Predare (Curs)

INFRACŢIUNI CONTRA
SECURITĂŢII PUBLICE ŞI A
ORDINII PUBLICE
Radion COJOCARU,
conf. univ., dr.
Ion ROTARU,
lector asistent, doctorand
Subiecte:
1. Caracterizarea generală a infracţiunilor contra securităţii publice şi a ordinii
publice;
2. Actul terorist (art. 278 C.pen.);
3. Livrarea, plasarea, punerea în funcţiune sau detonarea unui dispozitiv
exploziv ori a altui dispozitiv cu efect letal (art. 278/1 C.pen.);
4. Luarea de ostatici (art. 280 C.pen.);
5. Banditismul (art. 283 C.pen.);
6. Crearea sau conducerea unei organizaţii criminale (art. 284 C.pen.);
7. Dezordini de masă (art. 285 C.pen.);
8. Huliganismul (art. 287 C.pen.);
9. Vandalismul (art. 288 C.pen.);
10. Purtarea, păstrarea, procurarea, fabricarea, repararea sau comercializarea
ilegală a armelor şi muniţiilor, sustragerea lor (art. 290 C.pen.).
Obiective:
 să explice semnele comune ale infracţiunilor contra securităţii

publice şi a ordinii publice;
 să interpreteze normele incriminatorii referitoare la infracţiunile
contra securităţii publice şi a ordinii publice;
 să analizeze din punct de vedere juridico-penal infracţiunile
contra securităţii publice şi a ordinii publice;
 să ofere soluţii de încadrare juridică a infracţiunilor contra
securităţii publice şi a ordinii publice;
Caracterizarea generală a infracţiunilor contra securităţii publice şi
a ordinii publice
Obiectul juridic generic reiese din însăşi denumirea Capitolului XIII din Partea specială a C.pen.
şi-l constituie relaţiile sociale ce sunt condiţionate de protejarea a două valori sociale: securitatea
publică şi ordinea publică.
Securitatea publică este starea de fapt creată de normele de drept, destinată să asigure
colectivităţii cele mai prielnice condiţii de convieţuire, astfel încât interesele membrilor acesteia
să fie puse la adăpost de orice pericol. Astfel, securitatea publică se exprimă printr-un ansamblu
de măsuri ce sunt luate împotriva unor situaţii de pericol în care pot fi puşi membrii colectivităţii.
În conformitate cu HP CSJ al R. Moldova Cu privire la practica judiciară în cauzele penale
despre huliganism din 19.06.2006, prin ordine publică se înţelege o totalitate de relaţii sociale ce
asigură o ambianţă liniştită de convieţuire în societate, de inviolabilitate a persoanei şi a
integrităţii patrimoniului, precum şi activitatea normală a instituţiilor de stat şi publice.
Obiectul juridic special – relaţiile sociale specifice ce sunt condiţionate de protejarea, după caz,
fie a securităţii publice, fie a ordinii publice. De exemplu, infracţiunea incriminată la art.279
C.pen. (finanţarea terorismului) atentează la relaţiile sociale condiţionate de protejarea securităţii
publice care poate fi grav periclitată prin acte de finanţare şi susţinere materială a actelor teroriste,
pe când infracţiunea incriminată la art.288 C.pen. (vandalismul) atentează la relaţiile sociale a
căror existenţă şi desfăşurare normală este condiţionată de protejarea ordinii publicii împotriva
vandalizării instituţiilor, edificiilor şi altor bunuri de destinaţie publică.
a ordinii publice
O bună parte din infracţiunile din acest Capitol au un obiectul juridic special complex, la
care pe lângă obiectul principal se identifică şi un obiect secundar format din relaţiile
sociale privitoare la protejarea vieţii şi sănătăţii persoanei (art. 278 C.pen.), libertăţii fizice
(art. 280 C.pen.) etc.
Obiectul material este prezent la majoritatea infracţiunilor din acest Capitol, fiind format
după caz din corpul fizic al persoanei (art. 280 C.pen.), bunurile mobile şi imobile (art.
285), arme de foc şi muniţii (art. 290 C.pen.) etc. Sunt infracţiuni care nu au obiect material,
precum ar fi: organizarea unei formaţiuni paramilitare sau participarea la ea (art. 282 C.pen.),
crearea sau conducerea unei organizaţii criminale (art. 284 C.pen.) etc.
Sub aspectul laturii obiective infracţiunile din acest capitol pot fi clasificate în două
categorii:
1. Infracţiuni contra securităţii publice sau a ordinii publice ce pot fi comise prin acţiune.
Este de menţionat că majoritatea infracţiunilor din acest capitol se realizează sub forma
acţiunii. Din categoria acestora fac parte infracţiunile prevăzute la următoarele articole: art.
278-279/3, 281-289, 290, 292, 295, 295/1, 295/2, 300/1, 302 C.pen.
2. Infracţiuni contra secuităţii publice sau ordinii publice ce pot fi comise atât prin acţiune,
cât şi prin inacţiune. Din acest grup fac parte infracţiunile prevăzute la art.280, 289/1-289/3,
291, 293, 296-298, 300 şi 301 C.pen.
Majoritatea dintre infracţiunile analizate au o componenţă formală, momentul de consumare
al cărora coincide cu cel al săvârşirii acţiunii sau inacţiunii incriminate.
a ordinii publice
Infracţiunile incriminate la art. 289, 296-300 C.pen. au o componenţă materială şi se
consumă din momentul survenirii urmărilor prejudiciabile descrise de textul de lege.
Infracţiunea descrisă la art.278 C.pen. în dependenţă de modalitatea normativă prin
care este săvârşită poate avea fie o componenţă materială, fie una formală.
Infracţiunea de banditism (art.283 C.pen.) are o componenţă formal-redusă şi se
consumă din momentul începerii acţiunii criminale.
Latura subiectivă a infracţiunilor contra securităţii publice şi ordinii publice se
exprimă prin intenţie, care în majoritatea cazurilor este directă.
Excepţie o formează infracţiunile descrise la art.296-300 C.pen. vinovăţia căroroa se
exprimă prin modalitatea imprudenţei.
La unele infracţiuni contra securităţii publice sau a ordinii publice semnele facultative
(motivul şi scopul) pot condiţiona conţinutul laturii subiective, firgurând în calitate de
semne obligatorii. De exemplu, scopul este un semn obligatoriu prevăzut la
infracţiunile descrise la art.278 C.pen. (act terorist) şi 283 C.pen. (banditism).
Subiectul infracţiunilor contra securităţii publice şi a ordinii publice este persoana
fizică responsabilă cu vârsta de 16 ani. În cazul infracţiunilor incriminate la art. 280,
281, 283-286, 287 alin.(2) şi (3), art.288 alin.(2), art.290 alin.(2), art.292 alin.(2) C.pen.
vârsta răspunderii penale este de 14 ani.
a ordinii publice
În cazul infracţiunilor incriminate la art. 286, 289, 293, art.296-298, 300 şi 301 C.pen.
subiectul este calificat fiind necesar să întrunească suplimenar calităţile prevăzute de
textul de lege. De exemplu, calitatea specială la infracţiunea prevăzută la art. 286
C.pen. este de persoană care execută pedeaspsa închisorii.
Persoana juridică poate fi subiect la infracţiunile incriminate la art.279, art.279/1
alin.(l)-(3), art.279/2, 292, 301/1 şi 302 C.pen.
Tipologia infracţiunilor – în funcţie de conţinutul obiectului juridic special
infracţiunile din Capitolul XIII C.pen. pot fi calsificate după cum urmează:
1. Infracţiuni contra securităţii publice (art. 278-286, 289-301 C.pen.);
2. Infracţiuni contra ordinii publice (art. 287, 288 şi 302 C.pen.).
La rândul lor, infracţiunile contra securităţii publice pot fi grupate în trei categorii:
1.Infracţiuni contra securităţii publice cu carcater general [282-284 alin. (1); 285, 286,
289 C.pen.];
2.Infracţiuni contra securităţii publice cu carcater terorist [278, 2781, 2791,
2792, 2793, 280, 284 alin. (2), art. 2891, 292 alin. (11) şi alin. (2) în partea ce vizează
faptele prevăzute la alin. (11), art. 295, 2951, 2952 C.pen.].
3.Infracţiuni contra securităţii publice comise în domenii specialie ale activităţii umane
[290, 291, 292 alin. (1) C.pen., 293, 296-301/1 C.pen.].
Actul terorist
(1) Actul terorist, adică provocarea unei explozii, a unui incendiu sau săvîrşirea altei
fapte care creează pericolul de a cauza moartea ori vătămarea integrităţii corporale sau
a sănătăţii, daune esenţiale proprietăţii sau mediului ori alte urmări grave, dacă această
faptă este săvîrşită în scopul de a intimida populaţia unui stat ori o parte din ea, de a
atrage atenţia societăţii asupra ideilor politice, religioase ori de altă natură ale
făptuitorului sau de a sili un stat, o organizație internațională, o persoană juridică sau
fizică să săvîrşească sau să se abţină de la săvîrşirea vreunei acţiuni, precum şi
ameninţarea de a săvîrşi astfel de fapte în aceleaşi scopuri.
(2) Aceeaşi faptă săvîrşită:
a) - exclusă
b) de un grup criminal organizat;
c) cu aplicarea armelor de foc sau a substanţelor explozive;
d) cu vătămarea gravă sau medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii;
e) cu cauzarea de daune materiale în proporţii deosebit de mari.
(3) Faptele prevăzute la alin.(1) sau (2):
a) săvîrşite de o organizaţie criminală;
b) soldate cu decesul unei persoane din imprudenţă.
(4) Actul terorist săvîrşit prin omorul unei sau mai multor persoane în scopurile
prevăzute la alin. (1).
Actul terorist
La art. 278 alin. (5) C.pen. este prevăzută o circumstanţă atentuată pentru actul terorist,
conform căreia persoanei care a comis actul de terorism, altor participanţi li se pot aplica
pedepse penale minime, prevăzute la prezentul articol, dacă ei au preîntîmpinat autorităţile
despre faptele respective şi prin aceasta au contribuit la evitarea morţii oamenilor,
a vătămării integrităţii corporale sau a sănătăţii, a altor urmări grave sau la demascarea
altor făptuitori.
O modalitate specială de liberare de răspundere penală este prevăzută la art. 278 alin. (6)
C.pen., potrivit căreia persoana care a participat la pregătirea actului de terorism se
liberează de răspundere penală dacă ea, prin anunţarea la timp a autorităţilor sau prin alt
mijloc, a contribuit la preîntîmpinarea realizării actului de terorism şi dacă acţiunile ei nu
conţin o altă componenţă de infracţiune.
Infracţiunea de act terorist are un obiect juridic special complex întrucât atentează la mai
multe categorii de valori sociale. Acesta este format din:
1.Obiectul juridic special principal este constituit din relaţiile sociale referitoare la
securitatea publică.
