Ştiinţe socioumane, ediţia a XII-a, nr.

Aliona GUMENCO,
lector-asistent al Catedrei „Drept public”
al Academiei „Ştefan cel Mare” a MAI

CRIMA ORGANIZATĂ ÎN REPUBLICA MOLDOVA

Rezumat
Crima organizată este o sumă de fapte cu un grad de pericol social deosebit, care nu se comite niciodată de oa-
menii nevoiaşi, aflaţi în disperarea sărăciei, ci dimpotrivă, făptuitorii sunt oameni bogaţi, puternici, fără prejudecăţi.
Rareori mişcările unor asemenea fapte constă în obţinerea imediată de bunuri şi valori, pentru că de regulă cei care
organizează şi conduc crime de anvergură urmăresc cucerirea unei anumite puteri şi poziţii în comunitatea din care fac
parte, ca mai apoi în baza acestei puteri şi poziţii să vină profitul.

Summary
Organized crime, an amount of facts, with a great rank of social threat, which is never primarily accomplished
by people in need, which are in desperate poverty, but rather the offenders are wealthy, powerful, without prejudice.
Seldom, such movements consist in achieving immediate goods and values, because usually, those who organize and
lead major crimes seek conquering a certain power and position in the community they belong to, and later under that
power and position, to come to profits.

În anii ᾽60-᾽70 ai secolului trecut lupta
contra grupărilor criminale a fost determinată
pe motiv că într-o ţară socialistă un astfel de
fenomen nu ar exista. Acest negativism n-a
avut decât o singură consecinţă–dezvoltarea
criminalităţii organizate. În perioada stagnării
pentru aceasta s-au creat toate condiţiile ne-
cesare. Economia planificată genera veşnicul
deficit de mărfuri, ceea ce a dus la apariţia de-
lapidărilor-afacerişti, care şi-au asumat obli-
gaţia „civică” de a satisface nevoile raţionale
şi iraţionale ale populaţiei. Sistemul politic şi
birocraţia au dus la apariţia aşa-numitei „elită
de partid”, care utiliza pentru propria sa pros-
peritate fondurile de stat, pieţele de desfacere,
sistemul financiar, aparatul economic, admi-
nistrativ, de control şi cel de drept. Astfel, în
urma activităţii dezastruoase a celor două cla-
nuri, economic şi politico-economic, care nu
uitau şi nu se sinchiseau deseori să coopereze,
au fost puternic afectate multe ramuri ale eco-
nomiei naţionale, creându-se şi dezvoltându-
se în paralel economia tenebră. [1, p. 49-51].
Crima organizată poate fi percepută
ca un proces social „pătruns în viața noastră
socială și politică”, ce izvorăște din tendința
diferitor grupuri de a folosi criminalitatea ca
mijloc de mobilitate socială și chiar de acapa-
rare a puterii.
Așa cum majoritatea oamenilor sunt
interesați în a obține mai mulți bani cu mai
puține eforturi și mai puține riscuri, tot ast-
fel și criminalii urmăresc același traseu și au
același scop final. De aceea motivația organi-
zării de tip criminal este în mare parte asemă-
nătoare cu aceea din afacerile legale.
Pentru a-și atinge scopul, la început 2-3
indivizi își creează un parteneriat temporar în
care lucrează împreună pentru a duce la înde-
plinire sarcina fixată, adică acumularea unui
cîțtig cât mai substanțial.
Pe parcurs, dacă afacerea a dat roade,
aceste ”parteneriate” se pot dezvolta în asociații
permanente care, de fapt nu sunt altceva decît
niște grupuri infracționiste, adică ”bande„ de
infractori. Aceste grupuri sau bande sunt ca-
racterizate ca o diviziune a muncii bine defi-
nită în care membrii ei, sub comanda unui șef
recunoscut își folosesc diferitele ”cunoștințe”
într-un efort coordonat de a realiza sarcini di-
ficile și cît mai profitabile.
