Manualul e scris in baza Codului penal al Republicii Moldova din 18 aprilie 2002.

Materialul e expus in concordanta cu sistemul Partii speciale a noului Cod penal. Fiecare capitol include unele consideratii generale privind toate infractiunile din capitolul respectiv si a unor infractiuni din subsistemu l acestui capitol, analiza semnelor obiective si subiective specifice fiecarei infractiuni concrete si textul ei din partea speciala a Codului penal, explicare a sensului si arealului de aplicare a circumstantelor agravante corespunzatoare si bibliografia. De aceea, pentru a face o analiza juridica completa, de exemplu, a infractiunii de omor intentionat (art. 145 C.P.), trebuie studiate concomitent trasaturile obiective si subiective specifice acestei infractiuni di n p. 2.2., paragraful 2, capi-toiul 3 al acestei lucrari, consideratiile generale privind infractiunile contra vietii din p. 2.1., paragraful 2, capitolul 3 (generalitati), precum si analiza juridica a acelorasi trasaturi din paragraful 1, capitolul 3 (caracteristica generala, notiunea si sistemul infractiunilor contra vietii si sanatatii persoanei). Uneori legiuitorul, pentru a determina semnele constitutive ale unor componente de infractiuni, utilizeaza unul si acelasi termen juridic. in scopul economisirii de spatiu, explicarea semnificatiei si arealului de aplicare a acestor notiuni juridice se efectueaza o singura data, iar atunci cand ele se repeta, cititorul va apela la explicatiile anterioare, indicate de autor. De exemplu, pentru analiza juridica completa a vatamarii intentionate grave a integritatii corporale sau a sanatatii savarsita de doua sau de mai multe persoane (Ut. d) alin. (2) art. 151 CP.), facem trimitere la explicatiile circum stantei agravante corespunzatoare a infractiunii de omor intentionat. Pentru elucidarea notiunilor dispozitiilor de blancheta, utilizam legile si alte acte normative ale altor ramuri de drept, pe care cititorul trebuie sa le studieze suplimentar. Pentru a nu mari volumul manualului n-au fost indicate pedepsele penale, deoarece ele nu necesita interpretari, ci numai aplicarea lor conform Codului penal. Fireste, autorul nu are pretentia exhaustivitatii, fiind pe deplin constient ca materia in cauza poate fi completata si de alte investigatii stiintifice. Speram ca cercetarile si concluziile noastre vor contribui la instruirea studentilor, practicienilor, precum si a tuturor persoanelor antrenate in munca de studiere si propagare a cunostintelor juridice. Capitolul I .................. ... ..f. CARACTERIZAREA GENERALA A PARTII SPECIALE r A DREPTULUI PENAL 1. Notiunea partii speciale a dreptului penal O conditie necesara pentru formarea unui stat bazat pe drept o constituie lupta pentru consolidarea legalitatii, ordinii publice si ocrotirea drepturilor cetatenilor. Aceste sarcini stau in fata tuturor organelor de stat, mai ales a

organelor justitiei. Singurul mecanism care asigura apararea sociala, respectarea legalitatii si a drepturilor fundamentale ale omului este legislatia tarii date, inclusiv si legea penala. Potrivit alin. 1 art. 1 al noului Cod penal, singura lege penala este Codul penal. Termenul drept penal" cuprinde atat esenta legii penale, cat si evolutia stiintei despre ea. Dreptul penal, ca ramura de drept cu caracter unitar, reprezinta o totalitate de norme juridico-penale, care reglementeaza relatiile de aparare prin interzicerea ca infractiuni a faptelor prejudi ci abile si aplicarea pedepselor persoanelor care le savarsesc. Dreptul penal consta din doua parti -partea generala si partea specialacare, desi strans legate intre ele, prezinta totusi, unele particularitati. In Partea generala sunt expuse principiile si i n s t i t u t i i l e generale a le dreptului penal, sunt determinate temeiurile si conditiile raspunderii penale, sunt formulate scopurile pedepsei, indicate categoriile ei, ordinea de aplicare a acesteia si de liberare de raspunderea si pedeapsa penala, de asemenea sunt tratate si alte probleme privind lupta contra criminalitatii in general. Totodat a, din punctul de vedere al calificarii infractiunilor, principiile si dispozitiile Partii generale reprezinta numai niste conditii, imprejurari sau fapte, in a car or prezenta se aplica dispozitiile Partii speciale a legii penale care, potrivit dreptului penal, constituie ipoteza normei juridico-penale. In Partea speciala sunt expuse conduitele concrete ale faptelor prejudiciabile interzise sau prescrise si indicate pedepsele pentru comiterea lor, adica se stipuleaza dispozitia si sanctiunea normei juridico-penale. 5

Unii autori, indeosebi cei francezi,1 pornind de la aceste particularitati, sunt inclinati sa admita chiar existenta unui drept penal general si a unui drept penal special. Asemenea opinie nu poate fi impartasita, deoarece dreptul penal este o ramura de drept cu caracter unitar si alcatuit potrivit legii penale din doua parti: o parte generala si una speciala. Dupa cum am mentionat, elementele structurale ale normei juridico-penale sunt stipulate in diferite articole ale Codului penal. Ipoteza se contine in articolele Partii generale, iar dispozitia si sanctiunea in articolele Partii speciale.2 De aceea nu putem fi de acord nici cu opinia,3 potrivit careia, atat notiunea Partii Generale, cat si cea a Partii speciale poate fi determinata prin sintagma "...totalitate de norme juridice...", fiindca nici una dintre ele nu contine norme juridice cu toate elementele sale structurale. Aceasta sintagma este valabila numai pentru notiunea dreptului penal, ca o ramura de drept cu caracter unitar. Confundarea structurii interne (logico-juridice) a normei penale cu structura externa (tehnico-juridica) si, prin urmare, a articolului cu norma penala ca elemente structurale ale legii penale a generat opinia,4 potrivit care ia, trebuie sa distingem norme-principii, norme-defmitii, norme-sar-cini, normespeci ale etc. D. Baltag, sintetizand in special literatura romana in domeniu, distinge norme generale, prevazute in Partea generala si norme speciale, stipulate corespunzator in Partea speciala a Codului penal.5 Nu sustinem aceasta opinie, deoarece norma juridico-penala reprezinta o alcatuire trihotomica : ipoteza, dispozitia si sanctiunea. Nu se poate pedepsi (sanctiona) o conduita interzisa sau prescrisa (dispozitia) de legea penala, fara a determin a conditiile in a caror prezenta (ipoteza) intra in actiune norma penala. Daca am admite ca norma juridica penala ar fi alcatuita numai din ipoteza sau ipoteza si dispozitie, sau din dispozitie si sanctiune, cum sustin autorii mentionati, atun ci ea n-ar putea fi aplicata, ea ar constitui numai o chemare, o lozinca, o agitati e si o propaganda etc. Sustinem pe deplin notiunea partii speciale formulata de profesorul 1R. Merie, A. Vitu. Trate de droit criminal. Paris: Cuyus, 1 967, p. 94; G. Stef ani, G. Lavasseur. Droit penal genera! et procedure penale. Paris: Dalloz, 1964, tome I, p. 36-37. 2A. Borodac. Drept penal. Calificarea infractiunilor. Chisinau: Stiinta, 1996, p . 31-35. lO. Loghin, T. Toader. Drept penal roman. Partea speciala. Bucuresti: Sansa, 199 4, p. 5. yeo.joanoe npaeo POCCUUCKOU &edepauuu. OcodeimaR lac/nb. MocKBa: K)pncTb, 2001, p. 7 etc. 4 T. Carpov. Drept penal. Partea generala. Chisinau: Stiinta, 1994, p. 32. 5 D. Baltag. Teoria generala a dreptului. Cimislia, 1996, p. 135-136.

A rus L. Kruglicov6, potrivit careia, Partea speciala a dreptului penal reprezinta o totalitate de dispozitii juridico-penale. care determina cercul de fapte prejudiciabile ce constituie infractiuni si pedepse penale, care pot fi aplicate persoanelor ce le savarsesc. intre partea generala si partea speciala exista o stransa legatura, o unitate organica; ele constituie parti ale aceleeasi ramuri de drept dreptul penal al Republicii Moldova care izvorasc din aceeasi necesitate -lupta impotriva fenomenului criminalitatii si urmaresc o aceeasi finali tate -apararea unor valori fundamentale: omenirea, persoana, socie tatea si statui. \ Unitatea partii generale si a celei/speciale se manifesta mai concret si mai convingator in practica judiciara, jEn care se rezolva problemele raspunderi i penale a unei persoane concrete si aplicarii pedepsei penale corespunzatoare. E de neconceput aplicarea articolelor Partii speciale, fara aplicarea concomitenta a acelora din Partea generala. Nu se poate rezolva corect problema atragerii la raspundere penala potrivit unui sau altui articol din Partea speciala, fara a cunoaste articolele Partii generale despre forma de vinovatie, etapele activitatii infractorice, participatie, cauzele care inlatura caracterul penal al faptei sau raspunderea penala si consecintele condamnarii etc. Importanta Partii speciale a dreptului consta in aceea ca in ea legiuitorul efectueaza diferentierea raspunderii pentru fiecare categorie de infractiuni, tinand cont de gradul lor prejudiciabil. Aceasta ne da posibilitate de a promova o politica penala intemeiata pe respectarea stricta a cerintelor legalitatii si a celorlalte principii ale dreptului penal. Orientarile de baza, scopurile politic ii penale, precum si evolutia legislatiei penale reies din datoria statului de a apara si garanta drepturile si libertatile fundamentale ale omului, de a-si apar a suveranitatea, independenta, integritatea teritoriala si intreaga ordine de drep t. Noul Cod penal se aplica in conformitate cu prevederile Constitutiei Republicii Moldova si ale actelor internationale la care Republica Moldova este parte (alin. 3 art. 1 C.P.). Daca exista neconcordante cu actele internationale privind drepturile fundamentale ale omului, au prioritate si se aplica reglementarile internationale. Hotararea Plenului Curtii Supreme de Justitie Cu privire lapractica aplicarii de catre instantele judecatoresti a unor prevederi ale Cons 6 YzoRoenoe npaeo Poccuu. Hacmh OcodeMiax. MoCKBa: BEK, 1 999. p. 1.

titutiei Republicii Moldova atentioneaza instantele judecatoresti ca Ia efectuarea justitiei, instantele judecatoresti urmeaza sa tina cont de obligativitatea de a aplica dispozitiile constitutionale cu privire la drepturile si libertatile omului in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte, precum si de prioritatea aplicarii reglementarilor internationale fata de legile interne, pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Republica Moldova este parte."7 Tot aici se stipuleaza ca la aplicarea tratatului, conventiei sau acordului international, instantele judecatoresti verifica, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe, caie este depozitarul actelor internationale, daca aceste acte sunt in vigoare, tmandu-se cont de faptul ca, in conformitate cu Legea privind modul de incheiere, aplicare, ratificare si denuntare a tratatelor conventiilor si acordurilor internationale nr 1137-X11 din 4 august 3 992 si Legea privind modul de publicare si intrare in vigoare a actelor oficiale nr j 73-X11 din 6 vuhc 1994, actele internationale intra in vigoare 5. dupa schimbarea instrumentelor de ratificare, daca importanta tratatului necesita ratificarea lui de catre organele legislative, 6. dupa remiterea actelor aprobate depozitarului spre pastrare in conformitate cu normele de drept international, 7. in alt mod si termene stabilite de partile contractante 2. Sistemul partii speciale a dreptului penal Toate legile cu privire la raspunderea penala pentru diferite categorii de fapte prejudiciabilc sunt incluse intr-un singur act legislativ codificat -Codul penal al Republicii Moldova, la ale carui articole se fac trimiteri atunci cand are loc calificarea infractiunilor Dispozitiile jundico-penale ce pi cvad responsabilitatea pentru anumite infractiuni sunt structurate in cadrul Partii speciale intr-o anumita ordine, numita Sistemul Partu speciale a dreptului penal Dispozitiile jundico-penale ce prevad responsabilitatea pentru anumite infractiuni sunt integrate in capitole Drept baza a acestui sistem este luat obiectul generic al acestor categorii de infractiuni, iar in ceea ce 1 Cuiegei e de Ho lai an explicative H P C S J nr 2 din 30 ianuarie 1996 cu modi ficarile introduse prin H P C S J nr 38 din 20 decembrie 1999 Chisinau 2002, p 10 priveste ordinea articolelor unui capitol, ea se bazeaza pe obiectul nemijlocit al infractiunii Asadar, sistemul Partii speciale a dreptului penal lepiezwta ordinea unirii dispozitiilor jundico-penale ce cuprind componente concrete de infractiuni aranjate in capitole in dependenta de obiectul atentarii, adica de valorile sociale aparate de dreptul penal Sistematizarea dispozitiilor Partu speciale favorizeaza studieiea loi, ne ajuta sa intelegem mai bine caracterul si gradul prejudiciabil atat al unui sir intreg de infractiuni omogene, cat si al unor categorii aparte de fapte infractionale, inlesnind evidentierea continutului diferitelor semne ale componentelor de infractiune, delimitarea lor sti icta / Astfel, sistemul Partii speciale contribuie la calificama corecta a infractiunilor, totodata luand in considerare comunitatea semnelor unoi grupe

aparte de infractiuni, el face posibila elaborarea si realizarea de masuri pentr u organizarea luptei conlia criminalitatii si prevenirii ei Sistemul Partu speciale a dreptului penal are un caracter variabil, deoarece, pe masura dezvoltarii statului, perfectionarii ielatnlor sociale, se schimba si importanta difenteloi valon sociale, creste rolul unoia. se schimba metodele si mijloacele de aparare ale altora etc La sistematizarea dispozitiilor jundico-penale ale Partii speciale a noului Cod penal, legiuitorul a pornit de la ierarhia valorilor fundamentale sociale unanim recunoscute in tarile bazate pe drept omenirea, persoana, societatea, statul. Partea speciala a Codului penal al Republicii Moldova in vigoare este alcatuita conform urmatorului sistem Capitolul intai -Infractiuni contra pacii si securitatii omenirii, infractiuni de razboi Capitolul al doilea-- Infractiuni contra victn si sanatatii persoanei Capitolul al treilea-Infractiuni contia libertatii, cinstei si demnitatii persoanei Capitolul al patrulea - Infractiuni privind viata sexuala Capitolul al cincilea -Infractiuni conti a drepturilor pol itice, de munca si alte drepturi constitutionale ale cetatenilor Capitolul al saselea- Infractiuni contra patrimoniului Capitolul al saptelea - Infractiuni contra familiei si minorilor Capitolul al optulea -Infractiuni contra sanatatii publice si convietuim sociale Capitolul al noualea - Infractiuni ecologice 9

Capitolul al zecelea -Infractiuni economice. Capitolul al unsprezecelea-Infractiuni in domeniul informaticii. Capitolul al doisprezecelea-Infractiuni in domeniul transporturilor. Capitolul al treisprezecelea-Infractiuni contra securitatii publice si a ordinii publice. Capitolul al paisprezecelea-Infractiuni contra justitiei. Capitolul al cincisprezecelea -Infractiuni savarsite de persoane cu functie de raspundere. Capitolul al saisprezecelea -Infractiuni savarsite de persoane care gestioneaza organizatiile comerciale, obstesti sau alte organizatii nestatale. Capitolul al saptesprezecelea -Infractiuni contra autoritatilor publice si a securitatii de stat. Capitolul al optsprezecelea -Infractiuni militare. Partea speciala reprezinta elementul cel mai dinamic al dreptului penal, punand in discutie numeroase probleme de interpretare, de explicare a sensului si a sferei de aplicare a dispozitiilor incriminatorii. Deci, atat in cadrul analizei teoretice, cat si in aplicarea practica, continutul dispozitiilor juridico-penale ale Partii speciale trebuie dezvaluit in corespundere cu acea apreciere moral-politica si juridica, pe care legiuitorul a dat-o anticipat tuturor faptelor prejudiciabile similare in dispoz itiile normelor penale. Sensul si destinatia acestor norme sunt determinate de sarcinile pe care le urmareste statul, aplicand normele dreptului penal. Scopul general al legii penale este de a apara impotriva infractiunilor persoana, drepturile si libertatile acesteia, proprietatea, mediul inconjurator, oranduirea constitut ionala, suveranitatea, independenta si integritatea teritoriala a Republicii Moldova, pacea si securitatea omenirii, precum si intreaga ordine de drept. In felul acesta, sensul si destinatia dispozitiilor Partii speciale constau in apararea valorilor sociale impotriva infractiunilor prin aplicarea pedepselor penale persoanelor care le-au savarsit sau prin amenintarea de a le aplica. Procesul evidentierii sensului si destinatiei proprii unei dispozitii a Partii speciale trebuie sa includa un sir de imprejurari pentru a clarifica urmatoarele chestiuni: a) a fost comisa o fapta prejudiciabila; b) poate 11 ea calificata ca infractiune si corespunde unei norme juridico-penale; c) poate pedeapsa penala sa asigure in cazul concret atingerea scopurilor pedepsei prevazute de legiuitor. Daca raspundem pozitiv la aceste chestiuni, vinovatul este pedepsit conform articolului corespunzator al Partii speciale, aplicandu-i-se astfel o masura concreta de pedeapsa penala. O importanta deosebita pentru interpretarea si aplicarea corecta a dispozitiilor Partii speciale a legislatiei penale o are studierea si sintetizar ea practicii judiciare. Studierea practicii judiciare permite a releva anume acele forme

concrete prin care pot fi exprimate semnele distinctive ale componentei de infractiune, prevazute de legea penala. Aceasta le da posibilitate organelor de cercetare penala, de ancheta penala si instantelor judecato resti sa descopere rapid si sa califice corect infractiunile comise. Sinteti zarea practicii judiciare permite a constata cauzele si conditiile ce favo-i rizeaza comiterea unor categorii aparte de infractiuni, precum si creste-/ rea criminalitatii. Datorita sintetizarii si studierii practicii judiciare, specialistii pot scoate la iveala cele mai frecvente erori comise de instantele judecatoresti la examinarea anumitor categorii de procese penale si sa le rectifice prin adoptarea hotararilor Plenului Curtii Supreme de Justitie a Republicii Moldova. Hotararile plenurilor joaca un rol important in munca de efectuare a justitiei: ele asigura unitatea politicii penale pe intreg teritoriul republicii si ajuta la descoperirea lipsurilor si lacunelor legislatiei in vigoa re. Deci pentru a interpreta si aplica corect o norma penala, trebuie, mai intai, tinut cont si de indicatiile plenurilor Curtii Supreme de Justitie asupra problemei date. 3. Temeiurile raspunderii penale si calificarea infractiunilor Articolul 21 (prezumtia nevinovatiei) al Constitutiei Republicii Moldova din 29 iulie 1994 stipuleaza ca orice persoana acuzata de un delict este prezumata nevinovata pana cand vinovatia sa va fi dovedita in mod legal, in cursul unui proces judiciar public, in cadrul caruia i s-au asigurat toate garantiile apararii sale". Pentru desfasurarea acestei teze art. 51 CP. prevede ca raspunderii penale este supusa numai persoana vinovata de savarsirea infractiunii prevazute de legea penala". Alineatul intai al acestui articol stipuleaza ca temeiul real al raspunderii penale il constituie fapta prejudiciabila savarsita, iar componenta infractiunii, stipulata in legea penala, reprezinta temeiul juridic al raspunderii penale". Deci componenta de infractiune descrisa in lege reprezinta unicui temei juridic {de jure) al raspunderii penale, in timp ce faptul savarsirii infractiunii constituie unicul temei 11

real {de fado) al raspunderii penale. Aceasta formula a raspunderii penale, preluata de legiuitor, pentru prima data in literatura noastra de specialitate a fost expusa de autorul acestei lucrari8. Majoritatea semnelor componentelor de infractiuni cu al caror ajutor sunt apreciate faptele prejudiciabile ca infractiuni au fost descrise in articolele Partii speciale a legislatiei penale. Ele caracterizeaza in special fapta (actiunea sau inactiunea), particularitatile, denumirea ei si delimitarea unei categorii de infractiuni de altele. De exemplu, in art. 186 CP. este definita notiunea de furt al avutului proprietarului ca sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane ce deosebeste aceasta forma de insusire de celelalte (jaf, talharie, escrocherie etc), precum si de toate celelalte infractiuni (omor, vatamare a integritatii corporale sau a sanatatii, huliganism, samovolnicie etc). insa dispozitiile articolelor Partii speciale nu descriu toate semnele componentelor de infractiune. Semnele inerente (proprii) majoritatii infractiuni lor, pentru a nu le repeta de nenumarate ori, legiuitorul le trece in Partea generala a legislatiei penale. De exemplu, teza despre faptele neinsemnate, care, desi formal, contin trasaturile unei infractiuni prevazute de legea penala, insa, fiind lipsite de importanta nu prezinta gradul prejudiciabil al unei infractiuni (alin. 2 art. 14 C.P.). in majoritatea articol elor Partii speciale nu se mentioneaza subiectul infractiunii ca element necesar al fiecarei infractiuni (art. 21, 22 si 23 CP.), raspunderea pentru pregatirea unei infractiuni (art. 26 CP.), pentru tentativa de infractiune (art. 27 CP.), despre caracteristica participantilor care contribuie la savarsir ea unei infractiuni (art. 42 CP.) etc. Astfel, componenta fiecarei infractiuni consta din trasaturile indicate atat in Partea speciala, cat si in cea generala ale legislatiei penale, ceea ce demonstreaza inca o data unitatea si legatura organica dintre ele. Este de observat si faptul ca nu toate semnele obligatorii ale unei componente concrete de infractiuni sunt direct nominalizate de legiuitor in articolele Partii generale si ale celei speciale ale Codului penal. Indicarea tuturor semnelor componentelor de infractiuni in articolele Codului penai ar duce la supraincarcarea lor cu informatii de prisos, constructia legislativa devenind extrem de voluminoasa si incomoda pentru aplicare in practica. De exemplu, dispozitia art. 186 CP., definind notiunea nominalizeaza toate semnele obligatorii de furt a bunurilor altei persoane, nu " A. Borodac. Op. cit., p. 29. '" :: 12 ale acestei componente de infractiuni. Ele se pot deduce prin confruntarea dispozitiei art. 186 CP. cu cele ale art. 126 si 273 C.P.. din care reiese ca dispozitia alin. 1 al art. 186 CP. arc urmatorul continut: furtul, adica sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane in proporti i esentiale, a carei valoare este de la cinci pana la cinci sute unitati conventionale de amenda, savarsita intentionat si cu scop de profit. Lipsa macar a unui semn din cele indicate exclude componenta furtului. De exemplu, P. a fost tras la raspundere penala potrivit alin. 4 al art. 119 CP. din 1961 pentru sustragerea a doua ceasuri din aur din sectia magazinului, unde

lucra sotia sa. Examinand fapta lui P., judecata a respins incrimina^ rea propusa de organele de ancheta si a recalificat actiunile lui P. conform art. 127 CP. din 1961 (nimicirea sau deteriorarea intentionata a avutului proprietarului). Ancheta judiciara a constatat ca R, banuindu-si sotia de relatii intime cu seful magazinului, i-a cerut sa se concedieze din serviciu. Dupa ce ea a refuzat, P., a sustras pe ascuns ceasurile si Ie-a aruncat intr-un lac, crezand ca deficitul de marfa aparut ca rezultat al actiunilor sale va servi drept temei pentru concedierea sotiei din initiativa administratiei. Recalificarea este corecta, deoarece fapta examinata n-a urmarit scopul de profit. Determinarea semnelor obligatorii ale fiecarei componente de infractiune concreta este uneori destul de dificila, insa credem ca juristii cu o buna pregatire profesionala vor depasi aceste dificultati. O sarcina importanta a dreptului penal o constituie aplicarea cu strictete a normelor penale. Ea depinde de calificarea corecta si argumentata a infractiunii. Calificarea infractiunii este una dintre cele mai importante notiuni ale stiintei dreptului penal, utilizate pe larg in practica organelor justitiei, este una dintre institutiile principale ale dreptuiui penal. A califica in general inseamna a atribui unor fenomene, fapte sau categorii, genuri anumite calitati, semne sau particularitati. in domeniul dreptului a califica o fapta ca delict inseamna a alege acea norma juridica, prin care este prevazuta fapta data, adica se cere a o potrivi regulii generale corespunzatoare. Calificarea infractiunii in dreptul penal inseamna determinarea si consacrarea juridica a corespunderii exacte intre semnele faptei prejudiciabile savarsite si semnele componentei de infractiune, prevazute de norma juridica penala. Calificarea infractiunii are doua semnificatii (sensuri): a) un proces de identificare in fapta unei persoane a caracteristicilor infractiunii si b) 13

o consecinta a acestei activitati a organelor de drept -recunoasterea si consacrarea oficiala in documentele juridice respective (de exemplu, ordonanta de intentare a unui proces penal sau de punere sub invinuire, sentinta judecatii etc.) a coincidentei semnelor faptei savarsite cu normele juridico-penale, invocand articolele concrete ale Codului penal. Studiind faptele infractionale ale oamenilor, de fiecare data, organele de drept trebuie sa hotarasca daca ele constituie o infractiune si daca ele alcatuiesc o infractiune unica (art. 28 C.P.), o pluralitate de infractiuni (art. 32 CP.) sau o concurenta a normelor penale (art. 115 CP.). in functie de aceasta, faptele infractionale trebuie calificate in conformitate cu un singur sau mai multe articole ale Partii speciale a Codului penal. Daca o actiune (inactiune) sau un sistem de actiuni (inactiuni) nimeresc sub dispozitia unei singure norme penale, adica a unui articol sau a unui alineat al unui articol al Partii speciale a Codului penal, astfel de fapte reprezinta o infractiune unica. De exemplu, daca o persoana a sustras pe ascuns 150 lei, alta a sustras deschis de doua ori din diferite izvoare cate 100 lei, a treia i-a produs victimei vatamari intentionate medii ale integritatii corporale sau ale sanatatii in procesul sustragerii averii, iar o banda armata a savarsit timp de o luna zece furturi, jafuri, talharii, omoruri, atunci astfel de fapte constituie fiecare o infractiune unica, fiindca ele sunt incadrate pe deplin corespunzator in urmatoarele articole ale Codului penal: 186 alin. 1; 187 alin. 2 lit. a); 188 alin. 1 si 283. Se considera pluralitate de infractiuni savarsirea a doua sau a mai multor infractiuni in acelasi timp sau la intervale diferite de timp de aceeasi persoana, inainte de a fi condamnata definitiv pentru vreuna dintre ele sau comiterea cu intentie a uneia sau a mai multor infractiuni de o persoana cu antecedente penale pentru o infractiune savarsita cu intentie. Deci, pentru pluralitatea de infractiuni este caracteristic faptul ca nici una dintre normele penale nu include fapta comisa in intregime, ea poate primi o calificare juridico-penala corecta numai prin aplicarea laolalta a doua sau a mai multe norme penale. De exemplu, o persoana a dat foc casei vecinului cu scopul de a-1 lipsi de viata, iar alta, dupa savarsirea unui jaf, a comis un omor. O analiza juridica completa se poate efectua numai daca actiunea primei persoane va fi incadrata potrivit articolelor 145 (omor intentionat) si 197 (distrugerea sau deteriorarea intentionata a bunurilor), iar actiunile urmatoarei persoane -potrivit articolelor 145 (omor intentionat) si 187 (jaf). Concurenta normelor penale presupune savarsirea, de catre o persoana sau de catre un grup de persoane a unei fapte prejudiciabile, cuprinsa in intregime de dispozitiile a doua sau a mai multe norme penale si constituind o singura infractiune. De exemplu, actiunile unui judecator, care cu buna stiinta a pronuntat o sentinta ilegala, sunt pe deplin cuprinse de art. 307 (pronuntarea unei sentinte, decizii, incheieri sau hotarari contrare legii) cat si de art. 327 (abuzul de putere sau abuzul de serviciu). Insa potrivit art. 116 CP. actiunile acestui judecator trebuie calificate numai in baza art. 307 CP. Calificarea infractiunilor reprezinta numai o etapa in procesul de aplicare a normelor juridice. Aplicarea normelor juridice ca o forma de realizare a dreptului include atat procesul calificarii infractiunilor, cat si stabilirea pedepselor penale si executarea lor. Calificarea justa are o mare importanta pentru promovarea p o l i t i c i i penale si in mare masura determina succesul luptei contra criminalitatii, consolidarea ordinii de drept, ea este o conditie absolut

necesara pentru respectarea legalitatii si este o garantie a drepturilor cetatenilor. Calificarea incorecta creeaza o imagine falsa despre caracterul si gradul prejudiciabil al fraudei comise. Ea exclude individualizarea corecta a raspunderii si a pedepsei penale si are consecinte juridice negative pentru vinovat: imposibilitatea aplicarii amnistiei, imposibilitatea gratierii, reabilitarii, condamnarii conditionale, liberarii de pedeapsa inainte de termen, aplicarii incorecte a regimului si a categoriilor penitenciarilor in care se executa pedeapsa cu inchisoarea etc. Prin urmare, calificarea corecta este o garantie: a) a drepturi lor cetatenilor; b) a politicii statului privind pedepsirea infractiunilor; c) a autoritatii justitiei; d) a statisticii judiciare. De exemplu, calificarea unei lipsiri de viata din imprudenta ca un omor intentionat constituie o incalcare flagranta a drepturilor cetatenilor, deoarece in acest caz infractorului, conform art. 59 CP., nu i se poate aplica liberarea conditionata de raspundere penala. Trebuie mentionat faptul ca chiar daca o calificare incorecta n-a atras dupa sine aplicarea unei masuri de pedeapsa necorespunzatoare faptei comise, si in asemenea caz vinovatul nu este indiferent fata de aprecierea juridica si social-politica legata de calificare -a fost condamnat ca o persoana care a nimicit in mod intentionat avutul proprietarului (art. 197 CP.) sau ca diversionist (art. 343 CP.), ca o persoana care a 15

participat la dezordini de masa* (art. 285 CP.), sau ca organizator al uzurparii puterii de stat (art. 339 CP.), ca o persoana care a manifestat neglijenta in serviciu (art. 329 CP.) sau ca o persoana care a abuzat de putere sau de serviciu (art. 327 CP). Calificarea corecta a infractiunilor ridica autoritatea justitiei, mentine prestigiul ei in fata tuturor cetatenilor. Dupa cum s-a remarcat, calificarea corecta a infractiunilor are o mare importanta si pentru statistica judiciara, deoarece erorile comise pot forma opinii gresite despre situatia si structura criminalitatii in tara, iar aceasta, la randul sau, influenteaza corespunzator asupra politicii penale a statului si asupra evolutiei legislatiei penale. Procesul calificarii se efectueaza la toate etapele procedurii penale si se finalizeaza cu stabilirea concordantei exacte intre trasaturile faptei comise si semnele componentei de infractiune descrise de una sau de mai multe norme penale. Si in sfarsit, trebuie sa mentionam faptul ca pentru a demonstra ca infractiunea, din punctul de vedere al calificarii, n-a fost dusa pana la capat, este necesar sa facem trimitere la art. 26 C.P., care contine notiunea pregatirii unei infractiuni sau la art. 27 CP, care contine notiunea tentativei de infractiune, alaturi de articolul corespunzator al Partii speci ale a Codului penal. Daca la savarsirea infractiunii participa si alte per soane cu roluri de organizator, instigator sau complice, atunci actiunile lor trebuie calificate tinand cont de situatia concreta, potrivit art. 42 CP. si articolul corespunzator al Partii speciale a Codului penal. 4. Obiectul partii speciale ca disciplina stiintifico-didactica Obiectul Partii speciale ca disciplina stiintifico-didactica il constituie normele legislatiei penale, ce determina semnele diferitelor categorii de infractiuni si masurile de pedeapsa pentru ele, precum si sistematizarea acestor norme. Obiectul dreptului penal ca disciplina stiintifico-didactica nu trebuie confundat cu obiectul dreptului penal ca ramura de drept al carui obiect il constituie relatiile sociale ce se nasc, prin savarsirea infractiunilor, intre stat si infractori. Obiectul dreptului penal ca disciplina stiintificodida ctica il constituie insusi dreptul penal ca ramura de drept. Altfel spus, disciplina in cauza trebuie sa inarmeze pe cei ce aplica normele * dezordini in masa (n.n.). penale cu cunostinte necesare pentru a examina fiecare dintre faptele prevazute de normele penale, pentru a asigura intelegerea justa si aplica

rea lor uniforma de catre toate organele judiciare, in stricta concordanta cu vointa legiuitorului, pentru formarea aptitudinilor de a face o calificare corecta a faptelor prejudiciabile, aceasta asigurand legalitatea in realiza rea sarcinilor justitiei. De aceea in cadrul disciplinei sunt studiate nu numai normele legislatiei penale, dar si modul in care aceste norme sunt aplicate de instantele judecatoresti in varietatea cazurilor concrete oferite de realitatea vietii. Partea speciala a stiintei dreptului penalQ trebuie sa cerceteze dispozitiile articolelor Partii speciale a Codului penal sub aspectul evolutiei istorice, precum si in corelatie cu cauzele, cu conditiile care le explica aparitia, existenta, modificarea, altfel zis, ea trebuie sa studieze partea speciala a dreptului penal ca ramura de drept in conexiunea sa cu celelalte fenomene si procese din cadrul societatii si, indeosebi, cu fenomenul criminalitatii. O asemenea cercetare contribuie la o mai buna intelegere a normelor penale, a factorilor care le-au determinat, a influentei pe care aceste norme o exercita asupra relatiilor din cadrul societatii. Studiind astfel normele penale, trebuie sa ajungem la o cat mai deplina cunoastere a ceea ce determina existenta si dezvoltarea dreptului penal, pentru a putea prefigura evolutia sa ulterioara. in sfarsit, partea speciala a stiintei dreptului penal trebuie sa-si aduca contributia, alaturi de partea generala a stiintei dreptului penal, la promovarea unor idei noi, moderne, privind perfectionarea principiilor si a institutiilor, a tuturor celorlalte reglementari penale, pentru a li se asigura o eficienta sporita in lupta dusa de organele judiciare impotriva fenomenului criminalitatii. Un rol de o mare importanta in perfectionarea dispozitiilorjuridicopenale ale Partii speciale il joaca jurisprudenta comparata si, mai intai de toate, analiza experientei de aplicare in practica a acestor dispozitii, imprumutata de la alte state bazate pe drept. Octavian Loghin, Tudorel Toader. Drept penal roman. Partea speciala. Bucuresti: Sansa,I994, p. 11. 17

Subiecte pentru evaluare o :;.: ^ 8. Pot fi numite norme penale dispozitiile articolelor Partii speciale a!0$iului penal? ' -v *-'& 9. Care este corela>.n<x-:: tia dintre norma penala si articolul legii penale?' 10.Formulati notiunea Partii speciale a dreptului penal. > ';: <&,*** 11.E corect noul sistem al P artii speciale a dreptului penal? 12.intotdeauna denumirea articolului Partii speciale coincide cu continutul disp o zitiei acestuia ? Daca nu, aduceti exemple. 13.Coincid oare notiuniledreptul penal, legea penala, legislatia penala, Codul p enali 14.Formulati notiunea calificarii infractiunilor. JU*; 15.Determinati obiectul partii speciale ca disciplina stiintifico-didactica.' 16.Care este locul calific arii infractiunilor in procesul aplicarii normelor juridicd-penale? .' * ^ 10. Ce fel de norme juridice sunt specifice dreptului penal? r>. -:;.'.."fi Bibliografie 1. A. Borodac.Curs de drept penal. Partea special a. Voi.I. Chisinau: Stiinta, 1996. Orice alt a editie aparuta in Republica M oldova. 17.A. Borodac.Drept penal. Calificarea infrac tiunilor.Chisinau: Stiinta, 1994. 18.O. Loghin, T. Toader.an. Partea speciala. Drept penal romBucuresti: Sansa, 1994. Orice alt a editie romaneasca. 4. Yzonoenoe npaeo Poccuu. *Jacmb OcoQenHan. MocKBa: BEK, 1999. Orice alta editie ruseasca. .^T,_ > -, , ,,V 1. ,--.^ -.I^ -. ^MU ; . -. , , . , .-!; *;,..;-.ac-' CapitoIIlul : i ; : ,

INFRACTUiN* CONTRA PACII Sl SECURITATII OMENIRII, Jii ,f INFRACTIUNI DE RAZBOI 1. Caracterizarea generala, notiunea si sistemul infractiunilor contra pacii si securitatii omenirii si infractiunilor de razboi Coexistenta pasnica a statelor, mentinerea pacii si a securitatii omenirii constituie valori de o importanta primordiala pentru toate popoarele lumii. Ocrotirea acestor valori si prin intermediul mijloacelor de drept penal a fost preluata de tarile democratice, in special, in urma celui de-al doilea razboi mondial. in legislatia penala a Republicii Moldova ocrotirea acestor valori a fost determinata de noul Cod penal din l 8 aprilie 2002. Izvorul dreptului international despre raspunderea penala pentru infractiunile contra pacii, securitatii omenirii si infractiunile de razboi se considera Statutul tribunalului militar international pentru criminalii militari principali din Germania, vinovati de declansarea celui de-al doilea razboi mondial, precum si Statutul Tribunalului militar international din Tokio. in aceste documente se formuleaza temeiul raspunderii penale pentru astfel de infractiuni si se indica clasificarea acestora. Importanta universala a statutel or acestor tribunale a fost confirmata prin rezolutiile speciale ale Adunarii Generale a O.N.U din 1946 si i 947.' Lista infractiunilor contra pacii, securitatii omenirii si infractiunilor de razboi a fost completata de Statutele tribunalelor internationale pentru Iugoslavia si Ruanda.2 Dupa procesele de la Niirenberg si Tokio, au fost adoptate un sir de documente juridico-intemationale, in care printre infractiunile contra omenirii au fost clasificate asemenea fapte ca genocidul (Conventia despre preintampinarea genocidului si pedepsirea lui din 1948), colonialismul (Declaratia din 1960 despre acordarea independentei popoarelor si tarilor coloniale), despre interzicerea aplicarii armei ' JlyKamyK H. H. Me.ycdynapodHoe npaeo. OcofietiHax nacmb. MocKBa, 1997. p. 240. 1 MewdyHapodHoe nyd.iuHHoe npaao. CGopmtK doKVMeHmoQ. COCT. K. A, BeKHitJCB. A. r. XoaaKOB. T. 2. MocKBa, 1996, p. 102-117. 19

nucleare(D eclaratia Adunarii Generale a O.N.U. din 1961 despre interzicerea aplicarii armei nucleare in scopul razboiului) etc. In prezent Com isia Dreptului international a O .N.U. elaboreaza proiectul C odului infractiunilor contra paci i si securitatii om enirii in baza rezolutiei 177 a Adunarii G enerale a O .N .U. din 1947. Conform art. 6 al Statutului Tribunalului de laN urenberg infra tiunile c ccontra om enirii au fost clasate in trei grupe: 1) infractiuni contra pacii; 2) infract iuni contra securitatii om enirii si 3) infractiuni de razboi. Trebuie sa tionam ca unele infractiuni din lista infractiunilor m encontra om enirii, determ inata de Statutele aratate m ai sus, legiuitorul nostru le-a c lasat in alte capitole ale Partii speciale a Codului penal. De exem plu, fabricarea sau punerea in circulatie a banilor falsi sau a titlurilor de valoare false (art. 23 6 CP.) si contrabanda (art. 248) au fost prevazute in capitolul X (infractiuni econom ice), terorism ul (art. 278) si pirateria (art. 289) -in capitolul X III (infractiuni contra securitatii publice si a ordinei publice) etc. G ravitatea prejudiciabilinfractiunilor contra om enirii reiese din natura a a valorilor sociale vatam ate sau periclitate. Ele lovesc in bunurile cele m ai de pret ale popoarelor -coexistenta pasnica a tarilor, securitatea om enirii. Aceste infractiuni pot fi indreptate spre exterm inarea in m asa a oam enilor, supunere a lor, prin orice m ijloace, la tortura sau tratam ente inum ane, declansarea sau purta rea razboiului, aplicarea arm elor de nim i cire in m asa etc. O biectul genera aal ll infractiunilor contra om enirii il form eaza insasi societatea conceputa ca ansam blu al relatiilor sociale, m ai bine zis, int reaga ordine de drept a Republicii M oldova. Este de observat, totodata, ca infractiunea ca act de condu ita individuala nu poate fi indreptata im potriva tuturor relatiilor sociale concom itent. In realitate, actul infrac tional este indreptat contra unei anum ite valori, prin el

vatam and sau punand in pericol, m ai m ult sau m ai putin, intreaga ordine de d rept. Precizarea valorii sociale vatam ate sau periclitate se face cu ajutorul celorla ltor categorii de obiecte ale infractiunii. O biectul generic sau al infrac de grupacestor tiuni il constituie relatiile sociale a caror existenta si normala desfasurare sunt conditionate de ocrotirea securitatii colectivitatii um ane. O biectul nem ijlocital infractiunilor contra om enirii il constituie relatiile sociale concrete, care form eaza in ansam blu relatiile ce ocrotesc existenta in tregii colectivitati: coexistenta pasnica a tarilor sau securi 20 tatea om enirii tiile sociale asigura obligatiunile internationale oriVelace despre razboi. iv > > < O biectul m aterial. Infractiunile contra om enirii au, in m area lor m ajoritate,si un obiect m aterial. Acesta consta, fie in corpul persoanelor pri vit ca o totalitate de functii si procese organice care m entin individul in viata, fie in bunul asupra caruia se exercita actiunea incrim inata. Exista infractiuni contra om enirii in cazul carora nu intalnim un obiect m aterial. D e exem plu, propaganda de razboi. Latura obiectiva infractiunilor contra pacii, securitatii om enirii sau a infractiunilor de razboi se realizeaza, de regula, printr-o actiune activa, capa bila sa produca o stare de pericol pentru valorile aparate, nefiind necesara producerea unei vatam ari efective, num ai ecocidul cere survenirea unei catastrofe ecologi ce. D eci, m ajoritatea acestor infracsunt form ulate ca com ponente de tiuni infractiuni form ale. Ele se considera consum ate din m om entul savarsi rii actiunilor descrise de legea penala, indiferent de survenirea consecin telor prejudici abile. Ecocidul reprezinta o com ponenta m ateriala sipunzator se considera coresconsum at num ai daca actiunile descrise au generat o catastrofa ecologica. Infractiunile contra om enirii se pot realiza, in unele cazuri, si prin inactiun e,

3 de exem plu, tratam entele inum ane . Tim pul, locul, m etoda si situatia savarsirii infractiunilor contra om enirii nu sunt, de regula, sem ne obligatorii ale laturii obiective, dar au m are im porta nta pentru individualizarea raspunderii penale si pedepsei penale. A celasi lucru trebuie observat si in cazul consecintelor survenite ca urm are a com iterii infractiunilor ce au com ponente de infractiuni form ale fara im portanta pentru calificarea infractiunilor, dar care determ ina in m are m asura gravitatea prejudiciabila a faptelor com ise. in unele cazuri, m etoda si situatia savarsirii infractiunii devin sem ne obligatorii ale laturii obiective. De exem plu, la aplicarea m ijloacelor si m e todelor interzise de purtare a razboiului (art. 143 CP.) se cere ca infractiunea sa fie com isa prin m etode interzise de purtare a razboiului si num ai in cazuri de conflict a rm at sau de actiuni m ilitare. Potrivit art. 16 CP. tiunile contra pacii, securitatii om enirii infracsi infractiunile de razboi se considera infractiuni grave, deosebit de grave sau exceptional de grave. J O. Loghin, T. Toader. Op. cit., p. 617. . ?,.,' 21

Latura subiectiva a infractiunilor contra omenirii, formulate ca componente formale de infractiuni se caracterizeaza numai prin intentie directa, iar a ecocidului atat prin intentie directa, cat si indirecta. in unele cazuri, legea conditioneaza existenta infractiunii de savarsire a faptei intr-un anumit scop. De exemplu, nimicirea in totalitate sau in parte a unui grup national, etnic, rasial sau religios la comiterea genocidului, scopul provocarii razboiului sau a complicatiilor internationale la savarsirea atacului asupra persoanelor sau institutiilor care beneficiaza de protectie internationala. Nu intereseaza motivul savarsirii acestor infractiuni, decat doar in privinta individualizarii pedepsei. Subiectul infractiunilor contra pacii, securitatii omenirii si a infractiunilor de razboi poate fi o persoana fizica responsabila care, in momentul savarsirii infractiunii, a implinit varsta de 16 ani. Doar la unele infractiuni legea prevede ca autorul lor sa aiba un anumit statut, cum ar fi acela de sef sau subordonat in cazul incalcarii dreptului umanitar international (art. 138 CP.). Daca la savarsirea infractiunilor contra omenirii au participat persoane cu varste de la 14 la 16 ani, ele pot fi trase la raspundere penala numai in cazul in care actiunile lor sunt prevazute de componenta altei infractiuni, pentru care se prevede raspunderea penala de la 14 ani. De exemplu, daca o persoana in varsta de 14-16 ani a fost atrasa de un infractor de o varsta mai mare la savarsirea genocidului, atunci actiunile acestei persoane pot fi calificate nu conform art. 135 (genoci dul), ci conform articolelor privind infractiunile contra persoanei. Rezumand analiza trasaturilor generale ale infractiunilor contra pacii si securitatii omenirii, precum si a infractiunilor de razboi, putem defini notiunea acestor infractiuni. Infractiuni contra pacii, securitatii omenirii si infractiuni de razboi se considera faptele prejudiciabile, prevazute de legea penala, savarsite intentionat impotriva coexistentei pasnice a tarilor, securitatii omenirii si mentinerii pacii, capabila sa produca o stare de pericol sau sa aduca un prejudiciu securitatii colectivitatii umane. Pentru a evidentia semnele inrudite ale infractiunilor contra omenirii, caracterul si gradul lor prejudiciabil, precum si pentru a determina deosebirile ce exista intre ele, aceste infractiuni trebuie expuse conform unui anumit sistem. Baza acestuia, conform doctrinei penale, poate fi numai obiectul nemijlocit de atentare. Potrivit obiectelor nemijlocite de atentare, precum si art. 6 al Statutului Tribunalului de la Niirenberg, infractiunile in cauza pot fi sistematizate in urmatoarele grupuri: 19.infractiuni contra pacii: planificarea, pregatirea, declansarea sau ducerea* razboiului -art. 139 C.P.; propaganda razboiului" -art. 140 C.P.; atacul asupra persoanelor sau institutiilor care beneficiaza de protectie internationala -art. 142 C.P.; 20.infractiuni contra securitatii omenirii : genocidul -art. 135 CP.; ecocidul -art. 136 CP.; donarea -art. 144 CP.; 21.infractiunile de razboi: tratamente inumane -art. 137 CP.; incalcarea

dreptului umanitar international -art. 138 CP.; aplicarea mijloacelor si metodelor interzise de ducere a razboiului -art. 143 CP. 2. Infractiuni contra pacii i iv; 2.1. Planificarea, pregatirea, declansarea sau ducerea razboiului (art. 139 CP.) Planificarea, pregatirea, declansarea sau purtarea razboiului este o infractiune exceptional de grava, prevazuta de legea penala. Obiectul nemijlocit al acestei infractiuni il constituie relatiile sociale a caror existenta si desfasurare normala sunt conditionate de apararea pacii si coexistentei pasnice a tarilor. Latura obiectiva a infractiunii consta din patru actiuni prejudiciabile: planificarea, pregatirea, declansarea sau purtarea razboiului. Este de observat ca, desi legiuitorul n-a precizat caracterul razboiului, este vorba de un razboi agresiv, adica de o agresiune. Potrivit art. 1 al Rezolutiei nr. 3314/XXIXdin 14 decembrie 1974 a Adunarii Generale a O.N.U., agresiunea este definita ca folosirea fortei armate de catre un stat impotriva suveranitatii, integritatii teritoriale ori a independentei politice a unui alt stat sau in orice mod incompatibil cu carta O.N.U. Este de observat ca notiunea agresiunii este formulata ca o indrumare pentru Consiliul de Securitate al O.N.U. si nu ca o notiune pentru a fi utilizata de instantele judecatoresti. De aceea, potrivit practicii internationa le, pentru intentarea unei urmariri judiciare a persoanelor fizice pentru o agresiune e necesar ca mai intai Consiliul de Securitate al O.N.U. sa adopte o hotarare despre faptul ca tara data a savarsit o agresiune. ' purtarea (n.n.). . -. r . . " propaganda de razboi (n.n.). 'qt-. 23

Planificarea razboiului inseamna elaborarea planului de declansare si de purtare a razboiului concret asupra unei tari. Exemplu poate servi elaborarea si aprobarea directivelor planului Barbarosa" despre atacul prin surprindere al Germaniei asupra Uniunii Sovietice. Prin pregatirea razboiului agresiv se intelege comiterea actiunilor pentru asigurarea realizarii planurilor de incepere si purtare a razboiului. Ele pot consta in cresterea capacitatii productiei industriale de razboi, pregat irea surplusurilor de hrana, medicamente, carburanti, cresterea numarului subdiviziunilor armatei active, activizarea serviciului de informatii si contrai nformatii impotriva altei tari, savarsirea antrenamentelor apropiate de luptele reale planificate, formarea unor detasamente militare speciale etc. Declansarea razboiului agresiv prevede actiuni concrete de ince pere si realizare a primului act de agresiune. in conformitate cu Hotararile Adunarii Generale a O.N.U., precum si a proiectului Codului infractiunilor contra pacii si securitatii omenirii, acte de agresiune, indiferent de declararea sau nedeclararea acestora, se considera: a) invadarea sau atacarea armata a teritoriului unui stat strain sau orice forma de ocupatie militara, precum si orice anexare din teritoriul statului atacat; b) bombardarea teritoriului altei tari sau indreptarea oricaror altor arme asupra teritoriului unei alte tari; c) blocarea porturilor si frontierelor statului de catre fortele armate ale altui stat; d) atacul de catre fortele armate ale unui stat a trupelor terestre, maritime sau aeriene ale altui stat; 22.folosirea armatei altui stat, aflate in baza unor acorduri pe teritoriul statului atacat sau orice prelungire a aflarii ei dupa incetarea actiunii acordului; 23.actiunea statului care permite ca teritoriul oferit altei tari sa fie folosit de aceasta tara pentru comiterea actului de agresiune asupra unei terte tari;

g) trimiterea bandelor de mercenari pentru aplicarea fortelor armate; h) orice alte fapte, calificate de Consiliul de Securitate ca acte de agresiune.4 Prin notiunea de purtare a razboiului se intelege prelungirea razbo iului deja inceput. Purtarea razboiului reprezinta o activitate intentionata 4 A. Barbancagra. Codul penal al Republicii Moldova. Comentariu. Chisinau, 2003, p. 290; Vzonoanoe npaeo POCCUUCKOU <t>edepau~uu. Oco6ennaii vacmb. MocKBa: K)pncTb, 2001, p. 530.