2.Obiectul juridic special secundar îl formează relaţiile sociale referitoare la viaţa, sănătatea
şi drepturile patrimoniale ale persoanelor fizice sau juridice.
Obiectul material îl constituie corpul fizic al persoanei, bunurile mobile sau imobile.
Victima infracţiunii nu este un semn obligatoriu, putând fi orice persoană fizică. Actul
terorist, spre deosebire de infracţiunile contra persoanei este orientat împotriva unui cerc
neconcretizat de persoane.
Actul terorist
Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin două modalităţi normative:
1. Provocarea unei explozii, a unui incendiu sau săvîrşirea altei fapte care creează pericolul
de a cauza moartea ori vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii, daune esenţiale
proprietăţii sau mediului ori alte urmări grave.
Potrivti DEX prin explozie se are în vedere reacția chimică sau fizică foarte rapidă, violentă,
însoțită de efecte mecanice, sonore, termice, luminoase etc., provocate de descompunerea
substanțelor explozive pe care le conține un dispozitiv de distrugere. De asemnea, explozia
mai poate fi definită ca fiind un proces fizico-chimic de descompunere bruscă a
substanțelor explozive, sub acțiunea unor factori termici sau mecanici și de transformare a
lor în alți compuși, însoțit de dezvoltare mare de căldură, lumină, zgomot și de efectuare
de lucru mecanic. Practica internaţională ne demnostrează că cel mai frecvent actul terorist
se comite prin explozie.
Potrivti DEX prin incendire se are în vedere a da foc (unui lucru), a aprinde (cu scopul de a
provoca pagube). Pentru calificare nu are însemnătate mijlocul la care a recurs făptuitorul
pentru incedierea respectivului lucru sau bun.
Săvârşirea altei fapte prespune comiterea unei alte acţiuni decât explozia sau incedirea care
ar putea provoca consecinţe devastoare, de proporţii precum ar fi: emanarea de gaze
toxice într-o regiune, localitate, zonă a localităţii sau chiar într-o anumită instituţie sau
organizaţie; provocarea de accidente în domeniul transporturilor; provocarea unor
inundaţii; provocarea prăbuşirii unor clădiri sau a altor construcţii de orice natură;
răspândirea unor boli contagioase sau epidemii etc.
Actul terorist
Săvârşit prin această modalitate normativă actul terorist are o componenţă materială şi se
consumă din momentul:
creării pericolului de a cauza moartea ori vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii
(vătămarea medie sau gravă). Acest pericol urmează a fi evaluat în fiecare caz concret în
funcţie de natura, gravitatea şi intensitatea acţiunii teroriste;
provocării unei daune esenţiale proprietăţii sau mediului ori alte urmări grave (de exemplu,
sistarea activităţii în transporturi etc.). Criteriile de stabilire a proporţiilor esenţiale sau
considerabile sunt prevăzute la art. 126 alin. (2) C.pen.
2. Ameninţarea cu săvârşirea unor asemenea fapte (adică ameninţarea cu provocarea unei
explozii, a unui incendiu sau săvîrşirea altei fapte care creează pericolul ... etc.).
Nu are importanţă metoda de ameninţare: în scris, verbal, prin mass-media, prin telefon etc.
Ameninţarea trebuie să aibă un caracter real care se va stabili în funcţie de posibilittaea
făptuitorului de a o materializa.
Nu va fi reală, de exemplu, ameninţarea cu detonarea unui explozibil realizată de către o
persoană care nu deţine dispozitive sau substanţe explozive şi care nu are cunoştinţe
domeniu.
Infracţiunea are o componenţă material-formală.
În prima modalitate infracţiunea se consideră consumată din momentul survenirii uneia
dintre urmările prejudiciabile descrise mai sus, iar în cea de a doua din momentul săvârşirii
acţiunii de ameninţare.
Latura subiectivă a actului terorist se exprimă prin intenţie directă.
Actul terorist
În cazul primei modalităţi normative făptuitorul îşi dă seama de caracterul prejudiciabil al
acţiunii sale şi de pericolul pe care îl comportă pentru securitatea publică, prevede
posibilitatea survenirii urmării prejudiciabile şi doreşte survenirea ei.
În cazul celei de a doua modalităţi normative făptuitorul îşi dă seama de cracterul
prejudiciabil al acţiunii de ameninţare cu comiterea actelor teroriste şi doreşte săvârşirea
acesteia.
Pentru existenţa componenţei de infracţiune este necesar ca actul terorist să fie săvârşită în
realizarea unuia din următoarele scopuri:
1.de a intimida populaţia ori o parte din ea (adică sperierea, crearea unei panici, frici în
cadrul populaţiei etc.);
2.de a atrage atenţia societăţii asupra ideilor politice, religioase ori de altă natură ale
făptuitorului;
3.de a sili statul, organizaţia internaţională, persoana juridică sau fizică să săvîrşească sau să
se abţină de la săvîrşirea vreunei acţiuni.
În cazul actului terorist, făptuitorul de regulă este cointersat ca scopul să ajungă în atenţia
publică.
Subiectul infracţiunii este general şi poate fi persoana fizică responsabilă cu vârsta de 16
ani.
La alin. (2) este agravată răspunderea penală pentru aceeaşi faptă săvîrşită:
b) de un grup criminal organizat.
Noţiunea de grup criminal are acelaşi înţeles ca la art. 46 C.pen.;
Actul terorist
c) cu aplicarea armelor de foc sau a substanţelor explozive.
Potrivit Legii cu privire la regimul armelor şi munitiilor din 08.06.2012 în sensul prezentei
legi, noţiunea „arme” semnifică obiect sau dispozitiv, conceput sau adaptat, prin care un
plumb, un glonţ ori un alt proiectil sau o substanţă nocivă gazoasă, lichidă ori în altă stare,
pot fi descărcate cu ajutorul unei presiuni explozive, gazoase sau atmosferice ori prin
intermediul unor alți agenţi propulsori, în măsura în care se regăseşte în una din categoriile
prevăzute la anexa nr. 1. Această anexă prevede următoarele categorii de arme: 1) arme de
foc şi munţii interzise; 2) arme de foc supuse autorizării; 3) arme care fac obiectul declarării;
4) alte arme nesupuse autorizării etc.
Pentru calificarea nu are relevanţă tipul de armă aplicat, însă de aceasta se va ţine cont la
individualizarea pedepsei penale.
Acţiunea de aplicarea presupune folosirea, aplicarea proriu-zisă a acesteia şi ameninţarea
aplicării acesteia şi ameninţarea aplicării ei.
d) cu vătămarea gravă sau medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii.
Pentru existenţa agravantei nu are relevanţă dacă vătămarea se produce intenţionat sau din
imprudenţă.
În cel de al doilea caz infracţiunea se comite cu două forme de vinovăţie: intenţie faţă de
fapta tipică [art. 287 alin. (1) C.pen.] şi imprudenţă faţă de vătămarea gravă sau medie a
integităţii corporale.
Această agravntă absoarbe în sine infracţiunile prevăzute de art. 151, 152 şi 157 C.pen.
nefiind necesară o încadrare în baza regulilor concruslui de infracţiuni.
Actul terorist
e) cu cauzarea de daune materiale în proporţii deosebit de mari.
Se consideră proporţii mari valoarea bunurilor (….), care depăşeşte 40 de salarii medii
lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărîrea de Guvern în vigoare la momentul
săvîrşirii faptei. Pentru anul 2020 salariul mediu prognozat pe economie este de lei,
proporţiile deosebit de mari constituind 348640 lei.
La art. 278 alin. (3) C.pen. se prevede o pedeapsă mai aspră pentru faptele prevăzute la
alin.(1) sau (2):
a) săvîrşite de o organizaţie criminală.
Se au în vedere organizaţiile criminale semnele cărora corespund cu cele descrise la art. 47
C.pen.;
b) soldate cu decesul unei persoane din imprudenţă.
În acest caz infracţiunea se comite cu două forme de vinovăţie: intenţie faţă de faptă şi
imprudenţă faţă de decesul victimei. Potrivit regulilor de concurenţă dintre o parte şi un
întreg prevăzute la art. 118 C.pen. calificarea se face doar în baza art. 278 alin. (3) lit. b) care
este o normă întreg faţă de art. 149 C.pen. care este norma parte.
La alin.(4) se aplică o pedeapsă mai aspră pentru actul terorist săvîrşit prin omorul uneia
sau mai multor persoane în scopurile prevăzute la alin.(1). Infracţiunea de omor (art. 145
C.pen.) este absorbită ca normă parte de art. 278 alin. (4) C.pen. În cazul omorului a două
sau a mai multor persoane este obligatorie existenţa unei intenţii unice. Dacă fapta se comite
prin acţiuni distincte, relizate sub dominţia unor intenţii diferite, făptuitorul va fi suspus
răspunderii penale după regulile conrsului de infracţiuni.
Livrarea, plasarea, punerea în funcţiune sau detonarea unui
dispozitiv exploziv ori a altui dispozitiv cu efect letal
Noţiune legală (art. 278¹ C.pen.):
(1) Livrarea, plasarea, punerea în funcţiune sau detonarea unui dispozitiv exploziv ori a
altui dispozitiv cu efect letal într-un loc de utilizare publică, în cadrul unui obiect de
stat sau guvernamental, al unui obiect de infrastructură sau al sistemului de transport
public sau săvîrşirea acestor acţiuni împotriva locului sau obiectelor menţionate cu
scopul de a cauza:
a) moartea ori vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;
b) daune esenţiale acestui loc, obiect sau sistem.
(2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite:
a) cu vătămarea gravă sau medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii;
b) cu cauzarea de daune în proporţii mari sau deosebit de mari.
(3) Acţiunile prevăzute la alin. (1) lit. b), care au provocat din imprudenţă decesul unei
persoane.
(4) Acţiunile prevăzute la alin. (1), (2) sau (3), săvîrşite de un grup criminal organizat
sau de o organizaţie criminală.
(5) Acţiunile prevăzute la alin. (1), însoţite de omor intenţionat.
Infracţiunea are un obiet juridic special complex:
1.Obiectul juridic special principal este constituit din relaţiile sociale referitoare la securitatea
publică.
2.Obiectul juridic special secundar îl formează relaţiile sociale referitoare la viaţa, sănătatea
persoanei, precum şi relaţiile sociale privitoare la protejarea patrimoniul persoanelor fizice sau
juridice.
Obiectul material îl constituie corpul fizic al persoanei, precum bunurile aflate în locurile de
utilizare publică, în obiectele de stat sau guvernamentale, precum şi în obiectele de infrastructură
sau al sistemului de transport public.
Latura obiectivă a infracţiunii se carcaterizează prin trei semne obligatorii.