Infractorii care fac parte din categoria
celor ce comit infracțiuni într-un mod organi-
zat au ca cel mai înalt nivel de organizare așa-

111
Analele ştiinţifice ale Academiei „Ştefan cel Mare” a MAI al Republicii Moldova
zisul „sindicat” care, de fapt, este o asociație cu
caracter permanent în care infractorii operea-
ză într-un mod asemănător ca o organizație
legală de afaceri. Doar la acest nivel de organi-
zare, cu asocieri de criminali pe scară largă se
poate vorbi de crimă organizată.
Acest cuvânt „sindicat” își are origi-
nea directă în limbajul afacerilor legale, iar
semnificația termenului în contextul prezentat
rezidă în faptul că el reprezintă o combinație
importantă și pe scară largă a capitalului și a
personalului adecvat, capabil să ducă la bun
sfîrșit activitatea criminală. Ca și marile între-
prinderi care au fost inspirate, sindicatele cri-
minale pot să cumpere cele mai bune talente
în furnizarea serviciilor și a abilităților tehnice
de care au nevoie și nu le posedă.
Sindicatul vine și oferă clienților care
doresc anumite servicii și mărfuri ilegale pen-
tru care vor plăti deseori direct și în numerar.
În acest sens, sunt semnificative de exemplifi-
cat următoarele: sexul ilicit, drogurile, alcoo-
lul sau jocurile de noroc. Acestea țin capetele
de afiș ale preferințelor clienților.
Sindicatul crimei înflorește fiindcă oa-
menii care dispun de sume mari de bani sunt
dispuși să plătească prețul cerut pentru servi-
ciul furnizat sau marfa vândută.
Dacă la început crima organizată avea
drept scop suprem doar obţinerea unor profi-
turi imense, în prezent ea tinde şi spre acapa-
rarea puterii politice. Organizaţiile criminale
nu numai că devin tot mai puternice şi mai di-
versificate, dar şi capătă tot mai evident forme
sistematice de interacţiune în scopul dezvoltă-
rii activităţii ilicite îndreptate spre sporirea ve-
niturilor pieţei negre şi lărgirea posibilităţilor
de infiltrare în businessul legal.
Treptat, comunităţile criminale impun
modul lor de existenţă întregii societăţi, do-
rind s-o transforme astfel într-o formaţiune
interlopă. Încă un element foarte important
este faptul că–crima organizată îşi lărgeşte
teritoriul şi se transformă dintr-un fenomen
naţional în unul internaţional ce atentează la
interesele comunităţii mondiale.
Toate aceste lucruri trezesc neliniştea şi
112
îngrijorarea savanţilor-jurişti din diferite ţări.
Mai mult decât atât, oamenii de ştiinţă ela-
borează proiecte internaţionale privind con-
tracararea criminalităţii organizate, având în
vedere faptul că, pe de o parte, o crimă orga-
nizată poate fi orientată spre putere, spre pă-
trunderea în anumite medii sociale şi politice
ale societăţii cu scopul destabilizării activităţii
guvernului, iar pe de altă parte, ea presupu-
ne întotdeauna o înţelegere secretă cu puterea
politică.
Activitățile ce compun crima organi-
zată au un caracter secret și bine organizat,
din care cauză realizează un impact social
deosebit de negativ, care epuizează puterea
societății, amenință integritatea guvernelor,
determină creșterea taxelor care se adaugă la
prețul mărfurilor, pune în pericol siguranța și
locurile de muncă ale cetățenilor, aduce daune
agenților economici aflați în competiței, con-
trolează prin forța banilor sindicatele, în final
realizând o puternică influență în sfera econo-
micului, socialului și mai ales a politicului.
Odată cu destrămarea URSS n-a dispă-
rut şi problema criminalităţii organizate, mai
mult ca atât, tranziţia la economia de piaţă a
statelor membre ale URSS a contribuit la di-
namizarea şi la expansiunea ei.
Paralel cu dezvoltarea formelor tradiţio-
nale de crimă organizată, apar permanent noi
forme de activităţi infracţionale. Toate acestea
sunt posibile din cauza vidului juridic şi ca re-
zultat are loc implantarea pe piaţa naţională
cu folosirea frauduloasă a resurselor economi-
ce şi capacităţilor industriale.