de realizare a planurilor criminale, elaborate la etapa de planificare si pregatire a acestuia. Fiind o componenta de infractiune formala, ea se consuma odata cu comiterea actiunilor, descrise de iegea penala. Locul, timpul, metoda si situatia savarsirii infractiunii, intereseaza doar in privinta individualizarii pedepsei. Latura subiectiva a infractiunii de planificare, pregatire, declansare sau purtare a unui razboi agresiv se caracterizeaza numai prin intentie directa. Motivul si scopul infractiunii n-au importanta pentru calificare, dar trebuie luate in considerare la individualizarea pedepsei penale. Subiect al infractiunii poate fi presedintele tarii, presedintele parla mentului sau primul ministru. , , . / -. ; 2.2. Propaganda razboiului* (art. 140 CP.) Razboiul, pacea si coexistenta pasnica a tarilor sunt unele dintre cele mai importante chestiuni ale contemporaneitatii. Razboiul este lupta armata intre state, natiuni, clase sociale pentru realizarea unor scopuri politice sau economice. Orice razboi, mai ales ultimele doua razboaie mondiale si cele declansate ca rezultat al destramarii sistemului socialist, precum si cele declansate de terorismul international, aduce pagube enorme omenirii, pacii si coexistentei pasnice a tarilor. Istoria dovedeste ca pentru a incepe, a dezlantui un razboi agresiv e necesara o pregatire indelungata si sistematica, o propagare a unor idei fasciste, nationaliste, soviniste etc. pentru otravirea constiintei oamenilor. Lupta insistenta a fortelor progresiste ale omenirii pentru interzicerea propagandei de razboi a conditionat adoptarea de catre Comitetul Politic al Adunarii Generale a O.N.U. la 28 octombrie 1947 a unei rezolutii, in care se arata ca Adunarea Generala condamna propaganda de razboi sub orice forma si in orice tara. Obiectul nemijlocit al propagandei de razboi il constituie relatiile sociale a caror existenta si desfasurare normala sunt conditionate de ocrotirea pacii si coexistentei pasnice a tarilor. Prin pace, ca valoare sociala aparata de lege, se intelege situatia in care viata societatii omenesti nu este tulburata de razboaie. Pacea este conditia necesara a relatiilor internationale, a coexistentei pasnice intre tari cu diferite oranduiri sociale. Coexistenta pasnica a tarilor presupune, mai intai de toate, renun * Propaganda de razboi (n.n.). 25

tarea la razboi ca metoda de solutionare a problemelor discutabile, adoptarea de catre toate tarile a unor angajamente de a nu incalca integritatea teritoriala si suveranitatea reciproca sub nici o forma, sub nici un pretext, renuntarea la amestecul in afacerile interne ale altor tari cu scopul de a schimba oranduirea de stat sau modul de viata al acestora. Coexistenta pasnica prevede, de asemenea, ca relatiile economice si politice intre tari sa fie bazate pe egalitatea deplina a partilor si pe avantaje reciproce. Trebuie, totodata, de avut in vedere faptul ca dreptul statului la autoaparare, actiunea de a-si exercita acest drept in nici un caz nu inseamna atentarea la pace incalcata unilateral de agresor. Mentinerea pacii in toata lumea este o conditie si de ocrotire a securitatii externe a Republicii Moldova. Acest lucru a oferit prilej profesorului rus A. Piontcovskii5 sa considere obiectul nemijlocit al propagandei de razboi drept securitatea externa a statului, egaland infractiunea in discutie cu tradarea de patrie si spionajul ca atentate la securitatea externa si capacitatea de aparare a statului. in ceea ce ne priveste, nu putem fi complet de acord cu aceasta opinie, deoarece securitatea externa a statului este numai o conditie a mentinerii pacii si a coexistentei pasnice dintre tari. Latura obiectiva a propagandei de razboi se poate realiza prin una dintre cele trei actiuni prevazute alternativ in textul de incriminare: 1) propaganda de razboi; 2) propagarea de informatii tendentioase ori inventate, instigatoare la razboi; 3) orice alte actiuni orientate spre declansarea unui razboi. Toate actiunile mentionate pot fi savarsite verbal, in scris, prin intermediul radioului, televiziunii, cinematografului sau prin alte mijloace. Prin aceste alte mijloace trebuie de inteles internetul, telefonul, faxul etc. Prin propaganda de razboi se intelege raspandirea in public a unor idei si conceptii in favoarea unui razboi, care e indreptata spre atatarea spiritelor militariste, care, in ultima instanta, pot declansa un razboi. Raspandirea de informatii tendentioase sau inventate, instigatoare de razboi inseamna o activitate de propagare in public a unor informatii tendentioase, adica prezentate deformat, denaturat, care nu sunt obiective, sau a unor informatii pur si simplu inventate de faptuitor, prin care se trezeste si se intretine un spirit razboinic, se incearca crearea unei psihoze de razboi. Prin orice alte actiuni orientate spre declansarea unui razboi - Kypc cosemcKoeo yeonomozo npaea. T. IV. MocKBa: HAVKA, 1970, p. 105. 26 se au in vedere savarsirea de alte actiuni, decat cele de propaganda sau de raspandire a stirilor tendentioase ori inventate, de natura sa serveasca aceluiasi scop, si anume dezlantuirea unui razboi. Se manifesta aici grija legiuitorului de a nu lasa neacoperita, sub raportul reglementarii, nici o forma sub care s-ar putea in viitor infatisa activitatea faptuitorului. Chemarile la declansarea unui razboi prin una sau prin mai multe actiuni dintre cele mentionate mai sus pot fi deschise, demonstrative sau camuflate. Pentru calificare nu intereseaza faptul chemarilor la declansarea unui razboi in general sau contra unui oarecare stat concret, grup de state. Componenta propagandei de razboi va fi prezenta atat in cazul chemarii la razboi contra Republicii Moldova, cat si in cazul chemarii la razboi contra altor state. Legea penala a Republicii Moldova nu contine mentiuni concrete

privind agitatia de razboi. Unii autori prin propaganda inteleg propagarea unor idei intr-un cerc restrans de persoane, iar prin agitatie -propagarea unei singure opinii intr-un cerc larg de persoane6. Noi consideram ca notiunea de propaganda, utilizata de legiuitorul nostru, are un sens destul de cuprinzator si include toate formele de propagare a unor idei. conceptii, indiferent de numarul lor si de numarul persoanelor in prezenta carora s-a desfasurat aceasta activitate. Infractiunea de propaganda se consuma o data cu savarsirea macar a uneia dintre actiunile descrise de legea penala. Pe cat de reusit a fost desfasurata propaganda, a putut oare vinovatul sa influenteze asupra constiintei acelora pe care acesta a incercat sa-i molipseasca cu ideile militarismului sau incercarea sa a fost curmata de la bun inceput, au survenit oarecare consecinte negative -toate acestea pot fi luate in considerare la individualizarea raspunderii penale si a pedepsei penale. Doar pentru individualizarea raspunderii penale si pedepsei penale au importanta si timpul, si locul, si metoda si situatia savarsirii infractiunii . Latura subiectiva a propagandei de razboi se caracterizeaza numai prin intentie directa. Faptuitorul isi dadea seama de caracterul prejudiciabil al actiunii sale, care creeaza o stare de pericol, a prevazut consecintele prejudiciabile pentru mentinerea pacii si le-a dorit. Nu intereseaza motivul sau scopul urmarit de autor. Aceste elemente vor fi utile la determinarea gradului prejudiciabil al faptei in vederea individualizarii corespunzatoare a pedepsei. ' B. A. KypHHOB. CoeemcKoeyeo.ioenoe npano. Ocodeunax lacmb. Ml Y, 1971, p. 45. 27

Subiect al propagandei poate fi orice persoana, care in momentul savarsirii infractiunii a implinit varsta de saisprezece ani. Alineatul 2 art. 140 CP. prevede propaganda de razboi, savarsita de o persoana cu inalta functie de raspundere. Vedeti notiunea acestei persoane in alin. 2 art. 123 CP. si explicatiile acestei notiuni din caracteristica generala a infractiunilor savarsite de persoane cu functie de raspundere. 2.3. Atacul asupra persoanelor sau institutiilor care beneficiaza de protectie internationala (art. 142 CP.) Drept baza juridica pentru protectia persoanelor sau institutiilor care beneficiaza de protectie internationala in dreptul international servesc prevederile Conventiilor internationale ; Conventia de la Viena cu privire la relatiile diplomatice din 18 aprilie 1961, Conventia de la Viena cuprivire la relatiile consulare din 24 aprilie 1963, Conventia cuprivire la prevenirea si reprimarea infractiunilor contra persoanelor care se bucura de o protectie internationala, inclusiv agentii diplomatici, din 14 decembrie 1973, Conventia privind reprezentarea statelor in relatiile cu organizatiile internationale cu caracter universal, din 1975 de la Viena, Conventia europeana asupra terorismului din 1976 etc.7 Obiectul nemijlocit de baza al infractiunii il constituie relatiile sociale, care conditioneaza ocrotirea pacii si coexistentei pasnice a tarilor, a persoanelor sau a institutiilor care beneficiaza de protectie internationala. In cazul atacului asupra acestora in calitate de obiect nemijlocit suplimentar poate fi viata, sanatatea, onoarea si demnitatea persoanei, precum si proprietatea. Latura obiectiva a infractiunii se realizeaza prin atacul asupra unui reprezentant al unui stat strain sau asupra unui colaborator al unei organizatii internationale, persoane care beneficiaza de protectie internationala, conform prevederilor tratatelor internationale la care Republica Moldova este parte, precum si asupra oficiilor sau locuintelor acestora, daca atacul are drept scop provocarea razboiului sau a complicatiilor internationalePrin atac asupra persoanelor sau institutiilor care beneficiaza de protectie internationala se intelege o actiune ofensiva, o agresiune . prin aplicarea violentei fizice sau psihice, indreptata asupra acestora. Notiunea persoanei care se bucura de protectie internationala este stipulata in art. 122 CP., de aceea va facem trimitere la dispozitia acestui articol. 1 A. Barbaneagra. Op. cit., p. 293-294. Infractiunea se consuma din momentul atacului, de aceea cauzarea vatamarilor intentionate grave a integritatii corporale sau a sanatatii, omorul acestor persoane, precum si distrugerea sau deteriorarea intentionata a bunurilor acestora nu sunt cuprinse de dispozitia art. 142 CP. si trebuie calificate de sine statator, potrivit art. 145, 151 sau 197 CP. Timpul, locul si imprejurarile au importanta numai pentru individualizarea raspunderii penale si pedepsei penale. Latura subiectiva a infractiunii se caracterizeaza numai prin intentie directa. Alt element obligatoriu al laturii subiective il constituie scopul provocarii razboiului sau complicatiilor internationale. Prin provocare de razboi se intelege actiunea orientata spre discreditarea statului reprezentat de o asemenea persoana sau a oricarui alt stat

cu scopul de a fi atras in conflicte militare. Prin complicarea relatiilor internationale se intelege intreruperea relatiilor contractuale, relatiilor economice, relatiilor diplomatice, a aitor relatii dintre statele implicate. Subiect al infractiunii poate fi orice persoana fizica, responsabila, care a atins varsta de saisprezece ani. 3. Infractiuni contra securitatii omenirii .,: ;; 3.1. Genocidul (art. 135 CP.) Savarsirea unor actiuni in scopul distrugerii unei colectivitati constituie, fara indoiala, una dintre cele mai grave si mai odioase fapte prej udiciabi le, indreptate contra pacii si omenirii. Articolul 16 CP. determina genocidul ca pe o infractiune exceptional de grava. Faptele de genocid au fost incriminate ca urmare a obligatiilor asumate de tara noastra prin ratificarea Conventiei cu privire la prevenirea si combaterea genocidului din 9 decembrie 1948. Obiectul nemijlocit de baza il constituie relatiile sociale a caror existenta si desfasurare normala sunt conditionate de ocrotirea securitatii colectivitatilor umane si a grupurilor nationale, etnice, rasiale si religioase. Ca obiect nemijlocit suplimentar pot fi relatiile sociale a caror existenta si desfasurare normala sunt conditionate de ocrotirea vietii, sanatatii sau libertatii persoanei. Obiectul material il constituie corpul fizic ai persoanei ca o totalitate de functii si procese organice ce mentin individul in viata. Latura obiectiva a genocidului se realizeaza prin savarsirea, in scopul de a nimici in totalitate sau in parte un grup national, etnic, rasial sau 29

religios, si presupune urmatoarele fapte: fi i. 24.omorarea membrilor acestui grup; "'" 25.atingerea grava a integritatii fizice sau mintale a membrilor grupului; 26.luarea de masuri pentru scaderea natalitatii in sanul grupului; 27.traficul copiilor care fac parte din grupul respectiv; e) supunerea intentionata a grupului la conditii de existenta care conduc la exterminarea lui fizica totala sau partiala. in prima modalitate, genocidul consta dintr-o actiune sau inactiune de omorare* a unui grup national, etnic, rasial sau religios. Asemenea activitate este identica cu cea a omorului intentionat. De aceea aici sunt valabile explicatiile date la infractiunea de omor (art. 145 CP.) cu deosebirea ca actiunea de omor, in cazul genocidului, trebuie sa fie indreptata impotriva mai multor persoane. Atingerea grava a integritatii fizice sau mintale a membrilor grupului presupune o actiune sau o inactiune prin care se realizeaza o vatamare grava a integritatii corporale sau a sanatatii. Vor fi valabile, si aici explicatiile date cu privire la infractiunea prevazuta in art. 151 CP., cu deosebirea ca in cazul genocidului, actiunea trebuie sa fie indreptata impotriva mai multor persoane. Luarea de masuri pentru scaderea natalitatii in sanul grupului presupune actiuni de avort fortat, de sterilizare, castrare, interzicerea, sub sanctiune, a raporturilor sexuale sau alte asemenea masuri prin care se nimiceste posibilitatea reproducerii in sanul grupului. Traficul de copii ce tin de grupul respectiv consta in transferarea fortata a copiilor apartinand unui grup in alt grup, diferit de cel caruia apartin copiii, adica ruperea lor de la locul de origine. Supunerea intentionata a grupului la conditii de existenta care conduc la exterminarea lui fizica totala sau partiala se realizeaza prin neasigurarea asistentei medicale, conditii inumane de hrana, imbracaminte, locuinta etc. Constituind modalitati alternative, oricare dintre actiunile examinate mai sus pot realiza latura obiectiva a infractiunii de genocid. Genocidul se consuma in momentul in care executarea oricareia dintre actiunile descrise de legea penala este dusa pana la capat, producanduse urmarea prejudiciabila a faptei, adica starea de pericol pentru existenta grupului a carui distrugere in intregime sau in parte o urmareste faptuitorul. ' exterminare (n.n.). Nu intereseaza pentru calificare locul, timpul, metoda savarsirii infractiunii. Latura subiectiva se caracterizeaza prin intentie directa si printr-un scop urmarit de faptuitor -nimicirea in totalitate sau in parte a unui grup national, etnic, rasial sau religios. Pentru existenta infractiunii nu este necesar ca sco pul urmarit de catre faptuitor sa fie efectiv realizat. Subiect al genocidului poate fi orice persoana fizica responsabila care a implinit varsta de saisprezece ani. Daca la comiterea genocidului au participat persoane in varsta de la paisprezece la saisprezece ani, ele pot fi trase la raspundere penala pentru infractiuni contra persoanei. Infractiunea de omor sau de vatamare grava a integritatii corporale sau a sanatatii este cuprinsa complet de dispozitia art. 135 CP. si nu cere o califica re suplimentara potrivit art. 145 sau 151 CP. 3.2. Ecocidul (art. 136 CP.)

Comiterea infractiunii de ecocid are consecinte ireversibile pentru mediul ambiant si chiar pentru existenta omenirii. Problema determinarii ecoci-dului ca o infractiune internationala de sine statatoare a aparut in timpul razboiului din Vietnam, cand in unele raioane ale tarii a fost distrus practic tot ce era v iu cu diferite substante chimice si pesticide. In mai 1977 a fost semnata Conventia internationala despre interzicerea mijloacelor militare sau a altor mijloace ostile de actiune asupra mediului inconjurator. Ulterior au fost adoptate un sir de alte conventii: Carta Mondiala pentru natura, adoptata la New York la 28 octombrie 1982; Conventia privind evaluarea impactului asupra mediului in zonele transfronta-liere, adoptata la Espoo, Finlanda, la 25 februarie 1991 etc. Articolul 137 din Constitutia Republicii Moldova stipuleaza ca fiecare om are dreptul la un mediu neprimejdios din punct de vedere ecologic pentru viata si sanatate, precum si la produse alimentare si obiecte de uz casnic inofensive. Obiectul nemijlocit al infractiunii de ecocid il constituie relatiile sociale ale caror existenta si desfasurare normala sunt conditionate de ocrotirea securitatii ecologice a omenirii. Obiect material al atentarii pot fi flora, fauna, atmosfera, resursele acvatice sau tot mediul natural de viata al omenirii. Latura obiectiva a ecocidului se realizeaza prin distrugerea intentio nata in masa a florei sau a faunei, intoxicarea atmosferei ori a resurselor acvatice, precum si savarsirea altor actiuni ce pot provoca sau au provo cat o catastrofa ecologica. IM'! 3 1

Prima modalitate de savarsire a ecocidului presupune distrugerea intentionata a florei sau a faunei, adica actiuni de nimicire in masa a speciilor de animale sau a plantelor care pot provoca sau au provocat o catastrofa ecologica. Flora reprezinta totalitatea plantelor care cresc intr-o anumita regiune a globului, intr-o anumita perioada geologica sau intr-un anumit mediu. Prin fauna se intelege totalitatea speciilor de animale de pe glob, dintr-o regiune, dintr-o epoca geologica. A doua modalitate de comitere a ecocidului consta in intoxicarea atmosferei ori a resurselor acvatice, care se realizeaza prin impurificarea aerului, apelor cu pesticide, erbicide sau cu alte substante chimice, cu deseuri ale intreprinderilor industriale, agricole, comunale si de alta natura, care depasesc limitele si normele stabilite de legislatie, actiuni ce pot provoca sau au provocat o catastrofa ecologica. A treia modalitate de comitere a infractiunii de ecocid implica alte actiuni ce pot provoca sau au provocat o catastrofa ecologica, care se pot realiza prin aplicarea mijloacelor si metodelor interzise de tratatele inter= nationale de purtare a razboiului, inclusiv si a armelor de nimicire in masa sau in procesul actiunilor de genocid. Atare actiuni vor constitui un concurs de infractiuni, care trebuie incadrate potrivit art. 135, 136 si 143 CP. Prin catastrofa ecologica se intelege un eveniment tragic de mari proportii, cu consecinte dezastruoase, ireversibile pentru mediul inconjurator si fiinta umana. Constituind modalitati alternative, oricare dintre actiunile examinate mai sus poate realiza singura latura obiectiva a infractiunii. intre actiunea incriminata si urmarea ceruta de lege trebuie sa existe o legatura de cauzalitate. Infractiunea de ecocid se consuma atat in momentul in care s-a produs catastrofa ecologica, cat si in momentul crearii unei stari de pericol ca ea se va produce. / Timpul, locul, metoda si situatia savarsirii infractiunii de ecocid ri-au importanta pentru calificare, dar se iau in considerare la individualizarea pedepsei penale. Latura subiectiva a infractiunii de ecocid se caracterizeaza prin intentie directa sau indirecta. Nu intereseaza pentru calificare motivul si scopul infractiunii, decat pentru individualizarea raspunderii penale si pedepsei penale. Subiect al infractiunii de ecocid poate fi orice persoana fizica responsabila, care a implinit varsta de saisprezece ani. 32 3.3. Clonarea (art. 144 CP.) Crearea fiintelor umane prin donare afecteaza grav securitatea ome nirii. Consecintele acestei infractiuni nu pot fi prezise si controlate. Pornind de la chemarile Organizatiei Natiunilor Unite, Adunarii Parla mentare a Consiliului Europei, Comisiei Europene si a altor organizatii

internationale de a interzice crearea fiintelor umane prin donare, legiui torul nostru a determinat infractiunea de donare ca pe o infractiune grava contra securitatii omenirii. Obiectul nemijlocit al donarii il constituie relatiile sociale a caror existenta si normala desfasurare sunt conditionate de ocrotirea securitatii' omenirii. Latura obiectiva a infractiunii se realizeaza prin crearea fiintelor umane prin donare. Prin donare se intelege izolarea din clon a indivizilor care vor deveni cap de linie pentru noi generatii. Clonul reprezinta totalitatea indivizilor identici proveniti dintr-un singur organism, pe cale asexuala. Clonarea se consuma in momentul crearii macar a unei clone pe cale asexuala. Locul, timpul si situatia savarsirii infractiunii n-au importanta pentrucalifica rea infractiunii. Latura subiectiva a infractiunii de donare se caracterizeaza numai prin intentie directa. Subiect al infractiunii poate fi orice persoana fizica responsabila, care a atins varsta de saisprezece ani. J r ; '"v< 4. Infractiunile de razboi * 4.1. Tratamente inumane (art. 137 CP.) ,, v;, r Infractiunea de tratamente inumane a fost introdusa in codul penal ca urmare a obligatiilor asumate de tara noastra prin aderarea la Conventiile de la Geneva din 12 august 1949 pentru ameliorarea soartei ranitilor si bolnavilor si pentru tratamentul prizonierilor de razboi. Gradul prejudiciabil al faptelor incriminate deriva nu numai din caracterul actiunilor savarsite, susceptibile sa aduca grave atingeri vietii si sanatatii persoanei, dar si din faptul ca aceste actiuni se savarsesc fata de persoanele cazute sub puterea adversarului. Obiectul nemijlocit de baza al infractiunii de tratamente inumane il constituie relatiile sociale a caror existenta si desfasurare normala

sunt conditionate de ocrotirea principiilor de umanitate in timp de razboi fata de persoanele cazute sub puterea adversarului. Obiectul nemijlocit suplimentar il constituie viata, sanatatea si libertatea persoanei. Obiectul material al infractiunii il constituie corpul fizic al persoanei ca o totalitate de functii si procese organice ce mentin individul in viata. Latura obiectiva a infractiunii de tratamente inumane se realizeaza prin supunerea prin orice metode, la tortura sau tratamente inumane pentru a cauza in mod intentionat mari suferinte sau vatamari grave ale integritatii corporale sau sanatatii ranitilor, bolnavilor, prizonierilor, persoanelor civile , membrilor personalului sanitar civil sau al Crucii Rosii si al organizatiilor asimilate acesteia, naufragiatilor, precum si oricarei alte persoane cazute sub puterea adversarului, ori supunerea acestora la experiente medicale, biologice sau stiintifice care nu sunt justificate de un tratament medical in interesul lor. De aici rezulta ca infractiunea de tratamente inumane se poate comite prin trei modalitati de actiuni alternative. intr-o prima modalitate, elementul material al laturii obiective al infractiunii consta dintr-o actiune de torturare a oricarei persoane ca zute sub puterea adversarului (noi n-am repetat toate categoriile de persoane enumerate exemplificativ in dispozitia art. 137, deoarece acea sta lista se consuma cu sintagma -oarecare alta persoana cazuta sub puterea adversarului -care le cuprinde si pe cele anterioare) pentru a le cauza in mod intentionat mari suferinte sau vatamari grave integritatii corporale sau sanatatii. Torturarea se manifesta prin actiuni care produc dureri insuportabile repetate sau indelungate prin lovire, piscaturi, biciuire, impunsaturi cu obiecte intepatoare, cauterizari cu agenti termici sau chimici etc. Prin mari suferinte se inteleg durerile insuportabile repetate sau indelungate ca rezultat al torturii. Notiunea de vatamari grave ale integritatii corporale sau sanata tii este explicata in comentariul la art. 151 CP. A doua modalitate de savarsire a infractiunii in cauza presupune supunerea prin orice metode la tratamente inumane pentru a cauza

in mod intentionat mari suferinte sau vatamari grave integritatii corporale sau sanatatii oricarei persoane cazute sub puterea adversarului. Prin supunerea prin orice metode la tratamente inumane vom intelege niste actiuni de chinuire, schingiuire care provoaca victimei 34 mari suferinte prin lipsirea de hrana, de locuinta, imbracaminte, de caldura, de apa sau prin abandonarea victimei in conditii insuportabile pentru viata si care sunt umilitoare pentru cei ce sunt s i l i t i sa le suporte. Consecintele acestor doua modalitati de actiuni constau in crearea starii de pericol pentru survenirea marilor suferinte sau vatamarii grave a integritatii corporale sau sanatatii. In cazul in care prin aceste fapte sau produs aceste consecinte, se va aplica circumstanta agravanta din alineatul trei al acestui articol. in sfarsit, ultima modalitate de comitere a infractiunii de tratamente inumane consta in supunerea acestor persoane la experiente medi cale, biologice sau stiintifice, care nu sunt justificate de un trata ment medical in interesul lor. ^ Supunerea persoanelor cazute sub puterea adversarului la experiente medicale, biologice sau stiintifice presupune folosirea persoanei ca material viu" pentru astfel de experiente. Observam ca asemenea experiente nu sunt admise nici daca s-ar demonstra utilitatea lor pentru dezvoltarea stiintei. Pentru existenta infractiunii se prevede ca experientele la care este supusa persoana sa nu fie justificate de un tratament medical in interesul ei. Infractiunea de tratamente inumane se consuma in momentul in care a fost epuizata macar una dintre cele trei modalitati de actiuni care a produs starea de pericol pentru survenirea marilor suferinte sau vatamarii grave a integritatii corporale sau a sanatatii persoanelor cazute sub puterea adversarului. Latura subiectiva a infractiunii se caracterizeaza prin intentie directa. Motivul si scopul n-au importanta pentru calificare. Subiect al infractiunii poate fi orice persoana fizica responsabila, care a implinit varsta de saisprezece ani. Alineatul 2 al art. 137 CP. prevede urmatoarele circumstante agravante: 28.constrangerea persoanelor cazute sub puterea adversarului de a satisface serviciul militar in fortele armate ale adversarului, care presupune fortarea, obligarea acestora de a se incadra efectiv in fortele armate ale adversarului, lucru pe care nu l-ar face de buna voie; 29.luarea de ostatici a persoanelor cazute sub puterea adversarului este identica cu explicatiile luarii de ostatici la art. 280 C.P.; 30.deportarea persoanelor cazute sub puterea adversarului consta in deplasarea acestora de pe teritoriul unde se aflau, pe alt teritoriu al statului strain sau aflat sub ocupatia inamicului. Nu

intereseaza numarul persoanelor deportate si nici durata acestei perioade;

31.dislocarea sau lipsirea de libertate a persoanelor cazute sub puterea adversarului. Spre deosebire de deportare, dislocarea presupune deplasarea acestor persoane dintr o localitate in alta, dar in interiorul aceluiasi stat. Notiunea lipsirii de libertate corespunde cu explicatiile privatiunii ilegale de libertate la art. 166 CP. Nu are relevanta nici in acest caz, durata dislocarii sau lipsirii de libertate si numarul persoanelor dislocate sau private de libertate; 32.condamnarea de catre o instanta de judecata constituita in mod ilegal fara judecata prealabila si fara respectarea garantiilor juridice fundamentale prevazute de lege, inseamna pronuntarea unei sentinte de condamnare, nerespectandu-se procedura legala stabilita de lege si neglijandu-se mijloacele prin care se asigura invinuitilor o judecata legala (dreptul la aparare, dreptul liber la justitie, dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de doua ori pentru una si aceeasi

fapta etc.).8 Alineatul 3 art. 137 prevede raspunderea penala pentru torturarea, mutilarea, exterminarea sau executarea fara o judecata legala a persoanelor cazute sub puterea adversarului. Notiunea de torturare a fost explicata la alineatul intai al acestui articol. Deosebirea ultimei de prima consta in faptul ca ultima produce mari suferinte sau vatamari grave ale integritatii corporale sau sanatatii. Prin mutilare se intelege desfigurarea, schilodirea, taierea sau amputarea unei parti a corpului care produce mari suferinte sau vatamarea grava a integritatii corporale sau a sanatatii victimei. Exterminarea persoanelor cazute sub puterea adversarului inseamna actiunea de a nimici, a ucide, a masacra, a starpi in masa persoanele in cauza.

in sfarsit, executarea fara judecata legala a persoanelor cazute ; sub puterea adversarului presupune ducerea la indeplinire a unei/ hotarari de condamnare la moarte, luata de o instanta ilegala. in cazul circumtantelor agravante enumerate, intre actiunea incriminata si urmarea prevazuta de lege, trebuie sa existe o legatura de cauzalitate. 4.2. incalcarea dreptului umanitar international (art. 138 CP.) Gravitatea prejudiciabila deosebita a faptelor incriminate la art. 138 CP. reiese din insasi valoarea consecintelor prejudiciabiie prevazute de lege. Deoarece consecintele infractiunii de incalcare a dreptului umanitar international sunt aceleasi ca si a tratamentelor inumane, drept obiect s A. Barbaneagra. Op. cit., p. 287. nemijlocit al infractiunii analizate il constituie relatiile sociale ce tin de apararea principiilor umanitare de purtare a razboiului Latura obiectiva a infractiunii de incalcare a dreptului umanitar international se realizeaza prin comiterea macar a uneia dintre urmatoarele trei modalitati de actiuni sau inactiuni: 33.executarea unui ordin care conduce la savarsirea infractiunilor prevazute la art. 137 CP. (alin. 1 art 138 CP,); 34.darea de catre un sef

unui subordonat in timpul conflictului armat sau a actiunilor militare a unui ordin vadit nelegitim, orientat spre savarsirea de infractiuni prevazute la art. 137 CP., daca lipsesc semnele unei infractiuni mai grave (alin. 2 art. 138 CP); 35.neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare de catre sefa obligatiunilor de preintampinare a savarsirii de catre subordonati a infractiunilor prevazute la art. 137 CP. ( a l i n . 3 art. 138 CP.). Articolul 33 al Regulamentului serviciului interior al Fortelor Armate ale Republicii Moldova stipuleaza ca in dependenta de gradele militare si functia detinuta, militarii in raporturi reciproce pot fi sefi sau subordonati. Seful are dreptul sa dea ordine subordonatului si sa ceara executarea lor. Subordonatul este obligat sa execute neconditionat ordinele sefului cu exceptia celor vadit nelegitime, deoarece neexecutarea ordinului sau a dispozitiei ilegale exclude raspunderea penala (alin. (6) art. 364 CP.), iar executarea

ordinului nelegitim care conduce la savarsirea infractiunilor prevazute la art. 137 CP. constituie infractiune de razboi prevazuta la alin. 1 art. 138 CP. Ordinul este o dispozitie obligatorie a sefului indicata subordonatilor, care cere executarea unor actiuni, respectarea unor reguli sau a 3 6 unei ordini stabilite. Prin ordin nelegitim se intelege dispozitia sefului (comandantului) ce depaseste competenta functionala a emitatorului. Prima actiune a incalcarii dreptului umanitar international consta in executarea unui ordin nelegitim, care conduce la savarsirea infractiunilor prevazute la art. 137 CP. Este vorba de executarea de catre subordonati a unor actiuni sau reguli vadit ilegale emise de sefi. Observam ca comiterea acestor actiuni constituie un concurs de infractiuni prevazute de art. 138 si 137 CP. A doua actiune consta in darea de catre sef unui subordonat in timpul conflictului armat sau a actiunilor militare a unui ordin vadit nelegitim, orientat spre savarsirea de infractiuni prevazute

la art. 137, daca lipsesc semnele unei infractiuni mai grave. Aceasta actiune presupune emiterea de catre sef a unei dispozitii, care in mod vadit depaseste competenta sa functionala. Prin infractiuni mai grave decit cele ale tratamentelor inumane prevazute la art. 137 se inteleg infractiunile pentru care este prevazuta aplicarea detentiunii pe viata, adica a infractiunilor exceptional de grave. Si aici trebuie mentionat faptul ca comiterea acestor actiuni formeaza un concurs de infractiuni indicat la explicatiile primei actiuni. in sfarsit, incalcarea dreptului umanitar international se poate realiza si prin neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare de catre sef a obligatiilor de preintampinare a savarsirii de catre subordonati a infractiunilor prevazute la art. 137 CP. Pentru elucidarea notiunilor de neindeplinire sau indeplinire necorespunzatoare va facem trimitere la explicatiile art. 329 CP. (neglijenta in serviciu). Infractiunea incalcarii dreptului umanitar international se consuma in momentul savarsirii actiunilor sau inactiunilor descrise de legea penala, care creeaza pericolul real de comitere a infractiunilor prevazute la art. 137 CP. Latura subiectiva a infractiunilor prevazute de alin. 1 sau 2 art. 138 CP. se caracterizeaza numai prin intentie directa, iar a celor prevazute la alineatul 3 se caracterizeaza numai prin imprudenta in ambele forme ale ei: increderea exagerata in sine sau neglijenta. Subiect al incalcarii dreptului umanitar international poate fi orice persoana care isi face serviciul militar: comandant, sef sau subordonat. Subiectul infractiunii prevazute la alin. 1 poate fi numai un subordonat, iar la alin. 2 sau 3 -numai un comandant sau un sef. 4.3. Activitatea mercenarilor (art. 141 CP.) Activitatea mercenarilor este interzisa prin Declaratia Adunarii Gene-' rale a O.N.U. de la 24 octombrie 1979 despre principiile dreptului international privind relatiile de prietenie si colaborare dintre tari in corespundere cu Carta O.N.U. Obiectul nemijlocit al activitatii mercenarilor il constituie relatiile sociale ale caror existenta si desfasurare normala sunt conditionate de ocrotirea principiilor umanitare de purtare a razboiului. Latura obiectiva a activitatii mercenarilor se realizeaza prin comite rea macar a uneia dintre urmatoarele doua categorii de actiuni: 36.Participarea mercenarului intr-un conflict armat sau la actiuni militare. 37.Angajarea, instruirea, finantarea sau alta asigurare a mercenarilor, 38 precum si folosirea lor intr-un conflict armat sau in actiuni militare.

intr-o prima modalitate, elementul material al laturii obiective al infractiunii consta dintr-o actiune de participare a mercenarului intrun conflict armat sau la actiuni militare, adica ia actiuni de lupta sau la alte ostilitati cu scopul de a obtine un castig. Notiunea de mercenar este stipulata de art. 130 CP. Potrivit alin. 1 art. 1 al Conventiei internationale despre lupta cu recrutarea, finantarea si instruirea mercenarilor din 4 decembrie 1989, termenul mercenar" inseamna orice persoana, care: a) este special recrutata in tara sau in strainatate pentru a lupta intr-un conflict armat; b) participa intr-un conflict armat, conducandu-se in general de dorinta obtinerii unui avantaj personal si careia ii este efectiv promisa, de catre o parte la conflict sau in numele ei, o remunerare superioara aceleia promise sau platite combatantilor, avand un grad si o functie analoaga in fortele armate ale acestei parti; c) nu este cetatean al partii Ia conflict, nici persoana ce domiciliaza permanent pe teritoriul controlat de partea ce se afla in conflict; d) nu este membru al fortelor armate ale unei parti la conflict; e) nu a fost trimisa de catre un stat, altul decat cel parte la conflict, in misiune oficiala ca membru al fortelor armate ale statului respectiv. Potrivit alin. 2 art. 1 al Conventiei mentionate termenul mercenar", pe langa cele expuse mai sus, inseamna, de asemenea, orice persoana care in orice alta situatie este special recrutata pentru participarea in comun la actiuni violente, indreptate spre rasturnarea guvernului sau alta atingere a oranduirii constitutionale a statului sau spre stirbirea inviola bilitatii teritoriale a tarii. Nu se considera mercenari militarii acelei tari care nu este parte la conflict si care sunt trimisi pentru onorarea obligatiunilor oficiale, de exemplu, instructorii militari, consilierii trimisi in alte tari in baza acordur ilor bilaterale pentru ajutorarea pregatirii cadrelor militare etc. A doua modalitate de actiuni, ce realizeaza latura obiectiva consta in angajarea, instruirea, finantarea sau alta asigurare a mercenarilor, precum si folosirea lor intr-un conflict armat sau in actiuni militare. Angajarea reprezinta o activitate de recrutare a uneia sau a doua ori mai multe persoane pentru participarea intr-un conflict armat sau la actiuni militare in calitate de mercenar. Ea se poate manifesta prin inrolarea doritorilor, propaganda, indreptarea lor Ia locul de instruire sau de dislocare etc. 39

Instruirea constituie activitatea de pregatire a mercenarului deja angajat pentru participarea in conflicte armate sau in actiuni militare. Ea se poate manifesta prin insusirea procedeelor de lupta, de manuire a armelor, de efectuare a diversiunilor, de organizare a scolilor speciale, depozitelor, campurilor de exercitii, taberelor de instructii etc. Finantarea mercenarilor presupune crearea unei baze materiale pentru recrutarea, instruirea si folosirea mercenarilor in conflicte armate sau in actiuni militare prin asigurarea lor cu mijloace banesti. De exemplu, deschiderea conturilor in banci pentru mercenari, remunerarea in bani, alocarea mijloacelor pentru intretinerea mercenarilor etc. Prin alta asigurare a mercenarilor se intelege asigurarea acestora cu patrimoniu militar sau cu alta avere: armament, tehnica, munitii, unifor me militare sau alte echipamente etc. Folosirea mercenarilor consta in atragerea lor nemijlocita in confli cte armate sau actiuni militare atat in locul actiunilor militare, cat si in afara acestora. Activitatea mercenarilor se consuma in momentul comiterii oricarei actiuni prevazute de art. 141 CP. Latura subiectiva a activitatii mercenarilor se caracterizeaza prin intentie directa. Motivul si scopul este de a obtine profit sau alte avantaje personale. Subiect al infractiunii poate fi orice persoana care a implinit varsta de saisprezece ani. Subiect al infractiunii prevazute de alin. 1 art. 141 CP. poate fi numai un mercenar. 4.4. Aplicarea mijloacelor si metodelor interzise deducere* a razboiului (art. 143 CP.) Potrivit Conventiei despre interzicerea elaborarii, producerii, acumularii si aplicarii armei chimice si despre distrugerea ei din 13 ianuarie 1993, Conventiei despre interzicerea elaborarii, producerii si acumularii armei bacteriologice si a armei toxice, otravitoare si despre distrugerea /ordin 10 aprilie 1972 , precum si a altor conventii, declaratii, protocoale sau rezolutii ale O.N.U.9, dreptul penal international nu permite aplicarea in cadrul conflictelor armate sau al actiunilor militare a mijloacelor si metodelor interzise de purtare a razboiului, precum si a armelor de nimicire in masa interzise de tratatele internationale. * purtare (n.n.). 9 KoMMeumapuu K Yeo.ioffHOMy KodeKcy P0 c nncmameunbiMU MamepuanaMU u cydeOtioit npai<muKoii. Mocnea: MeHe;t)Kep, 2001, p. 1095-1110. 40 Obiectul nemijlocit al infractiunii analizate il constituie relatiile sociale ale caror existenta si desfasurare normala sunt conditionate de

ocrotirea principiilor de umanitate in situatii de conflicte armate sau al actiunilor militare. Latura obiectiva a infractiunii date se realizeaza prin doua modalitati de actiuni alternative: 1) aplicarea in cadrul conflictului militar sau al actiu nilor militare a mijloacelor si metodelor de purtare a razboiului interzise de tratatele internationale la care Republica Moldova este parte (alin. I art. 143 CP.); 2) aplicarea armei de nimicire in masa, interzisa de tratatele internationale la care Republica Moldova este parte (alin. 2 art. 143 CP.). in prima modalitate, latura obiectiva se realizeaza prin aplicarea mijloacelor si metodelor interzise de ducere (purtare) a razboiului. Prin mijloace de ducere (purtare) a razboiului trebuie inteles armamentul si alta tehnica militara, aplicata la distrugerea fortei vii si mijloacelor materiale ale adversarului, reprimarea puterii lui de a opune rezistenta. Metodele de ducere (purtare) a razboiului reprezinta ordinea, procedeele si modul utilizarii mijloacelor de purtare a razboiului. Din mijloacele interzise de purtare a razboiului fac parte armele, munitiile si substantele care pot produce suferinte si distrugeri inutile, precum si daune colosale, de lunga durata si excesive mediului inconjurator, utilizarea gloantelor dum-dum, gazelor asfixiante, toxice sau a armelor otravite, proiectilelor cu schije nelocalizate, bombelor incendiare. Dintre metodele interzise de purtare a razboiului fac parte, de asemenea, atacurile asupra persoanelor care au incetat sa participe la actiuni militare, deportarea populatiei civile, comportarea inumana cu prizonierii militari si populatia civila, omorul premeditat al acestora, fortarea lor de a satisface serviciul militar in fortele armate a!e inamicului etc. A doua modalitate de comitere a infractiunii analizate consta in aplicarea armei de nimicire in masa, interzisa de tratatele internationale. Conform dispozitiilor Conventiilor indicate anterior dintre armele de nimicire in masa fac parte armele chimice, bacteriologice, nucleare, termonucleare, radiante, infrasunet, genetice, psihotrope, geofizice etc. Infractiunea se considera consumata din momentul comiterii uneia dintre actiunile descrise de legea penala. Latura subiectiva a infractiunii se caracterizeaza prin intentie directa. Nu intereseaza motivul si scopul, decat pentru individualizarea raspunderii penale si a pedepsei penale. 41

Subiect al infractiunii de aplicare a mijloacelor si metodelor interzise de purta re a razboiului poate fi orice persoana fizica responsabila, care a implinit varsta de saisprezece ani. -"'-''' Subiecte pentru evaluare *. t, t 38.Cum credeti, e corecta criminalizarea donarii fiintelor umane? 39.Care este temeiul sistematizarii infractiunilor contra pacii sau securitatii omenirii si infractiunilor de razboi ? 40.Cum trebuie formulata corect notiunea obiectului nemijlocit al infractiunilor de razboi? 4. Ce trebuie sa intelegem prin sintagma infractiuni mai grave din dispozitia art. 138 CP.? 41.De ce latura subiectiva a componentelor de infractiune formale se caracterize aza numai prin intentie directa? 42.Ce arme de nimicire in masa cunoasteti si care este principiul lor de functionare? 7. Care este sensul termenului torturare din alin. 1 si 3 ale art. 137 CP.? 43.Prin ce se deosebesc notiunile de deportare si dislocare a persoanelor cazute sub puterea advers arului! 44.Ce intelegeti prin ordin vadit nelegitim! . *..,.. 10. Formulati notiunea termenului mercenar. ......... '" Bibliografie 1. Codul penal al Republicii Moldova. Partea speciala. Capitolul I. Chisinau: Cartier, 2002. 2. A. Borodac. Curs de drept penal. Partea speciala. Voi. 1. Chisinau: Stiinta, 1996. 3. Codul penal al Republicii Moldova. Comentariu. Sub redactia lui A. Barbancagr a. Chisinau: ARC, 2003. 4. L. Octavian, T. Toader. Drept penal roman. Partea speciala. Bucuresti: Sansa, 1994. 5. Codul penal al Romaniei. Comentat si adnotat. Partea speciala. Voi. II. Sub conducerea lui T. Vasiliu. Bucuresti: Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1977 . 6. VzoRoenoe npaao Poccuu. ^acmb Ocodenuan. TTofl peu. Jl. KpyniHKOBa. MocKBa:EEK,1999. 45.KoMMeumapuu K YzojweHOMy KodeKcy P0 c nocmameuHbiMu MamepuanaMU ucyde6nou npai<muKoii. Uojxpen. C HuKyjiHHa. MocKBa: MeHe^wep, 2001. 46.PeineTOB K). A. Bopbda c MewcdyHapodHbiMU npecmyn.ieHua.Mu npornue Mupa u 6e3onacHOcmu. MocKBa, 1983. 47.C. flfeHKOB, A. Hr-HaiteB, M. KapnyuniH. Orneemcrneennocmb 3a zocydapcmsenubi e npecmynnenuH. MocKBa, 1988. Al Capitolului INFRACTIUNI CONTRA VIETII Sl SANATATII PERSOANEI

 1. Caracterizarea generala, notiunea si sistemul infractiunilor contra vietii si sanatatii persoanei Drepturile si libertatile omului au fost si sunt ocrotite in orice oranduire sociala. insa cea mai mare atentie se acorda ocrotirii sub toate aspectele a drepturilor si libertatilor omului in statele de drept si democratice. Potrivit art. 1 al Constitutiei Republicii Moldova din 29 iulie 1994, Republica Moldova este stat de drept, democratic, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile lui, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptat ea si pluralismul politic reprezinta valori supreme si sunt garantate". Respectarea si ocrotirea persoanei constituie o indatorire primordiala a statului. in proces ul realizarii drepturilor si libertatilor fiecare persoana poate fi supusa doar ace lor restrictii stabilite de lege exclusiv in scopurile asigurarii respectarii dreptu rilor si libertatilor altora, satisfacerii echitabile a cerintelor societatii, mentine rii ordinii publice si prospe-rarii generale. Legislatia Republicii Moldova consfinteste si reglementeaza relatiile sociale dintre persoana si societate, din orice domeniu, precum si raporturile conjugale si familiale etc. in toate cazurile legea serveste drept reglor al relatiilor ce apar intre persoane, precum intre persoana si societate. Viata, sanatatea, inviolabilitatea sexuala, libertatea, onoarea si demnitatea persoanei, drepturile ei politice, de munca, patrimoniale si alte drepturi constitutionale sunt aparate de legea penala, chemata sa lupte impotriva celor mai periculoase atentate contra drepturilor fundamentale ale omului. Daca in codul anterior numai trei capitole ale Partii speciale ocroteau direct drepturile constitutionale ale persoanei, atunci Codul penal din 18 aprilie 2002 consacra direct apararea drepturilor constitutionale ale persoanei in sase capitole si anume in capitolele II-VII ale Partii speciale. Trebuie mentionat faptul ca norme juridico-penale cu privire la raspunderea pentru o serie de atentate la drepturile persoanei contin si celelalte capitole, in care viata, sanatatea, demnitatea sau libertatea 43

persoanei constituie doar obiectul nemijlocit suplimentar al infractiunii. De exemplu: infractiunile contra pacii, securitatii omenirii si infractiunile de razboi, inselarea clientilor, terorismul, luarea de ostatici, huliganismul, acte de violenta asupra sefului etc. In capitolul de fata vom examina numai infractiunile contra persoanei din capitolul II, si anume, infractiunile contra vietii si sanatatii persoanei. Gradul prejudiciabit al infractiunilor contra vietii si sanatatii persoanei se determina conform (art. 15 CP.) semnelor ce caracterizeaza elementele infractiunii: obiectul, latura obiectiva, subiectul si latura subiectiva. Viata si sanatatea persoanei sunt valorile cele mai de pret ale individului, ele constituind conditia indispensabila a existentei si perpetuarii lui. Faptele care aduc atingere acestor valori nu pericliteaza numai existenta unui individ aparte, dar si pe cea a intregii colectivitati. Nu este posibila desfasurarea normala a relatiilor sociale tara ocrotirea acestor valori, care de fapt nu mai pot fi recompensate. Conform cunoscutei expresii a lui K. Marx omul este ansamblul relatiilor sociale'1, deci fara oameni n-ar exista nici colectivitatea umana si nici relatiile sociale ale ei. Obiectul general al infractiunilor contra vietii si sanatatii persoanei il constituie relatiile sociale ale caror existenta si desfasurare normala sunt conditionate de ocrotirea ordinii de drept a Republicii Moldova ce reglementeaza existenta intregii colectivitati. Obiectul generic sau de grup al acestor infractiuni este persoana ca o totalitate de relatii sociale ale carei existenta si desfasurare normala sunt determinate de ocrotirea celor mai importante valori ale fiecarui individ. Obiectul nemijlocit al infractiunilor contra vietii si sanatatii persoanei il constituie relatiile sociale concrete: viata sau sanatatea persoanei. Obiectul material al acestor infractiuni este corpul persoanei, privit ca o totalitate de functii si procese organice care mentin individul in viata. Latura obiectiva a infractiunilor contra vietii si sanatatii persoanei e formulata, de regula, ca componente materiale de infractiuni si se realizeaza atat prin comiterea unor actiuni (inactiuni), care, de obicei, nu se nominalizeaza in lege, cat si prin survenirea consecintelor concrete (moartea victimei sau daune reale aduse sanatatii persoanei). De regula, nu intereseaza locul, timpul, metoda savarsirii infractiunii, insa ele pot constitui circumstante agravante ale infractiunii. De exemplu, omor cu o deosebita cruzime, cu mijloace periculoase pentru viata sau sanatatea mai multor persoane etc. 44 Atare infractiuni se consuma in momentul survenirii consecintelor direct determinate de legea penala.

Latura subiectiva a infractiunilor contra vietii si sanatatii persoanei se caracterizeaza atat prin vinovatie intentionata, cat si prin imprudenta. Nu intereseaza, de obicei, motivul si scopul infractiunii, insa, ca si la latura obiectiva, ele pot constitui circumstante agravante ale infractiunii. De exemplu, omor din motive de dusmanie sau ura sociala, nationala, rasiala sau religioasa, omor cu scopul de a preleva si/sau utiliza ori comercializa organele sau tesuturile victimei etc. Subiectul. Persoanele care au savarsit infractiunile prevazute de articolele 145, 147, 151 si 152 CP. sunt trase la raspundere penala, daca in momentul comiterii infractiunii au implinit varsta de paisprezece ani. Subiect al celorlalte infractiuni contra vietii si sanatatii persoanei poate fi o persoana fizica responsabila, care in momentul comiterii infractiunii a atins varsta de saisprezece ani. in baza celor relatate, putem defini notiunea acestor infractiuni. Infractiuni contra vietii si sanatatii persoanei se considera actiunile sau inactiunile prejudiciabile, prevazute de legea penala, savarsite intentionat sau din imprudenta, care produc daune concrete vietii sau sanatatii persoanei. Infractiunile contra vietii si sanatatii persoanei pot fi sistematizate dupa obiectul nemijlocit de atentare dupa cum urmeaza: 48.infractiuni contra vietii: omorul intentional (art. 145 CP.); omorul savarsit in stare de afect (art. 146 CP.); pruncuciderea (art. 147 CP.); lipsirea de viata la dorinta persoanei (eutanasia, art. 148 CP.); lipsirea de viata din imprudenta (art. 149 CP.); determinarea la sinucidere (art. 150 CP.); 49.infractiuni contra sanatatii: vatamarea intentionata grava a integritatii corporale sau a sanatatii (art. 151 CP.); vatamarea intentionata medie a integritatii corporale sau a sanatatii (art. 152 CP.); vatamarea intentionata usoara a integritatii corporale sau a sanatatii (art. 153 CP); maltratarea intentionata sau alte acte de violenta (art. 154 CP.); vatamarea grava ori medie a integritatii corporale sau a sanatatii in stare de afect (art. 156 CP.); vatamarea grava ori medie a integritatii corporale sau a sanatatii cauzata din imprudenta (art. 157 CP.); 5) infractiuni care pun in pericol viata sau sanatatea persoanei: amenintarea cu omor ori cu vatamarea grava a integritatii corporale sau a sanatatii (art. 155 CP.); constrangerea persoanei la prelevarea 45

organelor sau a tesuturilor pentru transplantare (art. 158 C.P.); provocarea ilegala a avortului (art. 159 C.P.); efectuarea ilegala a sterilizarii (art. 160 C.P.); efectuarea fecundarii artificiale sau a implantarii embrionului fara consimtamantul pacientei* (art. 161 C.P.);neacordarea de ajutor unui bolnav (art. 162 C.P.); lasarea in primejdie (art. 163 C.P.). 2. Infractiuni contra vietii 2.1. Generalitati . . Cele mai periculoase atentate la adresa persoanei sunt infracfilflaSle' contra vietii. in urma savarsirii lor survine cea mai grava conse-6iHt& decesul persoanei care nu mai poate fi recuperata. Isf'yjita1 Viata constituie bunul cel mai de pret al persoanei, fata de care mi' pot fi concepute nici celelalte atribute ale acesteia, ca: integritatea corpo rala, sanatatea, inviolabilitatea sexuala, libertatea, onoarea si demnitatea. Atentatele contra vietii persoanei pun in pericol nu numai existenta indivi dului izolat, dar si a intregii societati. Se poate concluziona ca nu este posibila desfasurarea normala a relatiilor sociale fara ocrotirea vietii persoanei. De aceea apararea acestei valori sociale constituie una dintre indatoririle supreme ale fiecarui stat. Aceasta obligatiune este determi nata in art. 24 al Constitutiei Republicii Moldova, statul garanteaza persoanei dreptul la viata si la integritatea fizica si psihica". Viata omului este aparata de normele de drept si, in special, ale dreptului penal, ca fiind un drept absolut al individului, dar si o valoare sociala pe care dreptul o ocroteste in interesul intregii societati. Codul penal al Republicii Moldova distinge o serie de infractiuni contra vietii. Dintre acestea fac parte: 50.omorul intentionat (art. 145 C.P.); -v -" > { / i

51.omorul savarsit in stare de afect (art. 146 CP.); ~ , >,> '", 52.pruncuciderea (art. 147 C.P.); .,5? -; '. [i 53.lipsirea de viata la dorinta persoanei (eutanasia, 54.lipsirea de viata din imprudenta (art. 149 CP.); /, ^ R{i^ >;-&;'<

55.determinarea la sinucidere (art. 150 CP.). Toate faptele enumerate au drept rezultat suprimarea vietii altei persoane. Daca suprimarea vietii altei persoane nu e dorita de faptuitor, ci numai admisa, determinata sau inlesnita de el si este savarsita chiar de victima, atunci un astfel de atentat este denumit de legislator ca determinare la sinucidere. ' fecundarea artificiala sau implantarea embrionului fara consimt amantul pacientei (n.n.). Este de observat ca in privinta celorlalte atentate la viata persoanei in dreptul penal exista doua opinii. Prima sustine ca prin omor se intelege lipsirea ilegala de viata a altei persoane, savarsita cu intentie sau din imprudenta1. A doua opinie2 declara ca omorul reprezinta lipsirea ilegala de viata a altei persoane savarsita numai cu intentie. Mentionam ca la determinarea atentatelor contra vietii persoanei legiuitorul nostru in noul Cod penal a preluat a doua opinie, intituland atentatele intentionate contra vietii persoanei omoruri, iar atentatele imprudente -lipsirea de viata, cu o singura exceptie, eutanasia. Aceasta fiind un atentat intentionat e denumita tot lipsire de viata, reiesindu-se, probabil, din esenta ei: metoda de provocare a unei morti nedureroase unui bolnav incurabil, pentru a-i curma o suferinta indelungata si grea. Obiectul nemijlocit al infractiunilor contra vietii il constituie relatiile sociale ale caror existenta si normala desfasurare sunt conditionate de ocrotirea vietii persoanei impotriva faptelor prin care se aduce atingere acestei valori sociale. Deoarece obiectul omorului este viata persoanei, e necesar ca omul, la a carui viata se atenteaza, sa fie nascut si inca in viata. Eliminarea fatului prin orice mijloace nu constituie un omor, ci o efectuare ilegala a avortului (art. 159 C.P.). De asemenea nu poate fi victima a unei infractiuni contra vietii un cadavru. Asupra cadavrului pot fi comise acte de profanare (art. 222 CP.), cu exceptia unei tentative la un obiect nul. Stabilirea momentului nasterii si a momentului incetarii din viata a constituit si mai continua sa constituie inca o chestiune extrem de discutata. Dupa opinia unora, momentul nasterii pruncului coincide cu separarea lui de corpul mamei-1, dupa a altora, -cu momentul inspirarii aerului in plamani4 sau cu momentul expulzarii lui5 sau cu momentul in care copiiui MeHflejibcoH T. A. yeonoenan omsemcmeeHHocmb 3ayduucmeo u menecubie noa peotcdeum. MocKBa, 1962, p. 5; rio6eraHJ]o 3. O. yMbiiuneuHbie y6uucm<ia u 6opb6a c HUMU. BopOHOK, 1965, p. 8; PoiiJKa K. W. HnifipaKiiuynb xonmpa nepcoa neu. KHiiiHHay, 1979, p. 9; S. Branza. Infractiuni contra vietii, sanatatii, lib ertatii si demnitatii persoanei. Chisinau. 1999, p. 9. UJapropoACKHfi M. J\. ripecmynjieHUH npomue DICU3HU U 3doposbn. MocKBa, 1948, p.