Primul semn îl constituie fapta care se poate realiza prin săvârşirea a patru acţiuni cu carcater
alternativ:
1.livrarea unui dispozitiv exploziv ori a altui dispozitiv cu efect letal prin care se înţelege
furnizarea, predarea sau transmiterea acestuia;
2.plasarea unui dispozitiv exploziv ori a altui dispozitiv cu efect letal constituie punerea (printr-un
efort special) a unui astfel de dispozitiv într-un anumit loc;
3.punerea în funcţiune a unui dispozitiv exploziv ori a altui dispozitiv cu efect letal se exprimă în
activarea sistemului tehnic, astfel încât să devină posibilă detonarea.
4.detonarea unui dispozitiv exploziv ori a altui dispozitiv cu efect letal se are în vedere declanşarea
exploziei unui asemenea dispozitiv.
Cel de al doilea semn îl constituie mijlocul de comitere a infracţiunii care este
reprezentat de dispozitivul exploziv sau alt dispozitiv cu efect letal. Potrivit art.134/4
C.pen. printr-un asemenea dispozitiv se înţelege:
a. arma sau dispozitivul exploziv sau incendiar destinat sau capabil să cauzeze moartea,
vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii ori daune materiale esenţiale;
b. arma sau dispozitivul destinat sau capabil să cauzeze moartea, vătămarea gravă a
integrităţii corporale sau a sănătăţii ori daune materiale esenţiale prin eliberarea,
diseminarea sau acţiunea substanţelor chimice toxice, a agenţilor biologici ori a
toxinelor sau a altor substanţe analoage, a radiaţiei sau a substanţelor radioactive.
Cel de al treilea semn îl constituie locul de comitere a infracţiunii, fiind necesar ca
fapta să fie comisă în unul dintre următoarele locuri alternative:
a. Într-un obiect de stat sau guvernamental – potrivit art.134/5 C.pen. se înţelege
obiectul permanent ori temporar sau mijlocul de transport care este utilizat sau ocupat
de reprezentanţii statului, membrii Guvernului, ai organului legislativ sau judiciar, fie
de persoane cu funcţie de răspundere ori funcţionari ai unei autorităţi publice sau ai
oricărui alt organ ori instituţii publice, fie de funcţionari sau persoane cu funcţie de
răspundere ale unei organizaţii interguvernamentale, în legătură cu îndeplinirea
atribuţiilor de serviciu.
b. Obiect de infrastructură, potrivit art.134/6 se înţelege orice obiect aflat în
proprietate publică sau privată care oferă sau distribuie servicii populaţiei, cum ar fi:
canalizare, asigurarea cu apă, cu energie, cu combustibil sau telecomunicaţii.
c. Loc de utilizare publică, potrivit art.134/7 se înţeleg părţile clădirii, ale terenului,
ale străzii, ale canalului navigabil ori ale unui alt loc care sînt accesibile sau deschise
publicului permanent, periodic sau ocazional şi care includ orice loc comercial, de
afaceri, cultural, istoric, educaţional, religios, de stat, de divertisment, de recreaţie sau
oricare alt loc similar accesibil sau deschis publicului.
Infracţiunea are o componenţă formală şi se consideră consumată din momentul
săvârşirii uneia dintre acţiunile alternative ce au fost menţionate mai sus.
Latura subiectivă a infracţiunii se exprimă prin intenţie directă, adică făptuitorul îşi dă
seama de caracterul prejudiciabil pe care îl implică acţiunea săvârşită pentru securitatea
publică şi doreşte comiterea acesteia.
Scopul este un semn obligatoriu al laturii subiective fiind stipulat expres în dispuziţia
art. 278/1 alin. (1) lit. a) şi b) C.pen. şi care constă în urmărirea obiectivului de a
provoca:
a) moartea ori vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;
b) daune esenţiale acestui loc, obiect sau sistem.
Subiectul infracţiunii este persoana fizică responsabilă care la momentul săvârşirii infracţiunii a
atins vârsta de 16 ani.
Forme agravate:
a) cu vătămarea gravă sau medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii.
A se vedea comentariile făcute la art. 278 alin. (2) lit d. C.pen.;
b) cu cauzarea de daune în proporţii mari sau deosebit de mari.
Se consideră proporţii mari valoarea bunurilor (….), care depăşeşte 20 de salarii medii lunare pe
economie prognozate, stabilite prin hotărîrea de Guvern în vigoare la momentul săvîrşirii faptei.
Pentru anul 2020 salariul mediu prognozat pe economie este de 7953 lei, proporţiile mari
constituind 159060 lei. Noţiunea de proporţii deosebit de mari a se vedea la comentariile făcute la
art. 278 alin. (2) lit e) C.pen.
(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) lit.b), care au provocat din imprudenţă decesul unei
persoane.
A se vedea comentariile făcute la art. 278 alin. (3) C.pen.;
(4) Acţiunile prevăzute la alin.(1), (2) sau (3), săvîrşite de un grup criminal organizat sau de
o organizaţie criminală.
(5) Acţiunile prevăzute la alin.(1), însoţite de omor intenţionat.
Comunicarea mincinoasă cu bună-ştiinţă despre actul de terorism
Noţiunea legală (art. 279 C.pen.):
Comunicarea mincinoasă cu bună-ştiinţă despre pregătirea unor explozii, incendieri sau a altor
acţiuni care periclitează viaţa oamenilor, cauzează daune materiale în proporţii mari sau provoacă
alte urmări grave.
Obiectul juridic special îl formează relaţiile sociale privind protejarea securităţii publice, care
este grav afectată atunci când sunt comunicate date denaturate referitoare la săvârşirea actelor de
terorism.
Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin acţiunea care constă în comunicarea
mincinoasă cu bună-ştiinţă despre pregătirea unor explozii, incendieri sau a altor acţiuni care
periclitează viaţa oamenilor, cauzează daune materiale în proporţii mari sau provoacă alte urmări
grave.
Acţiunea de comuncare presupune aducerea la cunoştinţa altor persoane a unor informaţii false
referitoare la săvârşirea actelor de terorism.
Comunicarea trebuie să fie falsă şi să reflecte date minciunoase privind pregătirea sau tentativa de
săvârşire a infracţiunii prevăzute la art. 278 C.pen.
Pentru existenţa componenţei de infracţiune nu are importanţă modul în care făptuitorul realizează
comunicarea: prin intermediul unui telefon public, al unui telefon de la domiciliul sau locul de
muncă; prin intermediul unei alte persoane; în mod direct, prin comunicarea nemijlocită cu
destinatarul; trimiterea unei scrisori; prin intermediul reţelelor de socializare etc.
Practica judiicară ne demostrează că în cele mai frecvente cazuri comunicarea este făcută anonim
prin telefon.
Comunicarea mincinoasă cu bună-ştiinţă despre actul de terorism
Legiuitorul nu cere ca comunicarea să fie adresată unui anumit destinatar. În tăcerea legii
destinatrul comunicării poate fi orice persoană, instituţie de stat sau privată, organizaţie sau
întreprindere de stat sau privată etc.
Practica judiciară ne demostrează că cel mai des destinatarii comunicării mincinoase cu
bună-ştiinţă despre actul de terorism pot fi autorităţile şi instituţiile care sunt obligate, în
virtutea atribuţiilor pe care le au, să reacţioneze la astfel de comunicări. De asemenea,
destinatari mai sunt şi organizaţiile, întreprinderile sau instituţiile la care se preconizează să
se producă pretinsul act de terorism.
Infracţiunea are o componenţă formală şi se consideră consumată din momentul în care
infromaţia ajunge la destinatar.
De regulă infracţiunea nu poate parcurge faza tentativei întrucât acţiunea de comunicare este
una de executare promptă sau de execuatre imediată, care nu presupune trecerea unui
interval de timp în derularea actului infracţional. Însă atunci cînd modul de comunicare, de
exemplu trimiterea unei scrisori, este o acţiune de durată, tentativa apare ca fiind posibilă.
Latura subiectivă a infracţiunii se exprimă prin intenţie directă, adică făptuitorul își dă
seama de caracterul prejudicabil al acţiunii sale şi doreşte săvârşirea acesteia.
Motivul şi scopul nu are importanţă pentru calificare, însă de ele se va ţine cont la
individualizarea pedepsei penale. De regulă fapta este comisă din motive huliganice sau din
ştrengărie.
Subiectul infracţiunii este general şi poate fi persoana fizică, responsabilă cu vârsta de 14
ani.
Luarea de ostatici
Noţiune legală (art.280 C.pen.):
(1) Luarea sau reţinerea persoanei în calitate de ostatic şi ameninţarea cu omor, cu
vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii ori cu reţinerea în continuare a persoanei
în această calitate cu scopul de a sili statul, organizaţia internaţională, persoana juridică
sau fizică ori un grup de persoane să săvîrşească sau să se abţină de la săvîrşirea
vreunei acţiuni în calitate de condiţie pentru eliberarea ostaticului
(2) Luarea de ostatici săvîrşită:
b) asupra a două sau mai multor persoane;
c) cu bună ştiinţă în privinţa unui minor sau a unei femei gravide ori profitînd de starea
de neputinţă cunoscută sau evidentă a victimei, care se datorează vîrstei înaintate, bolii,
dizabilităţii ori altui factor;
e) din interes material;
f) cu aplicarea violenţei periculoase pentru viaţa sau sănătatea persoanei;
(3) Luarea de ostatici săvîrşită:
a) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;
b) cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;
c) cu provocarea decesului victimei din imprudenţă;
d) cu provocarea altor urmări grave
Luarea de ostatici
Obiectul juridic special al infracţiunii are un caracter complex şi include:
1.Obiect principal îl formează relaţiile sociale condiţionate de protejarea securităţii
publice.
2.Obiect secundar îl constituie relaţiile sociale condiţionate de protejarea libertăţii
fizice şi psihice a persoanei, vieţii şi sănătăţii persoanei.
Obiectul material îl formează corpul fizic al persoanei.
Victimă a infracţiunii este persoana care are calitatea de ostatic.
Prin ostatic se are în vedere persoana răpită sau sechestrată ilegal a cărei eliberare este
condiţionată de săvârşirea unei acţiuni sau abţinerea de la săvârşire unei acţiuni de către
stat, organizaţia internaţională, persoana juridică sau fizică ori a unui grup de persoane.
Latura obiectivă a infracţiunii se caracterizează prin două semne:
1) acţiunea principală;
2) acţiunea adiacentă.
Acţiunea principală se poate realiza prin două forme alternative fie luarea în calitate de
ostatic, fie ţinerea în calitate de ostatic.
Luarea în calitate de ostatic presupune răpirea persoanei prin trei acte succesive:
capturarea persoanei din locul de aflare a acesteia;
strămutarea persoanei într-un alt loc;
deţinerea ilegală a persoanei în locul în care a fost strămutată.
Luarea de ostatici
Această formă de activitate criminală este o formă specială a faptei de răpire a unei
persoane (art. 164 C.pen.).
Deţinerea persoanei în calitate de ostatic presupune sechestrarea, privarea ilegală de
libertate a victimei în locul de aflare a acesteia.
Deţinerea în calitate de ostatic este o formă specială a faptei de privaţiune ilegală de
libertate incriminată la art. 166 C.pen.
