MINISTERUL AFACERILOR INTERNE AL REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA “Ș tefan cel Mare ”

REFERAT
La disciplina Psihologia juridică

Tema: Psihologia crimei organizate.Liderul de

grup criminal.

A realizat: A verificat:
Studentul Plutonului PFB 203 Asistent-universitar la Catedra
Lungu Ovidiu ”Științe manageriale, socio-umane
și comunicare profesională ”
master in drept
comiar
BUCIUȘCAN Ludmila

CHIȘINĂU 2022
CUPRINS
Introducere………………………………………………..…………...3
Noțiuni generale privind crimei organizate………………………4
Domenii profitabile pentru crima organizată…….......................5
Structura unei organizatii criminale……………………................6
Noțiuni generale-Trăsturi privind Grupul criminal organizat…..7-8
Bibliografia………………………………………………………………...9
Concluzia………………………………………………………………….10
INTRODUCERE

Astăzi, fenomenul crimei organizate atrage din ce în ce mai mult atenţia publicului,
guvernelor naţionale şi organizaţiilor internaţionale. În măsura în care grupurile
criminale sunt implicate în periculosul joc al proliferării armelor, în migraţia inegală,
în coruperea guvernelor naţionale şi în penetrarea sistemului financiar global, crima
organizată este o ameninţare la adresa siguranţei naţionale şi personale a fiecărui
cetăţean în parte.
Crima organizată este o sumă de fapte cu un grad de pericol social deosebit, care nu
se comite niciodată de oamenii nevoiaşi, aflaţi în disperarea sărăciei, ci dimpotrivă,
făptuitorii sunt oameni bogaţi, puternici, fără prejudecăţi. Rareori mişcările unor
asemenea fapte constă în obţinerea imediată de bunuri şi valori, pentru că de regulă
cei care organizează şi conduc crime de anvergură urmăresc cucerirea unei anumite
puteri şi poziţii în comunitatea din care fac parte, ca mai apoi în baza acestei puteri şi
poziţii să vină profitul.Evoluţia unei societăţi, schimbările determinante ce au loc în
cadrul acesteia sunt de natură să permită apariţia şi extinderea unor fenomene
infracţionale, ce trebuie cunoscute şi studiate în vederea limitării şi combaterii lor,
prevenirii şi contracarării unor astfel de fapte antisociale. Deschiderea largă a
frontierelor, elaborarea unei legislaţii extrem de permisive factorului extern, slaba
dezvoltare economică, instabilitatea politică şi corupţia din ţara noastră, dar şi din
alte ţări, au creat oportunităţi şi breşe excepţionale pentru expansiunea şi
mondializarea organizaţiilor criminale.
În ultimele decenii crima organizată s-a globalizat și a devenit una dintre principalele
puteri economice ale lumii. Problema criminalității prezintă mai multe faţete şi poate
fi analizată din diferite perspective. Astfel, putem considera acest fenomen o
ameninţare chiar şi la adresa siguranţei naţionale, în special datorită faptului că până
acum grupările infracţionale nu au fost implicate doar în activităţile de proliferare a
armelor, ci şi în migraţia clandestină, traficul de fiinţe umane, coruperea guvernelor
naţionale şi infiltrarea unui sistem financiar global din ce în ce mai interdependent.
 CRIMA ORGANIZATĂ, in esenta poate fi definita ca fiind :acel segment infractional la
care se raporteaza activitatile ilegale , de natura sa afecteze grav anumite sectoare
ale vietii economice ,sociale si politice, desfasurate prin diverse metode si mijloace ,
in mod constant, planificat si conspirat ,de catre asociatii de indivizi , cu ierarhie
interna bine determinata , cu structuri specializate si mecanisme de autoaparare in
scopul obtinerii de profituri ilicite la cote deosebit de ridicate.

Crima organizata se caracterizeaza prin:

 Stabilirea unitatii infractionale .

 Existenta liderului si a unei ierarhii interne bine determinate.
 Specializarea membrilor organizatiei pe activitati infractionale specifice.
 Utilizarea unor mecanisme specifice de neutralizare a controlului social.

Nivelul inalt de profesionalizare a gruparilor criminale care au

adoptat si perfectionat principiile de organizare si regulile de actiune
ale structurilor de tip mafiot. De asemenea, se manifesta tendinte
de intelectualizare a gruparilor criminale prin absorbtia, in interiorul
acestora de persoane ce ocupa functii oficiale in domeniul
finantelor, comertului, bancilor, administratiei, justitiei dar si a unor
reputati avocati, experti si tehnicieni in cadrul comunicatiilor si
logisticii.
Domenii profitabile pentru crima organizata sunt:

1. Jocurile de noroc ilegale, in special pariuri la curse de cai, in meciurile

profesioniste cu caracter profesionist (box, baseball, hokey, fotbal, etc.), initierea
unor loterii dubioase, etc.
2. Estorcarea sistematica de bani de la persoane sau organizatii pentru a le "proteja”
impotriva unor acte violente. De exemplu, in cazul spalatoriilor sau curatatoriilor
chimice, unde crima organizata are o mare influenta, se pretind patronilor diferite
sume de bani pentru a fi protejati in cazul in care clientii s-ar putea arata
nemultumiti de eventuala deteriorare a hainelor date la spalat sau vopsit. In acelasi
timp, reprezentantii crimei organizate iti desfasoara activitatea de estorcare de
fonduri si in alte domenii cum sunt industria filmului, constructii, transporturi,
comertul cu bauturi alcoolice, etc.
3. Acordarea de imprumuturi cu dobanzi uriase (peste limitele impuse de lege, unor
persoane care se afla in situatii disperate);
4. Vanzarea unor bunuri furate din transporturile de marfuri navale sau aeriene;
5. Acapararea pietei materialelor pornografice;
6. Comiterea unor fraude prin intermediul computerelor;
7. Controlul activitatilor si fondurilor sindicale, care permit organizatiilor criminale sa
santajeze patronatele, amenintandu-le cu posibilitatea declansarii unor greve;
Structura unei organizatii criminale:
In orice organizatie criminala de tipul "Mafie” sau "Cosa Nostra”, familiile ce o
compun include o structura ierarhica pe mai multe nivele, corespunzand functiilor de
corupator, justitiar si de acoperire. Prima treapta ierarhica este cea a sefului – boss
sau care are ca atributie mentinerea coeziunii si solidaritatii organizatiei, a
conspirativitatii afacerilor si tranzactiilor si sanctionarii membrilor sau persoanelor
indezirabile. Treapta urmatoare in ierarhie este detinuta de un subsef care are rolul
de a culege si transmite mesaje si informatii pentru sef si de a retransmite ordinele
acestuia celor aflati pe treptele inferioare ale organizatiei. La acelasi nivel cu
subseful, in unele organizatii se afla plasat un consilier), functie detinuta de un
membru in varsta al organizatiei, un fel de "sef de statut major” care are misiunea de
a sfatui si informa membrii organizatiei (inclusiv pe sef si subsef) in legatura cu
afacerile si tranzactiile ce se desfasoara. Tot pe aceeasi treapta cu subseful se afla si
un "intermediar”, functie aparuta din necesitatea de acoperire a esaloanelor
superioare ale organizatiei. De regula, "intermediarul” apeleaza la serviciile unui
"locotenent” fiecare dintre acestia specializandu-se intr-o anumita ramura criminala.
De obicei, "locotenentii” sunt cei care organizeaza si panifica principalele activitati
ilicite, fiind sprijiniti direct de mai multi "sefi de sectii”, sau de departamente,
specializati in probleme de mita, jocuri de noroc, droguri, prostitutie, rapiri si
asasinate de persoane, jafuri de tot felul. Treapta de jos a organizatiei este
reprezentata de functiile "soldatilor”, al caror numar variaza, in functie de marimea
"familiei”, intre 50 – 600 de oameni, care sunt de fapt, executantii directi ai
actiunilor ilicite, unii dintre ei avand chiar ocupatii respectabile, ca mici proprietari,
comercianti, comisionari, angrosisti.
Grupul criminal organizat este o reuniune stabilă de persoane care s-au
organizat în prealabil pentru a comite una sau mai multe infracţiuni.

Liderii- sunt persoanele care formează nucleul ce asigură conducerea structurii

infracţionale. Aceştia sunt cei care determină nivelul şi amploarea activităţilor ilicite
din cadrul organizaţiei, ca şi punerea în practică a acestora.

În limbaj comun, prin crimă se desemnează, de regulă, una din infracţiunile

îndreptate împotriva vieţii persoanei, fie că este vorba de omor, de omor calificat, ori
de omor deosebit de grav sau de pruncucidere.

TRASATURI:

 Este alcătuit din 1 sau mai multe persoane;

 Este un grup stabil;
 Scopul organizării este săvîrşirea uneia sau mai multor infracţiuni;
 Aceste persoane trebuie să se fi organizat în prealabil, adică să nu fie
organizare spontană;
 Existenţa unui grad de coordonare mai înalt a activităţii infracţionale, între
participanţi stabilindu-se relaţii trainice, de solidaritate.

Tipuri de grupuri criminale

Există mai multe clasificări ale grupurilor criminale. In funcţie de caracterul activităţii
antisociale grupurile implicate in:

•furturi, spargeri, extrageri, delapidări - activitate cu caracter de violare a

proprietăţii;

•banditism - caracter complex, in care se impleteşte activitatea criminală indreptată

impotriva proprietăţii cu cea care provoacă prejudicii fizice şi morale personalităţii;

•viol in grup; •acte de huliganism, efectuate uneori sub influenţa stării de ebrietate;

•dezordini publice, uneori cu caracter politic, nationalist.