194; A. Borodac. Curs de drept penal Partea speciala. Voi. I. Chisinau, 1996, p. 131. ^ UI apropo AC KHH M. fl. Op. cit., p. 59. yeojtoeHoe npaeo POCCUUCKOU 0eaepaituu. Ocodenuax >iacmb. UQJX pe.ziaKu.neH ; 3jjpaBOMbicjioBa B. B. MocKBa, 1996, p. 20-21. U. Loghin. Dreptul penal roman. Partea specia/a. Voi. i. Bucuresti: Universul. 1994, p. 70. 46 47

te fi vatamat tara o traumatizare a corpului mamei/1 pe care si noi o cideram mai oportuna. Desi, dupa parerea noastra, este imposibil a din punct de vedere teoretic, momentul aparitiei vietii copilului, 1 ngrece acest moment este conditionat de particularitatile procesului ,terii in fiecare caz, viata copilului trebuie aparata din clipa in care n ggta ar putea fi vatamat fara o traumatizare a corpului mamei. si mai complicata este chestiunea privind stabilirea momentului ince-. ;i din viata. Dupa cum se cunoaste, moartea poate fi clinica sau biolo-. ., Rezultatele cercetarilor intreprinse au confirmat ca incetarea func- iOr S' proceselor vitale nu are loc imediat. in ultimii ani aceasta prob-: . a a a devenit deosebit de importanta, tinandu-se cont de posibilitatea f losirii organelor vii ale persoanelor decedate pentru efectuarea transparu lor. incetarea respiratiei si a batailor inimii se numeste moarte <-rtica. Exista si cazuri cand, dupa survenirea mortii clinice, se reuseste aabilirea respiratiei si a ritmului cardiac, omul fiind astfel reanimat7. i prezent momentul incetarii din viata poate fi considerat moartea biologa, care presupune ca procesele si functiile vitale ale organismului nu nt fi restabilite prin nici o interventie medicala. Obiectul material al acestor infractiuni este corpul fizic al persoanei a o totalitate de functii si procese organice ce mentin individul inviata. Latura obiectiva a infractiunilor contra vietii se compune din trei iminente: 1) dintr-o actiune de ranire, otravire, ardere, atatarea unor animale salbatice, lovire, utilizarea unor agenti chimici, provocarea unei sperie-,rj etc. Sau dintr-o inactiune, cand faptuitorul nu savarseste actiunile, pe a re era obligai sa le savarseasca, de exemplu, o mama nu-si hraneste opiiut pentru ca acesta sa moara; 2) urmarile prejudiciabile -moartea fictimet; 3) legatura cauzala dintre actiuni (inactiuni) si moartea victimei. Omorul se considera infractiune consumata o data cu survenirea 0rtii victimei. Fapta vinovatului indreptata spre lipsirea de viata a unei nersoane, daca din cauze ce nu depind de vointa faptuitorului nu s-a irodus efectul dorit, va constitui tentativa de infractiune. De exemplu, faptuitorul, intentionand sa omoare o persoana, o loveste cu un topor, jpsa o raneste numai. Pentru existenta infractiunii nu au relevanta metodele de suprimare .vietii victimei. In unele cazuri ele pot alcatui o circumstanta agravanta "KoBaneB M. H. y^ojioanbiu xodexc PC0CP. Haytiibiu KOMMeumapuu. T. 2. CBepaJIOBCK, 1962, p. 126. ?S. Branza. Op. cit,, p. 14. a omorului intentionat, de cele mai multe ori influentand asupra individualizari i raspunderii penale si pedepsei penale. Omorul este recunoscut infractiune numai in cazul in care actiunile persoanei, care au cauzat moartea, au fost i l i c i t e . De aceea nu se consi dera omor lipsirea de viata a infractorului savarsita in stare de legitima aparare, (art. 36 CP.) sau lipsirea de viata a infractorului in cazul in care acesta nu putea fi retinut fara a fi neutralizat prin alte mijloace

(art. 37 CP.). Latura subiectiva a infractiunilor contra vietii se caracterizeaza atat prin vinovatie intentionata, cat si din imprudenta. De regula, pentru existenta oricareia dintre infractiunile contra vietii nu are nici o relevanta motivul care l-a determinat pe infractor sa actioneze sau scopul urmarit de acesta. Uneori ele pot forma circumstante agravante ale omorului. Subiect al infractiunilor contra vietii poate fi o persoana fizica responsabila, care a atins varsta de saisprezece ani. iar pentru omor intentionat si pruncucidere -de paisprezece ani. Analizand semnele obiective si subiective, putem stabili trei categorii de infractiuni contra vietii: omorurile, art. 145, 146, 147 CP.; lipsirea de viata, art. 148 si 149; determinarea la sinucidere, art. 150 CP. Prin infractiuni contra vietii intelegem privarea ilegala de viata a altei persoane, savarsita intentionat sau din imprudenta. 2.2. Omorul intentionat (art. 145 CP.) Latura obiectiva a omorului intentionat se realizeaza prin uciderea unei persoane, adica prin orice activitate ilegala care pricinuieste moartea unui om. De cele mai multe ori acest lucru consta dintr-o actiune de impuscare, strivire, injunghiere, otravire, ardere, lovire, provocare a unei sperieturi, provocarea unei emotii, despre care faptuitorul stie ca ii va provoca victimei moartea, atatarea unor animale salbatice, folosirea unor alte forte puse in actiune de faptuitor etc. Omorul poate fi savarsit si prin inactiune, dar numai in acele cazuri in care faptuitorul avea obligatiun ea de a actiona pentru a opri moartea persoanei. De exemplu, medicul nu acorda asistenta bolnavului aflat in ingrijirea sa etc. Intre activitatea de ucidere si moartea victimei trebuie sa existe un raport de cauzalitate. Deosebim trei categorii de omor: a) simplu (alin. 1 art. 145 CP.); b) agravat (alin. 2 art. 145 CP.); c) deosebit de grav (alin. 3 art. 145 CP.). Omorul simplu savarsit fara circumstante agravante si atenuante, 49

prevazut de alin. 1 art. 145 CP., poate fi comis din motive de gelozie, invidie, din motive de razbunare si din alte imbolduri josnice, cu exceptia intentiilor huliganice si interesului material, precum si pe baza de relatii personale, din cauza certurilor, in timpul unei batai, al efectuarii unui experiment stiintific etc. Victima a omorului din gelozie poate fi unul dintre soti, frati sau surori, un concurent real sau fictiv. Omorul din invidie presupune ca faptuitorul doreste ceva ce apartine victimei, de exemplu, pentru a-i ocupa postul etc. Pentru omorul din razbunare e specific motivul rasplatii, rafuielii pentru conduita anterioara a victimei sau a apropiatilor ei. in cazul omorului pe baza de relatii personale, din cauza certurilor sau in timpul unei batai la care participa mai multe persoane apar doua probleme destul de dificile. Prima consta in faptul ca apare situatia in care chestiunea raspunderii penale a unei persoane din cele care parti cipa la bataie pentru omor e foarte greu de stabilit, iar uneori e chiar imposibil. Pornind de la faptul ca in dreptul penal nu exista raspundere penala solidara ca in dreptul civil, practica judiciara ia in considerare ca numai faptul participarii la bataie, in timpul careia s-a comis un omor, nu este un temei pentru a recunoaste actiunile tuturor participantilor la incaierare drept participatie la omor, ceea ce de fapt corespunde principiului caracterului personal al raspunderii penale din art. 6 CP. A doua problema consta in faptul ca in omorurile analizate trebuie de deosebit omorul din intentii huliganice, care este determinat ca un omor grav. Potrivit indicatiilor Plenului Judecatoriei Supreme Despre practica judiciara asupra dosarelor privind omorul premeditat11 din 15 noiembrie 19938 ca omor din intentii huliganice urmeaza a fi calificat omorul intentionat, savarsit in baza lipsei evidente de respect fata de societate si de normele morale curente, daca comportamentul vinovatului este o provocare deschisa la incalcarea ordinii publice si e determinat de dorinta de a se opune celor prezenti, de a demonstra atitudinea dispretuitoare fata de ei. Deci in lipsa celor indicate de Plen, cand omorul este savarsit pe baza de relatii personale, cele comise trebuie incadrate conform alin. 1 art. 145 CP. Potrivit alin. 3 art. 40 CP., omorul in urma efectuarii unui experiment stiintific poate fi incadrat in prevederile alin. 1 art. 145 CP. numai daca Culegere de Hotarari explicative. Chisinau, 2002, p. 308. acesta era imbinat cu buna stiinta cu pericolul pentru viata persoanei si faptui torul n-a luat masurile necesare pentru a preveni cauzarea mortii victimei. Omorul agravat din alin. 2 art. 145 CP. se poate manifesta prin urmatoarele circumstante agravante: a) cu premeditare; b) din interes mate rial; c) cu intentii huliganice; d) in legatura cu indeplinirea de catre victima a obligatiilor de serviciu sau obstesti; e) profitand de starea de neputinta a victimei; f) cu rapirea sau luarea persoanei in calitate de ostatic.

Omorul savarsit cu premeditare (lit. a) alin. 2 art. 145 CP.) presupune intrunirea concomitenta a trei conditii. O prima conditie este trecerea unui interval de timp din momentul luarii deciziei si pana la momentul efectuarii omorului. Durata acestui interval este apreciata in flecare caz in functie de calitatile subiective ale faptuitorului, precum si de celelalte imprejurari ale cauzei. O persoana poate avea nevoie de un interval mare de timp pentru a chibzui, pe cand o alta persoana poate pune la cale un omor cu multa eficienta chiar intr-un interval de timp foarte scurt. O a doua conditie tine de activitatea psihica a faptuitorului: de reflectare, chibzuire asupra modului in care va savarsi infractiunea. Daca faptuitorul nu a avut posibilitatea sa mediteze, sa cantareasca sansele de realizare a deciziei, fiind intr-o activitate continua, circumstanta premeditarii se exclude. in sfarsit, pentru existenta premeditarii se mai cere ca, in intervalul de timp cuprins intre momentul luarii hotararii infractionale si momentul inceperii executarii ei, faptuitorul sa treaca la savarsirea unor acte de pregatire de natura sa consolideze decizia luata si sa asigure realizarea ei. De exemplu, pregatirea instrumentelor si a mijloacelor pentru savarsirea omorului. Daca lipseste vreuna dintre conditiile mentionate, omorul nu este agravat, ci este simplu. Premeditarea atribuie omorului caracter agravant, deoarece, presupunand, pe de o parte, o concentrare a fortelor psihice ale faptuitorului, iar pe de alta parte, o pregatire a comiterii faptei, asigura acestuia sanse sporite de reusita. Omorul savarsit din interes material (lit. b) alin. 2 art. 145 CP) este cel savarsit in scopul de a obtine un folos, un avantaj sau un beneficiu de natura patrimoniala, fiind un interes egoist, josnic. Potrivit pct. 10 al Hotararii Plenului din 15 noiembrie 1993, indicata mai sus, drept omor savarsit din interes material urmeaza a fi calificat omorul intentionat, savarsit cu scopul de a obtine un venit material pentru vinovat sau pentru alte persoane (bani, bunuri materiale sau drepturi de a le obtine, dreptul la spatiu locativ, remunerare din partea unei terte persoane etc.) sau cu intentia de a fi scutit de cheltuieli materiale (restitui 51

rea bunurilor, datoriei, platirea serviciilor, onorarea obligatiunilor patrimoni ale, platirea pensiei alimentare etc). Nu este necesar ca interesul material din al carui imbold a actionat faptuitorul sa fie realizat, este suficient ca acest interes sa fi existat in momentul savarsirii crimei. Omorul in scopul de a pastra averea nu poate fi considerat omor din interes material, pentru ca lipseste intentia de a dobandi un castig mate rial, in acest caz faptuitorul isi pastreaza averea pe care el deja o poseda. Daca omorul intentionat a fost savarsit concomitent cu un atac de talharie, fapta trebuie calificata in concurs de infractiuni (lit. b) alin. 2 art. 145 CP. si lit. c) alin. 3 art. 188 CP.), deoarece talharia nu este prevazuta de dispozitia art. 145 CP. Este gresita ipoteza pct. 22 al Hotararii Plenului din 15 noiembrie 1993, potrivit careia omorul intentionat, savarsit de participantii unei bande in scop ul atacarii trebuie calificat drept un concurs de infractiuni (banditism si omor intentionat), deoarece contrazice regula generala de calificare a infractiunilor in cazul concurentii dintre o parte si un intreg, prevazuta de art. 118 CP. Omorul savarsit cu intentii huliganice (lit. c) alin. 2 art. 145 CP.) stipuleaza ca imboldurile huliganice contin caracteristica generala a unui grup intreg de motive diferite, pentru care este comuna lipsa de respect fata de societate. Din randul lor fac parte motive ca strengaria, straduinta de a sfida opinia publica, bravada manifestata la betie, demonstrarea brutala si fatisa a fortei fizice fata de cei din jur, umilirea si intimidarea lor etc. Conform pct. 11 al Hotararii Plenului din 15 noiembrie 1993, drept omor din intentii huliganice trebuie calificat omorul savarsit din imbold huliganic de un faptuitor ce manifesta lipsa de respect fata de societate, neglijeaza regulile de convietuire sociala si normele morale, fara vreun pretext sau din cauze neinsemnate pentru un omor intentionat. Intentiile huliganice sunt un semn obligatoriu, constitutiv al componentei omorului savarsit din intentii huliganice, de aceea un concurs ideal al huliganismului (art. 287 CP.) si omorul din intentii huliganice (lit. c) alin. 2 art. 145 CP.) se exclud. Anume asemenea indicatii sunt mentionate in Hotararea Plenului din 15 noiembrie 1993: Daca vinovatul pe langa omorul din intentii huliganice a mai savarsit si alte actiuni intentionate care incalca grosolan ordinea publica si exprima o lipsa vadita de respect fata de societate, atunci faptele comise trebuie calificate potrivit art. 145 si 287 CP." Cu alte cuvinte, este posibil numai un concurs real de infractiuni, daca omorul e precedat sau dupa ei au urmat actiuni huliganice. 5 2 Deseori intentiile huliganice se imbina cu asemenea motive ca mania, gelozia, razbunarea, pasiunea, lacomia etc, care nu sunt semne constitutive ale componentei omorului din intentii huliganice. Eie trebuie luate in considerare numai la individualizarea raspunderii penale si pedepsei penale. Omorul savarsit in legatura cu indeplinirea de catre victima a

obligatiunilor de serviciu sau a celor obstesti (lit. f) alin. 2 art. 145 C.P.) presupune uciderea unui reprezentant al unei organizatii nestatale sau a oricarui cetatean (fiindca uciderea unui reprezentant ai autoritatii publice ori a unui militar constituie un omor deosebit de grav, a se vedea prevederile lit. c) alin. 3 art. 145 CP.), pentru a-i impiedica sa realizeze actiuni ce tin de activitatea lor de serviciu sau de cea obsteasca. Un asemenea omor poate fi savarsit si din motive de razbunare impotriva victimei pentru faptul ca mai inainte ea, in general, si-a onorat datoria de serviciu sau pe cea obsteasca. Daca atentarea la viata este savarsita in legatura cu actiunile ilegale ale victimei, de exemplu-aceasta si-a depasit atributiile de serviciu, un atare omor nu se incadreaza in aceasta circumstanta agravanta, fiindca actiunile ilegale nu constituie onorarea datoriei. Cele savarsite, in lipsa altor circumstante agravante, constituie un omor simplu. Potrivit pct. 12 al Hotararii Plenului din 15 noiembrie 1993, responsabilitatea pentru omorul savarsit in legatura cu indeplinirea de catre victima a indatoririlor de serviciu sau a celor obstesti survine, indiferent de timpul cand au fost savarsite actiunile care au servit drept pretext pentru razbunare. Omorul savarsit profitand de starea de neputinta a victimei (lit. e) alin. 2 art. 145 CP.). Pentru aplicarea acestei circumstante agravante, e necesara satisfacerea cumulativa a doua conditii: a) victima se afla in stare de neputinta de a se apara si b) faptuitorul profita de aceasta stare a victimei. Sunt in neputinta de aparare persoanele care, din cauza unei stari fizice sau psihice ori a altor imprejurari, nu pot reactiona impotriva agresorul ui (persoanele care sufera de o infirmitate fizica sau psihica, cele de varsta frageda sau de o varsta foarte inaintata, cele aflate in totala stare de epuizare fizica, cele care dormeau, cele aflate in stare de betie cumplita etc). Starea de neputinta de aparare a victimei trebuie sa fie exterioara activitatii faptuitorului, adica sa nu se datoreze acestuia. Actele de natura sa puna victima in neputinta de aparare, savarsite de faptuitor, constituie acte de pregatire sau de tentativa de omor, care, dupa savarsirea omorului, sunt absorbite de infractiunea consumata de omor. 53

A doua conditie de aplicare a circumstantei agravante consta in faptul ca faptuitorul a folosit constient starea de neputinta a victimei pentru a o ucide. Daca victima a fost in stare de neputinta de aparare, dar faptuitorul nu a cunoscut aceasta stare a ei, circumstanta agravanta nu este aplicabila. Omorul savarsit cu rapirea sau luarea persoanei in calitate de ostatic (lit. f) alin. 2 art. 145 CP.) presupune ca rapirea sau luarea de ostatici sunt savarsite anterior omorului sau coincid cu timpul comiterii, sau omorul este savarsit nemijlocit sau imediat dupa savarsirea faptelor mentionate. In toate aceste trei cazuri lipsirea de viata a victimei are rolul unei circumstante de inlesnire a acestor infractiuni sau a unei razbunari, sau al ascunderii acestor activitati infractionale. La savarsirea omorului cu rapirea sau luarea de ostatici se incalca nu numai relatiile sociale care conditioneaza ocrotirea vietii persoanei, dar si relatiile sociale ale caror existenta si desfasurare normala conditioneaza ocrotirea libertatii persoanei sau a securitatii publice. De aceea, sustinem teza Plenului Judecatoriei Supreme a Federatiei Ruse, care in pct. 7 al Hotararii sale Cu privire la practica judiciara in cauzele despre omor", stipuleaza ca omorul savarsit in legatura cu rapirea sau luarea persoanei in calitate de ostatic formeaza un concurs de infractiuni si trebuie calificat in baza art. 145 si 164 sau 280 CP. Alineatul 3 art. 145 CP. determina urmatoarele categorii de omor deosebit de grav: a) asupra a doua sau a mai multor persoane; b) asupra sotului (sotiei) sau a unei rude apropiate; c) cu buna-stiinta asupra unei femei gravide; d) cu buna-stiinta asupra unui minor; e) asupra unui reprezentant al autoritatilor publice ori asupra unui militar in timpul sau in legatura cu satisfacerea de catre acestia a obligatiilor de serviciu; f) de doua sau mai multe persoane; g) de catre o persoana care a mai savarsit un omor intentionat prevazut la alin. 1 sau 2; h) cu o deosebita cruzime, precum si din motive sadice; i) cu scopul de a ascunde o alta infractiune sau de a inlesni savarsirea ei, precum si insotita de viol; j) din motive de dusmanie sau ura sociala, nationala, rasiala sau religioasa; k) prin mijloace periculoase pentru viata sau sanatatea mai multor persoane; 1) cu scopul de a preleva si/sau utiliza ori comercializa organele sau tesuturile victimei; m) la comanda. Omorul savarsit asupra a doua sau a mai multor persoane (lit. a) alin. 3 art. 145 CP.) presupune uciderea a doi sau a mai multor oameni. Exista doua opinii asupra acestei circumstante agravante. Potrivit 54 primei opinii9, moartea a doua sau a mai multor persoane trebuie sa fie rezultatul unei singure actiuni. De exemplu, punerea de otrava in mancarea destinata mai multor persoane, urmata de moartea a cel putin doua dintre acele persoane. A doua opinie, sustinuta si de Plenul Judecatoriei Supreme a R.M. in pct. 13 al Hotararii sale din 15 noiembrie 1993, presupune ca rezultatul prevazut de lege poate sa se produca si prin actiuni diferite, dar cuprinse de unitatea intentiei si savarsite, de regula, concomitent. Mai veridica credem ca e prima opinie, deoarece ea ofera posibilitate de a delimita strict aceasta circumstanta agravanta de cea prevazuta la lit. g) alin. 3 art. 145 CP. (omorul savarsit in mod repetat), care, evident, presupune savarsirea omorurilor prin actiuni diferite.

Circumstanta agravanta este aplicabila numai daca are loc decesul a cel putin doua persoane. Daca atentatul la viata a doua sau mai multe persoane nu produce moartea nici uneia dintre acele persoane, avem de a face cu prezenta tentativei unui omor deosebit de grav, art. 27 si lit. a) alin. 3 art. 145 CP. Daca rezultatul prevazut de lege se produce numai partial, in sensul ca inceteaza din viata doar o singura persoana, unitatea infractionala creata de legiuitor dintr-un concurs formal de omoruri consumate nu mai exista, deci circumstanta agravanta nu este aplicabila. Faptele mentionate, constituite dintr-un omor consumat si o tentativa de omor, urmeaza a fi calificate separat, cel consumat potrivit literei si alineatului corespunzator al art. 145 CP., iar tentativa de omor -potrivit art. 27, literei si alineatului corespunzator al art. 145 CP, cu exceptia literei a) alin. 3 art. 145 CP. Aceste noi principii de calificare rezulta din stipularile Conventiei Europene pentru Apararea Drepturilor si Libertatilor Fundamentale ale Omului la care Republica Moldova este parte din 24 iulie 1997. Potrivit C.E.D.O. condamnarile anterioare trebuie luate in considerare doar la individualizarea pedepsei penale. Din aceste considerente trebuie modificate indicatiile incorecte ale Plenului din 15 noiembrie 1993 (p. 13 alin. 2), potrivit carora omorul unei persoane si tentativa de omor a altei persoane trebuie calificate conform prevederilor art. 89 sau 88 si art. 15 si p. 4 art. 88 CP. al R.M. din 1961, fiindca nu putem lua in considerare pentru calificare de doua ri una si aceeasi fapta. O. Loghin, A. Fitipas. Drept penal roman. Partea specia/a. Bucuresti: Sansa, 55

Omorul savarsit asupra sotului (sotiei) sau a unei rude apropiate (Iit. b) alin. 3 art. 145 C.P.). Circumstanta agravanta se refera la calitatea de sot sau de ruda apropiata a faptuitorului in raport cu victima infractorului. Calitatea de sot (sotie) rezulta numai dintr-o casatorie legal incheiata si trebuie sa existe in momentul savarsirii faptei. Nu intereseaza daca la data savarsirii omorului sotii sa fi convietuit de fapt. Daca calitatea de sot a incetat ca urmare a divortului, sau daca casatoria faptuitorului cu victima a fost anulata, sau daca faptuitorul si victima erau legati printr-o casatorie nula, fapta, in lipsa altor circumstante agravante, constituie un omor simplu. Omorul savarsit asupra concubinului este de asemenea un omor simplu. Potrivit alin. 4 art. 134 C.P., sunt rude apropiate parintii, copiii, infieto-ri i, copiii infiati, fratii si surorile, bunicii si nepotii lor. Calitatea de sot (sotie) sau de ruda apropiata a faptuitorului in raport cu victima este o circumstanta personala, de aceea in caz de savarsire a omorului cu participatie, ea nu se rasfrange asupra participantilor10. De exemplu, inculpatul care isi ucide sotia, in timp ce alt inculpat, prieten al primului inculpat, tinea victima pentru a nu se putea apara, raspunde pentru omor deosebit de grav (lit. b) alin.3 art. 145 CP.), iar participantul, in lipsa altor circumstante agravante, -pentru omor savarsit de doua sau mai multe persoane (lit. f) alin. 3 art. 145 CP.). Omorul savarsit cu buna-stiinta asupra unei femei gravide (lit. c) alin. 3 art. 145 CP.) presupune suprimarea vietii unei femei care mai poarta o viata, aceea a fatului. Actiunile prejudiciabile ale faptuitorului sunt indreptate asupra unei femei gravide, care, de regula, are posibilitati reduse de aparare. Este necesar ca starea de graviditate sa fie reala, indiferent de termenul graviditatii si ca vinovatul sa stie cu certitudine ca femeia este in aceasta stare. Daca faptuitorul a crezut ca femeia este gravida, fapt care 1-a determinat sa savarseasca acest omor, dar in realitate sarcina era inexistenta, cele savarsite trebuie calificate ca o tentativa (art. 27 si lit. c) alin. 3 art. 145 CP.). Daca inculpatul nu a stiut, in momentul savarsirii faptei, ca victima este o femeie gravida, cele savarsite, in lipsa altor circumstante agravante, trebuie calificate ca un omor simplu. Omorul savarsit cu buna-stiinta asupra unui minor (lit. d) alin. 3 art. 145 CP.) presupune uciderea unei persoane, care nu a implinit varsta de optsprezece ani, cu exceptia pruncuciderii care este un omor cu circumstante atenuante. Este necesar ca vinovatul sa stie ca victima i,,,: 10 O. Loghin, A. Filipas. Op. cit., p. 39. '''',"-''''' '''''' '[ ''''],.... ii a implinit varsta de optsprezece ani. Se cere verificata, atat obiectiv cat si subiectiv, situatia cunoastem cu certitudine de catre vinovat ca victima este un minor. Daca faptuitorul a crezut ca ucide un minor, dar in realitate a omorat o persoana varstnica, cele savarsite trebuie cal i fi cate ca o tentativa (art. 27 si lit. d) alin. 3 art. 145 C.P.). Daca faptuitorul nu a stiut, in momentul savarsirii faptei, ca victima este un minor, cele savarsite, in lipsa altor circumstante agravante, trebuie calificate ca un omor simplu. Omorul unui reprezentant al autoritatii publice ori al unui militar in timpul sau in legatura cu indeplinirea de catre acesta a obligatiunilor de serviciu (lit. e) alin. 3 art. 145 CP.) se deosebeste de omorul in legatura cu indeplinirea de catre victima a obligatiunilor de serviciu sau a celor obstesti numai prin statutul victimei, de aceea va facem trimitere la

explicatiile circumstantei agravante prevazute la lit. d) alin. 2 art. 145 C.P. Reprezentanti ai autoritatii publice sunt functionarii organelor de stat investiti cu dreptul de a inainta cerinte, precum si de a lua decizii obligatori i pentru executare de catre cetateni, intreprinderi, institutii si organizatii publice, indiferent de apartenenta si subordonarea lor departamentala (deputatii , conducatorii, adjunctii si membrii Consiliilor raionale si locale, judecatorii, procurorii, lucratorii organelor de politie, inspectorii de stat etc. Drept militari se considera militarii Fortelor Armate, militarii din organele securitatii nationale, ai afacerilor interne, alte persoane, pentru care exista indicatii speciale in legislatie. in cazul omorului savarsit de doua sau mai multe persoane (lit. f) alin. 3 art. 145 C.P.) se cer luate in considerare faptele la care: 56.au participat doua sau mai multe persoane, dintre care cel putin doua, potrivit alin. 6 art. 42 C.P., trebuie sa intruneasca semnele subiectului infractiunii; 57.ele s-au inteles sa comita un omor impreuna, pana a incepedesfasurarea actulu i sau chiar in acelasi moment, dar nu mai tarziu de consumarea omorului; 58.au participat nemijlocit la realizarea laturii obiective a omorului doua sau mai multe persoane, dintre care cel putin doi participanti ai infractiunii au actionat in calitate de coautori. Daca Ia savarsirea omorului participa si alte persoane in calitate de organizatori, instigatori sau complici, actiunile lor trebuie calificate conform situatiei concrete -potrivit art. 42 si alin. I art. 145 sau art. 42 si lit. f) au'n. 3 art. 145 C.P. Aceasta corespunde ipotezei lit. b) alin. 2 art. 45 57

CP. in caz contrar legiuitorul ar fi numit circumstanta agravanta in cauza -omor savarsit prin participatie, la care n-ar avea importanta cate persoane realizeaza latura obiectiva a infractiunii, una, doua sau mai multe persoane. Daca instigatorul a determinat o alta persoana sa savarseasca un omor, actiunile autorului trebuie calificate potrivit alin. 1 art. 145 C.P., iar actiu nile instigatorului -potrivit art. 42 si alin. 1 art. 145 CP. in cazul in care instigatorul a implicat doua persoane la realizarea laturii obiective a omorului, actiunile lui trebuie calificate potrivit art. 42 si lit. f) alin. 3 a rt. 145 CP., iar actiunile coautorilor -potrivit lit. f) alin. 3 art. 145 CP. Omorul savarsit de o persoana care a mai savarsit un omor intentionat prevazut la alin. 1 sau 2 este stipulat de lit. g) alin. 3 art. 145 CP. Potrivit art. 31 CP., se considera repetare a infractiunii savarsirea a doua sau a mai multor infractiuni identice sau omogene, prevazute de aceeasi norma penala, cu conditia ca persoana nu a fost condamnata pentru vreuna din ele si nu a expirat termenul de prescriptie. Este de observat ca se considera omor repetat cazul in care persoana a mai savarsit un omor prevazut numai de alin. 1 sau 2 art. 145 CP., dar nu si un omor prevazut la alin. 3 art. 145 CP. Toate aceste noi principii de calificare au fost aduse in concordanta cu standardele internationale. Prin Hotararea nr. 1298-X1U din 24 iulie 1997, Parlamentul R.M. a ratificat Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor si Libertatilor Fundamentale ale Omului (C.E.D.O.), precum si Protocolul nr. 7 al ei. Iar conform art. 4 din Constitutia Republicii Moldova, dispozitiile constitutionale privind dreptu-rile si libertatile omului se interpreteaza si se aplica in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului (D.U.D.O.), cu pactele si cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte. Potrivit alin. 1 art. 4 al Protocolului nr. 7, nimeni nu poate fi urmarit sau pedepsit penal de catre jurisdictiile aceluiasi stat pentru savarsirea infractiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotarare definitiva conform legii procedurii penale a acestui stat. Aceste indicatii si recomandari au fost preluate de Plenul Curtii Supreme de Justitie a R.M. in Hotararea sa Privind aplicarea in practica judiciara de catre instantele judecatoresti a unor prevederi ale Constitutiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale" din 19 iunie 2000 nr. 17, precum si de Procurorul General al R.M. in indicatiile sale cu privire la aplicarea stipularilor dreptului 58 international nr. 12-2d/2000 din 29 septembrie 2000, potrivit carora condamnarile anterioare trebuie luate in considerare doar la individualizarea pedepsei penale. Deci, in calitate de repetare a unei infractiuni trebuie luate in considerare numai faptele pentru care faptuitorul inca nu a fost condamnat. Daca faptuitorul a savarsit mai intai un omor prevazut de alin. 3 art. 145 CP-, iar dupa aceea -un omor prevazut de alin. 1 sau 2 din acest articol, faptele savarsite trebuie calificate separat.

Orice pregatire sau tentativa de omor trebuie calificate separat, deoarece pentru ele, conform noului Cod penal, pedeapsa penala este cu mult mai mica, iar de vreme ce faptele sunt condamnate in asa fel, ele nu pot fi luate in considerare la savarsirea dupa ele a unui omor consumat, deci in aceste cazuri circumstanta agravanta in cauza nu este aplicabila. Din contra, daca sunt repetate doua pregatiri de omor sau doua tentative de omor, circumstanta agravanta poate fi aplicata conform art. 26 sau 27 si lit. g) alin. 3 art. 145 CP. Pentru calificare nu are importanta daca faptuitorul a actionat in calitate de autor, organizator, instigator sau complice. in cazul unui omor savarsit cu deosebita cruzime, precum si din motive sadice (lit. h) alin. 3 art. 145 CP.), notiunea de deosebita cruzime presupune actiuni sadice, adica actiuni cu tendinta anormala spre cruzime, placere bolnavicioasa de a vedea pe cineva suferind sau de a pricinui suferinte. Potrivit pct. 15 al Hotararii Plenului din 15 noiembrie 1993, semnul unei cruzimi deosebite exista in cazurile in care, inainte de a-i curma viata sau in procesul savarsirii crimei, victima este supusa torturilor, schingiuirilor, batjocurii sau omorul a fost savarsit prin metode care cu buna-stiinta vinovatului au fost imbinate cu aplicarea fata de victima a unor suferinte deosebite (aplicarea vatamarilor corporale, folosirea unei toxine cu actiune chinuitoare, arderea de viu, inecarea, inabusirea, lipsirea indelungata de hrana, apa etc). O cruzime deosebita se poate manifesta de asemenea prin savarsirea omorului in prezenta rudelor apropiate ale victimei, cand vinovatul isi da seama ca prin actiunile sale le pricinuieste acestora mari suferinte. Nimicirea sau dezmembrarea cadavrului cu scopul de a ascunde ^tractiunea nu poate servi drept baza pentru calificarea omorului ca savarsit cu o deosebita cruzime. Cruzime deosebita se considera si cazurile in care victimei i-au fost 59

pricinuite suferinte fizice de scurta durata, insa actiunile faptuitorului marturisesc despre salbaticia lui, de exemplu, taierea capului, dezmembrarea corpului etc. In alte cazuri, autorul omorului savarsit cu deosebita cruzime nu urmareste scopul suprimarii imediate a vietii victimei, ci doreste sa-i provoace o moarte lenta, folosind procedee de natura sa pricinuiasca victimei suferinte chinuitoare si indelungate pana la incetarea din viata, de exemplu, numeroase rani, arsuri, smulgerea unghiilor, parului etc. Este de observat ca multimea ranilor la omor sau la tentativa de omor inca nu poate servi drept marturie de savarsire a omorului cu deosebita cruzime. Trebuie constatata intentia comiterii unui asemenea omor. Omorul intentionat, comis in stare de afect, ca urmare a actelor de violenta sau a insultei grave din partea victimei chiar daca contine sem nele unei deosebite cruzimi trebuie calificat numai potrivit art. 146 CP. Acest lucru este aratat in ipoteza de la lit. a) art. 117 CP. Omorul savarsit cu scopul de a ascunde o alta infractiune sau de a inlesni savarsirea ei (lit. i) alin. 3 art. 145 CP.) prevede uciderea martorului, a persoanei care detine marturii ale infractiunii, cu scopul de a le sustrage si de a le nimici, precum si suprimarea vietii persoanei care, conform imaginatiei ucigasului, poate sa impiedice infaptuirea infractiunii ori sa contribuie la descoperirea sau demascarea faptuitorului. Prin ascundere se intelege atat tainuirea infractiunii, cat si a infractorului. Legea nu precizeaza daca infractiunea ascunsa sau a carei comitere a fost inlesnita trebuie sa prezinte o anumita gravitate. Nu intereseaza daca ucigasul a reusit efectiv sa ascunda sau sa inlesneasca savarsirea altei infractiuni sau daca mijlocul ales era potrivit sa realizeze acest lucru, este suficient sa se constate ca el a comis omorul in scopul aratat. Prin omor intentionat insotit de viol (lit. i) alin. 3 art. 145 CP.) trebuie inteles omorul savarsit in momentul violarii, in procesul luptei cu victima si prin invingerea rezistentei ei sau nemijlocit dupa viol, pentru a evita demascarea, precum si omorul comis, de exemplu, din motive de razbunare pentru rezistenta opusa. Potrivit pct. 17 al Hotararii Plenului din 15 noiembrie 1993, in cazul

omorului intentionat, insotit de viol se savarsesc doua infractiuni de sine statatoare, de aceea faptele comise trebuie calificate conform lit. i) ; alin. 3 art. 145 si lit. f) alin. 3 art. 171 CP. in cazul omorului savarsit din motive de dusmanie sau ura so-. ciala, nationala, rasiala sau religioasa (lit. j) alin. 3 art. 145 CP), sunt 60 -te atru circumstante agravante, prezenta a doar uneia este suficienta gmentarea raspunderii penale. Aceste circumstante agravante ar tru aU aracterizeaza prin intoleranta fata de persoanele altei nationalitati, ase religii si reprezentantilor lor, bazata pe ideologia superioritatii sale si, dimpotriva, imperfectiunea altor natiuni, rase sau confesiuni. Este necesar a se dovedi faptul ca ucigasul si victima apartin unor diverse paturi sociale, natiuni, rase sau confesiuni. Este important sa existe dusmanie pe aceasta baza sau ura sociala, cel putin din partea vinovatului, in momentul atentatului si anume aceasta sa constituie mobilul crimei. in unele cazuri concrete nu se exclud situatiile de conflict dintre persoanele natiunilor ostile in alte baze, de exemplu, in baza condit i i l o r de trai -nu pot imparti sectoarele pentru pasunatul vitelor, nu se pot intelege in privinta ordinii aprovizionarii cu apa sau a altor conditii de trai. De regula, victime ale infractiunii devin persoanele altor etnii, confesiuni decat cea de care apartine faptuitorul. E posibila si situatia in care victima devine un coreligionar sau o persoana de aceeasi nationalitate sau rasa. De exemplu, din razbunare pentru pasivitate, conciliere cu cei de alta etnie sau uciderea in scopul de a da vina pentru cele savarsite pe alta parte pentru a starni dusmanie sau ura sociala, nationala, rasiala sau religioasa. Omorul savarsit prin mijloace periculoase pentru viata ori sanatatea mai multor persoane ( l i t . k) alin. 3 art. 145 CP.) presupune folosirea pentru comiterea omorului a unor mijloace de natura sa puna in pericol viata mai multor persoane: substante explozive, toxice, bombe, grenade, incendierea caselor, tragerea unui foc de arma intr-o multime de oameni etc. Potrivit p. 16 al Hotararii Plenului din 15 noiembrie 1993, pentru calificarea omorului intentionat, savarsit prin mijloace periculoase pentru viata mai multor persoane, este necesar sa fie stabilit daca vinovatul, realizand intentia de omor a unei persoane anumite, isi dadea seama ca a folosit mijloace de omor periculoase nu numai pentru viata unei singure persoane. In cazul aplicarii vatamarilor integritatii corporale sau a sanatatii altor persoane, actiunile vinovatului trebuie calificate, in afara de circumstanta agravanta in cauza, si in baza art. 151, 152 sau 153 CP., care prevad responsabilitatea pentru aplicarea intentionata a vatamarilor integritatii corporale sau ale sanatatii. Omorul savarsit cu scopul de a preleva si/sau utiliza ori comercializa organele sau tesuturile victimei (lit. 1) alin. 3 art. 145 CP.) 61

presupune uciderea persoanelor care se afla in tratament sau a persoanelor aduse in institutiile medicale din locurile incidentelor (avarii, catastrofe, accidente, incaierari etc), sau a altor persoane in scopul de a le preleva si/sau a le utiliza ori comercializa organele sau tesuturile. Autori, coautori ai acestei infractiuni, de regula, sunt medicii, deoarece sunt necesare cunostinte speciale pentru prelevarea organelor in procesul omorului. Dar nu se exclude ca in calitate de autor, coautor poate fi si o alta persoana, care a luat consultatii corespunzatoare la specialisti. Lista organelor si tesuturilor, utilizate pentru transplant este aprobata de Ministerul Sanatatii al Republicii Moldova. Nu intereseaza in ce mod se planifica utilizarea organelor sau tesuturilor prelevate, de exemplu, pentru transplant, comercializare sau pentru alte avantaje personale etc. Comiterea omorului in scopul de a preleva si/sau utiliza ori comercializa organele sau tesuturile victimei, de obicei, are drept scop profitul ori salvarea vietii sau a sanatatii unei persoane apropiate sau efectuarea unui experiment medical. Omorul savarsit la comanda (lit. m) alin. 3 art. 145 CP.) presupune, de obicei, uciderea persoanei la comanda unei persoane in scop de profit, adica pentru o anumita plata, remunerare, despagubire. Dar pot exista si alte motive: din solidaritate cu persoana care a comandat omorul sau din motive de lupta cu eterodoxia etc. Persoana care a comandat omorul, a instigat faptuitorul pentru a-1 comite sau care a contribuit la savarsirea infractiunii prin sfaturi, indicatii, prestare de informatii, acordare de mijloace etc. trebuie trasa la raspundere penala potrivit art. 42 si lit. m) alin. 3 art. 145 CP In sfarsit, trebuie sa mentionam un sir de recomandari generale ale Hotararii Plenului din 15 noiembrie 1993, de care trebuie tinut cont la calificarea unui omor intentionat. Omorul intentionat savarsit in circumstante agravante prevazute de doua sau mai multe litere ale unui singur alineat, urmeaza sa fie calificate conform tuturor acestor litere. in aceste cazuri pedeapsa nu va fi aplicata pentru fiecare litera separat, insa la fixarea ei se va lua in considerare prezenta catorva circumstante agravante. Tinand cont de acest lucru si luand in considerare noile prevederi ale Codului penal, mentionam ca daca omorul intentionat este prevazut de diferite circumstante agravante din alin. 2 si alin. 3 art. 145 CP, atunci, potrivit lit. c) art.117 C.P., calificarea se va efectua numai in 62 baza circumstantei agravante din alin. 3 art. 145 CP De exemplu, a fost savarsit un omor la comanda in scop de profit. Acesta seva califica numai in baza lit. m) alin. 3 art. 145 CP., indiferent daca el este prevazut si de lit-b) alin. 2 art. 145 CP. Bineinteles, este vorba de actiuni infracto

rice ideale, fiindca daca aceste actiuni vor fi savarsite separat, atunci e le vor constitui un concurs real de infractiuni si vor fi calificate separat. Actiunile vinovatului care a savarsit un omor intentionat cu exces de putere sau cu depasirea atributiilor de serviciu, vor fi calificate conform concursului de infractiuni, prevazute de art. 145 CP. si lit. d) alin. 3 art. 328 CP. sau lit. b) alin. 3 art. 336 CP. Omorul intentionat, savarsit de catre o persoana care-si ispaseste pe deapsa, prin terorizarea detinutilor care au pornit pe calea corectarii sau savarsirea atacurilor asupra administratiei penitenciarelor, urmeaza sa fie calificat prin concurs de infractiuni, conform art. 145 CP si art. 286 CP, deoarece curmarea vietii nu este prevazuta in dispozitia art. 286 CP Actiunile vinovatului, care a avut intentia de a omori o anumita per soana, dar care din greseala a omorat o alta persoana, urmeaza sa fie calificate ca un omor intentionat. Judecarea dosarului despre omor tara cercetarea medico-legala a cadavrului este admisibila doar in cazuri exceptionale, daca este imposibil de a gasi cadavrul. Instantele judecatoresti nu au dreptul sa modifice calificarea actiunilor vinovatului dintr-o litera in alta a alineatelor art. 145 CP, cu exceptia unui alineat care stipuleaza un omor mai putin periculos. Latura subiectiva a omorului intentionat se caracterizeaza numai prin vinovatie intentionata. Intentia poate fi atat directa in cazurile in care legiuitorul cere prezenta obligatorie a unui motiv sau scop indicat in lege, cat si indirecta in celelalte cazuri. Deoarece pentru prima data omorul cu premeditare este considerat ca o circumstanta agravanta a omorului intentionat, trebuie sa ne amintim Si de alte modalitati ale intentiei elaborate de doctrina penala. Potrivit doctrinei romane intentia poate fi: simpla si calificata; initiala si supravenit a; unica si complexa; spontana (subita) si premeditata11. Doctrina rusa, printre alte modalitati ale intentiei, indica ca aceasta poate fi: subita si premej^^ concretizata si neconcretizata; simpla si alternativa12. Costica Bulai. Manual de drept penal. Partea generala. Bucuresti: ALL, 2000. p. 161^162 oeemcKoe yeojiosHoe npaeo. Otman tacmb. TIOR pen. B..A. Mem>iijarHHa. H..JI. AypMaHOBa, T. A. KpHrepa. MocKBa: MVY, 1969, p. 170-171. 63

Dupa cum se vede din toate aceste modalitati ale intentiei, legislatorul nostru a preluat numai clasificarea intentiei in spontana si premeditata. Si deoarece omorul cu premeditare este o circumstanta agravanta a omorului simplu, latura lui subiectiva se caracterizeaza prin intentie atat directa, cat si indirecta, dar savarsita numai spontan, in mod subit. Subiect al omorului intentionat poate fi o persoana fizica responsabila, care a atins varsta de paisprezece ani. 2.3. Omorul savarsit in stare de afect (art. 146) > Omorul savarsit in stare de afect este un omor cu circumstante atenuante, iar, potrivit art. 16 CP., este o infractiune mai putin grava. Latura obiectiva se realizeaza prin omorul savarsit in stare de afect, survenit in mod subit, provocat de acte de violenta sau de insulte grave ori de alte acte ilegale sau imorale ale victimei, daca aceste acte au avut sau ar fi putut avea urmari grave pentru cel vinovat sau pentru rudele lui. Starea de afect constituie o asemenea stare a psihicului omului, cand acesta, desi isi da seama de actiunile sale, in mare masura, pierde controlul asupra propriilor sale actiuni si capacitatea de a le controla, in acest caz omul actioneaza in stare de afect fiziologic. in aceasta ordine de idei, important este a nu confunda starea de afect fiziologic cu starea de afect patologic, cand psihicul faptuitorului se afla in stare de iresponsabilitate, adica persoana nu poate sa-si dea seama de actiunile sale sau sa le dirijeze din cauza unei patologii psihice. In stare de afect fiziologic persoana poarta raspundere penala pentru actiunile sale, dar aceasta stare este considerata un omor cu circumstante atenuante, daca acestei stari ii premerg actiunile ilegale ale victimei asupra celui vinovat sau rudelor acestuia (art. 146 CP.). insa, in cazul in care starea de afect a fost provocata de actiunile ilegale ale altor persoane, cele savarsite trebuie calificate, in lipsa circumstantelor agravante, ca un omor intentionat simplu (alin. 1 art. 145 CP). in articolul 146 CP sunt numite trei categorii de actiuni ilegale ale victimei: 1) acte de violenta; 2) insulte grave; 3) alte acte ilegale sau imorale. Prin acte de violenta trebuie inteles atat violenta fizica, adica orice atentat la integritatea corporala sau sanatate (lovituri, batai, vatamari ale integritatii corporale sau ale sanatatii, tentativa de omor etc.), cat si violenta psihica -amenintarea cu aplicarea violentei fizice. Aceste acte de violenta sunt cuprinse in dispozitia art. 146 CP numai atunci cand nu au fost folosite drept mijloc de aparare contra violentei ilegale, pentru ca in acest caz ele trebuie calificate conform regulilor legitimei aparari. Insulta grava presupune cuvinte si actiuni ale victimei, care. din punct de vedere moral, se considera deosebit de grave si care au provocat ucigasului o stare de afect, ca rezultat al umilirii grosolane a onoarei si demnitatii vinovatului sau a rudelor acestuia. Prin alte acte ilegale sau amorale ale victimei se intelege orice actiune ilegala sau imorala care a avut sau a putut sa aiba consecinte grave pentru vinovat. De exemplu, incendierea casei, calcarea cu automobilul a unui copil, distrugerea unui bun material important, inchiderea unicului drum spre casa, o inselare grosolana din partea unei persoane apropiate, infidelitate conjugala etc. Raspunderea pentru omorul in stare de afect poate fi stabilita numai in cazul in care starea de afect si intentia de a savarsi omorul apar subit, spontan in timpul comportarii ilegale a victimei sau imediat dupa aceasta se trece la comiterea faptei. Daca insa starea de afect nu a aparut imediat dupa actiunile ilegale ale victimei sau omorul a fost comis dupa un anumit

rastimp, omorul nu poate fi calificat potrivit art. 146 CP. Conform indicatiilor Hotararii Plenului din 15 noiembrie 1993, omorul savarsit in stare de afect si in prezenta circumstantelor agravante preva zute de alin. 2 sau 3 ale art. 145 CP, precum si in prezenta omorului simplu din alin. 1 al acestui articol, trebuie calificat numai potrivit art. 146 CP. Aceasta rezulta si din prevederile Codului penal, lit. a) art. 117. Subliniem ca starea de afect, luata in considerare la calificarea infractiunii, nu poate fi utilizata si la individualizarea raspunderii penale si a pedepsei penale. Latura subiectiva a omorului savarsit in stare de afect se caracterizeaza prin intentie directa sau indirecta, survenite numai in mod subit, adica spontan. Subiect al infractiunii poate fi o persoana fizica responsabila care a implinit varsta de saisprezece ani. 2.4. Pruncuciderea (art. 147 CP.) Pruncuciderea este un omor intentionat cu circumstante atenuante, iar potrivit art. 16 CP. este o infractiune grava. Latura obiectiva a pruncuciderii se realizeaza prin omorul copilului nu-nascut, savarsit in timpul nasterii sau imediat dupa nastere de catre ania> care se afla intr-o stare de tulburare fizica sau psihica, cu diminua-rea discernamantului, cauzata de nastere. 65

Durata starii de copil nou-nascut (prunc) se da diferit in diferite legislatii; de exemplu, in Franta -trei zile, in Italia -cinci zile etc. Legea noastra nu stabileste nici o durata formala ce ar determina starea de copil (prunc) nou-nascut, lasand ca problema in cauza sa fie rezolvata in mod concret in baza expertizei medico-legale, pornind de la prevederile art. 147 C.P., potrivit carora timpul starii de prunc nou-nascut este limitat de notiunile: timpul nasterii sau imediat dupa aceasta. Pruncuciderea, fiind o varietate de omucidere, se comite prin orice actiune (inactiune) in masura sa suprime viata victimei; sufocarea, lovirea, abandonarea in frig, ingroparea de viu, neacordarea la timp a ingrijirilor absolut necesare vietii, lipsirea de hrana etc. Fapta trebuie sa fie comisa in timpul nasterii sau imediat dupa nastere, cand pe corpul copilului sa mai fi existat urmele nasterii recente. Daca uciderea a avut loc mai tarziu, mama raspunde potrivit lit. d) alin. 3 art. 145 CP. Daca moartea s-a produs pana la expulzarea fatului, ca urmare a unor actiuni de intrerupere a graviditatii in conditii ilegale, efectuate de catre alte persoane, avem de a face cu un avort ilegal, art. 159 CP. O trasatura obligatorie a componentei pruncuciderii este starea de tulburare fizica sau psihica, cu diminuarea discernamantului, cauzata de nastere. Aceasta stare psihofiziologica este provocata exclusiv de procesul nasterii si poate apare ca urmare a unor actiuni determinate de toxicoze in perioada de gestatie, a socului hemoragie, a nasterii copilului in conditii neobisnuite sau din cauza rusinii, a fricii de consecintele sociale, familiale, de reactia parintilor, ostilitatii celor din jur etc. Circumstanta atenuanta (fiind de ordin personal) se atribuie doar mamei si nu se rasfrange asupra participantilor la pruncucidere. Oricare alta persoana (tatal copilului, parintii, rudele, prietenii etc.) care ar ucide pruncul nou-nascut sau ar instiga-o, ar ajuta-o pe mama sa-si omoare pruncul, va raspunde pentru omor exceptional de grav, potrivit lit. d) alin. 3 art. 145 CP. Latura subiectiva a pruncuciderii se caracterizeaza numai prin vinovatie intentionata. Omorul din imprudenta a copilului nou-nascut nu atrage raspunderea penala. Subiect al pruncuciderii poate fi numai mama copilului nou-nascut, care a implinit varsta de paisprezece ani. f,f. 2.5. Lipsirea de viata la dorinta persoanei (eutanasia) (art. 148 CP.) Eutanasia este o actiune de omucidere cu circumstante atenuante, iar potrivit art. 16 CP. este o infractiune grava. Latura obiectiva a eutanasiei se realizeaza prin lipsirea de viata a unei persoane din cauza unei maladii incurabile sau cu insuportabile suferinte fizice, daca a existat dorinta victimei sau, in cazul minorilor, a rudelor acestora. Aceste prevederi sunt determinate de art. 34 din Legea nr. 411-XIII din 28 martie 1995 despre ocrotirea sanatatii13. in Codul penal din 1961 eutanasia se considera un omor simplu, savarsit tara circumstante atenuante sau agravante. Fiind o forma atenuanta a omorului, lipsirea de viata la dorinta persoanei

se realizeaza ca si omorul, printr-o actiune de ucidere (a se vedea explicatiile corespunzatoare la art. 145 CP.). Pentru circumstanta atenuanta in cauza, legea inainteaza doua cerinte cumulative: 59.omorul persoanei care sufera de o maladie incurabila sau cu caracter insuportabil al suferintelor fizice. Prin maladie incurabila se intelege o boala care nu mai poate fi vindecata. 60.omorul savarsit la dorinta victimei sau a rudelor acesteia in cazul minorilor. Nu intereseaza cum a fost exprimata dorinta victimei de a fi lipsita de viata: verbal, in scris sau concludent. Latura subiectiva a eutanasiei se caracterizeaza numai prin vinovatie intentionata. Subiect al infractiunii poate fi o persoana fizica responsabila, care a implinit varsta de saisprezece ani. 2.6. Lipsirea de viata din imprudenta (art. 149 CP.) Dreptul la viata necesita ocrotire penala si impotriva faptelor savarsite din imprudenta. Aceste fapte, desi sunt mai putin periculoase, decat cele comise cu intentie, produc, de asemenea, moartea unui om. Potrivit art. 16 C.P., lipsirea de viata din imprudenta este o infractiune grava. Latura obiectiva a lipsirii de viata din imprudenta, ca si omorul intentionat, consta dintr-o actiune sau inactiune susceptibila sa produca direct sau indirect moartea unei persoane. De asemenea, este necesar sa existe legatura de cauzalitate dintre actiunile sau inactiunile faptuitoru-lu' s i moartea persoanei. "Monitorul Oficial nr. 34/373 din 26 iunie 1995. ... =' 67

Lipsirea de viata din imprudenta poate avea loc atunci cand faptuitorul n-a prevazut posibilitatea mortii victimei ca rezultat al actiunii sau inactiuni i sale, desi trebuia si putea s-o prevada (neglijenta criminala). De exemplu, un muncitor, facand curatenie intr-o cladire in curs de finisare, a aruncat de la etajul noua niste ramasite de beton, care au nimerit in capul unui pieton, cauzandu-i moartea. Lipsirea de viata din imprudenta poate fi si un rezultat al increderii exagerate in sine, cand faptuitorul prevede ca actiunea sau inactiunea sa poate avea ca urmare moartea victimei, dar considera ca o va evita. Calculul, conform caruia moartea victimei ar putea fi evitata, presupune intotdeauna planificarea unor circumstante concrete, care ar putea, dupa parerea infractorului, sa zadarniceasca posibilitatea provocarii consecintelor fatale prevazute de el. Asemenea circumstante ar putea fr. actiunile sale (profesionalismul, istetimea etc), actiunile altor persoane, actiunea fortelor naturii etc. Dar speranta faptuitorului se dovedeste neintemeiata si moartea totusi survine. De exemplu, un ofiter a tras cocosul armei, crezand ca e descarcata, si a provocat moartea unui soldat; un halterofil si-a" ridicat prietenul deasupra unei balustrade pentru a se distra si 1-a scapat de la etajul sapte etc. Potrivit art. 20 CP., daca persoana n-a prevazut si nici nu trebuia sa prevada ca rezultatul actiunii sale poate provoca moartea unui om, in acest caz moartea este pricinuita fara vinovatie, si raspunderea penala este exclusa. De exemplu, un tractorist care ara noaptea in camp, a calcat un om beat cazut in brazda. Actiunile criminale, ce au provocat moartea, pot fi socotite ca lipsire de viata din imprudenta numai in acel caz, in care vinovatul nu avea intentii de a pricinui moartea persoanei si nici vatamari grave ale integritatii corporale sau ale sanatatii. Daca insa se va stabili ca vinovatul intentiona sa provoace vatamari grave ale integritatii corporale sau ale sanatatii in urma carora a survenit moartea, atunci, potrivit alin. 4 art. 151 CP., asemenea actiuni trebuie calificate drept vatamare intentionata grava a integritatii corporale sau a sanatatii urmata de moartea victimei din imprudenta, ce reprezinta o infractiune mai primejdioasa decat lipsirea de viata din imprudenta. Pentru determinarea raspunderii pentru lipsirea de viata din imprudenta trebuie ca actiunea vinovatului sa fie cauza mortii, insa nu se cere ca ea sa fie unica cauza. Daca la actiunea vinovatului au participat din imprudenta si alte persoane, inclusiv si victima, atunci aceasta exclude 68 raspunderea pentru lipsirea de viata din imprudenta, cu exceptia cazului in care cineva a folosit intentionat imprudenta lui. Dispozitia art. 149 CP. concureaza cu un sir intreg de norme penale in care se prevad drept consecinte decesul persoanei din imprudenta. De exemplu, alin. 4 art. 151; lit. c) alin. 2 art. 159; lit. c)alin. 3 art. 160; lit. b) alin. 2 art. 162; lit. b) alin. 3 art. 164; lit. e) alin. 3 art. 171; li t. b) art. 216; lit. b) alin. 3 art. 224; lit. b) alin. 3 art. 264; lit. b) alin. 3 ar t.