Pentru existenţa componenţei de infracţiune este obligatoriu ca atât acţiunea de luarea
de ostatici, cât şi cea de reţinere să fie săvârşite prin acţiunea adiacentă ameninţare cu
omor, cu vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii ori cu reţinerea în continuare
a persoanei în această calitate.
Ameninţarea cu omor sau cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii
incriminată la art.155 C.pen. este absorbită de dispoziţia art.280 alin.(1) C.pen.
Infracţiunea de luare de ostatici are o componenţă formală şi se consideră consumată
din momentul săvârşirii acţiunilor incriminate.
Se mai poate menţiona că luarea în calitate de ostatici poate îmbrăca forma unei
infracţiuni continue momentul consumativ prelungindu-se până la momentul încetării
activităţii infracţionale.
Latura subiectivă a infracţiunii se exprimă prin intenţie directă, adică făptuitorul îşi
dă seama de caracterul prejudiciabil al acţiunii sale şi doreşte săvârşirea acesteia.
Luarea de ostatici
Pentru existenţa componenţei de infracţiune este obligatoriu ca fapta să fie săvârşită cu
scopul scopul de a sili statul, organizaţia internaţională, persoana juridică sau fizică ori
un grup de persoane să săvârşească sau să se abţină de la săvârşirea vreunei acţiuni în
calitate de condiţie pentru eliberarea ostaticului.
Subiectul infracţiuni este persoana fizică responsabilă care la momentul comiterii
faptei a atins vârsta de 14 ani.
La art.280 alin.(2) C.pen. este prevăzută o pedeapsă mai aspră pentru luarea de ostatici
săvârşită în prezenţa următoarelor forme agravante:
b) asupra a două sau mai multor persoane.
Este obligatorie existenţa unei pluralităţi de victime. Fapta de regulă se comite printr-o
singură acţiune, însă poate fi realizată şi prin acţiuni succesive, comise la intervale
scurte de timp sub imperiul unei singure intenţii (unitatea de intenţie);
c) cu bună ştiinţă în privinţa unui minor sau a unei femei gravide ori profitând de
starea de neputinţă cunoscută sau evidentă a victimei, care se datorează vîrstei
înaintate, bolii, handicapului fizic sau psihic ori altui factor;
e) din interes material.
Va exista interes material atunci când făptuitorul urmăreşte obţinerea pentru sine sau
pentru o altă persoană a unui venit (bun, dreptul asupra unui bun sau alte avantaje
materiale) sau urmăreşte să se elibereze de la plata unei datorii. De exemplu, făptuitorul
acţionează la comandă în schimbul unei remuneraţii băneşti sau de altă natură.
Luarea de ostatici
f) cu aplicarea violenţei periculoase pentru viaţa sau sănătatea persoanei.
Prin violenţa periculoasă pentru viaţă şi sănătate se are în vedere vătămarea uşoară sau
medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii, precum şi săvârşirea altor acţiuni violente
care, deşi nu au pricinuit vătămările menţionate, au creat la momentul aplicării lor un
pericol real pentru viaţa şi sănătatea victimei (aruncarea victimei de la înălţime, dintr-
un mijloc de transport aflat în mers etc.).
La art. 280 alin.(3) C.pen. sunt prevăzute următoarele forme agravante:
a) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală.
A se vedea comentariile de la art. 278 alin. (2) lit. b) şi alin. (3) lit. a) C.pen.;
b) cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii.
A se vedea comentariile de la art. 278 alin. (2) lit. d) C.pen;
c) cu provocarea decesului victimei din imprudenţă.
A se vedea comentariile de la art. 278 alin. (3) lit. b) C.pen.;
d) cu provocarea altor urmări grave.
Formlurea normei nu corespunde principiuli legaliăţii incriminării. Din punct de vedere
faptic prin alte urmări grave se are în vedere provocare unor daune materiale în
proporţii deosbit de mari, sinucidere victimei etc.
Banditismul
Noţiune legală (art. 283 C.pen.):
Organizarea unor bande armate în scopul atacării persoanelor juridice sau fizice, precum şi participarea la
asemenea bande sau la atacurile săvîrşite de ele.
Obiectul juridic special are un caracter complex fiind format din:
1. Obiect principal – relaţiile sociale ce sunt condiţionate de protejarea securităţii publice, care este
pusă în pericol în mod grav atunci când în cadrul comunităţii există bande armate, special constituite
pentru atacarea persoanelor fizice sau juridice.
2. Obiectul special – relaţiile sociale ce sunt condiţionate de protejarea vieţii, sănătăţii şi drepturile
patrimoniale ale persoanei.
Obiectul material îl constituie corpul fizic al persoanei şi bunurile mobile.
Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin trei acţiuni cu caracter alternativ prevăzute expres în
textul de lege al art. 283 C.pen.:
1. Organizarea de bande armate este activitatea orinetată spre formarea unei bande armate şi
organizarea activităţii acesteia relizate din punct de vedere faptic prin: recrutarea şi instigarea membrilor,
împărţirea rolurilor, ţinerea de adunări între membrii bandei, dirijarea cu activitatea bandei, elaborarea
planurilor de realizare a activităţii infracţionale etc.
2. Participarea în bandă este activitatea prin care persoana aderă la banda criminală obţinând astfel
calitatea de membru al acesteia. Pentru exitenţa infracţiunii nu este relevant rolul pe care membru bandei
îl are în componenţa acesteia. Astfel, persoana poate participa la atacurile bandei, culege infromaţii
despre potenţialele victime, ascunde urmele infracţiunii etc.
Banditismul
3. Participarea la atacurile săvârşite de către bandă – este activitatea persoanei care, nefiind
membru ai bandei armate, participă ocazional la unul sau la mai multe atacuri ale acesteia.
Participarea în bandă se deosebeşte de participarea la atacurile săvârşite de către bandă prin aceea
că în primul caz făptuitorul are calitatea de membru al bandei, iar în cel de al doilea caz nu are o
astfel de calitate.
Nota bene!!!
Delimitarea dintre participarea în bandă şi participarea la atacurile bandei rezultă din
speţa descrisă mai jos.
U.M. i-a comunicat lui T.C. despre intenţia sa de a crea o grupare criminală, pentru a comite
sustrageri a transporturilor auto. În acest scop, după ce ultimul a acceptat propunerea făcută, s-au
înarmat cu trei pistoale-mitralieră de model „AK”, două surdine de tip „PBS” şi şase încărcătoare
pentru pistolul mitralieră cu câte 30 de cartuşe fiecare. Mai târziu, conform planului stabilit de
către U.M., aceştia i-au recrutat pe B.P. şi B.I. Ultimii, sub pretextul transportării mărfurilor în or.
Moscova, s-au adresat lui O.P., care acorda servicii de transport auto cu autocamionul său
personal şi l-au anjagat ca să se deplaseze cu automobilul propriu de model „Kamaz” cu
semiremorcă într-un sat, pentru a ridica marfa ce urma a fi transportată. Ajungând în localitatea în
cauză, U.M., T.C., B.P. şi B I. l-au atacat pe O.P., care se afla la volanul camionului, aplicându-i
violenţă fizică nepericuloasă pentru viaţă şi sănătate şi l-au deposedat de autocamion, provocându-
i o daună în valoare de 150 000 de lei. Ulterior, U.M şi T.C., l-au recrutat pe minorul în vârstă de
15 ani B.A., şi după ce au împărţit rolurile între ei, s-au apropiat de P.P., şoferul automobilului de
model „Audi – 6”, ce aparţinea SRL-ului „Aeroport Taxi”, şi l-au rugat să-i transporte contra unei
plăţi în or.A. După ce au ajuns la locul de destinaţie, T.C. şi B.A. l-au atacat pe şofer ameninţându-
l cu un pistol primit de la U.M. şi l-au deposedat de automobil, pricinuind o daună materială în
valoare de 28 000 lei.
Banditismul
Prin bandă armată se înţelege un grup criminal organizat armat, constituit din două sau mai
multe persoane, având un caracter stabil, în scopul atacării persoanelor juridice sau fizice.
Din această noţiune rezultă următoarele trăsături definitorii ale bandei:
1. Este constituită din cel puţin două persoane care posedă semnele subiectului infracţiunii.
2. Banda trebuie să fie înarmată. Se va considera că banda este înarmată şi atunci când doar
unul dintre participanţii la bandă este înarmat, iar ceilaţi mebri cunosc despre acest lucru.
Potrivit Legii cu privire la regimul armelor şi munitiilor din 08.06.2012 în sensul prezentei
legi, noţiunea „arme” semnifică obiect sau dispozitiv, conceput sau adaptat, prin care un
plumb, un glonţ ori un alt proiectil sau o substanţă nocivă gazoasă, lichidă ori în altă stare,
pot fi descărcate cu ajutorul unei presiuni explozive, gazoase sau atmosferice ori prin
intermediul unor alți agenţi propulsori, în măsura în care se regăseşte în una din categoriile
prevăzute la anexa nr. 1. Această anexă prevede următoarele categorii de arme: 1) arme de
foc şi munţii interzise; 2) arme de foc supuse autorizării; 3) arme care fac obiectul declarării;
4) alte arme nesupuse autorizării etc.
Banda poate fi armată şi cu arme albe, prin care potrivit aceleiaşi Legi se are în vedere un
obiect sau dispozitiv care poate pune în pericol sănătatea ori integritatea corporală a
persoanelor prin lovire, tăiere, împungere, cum ar fi: baioneta, sabia, spada, floreta, cuţitul,
arbaleta şi arcul. Această noţiune include doar cuţitele a căror grosime a lamei depăşeşte 2,6
mm sau a căror lungime a lamei depăşeşte 95 mm.
Calitatea de armă în cadrul unui proces penal se va determina prin expertiză balistică.
3. Banda trebuie să aibă un caracter stabil. Acest semn prespune că membrii bandei s-au
organizat pentru a comite în mod statornic activităţi infracţioanle.
Banditismul
4. Banda trebuie să fie constituită în scopul atacării persoanelor fizice sau juridice.
Infracţiunea are o componenţă formal-redusă şi se consideră consumată din
momentul începerii activităţii infracţionale, adică din momentul începerii activităţiii de
organizare a bandei indiferent dacă au fost sau nu realizate careva atacuri.
Latura subiectivă a infracţiunii se exprimă prin intenţie directă, adică făptuitorul îşi dă
seama de caracterul prejudiciabil al acţiunii sale şi doreşte comiterea acesteia şi prin
aceasta survenirea stării de pericol pentru securitatea publică.
Pentru existenţa componenţei de infracţiune este necesar ca acţiuniile sus-menşionate
să fie săvârşită în scopul atacării persoanelor fizice sau juridice. Nu va exista
banditism dacă gruprul criminal a fost constituit, de exemplu, pentru săvârşirea faptelor
de falsificare a banilor sau a altor activităţi criminale care nu implică atacarea
persoanelor fizice sau juridice.