Legislaţia penală a majorităţii state-
lor ex-sovietice nu găseşte o definiţie precisă
crimei organizate. Spre exemplu, poliţia rusă
defineşte crima organizată ca fiind un grup
stabil, ierarhizat şi organizat într-o structură
cu cel puţin două niveluri (conducere şi exe-
cuţie), format în scopul comiterii unor in-
fracţiuni specializate, care se sustrag legii şi se
protejează prin corupţie. [3, p. 53].
Crima organizată în RM este reprezen-
tată de circa 300 de grupări criminale, dintre
care cele de nivel republican sunt dirijate de

aşa–numiţii „hoţi în lege”
Organizațiile criminale au diverse
direcții de activitate: traficul și comerțul cu
stupefiante, organizarea şi desfăşurarea unor
afaceri comerciale şi industriale în plan naţi-
onal şi internaţional, iniţierea, organizarea şi
desfăşurarea unor lovituri asupra depozitelor
de valori şi asupra instituţiilor bancare; desfă-
şurarea traficului de valori şi valută, elabora-
rea unor scenarii pentru ocuparea posturilor
în viața economică și politică a societății prin
metode și mijloace adecvate, inclusiv mani-
pularea alegerilor și alte forme de vici [2, p.
26-28].
Veniturile substanțiale, obținute din
aceste activități, sunt folosite adesea de că-
tre structurile criminale organizate pentru
a pătrunde și controla organizațiile lega-
le, asigurîndu-și și o aparență de legalitate,
reușind să influențeze din interior organele
publice, agenții economici.
După anii ᾽89-᾽91, odată cu trecerea de
la un sistem de valori la altul, de la un mod de
producţie la altul, criminalitatea a explodat în
pricepere şi intensitate.
Printre cauzele ce au dus la creşterea
stării infracţionale şi la apariţia noilor forme
de criminalitate putem menţiona:
• destructurarea socială, ceea ce a deter-
minat confuzii multiple;
• concedierile reprezentanţilor instituţi-
ilor abilitate să aplice legea;
• insuficienţa şi uneori incoerenţa legis-
lativă, care dă posibilităţi de dublă interpreta-
re şi aplicare. [3, p. 67].
Astăzi, mai mult ca oricând, alături de
criza economică, care ne-a pătruns pe deplin
și de cea politică care ne cuprinde tot mai
strâns, societatea noastră se confruntă și cu
grave crime organizate în diversele ei forme
și manifestări. Pentru ca prevenirea și com-
baterea acestui fenomen infracțional să aibă
la bază niște cunoștințe solide, se impune un
studiu profund și multilateral al delincvenței
în cauză.
Cea mai răspândită „afacere” a crimei
113
Ştiinţe socioumane, ediţia a XII-a, nr.2
organizate în Republica Moldova este spăla-
rea banilor–mijloc prin care organizaţiile de
tip mafiot încearcă să ascundă originea şi po-
sesia reală a veniturilor provenind din activi-
tăţile lor infracţionale. Sursele enorme de bani
lichizi, care trebuie să fie introduşi prin orice
metodă în sistemul financiar, sunt generate de
activităţile crimei organizate–şantaj, furt, tra-
fic de droguri, contrabandă, vânzări ilegale de
arme, reţele de prostituţie etc.
Spălarea banilor se desfăşoară, de obicei,
în trei etape:
• la prima etapă, numerarul sau echi-
valentul unei sume în numerar este plasat în
sistemul financiar;
• la a doua etapă, banii sunt transfe-
raţi sau mutaţi în alte conturi printr-o serie
de tranzacţii financiare destinate de a pierde
urma banilor;
• la etapa a treia, fondurile sunt rein-
troduse în economie astfel încât să pară că au
provenit din surse legitime.
Există mai multe metode de spălare a
banilor, cum ar fi cumpărarea şi vânzarea unui
obiect de lux, a unei maşini, bijuteriilor etc.
sau trecerea banilor printr-o reţea complexă
internaţională, de afaceri ilegale şi prin com-
panii-scoică, companii care există numai ca
persoane juridice fără a desfăşura sau deţine
activităţi comerciale. Organizaţiile criminale
folosesc pe larg companiile off-shore pe care
le creează nu numai ca paradisuri fiscale, ci şi
ca pe un instrument dintre cele mai eficien-
te pentru spălarea banilor din afaceri ilegale.