278 s.a.m.d. in aceste cazuri, potrivit alin. 1 art. 116 CP., art. 149 CP. este o norma generala, iar articolele mentionate sunt norme speciale si, in cazul concurentei dintre norma generala si cea speciala, se aplica numai norma speciala. Omorul a doua sau a mai multor persoane este mai primejdios decat decesul unei singure persoane. Circumstanta agravanta se refera la rezultatul produs. Nu intereseaza daca moartea a survenit din imprudenta simpla ori din imprudenta profesionala, ori daca faptuitorul s-a aflat in stare de ebrietate, dar toate aceste circumstante raportate la situatiile amintite vor stabili limitele legale de pedeapsa. Subiect al infractiunii poate fi o persoana fizica responsabila care a implinit varsta de saisprezece ani. 2.7. Determinarea la sinucidere (art. 150 CP,) incercarea de sinucidere nu constituie o infractiune, deoarece printr-o asemenea fapta autorul nu aduce atingere unei relatii sociale. Viata unei persoane constituie o relatie sociala numai in raport cu v i e t i l e celorlalti membri ai societatii. Determinarea la sinucidere se apropie in multe privinte de omor, deoarece faptuitorul savarseste actiuni, al caror rezultat este decesul victimei. Potrivit art. 16 CP., determinarea la sinucidere simpla este o infractiune mai putin grava, iar cea agravanta -o infractiune grava. Latura obiectiva a infractiunii se realizeaza prin determinarea la sinucidere sau la tentativa de sinucidere prin persecutare, clevetire ori jignire din partea celui vinovat. Prin determinare la sinucidere sau la tentativa de sinucidere se inteleg actiunile care fac victima sa ia o hotarare de sinucidere sau una de incercare de sinucidere. rin persecutare se intelege urmarirea victimei cu scopul de a-i Pucmuiun rau, de a-i provoca necazuri, lipsuri, nedreptati, de a o prigoni. Persecuta, asupri, urgisi.

Prin clevetire se intelege difuzarea si propagarea unor stiri mincinoase ce defaimeaza onoarea si demnitatea victimei. Prin jignire se intelege lezarea intentionata a onoarei si demnitatii persoanei prin diferite gesturi, actiuni verbale sau scrise. Este necesar ca faptuitorul, prin persecutare, clevetire sau jignire, sa fi facut ca victima sa ia hotararea de a se sinucide. Pentru existenta infractiunii se mai cere ca actiunea faptuitorului sa aiba ca rezultat sinuciderea sau tentativa de sinucidere a persoanei. Intre actiune si rezultat trebuie sa existe un raport de cauzalitate. Determinarea la sinucidere se consuma in momentul sinuciderii victi mei sau incercarii acesteia de a se sinucide. Alineatul 2 art. 150 CP. prevede urmatoarele circumstante agravante ale determinarii la sinucidere: a) a sotului (sotiei) sau a unei rude apropiate; b) a unui minor; c) a unei persoane care se afla intr-o dependenta materiala sau alta dependenta fata de cel vinovat; d) prin comportare plina de cruzime; e) prin injosirea* sistematica a demnitatii victimei. Determinarea la sinucidere a sotului (sotiei) sau a unei rude apro piate (lit. a) alin. 2 art. 150 CP.) are aceeasi explicatie ca si circumstanta agravanta de la lit. b) alin. 3 art. 145 C.P., de aceea va facem trimitere la aceste explicatii. Determinarea la sinucidere a unui minor (lit. b) alin. 2 art. 150 CP.) dupa semnele sale obiective are aceeasi explicatie ca si circumstanta agravanta corespunzatoare de la lit. d) alin. 3 art. 145 CP., dar se deose beste dupa semnele sale subiective. Omorul cu buna-stiinta a unui minor se caracterizeaza numai prin intentie directa, pe cand determinarea la sinucidere a unui minor presupune numai intentie indirecta sau imprudenta in forma increderii exagerate in sine. Determinarea la sinucidere sau la tentativa de sinucidere a unei persoane care se afla intr-o dependenta materiala sau in alta depe ndenta fata de cel vinovat (lit. c) alin. 2 art. 145 CP). Prin dependenta materiala se intelege ca victima a fost intretinuta material de vinovat sau

ca ajutorul lui material a constituit una din principalele surse de existenta ale victimei. Drept alta dependenta trebuie inteleasa depen denta de serviciu, dependenta de domiciliu, de raporturile conjugale etc. Determinarea la sinucidere sau la tentativa de sinucidere prin com portare plina de cruzime (lit. d) alin. 2 art, 150 CP.) presupune lipsirea * umilirea(n.n,). , victimei de hrana, de imbracaminte, de libertate, expunerea acesteia la bataie cu vergi, piscarea, biciuirea, cauterizarea cu agenti termici sau chimici si alte actiuni ce produc suferinte fizice si psihice, dureri crunte. Determinarea la sinucidere sau la tentativa de sinucidere prin injosirea (umilirea) sistematica a demnitatii victimei (lit. e) alin. 2 art. 150 CP.) presupune lezarea intentionata a onoarei si demnitatii persoanei prin diferite actiuni verbale sau in scris, gesturi, savarsite sistematic, adica de cel putin trei ori. Latura subiectiva a infractiunii se caracterizeaza numai prin intentie indirecta sau incredere exagerata in sine. Intentie directa nu poate fi, pentru ca, daca vinovatul doreste moartea victimei, atunci determinarea de el a victimei la sinucidere trebuie calificata ca omor. Subiect al infractiunii poate fi o persoana fizica responsabila care a implinit varsta de saisprezece ani. "'i ^ ..... 3. Infractiuni contra sanatatii > >>J. " 3.1. Generalitati Ca infractiuni contra sanatatii persoanei sunt incriminate faptele care aduc atingere integritatii corporale sau sanatatii persoanei, si anume toate categoriile vatamarilor integritatii corporale sau ale sanatatii, precum si maltratarea intentionata sau alte acte de violenta. Explicatiile trasaturilor obiective si subiective date infractiunilor contra vietii si sanatatii din paragraful intai al acestui capitol sunt valabile si pen tru infractiunile contra sanatatii. Aducem urmatoarele explicatii suplimentare cu privire la notiunea si criteriile de clasificare a acestor infractiuni. Potrivit art. 2 al Regulamentului de apreciere medico-legala o gravitatii vatamarii corporale, aprobat prin ordinul Ministerului Sanatatii nr. 99 din 27 iunie 200314, prin vatamare a integritatii corporale sau a sanatatii se intelege prejudiciul cauzat sanatatii prin dereglarea integritatii anatomice a organelor si tesuturilor sau a functiilor acestora, provocate de actiunea diferitilor agenti externi: mecanici, fizici, chimici, biobgici, psihici. In conformitate cu art. 25 al acestui Regulament se stabilesc urmatoarele grade de gravitate ale vatamarii integritatii corporale sau ale sanatatii: grave, medii, usoare si fara cauzarea prejudiciului sanatatii. H Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. i 70-1 72 din 8 august 2003. , .

71

Mentionam aici, ca pentru primele trei grade s-a stabilit raspundere penala, iar pentru ultimul grad se prevede raspundere administrativa. A doua categorie de infractiuni contra sanatatii este maltratarea intentionata sau alte acte de violenta, care sunt aratate in art. 75 al Regulamentului ca un gen specific de actiune asupra organismului. Conform laturii subiective, legislatia penala cunoaste vatamari intentionate ale integritatii corporale sau ale sanatatii si vatamari corporale cauzate din imprudenta. Potrivit Codului penal, clasificarea si semnele obiective ale vatamarilor integritatii corporale sau ale sanatatii sunt urmatoarele: I. Vatamarea intentionata grava a integritatii corporale sau a sanatatii (art. 151 CP.): 61.Periculoasa pentru viata. 62.Care a provocat: 63.pierderea vederii, auzului, graiului sau a unui alt organ ori incetarea functionarii acestuia; 64.o boala psihica; 65.o alta vatamare a sanatatii, insotita de pierderea stabila a cel putin o treime din capacitatea de munca; 66.intreruperea sarcinii; e) o desfigurare iremediabila a fetii si/sau a regiunilor adiacente. II. Vatamarea intentionata medie a integritatii corporale sau a sanatatii (art. 152 CP.): 67.Nepericuloasa pentru viata. 68.Fara antrenarea urmarilor prevazute la art. 151 CP. 69.Care a provocat o dereglare indelungata a sanatatii (mai mult de 21 zile). 4. Care a provocat o pierdere considerabila si stabila a mai putin de o treime din capacitatea de munca (de Ia 10% pana la 33%). I I I . Vatamarea intentionala usoara a integritatii corporale sau a sanatatii (art. 153 CP): 1. O dereglare de scurta durata a sanatatii care dureaza nu mai mult de 21 de zile. 2. O pierdere neinsemnata, dar stabila a capacitatii de munca in volum de pana la 10%. Rezumand semnele obiective si subiective ale vatamarilor integritatii corporale sau ale sanatatii, putem da notiunea acestor infractiuni contra sanatatii. prin vatamari ale integritatii corporale sau ale sanatatii se intelege provocarea ilegala cu intentie sau din imprudenta de catre o persoana a unui prejudiciu sanatatii altei persoane prin lezarea integritatii anatomice a organelor si tesuturilor sau prin dezechilibrarea functionarii normale a organelor corpului omenesc, provocata prin intermediul diferitilor agenti externi: mecanici, fizici, chimici, biologici, psihici. potrivit alin. 1 art. 276 al Codului de procedura penala din 2003, in cazul savarsirii infractiunilor prevazute de art. 152alin. 1, 153, 155 si 157 alin. 1

CP., urmarirea penala se declanseaza numai in baza plangerii prealabile a victimei. In cazui impacarii partii vatamate cu banuitui, invinuitul, inculpatul , urmarirea penala inceteaza. 3.2. Vatamarea intentionata grava a integritatii corporale sau a sanatatii (art. 151 CP.) ' Latura obiectiva a vatamarilor integritatii corporale sau a sanatatii se poate realiza prin provocarea a cel putin unui prejudiciu din cele stipulate de alin. 1 art. 151 CP: 70.actiuni periculoase pentru viata in momentul savarsirii lor; 71.pierderea vederii; 72.pierderea auzului; 73.pierderea graiului; 74.pierderea unui alt organ ori incetarea functionarii acestuia; ! - ' 75.o boala psihica; <r ' 76.pierderea stabila a cel putin unei treimi din capacitatea de munca; 77.intreruperea sarcinii; 78.desfigurare iremediabila a fetii si/sau a regiunilor adiacente. Din randul actiunilor periculoase pentru viata in momentul savarsirii lor fac parte vatamarile corporale, care prezinta pericol iminent, tardiv sau potential, asa incat vatamarea sa determine moartea, indiferent daca acest pericol a fost inlaturat printr-un tratament medical sau datorita reactivitatii individuale a organismului. Ipoteza in cauza e conceputa de legiuitor ca o componenta de infractiune formala, spre deosebire de toate celelalte prejudicii provocate sana-stn persoanei, deoarece infractiunea se considera consumata odata cu ^avarsirea actiunilor primejdioase prin ele insele pentru viata victimei in omentul producerii lor, indiferent de prejudiciul cauzat sanatatii persoa-' f>e exemplu, plagile abdomenului fara lezarea organelor interne Pot necesita pentru vindecare doar cateva zile. 73

Potrivit art. 28-52 ale Regulamentului din 27 iunie 2003, prin vatamari comunica rea canalului de ranire cu cavitatea pleurala este corporale grave, periculoase pentru viata, se considera: suspecta; -fracturile deschise ale craniului, inclusiv fara lezarea creierului si a membranelor meningiene; -fracturile inchise ale oaselor boltii sau bazei craniului, cu exceptia oaselor scheletului facial si ale fisurilor izolate ale laminei externe a boltii craniului; -contuzia cerebrala grava cu sau fara compresia creierului, contuzia cerebrala medie insotita de semne obiective de afectare bulbara; -hemoragiile intracraniene: hemotom extra -sau subdural, hemoragii subarahnoidiene obiectivizate prin semnele neurologice si neurochirurgicalc respective; -leziunile penetrante ale coloanei vertebrale, inclusiv cele fara leza rea maduvei spinale; -fractura-lux atii le si fracturile corpurilor sau ambelor arcuri ale vertebrelo r cervicale, precum si fracturile unilaterale ale arcurilor vertebrelor cervicale 1 sau II, fractura apofizei odontoide a vertebrei cervicale II, inclusiv cele fara dereglarea functiei maduvei spinale; -luxatiile si subluxatiile vertebrelor cervicale; -leziunile inchise ale regiunii cervicale a maduvei spinarii; -fracturile si fracturo-iuxatia unei sau a catorva vertebre toracice sau lombare, leziunile inchise ale segmentelor toracice, lombare sau sacrale ale maduvei spinarii asociate cu un soc spinal confirmat clinic sau cu dereglarea functiilor organelor bazinului; -leziunile penetrante ale faringelui, laringelui, traheii, esofagului (din partea tegumentelor sau a mucoasei); -fracturile inchise ale cartilajelor laringiene sau ale traheii cu lezarea mucoasei, asociate cu un soc grav sau daca sunt insotite de o stare primejdioasa pentru viata victimei; -fracturile inchise ale osului hioid, lezarea glandelor tiroida si paratiroida insotite de dereglarea respiratiei cu semnele unei hipoxii cerebrale profunde sau altei stari primejdioase pentru viata; -leziunile cutiei toracice penetrante in cavitatile pleurale, pericardica, cu sau fara lezarea organelor interne; -emfizemul subcutanat localizat, constatat in cazul leziunilor toracelui, nu poate fi considerat drept semn cert al leziunilor penetrante, atunci cand lipsesc simptomele hemo-pneumotoracelui, iar

-leziunile abdomenului penetrante in cavitatea peritoneala cu sau tara lezarea organelor interne; plagile deschise ale organelor spatiului retro-peritoneal (rinichilor, suprarenalelor, pancreasului etc); leziunile penetrante ale vezicii urinare, ale segmentelor superior si mediu ale rectului; -leziunile inchise ale vaselor magistrale ale organelor cavitatii toracale, abdominale si bazinului, ale organelor spatiului retroperitoneal, diafragmei, prostatei, uretrelor, inclusiv rupturile subcapsulare ale organelor, confirmate obiectiv prin semnele primejdioase pentru viata; -fracturile deschise ale oaselor tubulare lungi (humerus, femur si tibiei), leziunile deschise ale articulatiilor coxofemurale si ale genunchiului; fracturile inchise ale osului femural; -gravitatea vatamarii corporale in cazul fracturilor deschise ale radi usului, ulnei si fibulei, ale fracturilor inchise ale articulatiilor mari (scapu lo humerala a cotului, radiocarpiana, talocrurala) se apreciaza in functie de pericolul pentru viata sau de gradul incapacitatii permanente de munca; -fracturile oaselor bazinului, asociate cu un soc grav sau cu ruptura portiunii membranoase a uretrei; -leziunile insotite de un soc grav sau de o hemoragie abundenta interna sau ori gazoasa fenomene de periculoase externa ce antreneaza un colaps; de o embolie grasa clinic confirmata; de o toxicoza traumatica cu insuficienta renala acuta, precum si alte stari pentru viata;

-lezarea unui vas sangvin mare: aorta, arterele carotidiene, subclaviculare, auxilare, branhiale, cubitale, iliace, femurale, poplitee, precum si ale venelor ce le insotesc; -aprecierea gravitatii vatamarii corporale in cazul lezarii altor vase sangvine periferice se efectueaza in mod individual in functie de pericolul care-1 prezinta pentru viata; -arsurile termice de gradul III si IV cu lezarea a mat mult de 15% din suprafata corpului; arsurile de gradul II cu antrenarea a mai mult de 30% din suprafata corpului, precum si arsurile cu o suprafata mai mica, dar asociate cu un soc grav; arsurile cailor respiratorii cu fenomene de edem si structura ale glotei; -barotrauma, electrocutia, hipotermia si arsurile chimice (prin acizi concentrati, baze alcaline, diverse substante cauterizante) care au gene ral pe langa modificarile locale si manifestari patologice generale, pericu loase pentru viata; _ ~ compresia organelor gatului, precum si alte genuri de asfixie meca-' ascmte cu un complex pronuntat de fenomene periculoase pentru

75

viata (dereglarea circulatiei sangvine cerebrale, pierderea cunostintei, amnezia etc), confirmate prin date obiective; -stari periculoase pentru viata, conditionate de actiuni traumatice in regiunile socogene-plexul sinocarotid al gatului, ciliar, organele genitale masculine etc. Gradul de gravitate al vatamarilor grave ale integritatii corporale nepericuloase pentru viata se determina in baza consecintelor acestora, de aceea celelalte categorii ale vatamarilor corporale grave sunt calificate de legiuitor drept componente de infractiuni materiale. Prin pierderea vederii se subintelege orbirea completa stabila la ambii ochi sau o asemenea stare cand are loc diminuarea acuitatii vederii pana la enumerarea degetelor (a o distanta de doi metri si mai putin (acuitatea vederii 0,04 dioptrii si mai mica). Pierderea vederii la un singur ochi are drept consecinta o incapacitate permanenta de munca cu mai mult de o treime, de aceea face parte din vatamarile grave. Gradul de gravitate a vatamarii, in cazul lezarii unui ochi orb ce presupune enucleatia acestuia, se apreciaza in functie de durata dereglarii sanatatii si deci poate fi numai o vatamare corporala medie sau usoara. Pierderea auzului consta in surditatea completa sau prevede o asemenea stare ireversibila, cand victima nu percepe vorbirea obisnuita de la o distanta de 3-5 cm de la pavilionul urechii. Pierderea auzului numai la o ureche antreneaza o incapacitate permanenta de munca mai putin de o treime si face parte din vatamarile de grad mediu. Pierderea graiului presupune pierderea capacitatii de a-si exprima gandurile prin sunete articulate, receptionate clar. Aceasta stare poate fi conditionata de pierderea limbii, de afectiuni anatomo-functionale ale coardelor vocale sau poate fi de origine nervoasa (a centrelor respective din sistemul nervos central). Pierderea unui alt organ ori incetarea functionarii acestuia presupune pierderea unei maini, a unui picior sau a functiilor acestora si a capacitatii de reproducere. Prin pierderea anatomica a unei maini se intelege detasarea completa de la trunchi a mainii mai sus de articulatia radio-carpiana sau pierderea functiei acesteia, de exemplu, paralizia sau o alta stare ce exclude functionarea ei. Pierderea unui picior presupune detasarea completa de la trunchi a unui picior de la nivelul articulatiei talocrurale sau pierderea functiilor aces

tuia. 76 Celelalte cazuri de pierdere a unei maini sau a unui picior trebuie considerate drept o pierdere a unei parti a membrului, avand drept criteriu tfe calificare incapacitatea permanenta de munca. Pierderea capacitatii de reproducere consta in pierderea capaci tatii de coabitare, fecundare, concepere si nastere. intreruperea sarcinii face parte din vatamarile corporale grave, daca nu este o consecinta a particularitatilor individuale ale organismului (uter infantil, plasmoza, devieri anatomice ale bazinului etc.) si daca se afla in dependenta cauzala directa cu trauma. Expertiza medico-legala in astfel de cazuri se efectueaza in prezenta medicului obstetrician-ginecolog. Desfigurarea ireparabila a fetei si/sau a regiunilor adiacente (pavilioanelor urechilor, regiunilor anterioare si anterior-laterale ale gatului ). Medicul legist nu califica vatamarea fetei si a regiunilor adiacente drept desfigurare (slutire), deoarece aceasta este o notiune cu caracter nemedical si nu tine de competenta medicinii. Expertul evalueaza doar caracterul leziunii si gradul de gravitate al vatamarii corporale in cores punde re cu prevederile prezentului Regulament, constatand daca acestea sunt sau nu reparabile. Prin vatamare reparabila se intelege o reducere considerabila a gradului de modificare morfologica (a cicatricei, deformatiei, a dereglarii mimicii etc.) in timpul sau sub influenta mijloacelor de tratament conservativ, nechirurgical. Daca insa pentru inlaturarea vatamarii ori a consecintelor acesteia este necesara o interventie chirurgicala (o operatie cosmetica), vatamarea este considerata ireparabila. Boala psihica este o infirmitate psihica postagresionala, ce se stabileste in cadrul expertizei psihiatrice in prezenta medicului legist si in conformitate cu Regulamentul respectiv, tinandu-se cont de legatura de cauzalitate dintre trauma si dereglarea psihica. Alta vatamare a sanatatii, insotita de pierderea stabila a cel putin o treime din capacitatea de munca presupune orice vatamare a integritatii corporale sau a sanatatii, care a conditionat o incapacitate de munca in volum considerabil, dar nu mai mica de 33%.

Prin pierderea stabila a cel putin o treime din capacitatea de munca se intelege pierderea acesteia pe toata viata. p'erderea totala a capacitatii profesionale de munca se stabileste in ontormitate cu Regulamentul in vigoare si numai in caz de necesitate, prin e*a sau prin hotararea judecatoriei. Aceasta necesitate poate aparea, 77

dupa opinia noastra, in cazul in care se va dovedi ca vinovatul a avut intentia de a lipsi victima anume de capacitatea sa de munca profesionala. La invalizi incapacitatea generala si permanenta de munca, generata de vatamarea corporala, se evalueaza ca si la persoanele practic sanatoase, indiferent de invaliditate si grupa acesteia. La copii incapacitatea de munca se apreciaza ca si la persoanele adulte, conform Regulamentului in vigoare. Infractiunea vatamarii intentionate grave a integritatii corporale sau a sanatatii se consuma o data cu comiterea actiunilor periculoase pentru viata in momentul savarsirii lor, indiferent de consecinte pentru sanatatea victimei sau o data cu survenirea prejudiciilor cauzate victimei, aratate in alin. 1 art. 151 CP. Alineatul 2 art. 151 CP. agraveaza raspunderea penala, daca actiunile din alin. 1 sunt savarsite: a) asupra sotului (sotiei) sau a unei rude apropiate; b) asupra unui minor; c) asupra unei persoane in legatura cu indeplinirea de catre aceasta a obligatiunilor de serviciu sau obstesti; d) de doua sau de mai multe persoane; e) prin schingiuire sau tortura; f) prin mijloace periculoase pentru viata sau sanatatea mai multor persoane; g) din interes material; h) cu intentii huliganice; i) din motive de dusmanie sau ura sociala, nationala, rasiala sau religioasa. Circumstantele agravante prevazute de literele a), b), c), d), f), g), h) si i) din alin. 2 art. 151 CP. au aceleasi explicatii ca si circumstantele agravante corespunzatoare de la art. 145 CP., de aceea, pentru a exclude repetarea, facem trimitere la aceste explicatii. Vatamarea intentionata grava a integritatii corporale sau a sanatatii, savarsita prin schingiuire sau tortura (lit. e) alin. 2 art. 151 CP.) nu prezinta o categorie aparte de vatamari corporale, ci determina originea acestora, metodele de cauzare a lor. Nu intereseaza daca daunele produse sanatatii, prevazute de alin. 1 art. 151 CP., sunt rezultatul actiunilor de schingiuire sau torturare sau daca aceste actiuni se savarsesc dupa producerea vatamarilor mentionate. Schingiuirea reprezinta niste actiuni care provoaca victimei suferinte prin lipsirea de hrana, de bautura sau de caldura ori prin abandonarea victimei in conditii insuportabile pentru viata etc. Torturarea se manifesta prin actiuni care produc dureri insuportabile repetate sau indelungate prin piscaturi, biciuire, impunsaturi cu obiecte ascutite, cauterizari cu agenti termici sau chimici etc. Alineatul 3 art. 151 CP. stabileste unele circumstante agravante, daca actiunile prevazute la alin. 2 sau 3 sunt savarsite: a) repetat; b) asupra a doua sau mai multe persoane; c) de un grup criminal organizai sau de o or aanizatie criminala; d) cu scopul de a preleva si/sau utiliza ori comercializ a organele sau tesuturile victimei; e) la comanda. Circumstantele agravante prescrise de literele a), b), d) si e) alin. 3 art. 151 CP. au aceleasi explicatii ca si cele de Ia art. 145 CP., de aceea, pentru a exclude repetarea, va facem trimitere la aceste explicatii. Vatamarea intentionata grava a integritatii corporale sau a sanatatii

savarsita de un grup criminal organizat sau de o organizatie criminala este calificata de lit. c) alin. 3 art. 151 CP. Notiunea grupului criminal organizat este data in art. 46 CP., iar a organizatiei criminale in art. 47 CP., de aceea va facem trimitere la aceste reglementari. Vatamarile intentionate grave ale integritatii corporale sau ale sanatatii prevazute la alin. 1, 2 sau 3, care au provocat decesul victimei (alin. 4 art. 151 CP.) constituie o infractiune unica complexa, ce consta din doua actiuni infractionale: a) vatamarea intentionata grava a integritatii corporale sau a sanatatii, prevazuta de alin. 1, 2 si 3 art. 151 CP., si b) lipsirea de viata din imprudenta, prevazuta de art. 149 CP. De aceea latura subiectiva a infractiunii date trebuie determinata separat pentru fiecare actiune infractionala mentionata. Potrivit art. 19 CP., aceasta nu reprezinta o a treia forma de vinovatie (intentie si imprudenta). Deci trebuie sa determinam daca intentia faptuitorului a fost indreptata numai spre cauzarea vatamarii grave si daca decesul victimei a survenit din imprudenta. Daca la pricinuirea vatamarii corporale a existat intentia in cauzarea mortii, atunci fapta trebuie calificata potrivit art. 145 CP. Chiar daca moartea n-a survenit, fapta trebuie calificata ca tentativa de omor. Este de observat ca nu are importanta faptul daca moartea a survenit imediat dupa cauzarea vatamarii grave sau dupa un anumit timp. Legislatia noastra penala nu cunoaste asa-numita incriminare obiec tiva. De aceea survenirea mortii ca o consecinta a vatamarii intentionate grave, savarsita in circumstante, in care subiectul nu numai ca n-a prevazut, ar nicl n_ a putut sa prevada producerea ei, nu trebuie incriminata. Raspundea penala pentru provocarea vatamarii intentionate grave in asemenea Cazun trebuie aplicata numai conform alin. I, 2 sau 3 art. 151 CP. Potrivit p. 8 al Hotararii Plenului din 15 noiembrie 1993, trebuie sa imitam omorul intentionat si lipsirea de viata din imprudenta de vatama intentionata grava a integritatii corporale sau a sanatatii, in urma 79

careia a survenit moartea victimei. Aceasta delimitare trebuie facuta numai potrivit laturii subiective a faptei comise. Plenul Judecatoriei Supreme a Federatiei Ruse in Hotararea sa din 27 ianuarie 1999, indicata anterior, subliniaza ca la delimitarea acestor fapte trebuie sa reiesim si din totalitatea circumstantelor cauzei. In special, trebuie luata in considerare metoda si mijloacele savarsirii infractiunii, numarul, caracterul si localizarea vatamarilor, cauzele incetarii actiunilor infractorice, precum si conduita faptuitorului si a victimei atat pana la comiterea infractiunii, cat si dupa consumarea ei, relatiile lor reciproce. Subiect al infractiunii poate fi o persoana fizica responsabila, care a implinit varsta de paisprezece ani. 3.3. Vatamarea intentionata medie a integritatii corporale sau a sanatatii (art. 152 CP.) Latura obiectiva a vatamarii intentionate medii a integritatii corporale sau a sanatatii se realizeaza prin vatamari: 79.care nu sunt periculoase pentru viata; 80.care n-au provocat consecintele aratate in art. 151 CP.; 81.urmate de dereglarea indelungata a sanatatii; 82.urmate de o pierdere considerabila si stabila a mai putim de o treime din capacitatea de munca. Deci, pentru vatamarea intentionata medie a integritatii corporale sau a sanatatii, legiuitorul subliniaza mai intai faptul ca ea nu este primejdio asa pentru viata si nu provoaca consecintele caracteristice vatamarii corporale grave. in al doilea rand, se indica, ca semnele specifice ale vatamarii corporale medii sunt dereglarea indelungata a sanatatii sau pierderea considerabila si stabila a mai putin de o treime din capacitatea de munca. Printr-o dereglare indelungata a sanatatii se subinteleg consecintele determinate de vatamari (maladii, dereglari de functii etc), care au o durata de peste trei saptamani (mai mult de 21 zile). Gradul de gravitate al vatamarii corporale medii dupa criteriul dereglarii sanatatii se determina conform timpului necesar pentru restabilirea sanatatii. Desi Regulamentul indica numai termenul minim al acestui timp, e bine cunoscut faptul ca termenul maxim nu trebuie sa depaseasca patru luni, deoarece numai pana la patru luni se elibereaza buletinele de boala, dupa care se determina volumul incapacitatii permanente de munca, adica se ia in considerare al doilea criteriu de calificare a vatamarii corporale. Prin pierderea stabila a cel putin o treime din capacitatea de inunca se intelege o incapacitate generala de munca in volum mai mare de 10%, dar nu mai mare de 33%. Volumul incapacitatii stabile de munca se evalueaza in conformitate

cu Regulamentul organelor de expertiza medicala a vitalitatii din Repub lica Moldova, aprobat prin Hotararea Guvernului R.M. nr. 470 din 29 august 1991. Expertiza medico-legala in baza acestui criteriu se efectu eaza numai dupa definitivarea consecintelor vatamarii corporale, confir mate prin date obiective. Dupa cum s-a mentionat, Regulamentul arata ca pierderea auzului la o ureche antreneaza o incapacitate de munca stabila mai putin de o treime, din care cauza ea face parte din vatamarile corporale medii. Enucleatia ochiului orb se apreciaza in functie de durata dereglarii sana tatii-Deci daca enucleatia ochiului orb deregleaza sanatatea victimei mai mult de 21 de zile, ea constituie o vatamare corporala medie. Infractiunea vatamarii intentionate medii a integritatii corporale sau a sanatatii se considera consumata odata cu survenirea consecintelor determinate de lege. Subiect al infractiunii aratata in alin. 1 art. 152 CP. poate fi o per= soana fizica responsabila care a atins varsta de saisprezece ani. Alineatul 2 art. 152 CP. agraveaza raspunderea penala, daca vatamarea corporala medie este savarsita: a) repetat; b) asupra a doua sau mai multe persoane; c) asupra sotului (sotiei) sau asupra unei rude apropiate; d) asupra unei persoane in legatura cu indeplinirea de catre ea a obligatiilor de serviciu sau obstesti; e) de doua sau de catre mai multe persoane; f) prin schingiuire sau tortura; g) prin mijloace periculoase pentru viata sau sanatatea mai multor persoane; h) din interes material; i) cu intentii huliganice; j) din motive de dusmanie sau ura sociala, nationala, rasiala sau religioasa; k) la comanda. Explicatiile circumstantelor agravante aratate corespund cu explicatiile circumstantelor agravante corespunzatoare din art. 145 si 151 CP., de aceea va facem trimitere la aceste articole. Latura subiectiva se caracterizeaza prin intentie directa sau indirecta. Subiect al vatamarilor corporale intentionate medii cu circumstante agravante poate fi o persoana fizica responsabila, care a implinit varsta de paisprezece ani. 81

3.4. Vatamarea intentionata usoara a integritatii corporale sau a sanatatii (art. 153 CP.) Latura obiectiva a vatamarii intentionate usoare a integritatii corporale sau a sanatatii se realizeaza fie printr-o dereglare de scurta durata a sanatatii, fie printr-o pierdere neinsemnata, dar stabila a capacitatii de munca. Dereglarea sanatatii de scurta durata este determinata direct de vatamarea corporala si nu dureaza mai mult de 21 de zile (trei saptamani). Conform Regulamentului vechi acest termen era de la 6 zile pana la 21 zile si credem ca era mai optim pentru delimitarea vatamarilor corporale usoare de cele neinsemnate, care in prezent sunt prevazute de Codul contraventiilor administrative, deoarece ultimele prevedeau o dereglare a sanatatii de pana la 6 zile. Conform Regulamentului nou, vatamarile corporale neinsemnate, numite leziuni corporale fara cauzarea prejudiciului sanatatii, presupun vatamarile ce nu genereaza o dereglare a sanatatii sau o incapacitate temporara de munca. Vatamarea intentionata usoara a integritatii corporale sau a sanatatii, urmata de o dereglare de scurta durata a sanatatii reprezinta vatamari sub forma de zgarieturi, vanatai, achimoze etc, care se incheie cu restabilirea completa a sanatatii initiale intr-un termen nu mai mare de 21 de zile. Printr-o pierdere neinsemnata, dar stabila a capacitatii de munca se intelege o incapacitate generala de munca in volum de pana la 10%. Termenul neisemnat" inseamna o incapacitate generala de munca in volum de pana la 10%, iar termenul stabil'1 presupune pierderea capacitatii de munca in volum de pana la 10% pe tot restul vietii. Infractiunea vatamarii intentionate usoare a integritatii corporale sau a sanatatii se consuma odata cu survenirea consecintelor prevazute de lege. Latura subiectiva se caracterizeaza prin intentie directa sau indirecta. Subiect al infractiunii poate fi o persoana fizica responsabila, care a atins varsta de saisprezece ani. 3.5. Maltratarea intentionata sau alte acte de violenta (art 154 CP.) Maltratarea intentionata sau alte acte de violenta reprezinta niste atentate la sanatatea persoanei ce nu sunt considerate genuri deosebite de vatamari corporale. Ele nu indica decat originea sau modul de producere a vatamarilor corporale. Scopul provocarii vatamarilor corporale il constituie cauzarea unei daune sanatatii persoanei, iar scopul maltratarii 82 intentionate sau a altor acte de violenta este de a pricinui persoanei numai dureri fizice. Latura obiectiva a infractiunii se realizeaza prin maltratarea intentionata sau aplicarea altor acte de violenta, care n-au provocat vatamari corporale grave, medii sau usoare ale integritatii corporale sau ale sanatatii. prin maltratarea intentionata se intelege comportamentul crud, brutal cu victima pentru a-i provoca dureri fizice prin aplicarea loviturilor multiple si repetate (batailor) cu pumnul, cu palma, cu bastonul etc. sau aplicarea altei forte pe care o pune in actiune (de exemplu, asmuta un caine care tranteste victima etc), precum si prin aplicarea actiunilor insuportabile sau de tortura.

Bataile se caracterizeaza prin aplicarea loviturilor multiple si repetate. Chinuirea (schingiuirea) reprezinta actiuni care provoaca victimei suferinte prin privatiunea de hrana, bautura sau caldura, ori prin plasarea sau abandonarea victimei in conditii insuportabile de viata. Torturarea se manifesta prin actiuni care produc dureri permanente, repetate sau indelungate (prin piscaturi, biciuiri, prin impunsaturi cu obiecte intepatoare, prin cauterizari cu agenti termici sau chimici etc). Prin aplicarea altor acte de violenta in masura sa produca dureri fizice intelegem faptele savarsite fara aplicarea actiunilor de maltratare (batai, schingiuiri sau torturi), dar care pot sa genereze dureri fizice. De exemplu, strangerea sau frangerea mainilor, tragerea de par, imbrancirea si punerea de piedica unei persoane, oferirea unui scaun stricat, de pe care victima, asezandu-se, cade si se loveste, determinarea victimei sa foloseasca un aparat electric, desi faptuitorul stia ca este defectat si ii va provoca dureri fizice, oferirea de catre faptuitor victimei a unui pahar de apa continand o substanta vomitiva, sperierea persoanei, pentru ca aceasta, cazand, sa fie supusa unei loviri etc. Maltratarea sau un alt act de violenta poate produce victimei echimoze (vanatai). Prin echimoze se intelege un revarsat sanguin mai mult sau mai putin intins, localizat in grosimea tegumentului, in tesutul celular subcutant sau mai profund. De regula, echimozele nu necesita tratament medical pentru vindecare. Un asemenea tratament se impune numai in cazul unor echimoze foarte intinse, insotite de edem. Daca ele necesita lngnjiri medicale, in raport cu durata acestora, fapta poate fi ca incadrata vatamare usoara sau medie a integritatii corporale sau a sanatatii. Lovirile reciproce nu sunt o circumstanta care exclude raspunderea Penala a fiecaruia dintre vinovati. in

Infractiunea se considera consumata din momentul savarsirii unora dintre actiunile mentionate. Latura subiectiva se caracterizeaza prin intentie directa. Alineatul 2 art. 154 CP. agraveaza raspunderea penala daca actiunile analizate sunt savarsite: a) asupra sotului (sotiei) sau a unei rude apropiate; b) cu buna-stiinta asupra unei femei gravide; c) asupra unui minor; d) asupra unei persoane in legatura cu indeplinirea de catre ea a obligatiilor de serviciu sau obstesti; e) de catre doua sau mai multe persoane; f) profitand de starea de neputinta a victimei; g) cu folosirea unor instrumente speciale de tortura; h) la comanda. Circumstantele agravante din alin. 2 art. 154 CP., aratate la literele a), b), c), d), e), f) si h) au aceleasi explicatii ca si circumstantele agravan te corespunzatoare de la art. 145 si 151 CP., de aceea va facem trimitere la aceste interpretari. Maltratarea intentionata sau alte acte de violenta savarsite cu folosirea unor instrumente speciale de tortura (lit. g) alin. 2 art. 154 CP.) presupune folosirea unor asemenea instrumente care produc dureri constante si indelungate. De exemplu, diferite obiecte intepatoare, electrice care se incalzesc pana la o temperatura insuportabila, instrumente speciale pentru frangerea mainilor sau altor organe ale persoanei, biciurile, cauterizanti termici sau chimici etc. Subiect al infractiunii poate fi o persoana fizica responsabila, care a implinit varsta de saisprezece ani. 3.6. Vatamarea grava ori medie a integritatii corporale sau a sanatatii in stare de afect (art. 156 CP.) Legislatia penala in vigoare, ca si pentru omor, atenueaza raspunderea penala pentru cauzarea vatamarilor corporale grave sau medii savarsite in stare de afect. Latura obiectiva a infractiunii se realizeaza prin vatamarea grava ori medie a integritatii corporale sau a sanatatii in stare de afect, survenita in mod subit, provocata de acte de violenta, de insulte grave ori de alte acte ilegale sau imorale ale victimei, daca aceste acte au avut sau ar fi putut avea urmari grave pentru cel vinovat sau pentru rudele lui. in ceea ce priveste explicatiile privind notiunea vatamarilor grave sau medii, facem trimitere la explicatiile date semnelor constitutive ale acestora, prevazute la art. 151 si 152 CP. Circumstantele savarsirii acestei infractiuni si ale conditiilor starii , f ct sunt aceleasi ca si la omorul in stare de afect. A se vedea a e aplicatiile corespunzatoare de la art. 146 CP. Latura subiectiva se caracterizeaza prin vinovatie intentionata. Subiect al infractiunii poate fi orice persoana fizica responsabila, care a implinit varsta de saisprezece ani.

3.7. Vatamarea grava ori medie a integritatii corporale sau a sanatatii cauzata din imprudenta (art. 157 CP.) Latura obiectiva a infractiunii se realizeaza prin vatamarea grava ori medie a integritatii corporale sau a sanatatii cauzata din imprudenta. La explicatiile date notiunii semnelor constitutive ale vatamarilor corporale grave sau medii de Ia art. 151 si 152 CP. adaugam urmatoarele explicatii suplimentare privind latura subiectiva a acestei infractiuni. in conditiile cauzarii vatamarii integritatii corporale sau a sanatatii din imprudenta insesi imprudenta se poate exprima sub forma de incredere exagerata in sine sau de neglijenta criminala. in cazul increderii exagerate in sine faptuitorul prevede posibilitatea pricinuirii vatamarii corporale grave sau medii in urma actiunii sau inactiunii sale prejudiciabile, insa conteaza usuratic pe evitarea lor. Dar speranta faptuitorului se dovedeste a fi neintemeiata, usuratica si consecintele prejudiciabile survin. Provocarea vatamarilor corporale grave sau medii din neglijenta criminala presupune ca vinovatul n-a prevazut posibilitatea survenirii consecintelor prejudiciabile, stipulate de lege, desi trebuia si putea sa ie prevada. Pentru pricinuirea din imprudenta a unei vatamari usoare a integritatii corporale sau a sanatatii raspunderea penala se exclude. Subiect al infractiunii poate fi orice persoana fizica responsabila, care a atins varsta de saisprezece ani. 4. Infractiuni care pun in pericol viata sau sanatatea persoanei ^ ^^n 4.1. Generalitati / ', Infractiunile care pun in pericol viata sau sanatatea persoanei se deosebesc de infractiunile contra vietii si sanatatii prin aceea ca ele nu tenteaza nemijlocit la viata si sanatatea oamenilor si de cele mai multe 0n nu provoaca moartea sau vatamari corporale, dar creeaza primejdia feala de a cauza asemenea daune. A Obiectul nemijlocit al acestor infractiuni il constituie atat sanatatea, Cat Si viata si sanatatea persoanei. R5

Latura obiectiva a infractiunilor care pun in pericol viata si sanatatea persoanei consta, de obicei, dintr-o actiune sau de cele mai multe ori dintr-o inactiune. in unele cazuri pricinuirea urmarilor grave constituie semnele calificative (agravante) ale infractiunilor, de exemplu, lit. b) si c) alin. 2 art. 159 CP. (provocarea ilegala a avortului). Latura subiectiva a acestor infractiuni se caracterizeaza prin intentie directa. La multe articole sunt necesare semne speciale ale subiectului. Infractiunile care pun in pericol viata si sanatatea oamenilor se impart in doua grupuri: 1) infractiuni care pun in pericol viata si sanatatea persoanei (amenintarea cu omor ori cu vatamarea grava a integritatii corporale sau a sanatatii -art. 155 C.P.; constrangerea persoanei la prelevarea organelor sau tesuturilor pentru transplantare -art. 158 CP.; provocarea ilegala a avortului -art. 159 CP; efectuarea ilegala a steri lizarii chirurgicale -art. 160 CP.; neacordarea de ajutor unui bolnav art. 162 CP.; lasarea in primejdie -art. 163 CP.; 2) infractiuni care pun in pericol sanatatea persoanei (efectuarea fecundarii artificiale sau a implantarii embrionului fara consimtamantul pacientei -art. 161 CP.). Potrivit alin. 1 art. 276 al Codului de procedura penala din 2003, in cazul savarsirii infractiunilor prevazute de art. 161 si 170 CP. urmari rea penala se intenteaza numai in baza plangerii prealabile a victimei si inceteaza in momentul impacarii partii vatamate cu banuitul, invinuitul sau inculpatul. - 4.2. Amenintarea cu omor ori cu vatamarea grava a integritatii corporale sau a sanatatii (art. 155 CP.) Latura obiectiva a infractiunii se realizeaza prin amenintarea cu omor ori cu vatamarea grava a integritatii corporale sau a sanatatii, daca a existat pericolul realizarii acestei amenintari. Prin amenintare se intelege o actiune de influenta psihica prin care faptuitorul insufla victimei frica de a i se produce o vatamare grava a integritatii corporale sau a sanatatii, fie lipsirea de viata. Metodele amenintarii pot fi diferite: orale, in scris, prin gesturi, la telefon, prin intermediul altor persoane, prin semne simbolice etc. Actiunea de amenintare trebuie sa fie de natura sa-1 alarmeze pe cel amenintat, sa fie perceputa de el ca reala, serioasa, prezentand suficiente temeiuri ca se va realiza intr-un viitor nu prea indepartat. Daca din actiunea faptuitorului nu rezulta ca acesta va trece la infaptui rea amenintarii sau daca amenintarea in mod obiectiv nu poate fi realizata, fapta nu constituie infractiunea in cauza. Infractiunea data trebuie deosebita de descoperirea intentiei criminale, care constituie o etapa infractionala ce nu se pedepseste penal. Dispozitia art. 155 CP. ne permite sa constatam ca realizarea intentiei se manifesta prin actiuni concrete de amenintare, la a caror savarsire nu poate fi vorba numai de o descoperire de intentie. Infractiunea se consuma in momentul in care victima, constientizeaza pericolul si este cuprinsa de frica, stare ce-i rapeste libertatea morala. Latura subiectiva se caracterizeaza numai prin intentie directa. Subiect al infractiunii poate fi orice persoana fizica responsabila, care a implinit varsta de saisprezece ani.

4.3. Constrangerea persoanei Ia prelevarea organelor sau tesuturilor pentru transplantare (art. 158 CP.) Latura obiectiva a infractiunii se realizeaza prin constrangerea persoanei la prelevarea organelor sau tesuturilor pentru transplantare sau in alte scopuri, savarsita cu aplicarea violentei ori cu amenintarea aplicarii ei. Pentru reglementari mai detaliate ale acestor actiuni va facem trimitere la Legea nr. 473-XIV privind transplantul de organe si tesuturi din 25 iunie 1999'-si la ordinul Ministerului Sanatatii nr. 297 din 16 decembrie 1999 despre aplicarea Legii privind transplantul de organe si. tesuturi umane in Republica Moldova.16 Conform acestor reglementari, prelevarea organelor sau tesuturilor pentru transplantare este posibila numai cu conditia ca donatorul si-a expus in scris liber si intentionat dorinta in acest sens. Victima a acestei infractiuni poate fi orice persoana aleasa de faptuitor in calitate de donator. Nu se admite prelevarea organelor si tesuturilor de la persoanele minore, bolnave de SIDA, de boli venerice si de alte boli mfectioase ce prezinta pericol pentru viata si sanatatea recipientului. Constrangerea persoanei pentru prelevarea organelor sau tesuturilor in scopul transplantarii sau in alte scopuri presupune silirea, fortarea, obligarea persoanei sa faca un lucru pe care nu l-ar face de buna voie. Aceasta constrangere trebuie sa fie efectuata atat prin aplicarea violentei fizice, cat si prin amenintarea aplicarii ei. Prin aplicarea violentei fizice se intelege uzul fortei fizice asupra : i f: :* |* Monitorul Oficial, nr .94-95/474 din 26 august 1999. "' \ ^ ' ' '' ' Monitorul Oficia! m. 29-30/99 din 16 martie 2000. ' =:. . i! " i ; . .' . ' 87

victimei prin aplicarea loviturilor sau a altor acte de violenta, care provoaca o dauna sanatatii victimei sub forma de maltratari, vatamari usoare, medii sau chiar gra ve ale integritatii corporale sau ale sanatatii. Daca in urma constrangerii cu aplicare a violentei se produc dureri fizice, vatamari usoare sau medii ale integritatii co rporale sau ale sanatatii, prevazute de art. 152, 153 sau 154 C.P., fapta savarsita se incad reaza numai in baza alin. 1 art. 158 C.P., iar daca victimei i se produc vatamari grav e ale integritatii corporale sau ale sanatatii, fapta savarsita constituie un concurs de infractiuni prevazut de alin. 1 art. 158 si alin. 1 art. 151 CP. Prin amenintarea cu aplicarea violentei fizice se intelege amenintarea victimei cu cuvinte sau actiuni, din care reiese clar intentia faptuitorului de a aplica ime diat violenta fizica fata de victima. Violenta psihica trebuie sa fie reala si destul de serioasa pentru ca victima sa aiba motive de a se infricosa de realizarea ei. Amenintarea cu distrugerea averii sau propagarea unor zvonuri calomnioase nu est e condamnabila penal. Infractiunea se consuma din momentul constrangerii in scopul prelevarii organelor sau a tesuturilor pentru transplantare sau in alte scopuri. Daca faptuitorul a reusit, in urma constrangerii, sa preleveze organele si tesuturile victimei, infractiunea data intra in concurs real cu vatamarile corporale corespunzatoare, in functie de dauna produsa, prevazute de art. 151, 152 sau 153 CP. Latura subiectiva se caracterizeaza numai prin intentie directa. Un semn obligatoriu al laturii subiective al infractiunii date este scopul ei: pentru transplantare sau in alte scopuri. Prin transplantare se intelege inlocuirea printr-o interventie chirurgicala a un ui tesut sau a unui organ bolnav cu acelasi tesut sau organ sanatos de la alta pers oana. Alte scopuri de prelevare a organelor sau tesuturilor pot fi cele experimentale, stiintifice etc. Alineatul 2 art. 158 CP. agraveaza raspunderea penala pentru constrangerea persoanei la prelevarea organelor sau tesuturilor in scopul transplantarii savar site asupra unei persoane despre care cel vinovat stia cu certitudine ca se afla in stare de neputinta ori in dependenta materiala sau alta dependenta fata de el. Notiunea starii de neputinta este explicata la lit. e) alin. 2 art. 145 CP., iar notiunea de dependenta materiala sau alta dependenta fata de faptuitor este aceeasi ca si a elementului aratat la lit. c) alin. 2 art. 150 CP., de aceea va facem trimitere la aceste interpretari.