Acţiunile agresive de atac se pot manifesta prin comiterea diferitelor infracţiunii:
tâlhării, şantaje, vătămări grave ale integrităţii corporale etc. Toate aceste infracţiunii se
absorb în componenţa infracţiunii de banditism. Excepţie o formează situaţia în care
infracţiunea săvârşită este sancţionată mai aspru decât infracţiunea de banditsim (de
exemplu, omorul intenţionat, tâlhăria comisă în proporţii deosebit de mari etc.).
Subiect – este persona fizică, responsabilă care la momentul săvârşirii faptei a atins
vârsta de 16 ani.
Crearea sau conducerea unei organizaţii criminale
(1) Crearea sau conducerea unei organizaţii criminale, adică întemeierea unei astfel de
organizaţii şi organizarea activităţii ei, fie căutarea şi angajarea de membri în
organizaţia criminală, fie ţinerea de adunări ale membrilor ei, fie crearea de fonduri
băneşti şi de altă natură pentru susţinerea lor financiară şi a activităţii criminale a
organizaţiei, fie înzestrarea organizaţiei criminale cu arme şi instrumente pentru
săvîrşirea de infracţiuni, fie organizarea culegerii de informaţii despre potenţialele
victime şi despre activitatea organelor de drept, fie coordonarea planurilor şi acţiunilor
criminale cu alte organizaţii şi grupuri criminale sau infractori aparte din ţară şi din
străinătate.
(2) Crearea sau conducerea unei organizaţii criminale sau a unui grup criminal
organizat cu scopul de a comite una sau mai multe infracţiuni cu caracter terorist
La art.284 C.pen. este prevăzută răspunderea penală pentru două infracţiuni:

1.Crearea sau conducerea unei organizaţii criminale (art.284 alin.(1) C.pen.);
2.Crearea sau conducerea unui grup criminal sau a unei organizaţii criminale cu scop
terorist (art.284 alin.(2) C.pen.).
Obiectul juridic special îl formează relaţiile sociale ce sunt condiţionate de protejarea
securităţii publice, care sunt în mod grav periclitate atunci când sunt create organizaţii
criminale.
Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute de art.284 alin.(1) C.pen. se exprimă prin
acţiunile de creare sau conducere a unei organizaţii criminale, manifestată prin următoarele
modalităţi normative descrise expres în dispoziţia art. 284 alin. (1) C.pen.:
1.întemeierea unei astfel de organizaţii şi organizarea activităţii ei;
2.căutarea şi angajarea de membri în organizaţia criminală;
3.ţinerea de adunări ale membrilor ei;
4.crearea de fonduri băneşti şi de altă natură pentru susţinerea lor financiară şi a activităţii
criminale a organizaţiei;
5.înzestrarea organizaţiei criminale cu arme şi instrumente pentru săvîrşirea de infracţiuni;
6.organizarea culegerii de informaţii despre potenţialele victime şi despre activitatea
organelor de drept;
7. coordonarea planurilor şi acţiunilor criminale cu alte organizaţii şi grupuri criminale sau
infractori aparte din ţară şi din străinătate.
8.organizarea culegerii de informaţii despre potenţialele victime şi despre activitatea
organelor de drept;
9. coordonarea planurilor şi acţiunilor criminale cu alte organizaţii şi grupuri criminale sau
infractori aparte din ţară şi din străinătate.
Pentru existenţa componenţei de infracţiune este obligatoriu de a se constata că toate aceste
activtiăţi sunt realizate pentru constituirea sau conducerea unei organizaţii criminale.
În conformitate au art.47 alin. (1) C.pen. se consideră organizaţie (asociaţie) criminală o reuniune
de grupuri criminale organizate într-o comunitate stabilă, a cărei activitate se întemeiază pe
diviziune, între membrii organizaţiei şi structurile ei, a funcţiilor de administrare, asigurare şi
executare a intenţiilor criminale ale organizaţiei în scopul de a influenţa activitatea economică şi
de altă natură a persoanelor fizice şi juridice sau de a o controla, în alte forme, în vederea obţinerii
de avantaje şi realizării de interese economice, financiare sau politice.
Latura obiectivă a infracţiunii incriminate la art.284 alin.(2) se exprimă prin acţiunile de creare
sau conducere a unei organizaţii criminale sau a unui grup criminal organizat cu caracter terorist,
care corespund cu acţiunile descrise la alin. (1) al aceluiaşi articol. Astfel, dispoziţia art. 284 alin.
(2) este o dispoziţie de trimitere întrucât textul de lege face referire la alin. (1) pentru a descifra
activitatea de creare sau conducere a unei asemenea formaţiuni criminale.
Infracţiunile analizate au o componenţă formă şi se consideră consumată din momentul săvârşirii
acţiunilor sus-menţionate.
Latura subiectivă a infracţiunilor analizate se exprimă prin intenţie directă, adică făptuitorul îşi
dă seama de caracterul prejudiciabil al faptei şi doreşte săvârşirea acesteia şi respectiv survenirea
stării de pericol pentru relaţiile sociale.
În cazul infracţiunii prevăzute la art. 284 alin. (2) C.pen. scopul este un semn obligatoriu şi constă
în comiterea uneia sau a mai multor infracţiuni cu caracter terorist. Potrivit art.134/12 C.pen. prin
infracţiune cu caracter terorist se înţelege una din infracţiunile prevăzute la art.140/1, 142, 275,
278, 2781, 2791, 2792, 280, 284 alin.(2), art.289/1, 292 alin.(11) şi alin.(2) în partea ce vizează
faptele prevăzute la alin.(11), art.295, 2951, 2952, 342 şi 343.
Subiect infracțiunii este persoana fizică responsabilă, cu vârsta de 14 ani.
Dezordini de masă
Noţiune legală (art. 258 C.pen.) – la art. 285 C.pen. legiuitorul prevede răspunderea penală
pentru trei infracţiuni distincte:
(1) Organizarea sau conducerea dezordinilor de masă – infracţiunea constă în
organizarea sau conducerea unor dezordini în masă, însoţite de aplicarea violenţei
împotriva persoanelor, de pogromuri, incendieri, distrugeri de bunuri, de aplicarea armei de
foc sau a altor obiecte utilizate în calitate de armă, precum şi de opunere de rezistenţă
violentă sau armată reprezentanţilor autorităţilor;
(2) Participarea la dezordini de masă – infracţiunea presupune participarea activă la
săvârşirea acţiunilor prevăzute la alin.(l) art.285 C.pen.;
(3) Chemările la dezordini de masă – infracţiunea constă în chemările la nesupunere
violentă activă cerinţelor legitime ale reprezentanţilor autorităţilor şi la dezordini în masă,
precum şi la săvârşirea actelor de violenţă împotriva persoanelor.
Infracţiunile incriminate la art. 285 C.pen. au un obiect juridic special complex care este
format din:
1.Obiectul principal – relaţiile sociale a căror existenţă şi desfăşurare normală sunt
condiționate de protejarea securităţii publice care sunt grav afectate în cazul dezordinilor de
masă.
2.Obiectul secundar – relaţiile sociale privind viaţa şi sănătatea persoanei, precum şi relaţiile
sociale privitoare la protejarea drepturilor patrimoniale.
Obiectul material – corpul fizic al persoanei, bunurile mobile şi imobile.
Dezordini de masă
Latura obiectivă a infracţiunii incriminate la art. 285 alin. (1) se realizează prin două acţiuni
alternative
1.Organizarea de dezordini de masă este activitatea ce precede dezordinile de masă care constă
în chemările publice sau de altă natură, inclusiv camuflate, de a participa la tulburări de masă,
alegerea locului şi a timpului desfăşurării acestora, împărțirea rolurilor dintre participanți,
distribuirea instrumentelor şi mijloacelor prin care urmează să fie aplicată violenţa etc.
2.Conducerea la dezordini de masă este activitatea ce se desfășoară nemijlocit în timpul
desfăşurării dezordinilor de masă şi care se exprimă prin dirijarea participanților în timpul
derulării dezordinilor de masă.
Pentru existenţa componenţei de infracţiune este obligatoriu ca acţiunile de organizare sau
conducere a dezordinilor de masă să fie însoţite de:
aplicarea violenţei împotriva persoanelor. Se are în vedere atât violenţa fizică, cât şi cea psihică;
pogromuri – presupune provocarea unor măceluri sau încăierări în masă;
incendieri – se are în vedere acţiunea de a da foc anumitor bunuri mobile sau imobile. În practica
fapta se comite frecvent prin folosirea de Cocktailuri Molotov;
distrugeri de bunuri – presupune nimicirea bunurilor pe altă cale decât incendiere;
de aplicarea armei de foc sau a altor obiecte utilizate în calitate de armă. Prin armă de foc se are
în vedere arma portabilă cu țeavă care poate arunca, este concepută să arunce sau poate fi
transformată să arunce alice, un glonț ori un proiectil prin acțiunea unui combustibil de propulsie.
Din categoria acestora fac parte armele incluse în categoria A şi B din anexa nr. 1 a Legii cu
privire la regimul armelor cu destinaţie civilă.
Dezordini de masă
opunere de rezistenţă violentă sau armată reprezentanţilor autorităţilor. Include
acțiunile de nesupunere şi/sau împotrivire vădită a făptuitorului faţă de cerinţele legale
formulate de către reprezentaţii organelor de stat de a înceta dezordinile de masă,
împotrivirea fiind manifestată prin aplicarea armelor de foc sau a celor albe, prin
întrebuinţarea substanţelor explozive sau prin ameninţare de aplicare a acestor
mijloace.
Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la art. 285 alin. (2) se exprimă acţiunea de
participare activă la aplicarea violenţei împotriva persoanelor, la pogromuri,
incendieri, distrugeri de bunuri, la aplicarea armei de foc sau a altor obiecte utilizate în
calitate de armă ori la opunerea de rezistenţă violentă sau armată reprezentanţilor
autorităţilor.
Participarea va avea un caracter activ atunci când făptuitorul nemijlocit i-a parte la
aceste acţiuni.
Nu poate fi trasă la răspunderea penală în baza art. 285 alin. (2) C.pen. persoana care
din motive de solidaritate, deşi participă la dezordini de masă nu manifestă un
comportament activ, adică nu săvârșește acte de violenţă împotriva persoanelor,
pogromuri, incendieri, distrugeri de bunuri, nu aplică arma de foc sau alte obiecte
utilizate în calitate de armă ori nu opune de rezistenţă violentă sau armată
reprezentanţilor autorităţilor.
Dezordini de masă
Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la art. art.285 alin.(3) C.pen. constă în acţiunea
de adresare a chemărilor la nesupunere violentă activă cerinţelor legitime ale
reprezentanţilor autorităţilor sau la dezordini în masă, ori la săvârşirea actelor de violenţă
împotriva persoanelor.
Adresarea chemărilor presupune instigarea sau determinarea maselor de a adopta
comportamentul dorit de către făptuitor. O asemenea faptă se comite de regulă la momentul
desfăşurării dezordinilor de masă.