Off-shore-urile le asigură infractorilor un ni-
vel destul de ridicat de legalitate, destul cât să
nu mai intre în vizorul autorităţilor din ţările
lor de origine sau destul cât să le evite perma-
nenta intruziune în afacerile lor. [4, p 89-93].
Din acest punct de vedere, în cazul în
care legile unei anumite ţări lasă loc de inter-
pretări sau pot fi ocolite, recurgerea la paradi-
surile fiscale se poate transforma într-o adevă-
rată cutie a Pandorei, afectând grav nu numai
veniturile fiscale, dar şi produsul intern brut
al ţării respective. În RM au izbucnit mai mul-
te scandaluri în legătură cu procurarea prin
Analele ştiinţifice ale Academiei „Ştefan cel Mare” a MAI al Republicii Moldova
intermediul firmelor off-shore, la preţuri di-
minuate, a unor pachete majoritare de acţiuni
sau a unor obiecte aflate integral în proprieta-
tea statului.
O altă activitate destul de răspândită pe
teritoriul țării este corupția. Corupția repre-
zintă folosirea abuzivă a puterii publice, în
scopul satisfacerii unor interese personale sau
de grup. Ca act antisocial, corupția este foarte
frecvent întâlnită în societate și este deosebit
de gravă deoarece favorizează interesele unor
particulari, mai ales în aria economică, afec-
tând interesele colective prin: însușirea, detur-
narea și folosirea resurselor publice în interes
personal, ocuparea unor funcții publice prin
relații preferențiale, încheierea unor tranzacții
prin elucidarea normelor morale și legale.
Corupția vizează un ansamblu de
activități imorale, ilicite, ilegale realizate nu
numai de indivizi cu funcții de conducere sau
care exercită un rol public, ci și de diverse gru-
puri și organizații criminale, în scopul obținerii
unor avantaje materiale sau morale sau unui
statut social superior prin utilizarea unor for-
me de constrângere, șantaj, înșelăciune, mitu-
ire, cumpărare, intimidare etc.
Corupția a atins cote dezastruoase, de-
venind tot mai vizibilă. Ea a devenit axa de
integrare a relațiilor mafiote, iar proporțiile ei
prezintă un pericol considerabil pentru secu-
ritatea națională. Această situație impune cu
necesitate intensificarea luptei nu numai con-
tra persoanelor corupte, ci și contra fenome-
nului corupției ca atare.
Un aspect îngrijorător îl reprezintă
creșterea mare a criminalității organizate care
colaborează strâns cu rețele internaționale de
criminali și care a dus la creșterea traficului de
ființe umane, contrabanda, traficul și preleva-
rea ilegală a organelor umane.
Referitor la crima organizată se poate
afirma că aceasta s-a răspândit în aproape toa-
te ţările lumii dezvoltate, în curs de dezvolta-
re sau nedezvoltate, uneori deschis alteori în
mod absolut conspirat, asemănător unii mala-
dii contagioase.
Ceea ce demonstrează elocvent că acest
114
fenomen a invadat toate domeniile clasice ale
activităţilor infracţionale, începând cu trafi-
cul de droguri şi de arme, însă nu s-a limitat
numai la delictele consacrate; actualmente
asistăm la extinderea acestor structuri în do-
meniul falsurilor, al infracţiunilor îndreptate
împotriva proprietăţii, a celor cu violenţă, în
domeniul financiar, bancar şi chiar în sfera
delictelor aşa-zisei „vieţi de noapte”.
Mai trebuie remarcat faptul că succesul
acestor organizaţii criminale devine tot mai
mare pe măsură ce activitatea lor este din ce în
ce mai conspirată, din care cauză nu s-a făcut
suficientă lumină asupra adevăratelor dimen-
siuni ale crimei organizate şi nu s-au elucidat
de cât în mică măsură consecinţele negative
pe care le produce.