88 Subiect al infractiunii poate ft orice persoana fizica r ^abila, care a implinit varsta de saisprezece ani. bor1" 4.4. Provocarea ilegala a avortului (art. 159 Q Probleme cu privire la faptul daca poate femeia sa dispu, ) .septul de a intrerupe sarcina ori trebuie sa nasca copilul concept de ^ g t i t u i t timp indelungat obiectul unor serioase controverse ce s-^co' /Jat cu solutii legislative foarte diferite. in antichitate Aristotel a^ So* voitul atunci cand cresterea populatiei era prea mare, cu condjt|\a ^meia s a se afle la inceputul sarcinii. Biserica crestina a combat ca ,-tul in toate cazurile, considerand intreruperea sarcinii drept un p^ av^-epturile femeii la intreruperea graviditatii au inceput sa fie rec^M. V odata cu aparitia statelor democratice contemporane. in prezent ^cut, te tari prin anumite acte legislative se permite intreruperea sarci nu* unele cazuri: cand viata sau sanatatea femeiei este in pericol ii i^ical); (aVti cand unul dintre parinti sau ambii sufera de o alienatie ^ ^rn^ /avort eugenie); cand femeia a ramas insarcinata ca urmare a u n,\\& 4 sau a unui incest (avort etic); cand femeia suporta greutati ma^1, vicari are mai multi copii (avort social). Unele state au admis toate ae e '^le />ePPu alte legislatii le-au acceptat numai partial. \ c/ in Republica Moldova, de asemenea, femeii i se garam septul de a dispune de fructul procrearii. Pentru a nu cauza da^a fatatii femeii, avort urile in afara spitalului sunt interzise, efectua^ ^ s^ ^.tiilor pentru intreruperea a rtificiala a sarcinii fiind admise nurnaj^p^^ale si in institutiile curative in conformitat e cu Regulamentul des \ sp^ctua VSV rea avorturilor a Ministerului Sanatatii. intreruperea sarCj\ ef e pe1"' misa tuturor femeilor care s-au adresat cu rugamintea de a \ e^/ectua aceasta operatie, cu exceptia acelora, carora atare operati \ e $ $ con traindicata. Efectuarea avortului se admite numai in institm ^ es^ t-ative ijl stationare. Orice alt avort e considerat ilegal. > Latura obiectiva a avortului ilegal se realizeaza pnn e c perea sarcinii prin orice mijloace, savarsita in vreunul din urmat0Vei'>zurr. 83.in afara institutiilor medicale autorizate in acest sc0Ale ^ 84.de catre o persoana care nu are studii medicale superj0 ; ,ciale; 85.cand sarcina depaseste 12 saptamani; \ s f ) in cazul contraindicatilor medicale pentru eftv-, unei

asemenea operatii; \0? e) in conditii antisanitare.

89

victimei prin aplicarea loviturilor sau a altor acte de violenta, care provoaca o dauna sanatatii victimei sub forma de maltratari, vatamari usoare, medii sau chiar grave ale integritatii corporale sau ale sanatatii. Daca in urma constrangerii cu aplicarea violentei se produc dureri fizice, vatamari usoare sau medii ale integritatii corporale sau ale sanatatii, prevazute de art. 152, 153 sau 154 C.P., fapta savarsita se incadreaza numai in baza alin. 1 art. 158 C.R, iar daca victimei i se produc vatamari grave ale integritatii corporale sau ale sanatatii, fapta savarsita constituie un concurs de infractiun i prevazut de alin. 1 art. 158 si alin. 1 art. 151 CP. Prin amenintarea cu aplicarea violentei fizice se intelege amenintarea victimei cu cuvinte sau actiuni, din care reiese clar intentia faptuitorului de a aplica imediat violenta fizica fata de victima. Violenta psihica trebuie sa fie reala si destul de serioasa pentru ca victima sa aiba motive de a se infricosa de realizarea ei. Amenintarea cu distrugerea averii sau propagarea unor zvonuri calomnioase nu este condamnabila penal. Infractiunea se consuma din momentul constrangerii in scopul prelevarii organelor sau a tesuturilor pentru transplantare sau in alte scopuri. Daca faptuitorul a reusit, in urma constrangerii, sa preleveze organele si tesuturile victimei, infractiunea data intra in concurs real cu vatamarile corporale corespunzatoare, in functie de dauna produsa, prevazute de art. 151, 3 52 sau 153 CP. Latura subiectiva se caracterizeaza numai prin intentie directa. Un semn obligatoriu al laturii subiective al infractiunii date este scopul ei; pentru transplantare sau in alte scopuri. Prin transplantare se intelege inlocuirea printr-o interventie chirurgi cala a unui tesut sau a unui organ bolnav cu acelasi tesut sau organ sanatos de la alta persoana. Alte scopuri de prelevare a organelor sau tesuturilor pot fi cele experimentale, stiintifice etc. Alineatul 2 art. 158 CP. agraveaza raspunderea penala pentru constrangerea persoanei la prelevarea organelor sau tesuturilor in scopul transplantarii savarsite asupra unei persoane despre care cel vinovat stia cu certitudine ca se afla in stare de neputinta ori in dependenta materiala sau alta dependenta fata de el. Notiunea starii de neputinta este explicata la lit. e) alin. 2 art. 145 C.P., iar notiunea de dependenta materiala sau alta dependenta fata de faptuitor este aceeasi ca si a elementului aratat la lit. c) alin. 2 art. 150 C.P., de aceea va facem trimitere la aceste interpretari. 9,9, Subiect al infractiunii poate fi orice persoana fizica responsabila, care a implinit varsta de saisprezece ani. 4.4. Provocarea ilegala a avortului (art. 159 CP.) probleme cu privire la faptul daca poate femeia sa dispuna de dreptul He a intrerupe sarcina ori trebuie sa nasca copilul conceput a constituit timp indelungat obiectul unor serioase controverse ce s-au soldat cu solutii legislative foarte diferite. in antichitate Aristotel admitea avortul

atunci cand cresterea populatiei era prea mare, cu conditia ca femeia sa se afle la inceputul sarcinii. Biserica crestina a combatut avortui in toate cazurile, considerand intreruperea sarcinii drept un pacat. Drepturile femeii la intreruperea graviditatii au inceput sa fie recunoscute odata cu aparitia statelor democratice contemporane. in prezent in multe tari prin anumite acte legislative se permite intreruperea sarcinii in unele cazuri: cand viata sau sanatatea femeiei este in pericol (avort medical); cand unul dintre parinti sau ambii sufera de o alienatie mintala (avort eugenie); cand femeia a ramas insarcinata ca urmare a unui viol sau a unui incest (avort etic); cand femeia suporta greutati materiale ori are mai multi copii (avort social). Unele state au admis toate aceste exceptii, alte legislatii le-au acceptat numai partial. In Republica Moldova, de asemenea, femeii i se garanteaza dreptul de a dispune de fructul procrearii. Pentru a nu cauza daune sanatatii femeii, avorturile in afara spitalului sunt interzise, efectuarea operatiilor pentru intreruperea artificiala a sarcinii fiind admise numai in spitale si in institutiile curative in conformitate cu Regulamentul despre efectuarea avorturilor a Ministerului Sanatatii. intreruperea sarcinii este permisa tuturor femeilor care s-au adresat cu rugamintea de a Ii se efectua aceasta operatie, cu exceptia acelora, carora atare operatie le este contraindic ata. Efectuarea avortului se admite numai in institutiile curative stationare. Orice alt avort e considerat ilegal. Latura obiectiva a avortului ilegal se realizeaza prin intreruperea sarcinii prin orice mijloace, savarsita in vreunul din urmatoarele cazuri: 86.in afara institutiilor medicale autorizate in acest scop; 87.de catre o persoana care nu are studii medicale superioare speciale; c) cand sarcina depaseste 12 saptamani; ) in cazul contraindicatiilor medicale pentru efectuarea unei asemenea operatii; e) in conditii antisanitare. ' ' RQ

Unele reglementari privind ordinea efectuarii avorturilor, in afara de Regulamentul mentionat, sunt prevazute si de Legea ocrotirii sanatatii nr. 4U-XUI din 28 martie 1995'7. Sintagma avort savarsit in afara institutiilor medicale autorizate in acest scop (lit. a) alin. 1 art. 159 CP.) elucideaza sensul de intrerupere a sarcinii femeii in orice alte locuri decat cele medicale, care dispun de autorizatii pentru a efectua asemenea operatii chirurgicale. Conform Regulamentului mentionat, efectuarea avortului se admite numai in institutiile curative stationare. Orice avort savarsit, de exemplu, acasa la medic, acasa Ia victima sau in orice alt Ioc, se considera ilegal. Ipoteza avortul savarsit de catre o persoana care nu are studii medicale superioare speciale (lit. b) alin. 1 art. 159 CP.) presupune ca operatia a fost savarsita de catre o persoana care nu este competenta, care nu este licentiata in obstetrica si ginecologie. Avortul se admite a fi efectuat numai de un medic obstetrician-ginecolog. De aceea avortul efectuat de catre orice alt lucrator medical sau de catre orice alta persoana se considera avort ilegal. Savarsirea avortului de catre un medic obstetrician-ginecolog in afara de spital, sau cu incalcarea altor conditii, presupune numai raspundere disciplinara. Orice avort savarsit in cazurile sarcinii ce depaseste 12 saptamani (lit. c) alin. 1 art. 159 CP.) si nu este prescris de medici, este periculos pentru viata sau sanatatea victimei si este considerat avort ilegal. intreruperea sarcinii in cazul in care exista contraindicatii medicale pentru efectuarea unei asemenea operatii (lit. d) alin. 1 art. 159 CP.) prezinta un pericol deosebit de grav pentru viata sau sanatatea victimei, deoarece poate provoca daune grave sanatatii victimei sau chiar poate duce la decesul ei. Avortul savarsit in conditii antisanitare (lit. e) alin. 1 art. 159 CP.) presupune intotdeauna infectarea victimei si prezinta un pericol deosebit pentru viata si sanatatea acesteia. Provocarea ilegala a avortului se consuma in momentul in care, in urma actiunii faptuitorului, a fost intrerupta sarcina si a fost nimicit fatul, indiferent de dauna cauzata sanatatii femeii. Latura subiectiva a avortului ilegal se caracterizeaza numai prin intentie directa. Alineatul 2 art. 159 CP. agraveaza raspunderea penala daca avortul 17 Monitorul Oficial nr. 34/373 din 22 iunie 1995. ilegal: a) este savarsit repetat; b) a cauzat din imprudenta o vatamare grava ori medie a integritatii corporale sau a sanatatii; c) a provocat din imprudenta decesul victimei. Avortul ilegal savarsit in mod repetat presupune savarsirea a doua sau a mai multor avorturi ilegale pana la condamnarea vinovatului si, bineinteles, daca n-au expirat termenele de prescriptie pentru urmarirea penala stabilita de lege. Pentru detalii va facem trimitere Ia art. 145 CP Avortul ilegal care a cauzat din imprudenta o vatamare grava ori medie a integritatii corporale sau a sanatatii reprezinta o infractiune cu doua forme de vinovatie, deoarece circumstanta agravanta data e compusa din doua activitati infractorice: 1) intreruperea ilegala a sarcinii

si nimicirea fatului savarsita cu intentie directa si tot prin aceleasi actiuni 2) cauzarea unei vatamari grave sau medii a integritatii corporale sau a sanatatii din imprudenta. Notiunea vatamarilor corporale grave si medii este data in art. 151 si 152 CP. Avortul ilegal care a provocat din imprudenta decesul victimei are aceleasi explicatii ca si circumstanta agravanta prevazuta de alin. 4 art. 151 CP. Subiect al infractiunii poate fi orice persoana fizica responsabila, care a implinit varsta de saisprezece ani. 4.5. Efectuarea ilegala a sterilizarii chirurgicale (art. 160 CP.) Latura obiectiva a infractiunii se realizeaza prin efectuarea ilegala a sterilizarii chirurgicale de catre medic in afara conditiilor determinate de prevederile Legii ocrotirii sanatatii nr. 411-XHI din 28 martie 1995, deja mentionata de noi, precum si ale Legii cu privire la ocrotirea sanatatii reproductive si planificarea familiala nr. 185-XV din 24 mai 2001,s. Prin sterilizare se intelege actiunea chirurgicala in urma careia omul devine steril, incapabil de a procrea. Adica, victima e supusa unei operatii chirurgicale de extirpare a glandelor sexuale. Este necesar ca aceasta operatie sa fie efectuata de catre un medic cu studii superioare speciale. Daca extirparea glandelor sexuale sau pierderea functiilor lor s-a efectuat fara o operatie de sterilizare chirurgicala de catre alte persoane, raspunderea penala va surveni potrivit art. 151 C.R, iar daca extirparea n-a reusit, atunci in dependenta de dauna concreta cauzata sanatatii persoanei, cele comise se vor incadra in prevederile art. 152 sau 153 CP. IS Monitorul Oficial nr. 90-91/697 d i n 2 august 2001. 91

Infractiunea se considera consumata din momentul extirparii glandelor sexuale sau incetarii functiilor lor. Latura subiectiva a infractiunii se caracterizeaza numai prin intentie directa. Alineatul 2 art. 160 CP. agraveaza raspunderea penala, daca efectuarea ilegala a sterilizarii chirurgicale este savarsita: a) in unitati medicosanitare nespecializate; b) de catre o persoana fara studii medicale superioare speciale. Alineatul 3 art. 160 CP. agraveaza si mai mult raspunderea penala, in cazul in care actiunile prevazute la alin. 1 sau 2: a) au fost savarsite repetat; b) au cauzat din imprudenta o dereglare indelungata a sanatatii ori o vatamare grava a integritatii corporale sau a sanatatii; c) au provocat din imprudenta decesul pacientului. Aceste circumstante agravante au aceleasi explicatii ca si circumstantele agravante corespunzatoare de laart. 145, 151 si 152 CP., de aceea va facem trimitere la aceste explicatii. Subiect al infractiunii poate fi numai un medic, fiindca alte persoane pentru daunele provocate sanatatii vor raspunde pentru infractiune contra vietii sau sanatatii persoanei. 4.6. Efectuarea fecundarii artificiale sau a implantarii embrionului fara consimtamantul pacientei (art. 161 CP.) Latura obiectiva a infractiunii se realizeaza prin efectuarea de catre un medic a fecundarii artificiale sau a implantarii unui embrion fara consimtamantul in scris al pacientei, cu exceptia conditiilor determinate de prevederile Legii ocrotirii sanatatii nr. 41 l-XIII din 28 martie 1995 si ale Legii cu privire la ocrotirea sanatatii reproductive si planificarea familiala nr. 185-XV din 24 mai 2001, mentionate anterior. Prin fecundare se intelege inzestrarea pe cale naturala sau artificiala a unei femei cu celule de sex masculin in vederea procrearii. Fecundarea artificiala sau implantarea embrionului, efectuata de catre un medic, presupune inzestrarea cu ajutorul unor instrumente, aparate medicale sau printr-o operatie chirurgicala a unei femei cu celule de sex masculin in vederea procrearii. Efectuarea fecundarii artificiale sau a implantarii embrionului poate fi savarsita doar cu consimtamantul in scris al pacientei. Infractiunea se considera consumata din momentul contopirii a doua celule de sex opus si al aparitiei unui embrion. Latura subiectiva a infractiunii se caracterizeaza numai prin intentie directa. :- . i. -

Subiect al infractiunii poate fi numai un medic. 4.7. Neacordarea de ajutor unui bolnav (art. 162 CP.) in conformitate cu legislatia penala privind ocrotirea sanatatii, lucratorii medicali si farmacistii sunt obligati sa le acorde cetatenilor ajutor medical nu numai in timpul serviciului, dar si in timpul calatoriilor, in strada, in locurile publice, la domiciliu etc. In caz ca bolnavului nu i se acorda asisteni a medicala fara motive temeinice, legea prevede raspundere penala. Latura obiectiva a neacordarii de ajutor unui bolnav se realizeaza printr-o inactiune, ce consta in neacordarea de ajutor, tara motive intemeiate, unui bolnav de catre o persoana care, in virtutea legii sau a regulilor speciale, era obligata sa il acorde. Neacordarea de din cauza unei de infarct sau manifesta prin refuzul de a-1 ajutor persoanei care are nevoie de asistenta medicala traume grave, intoxicare, otravire, apendicita purulenta, de alte boli periculoase pentru viata, se poate neprezentarea lucratorului medical la bolnav, prin consulta, refuzul de a-i administra medicamente etc.

Legea prevede neacordarea de ajutor din motive intemeiate. Motive intemeiate se considera cataclismele naturale, extrema necesitate, efectuarea in acelasi timp a unei operatii altei persoane etc. Nu se considera ca motive intemeiate aflarea medicului in concediu, la odihna, la o nunta, sfarsitul zilei de munca etc. Infractiunea se consuma din momentul neacordarii ajutorului medical, indiferent de dauna cauzata sanatatii bolnavului. Latura subiectiva a infractiunii se caracterizeaza numai prin intentie directa. Subiecti ai infractiunii pot fi numai medicii si alti lucratori medicali, a caror sarcina este de a ingriji bolnavii (felceri, obstetriceni-ginecologi, farmacistii, moasele, asistentii medicali, infirmierii etc). Alineatul 2 art. 162 CP. prevede doua situatii agravante. Neacordarea de ajutor unui bolnav, care a provocat din imprudenta 0 vatamare grava a integritatii corporale sau a sanatatii (lit. a) alin. art. 162 CP.) presupune constatarea a doua momente concomitent: 1) auzarea vatamarii corporale grave, a carei notiune este data la art. 15 1 ^ P-; 2) imprudenta faptei, ale carei explicatii le gasiti la art. 157 CP. 93

Neacordarea de ajutor unui bolnav, care a provocat din imprudenta decesul victimei, (lit. b) alin. 2 art. 162 CP.) are aceeasi explicatie ca si circumstanta agravanta corespunzatoare de la alin. 4 art. 151 C.P., de aceea va facem trimitere la aceste explicatii. 4.7. Lasarea in primejdie (art. 163 CP.) Latura obiectiva a lasarii in primejdie se realizeaza prin lasarea, cu bunastiin ta, fara ajutor a unei persoane care se afla intr-o stare periculoasa pentru viata si este lipsita de posibilitatea de a se salva din cauza varstei fragede s au inaintate, a unei boli sau a neputintei, in cazurile in care cel vinovat fie ca a avut posibilitatea de a acorda ajutor partii vatamate, fiind obligat sa ii poart e de grija, fie ca el insusi a pus-o intr-o situatie periculoasa pentru viata. Pentru existenta infractiunii este necesar ca victima sa se afle intr-o stare periculoasa pentru viata, de exemplu -ea este ranita, se ineaca si nu poate inota, in conditiile unui cataclism natural sau ale unui accident de productie s i in alte conditii care expun victima unor vatamari imediate. Lasarea in primejdie este conditionata de doua circumstante: a) faptuitorul era obligat sa-i poarte de grija victimei; b) vinovatul insusi a pus victima int r-o situatie periculoasa pentru viata. Obligatiunea de a ingriji victima poate sa apara, atunci cand exista legaturi de rudenie (grija parintilor de copiii minori, datoria copiilor maturi de a-si ingriji parintii de varsta inaintata), indatoriri profesionale (ale medicul ui, pompierului, politistului etc), raporturi contractuale (dadaca, paza personala etc), fapte concludente (soferul, masinistul etc). Obligatiunea de a ingriji victima apare si in cazul in care faptuitorul insusi, prin actiunile sale, a pus victima intr-o situatie periculoasa pentru viata. De exemplu, vinovatul si-a luat indatorirea sa treaca victima cu luntrea peste un rau, iar luntrea s-a rasturnat, si victima nu poate inota; o persoana s -a angajat calauza pentru o trecere prin munti si s-a ratacii impreuna cu victima; o persoana i-a produs altei persoane din greseala o vatamare corporala, s-a

speriat si a fugit etc. Parasirea locului accidentului rutier, lasand in primejdie victima acci dentata, se incadreaza in prevederile art. 266 CP. Infractiunea se consuma din momentul parasirii cu buna-stiinta a persoanei care se afla intr-o stare periculoasa pentru viata, daca faptuitorul era obligat sa-i poarte de grija sau el insusi a pus victima intr-o situatie periculoasa pen tru viata. Latura subiectiva a infractiunii se caracterizeaza numai prin vinovatie intentionata. Subiect al infractiunii poate fi numai o persoana fizica responsabila, care a atins varsta de saisprezece ani. Alineatul 2 art. 163 CP. agraveaza raspunderea penala, daca lasarea intentionata in primejdie a provocat din imprudenta: a) o vatamare grava a integritatii corporale sau a sanatatii; b) decesul victimei. Aceste circumstante agravante au aceleasi explicatii ca si cele de la lit. a) si b) alin. 2 art. 162 CP., de aceea va facem trimitere la aceste explicatii. Subiecte pentru evaluare H 88.Determinati sistemul infractiunilor contra vietii si sanatatii persoanei..'., , 89.Ce intelegeti prin omori . t ''.. 90. Determinati momentul inceperii si sfarsitului vietii unui om. -. 1!t ;ft 91.Ce categorii ale omorului simplu cunoasteti? ,,'., v; 92.Care este corelatia dintre omorurile din interes material, la comanda, savars ite prin acte de talharie, banditism sau santaj ? 93.Ce intelegeti prin circumstanta agravanta personala'? 94.Care sunt semnele caracteristice ale omorului savarsit in mod repetat? 95.Cum trebuie calificat omorul intentionat prevazut de diferite circumstante agravante ale unui singur alin. al art. 145 C.P.? 96.Cum trebuie calificat omorul intentionat prevazut de diferite circumstante agravante ale alin. 2 si 3 art. 145 C.P.? 97.Cum trebuie calificate actiunile vinovatului, care a avut intentia de a omori o anumita persoana, dar care din greseala a omorat o alta persoana ? 98.Cum trebuie calificat omorul in stare de afect, survenit in mod subit, provoc at de alte persoane decat victima? 99.De ce omorul din imprudenta a Codului penal din 1961 a fost denumit de noul Cod penal lipsirea de viata din imprudenta! 100.Cand se considera consumata vatamarea corporala grava comisa prin a c t i u n i

periculoase pentru viata? 101.Care sunt gradele de gravitate ale vatamarii integritatii corporale sau ale sanatatii? l->-Prin ce se deosebeste vatamarea integritatii corporale de vatamarea sanatati i? Ce intelegeti prin vatamare ireparabila a fetei? 7-Ce intelegeti prin termenul stabil" din dispozitia art. 153 CP.? o- Determinati notiunea maltratarii intentionate. -Ce intelegeti prin alte acte de violenta din dispozitia art. 154 C.P.? -Ce intelegeti prin dereglarea indelungata a sanatatii? 95

102.Prin ce se deosebeste tentativa de omor de amenintarea cu omor? 103.Ce intelegeti prin alte scopuri ale constrangerii la prelevarea organelor sau tesuturilor pentru transplantare? 104.Care este obiectul nemijlocit al provocarii ilegale a avortului? 105.Ce intelegeti prin sterilizare chirurgicala? 106.Care sunt circumstantele care conditioneaza raspunderea penala pentru lasarea in primejdie? Bibliografie 107.Codul penal al Republicii Moldova din 18 aprilie 2002. Cap. II. Chisinau, 2003. 108.A. Borodac. Curs de drept penal. Partea speciala. Cap. II. Chisinau, 1996. 109.Codul penal al Republicii Moldova. Comentariu. Sub red. lui A. Barbaneagra. Chisinau: ARC, 2003. 110.S. Branza. Infractiuni contra vietii, sanatatii, libertatii si demnitatii persoanei. Chisinau: USM, 1999. 111.K. PouiKa. HufipaKituyHb Konmpa nepcoaneu. KHIHHH3V, 1979. 112.O. Loghin. T. Toader. Drept penal roman. Partea speciala. Bucuresti: Sansa, 1994. 113.YaoROHiioe npaeo Poccuu. TOM 2. OccOenuan nacmb. TIOR peji. A. H. MrHaTOBa H IO. A. KpacuKOBa. MocKBa: HopMa, 1999. 114.AH,n;peeBa JI. A. KeajiudiuKauuHyCmucme, coeepuieHHbix npu ommnafoutux odcmonmejibcmsax. CI16,1998. 115.Bopo,nHH C. B. OmsemcmeeHHOcmb 3ay6uucmso: Ksajiud)UKau_u% u naKa3a-Hueno poccuucKOMy npaey. MocKBa, 1994. 116.BopucoB B. H. H Kyu B. H. UpecmynnenuR npomue DICU3HU U 3dopoebn: aonpocbi KeajiudmKaituu. XapbKOB, 1995. 117.KpacHKOB A. H. YeoJioeHo-npaaoean oxpaua npae u ceoaod H&ioeeKa e Poccuu. CapaTOB, 1996. 118.TimiKeBHH H. C. KeajiuqhuKaiiim npecmynneHUU npomueoicmnu. MHHCK, 1991. 119.TKaneHKO B. H. Omeemcmeennocmb 3ayMbiuuienHbie npecmynjienuH npomue JICU3HU u 3dopoebH coGcpuienubie e cocmoRHUU ad)(peKma. MocKBa, 1979. Capitolul IV INFRACTIUNI CONTRA LIBERTATII, CINSTEI Sl DEMNITATII PERSOANEI 1. Caracterizarea generala, notiunea si sistemul infractiunilor contra libertatii, cinstei si demnitatii persoanei Dreptul la libertate, cinste si demnitate reprezinta valori supreme ale persoanei, o conditie a dezvoltarii personalitatii si a societatii in ansamblu. Potrivit art. 3 al Declaratiei Universale a Drepturilor Omului si art. 9 al Pactului international cu privire la drepturile civile si politice, orice fiinta umana are dreptul la libertate si securitate personala. Articolul 1 al D.U.D.O.

declara ca toate fiintele umane se nasc libere si egale in demnitate si in drepturi. Articolul 16 al Constitutiei Republicii Moldova proclama ca toti cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara deosebire de rasa, nationalitate, origine etnica sau de origine sociala. Aceste principii sunt stipulate si in art. 5 al Codului penal din 2002. Din toate acestea reiese ca nimeni nu poate fi arestat, retinut, perchezitionat, tinut in sclavie sau robie in mod arbitrar. Articolul 25 al Constitutiei Republicii Moldova prevede garantiile menite sa apere libertatea individuala si siguranta persoanei. Gradul prejudiciabil al infractiunilor contra libertatii, cinstei si demnitatii persoanei decurge din natura valorilor sociale vatamate sau periclitate. Fara dreptul la libertate, cinste si demnitate, omul nu-si poate gasi afirmarea, iar toate celelalte drepturi, inclusiv dreptul la viata, sanatate. iSi pierd, considerabil, valoarea, deoarece numai omul liber se poate bucura pe deplin de viata si de drepturile sale. Obiectul general al infractiunilor contra libertatii, cinstei si demnitatii persoanei il constituie relatiile sociale a caror existenta si normala desfasura re sunt conditionate de ocrotirea ordinii de drept a tarii, ordine ce reglementeaza existenta intregii colectivitati. Obiectul generic de grup al acestor infractiuni este persoana ca o 0 alltate erminate de de relatii sociale a caror existenta si normala desfasurare sunt 6 ocrotirea libertatii, cinstei si demnitatii fiecarui individ. 97

Obiectul nemijlocit al infractiunilor contra libertatii, cinstei si demnitatii persoanei il reprezinta relatiile sociale concrete: libertatea sau cinstea si demnitatea persoanei care, impreuna cu viata, sanatatea si inviolabilitatea sexuala, formeaza, in ansamblu, persoana. Obiectul material al acestor infractiuni il formeaza corpul persoanei privit ca o totalitate de functii si procese organice care mentin individul in viata. Latura obiectiva a infractiunilor date o realizeaza actiunile active descrise de legea penala. Majoritatea infractiunilor sunt formulate drept componente formale de infractiuni. Doar calomnia prevazuta in art. 170 CP. are o componenta materiala. Deci primele se consuma, in mod corespunzator, din momentul comiterii actiunilor stipulate de lege, iar calomnia o data cu survenirea consecintelor. Latura subiectiva a infractiunilor contra libertatii, cinstei si demnita tii persoanei se caracterizeaza prin intentie directa, iar calomnia -prin doua forme de vinovatie. Subiect al rapirii unei persoane si al privatiunii ilegale de libertate in circumstante agravante poate fi orice persoana, care a implinit varsta de paisprezece ani, iar al celorlalte infractiuni, care a implinit varsta de saisprezece ani. in baza celor relatate putem defini notiunea acestor infractiuni. Infractiuni contra libertatii, cinstei si demnitatii persoanei sunt considerate faptele prejudiciabile, prevazute de legea penala, savarsite cu intentie sau cu doua forme de vinovatie indreptate impotriva libertatii, cinstei si demnitatii persoanei. Infractiunile contra libertatii, cinstei si demnitatii persoanei pot fi sistematizate in doua grupe: 1) infractiuni contra libertatii persoanei (rapirea unei persoane -art. 164 CP.; traficul de fiinte umane -art. 165 CP.; privatiunea ilegala de libertate-art. 166 CP.; sclavia si conditiile similare sclaviei -art. 167 CP.; munca fortata -art. 168 CP; internarea ilegala intr-o institutie psihiatrica -art. 169 CP.); 2) infractiuni contra cinstei si demnitatii persoanei (calomnia -art. 170 CP.). 2. Infractiuni contra libertatii persoanei !i' 2.1. Rapirea unei persoane (art. 164 CP.) Latura obiectiva a infractiunii reprezinta rapirea unei persoane. Prin rapirea unei persoane intelegem capturarea ei, contrar dorintei sau vointei sale, insotita de schimbarea locului de resedinta ori de aflarea temporara in alt loc si de privarea ei de libertate. In majoritatea cazurilor se presupune prezenta a trei actiuni succesive: capturarea, permutarea si retinerea ulterioara a victimei, in unele cazuri insa la rapirea persoanei e posibila numai o actiune violenta, si

anume: retinerea ilegala a victimei. De exemplu, o persoana este adusa, prin inselaciune, in locul in care ea este retinuta contrar vointei sale. Nu are importanta timpul retinerii persoanei rapite (ore, zile, saptamani, luni sau chiar mai mult timp). De obicei, rapirea unei persoane se face printr-o imbinare a ei cu alte actiuni infractionale: amenintari, violenta, privarea de libertate, vio!, santaj etc. Potrivit regulii generale, care depinde de rigoarea pedepsei penale, o calificare suplimentara pentru actiunile infractionale mentionate se cere doar in cazul in care este comisa o infractiune mai grava decat rapirea persoanei sau exista un concurs real de infractiuni. De exemplu, vatamarea grava a integritatii corporale sau a sanatatii, omor, viol, santaj etc. Rapirea persoanei are trasaturi asemanatoare cu privatiunea ilegala de libertate (art. 166 CP.) si cu luarea de ostatici (art. 280 CP.), insa exista si deosebiri. Privatiunea ilegala de libertate se deosebeste de rapirea persoanei prin faptul ca ea nu este insotita de schimbarea locului de aflare a victimei. Privatiunea in cauza se manifesta prin retinerea persoanei in locul unde ea se afla de buna voie. Spre deosebire de rapirea persoanei, luarea de ostatici are alt obiect de atentare -securitatea publica, precum si alt continut al cerintelor inaintate, daca exista acestea. La rapirea persoanei acestea nu se afiseaza, vinovatul se straduieste sa actioneze pe ascuns, inclusiv de autoritati. Metodele rapirii pot fi diferite: a) pe ascuns (de exemplu a unei Persoane care dormea); b) deschis (prin aplicarea violentei fizice: legare, cnidere intr-o incapere sau a violentei psihice: amenintare cu violenta a, raspandirea unor informatii pe care victima nu le dorea); c) prin lnSelaciune sau abuz de incredere. u constituie rapire a persoanei captivarea copilului sau sau a celui sai 99

infiat contrar vointei celuilalt parinte sau a rudelor apropiate, la care se afla copilul. in acest caz n-are importanta a fost faptuitorul lipsit sau nu de drepturile parintesti. Nu este considerata rapire a persoanei si rapirea copilului contrar vointei parintilor sau a rudelor apropiate, daca aceste actiuni sunt savarsite in interesul copilului, inclusiv a celor intelese gresit1 . Rapirea persoanei este considerata consumata din momentul luarii cu forta, schimbarii locului de aflare si de retinere a victimei, contrar acordului si vointei sale. Latura subiectiva se caracterizeaza numai prin intentie directa. Motivele pot fi diferite: razbunare, gelozie, huliganism, carierism, dorinta de a savarsi unele tranzactii in perioada privarii de libertate etc. Cele mai raspandite sunt motivele acaparatoare. Motivele se iau insa in consideratie numai la individualizarea pedepsei penale. Alineatul 2 al art. 164 CP. prevede rapirea unei persoane savarsita: a) repetat; b) asupra a doua sau mai multor persoane; c) asupra unei femei gravide; d) cu buna-stiinta asupra unui minor; e) de doua sau mai multe persoane; f) din interes material; g) cu aplicarea armei sau a altor obiecte folosite in calitate de arma. Interpretarea notiunilor de circumstante agravante de la lit. a), b), c), d), e) si f) alin. 2 art. 164 este aceeasi ca si a circumstantelor agravante corespunzatoare omorului savirsit cu intentie. A se vedea explicatiile la art. 145 CP. Rapirea persoanei savarsita cu aplicarea armei sau a altor obiecte folosite in calitate de arma (lit. g) alin. 2 art. 164 CP.). Potrivit lit. a) pct. 1 al Hotararii Plenului Curtii Supreme de Justitie nr. 31 din 9 noiemb rie 1998 Cu privire la practica judiciara in cauzele penale despre purtarea, pastrarea, transportarea, fabricarea, comercializarea, sustragerea armelor de foc, a munitiilor sau a substantelor explozive, pastrarea neglijenta a armelor de foc si a munitiilor, prin arma de foc se intelege arma a carei functionare determina aruncarea unuia sau a mai multor proiectile, datorita fortei de expansiune a gazelor provenite din detonarea unei capse ori prin explozia unei incarcaturi. Conform lit. b) p. 1 al aceleiasi hotarari, arma alba este considerata cea destinata si adaptata pentru a vatama, a omori fiinte umane cu aplicarea fortei

musculare prin contact nemijlocit cu taiere (sabii, tesace etc), intepare (baionete unghiulare, pumnale, stilete etc), prin intepare 1 VzonoRHoe npaeo Poceau. Oco6eHuan nacmb. TOM.2. Tiojx pzjy. A. H. HrHaTOBa H K). A. KpacHKOBa. MocKBa: HopMa, 1999, p. 112. taiere (baionete plate, cutite, arcuri, arbalete, pumnale cu tais etc), orin spargere-faramitare (box, buzdugan, mlaciu, nunciuaki etc). Prin alte obiecte folosite in calitate de arma se inteleg orice obiecte care pot cauza daune considerabile sanatatii sau vietii persoanei (topor, cutit, brici, coasa, furca sau orice obiect metalic etc). Prin aplicarea armei sau a altor obiecte folosite in calitate de arma se intelege utilizarea lor in timpul actelor de violenta fizica sau amenintarea cu aplicarea acestor arme, care creeaza un pericol real pentru viata sau sanatatea persoanei2. Alin. 3 art. 164 CP. prevede doua circumstante mai grave, in cazul in care actiunile prevazute in alin. 1 sau 2: a) au fost savarsite de un grup criminal organizat sau de o organizatie criminala; b) au cauzat din imprudenta o vatamare grava integritatii corporale, sanatatii ori decesul victimei. A se vedea explicatiile corespunzatoare de la art. 151 CP. Subiect al infractiunii poate fi orice persoana fizica responsabila, care a implinit varsta de paisprezece ani. 2.2. Traficul de fiinte umane (art. 165 CP.) , Latura obiectiva a traficului de fiinte umane o formeaza cinci categorii de actiuni de sine statatoare legate intre ele. Aceste actiuni sunt reglementate de Rec. Adunarii Parlamentare a CE. nr. 1325 (1997) cu privire la traficul de femei si prostitutia fortata in statele membre ale CE.; Rec. nr. R(2000)ll adoptata de Consiliul de Ministri al CE. la 19 mai 2000 si Raportul explicativ; Rec. 1526 (2001)a Adunarii Parlamentare a CE. privind traficul de minori (cazul Moldovei); Protocolul cu privire la prevenirea, suprimarea si sanctionarea traficului de persoane, in special femei si copii, care completeaza Conventia O.N.U. pentru combaterea crimei organizate transnationale, O.N.U., 2000; Rezolutia O.N.U. din 18 ianuarie 2000; Conventia O.N.U. contra crimei organizate transfrontaliere.* Actiunile infractionale ale traficului de fiinte umane pot avea urmatoarele varietati: recrutarea; transportarea; transferul; adapostirea sau primirea unei persoane. Actiunile enumerate trebuie comise in scop de exploatare sexuala omerciala sau necomerciala, prin munca sau servicii fortate, in sclavie 3 C"leSere de Hotarari explicative. Chisinau, 2002, p. 367-368. ratatele internationale la care Republica Moldova este parte, seria de 29 de olu me, editata de Centrul de Drept al Avocatilor.

101

sau in conditii similare sclaviei, de folosire in conflicte armate sau in activi tati criminale, de prelevare a organelor sau tesuturilor pentru transplantare. Totodata, se cere ca actiunile in scopurile indicate sa fie savarsite prin urmatoarele metode: 120.amenintare cu aplicarea violentei sau aplicarea propriu-zisa a violentei fizice sau psihice nepericuloase pentru viata si sanatatea persoanei, inclusiv prin rapire, prin confiscarea documentelor si prin servitute, in scopul intoarcerii unei datorii a carei marime nu este stabilita in mod rezonabil; 121.inselaciune; c) abuz al pozitiei de vulnerabilitate sau abuz de putere, dare ori primire a unor plati sau beneficii, pentru a obtine consimtamantul unei persoane care detine controlul asupra unei alte persoane. Pentru realizarea laturii obiective a traficului de fiinte umane e necesara existenta cel putin a unei varietati din cele cinci categorii de actiuni infract ionale determinate de lege, care urmareste macar un scop din cele enumerate si care este savarsita minimum prin una din metodele indicate. Subliniem faptul ca interpretarea data aici a laturii obiective proprii traficului de fiinte umane este, structural, mai precisa decat interpretarea data de noi in noul Comentariu al Codului penal4. Recrutarea in scopul traficului de fiinte umane presupune antrenarea persoanei prin selectionare intr-o anumita activitate, determinata de scopurile si metodele stipulate in alin. 1 art. 165 CP. Prin transportare intelegem deplasarea cu un mijloc de transport a unei persoane dintr-un loc in altul in aceleasi scopuri si prin aceleasi metode. Transferul presupune mutarea persoanei de la un serviciu la alt serviciu care permite faptuitorului a utiliza victima in scopurile mentionate, scop realizat prin metodele indicate. Prin adapostire se intelege ascunderea victimei intr-un loc care sa-i permita faptuitorului a o folosi in scopurile infractiunii analizate, comisa prin metodele cerute de lege. Primirea unei persoane presupune admiterea, includerea, incadra rea victimei intr-o intreprindere, institutie sau organizatie ori gazduirea ei intr-un loc care sa-i permita faptuitorului a o folosi in scopurile traficulu i de fiinte umane, scop realizat prin una din metodele stipulate de lege. Scopul exploatarii sexuale comerciale sau necomerciale presu

pune profitarea de relatiile sexuale, contrar vointei victimei, in interes material sau alte interese personale. 4 Comentariul citat, p. 344. . , . Notiunea scopului exploatarii prin munca sau servicii fortate, in sclavie sau in conditii similare sclaviei este analizata in cadrul interpretarilor art. 167 si 168 CP. A se vedea aceste explicatii. Scopul folosirii in conflicte armate sau in activitati criminale presupune utilizarea serviciilor victimelor traficului de fiinte umane in activitati militare sau criminale contrar vointei lor. Scopul de prelevare a organelor sau a tesuturilor pentru transplantare are aceeasi esenta ca si cel corespunzator din cadrul art. 158 C.P-, de aceea va facem trimitere la aceste explicatii. Prin violenta nepericuloasa pentru viata si sanatatea persoanei intelegem vatamarile corporale fara cauzarea prejudiciului sanatatii (pentru care se prevede raspundere administrativa), maltratarea sau alte acte de violenta (prevazute in art. 154 CP.). Notiunea rapirii este data in interpretarile de la art. 164 C.P. Prin confiscarea documentelor in scopul intoarcerii unei datorii a carei marime nu este stabilita in mod rezonabil intelegem luarea actelor de identitate ale victimei pe temeiul datoriei. Prin servitute in scopul intoarcerii unei datorii intelegem supunerea unei persoane la robie (slujire, aservire) pentru achitarea unei datorii care nu poate fi intoarsa la moment. inselaciunea poate fi activa, cand vinovatul comunica victimei informatii cu buna-stiinta false, sau pasiva, cand el nu comunica victimei informatiile pe care era obligat sa le comunice, pentru a realiza traficul de fiinte umane. Abuzul pozitiei de vulnerabilitate presupune traficul de fiinte umane prin utilizarea partii slabe a victimei, a trasaturilor ei sensibile sau negativ e. Notiunea abuzului de putere, dare sau primire a unor plati sau beneficii sunt asemanatoare cu interpretarile acestor notiuni de la art. 324, 325, 326, 327, 333, 334 si 335 C.P. Traficul de fiinte umane este formulat ca o componenta de infractiune rormala si se considera consumat din momentul savarsirii a cel putin uneia din actiunile infractionale mentionate, indiferent de survenirea consecintelor prejudiciabile. Latura subiectiva se caracterizeaza numai prin intentie directa, 't semn obligatoriu al laturii subiective este scopul traficului de fiinte umane, analizat mai sus. Aceleasi actiuni savarsite (alin. 2 art. 165 CP): a) repetat; b) asupra

oua sau mai multe persoane; c) asupra unei femei gravide; d) de 103

doua sau mai multe persoane; e) cu aplicarea violentei periculoase pentn viata, sanatatea fizica sau psihica a persoanei; f) prin folosirea torturii a tratamentelor inumane sau degradante pentru a asigura subordonarea persoanei ori prin folosirea violului, dependentei fizice, a aroiei, a amenin tarii cu divulgarea informatiilor confidentiale familiei victimei sau altor persoane, precum si a altor mijloace. Notiunea acestor circumstante agravante sunt asemanatoare cu circumstantele agravante corespunzatoare de la art. 145-154 si 164 C.P A se vedea aceste explicatii. Alineatul 3 art. 165 C.P. determina circumstante agravante mai aspre daca actiunile prevazute in alin. 1 sau 2 ale acestui articol sunt: a) savarsite de un grup criminal organizat sau de o organizatie criminala; b) soldate cu vatamarea grava a integritatii corporale sau cu o boala psihica a persoanei sau cu decesul acesteia. Explicatiile acestor circumstante agravante le gasiti la explicatiile date la art. 151 C.P. Alineatul 4 art. 165 C.P. stipuleaza liberarea de raspundere penala a victimei pentru infractiunile savarsite de ea in legatura cu calitatea procesuala a ei, daca a acceptat colaborarea cu organul de urmarire penala in cauza data. Subiect al infractiunii poate fi orice persoana fizica responsabila, care a implinit varsta de saisprezece ani. in cazul abuzului de putere subiectul trebuie sa fie o persoana cu functie de raspundere (art. 123 C.P.) sau o persoana care gestioneaza o organizatie comerciala, obsteasca sau alta organizatie nestatala (art. 124 CP.). 2.3. Privatiunea ilegala de libertate (art. 166 C.P.) Latura obiectiva a privatiunii ilegale de libertate se realizeaza printr-o actiune sau inactiune prin care este lipsita de libertate o persoana de catre alta, prin detinerea ei intr-o incapere (casa, subsol, sarai etc), pe o insula, in padure sau in orice alt loc, unde aceasta se gasea de buna voie sau din cauza inselaciunii, si retinerea victimei acolo, impotriva dorintei si vointei sale. Latura obiectiva a faptei exista numai daca privarea de libertate s-a produs in mod ilegal, adica aceasta sa nu fie admisa expres sau implicit de lege. Atunci cand lipsirea de libertate are caracter legal, fapta nu constituie infractiune. Este cazul privarii de libertate a bolnavilor contagiosi pentru tratament impotriva vointei lor, a persoanelor retinute in carantina, a militarilor retinuti in cazarma, a supravegherii de catre parinti, 104

de catre educator, lipsirea de libertate a agresorului in de catre tu ^ retinerii unei persoane in stare avansata de xrctrP a HP legitima aparaic, a iv, Su late pentru a o impiedica sa faca vreun rau etc. ebriew v libertate a persoanei trebuie sa dureze atat timp (ore, zile, saPu""T j actiona in conformitate cu vointa sa. Daca persoana asa a ta a se . . mit act si nu 1-a putut indeplini din cauza ca lineascun anu LlP-S1faman"i, luni), incat sa rezulte ca persoana a fost, efectiv, impiedi seds tff l i sita'de libertate, fapta constituie infractiune chiar daca aceasta 7 ^re de libertate a durat extrem de putin, de exemplu -cateva minute. ^Privatiunea ilegala de libertate se deosebeste de rapirea persoanei prin fa tul ca ea nu este insotita de schimbarea locului de aflare a victimei. Ea este efectuata prin retinerea persoanei in locul unde ea se afla de buna voie. Fiind o infractiune continua, privatiunea ilegala de libertate se consuma in momentul in care incepe aceasta actiune si se epuizeaza atunci cand ea se termina, indiferent de faptul cine a liberat victima. Nu este calificata drept infractiune izolarea persoanei intr-un anumit loc la dorinta si cu acordul acesteia. Latura subiectiva a infractiunii se caracterizeaza prin intentie directa. Nu intereseaza pentru calificare motivele infractiunii. Ele pot fi josnice, precum lacomia, invidia, razbunarea, gelozia etc, insa trebuie luate in consideratie la individualizarea pedepsei penale. Subiectul infractiunii poate fi numai o persoana fizica particulara, responsabila, care a atins varsta de saisprezece ani -in conditiile alin. 1 -si de paisprezece ani -in conditiile alin. 2 sau 3 art. 166 C.P. Daca victima a fost lipsita de libertate in mod ilegal de o persoana cu functii de raspundere sau care gestioneaza o organizatie nestatala, atunci -in functie de circumstantele cauzei -cele savarsite trebuie calificate ca retinere sau arestare ilegala (art. 308 C.P.), sau ca abuz de putere, sau abuz de serviciu (art. 327 C.P.), sau ca exces de putere, sau depasirea atributiilor de serviciu (art. 328 CP.), sau abuz de serviciu (art. 335 C.P.), sau ca depasire a atributiilor de serviciu (art. 336 CP.). In alineatul 2 art. 166 C.P. este agravata raspunderea penala, daca Privatiunea ilegala de libertate este savarsita: a) repetat; b) asupra a oua sau mai multe persoane; c) cu buna-stiinta asupra unui minor; d) oua sau de mai multe persoane; e) cu aplicarea violentei periculoase

u viata sau sanatatea persoanei; f) cu aplicarea armei sau a altor 0iecte folosite in calitate de arma. 105

Aceste circumstante agravante sunt de aceeasi natura ca si cele corespunzatoare de la art. 145, 151 si 164 CP. A se vedea aceste explicatii. Alineatul 3 art. 166 CP. determina niste circumstante si mai grave, in cazul in care actiunile prevazute in alin. 1 sau 2 ale acestui articol sunt insotite d e cauzarea unei vatamari grave integritatii corporale sau sanatatii ori soldate cu decesul victimei din imprudenta. A se vedea explicatiile circumstantelor agravante corespunzatoare de la art. 159 CP. 2.4. Sclavia si conditiile similare sclaviei (art. 167 CP.) Latura obiectiva a infractiunii se distinge prin punerea sau tinerea unei persoane in conditii in care o alta persoana domina asupra celeilalte sau, apeland la inselaciune, constrangere, violenta sau amenintare cu violenta, o determina sa se angajeze sau sa ramana in raport de concubinaj sau sa accepte o casatorie. A pune o persoana in stare de sclavie inseamna a o transforma dintr-o persoana libera intr-un simplu obiect de proprietate, prin utilizarea inselaciunii, constrangerii, violentei sau amenintarii cu violenta. A tine o persoana in stare de sclavie inseamna a exercita preroga tivele dreptului de proprietate, prin aceleasi mijloace, asupra unei per soane ajunsa in stare de sclavie. A determina o persoana la conditii similare sclaviei inseamna a face ca o persoana ajunsa in stare de sclavie, prin utilizarea inselaciunii, constrangerii, violentei sau a amenintarii cu violenta, sa ia, aparent, o hotarare ca ea sa se angajeze la munca la vinovat ori sa ramana in raport de concubinaj, sau a se casatori cu el. Faptuitorul exercita asupra persoanelor indicate prerogativele dreptului de proprietate. Prin utilizarea inselaciunii se intelege inducerea in eroare a victimei, transmitind unele informatii false. Constrangerea persoanei la sclavie presupune aplicarea violentei fizice sau psihice. A se vedea interpretarile corespunzatoare de la art. 158 CP. Consumarea infractiunii are loc din momentul in care o persoana este pusa, tinuta sau determinata la conditiile sclaviei. Fiind o infractiune continua, sclavia se epuizeaza atunci cand inceteaza starea de sclavie a victimei. Latura subiectiva se caracterizeaza prin intentie directa. Motivele n-au importanta pentru calificare, insa vor fi utilizate la individualizarea pedepsei penale. 106 Subiectul infractiunii poate fi numai o persoana fizica particulara, responsabila, care a implinit varsta de saisprezece ani. Daca infractiunea este comisa de o persoana cu functie de raspundere, cele savarsite

trebuie incadrate potrivit dispozitiilor art. 327 sau 328 CP, iar daca este comisa de o persoana care gestioneaza o organizatie nestatala, cele savarsite vor fi incadrate potrivit dispozitiilor art. 335 sau 336 CP 2.5. Munca fortata (art. 168 CP.) Latura obiectiva a infractiunii se realizeaza prin patru actiuni alternative: a) fortarea unei persoane sa presteze o munca impotriva dorintei sale; b) fortarea la munca obligatorie; c) tinerea persoanei in servitute pentru achitarea unei datorii; d) obtinerea muncii sau a serviciilor prin inselaciune, constrangere, violenta sau amenintare cu violenta. Prin fortarea unei persoane sa presteze o munca impotriva dorintei sale se intelege determinarea unei persoane prin constrangere sa indeplineasca o munca pe care, din propria vointa, ea nu ar indeplini-o. Prin fortarea Ia o munca obligatorie intelegem punerea unei persoane prin constrangere in situatia de a presta o munca la care nu este obligata, de parca ar avea indatorirea sa o presteze. Tinerea persoanei in servitute pentru achitarea unei datorii inseamna supunerea unei persoane prin constrangere la robie (slujire, aservire) pentru achitarea unei datorii care nu poate fi intoarsa la moment. Obtinerea muncii sau a serviciilor prin inselaciune, constran gere, violenta sau amenintare cu violenta presupune dobandirea pentru sine sau in interesul altor persoane a unei munci sau servicii prin eforturile mentionate. Fiind o infractiune continua, munca fortata se consuma din momentul m care persoana este supusa la munca, la servicii fortate sau obligatorii Si se epuizeaza in momentul in care persoana isi redobandeste libertatea Latura subiectiva se caracterizeaza prin intentie directa. Motivele n-au importanta pentru calificare. Subiectul poate fi o persoana fizica particulara, responsabila, care a atins varsta de saisprezece ani. 2.6. Internarea ilegala intr-o institutie psihiatrica (art. 169 CP) Latura obiectiva a infractiunii o constituie internarea intr-o institutie Psihiatrica a unei persoane vadit sanatoasa din punct de vedere psihic. odul si conditiile de internare a persoanei in institutia psihiatrica sunt 107

reglementate de Legea privind asistenta psihiatrica nr. 1402 din 16 decembrie 1997. Spitalizarea intr-o institutie de psihiatrie poate fi aplicata numai in prezenta concomitenta a trei conditii: a) persoana sufera de o boala psihica; b) persoana necesita ingrijiri medicale; c) exista rugamintea sau consimtamantul bolnavului sau din partea reprezentantilor lui legali. Internarea intr-o institutie de boli mintale se efectueaza in baza incheierii unui consiliu de psihiatri sau a hotararii instantei de judecata. Internarea ilegala intr-o institutie psihiatrica se poate manifesta prin: a) spitalizarea fortata a unei persoane sanatoase sau b) spitalizarea persoanei cu tulburari psihice, dar fara temeiuri legale. Retinerea intr-o institutie psihiatrica a persoanei care a primit ingrijirile medicale si nu necesita mai departe aceasta izolare poate fi incadrata ca o privatiune ilegala de libertate sau ca o infractiune comisa de o persoana cu functii de raspundere. Infractiunea se consuma din momentul internarii ilegale intr-o institutie psihiatrica a unei persoane vadit sanatoasa din punct de vedere psihic. Latura subiectiva a infractiunii se caracterizeaza prin intentie directa. Motivele n-au importanta pentru calificare. Subiectul infractiunii poate fi numai o persoana oficiala din institutiile curative sau un medic specialist in psihiatrie, investit cu dreptul de a decide internarea intr-un spital de boli mintale. Prin alineatul 2 art. 169 CP. este agravata raspunderea penala, daca internarea ilegala intr-o institutie psihiatrica a cauzat, din imprudenta: a) o vatamare grava integritatii corporale sau sanatatii; b) decesul victimei. Circumstantele agravante date sunt identice cu cele corespunzatoare de la art. 151 si 159 CP. A se vedea aceste interpretari. 3. Infractiuni contra cinstei si demnitatii persoanei 3.1. Calomnia (art 170 CP.)* Latura obiectiva a calomniei o reprezinta raspandirea cu buna-stiinta a unor scorniri, minciuni ce defaimeaza o alta persoana, insotita de invinuirea de savarsire a unei infractiuni deosebit de grava sau exceptional de grava ori soldata cu urmari grave. * Articolul 170 a fost exclus din Codul penal prin Legea nr. III-XV din 22.04.20 04 (Monitorul Oficial al R.M. nr. 73-76/391 din 07.05.2004). Deoarece notiunea de calomnie imbina semne constitutive sau circumstante agravante ale altor infracti uni am considerat necesar sa nu excludem acest paragraf. Dupa cum se vede, nascocirile trebuie sa fie ireale, adica sa nu corespunda adevarului si, in plus, sa contina date care defaimeaza o alta persoana. Cinstea si demnitatea sunt niste categorii estimative. A nega sau a minimaliza aceste calitati proprii altei persoane inseamna a 0 ponegri, a o birfi in fata altor persoane. Estimarea faptului daca datele raspandite sunt defaimatoare este efectuata in fiecare caz aparte de catre instanta de judecata, in conformitate cu normele morale si cu regulile de convietuire, pe baza constiintei juridice5 si a legii penale.