Infracţiunile analizate mai sus au o componenţă formală şi se consideră consumate din
momentul săvârşirii acţiunilor menţionate indiferent de survenirea urmărilor prejudiciabile.
De survenirea unor urmări prejudiciabile (vătămarea uşoară sau medie a integrității
corporale, distrugerea efectivă a bunurilor mobile sau imobile etc.) se va ţine cont la
Dacă intensitatea urmărilor depăşeşte gravitatea faptelor de dezordini de masă acţiunile
făptuitorului v-or fi calificate în baza unui concurs de infracţiuni (omorul intenţionat, lipsirea
de viaţă din imprudenţă, vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii).
Latura subiectivă a infracţiunii de dezordini de masă se exprimă în toate cele trei variante
normative prin intenţie directă, adică făptuitorul î-şi dă seama de caracterul prejudiciabil al
acţiunii sale şi doreşte săvârşirea acesteia.
Motivul şi scopul de comitere a infracţiunii nu au relevanţă pentru calificare, însă de natura
acestora se va ţine cont la individualizarea pedepsei penale.
Subiect infracțiunii este persoana fizică responsabilă cu vârsta de 14 ani.
Huliganismul
(1) Huliganismul, adică acţiunile intenţionate care încalcă ordinea publică, însoţite de aplicarea violenţei asupra
persoanelor sau de ameninţarea cu aplicarea unei asemenea violenţe, de opunerea de rezistenţă violentă
reprezentanţilor autorităţilor sau altor persoane care curmă actele huliganice, precum şi acţiunile care, prin
conţinutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită,
Notă: Se declară neconstituţionale cuvântul „grosolan” şi textul „cinism sau” din art.287 alin.(1), conform
Hot. Curţii Constituţionale nr.25 din 12.08.2021, în vigoare 12.08.2021
(2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:
a) de o persoană care anterior a săvîrşit un act de huliganism;
b) de două sau mai multe persoane;
c) pe teritoriul sau în incinta unei instituţii medico-sanitare publice ori private;
d) împotriva medicului sau a lucrătorului medical aflat în exerciţiul funcţiunii
(3) Huliganismul agravat, adică acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), dacă au fost săvîrşite cu aplicarea sau cu
încercarea aplicării armei sau a altor obiecte pentru vătămarea integrităţii corporale sau sănătăţii,
se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani.
Obiectul juridic special are un carcater complex şi include:
1. Obiectul principal – relaţiile sociale ce sunt condiţionate de protejarea ordinii publice. În
conformitate cu HP CSJ al R. Moldova Cu privire la practica judiciară în cauzele penale despre
huliganism din 19.06.2006, prin ordine publică se înţelege o totalitate de relaţii sociale ce asigură
o ambianţă liniştită de convieţuire în societate, de inviolabilitate a persoanei şi a integrităţii
patrimoniului, precum şi activitatea normală a instituţiilor de stat şi publice.
2. Obiectul secundar – relaţiile sociale ce sunt condiţionate de protejarea vieţii şi sănătăţii
persoanei, precum şi relaţiile sociale referitoare la protejarea dreptului de posesie asupra bunurilor
mobile.
Huliganismul
Obiectul material – îl formează corpul fizic al persoanei sau eventual bunurile materiale.
Latura obiectivă a infracţiunii este constituită din două categorii de acţiuni care urmează a fi comise
concomitent.
1. Acţiunea principală care constă în acţiunea de încălcare a ordinii publice.
În Hotărârea Curţii Constituţionale privind excepția de neconsituționalitate a unor prevederi din articolul
287 alin. (1) din Codul penal (neclaritatea normelor care incriminează infracțiunea de huliganism)
(sesizările nr. 208g/2020, nr. 44g/2021, nr. 49g/2021 și nr. 76g/2021) Curtea constituţională a constatat că
în textul „acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică” prezintă probleme din perspectiva
calității legii doar termenul „grosolan”. Reglementând acest termen, legislatorul s-a referit la intensitatea
încălcării ordinii publice. Termenul „grosolan” din articolul 287 alin. (1) din Codul penal complică în
mod inutil formularea legii. Acesta generează o stare de incertitudine juridică și creează impedimente la
interpretarea articolului de către instanțele judecătorești. Prin urmare, Curtea a constatat că termenul
„grosolan” din articolul 287 alin. (1) din Codul penal nu îndeplinește standardul calității legii penale,
fiind contrar articolelor 1 alin. (3) şi 22, coroborate cu articolul 23 din Constituție. A se vedea:
https://www.constcourt.md/public/ccdoc/hotariri/h_25_2021_208g_2020_rou.pdf
2. Acţiunea secundară. Pentru existenţa componenţei este obligatoriu ca acţiunea principală să fie însoţită
de săvârşirea uneia dintre următoarele acţiuni adiacente
aplicarea violentei asupra persoanelor - se poate manifesta prin cauzarea unor prejudicii sănătăţii,
care pot surveni în urma săvârşirii unor acţiuni cu caracter violent, produse prin aplicarea de lovituri, prin
imobilizarea, îmbrâncirea, punerea unei piedici victimei, urmate de vătămarea integrităţii corporale sau
de leziuni corporale, sau fără cauzarea prejudiciului sănătăţii. În sensul art.287 Cod penal, prin „violenţă”
se înţelege violenţa soldată cu vătămarea uşoară a integrităţii corporale sau a sănătăţii, fie cu vătămare
neînsemnată, care nu presupun nici dereglarea de scurtă durată a sănătăţii, nici pierderea neînsemnată şi
stabilă a capacităţii de muncă.
Huliganismul
Dacă acţiunile huliganice sunt însoţite de omor sau vătămarea gravă sau medie a integrităţii corporale
fapta va fi calificată doar în baza art.145, 151 sau 152 C.pen. Dacă acţiunile huliganice sunt urmate sau
precedate de comiterea unor asemenea fapte se va reţine un concurs real de infracţiuni.
ameninţarea cu aplicarea violentei asupra persoanelor – presupune orice act prin care se realizează o
constrângere morala, de natura sa insufle temere cu privire la aplicarea violentei fizice, urmata de
provocarea unor leziuni de gravitate diferita, inclusiv până la cauzarea morţii. Ameninţarea cu aplicarea
violenţei trebuie să aibă un caracter real. Este necesar ca victima, reieşind din circumstanţele concrete de
expunere a ameninţării, să perceapă, ca fiind considerabilă verosimilitatea realizării ameninţării. În
ipoteza dată, nu este necesară calificarea suplimentară, potrivit art.155 CP, în caz contrar, va fi încălcat
principiul de neadmitere a sancţionării duble a aceleiaşi fapte.
opunerea de rezistenta reprezentanţilor autorităţilor sau altor persoane care curma actele
huliganice se înţelege săvârşirea unor acţiuni fizice active de opunere de rezistenta, care se realizează in
procesul comiterii actelor de huliganism. Simpla ignorare a crintelor persoanelor indicate de a înceta
activitatea huliganică nu formează opunere de rezistenţă. Aceasta trebuie să fie însoţită de intervenţia
fizică, folosirea forţei pentru curmarea acţiunilor orientate spre curmarea acţiunilor huliganice.
acţiuni care, prin conţinutul lor, se deosebesc obrăznicie deosebită. Sub obrăznicie deosebită se
înţeleg acţiunile de încălcare grosolana a ordinii publice însoţite de distrugere si degradare a bunurilor
proprietarului. Curtea Constituţională în Hotărârea Curţii Constituţionale privind excepția de
neconsituționalitate a unor prevederi din articolul 287 alin. (1) din Codul penal (neclaritatea normelor
care incriminează infracțiunea de huliganism) (sesizările nr. 208g/2020, nr. 44g/2021, nr. 49g/2021 și nr.
76g/2021) a conchis că noțiunea de „cinism” din articolul 287 alin. (1) din Codul penal este formulată de
o manieră imprecisă şi neclară, fapt care le conferă autorităților care o aplică o marjă discreționară
excesivă. 91. Prin urmare, Curtea reține că această prevedere legală (textul „cinism sau”) nu îndeplinește
standardul calității legii penale, fiind contrară articolelor 1 alin. (3) şi 22, coroborate cu articolul 23 din
Constituție
Huliganismul
Nota bene!!!
În speţă S.J. şi P.I., aflându-se în piaţă, au acostat-o pe vânzătoarea U.J. şi au început
să-i adreseze cuvinte necenzurate. Drept răspuns l-a observaţia făcută de către ultima,
făptuitorii i-au luat mai multe bunuri de pe tejghea şi în prezenţa mai multor persoane
le-au distrus. Prin fapta comisă, victimei i-au fost cauzate daune materiale în valoare de
700 de lei.
Identificaţi acţiunea adiacentă şi calificaţi acşiunile persoanelor?
În speţă C.S. şi B.A, fiind în stare de ebrietate, în timp ce se plimbau prin parcul
orăşenesc l-au acostat pe A.D. şi au început să-l numească cu cuvinte necenzurate.
Drept răspuns la observaţiile făcute de către ultimul, făptuitorii au început să-l lovească
cu pumnii şi picioarele, doborându-l la pământ. În timp ce se deplasau de la locul de
săvârşire a faptei, B.A., observând că A.D. se ridică, s-a întors înapoi şi l-a lovit de mai
multe ori cu o bâtă de lemn. În rezultatul loviturilor cauzate de către B.A., victimei i-au
fost provocate vătămări grave integrităţii corporale.
Identificaţi acţiunea adiacentă şi calificaţi acşiunile persoanelor?
Un alt semn obligatoriu al laturii obiective îl constituie modul de săvârşire a
acţiunilor huliganice.
Constituind în esenţă o încălcare a ordinii publice fapta de huliganism se comite în mod
public, iar modul public este determinat de locul de comitere a acţiunilor huliganice.
Huliganismul
Potrivit art. 131 C.pen. prin faptă săvîrşită în public se înţelege fapta comisă:
a) într-un loc care, prin natura sau destinaţia lui, este întotdeauna accesibil publicului,
chiar dacă în momentul săvîrşirii faptei în acel loc nu era prezentă nici o persoană, dar
făptuitorul îşi dădea seama că fapta ar putea ajunge la cunoştinţa publicului;
b) în orice alt loc accesibil publicului dacă în momentul săvîrşirii faptei erau de faţă
două sau mai multe persoane;
c) într-un loc inaccesibil publicului, cu intenţia însă ca fapta să fie auzită sau văzută,
dacă aceasta s-a produs faţă de două sau mai multe persoane;
d) într-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu excepţia reuniunilor care pot
fi considerate cu caracter familial, datorită naturii relaţiilor dintre persoanele
participante;
e) prin orice mijloace recurgînd la care făptuitorul îşi dădea seama că fapta ar putea
ajunge la cunoştinţa publicului.
Infracţiunea de huliganism are o componenţă formală şi se consumă din momentul
săvârşirii acţiunilor sus-menţionate.