Dacă vom utiliza in calitate de criteriu de clasificare caracteristicile cantitativ-
calitative ale grupurilor criminale in cumul cu tipul activităţii pe care acestea o
indeplinesc, vom obţine o tipologie mai optimală din punct de vedere al psihologiei
juridice. Aşa deci, utilizind aceste criterii putem distinge:

1. Grupuri situative. Deţinind un scop criminal şi fiind orientate spre săvirşirea unei
infracţiuni, aceste grupuri sint de fapt slab organizate, este lipsă, sau abia se
conturează structura ierarhică a status-urilor, divizarea rolurilor şi, respectiv, a
funcţiilor. Activitatea acestor grupuri decurge in lipsa unui plan sau după unul
intocmit pe loc. Frecvent asemenea grup nu are un lider, sau funcţiile lui le prea
liderul formaţiunii cu caracter neutru. Grupul poate activa o singură dată, epizodic,
sau constant, trecind la treapta următoare de dezvoltare.

2. Grupuri criminale organizate. Posedă o experienţă criminală. Acţiunile sint

plănuite din timp in comun, sau de către conducători, rolurile, şi respectiv funcţiile,
sint impărţite intre membrii grupului. Grupul practică o activitate criminală stabilă
intr-un anumit domeniu, deţine un fond material (bănesc), imparte veniturile
provenite din crimă membrilor lui conform aportului. Are o structură ierarhică relativ
stabilă, care in cele mai frecvente cazuri s-a conturat incă pină la momentul comiterii
primei crime, impărtăşeşte norme şi reguli comune, regurge la sancţiuni in caz de
nerespectare a acestora.

3. Organizaţii criminale. Practică o activitate criminală de amploare şi cu un grad

sporit de periculozitate socială, care, nu numai că este de durată, dar posedă şi
capacitatea de regenerare şin caz de eşec. In grup este strict stabilită o ierarhie a
status-urilor, impărţite rolurile şi funcţiile. Activitatea organizaţiei criminale este
reglată strict, respectarea normelor şi regulilor este controlată de către lider, sau
organizatori. Motivele, interesele, scopurile comune oferă grupului caracteristicile
unei formaţiuni cu caracter unitar.
Bibliografie
1. Profesor univ.dr. Rodica Mihaela Stănoiu, Criminologie, Editura Oscar Print,
Bucureşti, 2002.
2. Ion Oancea, Probleme de criminologie, Editura All Educational, Bucureşti, 1998.
3. Lascu Ioan – Prevenirea si combaterea criminalitatii organizate – Revista "Dreptul”
nr.9/2003
4. Miclea Damian – Cunoasterea crimei organizate - Ed. Pygmalion, Ploiesti, 2001
5. Ion Suceava, Florian Coman, Criminalitatea si organizatiile internationale, ed.
"Romcartexim", 1997
6. N. Mitrofan, T. Butoi, V. Zdrenghea, Psihologie Judicim-a, Edinlra Sansa, Bucuresti,
1992.
7. Ioana Teodora Butoi, Tudorel Butoi, Psihologia interogatoriului judiciar, Editura
Enmar. Bucuresti, 2002
Concluzii
Criminalitatea organizată este percepută că o realitate socială în care structurile
legale și criminale sunt părți integrante ale aceluiași sistem corupt, social, politic și
economic ,fără a ține seama de tipul de acțiuni promovate sau de tipurile de
organizații ale celor ce susțin acest sistem. Peste tot în lume se produce o sumă
impresionantă de acte ilegale, în zona subterană a societății, zona în care serviciile
de informații pătrund foarte greu pentru a sesiza și a constată cu adevărat ce se
întâmplă.
Toate societățile , mai mult sau mai puțin avansate democratic, au componența lor
paralelă, care se dezvoltă prin multiple canale ilegale și a cărei dimensiune este de
natură a produce serioase dezechilibre în planul general. Rata înaltă a criminalității
are drept cauză principală publicitatea deosebit de gravă , care pentru a fi șocantă, în
scopul obținerii unor profituri fabuloase,propagheaza crimele și jafurile cele mai
odioase. O altă cauză a delincvenței trebuie căutată în structura socială a țării, care
adună la un pol bogăție, bunăstare și la celălalt suferință, sărăcieși mizerie.
Sentimentul însingurării, al lipsei de perspectivă, nesiguranța zilei de mâine
determină debusolarea unei bune părți a cetățenilor, în majoritate tineri , care își
caută refugiul în consumul de droguri, în acțiuni certate cu legea. O altă explicație a
fenomenului poate fi găsită în numărul mare de grupuri de infractori care acționează
atât pe plan intern cât și pe plan internațional. Un rol aparte și pe măsură în
creșterea procentajului criminalității îl ocupă corupția.
În contextul marilor transformări geopolitice, economice şi sociale ce se produc în
lume, crima organizată capătă noi valenţe, ea îşi extinde arealul şi sfera de activitate
la cote alarmante, fapt ce constituie un motiv de îngrijorare pentru majoritatea
statelor, îndeosebi pentru cele a căror economie se află în proces de 18 tranziţie, în
care sistemul legislativ este vulnerabil şi instituţiile democratice sunt fragile