Prin raspandire se intelege comunicarea cel putin unei persoane, afara de victima, a unor informatii ce nu corespund realitatii. De exemplu, ca persoana cutare si-a construit casa cu mijloace neprovenite din munca proprie sau ca ia mita. Scornirile calomnioase comunicate numai victimei, in lipsa altor persoane, nu constituie o calomnie, ci poate fi vorba de o insulta. Raspandirea unor informatii adevarate care, desi dezonoreaza persoana, corespund partial sau total realitatii, nu constituie componenta unei infractiuni. Defaimatoare sunt considerate orice scorniri despre savarsirea de catre o persoana a unor actiuni sau fapte concrete ce incalca normele morale si de convietuire. Raspandirea scornirilor, minciunilor trebuie sa contina afirmatia cu privire la unele fapte care ar fi existat sau exista in prezent si nu despre unele fapte care ar putea sa se produca in viitor. Aceste afirmatii nu trebuie sa reprezinte niste notiuni estimative, de evaluare, ca, de exemplu, el este un student slab", un profesor ce poseda calitati profesionale proaste", un om marginit" etc. Victima a calomniei poate fi orice persoana matura, minora, in varsta frageda responsabila sau iresponsabila etc, intrucat demnitatea ei este apreciat a indiferent de faptul daca poseda sau nu sentimentul propriei demnitati. Nu este considerata raspandire scornirile defaimatoare divulgate in prezenta unor oameni care nu poseda limba sau a surzilor, copiilor mici, a persoanelor incapabile sa inteleaga sensul celor comunicate din cauza unor boli psihice etc. Raspandirea scornirilor barfitoare ce defaimeaza alta persoana poate Pedepsita penal daca e insotita de invinuirea de savarsire a unei infracti eosebit de grava sau exceptional de grava, adica a unor infractiuni ;,;* $S-Branza. Op. it.,p. 220-221. '^ C 109

pentru care legea penala prevede pedeapsa maxima cu inchisoare pe un termen ce depaseste 15 ani sau cu detentiune pe viata. in acest caz, calomnia e formulata ca o componenta formala si se considera consumata o data cu comunicarea scornirilor ponegritoare altei persoane despre invinuirea de savarsire a unei infractiuni deosebit de grava sau exceptional de grava, indiferent de faptul daca persoana calomniata a aflat despre aceste scorniri sau nu. Alte consecinte ale calomniei sunt urmarile ei grave. Prin urmari grave intelegem imbolnavirea psihica a victimei, sinuciderea, nasterea prematura de catre o femeie gravida, o maladie periculoasa pentru viata, alte imbolnaviri grave etc. in acest caz, calomnia reprezinta o componenta materiala si se consuma numai in momentul survenirii urmarilor grave, cerute de lege. Latura subiectiva se caracterizeaza numai prin intentie directa. Motivele calomniei pot fi diferite: invidia, razbunarea, gelozia, strengaria etc, insa pentru calificare ele nu prezinta interes. Subiect al infractiunii poate fi orice persoana fizica responsabila, care a implinit varsta de saisprezece ani. * ( n'.if.: :,. * .; ' : ' M . f i './; i > '' ' ' < 3 tfi " t ' Subiecte pentru evaluare ''',' .*. 122.Definiti notiunea urmatorilor termeni juridici: libertatea, cinstea si demnitatea persoanei. 123.Prin ce se deosebeste rapirea unei persoane de privatiunea ilegala de libertate'? 124.Prin ce difera rapirea unei persoane de luarea de ostaticii 125.Care este durata privarii de libertate, necesara tragerii faptuitorului la raspundere penala? 126.Cum poate fi determinat gradul prejudiciabil al traficului de fiinte umane? 127.Ce intelegeti prin servitute? 128.Ce intelegeti prin abuz al pozitiei de vulnerabilitate? 129.Ce intelegeti prin sclavie? 'f' ' " ' " 130.Ce intelegeti prin conditii similare sclaviei? * '< -'' '-!131. Prin ce se deosebeste munca fortata de sclavie? 132.Care sunt conditiile de spitalizare intr-o institutie de psihiatrie? ,-: 133.Cum trebuie calificata retinerea intr-o institutie psihiatrica a persoanei pare a primit ingrijirile medicale si nu necesita mai departe aceasta izolare? 134.Prin ce se deosebeste calomnia de insulta? .. 135.Cand este considerata consumata calomnia? 136.Ce intelegeti prin defaimarea persoanei? > ,. ,. , 110

Bibliografie 137.Codul penal al R.M. din 2002. Partea speciala. Cap. III. Chisinau, 2003. 138.A. Borodac. Curs de drept penal. Partea speciala. Voi. I. Chisinau: Stiinta. 1996. 139.S. Branza. Infractiuni contra vietii, sanatatii, libertatii si demnitatii pe rsoanei. Chisinau: USM, 1999. 140.Codul penal al R.M. Comentariu. Sub redactia lui A. Barbaneagra. Chisinau: ARC, 2003. 141.O. Loghin, T. Toader. Drept penal roman. Partea speciala. Bucuresti: Sansa, 1994. 142.KoMMenmapuu K YzojioenoMy Kodexcy P.0. c nocmameuHUMuMamepuajiaMU u cydednou npaKmuimu. Uojx pe^. C. H. HnKyjiHHa. Mocraa: MeHejpKep, 2001. 143.KpacHKOB A. H. YzonoeHO npaeoean oxpana npae nejioaem e Poccuu. Ca-paTOB, 1996. 144.KpyranKOB JI. JT. UpecmynnenuH npomue mmHOcmu. flpocjiaBJTb, 1998.

Capitolul V INFRACTIUNI PRIVIND VIATA SEXUALA 1. Caracterizarea generala, notiunea si sistemul de infractiuni privind viata sexuala Libertatea individuala include, pe langa aspectele la care ne-am referit in capitolul precedent, libertatea si inviolabilitatea sexuala, adica posibilita tea persoanei, indiferent de sex, de a lua hotarari in domeniul vietii sexuale la dorinta sa, fara a se teme ca i s-ar putea produce prejudicii, specificand, totodata, ca aceasta libertate sa nu fie exercitata in mod arbitrar, adica prin incalcarea inviolabilitatii altei persoane. Gradul prejudiciabil al infractiunilor privind viata sexuala rezida in faptul ca ele aduc pagube serioase libertatii si inviolabilitatii sexuale ale persoanei, sanatatii lor, dezvoltarii morale si fizice normale a minorilor, cins tei si demnitatii persoanei, impiedica desfasurarea normala a vietii sexuale a membrilor societatii, creeaza o stare de dezechilibru in relatiile sociale. Academicianul rus V. N-Kudreavtev sublinia just ca necesitatea sexuala nu constituie cauza infractiunilor sexuale, iar noi nu condamnam vinovatul pentru aceasta necesitate, ci pentru satisfacerea ei prin metode antisociale (violenta, pervertire a minorilor etc). Obiectul general al infractiunilor privind viata sexuala il constituie relatiile sociale a caror existenta si normala desfasurare sunt conditionate de ocrotirea ordinii de drept a Republicii Moldova ce reglementeaza existenta intregii colectivitatiObiectul generic de grup a' acestor infractiuni il constituie relatiile sociale referitoare la ocrotirea libertatii si inviolabilitatii sexuale a persoa nei. Libertatea sexuala reprezinta relatiile sociale ce conditioneaza posibilitatea persoanei de a dispune de sine in domeniul relatiilor sexuale cu alte persoane. Inviolabilitatea sexuala a persoanei presupune interzicerea, asigurata de legea penala, de a intretine relatii sexuale cu o alta persoana fara consimtamantul ei si contrar vointei ei'. JI. A. AHflpeeBa. Cocmae npecmynneuuR u3Hacuno6amiH e coeemcKOMyzonoenoM npaee. ABTopecjjepaT KaHaHflaTCKoS flHCcepxauHH. JI., 1962, p. 5. 112 Obiectul nemijlocit de baza al infractiunilor privind viata sexuala il constituie in fiecare caz concret fie libertatea sexuala, fie inviolabilitate a sexuala a persoanei, fie ambele relatii sociale analizate. in afara relatiilor sociale referitoare la viata sexuala pe care le anali

zam, prin savarsirea unora dintre aceste infractiuni, pot fi vatamate si alte relatii sociale: relatiile sociale privind integritatea corporala sau sana tatea persoanei, cinstea si demnitatea ei, dezvoltarea morala si fizica normala a minorilor sau chiar viata persoanei. Toate aceste relatii sociale formeaza obiectul nemijlocit secundar al infractiunilor privind viata sexuala. Obiectul material al acestor infractiuni este corpul persoanei privit ca o totalitate de functii si procese organice ce mentin individul in viata. Latura obiectiva a infractiunilor privind viata sexuala se realizeaza numai prin actiuni active de constrangere a unei persoane la raporturi sexuale, homosexualism, lesbianism ori la savarsirea altor actiuni cu caracter sexual, uneori profitand de dependenta materiala, de serviciu sau de alta natura a victimei, precum si prin savarsirea unor acte de perversiune sexuala. Oricare din infractiunile privind viata sexuala are ca urmare prejudicia-bila o stare de incalcare a libertatii si/sau inviolabilitatii persoanei. Prin savarsirea unora dintre infractiunile privind viata sexuala se pot provoca si alte urmari prejudiciabile cu caracter secundar: sinuciderea victimei, vatama ri ale integritatii corporale sau ale sanatatii ori chiar moartea persoanei, in cazul urmarilor principale, raportul de cauzalitate nu trebuie stabilit in mod special, deoarece existenta sa rezulta din insasi savarsirea de catre faptuitor a actiunii incriminate. Acest raport trebuie stabilit numai in cazul producerii urmarilor cu caracter secundar la care ne-am referit2. Latura subiectiva a infractiunilor privind viata sexuala se caracterizeaza numai prin intentie directa. Unele din formele agravante ale infractiunilor de care ne ocupam sunt savarsite cu doua forme de vinovatie. De exemplu, violul care a provocat din imprudenta o vatamare integritatii corporale sau sanatatii ori decesul victimei. Latura subiectiva a acestor infractiuni nu include vreun motiv special, insa din dispozitiile legii penale reiese ca ele sunt savarsite in scopul satisfacerii necesitatilor sexuale ale faptuitorului sau ale altor persoane prin metode antisociale (violenta, pervertire a minorilor etc). 2 O. Loghin, T. Toader. Drept penal roman. Partea speciala. Bucuresti: Sansa, 19 94, p. 162. 113

> c r c e a c a j . . . . -S & " c a^ c o o S 8' ~ 2 c r a i -1 " o n C D O C D c G C V c r c a l i f i C D ^ 2 > > c a >ca H a <-o fi _ c a

" c r fi a ' C D c ac a C D ' I c a ' 3 CV u, = AIn o o-; ca cr*-* o c a cp n \ O fi i xi C D CV u, = AIn o o-; ca cr*-* o c a cp n \ O fi i xi C D c a c a " 3 5 C ~ .cp cp 5 c a 2. -2' 3*'3.S -S "35 O c a u cr 4gn3 fi 8 'i 2 CD CV C D -> X o a c a c a i-i ~ S I-2 c a C D .

o a cr O t-i cr CD C D f-i f-CV C V C D S i e icq C D r ^ , X co i> CD '3 fi 3-fi\. cv '.^Z CD X a c a "fi ^ CD x , c aC o CD t--^ a o ca cr; ca ^ " li > c a c a cr 35 o C V . < a " < " i 3 ' o O e C V o O e <ca P C g C D . 2 G O o u c a c a c a ^ 3 c a ' -G o > > < c a -S -^ " 5 5 c -o tr. > c a 5 f XI C D a :G 4 3 C V . 5 < n s s a i

c a e ca c -^ I o . 1= O " a i s a = 4 -^ * c vg5 c o g Sl C 2 B . O " si l .2* .2" o . > fi ""w w w O .-< 3 ~ S) <" H c r p5 o : =c C D c a * c 5 ^ O o CD C > cr "35 .3 -9 ' cr ca ^ C D O c a o fi fi

e > =3 "CD e C D C D tri C V C V C Q - f S C D c v XI > c a o c a o IV c r s s cr-2 S> c a <QS > f ca cvC "-S ca cv -T) CT -S -3 5 .C cv ^ OT CD c '-5 .G 'o53 o x; > X3 CD o o S S rs a cr c a ?-n S o ca o x e"8 'S PO SS o> c a a a ca n>Ca o " 3 5 * ? > < 4 C 8 # > c a C D3 . cv ff> a > 2 " o < 5 . U ca ca P0 2 > c a s i-i o > o c a c a o 3 fi ;5 = C D o c a x fi O c r o .9 3 O >M tr ca C D

C D g i-p i2 -S (fi H fi "S K x ^ ,ca ca S "o M tv ' " c a f c ) c v C D C D e ca xi x ^ -^ x c aC Do C D i-1 LL_ C D p oc aci o -nKl <SJ 9 8 e cr [o "3 .2 a s s w. S-O" 5 pn cr cr r o c r , c v > c a . C c a G x 3 c a PO . o c r , cv O C D " " X fi P q > c a 3 .a C D -P o "1 tr S 3-3 2 ? 3 S-S" Si ^ <n a -5 S r > B a fi o O > *c c r 10 h -3 C D c a > c a oX a c r C D C V o c a a C D X C D O C S P O . 2 c r <" o ca o< S 7 I*^ Sa| fi ca .3-5 cr c a 2 si a -s >

C D c a > 'o 'ali.3 PO -C D & s .a S cv 3 "5 Cq PO x c a "i I cr O r+ ^ O PO O CD t-i r* CD x ca ica -a c ^ ^ . o ca cr oO ) X . cv 'P CD ?J ^ a <_ 3 a ci'c C D C V x <ox, o CD yj r -ca PO CD o C D X a ^ ., 3" <n iS G CD c a c a o ^ ) cq 'o 1 > c a c a <ca S a a a f" r C V a C V o . _ C D o c r i j c a c a -a C D ca fC D c a O <ca * " ' . S a< 5 2. G -S

o c a C D ca D J^ CD *C D * 3 c a a =..t a 2 c r I1 CD c r ^ . c S > c a fi e O C D i . C D . C e C D I a I < p c r c a a -a ^ tv a ca o '-3 c o o S.S w C D ^ > s c r , 2 c a ^ 5T J2 " > fi c a > c a S ' 'p .a s CD C D s 8 : o 3 i S > 3 c r o " c a " C D

J2 '3 o > a ;-> a CD c a a a -a. 2 M '3 ^ ia 3- o > o 2 o * a ca CD Xn O O S s .ga fi ca i cr ,-x -S -o g?Sa "~ C ca .'a, ~-~ o >ca CD >3" o po o " ca cv>ca D cv O UJ ,ca =8 t^ !-i CD = _ > cr <cai-i fiCDa a V.S cr cr CD .2 c a a .% fi 4 -B .2 f . a i ca cv ca cr o o ^ ~ 3 CD O cr > > ca x CT t-< <-3 cv cv -o & 2 -5 o o -a -.-v . ' o CD O r* O ^ > c a P a a UJ ^".2 "ii p CD K ca ca ^&><:fifi c. O a 3 > < x .-cr n a CD CD 0 CD CD g CD g o a a c f 3

c a2 xo > -( _ o ^ O* & -3 c ca CD CD X *~l S ^f3 ca -a o 3.*3 ca a -p tr . =a C V fi J2 -. cr > c a>a H' 1 - a fi "a 'o g u (-1 O f o ca <ca o o ca (-1 t a c a ' 3 " S <D x "* c v -cac a f a e 'CD l CD .2 ca O C D a A ( -^ a C Dca f-i -ca X 'a fi x ca cr .a-,5 x O < r> < r> o ~ a n ^ C D ^ ' CD O cv -*H " ~ a C g c i w 3 a Ts^iS 23fipa,B o o a a .Z o cr fi ica" ' g o' c a t -' ^ > c a o c 'C D P O " 8 CV S CD G ^ 1 > ica ca CD 3 -^ ^ CD "o X C c a >- ^ > -c r c a C V a CD >a <ca o o CD . fi >3 3 3 w ^ "3 ^ C V O -S | I-I CD 3 X B 2 . fie CD c a CD O a a a c v -c a > c ag c a c a ^ S ^ . S

g 3 > c a -o oo -M a i-i O Q --cr a cv-O ^ o ca c rC D o .t3' fi ca o _ r^ M a gr x o C D ca O j8 a o*?-tr c a _ _ CD i- i < ^ S c v c cr'a CD CD " CD 2 2 3 o a cv a CD D '3 '3 C OD o ' S S g CD |-= C ta -o a .2 cv -s ~ g ' X xS c>ca^ o-a ca ^^ ^ ca 2 w S > S ca ca O q-8 o ca jo a c CD ?. ?P;::: Q ^ io -xi a 2 o fi cv S CD > 3 r < C D J CD act^' p n s a ^ B i 3 g a

ca -s ^' ^ >c a C D c a xf^> 53 o P C D1 2o a a cri e 2fi ta ca P C D> c a cr c "" = o c. > " x g ca 3 G cr o 'V C fi C a--a x <" S 5 *-r "t^ * i ca G 2 CD -" ca fi a a cr 'CD CD -" fi x . ~ c v > c a la C V < CD > 2 ca a 3D" >ca t-p .s -CD

a o ca o o c a c a o.ca2 fi d-ic^xcv ;2 i O K a S fi E. > o--S >ca C o o 8 n > c a 5 -a fi a ^ =a <-g 3 3 caD a ~ '=8 < CD .ae CD _Q = o a C V fi -S > a "5 CD ca fi > C D c a > c q 1 Sca-^ c n o ^ ^ a c a r a E ."fi | l-c a r-fi* O p fi -B a c; 3jr fi C V a CD C D > C 8 a x c a c a c a g cv C cv =8 _ rc a > c a"C D a C D ' B ic a * -ca 'c a fi <r '" > o|a s 3 I S o a _o 3 ^ V X7 O > c qt ofi_ Sg J a s . K5 1 <s s | cr < 5 " 03 Vi x .& 'ja C D f i* C D cr-<n .ar cf y^-I S ? J 2 -l S ca cv-IS fi a x

C '5 5x fi ^ .^ 3 g -ca S =5 a i? r-CD C 5 >car\ C D C D fi c, .a o- D ca o c -ca 2 o o ! a .->g pp C cv .C a g 35 i2 c a c & K. iS ja fi P fi. ca[Z In a o -' CD B a fi V o .2 fi c C D P p > c a c cv .^->ca o a .2 35" a I 8 # . I> a rs t-' -f c C D o <" r^ a a a .C rva CD <ia "s ^ >ca <n C D_ ^ .i2 x .2 >3 " 2 -a .-a fi c -c g a '2 D 2 a. '-a "o o a

fi .7" 3 .ia <c rt _ n r CD x CD a.. o ca > fi 3 o CD 3 tr o ~ a PO p. O fi ca a a '?> > c a fi o a r -to o P c a 5 . > ca ^D 'S o C c n o i s 2 ^ .s6. cr C X an 3 .> c a D . o ca . c a fi c c*3" ^ " a .

c r oO g v * ^ ' r . 3 '-fi J fi '. 3 a ; > CD 1 c ' C J D C D -l-3 a a >ca a 1 "g I li ^ s PO .tZCD fi -; 'S fi S -O CD = 8 CD r-f cr _ c a^xOcacr a o i o a to

Victima nu este obligata sa opuna rezistenta sau s-o continue daca isi da seama ca impotrivirea este zadarnica si poate duce la daune extrem de grave, fiind suficient ca prin comportarea sa i-a demonstrat vinovatului ca refuza categoric raportul sexual. A doua modalitate de constrangere -violul savarsit prin constrangere psihica -folosita ca mijloc de invingere a rezistentei victimei in scopul de a o viola, presupune amenintarea cu aplicarea violentei fizice. Potrivit pct. 5 al Hotararii Plenului din 29 august 1994, prin amenintarea aplicata ca mijloc de infrangere a rezistentei victimei se intelege sperierea victimei cu asemenea actiuni sau vorbe, care dezvaluie intentia reala a vinovatului de a aplica forta fizica fata de victima si copiii ei, rudele apropiate sau alte persoane. Ea se manifesta si prin actiunile amenintato are ale vinovatului, de exemplu, prin demonstrarea armei (pistolului, cutitului, briciului era). Deoarece amenintarea victimei sau a rudelor ei apropiate cu omor sau cu vatamarea grava a integritatii corporale sau a sanatatii este elementul necesar al lit. g) alin. 2 art. 171 C.P., nu este nevoie de o calificare suplimentara a actiunilor vinovatului in baza art. 155 CP. Daca amenintarea cu omor, cu pricinuirea vatamarilor corporale grave a fost exprimata dupa viol sau tentativa la el in scopul, de exemplu, de a speria victima si a-i impiedica astfel de a se adresa cu o cerere despre cele intamplate in cazul existentei temeiurilor suficiente de a se teme de realizarea acestei amenintari, actiunile vinovatului urmeaza a fi calificate in baza art. 155 CP. si alineatul respectiv al art. 171 CP. Constrangerea psihica trebuie sa fie reala si destul de serioasa, pentru ca victima sa aiba motive de a se teme de realizarea acestei amenintari. Amenintarea se poate manifesta concret sau sub forma generala, prin cuvinte, gesturi ori sa rezulte din situatia creata (daca, bunaoara, intr-un loc pustiu un grup de persoane ataca o persoana si cer de la ea sa li se supuna dorintei lor sexuale, amenintarea de a se rafui cu ea reiese din situatia savarsirii infractiunii). Amenintarea cu violenta psihica se poate manifesta, de asemenea, si prin amenintarea cu privatiune de libertate (inchiderea intr-un subsol) sau cu aplicarea unor anumite masuri fizice (legarea victimei de un copac in padure), daca aceste actiuni pot prezenta pericol pentru victima. in literatura de specialitate a fost expusa opinia profesorilor rusi M. Sargorodski, A. Piontkovski si V. Mensaghin4, potrivit careia ameninta 4 A. A. rinoHTKOBCKHH, B. J\. MeHbiuaruH. Kypc coeemcKozo yzonoenozo npaea. OcoaeHHan nacrnb. T. 1. MocKBa, 1955, p. 630; M. j\. IIIapropoflCKHB. yzonoeHuu mdeKc PC0CP 1960 KoMMeHmapuu. JlTY, p. 234. i 1 fi rea in scopul de viol se poate manifesta si prin amenintarea cu distrugerea averii sau cu raspandirea unor informatii ce defaimeaza victima. Practica judiciara si doctrina penala n-au acceptat insa opinia mentionata, deoarece aceste fapte sunt, pe buna dreptate, mai putin primejdioase

pentru societate decat cele ce caracterizeaza violul si nu creeaza victimei nici o vicisitudine. De aceea, trebuie avut in vedere ca la viol se refera numai amenintari cu violenta fizica in masura sa-i creeze victimei un impas egal cu starea de neputinta. in a treia modalitate, violul poate fi savarsit profitand de imposibilitatea victimei de a se apara ori de a-si exprima vointa. Potrivit pct. 6 al Hotararii Plenului din 29 august 1994, violul se considera savarsit cu profitarea de starea de neputinta a victimei in acele cazuri in care ea, din cauza starii psihice sau fizice (varsta minora, deficiente fizice, tulburari sufletesti, alta stare de neputinta sau inconstient a etc), nu a putut intelege caracterul si esenta actiunilor savarsite fata de ea sau nu a putut opune rezistenta vinovatului si acesta, intrand in raport sexual, intelegea ca victima se afla in asemenea stare. Pentru a recunoaste violul savarsit cu folosirea starii de neputinta a victimei, nu are importanta faptul daca insusi vinovatul a adus victima la asa stare (i-a dat bauturi spirtoase, substante narcotice, somnifere etc.) sau ea se afla in stare de neputinta, independent de actiunile lui. Profesorul rus A. Ignatov5 distinge patru forme de stare de neputinta a partii vatamate: 145.Starea de neputinta se poate, mai intai, manifesta prin incapacitatea victimei de a intelege realitatea inconjuratoare si aspectul real al actiunilor comise. Atare circumstanta apare in cazurile pierderii cunostintei, unei absolute, totale stari de ebrietate alcoolica, narcotice sau toxice ce au provocat un somn profund. 146.Starea de neputinta se poate manifesta, de asemenea, prin incapacitatea persoanei de a aprecia la justa valoare situatia in care a nimerit, de a intelege importanta sociala a actiunilor savarsite. De cele mai multe ori nu sunt in stare sa aprecieze corect faptele si situatiile persoanele de varsta frageda, persoanele cu debilitate mintala si cele care sufera de boli psihice. 147.Starea de neputinta trebuie constatata si in cazurile cand victima nu da dovada de vointa, de exemplu, un soc emotional. 5 A. H. HraaTOB. KeajiucpuKaitufi nonoeux npecmynjienuu. MocKBa, 1974. 1 17

4. Starea de neputinta se caracterizeaza si prin incapacitatea victimei de a opune rezistenta violatorului din cauza deficientelor fizice, a bolilor somatice, ebrietatii sau din cauza unor anumite circumstante exterioare. Autorul rus I. Alexandrov6 determina cinci stari de neputinta a victimei: 1) deficiente fizice; 2) tulburari psihice; 3) alte stari patologice; 4) starea de inconstienta si 5) varsta frageda. in general, starile de neputinta a victimei expuse de acesti autori coincid. Noi credem ca se cere o interpretare mai detaliata a varstei fragede ca o stare de neputinta a victimei, expusa de acesti autori si adaptata de noi la dispozitia art. 171 CP. in teoria si practica judiciara e rezolvata, in principiu, problema despre faptul ca raportul sexual cu un copil, denumit persoana de varsta frageda, macar si fara aplicarea constrangerii fizice sau psihice, se incadreaza in notiunea folosirii starii de neputinta a victimei si trebuie calificata ca viol, chiar daca copilul nu s-a refuzat comiterea contactului sexual. Se cere insa a stabili un criteriu de delimitare dintre violul profitand de starea de neputinta (alin. 1 art. 171 C.P.), violul unui minor (lit. b) alin. 2 art. 171 C.P.), violul unei persoane in varsta de pana la 14 ani (lit. b) alin. 3 art. 171 CP.) si raportul sexual cu o persoana care nu a atins varsta de 16 ani (art. 174 CP). Sustinem opinia autorilor mentionati, precum ca acest criteriu trebuie sa fie varsta victimei. In interesul dezvoltarii sexuale normale a minorilor orice raport sexual fara constrangere fizica sau psihica cu un copil care n-a atins varsta de 12 ani trebuie calificat ca viol, prevazut in alin. 1 art. 171 CP. Si atunci, violarea unui minor presupune constrangerea la raport sexual a unei persoane in varsta de la 14 pana la 18 ani; violul unei persoane de pana la 14 ani reprezinta constrangerea la contact sexual a unei persoane in varsta de la 12 la 14 ani, iar raportul sexual cu o persoana care n-a atins varsta de 16 ani constituie un raport sexual benevol cu o persoana in varsta de la 12 la 16 ani. Alte actiuni, cu ajutorul carora o persoana obtine consimtamantul victimei de a accepta contactul sexual (inselarea, abuzul de incredere, promisiunea de a se casatori etc.) nu sant considerate viol si nu atrag dupa sine raspundere penala. Unele legislatii prevad raspundere penala pentru seductie intr-un articol aparte, de exemplu, art. 199 CP. al Roma 6 K). B. AjieKcaHflpoB. Vzcmoauan omeemcmeeHHOcmb 3a u3Hacwioeahue. KweB, 1968, p. 26-30. . . .,.,,;.., , ,, .. 118 niei (raportul sexual cu o persoana mai mica de 18 ani obtinut cu ajutorul unor promisiuni de casatorie). Infractiunea de viol se consuma din momentul inceperii actului sexual, indiferent de consecinte. Potrivit pct. 13 al Hotararii Plenului din 29 august 1994, la solutionarea cauzelor privind tentativa de viol cu aplicarea fortei fizice sau a constrangeri i psihice trebuie constatat faptul daca inculpatul a actionat in scopul de a savarsi raportul sexual si daca forta aplicata a servit drept mijloc de a-si atinge scopul. Numai daca exista aceste circumstante, actiunile

vinovatului pot fi examinate ca tentativa de viol. in legatura cu aceasta este necesar a face deosebire intre tentativa de viol si alte atentate criminale, care lezeaza onoarea, demnitatea si inviolabilitatea personalitatii victimei (acte de desfrau, huliganism, cauzarea vatamarilor corporale, insulta etc). in cazul refuzului benevol de a savarsi infractiunea, faptuitorul poarta raspundere doar pentru actiunile savarsite real si cu conditia ca ele contin semnele componentei altei infractiuni, de exemplu, vatamare medie a integritatii corporale sau a sanatatii. Latura subiectiva a violului se caracterizeaza numai prin intentie directa. Subiect al violului poate fi orice persoana fizica responsabila, de sex diferit, care a implinit varsta de paisprezece ani. Alineatul 2 din art. 171 CP. agraveaza raspunderea penala cand violul este: a) savarsit repetat; b) savarsit cu buna-stiinta asupra unui minor; c) savarsit de doua sau de mai multe persoane; d) savarsit prin drogarea sau otravirea prealabila, cu intentie, a victimei; e) insotit de contaminarea intentionata cu o boala venerica; f) insotit de torturarea victimei; g) insotit de amenintarea victimei sau a rudelor ei apropiate cu moartea ori cu vatamarea grava a integritatii corporale sau a sanatatii. Formele agravante de manifestare prevazute de literele a), b), c), si f) au aceleasi explicatii ca si circumstantele corespunzatoare ale art. 145 si 151 CP, de aceea nu este necesara o noua interpretare a lor. Violul savarsit prin drogarea sau otravirea prealabila, cu intentie, a victimei (lit. d) alin. 2 art. 171 CP). Prin drogare, cu intentie, se intelege administrare prealabila victimei a unor stupefiante sau medicamente in cantitati excesive. Notiunea de stupefiante este data in art. 217 CP, de aceea va facem trimitere la aceste explicatii. Prin otravirea prealabila, cu intentie, a victimei se intelege intoxicarea ei cu buna-stiinta cu substante 119

chimice toxice avand efect puternic. Atat drogarea, cat si intoxicarea urmaresc scopul de a lipsi victima de posibilitatea de a opune rezistenta. Violul insotit de contaminarea cu o boala venerica (lit. e) alin. 2 art. 171 C.P.). Analiza contaminarii cu o boala venerica, precum si a bolilor venerice este data la art. 211 CP., de aceea nu este necesara repetarea explicatiilor corespunzatoare. Violul insotit cu amenintarea victimei sau a rudelor apropiate cu moartea ori cu vatamarea grava a integritatii corporale sau a sanatatii (lit. g) alin. 2 art. 171 CP.) a fost partial explicat de noi la interpretarea laturii obiective a violului si la pct. 5 al Hotararii Plenului di n 29 august 1994. De aici reiese ca forma agravanta data limiteaza const rangerea psihica prevazuta in alin. 1 art. 171 CP. Aceasta constrangere trebuie sa fie mai usoara decat amenintarile de la forma agravanta data. Violul: a) asupra persoanei care se afla in grija, sub ocrotirea, protectia, la educarea sau la tratamentul faptuitorului; b) asupra unei persoane minore in varsta de pana la 14 ani; c) insotit de contaminarea, cu intentie a victimei cu virusul HIV care provoaca SIDA; d) care a cauzat victimei, din imprudenta, o vatamare grava integritatii corporale sau sanatatii; e) care a provocat, din imprudenta, decesul victimei; f) soldat cu alte urmari grave, este prevazut in alin. 3 art. 171 CP. si considerat de legiuitor ca viol destul de grav. Violul asupra persoanei care se afla in grija, sub ocrotirea, protectia, la educarea sau la tratamentul faptuitorului (lit. a) alin. 3 art. 171 CP.) indica de fapt semnele speciale ale subiectului unui atare viol. Faptuitorul violului trebuie sa aiba calitatea de parinte, tutore, ruda sau prieten in a caror grija a fost lasata persoana, ultima avand necesitate de ocrotire, protectie sau ocrotire: fiind pedagog, curator, educator, medic, antrenor etc. Violul asupra unei persoane in varsta de pana la 14 ani (lit. b) alin. 3 art. 171 CP.) presupune constrangerea fizica sau psihica la raport sexual a unei persoane de pana la 14 ani sau folosirea starii de neputinta a unei persoane in varsta de la 12 la 14 ani, fiindca persoanele in varsta de pana la 12 ani sunt considerate in stare de neputinta, potrivit varstei, si in cazul raportului sexual benevol, care precum am mentionat anterior se incadreaza in baza alin. 1 art. 171 CP. Trebuie subliniat si faptul ca inculpatul admitea sau stia ca savarseste un raport sexual cu o persoana care nu a implinit varsta de 14 ani. Violul insotit de contaminarea, cu intentie, a victimei cu virusul ce provoaca maladia SIDA (lit. c) alin. 3 art. 171 CP.). Notiunea contaminarii intentionate cu virusul ce provoaca maladia SIDA,

precum si a maladiei SIDA este data la art. 2 12 CP., de aceea facem trimitere la explicatiile articolului citat. Violul care a cauzat, din imprudenta, o vatamare grava a integritatii corporale sau a sanatatii (lit. d) alin. 3 art. 171 CP.). Latura subiectiva a acestei circumstante agravante se caracterizeaza, potrivit art. 19 C.P., prin doua forme de vinovatie. Notiunea vatamare grava a integritatii corporale din imprudenta o gasiti la explicatiile de la art. 157 CP. Violul care a provocat, din imprudenta, decesul victimei (lit. e) alin. 3 art. 171 CP.). Latura subiectiva a acestei circumstante agravante este aceeasi ca si la circumstanta agravanta anterioara. Notiunea decesului victimei, din imprudenta, o cautati la explicatiile de la art. 149 CP. Violul soldat cu urmari grave (lit. f) alin. 3 art. 171 CP.) . Potrivit pct. 12 al Hotararii Plenului din 29 august 1994, la urmari grave se refera omorul intentionat al victimei in cursul violului, sinuciderea victimei, boala psihica survenita ca urmare a violului, graviditatea sau intreruperea ei, contaminarea cu o boala grea de catre o persoana care stia ca sufera de aceasta boala, vatamarea grava a integritatii corporale sau a sanatatii victimei in timpul violului. Tot la aceste urmari grave se refera si survenirea mortii victimei ca urmare a unei boli grele de care suferea, in cazul existentei si a determinarii unei legaturi cauzale intre violul savarsit si moarte. Daca moartea a fost provocata cu intentie directa ori indirecta, faptuitorul va raspunde pentru un concurs de infractiuni potrivit lit. f) alin. 3 art. 171 CP. si lit. i) alin. 3 art. 145 CP. 2.2. Actiuni violente cu caracter sexual (art. 172 CP.) Latura obiectiva a infractiunii are drept baza savarsirea actelor de homosexualism, lesbianism sau a altor actiuni cu caracter sexual, comise prin constrangere fizica sau psihica a persoanei ori profitand de imposibilitate a acesteia de a se apara. Actiunile cu caracter sexual, denumite astfel de legiuitor, reprezinta niste acte sexuale nefiresti intre persoane de acelasi sex, acte de satisfacere a instinctului sexual intre barbati sau intre femei, acte care contravin legilor naturii. De aceea actiunile cu caracter sexual nu pot fi numite raporturi sexuale7, care reprezinta acte biologice de impreunare a sexelor, adica a unui barbat si a unei femei. 7 A. Barbaneagra. Comentariul citat, p. 359. ' ", ' 121

Prin homosexualism (pederastie) se intelege savarsirea unui act sexual nefiresc intre doi barbati (amor socratic). Este pedepsit penal, la fel ca si violul, numai homosexualismul savarsit prin constrangere fizica sau psihica a persoanei sau profitand de imposibilitatea acesteia de a se apara ori de a-si exprima vointa. Codul penal al R.M. din 1961 prevedea raspundere penala si pentru actul homosexual benevol. Potrivit insa opiniei multor specialisti si pozitiei legislatiilor unor tari, ca problema homosexualitatii este o chestiune, in primul rand, medicala, sociala si nu juridica, legiuitorul nostru a exclus raspunderea penala pentru astfel de acte. Notiunea de lesbianism (homosexualitate feminina) presupune actiuni sexuale nefiresti intre doua femei, savarsite prin constrangere fizica sau psihica a persoanei ori profitand de imposibilitatea acesteia de a se apara sau de a-si exprima vointa. Codul penal din 1961 nu cunostea raspundere penala pentru astfel de fapte. Prin alte actiuni cu caracter sexual, savarsite prin constrangere fizica sau psihica a persoanei ori profitand de imposibilitatea acesteia de a se apara sau de a-si exprima vointa, se inteleg toate celelalte actiuni cu caracter sexual, cu exceptia homosexualismului si lesbianismului. Actele sexuale nefiresti intre persoane de acelasi sex nu pot fi numite acte de perversiune sexuala8, deoarece acte de perversiune sexuala se numesc numai actiunile cu caracter sexual nefiresti intre persoane de sex opus9. Din acest punct de vedere, este gresita inlocuirea termenului alte actiuni cu caracter sexual" cu termenul satisfacerea poftei sexuale in forme perverse" Legea nr. 305-XV din 11 iulie 2003. Actiunile cu caracter sexual nefiresti intre persoane de acelasi sex se pot manifesta prin sadism (maltratarea, brutalizarea, torturarea altei persoane), vampirism (adica prin privirea, sorbirea sangelui victimei), fetisism (adica prin atingerea anumitor parti ale corpului altei persoane) etc. Notiunile de constrangere fizica sau psihica a persoanei sau profitand de imposibilitatea acesteia de a se apara ori de a-si exprima vointa sunt identice cu notiunile corespunzatoare explicate la art. 171 CP., de aceea nu este necesara o noua repetare a lor, consultati-le inca o data. Infractiunea se consuma din momentul inceperii actului homosexual, lesbianism sau a altor actiuni violente cu caracter sexual, indiferent de consecintele survenite. 8 Ib id e m . --................................ 'O . L o g h in , T . T o ad e r.1 8 5 . - " > >> : : * "^ ; O p . c it.,p . . . ; , Latura subiectiva se caracterizeaza numai prin intentie directa. Nu intereseaza pentru calificare motivele si scopul infractiunii. Subiect al infractiunii poate fi orice persoana fizica responsabila de acelasi sex, care a implinit varsta de paisprezece ani. Alineatul 2 art. 172 CP. prevede raspundere penala pentru aceleasi actiuni: a) savarsite repetat; b) savarsite cu buna-stiinta asupra unui

minor; c) savarsite de doua sau de mai multe persoane; d) insotite de contaminarea intentionata cu o boala venerica; e) insotite de amenintarea cu moartea sau cu vatamarea grava a integritatii corporale sau a sanatatii. Alineatul 3 art. 172 CP. determina raspunderea penala pentru actiunile prevazute in alin. 1 sau 2, care: a) au fost savarsite asupra unei persoane despre care se stia cu certitudine ca nu a atins varsta de 14 ani; b) au cauzat contaminarea intentionata cu maladia SIDA*; c) au cauzat, din imprudenta, o vatamare grava a integritatii corporale sau a sanatatii; d) au provocat, din imprudenta, decesul victimei; e) au provocat alte urmari grave. Toate actiunile violente cu art. 172 CP. sunt prevazute CP., desi ultimul determina evita repetarea, consultati data la art. 171 CP. caracter sexual, prevazute in alin. 2 si 3 si in alineatele corespunzatoare ale art. 171 si alte circumstante agravante. Pentru a notiunea circumstantelor agravante corespunzatoare

2.3. Constrangerea Ia actiuni cu caracter sexual (art. 173 CP.) Latura obiectiva a infractiunii o constituie constrangerea unei persoane la raporturi sexuale, la homosexualism, la lesbianism ori la savarsirea altor actiuni cu caracter sexual prin santaj sau profitand de dependenta materiala, de serviciu sau de dependenta de alta natura a victimei. Prin constrangerea homosexuale sau de caracter sexual se prin cel putin una art. 173 CP. unei persoane la raporturi sexuale, la acte lesbianism ori la savarsirea altor actiuni cu intelege exercitarea unei presiuni asupra victimei din metodele sau imprejurarile cuprinse in dispozitia

Constrangerea prin santaj presupune amenintarea persoanei cu violenta fizica, care poate fi aplicata in viitor, cu raspandirea unor stiri defaimatoare despre ea, cu deteriorarea sau cu distrugerea bunurilor acesteia ori cu rapirea victimei. * au cauzat contaminarea intentionata cu virusul maladiei SIDA (n.n.). 123

Constrangerea unei persoane ce se afla in dependenta materiala presupune amenintarea victimei cu lipsirea ei de intretinerea completa sau partiala pe care faptuitorul i-o acorda. Constrangerea unei persoane subordonata pe linie de serviciu faptuitorului reprezinta amenintarea victimei cu aplicarea masurilor disciplinare, materiale, cu transferul la o alta munca mai putin remunerata sau chiar cu concedierea. Constrangerea unei persoane profitand de dependenta de alta natura a victimei constituie amenintarile ce pot avea loc in relatiile dintre profesori si elevi (studenti), dintre tutore si persoana tutelata, dintre o persoana care este ruda cu un inalt functionar al statului etc. Infractiunea se consuma o data cu aplicarea constrangerii, chiar daca faptuitorul n-a reusit sa forteze victima sa intretina raporturi sexuale, acte homosexuale, de lesbianism ori alte actiuni cu caracter sexual. Latura subiectiva a infractiunii se caracterizeaza numai prin intentie directa. Subiect al infractiunii poate fi orice persoana fizica responsabila, care a atins varsta de saisprezece ani. 2.4. Raportul sexual cu o persoana care nu a atins varsta de 16 ani (art. 174 CP.) Latura obiectiva se realizeaza prin raportul sexual, homosexualismul, lesbianismul, precum si prin alte actiuni cu caracter sexual, cu o persoana despre care se stia cu certitudine ca nu a implinit varsta de 16 ani. Este vorba de savarsirea raportului sexual si a altor actiuni cu caracter sexual in mod benevol cu o persoana in varsta de la 12 la 16 ani. Dupa cum am mentionat anterior, raportul sexual benevol cu o persoana in varsta de pana la 12 ani care, in virtutea varstei si a dezvoltarii sale, nu este inca in stare sa inteleaga caracterul actiunilor savarsite fata de ea, desi poate sa cunoasca aspectul real al chestiunii, trebuie calificat drept viol savarsit prin profitarea starii de neputinta a persoanei. Definitia de raport sexual a fost data la art. 171 CP., iar a homosexualismului, lesbianismului si a altor actiuni cu caracter sexual -la art. 172 CP., de aceea va facem trimitere la aceste artticole. In fiecare caz trebuie aduse probe precum ca faptuitorul stia cu certitudine ca intretine relatii sexuale cu o persoana in varsta de la 12 la 16 ani. Infractiunea se consuma in momentul in care incep raportul sexual, actele de homosexualism sau de lesbianism ori actiunile cu caracter sexual. Latura subiectiva a infractiunii se caracterizeaza numai prin intentie directa. Subiect al infractiunii poate fi orice persoana fizica responsabila care in momentul savarsirii infractiunii a implinit varsta de 18 ani, adica numai o persoana matura. 2.5. Actiuni perverse (art. 175 CP.) Latura obiectiva a infractiunii se realizeaza prin savarsirea de actiuni perverse fata de o persoana despre care se stia cu certitudine ca nu a atins varsta de 16 ani.

Actele de perversiune sexuala presupun savarsirea unor acte sexuale nefiresti, altele decat cele care constituie actiuni sexuale intre persoane de acelasi sex (homosexualism, lesbianism sau alte actiuni cu caracter sexual). Este necesar ca perversiunea sexuala sa fie comisa benevol de persoane de sex opus, adica de un barbat si de o femeie. In aceasta situatie nu intereseaza care persoana are rol activ si care are rol pasiv, ambele constituie subiecti ai infractiunii. Perversiunea sexuala se poate manifesta prin coitus peros" (act sexual prin gura), coitus peranum" (act sexual prin anus), precum si prin patrunderea in organele genitale in alt mod, afara de penis etc. in relatiile sexuale dintre persoanele de sex opus, perversiunea sexuala se poate exercita atat asupra propriului corp, cat si asupra corpului celeilalte persoane. Actele de perversiune sexuala care au loc asupra corpului altor persoane pot lua forma: sadismului (adica prin maltratarea, brutalizarea sau torturarea altei persoane), vampirismului (adica prin privirea, sorbirea sangelui victimei), fetisismului (adica prin atingerea corpului sau a anumitor parti ale corpului) etc. Actele de perversiune sexuala asupra propriului corp in cursul comiterii lor se pot infatisa sub forma masohismului (satisfacerea dorintei sexuale prin suferirea violentei, umilintei, maltratarii), necrofiliei (excitare a erotica in fata unui cadavru). Daca are loc un act sexual nefiresc cu un cadavru, ca o alta forma de necrofilie, autorul va raspunde pentru infractiunea de profanare de morminte, prevazuta in art. 222 CP. Perversiunea sexuala poate lua si alte forme cum sunt exhibitionismul (subiectul isi expune organele genitale in public), mixoscopia (privirea 125

actului sexual efectuat de alte persoane), masturbatia etc.10. in fiecare caz se cere a dovedi ca faptuitorul efectueaza actiuni perverse cu o persoana despre care se stia cu certitudine ca nu a atins varsta de saisprezece ani. Actiunile perverse se consuma in momentul in care faptuitorul a inceput comiterea lor, indiferent de faptul daca el si-a satisfacut instinctul sexual sau nu. Latura subiectiva se caracterizeaza numai prin intentie directa. Subiect al actiunilor perverse pot fi persoanele de sex opus, care le savarsesc, indiferent de rolul lor activ sau pasiv, persoane fizice responsabile care au atins varsta de paisprezece ani. Din cauza ca actiunile perverse dintre persoanele de sex opus raman nepedepsite, propunem a completa art. 175 CP. cu alineatul 2 in urmatoarea redactie: actiunile perverse savarsite prin constrangere fizica sau psihica a persoanei de sex opus sau profitand de imposibilitatea acesteia de a se apara ori de a-si exprima vointa, se pedepsesc cu inchisoare de la 5 la 15 ani". Precum am mentionat anterior, satisfacerea poftei sexuale prin constrangere fizica sau psihica a persoanei ori profitand de imposibilitatea acesteia de a se apara sau de a-si exprima vointa" a inlocuit incorect prin Legea nr. 305-XV din 11 iulie 2003 notiunea de actiuni violente cu caracter sexual" din art. 172 CP., deoarece ultimele dupa denumirea art. 172 CP. presupun actiuni sexuale nefiresti intre doua persoane de acelasi sex. "' f *? " ' *'.Subiecte pentru evaluare 148.Ce intelegeti prin raport sexual in cazul violului? 149.Prin ce se deosebeste notiunea raportului sexual de notiunea actiunilor violente cu caracter sexuali 150.Prin ce difera notiunea actiunilor violente cu caracter sexual de notiunea actiunilor perversei 151.Care amenintari constituie constrangerea psihica a persoanei? 152.Care raport sexual benevol cu o persoana minora este considerat viol profitand de starea de neputinta a acesteia? Codul penal al Romaniei comentat si adnotat. Partea speciala. Voi. I. Bucuresti, 1975, p. 229. 153.Ce intelegeti prin viol soldat cu alte urmari gravei 154.Ce intelegeti prin constrangerea unei persoane la raporturi sexuale prin santaj!