Latura subiectivă a infracţiunii se exprimă intenţie directă, adică făptuitorul îşi dă
seama de caracterul prejudiicabil al acţiunii sale şi doreşte comiterea acestia.
Motivele huliganice constituie un semn obligatoriu al laturii subiective huliganismului.
Huliganismul
La baza motivelor huliganice poate fi o emoţie negativă, însoţită de o izbucnire emoţională,
aparent, fără un anumit motiv, lipsită de vreun pretext, fie are la bază un pretext neînsemnat
sau inventat. Motivele huliganice se pot manifesta şi prin teribilism, autoafirmare. Capătă
proporţii fenomenul săvârşirii infracţiuni şi din amuzament, pentru distracţie, când procesul
săvârşirii infracţiunii este înregistrat pentru ca, ulterior, imaginile înregistrate să fie aduse la
cunoştinţa publicului, prin orice metode (a se vedea
http://jurisprudenta.csj.md/search_hot_expl.php?id=249).
Relaţiile de ostilitate dintre făptuitor şi victimă exclud motivele huliganice.
Subiectul infracţiunii este persoana fizică, responsabilă cu vârsta de 16 ani atunci când
huliganismul este comis în forma sa tipică (art.287 alin.(1) C.pen.) şi 14 ani, atunci când
huliganismul este comis în formele agravte prevăzute la art.287 alin.(2) şi (3) C.pen.
La art. 287 alin.(2) C.pen. este agravată răspunderea penală pentru aceeaşi acţiune săvîrşită:
a) de o persoană care anterior a săvîrşit un act de huliganism.
Este vorba de huliganismul repetat. Sunt necesare următoarele condiţii: pentru fapta comisă
anterior persoana să nu fi fost condamnată; să nu expire termenul de prescipţie al răspunderii
penale. Dacă persona comite două sau mai multe acşiuni huliganice identice, acestea v-or
cădea sub incidenţa art. 287 alin.(2) C.pen. Dacă una dintre acţiunile huliganice este
prevăzută de art. 287 alin. (3) C.pen. calificarea se va face după regulile concursului de
infracţiuni.
Huliganismul
b) de două sau mai multe persoane.
Sunt necesare următoarele condiţii: participarea în calitate de couatori a două sau a mai
multor persoane; persoanele participante trebuie să întrunească semnele subiectului
infracţiunii; să existe o intenţie unică a făptuitorilor de a comite acţiunile huliganice.
Înţelegerea poate fi prealabilă sau neprealabilă, lucru de care se va ţine cont la
La art. 287 alin. (3) C.pen. este prevăzut huliganismul agravat, adică acţiunile prevăzute
la alin.(1) sau (2), dacă au fost săvîrşite cu aplicarea sau cu încercarea aplicării armei
sau a altor obiecte pentru vătămarea integrităţii corporale sau sănătăţii.
La stabilirea armei de foc sau armei albe, instanţele de judecată vor ţine cont că, în
conformitate cu art.129 alin.(1) Cod penal, prin „arme” se înţeleg „instrumentele, piesele sau
dispozitivele astfel declarate prin dispoziţiile legale”. Asemenea dispoziţii legale se conţin în
Legea privind regimul armelor şi al muniţiilor, cu destinaţie civilă. Excepţii constituie
armele care nu sunt utilizabile, în vederea vătămării integrităţii corporale sau sănătăţii (de
exemplu: arma dezactivată, arma de recuzită, arma inutilizabilă etc.).
A se vedea http://jurisprudenta.csj.md/search_hot_expl.php?id=249).
Obiecte special adaptate pentru vătămarea integrităţii corporale urmează a fi considerate
cele care au fost adaptate de făptuitor din timp sau în momentul săvârşirii acţiunilor
huliganice, precum şi obiectele care, deşi n-au fost supuse prelucrării, au fost special
pregătite de către făptuitor şi se aflau la el cu acelaşi scop.
Huliganismul
Aplicarea sau intenţia de a aplica arma de foc, diferite cutite, boxe sau diferite arme
albe, precum si alte obiecte, inclusiv cele special adaptate pentru vatamarea integritatii
corporale la săvîrsirea actelor de huliganism, constituie temei pentru calificarea
infractiunii in baza alin.(3) art.287 CP nu numai in acele cazuri în care vinovatul cu
ajutorul lor cauzeaza sau intentioneaza sa cauzeze vatamari corporale, dar şi atunci cind
utilizarea obiectelor mentionate în procesul actelor huliganice creeaza un pericol real
pentru viata si sanatatea cetatenilor.
Noţiunea „aplicării sau încercarea aplicării” armei sau a altor obiecte se poate exprima
prin: a) efectuarea de împuşcături la locul faptei; b) lovirea victimei cu arma albă; c)
aplicarea directă a armei de autoapărare; d) demonstrarea armei, în scopul înfricoşării;
e) sprijinirea cuţitului de gâtul victimei; f) agitarea pumnului cu boxul îmbrăcat etc.
Nota bene!!!
În speţă, T.S., fiind într-o stare avansată de ebrietate, pe timp de noapte a luat arma de
vânătoare pe care o deţinea în condiţii prevăzute de lege, a ieşit în stradă şi a început să
împuşte în felinare. Peste puţin timp, în urma sesizării organelor de poliţie de către mai
mulţi vecini, acesta a fost reţinut.
Comentariu: acţiunile hulignice nu pot fi calificate în baza art. 287 alin. (3) C.pen.,
întrucît arma de foc nu a fost utiliaztă în scopul vătămării corporale a persoanei.
Huliganismul
Delimitarea huliganimului infracţional de huliganismul nu prea grav (art. 354
C.contr.) şi de alte contravenţii care implică încălcarea ordinii publice.
Va fi considerată infracţiune de huliganism, prevăzută la art.287 CP şi nu contravenţie
reglementată la art.354, 357 sau 363 Cod contravenţional, dacă făptuitorul nu se
limitează doar la: acostarea jignitoare, în locuri publice, a persoanei fizice, tulburarea
ordinii publice; tulburarea liniştii în timpul nopţii, alte acţiuni similare; tragerea din
armă de foc, în locuri publice, în locuri rezervate pentru tragere, dar cu încălcarea
modului stabilit, însă mai recurge şi la aplicarea violenţei, la ameninţarea, cu aplicarea
violenţei sau la opunerea de rezistenţă violentă reprezentanţilor autorităţilor sau altor
persoane, care curmă actele huliganice, precum şi dacă acţiunile huliganice se
caracterizează prin cinism sau obrăznicie deosebită.
Concluzie: delimitarea se face prin intermediul acţiunilor adiacente, care conferă
huliganismului gradulul prjudiciabil al unei infracţiuni.
A se vedea http://jurisprudenta.csj.md/search_hot_expl.php?id=249)
Vandalismul
(1) Vandalismul, adică pîngărirea edificiilor sau a altor încăperi, precum şi nimicirea bunurilor în
transportul public sau în alte locuri publice.
(2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:
a) - exclusă
b) de două sau mai multe persoane;
c) asupra bunurilor care au valoare istorică, culturală sau religioasă.
Obiectul juridic special al infracţiunii are un caracter complex:
1. Obiectul juridic special principal constituit din relaţiile sociale privitoare la protejarea ordinii
publice.
2. Obiectul juridic special secundar format din relaţiile sociale privitoare la protejarea
patrimoniului public.
Obiect material al infracţiunii îl formează edificiile, încăperile, bunuri din transportul public sau
din alte locuri publice.
Prin edificii înţelegem clădirile cu destinaţie publică. Încăperile sunt spaţiile incintele unor clădiri.
Din categoria bunurilor din transportul public fac parte bunurile din echipamentul mijlocului de
transport: uşile, ferestrele, scaunele etc.
Prin bunuri din alte locuri publice se înţeleg cabinele telefoanelor publice, băncile din parcuri sau
alte locuri publice, stadioane, staţiile de aşteptare, parcurile de distracţie, viaducte etc.
Latura obiectivă a infracţiuni se realizează prin două modalităţi normative:
 pângărirea edificiilor sau a altor încăperi;
 nimicirea bunurilor în transportul public sau în alte locuri publice.
Vandalismul
Pângărirea presupune săvârşirea asupra edificiilor sau a altor construcţii a unor acţiuni cinice (de
profanare, murdărire, dezonorare, necinstire etc.) care le atribuie acestora un aspect necuviincios,
indecent în urma cărora acestea nu pot fi utilizate conform destinaţiei lor iniţiale.
Nimicirea bunurilor în transportul public sau în alte locuri publice se înţelege distrugerea sau
deteriorarea obiectelor de uz comun, ceea ce pune la îndoială sentimentul respectului de sine, din
habitaclurile autobuzelor, troleibuzelor, vagoanelor de călători, navelor aeriene sau maritime ori a
altor mijloace de transport, precum şi a semafoarelor, taxofoanelor, scaunelor, gardurilor, a
dispozitivelor de iluminare şi a altor obiecte de uz comun de pe străzi, parcuri sau din alte locuri
publice
Infracţiunea prevăzută la art.288 C.pen. are o componenţă materială. Ea se consideră consumată
din momentul pângăririi edificiilor sau a altor încăperi ori al nimicirii bunurilor în transportul
public sau în alte locuri publice.
Latura subiectivă a infracţiunii se exprimă prin intenţie directă sau indirectă. În primul caz,
făptuitorul îşi dă seama de caracterul prejudiciabil al acţiuni, prevede posibilitatea survenirii
urmării prejudiciabile şi doreşte survenirea acesteia sub forma pângării edificiilor sau nimicirii
bunurilor sus-menţionate. În cel de al doilea caz, făptuitorul îşi dă seama de caracterul
prejudiciabil al acţiuni, prevede posibilitatea survenirii urmării prejudiciabile şi admite în mod
conştient survenirea acesteia sub forma pângării edificiilor sau nimicirii bunurilor sus-menţionate.
Motivul şi scopul nu are relevanţă pentru calificare, însă de conţinutul acestuia se va ţine cont la
individualizarea pedepsei penale. Fapta poate fi comisă şi din motive huliganice.
Subiectul infracţiunii specificate la art.288 C.pen. este persoana fizică responsabilă care la
momentul săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani în cazul variantei tipice de la alin.(1) sau
de 14 ani în cazul variantei agravate de la alin. (2).
Vandalismul
La alin.(2) al art.288 C.pen. este agravată răspunderea penală pentru aceeaşi acţiune săvîrşită:
În acest caz sunt valabile comentariile făcute la art.287 alin.(2) lit.b) C.pen.;
c) asupra bunurilor care au valoare istorică, culturală sau religioasă.
Din categoria acestora fac parte: a) bunurile istorice, inclusiv cele ce se referă la importante
evenimente istorice din viaţa poporului, la dezvoltarea societăţii şi a statului, la istoria ştiinţei şi a
tehnicii; b) obiectele şi fragmentele acestora, obţinute în urma săpăturilor arheologice; c) bunurile
de artă (inclusiv picturi şi desene lucrate manual pe orice bază şi orice material); d) originalul
sculpturilor din orice material (inclusiv reliefuri); e) mobilierul bisericesc; f) alte obiecte ce au
valoare istorică, culturală sau religioasă.