Generalizând, se poate spune că s-a
constituit o structură și o schemă, bine pusă la
punct de relațiile criminale, care încearcă să-și
demonstreze puterea și promovarea unor po-
litici proprii de îmbogățire, fără să aibă teamă
de vreo schimbare în politica autorităților pu-
blice. Aceste relații sunt atît de puternice și de
influente încît au pătruns adânc în toate sfe-
rele vieții politice, și practic organizațiile cri-
minale își impun condițiile puterii legislative,
executive și judiciare.
Trebuie să menţionăm încă o dată că
organizaţia criminală prezintă cea mai peri-
culoasă formă de manifestare a activităţii cri-
minale, întrucât tinde spre stăpânirea în toate
domeniile vieţii societăţii şi statului. Activita-
tea ilegală a fenomenului infracţional respectiv
este îndreptată spre nimicirea temeliei puterii
de stat şi subminării securităţii obşteşti. În le-
gătură cu aceasta este necesar de a întreprinde
cele mai stricte măsuri de rezistenţă în faţa ac-
tivităţii organizaţiilor criminale şi în cele mai
scurte termene, întrucât republica noastră la
ora actuală se află într-o situaţie criminogenă
catastrofală care deseori se manifestă în:
• tendinţa organizaţiilor criminale şi
criminalităţii organizate de pătrunde în pute-
rea oficială;
• influenţa asupra raporturilor sociale
pe cale legală, iar ulterior chiar ilegal;

• omorul obraznic şi nepedepsit al lide-
rilor vieţii sociale şi politice, lideri incomozi.
După cum am mai precizat, crima orga-
nizată este, în cele din urmă, o sumă de fapte
cu un grad de pericol social deosebit, care nu
se comite niciodată de oamenii nevoiaşi, aflaţi
în disperarea sărăciei, ci dimpotrivă, făptuito-
rii sunt oameni bogaţi, puternici, fără preju-
decăţi. Rareori mişcările unor asemenea fapte
constă în obţinerea imediată de bunuri şi va-
lori, pentru că, de regulă, cei care organizează
şi conduc crime de anvergură urmăresc cuce-
rirea unei anumite puteri şi poziţii în comu-
nitatea din care fac parte, ca mai apoi, în baza
acestei puteri şi poziţii, să vină profitul.
În acest context, în care crima organiza-
tă se globalizează, pătrunzând aproape în toa-
te domeniile vieţii economice şi sociale, este
de aşteptat şi o amplificare a gradului de in-
telectualizare a acestuia, prin absorbţia în in-
teriorul grupurilor criminale a unor persoane
care ocupă posturi oficiale, cheie în domeniul
administraţiei, finanţelor, băncilor, comerţu-
lui, justiţiei, vămilor, dar şi a unor specialişti
de marcă, dintre care avocaţi cu reputaţie pro-
fesională excelentă, economişti de prestigiu,
specialişti în domeniul telecomunicaţiilor şi
computerelor.
În acelaşi timp, grupările de tip mafiot
încearcă şi chiar reuşesc cu uşurinţă să pună
115
Ştiinţe socioumane, ediţia a XII-a, nr.2
mâna pe o bună parte a presei şi a altor mij-
loace de informare în masă.
Aceasta pentru că presa prezintă o im-
portanţă aparte pentru grupurile mafiote, ea
fiind folosită cu eficienţă atât pentru atacuri
concertate împotriva persoanelor sau orga-
nizaţiilor incomode sau rivale, cât mai ales
pentru a preveni atacurile sau dezvăluirile ce
le pot face ziariştii în legătură cu afacerile sub-
terane ale mafioţilor.
Organizaţiile criminale existente care
activează în republică şi care de regulă, se află
în strânsă legătură cu grupuri criminale din
alte ţări ale fostului lagăr socialist, devin din
ce în ce mai puternice, atrăgând în activitatea
lor noi şi noi membri.
Bibliografie
1. T. Amza, Criminologie teoretică, București,
2000.
2. C. Creangă, Criminalitatea internațională
și drepturile omului, Chișinău, 2000.
3. V. Untilă, Crima organizată, Chișinău,
2000.
4. I. Ciobanu, Criminalitatea organizată la
nivel transnaţional şi unele forme de mani-
festare în RM, Chişinău, 2001.
5. Legea RM „Cu privire la prevenirea şi com-
baterea spălării banilor” din 15.11.2001.