155.Ce intelegeti prin constrangerea unei persoane la actiuni cu caracter sexual, profitand de o dependenta de alta natura a victimei! 156.Care este semnul special al subiectului unui raport sexual cu o persoana care nu a implinit varsta de 16 ani? 10. Are sau nu are importanta rolul activ sau pasiv al faptuitorilor perversiuni i sexuale? K I/1 4 "Bibliografie 157.Codul penal al R.M. din 2002. Partea speciala. Cap. IV. Chisinau, 2003. , 158.A. Borodac. Curs de drept penal. Partea speciala. Voi. I. Chisinau: Stiinta, 1996. 159.S. Branza. Infractiuni contra vietii, sanatatii, libertatii si demnitatii pe rsoanei. Chisinau: USM,\999. 160.O. Loghin, T. Toader. Drept penal roman. Partea speciala. Bucuresti: Sansa, 1994. 161.Codul penal al Romaniei comentat si adnotat. Partea speciala. Voi. I. Bucuresti: Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1975. 162.Codul penal al Republicii Moldova. Comentariu. Sub red. lui A. Barbaneagra. Chisinau: ARC, 2003. 163.K. PouiKa. HnqbpaKuuyHb Konmpa nepcoamu. KnuiHmy: YCM, 1979. 164.KoMMeumapuu K YzonoenoMy KodeKcy POCCUUCKOU <t>edepauuu c nocmameunuMUMamepu anaMU u cvaeanou npaKmuxoii. Yloj\ pea. C. H. HpfKyjiHHa. MocKBa: MeHe/pcep, 2001. 165.YzoRoenoe npaeo Poccuu. Ocodeunan nacmb. TOM 2. Ylojx pejx-A. H. Hma-TOBa H K). A. KpacHKOBa. MocKBa: HopMa, 1999. 166.A. H. HraaTOB. KeanuqbuKau,un nonoewx npecmynneHUU. MocKBa, 1974. 167.IO. B. AjieKcaHTtpoB. YzoRoenafi omeemcmeeHHOcmb 3a lanacujioeaHue. KneB, 1968. 168.JI. JI. KpyriiHKOB. ripecmynneHUfi npomue Jiuvnocmu. ilpoanaBJit, 1998. 169.Hotararea Plenului Judecatoriei Supreme a R.M. din 29 august 1994 cu modificarile introduse prin Hotararea Plenului din 20 decembrie 1999 Cu privire la practica judiciara despre infractiunile sexuale" // Culegere de Hotar ari explicative. Chisinau, 2002. 127

Capitolul VI INFRACTIUNI CONTRA DREPTURILOR POLITICE, LA MUNCA Sl CONTRA ALTOR DREPTURI CONSTITUTIONALE ALE CETATENILOR 1. Caracterizarea generala, notiunea si infractiunile contra drepturilor politice, la munca si contra altor drepturi constitutionale ale cetatenilor Potrivit art. 4 al Constitutiei R.M., dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile omului sunt interpretate si aplicate in conformitate cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte. Articolul 1 al D.U.D.O. din 10 decembrie 1948 proclama ca toate fiintele umane se nasc libere si egale in demnitate si in drepturi. Articolul 16 al Constitutiei R.M. declara ca toti cetatenii R.M. sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara deosebire de rasa, national itate, origine etnica, limba, religie, sex, opinie, apartenenta politica, avere sau de origine sociala. Articolele 24-54 ale C.R.M. enumera drepturile si libertatile fundamentale ale persoanei, drepturi garantate de Constitutie si de alte legi: dreptul la viata si integritate fizica si psihica, libertatea individuala si siguranta persoanei, inviolabilitatea domiciliului, secretul corespondentei, libertatea constiintei, dreptul la informatie, protectia muncii, dreptul la proprietatea privata si protectia acesteia etc. Capitolul V al Partii speciale a Codului penal din 2002, alaturi de capitolele II, III, IV, VI si VII contin norme juridico-penale care apara direct drepturile si libertatile fundamentale ale persoanei, denumite si drepturi constitutionale ale persoanei, desi, la drept vorbind, toate normele juridice ale dreptului penal intr-un fel ori altul, direct sau indirect sunt menite sa ocroteasca interesele omului. Ele favorizeaza crearea situatiei de stabilitate in societate, asigura conditii sociale, economice si politice de dezvoltare armonioasa a personalitatii. insa interdictiile capitolului V al Partii speciale a Codului penal sunt special indreptate spre ocrotirea drepturilor si libertatilor fundamentale ale persoanei, ele fiind stipulate in Constitutia R.M. si in tratatele internationale la care R.M. este parte. Gravitatea prejudiciabila a acestor infractiuni consta in faptul ca ele impiedica exercitarea de catre cetateni a drepturilor si libertatilor constitutionale, ce ating diferite aspecte ale vietii si activitatii omului, produc prejudicii importante drepturilor si libertatilor cetatenilor care, uneori, nu mai pot fi recompensate. De exemplu, ca rezultat al incalcarii regulilor de protectie a muncii, persoana ramane invalida pe viata etc. Obiectul general al infractiunilor contra drepturilor politice, la munca si contra altor drepturi constitutionale ale cetatenilor il constituie relatiile sociale a caror existenta si normala desfasurare sunt conditionate de ocrotirea ordinii de drept a tarii ce reglementeaza existenta intregii colectivitati. Obiectul generic sau de grup al acestor infractiuni il constituie

relatiile sociale ce determina ocrotirea drepturilor si libertatilor constitutio nale ale cetatenilor. Obiectul nemijlocit de baza al infractiunilor analizate il constituie relatiile sociale concrete: egalitatea in drepturi ale cetatenilor, inviolabilit atea vietii personale, dreptul la informatie, dreptul electoral, libertatea constiintei, inviolabilitatea domiciliului sau alte drepturi constitutionale ale cetatenilor. Unele infractiuni pot avea obiect nemijlocit secundar: viata, sanatatea sau proprietatea persoanei. in cazul in care aceste infractiuni poseda obiecte nemijlocite secundare ele au si obiect material: corpul fizic al persoanei privit ca o totalitate de functii si procese organice, precum si averea ei. Latura obiectiva a acestor infractiuni se realizeaza prin diferite actiuni sau inactiuni prejudiciabile, prevazute de legea penala, care se pot manifesta prin neacordarea posibilitatilor exercitarii drepturilor si libertatilor constitutionale sau prin crearea dificultatilor dobandirii lor. Unele infractiuni contra drepturilor politice, la munca sau contra altor drepturi constitutionale sunt formulate ca niste componente formale de infractiuni si se consuma o data cu savarsirea actiunilor prejudiciabile stipulate de lege. in calitate de componente materiale de infractiuni sunt considerate: incalcarea drepturilor cetatenilor (lit. b) art. 176 C.P.); impiedicarea exercitarii libere a dreptului electoral sau a activitatii organelo r electorale (lit. d) si e) art. 181 CP.); incalcarea regulilor de protectie a muncii (art. 183 C.P.); violarea dreptului la libertatea intrunirilor (lit. c) alin.l art. 184 CP.); atentarea la persoana si la drepturile cetatenilor sub forma de propovaduire a credintelor religioase si de oficiere a riturilor religioase, insotite de cauzarea de daune sanatatii cetatenilor (art. 185

129

CP.), precum si unele circumstante agravante ale componentelor de infractiuni formale. Aceste infractiuni sunt considerate consumate o data cu survenirea urmarilor prejudiciabile cerute de lege. Latura subiectiva a majoritatii infractiunilor contra drepturilor politice, la munca sau contra altor drepturi constitutionale ale cetatenilor se caracterizeaza prin vinovatie intentionata si numai incalcarea regulilor de protectie a muncii este comisa din imprudenta. Subiect al acestor infractiuni poate fi orice persoana fizica responsabila, care in momentul savarsirii infractiunii a implinit varsta de saisprezece ani. Rezumand cele relatate putem defini notiunea acestor infractiuni. Prin infractiuni contra drepturilor politice, la munca sau contra altor drepturi constitutionale ale cetatenilor se inteleg acele actiuni sau inactiuni prejudiciabile prevazute de legea penala, care se manifesta prin neacordarea posibilitatilor de exercitare a drepturilor si libertatilor constitutionale sau prin crearea dificultatilor dobandirii lor. Infractiunile contra drepturilor politice, la munca sau contra altor drepturi constitutionale ale cetatenilor pot fi sistematizate in trei grupe: 170.Infractiuni contra drepturilor politice (impiedicarea exercitarii libere a dreptului electoral sau a activitatii organelor electorale art. 181 CP.; falsificarea rezultatelor votarii -art. 182 CP.); 171.Infractiuni contra drepturilor la munca (incalcarea regulilor de protectie a muncii -art. 183 CP.); 172.Infractiuni contra drepturilor si libertatilor de ordin personal ale cetatenilor (incalcarea egalitatii in drepturi a cetatenilor -art. 176 CP.; incalcarea inviolabilitatii vietii personale -art. 177 CP.; violarea dreptului la secretul corespondentei -art. 178 CP.; violarea de domiciliu -art. 179 CP.; incalcarea intentionata* a legislatiei privind accesul la informatie -art. 180 CP.; violarea dreptului la libertatea intrunirilor -art. 184 CP.; atentarea la persoana si la drepturile cetatenilor sub forma de propovaduire a credintelor religioase si de indeplinire a riturilor religioase -art. 185 CP.). Mentionam ca o atare sistematizare are un caracter conditional, deoa rece unele infractiuni din grupa a treia se pot referi atat la infractiunile din prima grupa, cat si la cea din a doua. a < * incalcare cu intentie (n.n.). 2. Infractiuni contra drepturilor politice 2.1. impiedicarea exercitarii libere a dreptului electoral sau a activitatii organelor electorale (art. 181 CP.) Potrivit art. 38 al Constitutiei R.M. si a art. 11 al Codului electoral din 21 noiembrie 1997\ dreptul de a alege il au cetatenii Republicii Moldova care au implinit, inclusiv in ziua alegerilor, varsta de 18 ani, cu exceptia celor privati de acest drept in modul stabilit de lege. Latura obiectiva a infractiunii se realizeaza prin impiedicarea prin orice mijloace a exercitarii libere a dreptului electoral sau impiedicarea activitatii organelor electorale: a) savarsita prin blocarea sau atacarea localurilor sectiilor de votare prin orice mijloc si sub orice forma; b) savarsi

ta prin sustragerea urnelor de vot sau a documentelor electorale; c) savarsita cu periclitarea vietii persoanei; d) insotita de vatamarea grava a integritatii corporale sau a sanatatii; e) soldata cu alte urmari grave. Potrivit art. 1 al Codului electoral, prin drept electoral se intelege dreptul constitutional al cetateanului de a alege, de a fi ales si de a-si exprima prin vot atitudinea privind cele mai importante probleme ale statului si ale societatii in ansamblu si/sau in probleme locale de interes deosebit. in conformitate cu acelasi articol, prin organe electorale se inteleg organele care organizeaza desfasurarea alegerilor Parlamentului, in autoritatile administratiei publice locale, precum si desfasurarea referendum uri lor. Potrivit art. 14 al Codului electoral m scopul organizarii si desfasurarii alegerilor se constituie: a) Comisia Electorala Centrala; b) consiliile electora le de circumscriptie; c) birourile electorale ale sectiilor de votare. Exercitarea dreptului electoral se efectueaza, de obicei, de cetatenii Republicii Moldova in perioada electorala, care, potrivit art. 1 al Codului electoral, presupune perioada de timp cuprinsa intre ziua aducerii la cunostinta publica a datei alegerilor si ziua in care rezultatele finale ale alegerilor sunt confirmate de organele competente. Perioada activitatii organelor electorale difera in functie de categoria acestor organe. Potrivit art. 17 al Codului electoral, mandatul Comisiei Electorale Centrale este de 6 ani, la a carui expirare componenta comisiei poate fi modificata. Presedintele, vicepresedintele si secretarul comisiei activeaza permanent. Consiliile electorale de circumscriptie se constituie cu cel putin 65 de zile inainte de ziua alegerilor (art. 27 C.E.). Sectiile de votare se constituie cu cel putin 45 de zile inainte de 1 Codul electoral al R.M. din 21 noiembrie 1997. Chisinau: CUANT, 1997, p. 5. 131

ziua alegerilor (art. 29 C.E.). Consiliile si birourile electorale isi inceteaza activitatea si sunt dizolvate de indata ce Comisia Electorala Centrala a adus la cunostinta publica rezultatele finale. Deci, impiedicarea exercitarii libere a dreptului electoral sau a activitatii organelor electorale poate avea loc in perioadele de timp, stipulate de Codul electoral. impiedicarea exercitarii libere a dreptului electoral sau a activitatii organelor electorale presupune punerea piedicilor pentru a opri exprimarea dreptului de vot al cetatenilor, precum si pentru a bloca activitatea organelor electorale. Consideram ca impiedicarea activitatii organelor electorale este numai o modalitate specifica a impiedicarii exercitarii dreptului electoral al cetatenilor. Prin orice mijloace de a impiedica exercitarea libera a dreptului electoral se intelege impiedicarea exprimarii acestuia prin aplicarea violentei fizice sau psihice, amenintarea cu deteriorarea sau nimicirea averii, raspandirea stirilor defaimatoare, destituirea din functie, primirea sau darea unor recompense ilicite, toate acestea, de exemplu, pentru a impune pe cineva sa sustraga urnele de vot sau documentele electorale ori sa blocheze localurile sectiilor de votare etc. Raspunderea penala pentru impiedicarea exercitarii dreptului de vot sau a activitatii organelor electorale survine daca ea este comisa prin, cel putin, una din modalitatile indicate de lit. a) -e) art. 181 CP. Prin blocarea localurilor sectiilor de votare prin orice mijloc si sub orice forma (lit. a) art. 181 CP.) -afirma corect A. Barbaneagra -se intelege intreprinderea diferitelor actiuni care au drept scop stoparea functionarii sectiilor de votare, izolarea lor de alegatori, punerea diverselor piedici, bariere in calea alegatorilor sau membrilor birourilor electorale.2 Atacarea localurilor sectiilor de votare prin orice mijloc si sub orice forma (lit. a) art. 181 CP.) presupune o agresiune savarsita asupra localurilor sectiilor de votare in scopul impiedicarii activitatii organelor electorale care, de fapt, impiedica exercitarea dreptului de vot al cetatenilor, atacare insotita de violenta fizica sau psihica, inclusiv cu aplicarea sau cu amenintarea aplicarii armelor de foc sau a altor obiecte folosite in calitate de arma. Prin sustragerea urnelor de vot sau a documentelor electorale (lit. b) art. 181 CP.) se intelege insusirea lor (listele de subscriptie, listel e electorale, buletinele de vot, procesele-verbale etc), indiferent de forma 2 A. Barbaneagra. Comentariul citat, p. 372. sub care a fost savarsita (furt, jaf, talharie, escrocherie etc.) cu scopul de a impiedica exercitarea libera a dreptului de vot al cetatenilor. Prin periclitarea vietii persoanei (lit. c) art. 181 CP) intelegem impiedicarea exercitarii libere a dreptului de vot prin actiuni sau amenin tari periculoase pentru viata persoanei. Aceste amenintari sunt cuprinse

de circumstanta agravanta in cauza si nu cer o calificare suplimentara si in baza art. 155 CP. Notiunea impiedicarii exercitarii dreptului electoral, insotita de vata marea grava a integritatii corporale sau a sanatatii presupune pro ducerea unei daune sanatatii alegatorilor, membrilor organelor electorale, concurentilor electorali etc, enumerate in alin. 1 art. 151 CP. Este de observat ca vatamarea corporala grava trebuie sa fie comisa din impru denta, in cazul in care aceasta vatamare este pricinuita cu intentie cele savarsite constituie un concurs de infractiuni incadrate in baza lit. d) art. 181 si alin. 1 art. 151 CP. Prin impiedicarea exercitarii dreptului electoral sau a activitatii organelor electorale soldata cu alte urmari grave (lit. e) art. 181 CP) se intelege sinuciderea victimei, decesul persoanei din imprudenta, anularea rezultatelor alegerilor, deteriorarea sau nimicirea localurilor sectiilor de votare sau a averii altor persoane, de exemplu, a concurentilor electorali etc. Daca in acest caz este savarsit un omor cu intentie, cele comise reprezinta un concurs de infractiuni, prevazut in lit. e) art. 181 si alineatul corespunzator al art. 145 CP. Infractiunea se consuma o data cu savarsirea actiunilor sau cu survenirea consecintelor prevazute de legea penala. Latura subiectiva se caracterizeaza pfin intentie directa, iar in cazurile analizate de noi mai sus -prin doua forme de vinovatie, a carei definitie este data in art. 19 CP. Subiect al impiedicarii exercitarii libere a dreptului electoral sau a activitatii organelor electorale poate fi orice persoana fizica responsabila, care a implinit varsta de saisprezece ani. 2.2. Falsificarea rezultatelor votarii (art. 182 CP.) Potrivit art. 2 al Constitutiei R.M., suveranitatea nationala apartine poporului Republicii Moldova, care o exercita in mod direct si prin organele sale reprezentative. Desemnarea organelor reprezentative ale puterii de stat se efectueaza de catre popor prin alegeri libere, care au loc in mod periodic 133

prin sufragiu universal, egal, direct, secret si liber exprimat (art. 38 C.R.M.). De aceea falsificarea rezultatelor votarii poate aduce un prejudiciu colosal suveranitatii nationale a poporului Republicii Moldova. Latura obiectiva a infractiunii se realizeaza prin falsificarea, prin orice mijloace, a rezultatelor votarii. A falsifica inseamna a altera adevarul intr-un act, inscris prin denaturarea continutului cu rea-credinta, prin adaosuri, prin substituirea de persoane, prin imitarea semnaturii etc. Falsificarea prin orice mijloace presupune alcatuirea unui nou act despre rezultatele votarii care are numai aparenta autenticitatii, de exemplu, a listelor electorale fara persoanele care nu s-au prezentat la votare, a proceselor-verbale despre rezultatele votarii etc, inlocuirea buletinelor de vot cu altele care schimba rezultatele votarii, imitarea semnaturilor in listele electorale in locul alegatorilor care nu s-au prezentat la sufragiu si completarea buletinelor de vot in locul lor etc. Orice falsificare produsa este inclusa in rezultatele alegerilor care sunt fixate in procesele-verbale intocmite de organele electorale, enumerate anterior, care, potrivit art. 58-60 ale Codului electoral, contin: 173.numarul de alegatori inclusi in listele electorale; , 174.numarul de alegatori inclusi in listele suplimentare; 175.numarul de alegatori care au primit buletinele de vot; 176.numarul de alegatori care au participat la votare; 177.numarul buletinelor de vot declarate nevalabile; 178.numarul de voturi valabile pentru fiecare concurent electoral (pentru fiecare optiune privind intrebarile supuse referendumului); g) numarul buletinelor de vot primite de biroul electoral al sectiei de votare; h) numarul buletinelor de vot neutilizate si anulate. Micsorarea sau marirea acestor categorii de numere pot duce uneori chiar la schimbarea puterii de stat, neacceptata de popor. Falsificarea rezultatelor votarii se consuma o data cu incheierea falsificarilor de acte electorale, indiferent de survenirea consecintelor prejudiciabile. Latura subiectiva a falsificarii rezultatelor votarii se caracterizeaza numai prin intentie directa. Subiect al infractiunii poate fi numai un membru al biroului electoral al sectiei de votare, un membru al consiliului electoral de circumscriptie sau un membru al Comisiei Electorale Centrale, care, bineinteles, depasesc varsta de 18 ani. 3. Infractiuni contra dreptului la munca

3.1. incalcarea regulilor de protectie a muncii (art. 183 CP.) Potrivit art. 43 al Constitutiei Republicii Moldova, orice salariat are dreptul la protectia muncii. Art. 183 C.R este, pe langa legislatia muncii, o garantie a realizarii acestui drept. Latura obiectiva a incalcarii regulilor de protectie a muncii o constituie incalcarea de catre o persoana cu functie de raspundere ori de catre o persoana care gestioneaza o organizatie comerciala, obsteasca sau alta organizatie nestatala a tehnicii securitatii, a igienei industriale sau a altor reguli de protectie a muncii, daca aceasta incalcare a provocat accidente cu oameni sau alte urmari grave. Potrivit Codului muncii si Legii cu privire la protectia muncii, nr. 625-XII din 2 iulie 1991, precum si altor acte normative ale dreptului muncii, protectia muncii reprezinta un sistem de masuri si mijloace juridice, social-economice, organizatorico-tehnice, sanitaro-igienice, curative, profilactice, de reabilitare sau a altor masuri care asigura ocrotirea vietii si sanatatii salariatilor in procesul muncii. Art. 237 al Codului muncii il obliga pe conducatorul intreprinderii, institutiei, organizatiei de orice forma juridica sa elaboreze si sa aprobe, in modul stabilit de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, un plan anual de masuri de protectie a muncii salariatilor care devine o parte integranta a contractului colectiv de munca. Acest act normativ al unitatii de munca trebuie, de obicei, sa fixeze in el majoritatea reglementarilor legislatiei muncii privind protectia muncii specifica acestei unitati de munca. Deoarece dispozitia art. 183 CP. este de blancheta, in fiecare caz de calificare a incalcarilor regulilor de protectie a muncii trebuie sa indicam care articol, alineat, punct concret al contractului colectiv de munca, al Legii cu privire la protectia muncii, al Codului muncii sau al altor acte normative ale dreptului muncii nu a fost respectat si in ce consta esenta acestor incalcari. Raspunderea pentru incalcarea regulilor de protectie a muncii a persoanelor, obligate sa asigure respectarea acestor reguli, survine indiferent de tipul de proprietate, de forma juridica de organizare si de subordonarea departamentala sau apartenenta ramurala a unitatii de munca. Prin incalcarea regulilor tehnicii securitatii se intelege, de exemplu, neingradirea mecanismelor cu utilaje de protectie, neinstruirea salariatilor in materie de protectie a muncii in modul stabilit de Ministerul Muncii si 135

Protectiei Sociale (art. 239 al Codului muncii), neorganizarea locului de munca (art. 232 CM.), neacordarea echipamentului de protectie individuala si de lucru (respiratoare, masca individuala de gaze, haine individuale de protectie etc), ale caror sortimente sunt fixate in contractul colectiv de munca (art. 240 CM.) etc. incalcarea regulilor igienei industriale presupune, de exemplu, nedistribuirea materialelor igienico-sanitare, sortimentul, cantitatile si periodicitatea distribuirii carora este prevazuta de Guvern (art. 241 CM.), neasigurarea cu alimente de protectie in modul prevazut de Guvern si fixat in contractul colectiv de munca (art. 242 CM.) etc. incalcarea altor reguli de protectie a muncii presupune, de exemplu, angajarea femeilor la lucrari cu conditii de munca grele si vatamatoare, precum si la lucrari subterane (art. 248 CM.), utilizarea muncii persoanelor minore la lucrarile cu conditii de munca grele, vatamatoare si/sau periculoase, la lucrari subterane, precum si Ia lucrari care pot sa aduca prejudicii sanatatii, cum ar fi lucrul in localurile de noapte, producerea , transportarea si comercializarea bauturilor alcoolice, a articolelor de tutun, a preparatelor narcotice si toxice etc. (art. 255 CM.). Nomenclatorul lucrarilor in conditii de munca grele si vatamatoare, precum si normele de solicitare maxima admise pentru femei si minori la ridicarea si transportarea manuala a greutatilor, sunt acte normative aprobate de Guvern. Pentru raspundere penala, in baza alin. 1 art. 183 CP., este necesar ca aceste incalcari sa provoace accidente cu oameni sau alte urmari grave. Prin accidente cu oameni se inteleg incalcarile regulilor de protectie a muncii care au provocat vatamari usoare sau medii integritatii corporale sau sanatatii din imprudenta. Alte urmari grave ale incalcarilor regulilor de protectie a muncii presupun survenirea vatamarilor grave ale integritatii corporale sau ale sanatatii din imprudenta, a bolilor profesionale etc. Infractiunea analizata nu cuprinde daunele materiale pricinuite cetatenilor sau unitatilor de munca prin incalcarea regulilor de protectie a muncii. In aceste cazuri, in functie de imprejurarile concrete, e posibila raspunderea disciplinara, administrativa sau penala, potrivit art. 329 CP. De fiecare data trebuie dovedit faptul ca producerea accidentelor cu oameni sau a altor urmari grave se afla in legatura cauzala cu incalcarea regulilor de protectie a muncii, fiindca urmarile infractiunii pot surveni din mai multe cauze (incalcarea regulilor de protectie a muncii de catre o persoana care raspunde de tehnica securitatii muncii, sau de insasi victima, ori de o terta persoana, fie de un cataclism etc). Daca in procesul judecarii cauzei se va dovedi vinovatia victimei, instanta de judecata, in functie de circumstantele cauzei, trebuie sa rezolve problema despre pronuntarea sentintei de achitare in privinta inculpatului, iar in cazul vinovatiei lui -va tine cont la aplicarea pedepsei de neglijenta comisa de victima. Victime ale incalcarii regulilor de protectie a muncii pot fi atat salariatii unitatii de munca in care s-a produs incalcarea, cat si alte persoane a caror activitate e legata de procesul de productie. Acestea pot fi persoanele

trimise in misiune, care isi fac practica de productie, stagiarii etc. Daca drept rezultat al incalcarii regulilor de protectie a muncii se produc prejudicii sanatatii altor persoane, cele savarsite, in functie de imprejurarile cauzei trebuie calificate fie ca neglijenta de serviciu (art. 329 CP), fie ca vatamare grava ori medie a integritatii corporale sau a sanatatii pricinuita din imprudenta (art. 157 CP.), iar daca are loc decesul victimei din imprudenta -calificarea va fi lipsirea de viata din imprudenta (art. 149 CP). incalcarea regulilor de protectie a muncii se consuma o data cu survenirea accidentelor cu oameni sau a altor urmari grave. Latura subiectiva a infractiunii analizate se caracterizeaza numai prin vinovatie imprudenta. Subiect al infractiunii poate fi numai o persoana cu functie de raspundere ori o persoana care gestioneaza o organizatie comerciala, obsteasca sau alta organizatie nestatala, persoana care raspunde la unitate de tehnica securitatii sau de alte reguli de protectie a muncii. Acestea pot fi persoane speciale desemnate prin ordinul sau dispozitia conducatorului unitatii de munca, iar in lipsa lor-chiar insasi conducatorul. in cazurile in care incalcarea regulilor de protectie a muncii este admisa de alte persoane cu functie de raspundere sau de catre alte persoane care gestioneaza organizatiile nestatale, cele comise, in functie de imprejurarile cauzei, pot fi calificate potrivit art. 327 CP. (abuz de putere sau abuz de serviciu); art. 328 CP. (excesul de putere sau depasirea atributiilor de serviciu); art. 329 CP. (neglijenta in serviciu); art. 335 CP. (abuzul de serviciu) sau art. 336 CP. (depasirea atributiilor de serviciu). Daca incalcarea regulilor de protectie a muncii este savarsita de alti salariati, faptele comise se califica ca infractiuni contra vietii sau sanatatii persoanei. Alineatul 2 art. 183 CP. prevede raspundere penala pentru incalcarea regulilor de protectie a muncii care au provocat, din imprudenta, 137

decesul persoanei. Notiunea decesului persoanei este prezentata de explicatiile art. 149 CP. ' 4. Infractiuni contra drepturilor si libertatilor personale ale cetatenilor 4.1. incalcarea egalitatii in drepturi a cetatenilor (art. 176 CP.) Potrivit art. 16 al Constitutiei Republicii Moldova, toti cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, iar conform art. 5 al Codului penal din 2002 persoanele care au savarsit infractiuni sunt egale in fata legii si sunt supuse raspunderii penale fara deosebire de sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere sau orice alta situatie. Latura obiectiva o constituie incalcarea drepturilor si libertatilor cetatenilor, garantate de Constitutie si de alte legi, in functie de sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere sau orice alta situatie, incalcare: 179.savarsita de o persoana cu functie de raspundere; 180.soldata cu daune in proportii considerabile. . Drepturile si libertatile cetatenilor garantate de Constitutie sunt interpreta te si aplicate in conformitate cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948, cu pactele si cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte (art. 4 C.R.M.), cum ar fi, de exemplu, Conventia privind discriminarea in domeniul muncii si ocupatiilor din 25 iunie 1958, Conventia despre lupta cu discriminarea in domeniul invatamantului din 14 decembrie 1960, Tratatul international despre drepturile civile si politice din 16 decembrie 1966 etc. Drepturile si libertatile cetatenilor garantate de alte legi sunt reglementate si ocrotite de Codul penal, Codul de procedura penala, Codul civil, Codul contraventiilor administrative, Codul muncii si de celelalte coduri ale Republicii Moldova, precum si de alte legi care detaliaza reglementarile constitutionale si ale codurilor mentionate ca, de exemplu, Legea privind accesul la informatie nr. 982-XIV din 11 mai 2000, Legea cu privire la protectia muncii nr. 625-XII din 2 iulie 1991, legile privind ocrotirea sanatatii, invatamantul, despre culte etc. incalcarea egalitatii in drepturi si a libertatii cetatenilor inseam na discriminarea, adica minimalizarea si limitarea drepturilor si libertatilor omului si a cetatenilor in functie de caracteristicile etnice si sociale enumerate in dispozitia art. 176 CP. incalcarea egalitatii in drepturi si a libertatilor cetatenilor poate avea loc la angajare sau concediere, la inscrierea in institutiile de invatamant, la repartizarea locuintelor, la acordarea asistentei medicale, la incheierea contractelor etc, daca aceste actiuni discriminatorii in privinta cetatenilor au fost conditionate nu de calitatile individuale sau profesionale ale victimei, ci de caracteristicile ei etnice si sociale indicate mai sus.3

incalcarea egalitatii in drepturi ale cetatenilor poate fi supusa raspunderii penale numai daca ea este savarsita de o persoana cu functie de raspundere sau a fost soldata cu daune in proportii considerabile. Notiunea persoanei cu functie de raspundere (lit. a) art. 176 C.P.) este data in art. 123 CP. Prin pricinuirea daunelor in proportii considerabile (lit. b) art. 176 C.P.) se inteleg prejudiciile materiale directe produse intereselor cetatenilor, prejudicii care depasesc venitul lunar al victimei, conduc la nereali-zarea unui drept important politic, la munca, locativ sau a altor drepturi constitutionale ale cetatenilor, la subminarea sub ochii populatiei a autoritatii organelor de stat, inrautatirea brusca a sanatatii persoanei etc. Infractiunea constituie o componenta formala in cazul savarsirii ei de catre o persoana cu functie de raspundere si e considerata consumata o data cu comiterea unei discriminari din partea acestei persoane, indiferent de consecintele survenite si o componenta materiala in al doilea caz (lit. b) art. 176 C.P.) care se consuma in momentul survenirii daunelor in proportii considerabile. Latura subiectiva a infractiunii se caracterizeaza atat prin intentie directa, cat si prin intentie indirecta. Subiect al infractiunii poate fi o persoana cu functie de raspundere sau orice persoana fizica responsabila, care a implinit in momentul savarsirii infractiunii varsta de saisprezece ani. 4.2. incalcarea inviolabilitatii vietii personale (art. 177 C.P.) Potrivit art. 28 al Constitutiei R.M., statul respecta si ocroteste viata intima, familiala si privata. Articolul 17 al Tratatului international despre drepturile civile si 3 KoMMenmapuu K yeoJioeuoMy KodeKcy P<t> c nocmamemibmu MamepuajiaMU u cydeaHou npaKinuKoit. floa pea. C. H. HHKyjWHa. MocKBa: MeHeiDKep, 2001, p. 386. 139

politice din 16 decembrie 1966 declara ca nimeni nu poate fi supus unui amestec arbitrar, dupa bunul plac si ilegal in viata personala si familiala a unei persoane, amestec ce atenteaza la onoarea si reputatia persoanei. Latura obiectiva a infractiunii o formeaza culegerea ilegala sau raspandirea cu buna-stiinta a informatiilor, ocrotite de lege, despre viata personala ce constituie un secret personal sau familial al altei persoane fara consimtamantul acesteia din urma. Potrivit art. 276 al Codului de procedura penala, urmarirea penala pentru incalcarea inviolabilitatii vietii personale porneste numai in baza plang erii prealabile a victimei. La impacarea partii vatamate cu banuitul, invinuitul sau inculpatul urmarirea penala, conform procedurii generale, inceteaza. Viata personala a omului reprezinta o totalitate de conditii personale si familiale, afara de activitatea sa de serviciu sau obsteasca, constituie un secret personal sau familial. Secretul personal sau familial consta din diferite informatii, de exemplu, despre starea sanatatii, componenta familiei, relatii intime, prietenes ti, despre deprinderi, despre diferite planuri familiale sau personale, sau referitoare la alte relatii etc, cu care persoana nu doreste, fara consimtamantul ei, sa fie puse la curent alte persoane. Culegerea ilegala a informatiilor privind viata personala poate fi efectuata prin diferite metode: pe ascuns, in mod deschis, cu utilizarea mecanismelor tehnice speciale etc. sau prin sustragerea obiectelor -exponente ale informatiilor vietii personale (fotografiii, banda magnetica, dischete pentru aparataje video etc), copierea, ascultarea lor etc. Raspandirea cu buna-stiinta a informatiilor despre viata personala presupune comunicarea de atare informatii cel putin unei terte persoane, de exemplu, intr-o conversatie, intr-o scrisoare etc. Conform Legii privind accesul la informatie, nr. 982-XIV din 11 mai 2000, protejarea vietii personale include : 181.dreptul la consimtamantul persoanei ale carei interese sunt atinse in procesul de divulgare a informatiei cu caracter personal; 182.dreptul de a participa la procedura de luare a deciziilor in calitate de parte egala; 183.dreptul de a i se pastra anonimatul in cazul furnizarii de informatii cu caracter personal, cu respectarea confidentialitatii; 184.dreptul de a controla si a rectifica informatiile neadecvate, incorecte, incomplete, neactualizate etc; e) dreptul de a nu fi identificata, in mod automat, in cadrul procedurii de luare a deciziilor asupra divulgarii informatiei;

f) dreptul de a se adresa in instantele de judecata. Infractiunea de incalcare a inviolabilitatii vietii personale se considera consumata o data cu colectarea ilegala sau raspandirea cu buna-stiinta a informatiilor, ocrotite de lege, despre viata personala. Latura subiectiva a infractiunii se caracterizeaza numai prin intentie directa. Subiect al infractiunii poate fi orice persoana fizica responsabila, care a implinit varsta de saisprezece ani. Alineatul 2 art. 177 CP. prevede raspundere penala pentru raspandirea informatiilor despre viata personala: a) intr-un discurs public, prin mass-media; b) prin folosirea intentionata a situatiei de serviciu*. Prin raspandirea informatiilor despre viata personala intr-un discurs public se intelege difuzarea acestor informatii la o adunare, intrunire, miting, conferinta sau alta manifestare publica. Raspandirea informatiilor despre viata personala prin mass-media presupune difuzarea acestor informatii sau a exponentilor acestora (placarde, desene, fotografii etc) prin mijloacele de informare in masa: ziare, reviste, radio, televiziune sau prin afisarea acestor informatii in locurile publice. Raspandirea informatiilor despre viata personala prin folosirea cu intentie a situatiei de serviciu (lit. b) art. 177 CP.) presupune difuzarea informatiilor despre viata personala, informatii detinute datorita functiei sale. Acestea pot fi atat persoane cu functii de raspundere (art. 123 CP.) sau persoane care gestioneaza organizatiile nestatale (art. 124 CP.), de exemplu, seful institutiei medicale, cat si alti functionari care au acces la asemenea informatii, de pilda, alti lucratori medicali care acorda asistenta medicala. 4.3. Violarea dreptului Ia secretul corespondentei (art. 178 CP.) Potrivit art. 30 al Constitutiei R.M., statul asigura secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri postale, al convorbirilor telefonice si al celorlalte mijloace legale de comunicare. La randul sau, Codul penal incrimineaza in art. 178 CP. toate faptele care constituie o interventie abuziva in comunicarile pe care le fac oamenii unii altora. Latura obiectiva a infractiunii rezida in violarea dreptului la secretul folosire cu intentie a situatiei de serviciu (n.n.). 141

scrisorilor, telegramelor, coletelor si al altor trimiteri postale, al convorbir ilor telefonice si al instiintarilor telegrafice, cu incalcarea legislatiei. Prima modalitate de manifestare a laturii obiective o constituie violarea dreptului la secretul scrisorilor, telegramelor, coletelor si altor trimiteri postale cu incalcarea legislatiei care presupune actiunea de deschidere a unei corespondente inchise, adica a unei corespondente al carei continut nu poate fi cunoscut decat prin inlaturarea invelisului care o protejeaza, de exemplu, ruperea sau dezlipirea plicului, dezlipirea telegramei etc. Se intelege de la sine ca orice corespondenta este adresata altuia. Legea prevede ca violarea secretului corespondentei sa se faca cu incalcarea legislatiei, adica ilicit. Nu sunt calificate drept actiuni ilicite deschiderea corespondentei de catre parinti, tutori sau de catre alte persoane care au sarcina de a asigura educarea minorilor, atunci cand exista indicii ca, prin continutul ei, corespondenta ar putea influenta negativ dezvoltarea lor morala.4 Potrivit alin. 2 art. 30 al Constitutiei R.M., precum si art. 133 si 134 ale Codului de procedura penala din 2003, organul de urmarire penala este in drept sa deschida si sa examineze corespondenta primita sau expediata de catre banuit si invinuit in baza ordonantei intocmita de procurorul care conduce sau efectueaza urmarirea penala, autorizata de judecatorul de instructie sau de instanta de judecata. Potrivit alin. 2 art. 133 al Codului de procedura penala, la corespondenta postala care poate fi sechestrata, deschisa si examinata se refera urmatoarele obiecte: scrisori de orice gen, telegrame, radiograme, banderole, colete, containere postale, mandate postale, comunicari prin fax si prin posta electronica. Daca faptuitorul comunica altei persoane informatiile, detinute din deschiderea corespondentei referitoare la viata personala, cele savarsite constituie un concurs de infractiuni, prevazut in art. 177 si 178 CP. A doua modalitate a infractiunii o reprezinta violarea dreptului la secretul convorbirilor telefonice si instiintarilor telegrafice, cu incalcarea legislatiei, care se manifesta prin interceptarea lor. A inter cepta o convorbire telefonica sau o instiintare telegrafica transmisa la distanta inseamna a surprinde, a asculta o convorbire sau instiintare intre doua persoane. Nu intereseaza daca faptuitorul a interceptat convor birea sau instiintarea in intregime sau numai partial. ..-.<- 4 O. Loghin, T. Toader. Op. cit., p. 154. "!t " Convorbirea sau instiintarea trebuie sa fie efectuata prin telefon, telegraf sau prin alte mijloace de transmitere la distanta. Interceptarea unei convorbiri sau instiintari care se efectueaza pe cale orala nu constituie o infractiune. Alin. 1 art. 135 al Codului de procedura penala permite interceptarea convorbirilor telefonice, prin radio sau a altor convorbiri cu utilizarea mijloa celor tehnice de catre organul de urmarire penala cu autorizatia judecatorului de instructie, in baza ordonantei motivate a procurorului in cauzele

cu privire la infractiunile deosebit de grave si exceptional de grave. Infractiunea de violare a dreptului la secretul corespondentei se consuma in momentul in care faptuitorul savarseste cel putin una dintre actiunile determinate in alin. 1 art. 178 CP. Latura subiectiva a infractiunii se caracterizeaza numai prin intentie directa. Nu intereseaza motivul si scopul infractiunii. Daca o corespondenta este deschisa in scopul de a sustrage bani sau alte valori (de exemplu, a unei marci postale rare de o valoare mare), infractiunea de violare a secretului corespondentei intra in concurs cu infractiunea de furt. Subiect al infractiunii poate fi orice persoana fizica responsabila, care a implinit varsta de saisprezece ani. Alin. 2 art. 178 CP. agraveaza raspunderea penala pentru violarea dreptului la secretul corespondentei savarsita: a) prin folosirea situatiei de serviciu; b) prin utilizarea mijloacelor tehnice speciale destinate dobandiri i ilicite a informatiei; c) in interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizatii criminale. Prin folosirea situatiei de serviciu (lit. a) alin. 2 art. 178 CP.) se intelege violarea dreptului la secretul corespondentei in virtutea functiei ocupata de o persoana cu functie de raspundere (art. 123 CP.) sau de catre alt functionar al postei sau al serviciilor de telecomunicatie, care triaza corespondenta sau asigura legatura permanenta a convorbirilor telefonice si a instiintarilor telegrafice. Utilizarea mijloacelor tehnice speciale destinate pentru dobandirea ilicita a informatiei* (lit. b) alin. 2 art. 178 CP.) presupune folosirea diferitelor aparate, dispozitive, instrumente adaptate pentru obtinerea pe ascuns, in taina a informatiilor continute in trimiteri postale, in convorbirile telefonice si instiintarile telegrafice. Acestea pot fi mijloacele de inregistrare video, audio, masina automata de fotocopiat, de filmare etc. * Utilizarea mijloacelor tehnice speciale destinate dobandirii ilicite a informa tiei (n.n.). 143

Pentru a exista aceasta modalitate de infractiune, este necesara, in primul rand, prezenta faptuitorului in domiciliul sau resedinta unei persoane, in al doilea rand, trebuie sa existe o cerere expresa, categorica, formulata in asa fel, incat sa rezulte, fara nici un dubiu vointa celui ce o formuleaza ca faptuitorul sa paraseasca locuinta, in al treilea rand, se cere refuzul faptuitorului de a parasi locul in care se afla. Daca cererea contine aluzii ori amanari, propuneri pentru viitor sau in ea lipseste caracterul ultimativ (de exemplu: sa plece cat mai repede), prezenta faptuitorului in locuinta nu va fi considerata infractiune7. Si, in sfarsit, in cea de a patra modalitate de savarsire, infractiunea de violare de domiciliu sau de resedinta a unei persoane se manifesta prin perchezitii si cercetari ilegale. Perchezitia presupune o cercetare facuta de organele de urmarire penala asupra unei persoane banuite de o infractiune sau in locuinta acesteia, pentru a gasi si ridica probe materiale ale infractiunii sau pentru a-1 descoperi pe infractorul insusi. Temeiurile legale si procedura efectuarii ei sunt determinate in art. 125-132 ale Codului de procedura penala (C.P.P.) din 2003. Prin perchezitii si cercetari ilegale vom intelege cercetarile efectuate de reprezentantii organelor de urmarire penala prin incalcarea reglementarilor stipulate in art. 125-132 ale C.P.P. sau cercetari efectuate de alte persoane fara drept. Infractiunea de violare de domiciliu se consuma o data cu savarsirea a cel putin uneia din faptele analizate, indiferent de daunele materiale sau morale produse victimei. Potrivit art. 276 al Codului de procedura penala, urmarirea penala pentru infractiunea de violare de domiciliu prevazuta in alin. 1 si 2 art. 179 CP. se porneste numai in baza plangerii prealabile a persoanei. La impacarea partii vatamate cu banuitul, invinuitul, inculpatul, urmarirea penala inceteaza, conform procedurii generale. Latura subiectiva a infractiunii se caracterizeaza numai prin intentie directa. Subiect al infractiunii poate fi orice persoana fizica responsabila, care a implinit varsta de saisprezece ani sau un ofiter al organului de urmarire penala in cazul perchezitiei si cercetarilor ilegale. Alineatul 2 art. 179 CP. prevede raspunderea penala pentru violarea de domiciliu savarsita cu aplicarea violentei sau cu amenintarea aplicarii ei. 7 Ibidem, p. 141. Prin violarea de domiciliu sau de resedinta a unei persoane savarsita cu aplicarea constrangerii sau cu amenintarea aplicarii ei se intelege aplicarea vatamarilor usoare sau medii integritatii corporale sau sanatatii sau amenintarea cu aplicarea lor. In acest caz circumstanta agravanta data cuprinde producerea vatamarilor corporale mentionate si nu cere o calificare suplimentara si in baza art. 152 sau 153 CP. Daca insa violenta data s-a manifestat prin producerea vatamarii grave a integritatii corporale sau a sanatatii, circumstanta agravanta in cauza intra in concurs cu art. 151 CP., vatamarea intentionata grava a integritatii

corporale sau a sanatatii. Alineatul 3 art. 179 CP. sporeste raspunderea penala pentru actiunile prevazute in alin. 1 sau 2, savarsite: a) cu folosirea situatiei de serviciu; b) de un grup criminal organizat sau de o organizatie criminala. Violarea de domiciliu cu folosirea situatiei de serviciu (lit. a) alin. 3 art. 179 CP.) presupune comiterea infractiunii utilizand abuziv atributiile cu care este abilitata o persoana in virtutea functiei pe care o detine. Acestea pot fi colaboratori ai politiei, ai organelor fiscale etc. Comiterea infractiunii de un grup criminal sau de o organizatie criminala (lit. b) alin. 3 art. 179 CP.) presupune identificarea acestor grupari criminale, potrivit cerintelor art. 46 si 47 CP. 4.5. incalcarea intentionata a legislatiei privind accesul la informatie (art. 180 CP.) Potrivit art. 34 al Constitutiei RM, persoana are dreptul de a avea acces la orice informatie de interes public. Autoritatile publice, potrivit competentelor ce le revin, sunt obligate sa asigure informarea corecta a cetatenilor asupra chestiunilor publice si asupra problemelor de interes personal. Textul acestui articol mai precizeaza ca dreptul la informatie nu trebuie sa prejudicieze masurile de protectie a cetatenilor si nici siguranta nationala. Mijloacele de informare publica sau private sunt obligate sa asigure o informare corecta a opiniei publice. Mijloacele de informare publica nu sunt supuse cenzurii. Latura obiectiva a infractiunii se manifesta prin incalcarea cu intentie de catre o persoana cu functie de raspundere a procedurii legale de asigurare si de realizare a dreptului de acces la informatie, incalcare ce a cauzat daune in proportii considerabile drepturilor si intereselor ocrotite de lege ale persoanei care a solicitat informatii referitoare la ocrotirea sanatatii populatiei, la securitatea publica si la protectia mediului.. 147

scrisorilor, telegramelor, coletelor si al altor trimiteri postale, al convorbir ilor telefonice si al instiintarilor telegrafice, cu incalcarea legislatiei. Prima modalitate de manifestare a laturii obiective o constituie violarea dreptului la secretul scrisorilor, telegramelor, coletelor si altor trimiteri postale cu incalcarea legislatiei care presupune actiunea de deschidere a unei corespondente inchise, adica a unei corespondente al carei continut nu poate fi cunoscut decat prin inlaturarea invelisului care o protejeaza, de exemplu, ruperea sau dezlipirea plicului, dezlipirea telegramei etc. Se intelege de la sine ca orice corespondenta este adresata altuia. Legea prevede ca violarea secretului corespondentei sa se faca cu incalcarea legislatiei, adica ilicit. Nu sunt calificate drept actiuni ilicite deschiderea corespondentei de catre parinti, tutori sau de catre alte persoane care au sarcina de a asigura educarea minorilor, atunci cand exista indicii ca, prin continutul ei, corespondenta ar putea influenta negativ dezvoltarea lor morala.4 Potrivit alin. 2 art. 30 al Constitutiei R.M., precum si art. 133 si 134 ale Codului de procedura penala din 2003, organul de urmarire penala este in drept sa deschida si sa examineze corespondenta primita sau expediata de catre banuit si invinuit in baza ordonantei intocmita de procurorul care conduce sau efectueaza urmarirea penala, autorizata de judecatorul de instructie sau de instanta de judecata. Potrivit alin. 2 art. 133 al Codului de procedura penala, Ia corespondenta postala care poate fi sechestrata, deschisa si examinata se refera urmatoarele obiecte: scrisori de orice gen, telegrame, radiograme, banderole, colete, containere postale, mandate postale, comunicari prin fax si prin posta electronica. Daca faptuitorul comunica altei persoane informatiile, detinute din deschiderea corespondentei referitoare la viata personala, cele savarsite constituie un concurs de infractiuni, prevazut in art. 177 si 178 CP. A doua modalitate a infractiunii o reprezinta violarea dreptului la secretul convorbirilor telefonice si instiintarilor telegrafice, cu incalcarea legislatiei, care se manifesta prin interceptarea lor. A intercepta o convorbire telefonica sau o instiintare telegrafica transmisa la distanta inseamna a surprinde, a asculta o convorbire sau instiintare intre doua persoane. Nu intereseaza daca faptuitorul a interceptat convorbirea sau instiintarea in intregime sau numai partial. 4 O. Loghin, T. Toader. Op. cit., p. 154. ' ; i; Convorbirea sau instiintarea trebuie sa fie efectuata prin telefon, telegraf sau prin alte mijloace de transmitere la distanta. Interceptarea unei convorbiri sau instiintari care se efectueaza pe cale orala nu constituie o infractiune. Alin. 1 art. 135 al Codului de procedura penala permite interceptarea convorbirilor telefonice, prin radio sau a altor convorbiri cu utilizarea mijloa celor tehnice de catre organul de urmarire penala cu autorizatia judecatorului de instructie, in baza ordonantei motivate a procurorului in cauzele

cu privire la infractiunile deosebit de grave si exceptional de grave. Infractiunea de violare a dreptului la secretul corespondentei se consuma in momentul in care faptuitorul savarseste cel putin una dintre actiunile determinate in alin. 1 art. 178 CP. Latura subiectiva a infractiunii se caracterizeaza numai prin intentie directa. Nu intereseaza motivul si scopul infractiunii. Daca o corespondenta este deschisa in scopul de a sustrage bani sau alte valori (de exemplu, a unei marci postale rare de o valoare mare), infractiunea de violare a secretului corespondentei intra in concurs cu infractiunea de furt. Subiect al infractiunii poate fi orice persoana fizica responsabila, care a implinit varsta de saisprezece ani. Alin. 2 art. 178 CP. agraveaza raspunderea penala pentru violarea dreptului la secretul corespondentei savarsita: a) prin folosirea situatiei de serviciu; b) prin utilizarea mijloacelor tehnice speciale destinate dobandiri i ilicite a informatiei; c) in interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizatii criminale. Prin folosirea situatiei de serviciu (lit. a) alin. 2 art. 178 CP.) se intelege violarea dreptului la secretul corespondentei in virtutea functiei ocupata de o persoana cu functie de raspundere (art. 123 CP.) sau de catre alt functionar al postei sau al serviciilor de telecomunicatie, care triaza corespondenta sau asigura legatura permanenta a convorbirilor telefonice si a instiintarilor telegrafice. Utilizarea mijloacelor tehnice speciale destinate pentru dobandirea ilicita a informatiei* (lit. b) alin. 2 art. 178 CP.) presupune folosirea diferitelor aparate, dispozitive, instrumente adaptate pentru obtinerea pe ascuns, in taina a informatiilor continute in trimiteri postale, in convorbirile telefonice si instiintarile telegrafice. Acestea pot fi mijloacele de inregistrare video, audio, masina automata de fotocopiat, de filmare etc. * Utilizarea mijloacelor tehnice speciale destinate dobandirii ilicite a informa tiei (n.n.). 143

Notiunea de grup criminal organizat sau de organizatie criminala (lit. c) alin.2 art. 178 CP.) este determinata in art. 46 si 47 CP. A se vedea aceste explicatii. 4.4. Violarea de domiciliu (art. 179 CP.) Potrivit alin. 1 art. 29 al Constitutiei R.M., domiciliul si resedinta sunt inviolabile. Nimeni nu poate patrunde sau ramane in domiciliul sau in resedinta unei persoane fara consimtamantul acesteia". Conform alineatului urmator, de la aceste prevederi se poate deroga prin lege numai in urmatoarele situatii: 185.pentru executarea unui mandat de arestare sau a unei hotarari judecatoresti; 186.pentru inlaturarea unei primejdii care ameninta viata, integritatea fizica sau bunurile unei persoane; 187.pentru prevenirea raspandirii unei epidemii". in alin. 3 si 4 ale acestui articol se mai face precizarea ca Perchezi tiile si cercetarile la fata locului pot fi ordonate si efectuate numai in conditiile legii", precum si precizarea ca Perchezitiile in timpul noptii sunt interzise, in afara de cazul unui delict flagrant". Latura obiectiva a violarii de domiciliu se poate realiza prin urmatoarele actiuni sau inactiuni alternative: 1) patrunderea ilegala in domiciliul sau in resedinta unei persoane fara consimtamantul acesteia; 2) ramanerea ilegala in domiciliul sau resedinta unei persoane fara consimtamantul acesteia; 3) refuzul de a le parasi la cererea persoanei; 4) perchezitii si cercetari ilegale. Prin domiciliu vom intelege casa sau orice alt loc destinat efectiv si actual uzului domestic al unei persoane. Nu intereseaza daca locul de trai este inchis sau partial deschis, stabil sau mobil, daca este destinat, special, traiului ori nu (staul, caverna, garaj, cort, coliba etc), daca reprezinta o locuinta permanenta sau trecatoare (camera de hotel, cabina unui vapor etc), daca reprezinta o prelungire sau un accesoriu al locuintei (bucatarie, camara, spalatorie, pivnita, magazie, boxa la subsol, scara, terasa acoperita etc). in cazul in care mai multe persoane locuiesc in comun si au gospodarie comuna, locuinta lor este unica. Daca fiecare persoana are cate o ca mera separata in acelasi apartament infractiunea de violare de domiciliu poate exista cu privire la fiecare incapere. Este necesar ca domiciliul sa fie locuit. Imobilul gol, neocupat sau

care nu a fost inca ocupat, nu poate fi susceptibil de violare de domiciliu (de exemplu, casa pe care cineva si-a construit-o, dar inca nu s-a mutat in ea etc). Patrunderea intr-o asemenea constructie poate constitui infractiunea de ocupare a bunurilor imobile straine (art. 193 CP). Prezenta in locuinta trebuie sa fie libera, deoarece legea ocroteste libertatea domiciliului ca un atribut al libertatii persoanei. De aceea nu constituie domiciliu in sensul dispozitiilor art. 179 CP. locul in care o persoana locuieste impotriva vointei sale (incaperea in care este tinut un detinut, camerele ocupate de militari in cazarma etc.).5 Prin notiunea de resedinta vom intelege locul care serveste drept sediu al unei persoane fizice. Prin patrunderea ilegala in domiciliul sau in resedinta unei persoane intelegem actiunea de intrare in ele prin efractie, adica prin spargerea zidurilor, fortare a incuietorilor sau a oricarui dispozitiv de inchidere, prin escaladare, adica prin suire, catarare, ascensiune pe un zid sau pe un alt obstacol inalt sau prin minciuni etc. Pentru a fi infractiune in aceasta modalitate se cere ca faptuitorul sa patrunda in domiciliul sau in resedinta unei persoane in mod efectiv, adica cu tot corpul. Actiunea nu este realizata, de exemplu, daca faptuitorul introduce numai capul pe fereastra deschisa sau piciorul prin usa intredeschisa6. Pentru existenta infractiunii se mai cere ca patrunderea sa se faca fara consimtamantul persoanei. Consimtamantul poate fi dat numai de o persoana responsabila. Daca domiciliul sau resedinta este folosita de mai multe persoane, dreptul de a permite sau a interzice patrunderea cuiva in ele il are oricare dintre acele persoane. in a doua modalitate de savarsire, infractiunea de violare de domiciliu se realizeaza prin ramanerea ilegala in domiciliul sau in resedinta unei persoane fara consimtamantul acesteia care presupune ca faptuitorul a fost lasat sa patrunda si sa ramana in locuinta in mod conditionat, iar ultimul ramane in locuinta in alte conditii decat cele acceptate de proprietar. De exemplu, faptuitorul incalca conditiile de trai interzise categoric de proprietar. in a treia modalitate de savarsire, infractiunea de violare de domiciliu se realizeaza prin refuzul de a parasi domiciliul sau resedinta unei persoane la cererea ei. -Codul penal comentat si adnotat. Partea speciala. Voi. I. Bucuresti, 1975, p. 1 76-177. 6 O. Loghin, T. Toader. Op. cit., p. 138. 145