Delimitarea vandalismului de huliganism.
Atât huliganismul, cât şi vanalimsul pot fi săvârşite din intenţii huliganice. Delimitare urmează a
fi făcută prin prisma obiectului material al infracţiunii. La huliganism obiect material poate fi
reprezentat de oricare bunuri: mobile sau imobile, pe când vandalismul dispune de un obiect
material determinat. Obiectul material al vandalismului are o destinaţie specială, şi anume, o
destinaţie publică. De aceea, dacă sunt nimicite bunuri, care nu au o asemenea destinaţie, deşi la
momentul comiterii infracţiunii se aflau în loc public ori se pângăresc încăperi, care nu sunt de uz
public, constituind proprietate privată, nu există temei de aplicare a răspunderii penale, în
conformitate cu art.288 CP. În acest caz, la încadrare, se va reţine art.287 CP, cu condiţia, ca
făptuitorul să fi acţionat din motive huliganice.
A se vedea http://jurisprudenta.csj.md/search_hot_expl.php?id=249)
Purtarea, păstrarea, procurarea, fabricarea, repararea sau
comercializarea ilegală a armelor şi muniţiilor, sustragerea lor
(1) Purtarea, păstrarea, procurarea, fabricarea, repararea sau comercializarea armelor de foc,
precum şi sustragerea lor, cu excepţia armei de vînătoare cu ţeavă lisă, sau a muniţiilor fără
autorizaţia corespunzătoare.
Modalitate specială de liberare de răspunderea penală:
(3) Persoana care a predat de bună voie arma de foc sau muniţiile pe care le deţinea fără
autorizaţia corespunzătoare este liberată de răspundere penală.
Obiectul juridic special al infracţiunii îl constituie relaţiile sociale cu privire la protejarea
securităţii publice, care condiţionată de circulaţia în condiţii de legalitate a armelor de foc
sau a muniţiilor.
Obiectul material îl formează armele de foc, cu excepţia armei de foc cu ţeavă lisă şi
muniţiile.
Potrivit Legii privind regimul armelor şi al muniţiilor cu destinaţie civilă din 08.07.2012
prin armă de foc se are în vedere arma portabilă cu ţeavă care poate arunca, este concepută
să arunce sau poate fi transformată să arunce alice, un glonţ ori un proiectil prin acţiunea
unui combustibil de propulsie.
Prin muniţie – ansamblu format din tubul cartuşului, încărcătura de azvîrlire, capsa de
aprindere şi, după caz, din proiectil.
Se consideră că un obiect poate fi transformat pentru a arunca o alice, un glonţ sau un
proiectil prin acţiunea unui combustibil de propulsie dacă are aspectul unei arme de foc
şi, ca urmare a construcţiei sale ori a materialului din care este confecţionat, poate fi
transformat în acest scop. În sensul prezentei legi, în definiţia armelor de foc nu sînt
incluse armele prevăzute la categoriile C şi D din anexa nr.1 din Legea privind regimul
armelor şi al muniţiilor cu destinaţie civilă din 08.07.2012
Pot forma obiect material mecanismul armei de foc cu care se poate realiza tragrea.
Nu pot să reprezinte obiectul material al infracţiunii prevăzute la art.290 C.pen. alte
tipuri de arme, altele decât armele de foc: armele cu tuburi cu are comprimat; armele
mecanice; armele albe (cu lamă, percutante sau balistice); armele cu gaze toxice
neutralizante; armele cu aerosol; armele cu cartuşe cu gaze; pulverizatorii mecanici;
armele electrocutante.
De asemenea, chiar în textul de lege al art. 290 C.pen. se prevede în mod expres că nu
poate forma obiect material al infracţiunii armele de vânătoare cu ţeavă lisă. În acest
caz persoana va fi supusă răspunderii contrvenţionale.
Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin următoarele acţiuni alternative:
1. Purtarea presupune deţinerea asupra sa a armei de foc de către făptuitor în haină, geantă,
valiză sau ataşată într-un alt mod pe corpul acesteia. Purtarea trebuie să fie ilegală, adică să
fie săvârşită fără permisul de port armă. Acţiunea de purtare a armei de foc are un caracter
continuu şi se consumă din momenul încetării activităţii infracţionale în condiţiile prevăzute
la art. 29 alin.(2) C.pen.
2. Păstrarea armei presupune posesia faptică a acesteia de către subiect (în încăperi, locuri
special adaptate, mijloace de transport etc.). Va exista infracţiune şi atunci când făptuitorului
i-au fost încredinţate armele sau muniţiile pentru depozitare temporară. Răspunderea pentru
păstrarea armelor sau muniţiilor survine indiferent de durata ei. Însă de perioada de derulare
a activităţii infracţionale se va ţine cont la individualizarea pedepsei.
Infracţiunea comisă în modalitatea păstrării armelor are un caracter continuu consumându-
se, potrivit art.29 alin.(2) C.pen., din momentul încetării activităţii infracţionale sau datorită
survenirii unor evenimente care împiedică această activitate.
Încetarea activităţii infracţionale poate avea loc fie datorită unei cauze voluntare, fie a unei
situaţii silite. În primul caz, făptuitorul curmă el însuşi acţiunea constitutivă, aflată în curs de
desfăşurare, renunţând să o mai prelungească. În celălalt caz, activităţii infracţionale i se
pune capăt prin intervenţia fizică, materială a organelor de drept sau datorită unei împrejurări
obiective cu caracter fortuit.
3. Fabricarea armelor de foc sau muniţiilor este activittaea orienată spre producerea sau
obţinerea acestora. Nu are relevanţă dacă fabricarea este industrială sau meşteşugăreasă
(artizanală). Obligatoriu este ca o asemnea activitate să fie ilegală, adică să fie comisă fără
autorizaţia corespunzătoare. Fabricarea se consideră consumată din momentul în care
făptuitorul a obţinut produsul finit.
4. Prin procurare se are în vedere acţiunea prin care făptuitorul intră în posesia armelor sau
muniţiilor. Procurarea poate fi rezultatul cumpărării, schimbului pe alte bunuri, luării cu
împrumut, însuşirii aremelor sau muniţiilor găsite etc.
5. Repararea este activitatea prin care făptuitorul urmăreşte repunerea în stare funcţională
ale unei arme ce prezintă defecţiuni tehnice. Ca şi activitatea de fabricare, repararea poate fi
industrială sau meşteşugărească. Este obligatoriu ca repararea să fie comisă în condiţii de
ilegalitate, adică fără autorizaţia necesară. Repararea ilegală a unei arme se consumă din
momentul restabilirii stării funcţionale a acesteia;
6. Comercializarea presupune acţiunea de punere în circulaţie a armelor de foc prin acte de
vânzare. Nu are importanţă modul în care făptuitorul desfăşoară activitatea de comercializare
a armelor. Important este ca o asemenea activitate să fie ilegală, adică fără licenţa sau
autorizaţia eliberată de autorităţi. Va fi ilegală şi comercializarea pe care făptuitorul o
realizează prin depăşirea autorizaţiei, adică vânzarea altor tipuri de arme decît cele indicate
în actul de autorizaţie. Acţiunea de comercializare se consideră consumată din momentul în
care făptuitorul a transmis obiectul tranzacţiei cumpărătorului.
7. Sutragerea armelor şi muniţiilor – modalităţile de sustragere a armelor şi muniţiilor pot fi
raportate în mod direct la formele de sustragere a bunurilor ce sunt descrise la art.186-188,
190-192 C.pen. Pornind de la particularităţile obiectului material al infracţiunii, aceste
norme au un caracter general în raport cu norma stipulată la art.290 C.pen., care este una
specială în partea ce vizează sustragerea armelor şi muniţiilor. În cazul sustragerii armelor
săvârşită în forma furtului, jafului, escrocheriei, delapidării averii străine momentul de
consumare a infracţiunii va fi delegat momentului când persoana vinovată va avea
posibilitatea reală de a folosi de armele sau muniţile sustrase. Excepţie o constituie
sustragerea prin pungăşie, caz în care fapta va fi considerată consumată din momentul
începerii acţiuni de sustragere a armelor sau muniţiilor, precum şi sustragerea săvârşită prin
tâlhărie – fapta se va considera consumată din momentul atacării persoanei în scop de
sustragere.
Infracţiunea incriminată la art. 290 C.pen. săvârşită prin modalitatea purtării, păstrării,
procurării, fabricării, reparării sau comercializării are o componenţă formală, momentul
consumativ al căreia se stabileşte în funcţie de specificul acţiunilor sus-menţionate. Excepţie
o formează sustragerea armelor sau muniţiilor, care în funcţie de forma în care se realizează
poate avea fie o componenţă materială, fie una formală formal-redusă.
Dacă făptuitorul, sub imperiul unei singure intenţii criminale, săvârşeşte două sau mai multe
acţiuni menţionate, fapta va fi încadrată după regulile unităţii infracţionale (de exemplu, acţiunea
de fabricare urmată de acţiunea de comercializare a armelor de foc sau muniţiilor).
Dacă intenţiile în raport cu faptele săvârşite sunt diferite, persoana va fi supusă răspunderii
penale pentru concurs real de infracţiuni (de exemplu, acţiunea de comercializare, urmată de
săvârşirea unei acţiuni de reparare a armelor de foc dintr-un alt lot).
Latura subiectivă a infracţiunii se exprimă prin intenţie directă, adică făptuitorul îţi dă
seama de caracterul prejudiciabil al acţiunii sale şi doreşte săvârşirea acestia. În cazul
sustragerii, factorul intelectiv al intenţiei mai presupune şi previziunea producerii urmării
prejudiciabile, iar cel volitiv – dorinţa survenirii urmării prejudiciabile. În caz de sustragere a
armelor de foc sau a muniţiilor mai este obligatoriu scopul de comitere a infracţiunii, care
este unul cupidant.
Subiectul infracţiunii este persoana fizică, responsabilă cu vârsta de 16 ani în cazul
variantei tipice [art. 290 alin. (1) C.pen.], iar în cazul variantei agravante – de 14 ani [art.
290 alin. (2) C.pen.].
La alin. (2) este agravată răspunderea penală pentru săvârșirea faptei de două sau mai
multe persoane.
A se vedea explicaţiile anterioare, făcute la infracțiunile care au acest semn calificativ.
La alin.(3) art.290 C.pen. se stabileşte temeiul de liberare de răspundere penală pentru
persoana care a predat de bunăvoie arma de foc sau muniţiile pe care le deţinea fără
autorizaţia corespunzătoare.

Predare (Curs)

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Predare (Curs)

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

INFRACŢIUNI CONTRA

 să explice semnele comune ale infracţiunilor contra securităţii

La art.284 C.pen. este prevăzută răspunderea penală pentru două infracţiuni:

S-ar putea să vă placă și