Pentru a exista aceasta modalitate de infractiune, este necesara, in primul rand, prezenta faptuitorului in domiciliul sau resedinta unei persoane, in al doilea rand, trebuie sa existe o cerere expresa, categorica, formulata in asa fel, incat sa rezulte, fara nici un dubiu vointa celui ce o formuleaza ca faptuitorul sa paraseasca locuinta, in al treilea rand, se cere refuzul faptuitorului de a parasi locul in care se afla. Daca cererea contine aluzii ori amanari, propuneri pentru viitor sau in ea lipseste caracterul ultimativ (de exemplu: sa plece cat mai repede), prezenta faptuitorului in locuinta nu va fi considerata infractiune7. Si, in sfarsit, in cea de a patra modalitate de savarsire, infractiunea de violare de domiciliu sau de resedinta a unei persoane se manifesta prin perchezitii si cercetari ilegale. Perchezitia presupune o cercetare facuta de organele de urmarire penala asupra unei persoane banuite de o infractiune sau in locuinta acesteia, pentru a gasi si ridica probe materiale ale infractiunii sau pentru a-1 descoperi pe infractorul insusi. Temeiurile legale si procedura efectuarii ei sunt determinate in art. 125-132 ale Codului de procedura penala (C.P.P.) din 2003. Prin perchezitii si cercetari ilegale vom intelege cercetarile efectuate de reprezentantii organelor de urmarire penala prin incalcarea reglementarilor stipulate in art. 125-132 ale C.P.P. sau cercetari efectuate de alte persoane fara drept. Infractiunea de violare de domiciliu se consuma o data cu savarsirea a cel putin uneia din faptele analizate, indiferent de daunele materiale sau morale produse victimei. Potrivit art. 276 al Codului de procedura penala, urmarirea penala pentru infractiunea de violare de domiciliu prevazuta in alin. 1 si 2 art. 179 CP. se porneste numai in baza plangerii prealabile a persoanei. La impacarea partii vatamate cu banuitul, invinuitul, inculpatul, urmarirea penala inceteaza, conform procedurii generale. Latura subiectiva a infractiunii se caracterizeaza numai prin intentie directa. Subiect al infractiunii poate fi orice persoana fizica responsabila, care a implinit varsta de saisprezece ani sau un ofiter al organului de urmarire penala in cazul perchezitiei si cercetarilor ilegale. Alineatul 2 art. 179 CP. prevede raspunderea penala pentru violarea de domiciliu savarsita cu aplicarea violentei sau cu amenintarea aplicarii ei. 7Ibidem,p. 141. Prin violarea de domiciliu sau de resedinta a unei persoane savarsita cu aplicarea constrangerii sau cu amenintarea aplicarii ei se intelege aplicarea vatamarilor usoare sau medii integritatii corporale sau sanatatii sau amenintarea cu aplicarea lor. In acest caz circumstanta agravanta data cuprinde producerea vatamarilor corporale mentionate si nu cere o calificare suplimentara si in baza art. 152 sau 153 CP. Daca insa violenta data s-a manifestat prin producerea vatamarii grave a integritatii corporale sau a sanatatii, circumstanta agravanta in cauza intra in concurs cu art. 151 CP., vatamarea intentionata grava a integritatii

corporale sau a sanatatii. Alineatul 3 art. 179 CP. sporeste raspunderea penala pentru actiunile prevazute in alin. 1 sau 2, savarsite: a) cu folosirea situatiei de serviciu; b) de un grup criminal organizat sau de o organizatie criminala. Violarea de domiciliu cu folosirea situatiei de serviciu (lit. a) alin. 3 art. 179 CP.) presupune comiterea infractiunii utilizand abuziv atributiile cu care este abilitata o persoana in virtutea functiei pe care o detine. Acestea pot fi colaboratori ai politiei, ai organelor fiscale etc. Comiterea infractiunii de un grup criminal sau de o organizatie criminala (lit. b) alin. 3 art. 179 CP.) presupune identificarea acestor grupari criminale, potrivit cerintelor art. 46 si 47 CP. 4.5. incalcarea intentionata a legislatiei privind accesul la informatie (art. 180 CP.) Potrivit art. 34 al Constitutiei RM, persoana are dreptul de a avea acces la orice informatie de interes public. Autoritatile publice, potrivit competentelor ce le revin, sunt obligate sa asigure informarea corecta a cetatenilor asupra chestiunilor publice si asupra problemelor de interes personal. Textul acestui articol mai precizeaza ca dreptul la informatie nu trebuie sa prejudicieze masurile de protectie a cetatenilor si nici siguranta nationala. Mijloacele de informare publica sau private sunt obligate sa asigure o informare corecta a opiniei publice. Mijloacele de informare publica nu sunt supuse cenzurii. Latura obiectiva a infractiunii se manifesta prin incalcarea cu intentie de catre o persoana cu functie de raspundere a procedurii legale de asigurare si de realizare a dreptului de acces la informatie, incalcare ce a cauzat daune in proportii considerabile drepturilor si intereselor ocrotite de lege ale persoanei care a solicitat informatii referitoare la ocrotirea sanatatii populatiei, la securitatea publica si la protectia mediului. 147

incalcarea cu intentie de catre o persoana cu functie de raspundere a procedurii legale de realizare a dreptului de acces la informatie inseamna nedorinta faptuitorului, ce contravine Constitutiei, Legii privind accesul la informatie nr. 982-XIV din 11 mai 20008 si altor acte normative de a oferi solicitantului informatii referitoare la ocrotirea sanatatii populatiei, la securitatea publica sau la protectia mediului, cu toate ca faptuitorul detinea aceasta informatie si era obligat sa o ofere. Aceasta nedorinta poate avea un caracter deschis (de exemplu, faptuitorul refuza direct solicitarea victimei) sau o forma ascunsa (de exemplu, trimiterea victimei la alte persoane, care insa nu dispun de asemenea informatii). incalcarea dreptului privind accesul la informatie se poate manifesta si prin nefamiliarizarea persoanei cu toate documentele si materialele ce contin informatiile solicitate sau neinitierea ei cu toate informatiile cerute. incalcarea dreptului privind accesul la informatie poate fi pedepsita penal daca aceasta incalcare a cauzat daune in proportii considerabile drepturilor si intereselor ocrotite de lege ale persoanei. Prin daune in proportii considerabile cauzate drepturilor si intere selor persoanei vom intelege daunele materiale ce depasesc venitul lunar al victimei, imbolnavirea victimei care nu s-a protejat de poluarea mediu lui, alte actiuni asupra sanatatii victimei, cauzate de periclitarea securitatii publice etc. Infractiunea este terminata o data cu survenirea daunelor in proportii considerabile, pe care le-am analizat mai sus. Latura subiectiva a infractiunii se caracterizeaza numai prin intentie directa. Subiect al infractiunii poate fi numai o persoana cu functii de raspundere (a se vedea prevederile art. 123 C.P.), care detine informatiile determinate de legea penala. 4.6. Violarea dreptului la libertatea intrunirilor (art. 184 CP.) Potrivit art. 40 al Constitutiei R.M., mitingurile, demonstratiile, manifestatii le,

procesiunile sau orice alte intruniri sunt libere si pot fi organizate si desfasurate numai in mod pasnic si fara nici un fel de arme. Latura obiectiva a infractiunii se caracterizeaza prin violarea dreptului la libertatea intrunirilor prin impiedicarea ilegala a desfasurarii mitingului, demonstratiei, manifestatiei, procesiunii sau a oricarei alte intruniri ori a participarii cetatenilor la acestea fie prin constrangerea lor la parti 8 Monitorul Oficial nr. 88-90 /664 din 28 iulie 2000. cipatie: a) savarsita de o persoana cu functie de raspundere; b) savarsita de doua sau de mai multe persoane; c) insotita de violenta nepericuloasa pentru viata sau sanatate. Din aceasta dispozitie si potrivit Legii cu privire la organizarea si desfasurarea intrunirilor nr. 560 XIII din 21 iulie 1995'', prin intrunire vom intelege mitingurile, demonstratiile, manifestatiile, procesiunile, grevele desfasurate in locurile publice, in afara unitatii economice sau a locului de lucru, precum si alte adunari ale cetatenilor. Textul dispozitiei mai precizeaza ca latura obiectiva a infractiunii in cauza se poate realiza prin trei actiuni alternative. in prima modalitate de savarsire, infractiunea de violare a dreptului la libertatea intrunirilor se realizeaza prin impiedicarea ilegala a desfasurari i intrunirilor: a) savarsita de o persoana cu functie de raspundere; b) savarsita de doua sau de mai multe persoane; c) insotita de violenta nepericuloasa pentru viata sau sanatate. Prin impiedicarea ilegala a desfasurarii intrunirilor vom intelege interzicerea directa de a organiza desfasurarea unei intruniri sau blocarea locurilor ori a cailor de acces la aceste intruniri. impiedicarea ilegala a desfasurarii intrunirilor constituie o infractiune numai daca aceste actiuni sunt savarsite de o persoana cu functie de raspundere (a carei definitie este data in art. 123 CP.) sau sunt savarsite de doua sau de mai multe persoane (despre continutul acestei notiuni a se vedea explicatiile corespunzatoare de la lit. f) alin. 3 art. 145 CP.), ori sunt insotite de violenta nepericuloasa pentru viata sau sanatate (a carei notiune este asemanatoare cu cea de la lit. a) alin. 1 art. 165 CP.). in a doua modalitate de savarsire, infractiunea de violare a dreptului la libertatea intrunirilor se realizeaza prin impiedicarea participarii cetatenilor la aceste intruniri, infractiune comisa cel putin in una din circumstantele stipulate la lit. a), b) sau c) enumerate si explicate la prima modalitate de realizare a infractiunii. impiedicarea participarii cetatenilor la intruniri presupune crearea unor obstacole in calea celor care doresc sa participe la anumite intruniri. in ultima modalitate de savarsire, infractiunea de violare a dreptului la libertatea intrunirilor se poate realiza prin constrangerea cetatenilor de a nu participa Ia aceste intruniri, infractiune comisa cel putin in una din circumstantele amintite la a doua modalitate de realizare a infractiunii. 5'Monitorul Oficial nr. 61/683 din 2 noiembrie 1995.

149

Notiunea de constrangere presupune aplicarea actiunilor de maltra tare sau a altor acte de violenta, care produc numai dureri fizice, prevazute in art. 154 CP. sau pricinuirea de prejudicii neinsemnate sanatatii prejudicii stabilite de Codul contraventiilor administrative, care nu cer o calificare aparte. Infractiunea de violare a dreptului la libertatea intrunirilor se consuma o data cu savarsirea actiunilor prevazute de lit. a) si b) art. 184 CP. sau in momentul survenirii daunelor nepericuloase pentru viata sau sanatate Latura subiectiva a infractiunii se caracterizeaza numai prin intentie directa. Subiect al infractiunii poate fi o persoana cu functie de raspundere sau orice alta persoana fizica responsabila, care a implinit varsta de saisprezece ani. Alin. 2 art. 184 CP. sporeste raspunderea penala pentru aceeasi actiune: a) savarsita cu aplicarea armei sau a altor obiecte care au servit drept arma ori au fost special adaptate pentru vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii. Notiunea de aplicare a armei sau a altor obiecte care au servit drept arma este data la lit. g) alin. 2 art. 164 CP. (A se vedea explicatiile respective). Precizam ca prin obiecte special adaptate pentru vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii intelegem ascutirea unei surubelnite sau a altui obiect de metal, a unei stachete din gard, spargerea unei sticle de bere etc; 188.insotita de violenta periculoasa pentru viata sau sanatate. Notiunea acestei violente o contine lit. e) alin. 2 art. 165 CP.; 189.soldata cu producerea daunelor in proportii mari. Potrivit alin. 1 art. 126 CP., valoarea daunei materiale in proportie mare este de la 500 la 1500 unitati conventionale de amenda, adica de la 10000 la 30000 lei; 190.soldata cu alte urmari grave. Prin alte urmari grave intelegem pagube materiale in proportii deosebit de mari, a caror valoare depaseste 1500 de unitati conventionale de amenda, adica mai mult de 30000 de lei, sinuciderea victimei, decesul ei din imprudenta etc. , > j j " > ' ,n . .

J. i -. T V ! . . -. , "_ I V ]., ! '. ' A, 7 Atentarea la persoana si la drepturile cetatenilor sub forma de propovaduire a credintelor religioase si de indeplinire* a riturilor religioase (art. 185 CP.) trivit art. 31 al Constitutiei R.M., libertatea constiintei este garanFa trebuie sa se manifeste in spirit de toleranta si de respect reciproc. Potrivit art. 1 al Legii despre culte nr. 979-XII din 24 martie 1992"', tul la libertatea constiintei cuprinde libertatea cetateanului de a-si

himba religia sau convingerea, de a profesa religia in mod individual colectiv, in public sau in particular, prin cult si prin oficierea ritualului. Textul legii mai precizeaza inadmisibilitatea de a influenta asupra constiintei religioase a unei persoane prin violenta sau prin orice prozelitism abuziv. Latura obiectiva a infractiunii se realizeaza prin organizarea, conducerea sau participarea activa la un grup a carui activitate, desfasurata sub forma de propovaduire a credintelor religioase si de oficiere a riturilor religioase, este insotita fie de cauzarea de daune sanatatii cetatenilor, fie de alte atentate la persoana sau la drepturile acesteia, fie de instigarea cetatenilor la refuzul de a-si respecta obligatiile cetatenesti. Dupa cum se vede, dispozitia art. 185 CP. stipuleaza trei modalitati de actiuni alternative: 191.organizarea unui grup a carui activitate, desfasurata sub forma de propovaduire a credintelor religioase si de oficiere a riturilor religioase este insotita fie de cauzarea de daune sanatatii cetatenilor, fie de alte atentate la persoana sau la drepturile acesteia, fie de instigarea cetatenilor la refuzul de a-si respecta obligatiile cetatenesti; 192.conducerea activitatii unui astfel de grup cu un rezultat similar; 3) participarea activa la acelasi grup cu aceeasi activitate si rezultat. A organiza un grup religios presupune acea activitate prin care se urmareste alegerea persoanelor care ar putea participa la un astfel de grup, care inclina sa participe la aceasta activitate, procurarea atributelor religioase pentru oficierea diferitelor rituri religioase si alte actiuni indrep tate spre crearea unui grup a carui activitate, desfasurata sub forma de propovaduire a credintelor religioase si de oficiere a riturilor religioase, provoaca consecintele mentionate anterior. * oficiere (n.n.). '" Monitorul oficial nr. 3/70 din 30 martie 1992. 151

Conducerea grupului religios inseamna dirijarea, indrumarea, propovaduirea anumitor credinte religioase, precum si oficierea riturilor religioase pentru a-si atinge scopul propus, determinat de dispozitia legii penale. Prin participare activa Ia un astfel de grup se intelege activitatea unei persoane care ii ajuta activ conducatorului grupului la propovaduirea credintelor religioase, oficierea riturilor religioase, selectarea altor persoan e care ar prelua credinta lor. Este vorba despre grupuri religioase care propovaduiesc autodistrugerea prin ardere, ingroparea de viu a unor fetite nou-nascute, numite mirese ale lui Dumnezeu, refuzul de a fi incorporat in fortele armate etc. Prin cauzarea de daune sanatatii intelegem pricinuirea de vatamari usoare integritatii corporale sau sanatatii. in cazul in care se vorpricinui vatamari medii sau grave integritatii corporale sau sanatatii, infractiunea in cauza intra in concurs cu aceste infractiuni si cele savarsite trebuie calificat e suplimentar si in baza lit. j) alin. 2 art. 152 CP. sau lit. i) alin. 2 art. 151 CP. Daca membrii grupului vor fi determinati la sinucidere, actiunile faptuitorului trebuie calificate suplimentar si in baza lit. c) alin. 2 art. 150 CP. Alte atentate la persoana sau la drepturile acestora, presupune violarea altor drepturi constitutionale ale cetatenilor ca, de exemplu, atentatele contra patrimoniului, dreptului la munca, inviolabilitatii domiciliului, ocrotirea sanatatii, dreptul la asistenta si protectie sociala etc. Instigarea cetatenilor la refuzul de a-si respecta obligatiile cetatenesti consta in determinarea cetatenilor la refuzul de a-si indeplini obligatiile cetatenesti, cum ar fi, refuzul de la incorporarea in fortele armate, de a nu participa la alegeri, de a nu plati impozite, de a nu indeplini functii publice etc. Infractiunea se considera consumata o data cu savarsirea actiunilor descrise de legea penala care au provocat consecintele prevazute de textul legii. Latura subiectiva a infractiunii se caracterizeaza numai prin intentie directa. Subiect al infractiunii poate fi orice persoana fizica responsabila, care a implinit varsta de saisprezece ani. Subiecte pentru evaluare 1. Determinati sistemul infractiunilor contra drepturilor politice, la munca si altor drepturi constitutionale ale cetatenilor. .< , i<t? 193.Ce intelegeti prin daune in proportii considerabile produse prin incalcarea egalitatii in drepturi? 194.Determinati notiunea de viata personala. 195.Ce informatii despre viata personala constituie un secret personal sau familial? 196.Ce intelegeti prin trimiteri postale?

197.Ce intelegeti prin utilizarea mijloacelor tehnice destinate dobandirii ilicite a informatiei ce se contine in trimiterile postale sau in convorbirile telefonice si instiintarilor telegrafice? 198.Definiti notiunea de domiciliu sau de resedinta a unei persoane. 199.Prin ce se deosebeste notiunea "de ramanere in domiciliu sau in resedinta unei persoane" de notiunea refuzul de a le parasi la cererea persoanei"? 200.Determinati latura obiectiva a incalcarii cu intentie a legislatiei privind accesul la informatie. 201.Ce intelegeti prin drept electoral? 202.Ce intelegeti prin perioada electorala? , 203.Ce intelegeti prin organe electorale? 204.Ce acte electorale pot fi falsificate? 205.Definiti notiunea Ac protectie a muncii. 206.Ce intelegeti prin accidente cu oameni produse ca rezultat al incalcarii regulilor de protectie a muncii? 207.Cine poate fi victima a incalcarii regulilor de protectie a muncii? 208.Ce intelegeti prin intruniri ale cetatenilor? 209.Activitatea caror grupuri religioase pot fi pedepsita penal? Bibliografie 210.Codul penal al Republicii Moldova. Partea speciala. Cap. V. Chisinau, 2003. 211.Octavian Loghin, Tudorel Toader. Drept penal roman. Partea speciala. Bucuresti: Sansa, 1994. 212.Codul penal al Republicii Moldova. Comentariu. Sub red. lui A. Barbaneagra. Chisinau: ARC, 2003. 213.VzojiouHoe npaeo Poccuucmu Oedepauuu. OcoaeHHan uacmb. Tlojx pefl. B. B. 3flpaBOMticjioBa. MocKBa: lOpucrb, 2001. 214.KoMMenmapuu K YzoMoeHOMy KodeKcy POCCUUCKOU <Pedepau,uu c nocmameuHbiMU MamepuanaMU u cydednou npaKmiiKou. Flofl pe/i. C. H. HuKyjuiHa. MocKBa: MeHe,a>Kep, 2001. 215.B. H. HBaHOB. YzonoeHO-npaeoeasi oxpana OCHOBHUX npae zpaoKdan. MocKBa, 1967. 7. A. H. KpaciiKOB. Vzonoeno-npaeoeaR oxpana npae u ceoaod nenoecxa e Poccuu. CapaTOB, 1996. 153

Capitolul VII """"'" " ' " '.' ?.'' INFftACTfUNI CONTRA PATRIMONIULUI 1. Caracterizarea generala, notiunea si sistemul infractiunilor contra patrimoniului Potrivit art. 9 al Constitutiei R.M., la baza vietii economice a Republicii Moldova se afla egalitatea in drepturi a tuturor tipurilor si formelor de proprietate. Bunurile materiale si intelectuale pot fi proprietate publica sau privata. Acest text mai precizeaza ca proprietatea nu poate fi folosita in detrimentul drepturilor, libertatilor si demnitatii omului, precum si ca piata, libera initiativa economica, concurenta loiala sunt factorii fundamentali ai economiei. Articolul 46 al Constitutiei R.M. garanteaza fiecarui cetatean dreptul la proprietate privata, precum si obliga statul de a ocroti aceste drepturi. Apararea si consolidarea proprietatii in tara noastra este asigurata de un intreg sistem de masuri economice, organizatorice, culturale si educative, prin atragerea populatiei in combaterea atentatelor la proprietate. in sistemul de masuri mentionat un rol important ii revine si legislatiei penale, care are misiunea de a combate atentatele prejudiciabile la proprietate. Spre deosebire de Codul penal din 1961, Codul penal din 2002 a denumit atentatele prejudiciabile la proprietate ca infractiuni contra patrimoniului, deoarece notiunea de patrimoniu" este mai larga decat cea de proprietate". Ea inglobeaza nu numai dreptul la proprietate, (de exemplu, la furt prin sustragere pe ascuns a bunurilor reale ale unei alte persoane se incalca numai dreptul la proprietate), ci o totalitate de drepturi si obligatiuni patrimoniale (vezi art. 284 al Codului civil din 2002) care au valoare economica (de exemplu, la santaj faptuitorul cere de a i se ceda nu numai bunuri ale proprietarului ori drepturile asupra acestora, ci si cere de a fi savarsite si alte actiuni cu caracter patrimonial, actiuni care depasesc evident notiunea de proprietate). E de mentionat faptul, ca unii autori numesc eronat aceste atentate ca atentate la averea persoanei', insa deoarece este unanim recunoscut faptul ca averea poate fi sustrasa fara a i se cauza, de obicei, daune, se 1 A. Barbaneagra. Comentariul citat, p. 378. atenteaza de fapt la proprietate sau patrimoniu care sufera astfel daune. Unele legislatii au numit aceste atentate ca infractiuni contra avutului2, drept ca ulterior eroarea mentionata a fost reparata si aceste atentate au capatat denumirea de atentate contra patrimoniului3. Gradul prejudiciabil* sporit al atentatelor contra patrimoniului consta in faptul ca in consecinta proprietarii pierd o cantitate considerabila de bunuri materiale, destinate satisfacerii necesitatilor lor materiale si spirituale, precum si dezvoltarii economiei nationale. Gravitatea prejudiciilor aduse de aceste actiuni criminale este determinata si de faptul ca vinovatul capata astfel posibilitati de a duce un mod de viata parazitar pe contul societatii, de a se eschiva de la obligatiile fata de stat si societate, obligatii care deriva nemijlocit din drepturile la munca si la proprietate privata.

Totodata, gradul de prejudiciu al acestor atentari consta si in aceea ca persoanele care le savarsesc impiedica realizarea altor sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului. Obiectul general al infractiunilor contra patrimoniului il constituie relatiile sociale a caror existenta si normala desfasurare este conditionata de ocrotirea ordinii de drept in Republica Moldova. Obiectul generic de grup il constituie relatiile patrimoniale cu cele doua componente ale lor: 1) dreptul de proprietate, si 2) totalitatea celorlalte drepturi si obligatiuni patrimoniale care au valoare economica. Obiectul nemijlocit de baza il constituie, dupa caz, relatiile patrimoniale private sau publice, in afara de talharie care poseda doua obiecte nemijlocite de baza, atat relatiile patrimoniale, cat si viata sau sanatatea persoanei. Ambele obiecte se socot de baza, deoarece lipsa unuia exclude talharia. Esenta obiectului nemijlocit suplimentar (secundar) consta in faptul ca infractiunea care il poseda poate exista si in lipsa lui. De aceea este gresita opinia ca talharia are un singur obiect nemijlocit de baza (principal) -relatiile patrimoniale si unul secundar -viata si sanatatea persoanei4. Unele infractiuni contra patrimoniului pot avea obiecte nemijlocite suplimentare, de exemplu, uneori jaful sau santajul pot fi insotite de aplicarea violentei fizice sau de amenintarea cu aplicarea acesteia. Obie 1 Codul penal al Republicii Socialiste Romania. Bucuresti: Politica, 1968, p. 4. 'O. Loghin, T. Toader. Op. cit., p. 212. ., , .. . . _,., : 'G ra d u l d e p re ju d ic iu (n .n .). . . , . , , ; . , . ..._ .," , .,.,-. ,... -.,.. : M 4 O. Loghin, T. Toader. Op. cit., p. 239. "._ , ''.,'",,,, - .. ,. ,, ',. ...' ,-i -, 4 sUlA: 155

ctul nemijlocit suplimentar al jafului si santajului in aceste cazuri va fi viata sau sanatatea persoanei. Obiectul material al infractiunilor contra patrimoniului il constituie bunurile materiale, a caror valoare corespunde cerintelor legii penale, care vor fi analizate in continuare la fiecare infractiune. Bunurile materiale ca obiect material al infractiunilor contra patrimo niului poseda un sir de caracteristici. Mai intai, obiect material al acestor infractiuni sunt considerate numai bunurile materiale avand valoare de intrebuintare, adica participa in circuitul civil. in al doilea rand, ele trebui e sa posede valoare de schimb, adica acelea in care intr-o forma sau alta este depusa munca umana. in al treilea rand, bunurile materiale trebuie sa apartina altei persoane. Sustinem opinia, potrivit careia in calitate de obiect material al infractiunilo r contra patrimoniului, pe langa bunurile materiale, pot fi si dreptul asupra acestora, precum si alte actiuni cu caracter patrimonial5, fiindca ele ca si bunurile materiale reprezinta acel substrat (formele materiale, conditiile si premisele existentei relatiilor sociale), element in legatura cu care apar, exista si se realizeaza relatiile patrimoniale. Bunurile materiale , dreptul asupra lor, precum si alte actiuni cu caracter patrimonial sunt direct stipulate la infractiunea de santaj. Latura obiectiva a infractiunilor contra patrimoniului se realizeaza prin fapte variate, descrise in textele de incriminare, prin care se aduce atingere relatiilor patrimoniale. De obicei, faptele prejudiciabile se manifesta prin actiunea de sustragere, in cazul furtului, jafului, talhariei si pungasiei, actiunea de dobandire in cazul escrocheriei, de insusire in cazul santajului si delapidarii, actiunea de ocupare a unui imobil in cazul tulburarii de posesie, actiunea de distrugere sau deteriorare a bunurilor etc. in textul de incriminare al unor infractiuni sunt, alternativ prevazute, mai multe actiuni, infractiunea putandu-se realiza prin savarsirea oricareia dintre acestea. De exemplu, insusirea sau utilizarea ilicita a energiei electrice, distrugerea sau deteriorarea bunurilor, dobandirea sau comercializarea bunurilor despre care se stie ca au fost obtinute pe cale criminala etc. O caracteristica comuna tuturor infractiunilor contra patrimoniului consta in aceea ca ele cauzeaza o paguba patrimoniala, uneori si un prejudiciu vietii si sanatatii persoanei. 5 B. H. Kyu. Hemmopbie eonpocuyzojioenou omeemcmeeHHOcmu3a euMozamenbc-mea, cen3aHHbie c npu3HamMU ezo npedMema. XapbKOB, 1985, p. 3.; CoeemcKoe yzonoenoe npaeo. Oautax uacmb. MocKBa: Mry, p. 85.

156 Latura obiectiva a acestor infractiuni include si legatura de cauzalitate dintre actiunea sau inactiunea faptuitorului si urmarea prejudiciabila produsa. Uneori ca elemente obligatorii ale laturii obiective a infractiunii de baza sau a circumstantelor agravante ale acestora este incriminata metoda (pe ascuns, fatis, prin atac etc), locul (in incapere, in alt loc, in depozit sau in locuinta), timpul (in timpul unei calamitati). Infractiunile contra proprietatii, se consuma, de regula, odata cu cauzarea pagubelor patrimoniale concrete. in cazul talhariei, santajului si pungasiei -din momentul inceperii actiunilor incriminate. Latura subiectiva a infractiunilor contra patrimoniului se caracterizeaza cu intentie directa, exceptie facand numai infractiunea de distrugere din imprudenta (art. 198 CP.) si din neglijenta criminala fata de paza bunurilor proprietarului (art. 200 CP.). Toate actele de apropiere a bunurilor materiale (furtul, jaful, talharia, santajul, escrocheria, delapidarea, pungasia) sunt comise in scopul si din motive de profit. Scopul si motivul de profit sunt caracteristice si pentru alte infractiuni contra patrimoniului, infractiuni care vor fi precizate ulterior. Subiect al infractiunilor prevazute de art. 186-188, 189 alin. 2, 3 si 4, 190 alin. 2 si 3, 192 alin.2, 195, 196 alin. 4, 197 alin. 2 poate fi orice persoana fizica responsabila care a atins varsta de paisprezece ani, iar al celorlalte infractiuni -de saisprezece ani. Rezumand cele expuse, putem defini notiunea acestor infractiuni. Infractiuni contra patrimoniului sunt considerate actiunile prejudiciabile descrise de legea penala care produc, intentionat sau din imprudenta, pagube patrimoniale persoanei fizice sau juridice sau pericliteaza relatiile ei patrimoniale. Infractiunile contra patrimoniului pot fi sistematizate in trei grupe: 1) insusirea bunurilor proprietarului (furtul -art. 186 CP., jaful -art. 187 CP., talharia -art. 188 CP., santajul -art. 189 CP., escrocheria -art. 190 CP., delapidarea averii straine -art. 191 CP., pungasia -art. 192 CP., insusirea in proportii mari si deosebit de mari -art. 195 C.P.); 2) atentatele in interes de profit contra patrimoniului, fara semnele insusirilor (ocuparea bunurilor imobile straine -art. 193 CP., insusirea sau utilizarea ilicita a energiei electrice, termice sau a gazelor naturale -art. 194 CP., cauzarea de daune materiale prin inselaciune sau abuz de incredere -art. 196 CP., dobandirea si comercializarea bunurilor despre care se stie ca au fost obtinute pe cale criminala -art. 199 157

C.P.); 3) infractiuni contra patrimoniului, urmate de distrugerea, deteriorarea, insusirea, pierderea sau pieirea bunurilor proprietarului (distrugerea sau deteriorarea intentionata a bunurilor-art. 197 CP., distrugerea sau deteriorarea din imprudenta a bunurilor -art. 198 C.P., neglijenta criminala fata de paza bunurilor proprietarului -art. 200 CP.). Potrivit art. 276 al Codului de procedura penala, in cazul infractiunilor aratate la art. 193, 194, 197 alin. 1, 198 alin. 1, 200 CP., precum si furtului avutului proprietarului savarsit de sot, rude, in detrimentul tutorelui , ori de persoana care locuieste impreuna cu victima sau este gazduita de aceasta, urmarirea penala porneste numai in baza plangerii prealabile a victimei si inceteaza odata cu impacarea partii prejudiciate cu banuitul, invinuitul sau inculpatul. s e . - }- 2. insusirea bunurilor 2.1. Forme si tipuri de insusire Timp de mai multi ani legislatia, practica judiciara si doctrina noastra penala nu are o traducere univoca a termenului generic rusesc xHiijeHHe". Acest termen era tradus ca sustragere", luare", insusire", dobandire" etc. Nici Dictionarele limbii romane nu au o traducere unica a acestui termen generic, deoarece legislatia si doctrina penala ale Romaniei nu utilizeaza ca noi un termen generic care ar cuprinde toate formele si tipurile de insusire a averii proprietarului. Cea mai larga raspandire au doua opinii. C. Rosea si A. Borodac au propus ca termenul generic al acestor atentate la proprietate sa fie denumit delapidari"6. A doua opinie a fost expusa de Plenul Judecatoriei Supreme a R.M. in Hotararea sa nr. 5 din 6 iulie 1992 Cu privire la practica judiciara in procesele penale despre sustragerea averii proprietarului" 7, repetata ulterior de autorul S. Branza8, potrivit carora termenul "xHiueHHe" ar putea fi tradus ca sustragere". Luand in consideratie ca acesti termeni sunt prea ingusti (bunurile sunt sustrase numai in cazul furtului, jafului, talhariei si pungasiei, iar delapidata poate fi numai averea, gestionata de vinovat), legiuitorul nostru in art. 195 al noului Cod penal din 2002 utilizeaza termenul de insusire" 6 A. Borodac, C. Rosea. Lupta impotriva delapidarii avutului socialist. Chisinau : USM, 1980, p. 1, 3, 12, 14, 15 etc; A. Borodac. Curs de drept penal. Partea speciala. Voi. 1. Chisinau: Stiinta, p. 210. 1 Culegere de Hotarari explicative. Chisinau: Tipografia centrala, p. 325. 8 S. Branza. Infractiuni contra proprietatii. Chisinau: USM, 1999, p. 22, 23, 30 etc. a bunurilor, indiferent de forma in care a fost savarsita (art. 186-192 C P.)-Aceasta stipulare a fost observata si sustinuta de autorul M. Lascu9. Credem ca pe viitor trebuie sa utilizam acest termen atunci cand vom vorbi de toate formele si tipurile de insusire a avutului proprietarului. Este de observat ca legiuitorul a indicat in art. 195 CP. si toate formele de insusiri ale avutului proprietarului, art. 186-192 CP., adica furtul, jaful, talharia, santajul, escrocheria, delapidarea si pungasia, deoarec e

si in aceasta problema existau opinii controversate, pe care nu mai e necesar sa le analizam. in fiecare caz concret insusirile bunurilor proprietarului pot aduce diferite prejudicii si pot fi insotite de circumstante atat de diverse, incat este imposibil a le incadra intr-o singura componenta de infractiune. in legislatia in vigoare, raspunderea penala pentru insusirile bunurilor proprietarului e diferentiata la maxim. Tinand cont de diversele circumstante, care influenteaza esential gradul de prejudiciu al acestor infractiuni, legislatorul deosebeste diverse forme si tipuri de insusiri ale bunurilor din avutul proprietarului. in Codul penal al R.M. din 2002 ele sunt specificate in articolele 186, 187, 188, 189, 190, 191, 192 si 195. Pentru a intelege mai bine structura legislatiei penale privind raspunderea penala pentru insusirile bunurilor proprietarului, principiile incriminarii juridice a acestor infractiuni, este importanta cunoasterea nu numai a semnelor concrete ale fiecarei forme sau ale fiecarui tip de insusire, ci si a criteriilor care stau la baza structurii legislatiei cu privir e la raspunderea penala pentru atentatele contra patrimoniului (vezi tab. nr. 1, p. 160). Criteriul care trebuie pus la baza determinarii gradului de prejudiciu al insusirilor bunurilor proprietarului este, mai intai de toate, proportia (valoarea) bunului insusit, care exprima marimea prejudiciului pricinuit prin infractiune si caracterizeaza, in acelasi timp, pericolul pe care-1 prezinta vinovatul. in functie de valoarea (proportia) bunului insusit legea prevede in calitate de norme speciale, trei tipuri de insusiri: insusirea bunurilor proprietarului in proportii mari (alin. 1 art. 195 CP.), insusirea bunurilor proprietarului in proportii deosebit de mari (alin. 2 art. 195 CP.) -ca cele mai grave tipuri si insusirea in proportii mici a avutului proprietarului -mai putin prejudiciabil, prevazut de Codul contraventiilor administrative. 9M. Lascu. Talharia in sistemul infractiunilor contra proprietatii. Chisinau: UC M, 2003, p. 9. ;..= , 159

Tabelul 1 insusirea bunurilor proprietarului Formele Tipurile Pe ascuns - Furt (art. 186) Proportii mici - pana la 5 unitati conventionale de amenda (CCA) Rapirea deschisa -Jaf (art. 187) Proportii esentiale - de la 5 la 500 unitati conventionale de amenda (alin.' 1 art. 186-192) Prin hotie de buzunar - Pungasie (art. 192) Proportii considerabile - de la 5 la 500 unitati conventionale de amenda (alin. 2 art. 186-188,190,191) Prin atac - Talharie (art. 188) Proportii mari - de la 500 la 1500 unitati conventionale de amenda (alin.'l art. 195) Prin amenintari - Santaj (art. 189) Proportii deosebit de mari - mai mult de 1500 unitati conventionale de amenda (alin. 2 art. 195) Prin inselaciune sau abuz de incredere -Escrocherie (art. 190) Prin insusire - Delapidare (art. 191) Pentru aceste contraventii si infractiuni metoda insusirii prejudiciabile din avutul proprietarului are o importanta secundara si, de regula, nu influente aza calificarea infractiunilor, cu exceptia jafului si talhariei la care chiar insusirea in proportii mici nu constituie o contraventie administrativa, ci se incadreaza potrivit alineatelor intai ale articolelor 187-188 CP. in toate celelalte cazuri, cand insusirea nu este savarsita in proportii mari, deosebit de mari sau mici, legiuitorul atribuie un rol primordial metodei insusirii bunurilor proprietarului, in functie de care deosebim o serie de infractiuni reprezentand diferite forme de insusiri. Potrivit art. 195 CP., legislatia in vigoare deosebeste urmatoarele forme de insusiri: 1) furt-art. 186 CP.; 2) jaf-art. 187 CP.; 3) talharie-art. 188 CP.; 4) santaj -art. 189 CP.; 5) escrocherie -art. 190 CP.; 6) delapidare -art. 191 CP.; 7) pungasie -art. 192 CP. Diferentierea raspunderii penale pentru insusire din avutul proprietarului nu se limiteaza numai la stabilirea in articole aparte a unor tipuri de infractiuni ca insusirea in proportii mari (alin. 1 art. 195 CP.) si in proportii deosebit de mari (alin. 2 art. 195 CP.), ci si a unui tip de contraventie administrativa ca insusirea in proportii mici, iar in celelalte cazuri a unor asemenea forme de insusire ca furtul, jaful, talharia, santajul, escrocheria, delapidarea si pungasia. Afara de formele si tipurile de

insusire mentionate legislatorul, in functie de proportia avutului insusit, mai deosebeste si asa tipuri de insusire (vezi tabelul de la p. 160) ca insusirea in proportii esentiale a bunurilor proprietarului (alin. 1 art. 186192 CP.) si insusirea in proportii considerabile din avutul proprietarului (alin. 2 art. 186-188, 190, 191 CP.). O perioada indelungata cuantumul bunurilor insusite era determinat de practica judiciara prin Legea din 1 aprilie 1992. Acest cuantum era stabilit in nota art. 119 al Codului penal din 1961 si depindea de marimea salariilor minime. Potrivit art. 126 al Codului penal in vigoare, sunt considerate proportii deosebit de mari, proportii mari valoarea bunurilor sustrase, dobandite, primite, fabricate, distruse, utilizate, transportate, pastrate, comercializate, trecute peste frontiera, valoarea pagubei pricinuita de o persoana sau de un grup de persoane care, la momentul savarsirii infractiunii, depaseste 1500 si, respectiv 500 unitati conventionale de amenda. Potrivit art. 64 CP, unitatea conventionala de amenda este egala cu 20 lei. in conformitate cu dispozitiile Codului contraventiilor administrative valoarea bunurilor insusite in proportii mici este de pana la cinci unitati conventionale de amenda. De aici reiese ca atat valoarea proportiei esentiale, cat si a celei considerabile este de la 5 pana la 500 de unitati conventionale de amenda. Alin. 2 art. 126 indica criteriile de stabilire a acestor proportii care constau in faptul ca cuantumul considerabil al daunei cauzate se stabileste, luandu-se in consideratie valoarea, cantitatea si importanta pentru victima a bunurilor, starea materiala si venitul acesteia, existenta persoanelor intretinute, alte circumstante care influenteaza esential starea materiala a victimei, iar in cazul prejudicierii drepturilor si intereselor ocrotite de lege si gradul lezarii libertatilor omului. Textul acestui articol mai precizeaza ca daunele cauzate de sustragerea sau punerea in circulatie ilegala a substantelor narcotice si psihotrope sunt determinate, pornindu-se de la dozele mici sau mari ale acestora, stabilite de Comitetul permanent pentru controlul asupra drogurilor. Limitele de 5, 500 si 1500 o data stabilite nu pot fi considerate absolute, care, indiferent de imprejurari, ar putea servi drept hotar intre diferite tipuri de insusiri. Asa, de exemplu, nu intotdeauna insusirea avutului 161

proprietarului in valoare de 99% din 500 unitati conventionale de amenda va constitui insusire in proportii considerabile. Luand in consideratie si alte criterii, aceasta insusire poate fi apreciata ca avand proportii mari si invers, insusirea din avutul proprietarului in valoare de 101% din 500 unitati conventionale de amenda poate fi apreciata, in unele imprejurari, ca o insusire in proportii considerabile. La calificarea insusirilor si aprecierea valorii bunurilor insusite, instantele judecatoresti si organele de urmarire penala, orientandu-se, in primul rand, dupa valoarea averii insusite, trebuie sa analizeze foarte atent, mai ales, cazurile cand suma averii insusite se apropie de limitele prin care un tip de insusire se distinge de altul. In asemenea cazuri este necesar a se tine seama de un sir de alte criterii: cantitatea, greutatea, volumul, importanta averii pentru pagubas si pentru economia nationala etc. O mare importanta pentru aprecierea cuantumului insusirii au si conditiile, timpul si locul savarsirii infractiunii. De exemplu, insusirea poate fi considerata ca inregistrand un cuantum prejudiciabil sporit, daca a fost comisa in timp de razboi, in timpul unor cataclisme, campanii agricole (semanatul, recoltare etc.) etc. Aceleasi proportii ale avutului insusit pot fi apreciate ca mari sau deosebit de mari in functie de locul unde este situata organizatia sau de marimea intreprinderii, fiindca la o intreprindere mica drept rezultat al insusirii poate fi considerabil compromisa activitatea ei normala. Spre aceasta ne orienteaza si indicatiile Plenului Judecatoriei Supreme a R.M. din 6 iulie 1992 Cu privire la practica judiciara in procesele despre sustragerea averii proprietarului*0. Astfel, potrivit pct. 20 al acestei hotarari solutionand chestiunea cu privire la incadrarea actiunilor infractorului, conform indicelui de cauzare ca rezultat al infractiunii unei daune considerabile pricinuite victimei trebuie tinut cont de costul bunurilor sustrase, cantitatea lor si insemnatatea pentru victima, starea materiala a ei, in particular, salariul, existenta persoanelor intretinute si alte circumstante. Solutionarea chestiunii date trebuie sa fie motivata in sentinta". Valoarea averii depinde de pretul ei. Exista diferite preturi: de cost, de livrare, de cumparare, de colectare, de vanzare, cu amanuntul, de piata etc. Diferenta dintre ele este foarte mare. Referitor la stabilirea valorii avutului insusit in punctul 32 al Hotararii 10 Culegere de Hotarari explicative. Chisinau, 2002, p. 325. *< ;!''' plenului din 6 iulie 1992 se specifica ca: " Determinand valoarea averii sustrase este necesar a reiesi din preturile libere (de piata) cu amanuntul, indiferent de faptul daca sustragerea a fost savarsita din organizatiile care se ocupa de vanzarea cu amanuntul, din alte organizatii sau de la cetateni. Daca nu exista preturi cu amanuntul pentru averea sustrasa, valoarea ei se calculeaza in conformitate cu Indicatiile cu privire la ordinea de calculare a preturilor pentru determinarea daunei in cazul sustragerii, neajunsurilor', nimicirii sau deteriorarii premeditate a bunurilor materiale, aprobate de catre Ministerul economiei si finantelor al Republicii Moldova la 29 mai 1992. in conformitate cu aceste indicatii este apreciata si valoarea bunurilor materiale, pentru care preturile cu amanuntul stabilite sunt mai mici decat

cele cu ridicata. Indicatiile nu se aplica, daca pentru determinarea daunei cauzate de sustragere este stabilita o ordine speciala de calculare a preturilor . Daca s-a constatat ca victima a procurat cele sustrase la pret de piata, marimea daunei este calculata conform acestor preturi. in lipsa preturilor cu amanuntul valoarea celor sustrase poate fi calculata si in baza concluziei expertilor. Calificand actiunile infractorului, marimea bunurilor sustrase este calculata pornind de la pretul lor la momentul savarsirii infractiunii. in cazul modificarii preturilor marimea daunei materiale care urmeaza a fi restituita partii civile conform actiunii civile sau din initiativa instantei de judecata, este calculata pornind de la preturile existente in ziua adoptarii hotararii vizand restituirea ei. Remarcam ca noi n-am inlocuit termenul de sustragere" din aceasta Hotarare cu termenul de insusire" cum o cere noul Cod penal. Credem insa ca in viitor Plenul va introduce intr-o noua hotarare a sa modificarile corespunzatoare. Mai detaliat despre fiecare forma si tip de insusire a bunurilor proprietarului va fi vorba in continuare, cand va fi facuta analiza juridica a acestora, dar, mai intai, pentru a nu ne repeta, vom analiza semnele obiective si subiective comune oricarei insusiri. 2.2. Semnele obiective, subiective comune tuturor insusirilor si notiunea lor Obiectul juridic nemijlocit de baza al insusirilor bunurilor din avutul proprietarului il constituie relatiile patrimoniale, adica relatiile care exprima conditiile productiei, repartitiei si consumului bunurilor materiale. * mancoului (n.n.). 163

Sustinem opinia academicianului rus V. N. Kudreavtev, potrivit careia, structura obiectului infractiunii cuprinde: a) relatiile sociale reale intre oameni; b) forma lor juridica, care reglementeaza conduita subiectilor si asigura apararea lor; c) premisele, conditiile, formele materiale ale existentei relatiilor sociale. in dispozitiile articolelor Codului penal este adeseori descris numai un element din cele enumerate". De exemplu, in art. 186 CP. se indica numai bunurile ca purtator al dreptului de proprietate, iar in art. 189 CP. se stipuleaza bunurile, dreptul asupra lor si alte actiuni cu caracter patrimonial ca exponenti ai dreptului patrimonial. Utilizand structura mentionata, putem afirma ca structura obiectului juridic nemijlocit de baza al insusirilor bunurilor din avutul proprietarului cuprinde: 1) relatiile de proprietate ce apar obiectiv intre oameni ce n-au nevoie de o reglementare juridica completa si care conditioneaza productia, repartitia si consumul benevol al bunurilor materiale; 2) dreptul patrimonial si dreptul de proprietate care reglementeaza si apara cele mai importante relatii patrimoniale existente real intre oameni. Conform art. 315 al Codului civil, dreptul de proprietate cuprinde dreptul de posesiune, de folosinta si de dispozitie asupra bunului; 3) conditiile, premisele, formele materiale ale existentei dreptului patrimonial si a dreptului de proprietate sunt bunurile materiale, dreptul asupra acestora si alte relatii cu caracter material (de exemplu, prestarea unei munci sau unor servicii gratuite). Aceste premise sunt, de regula, numite obiecte materiale ale infractiunii. Din cele expuse, decurge ca denumirea corecta a obiectului juridic nemijlocit de baza al majoritatii insusirilor este dreptul de proprietate, iar in cazul santajului -dreptul patrimonial. Este insa corecta si denumirea acestor obiecte ca proprietate sau patrimoniu, deoarece astfel indicam relatia sociala principala, pentru a carei ocrotire sunt stabilite aceste norme penale12 si din ea deducem usor denumirea deplina a obiectului infractiunii. Obiectul nemijlocit de baza al insusirilor in fiecare caz concret poate fi proprietatea privata sau publica. Sunt insa cazuri cand vinovatul insuseste averea privata, dar fapta este considerata ca fiind indreptata contra proprietatii de stat. De exemplu, averea personala este predata pentru pastrare, transportare etc. diferitelor organizatii de stat cu conditia raspunderii materiale a acestora din urma pentru pastrarea averii incredintate. Un indiciu obligatoriu al insusirilor avutului proprietarului e considerat 11 B. H. Ky/ipHBueB. 06utan meopun KeajiuipuKaifuu npecmynnenuu. MocKBa, 1972, p. 151. 12 B. H. Ky/ipiiBueB. Oa^eKinuenan cmopona npecmynnenuR. MocKBa, 1960, p. 147.

faptul, cui apartine dreptul de proprietate asupra averii insusite in momentul atentarii. Daca se va stabili ca in acest moment averea nu se aasea real la evidenta proprietarului, atunci o asemenea atentare nu va fi calificata ca insusire. De exemplu, vinovatul, prin inselaciune, insuseste taxa de stat pentru legalizarea de catre organele notariale a unor contracte. insusirea acestor sume banesti care puteau deveni proprietate de stat, dar care inca n-au ajuns real la evidenta statului nu va constitui o insusire a avutului proprietarului, dar vor fi calificate potrivit art. 196 C.P. (cauzarea de daune materiale prin inselaciune sau abuz de incredere). Greselile practicii judiciare in calificarea infractiunilor mentionate sunt, de regula, legate de aprecierea eronata a momentului aparitiei dreptului proprietatii asupra averii, care trece sau trebuie sa treaca in posesia proprietarului. De exemplu, judecatoria raionala i-a condamnat pe F. si T. in baza art. 126 al Codului penal din 1961 (art. 196 al Codului in vigoare) pentru ca, trasportand la depozit pestele prins in raul Nistru, in drum au vandut o suta kg de peste. Organele de ancheta au calificat actiunile acestora ca furt comis de un grup de persoane. Calificand actiunile condamnatilor, judecatoria raionala a indicat in sentinta ca pestele prins pana la predarea lui la depozit nu constituia inca proprietatea organizatiei unde lucrau condamnatii. Colegiul penal al Judecatoriei Supreme n-a fost de acord cu aceasta parere si, infirmand sentinta adoptata in acest dosar, a aratat ca cei condamnati au fost pescari la o organizatie de stat: organizatia le-a pus la dispozitie unelte de pescuit, imbracaminte de lucru, mijloace de transport; ei primeau salariu garantat. De aceea tot pestele prins devine proprietate de stat nu din momentul predarii lui la depozit, ci din momentul cand a fost prins. Mai inainte era destul de raspandita opinia, potrivit careia obiectul juridic nemijlocit al insusirilor il constituie bunurile materiale13. Recunoaste rea in calitate de obiect juridic nemijlocit a diferitelor bunuri contrazice insasi notiunea obiectului juridic si esenta insusirii bunurilor ca atentat la dreptul de proprietate. in realitate, la insusire e de la sine inteles ca bunul nu sufera nici o dauna, pe cand prin obiect juridic se intelege anume aceea, careia i se cauzeaza prejudicii14. M. M. HcaeB. HMyutecmaeHHbie npecmytuieHux. MocKBa, 1938, p. 42; A. A. IIHOHTKOBCKHH, B. J\. MeHbmarHH. Kypc coeemcKOPO y^oJ'lo8Ho^o npaaa. Oco6eHnan uacmb. T. 1. MocKBa, 1955, p. 373-374. F. A. Kpurep. KeajiucpuKaitux xuaienuu coiiiia.iucmuHecKozo uMvufecmna. MocKBa, 1971, p. 28. 165

Dupa cum s-a mentionat anterior, componenta de infractiune a talhariei este de asa natura, incat talharia vizeaza doua obiecte juridice nemijlocite de baza: dreptul de proprietate si sanatatea persoanei. in cazul jafului si santajului sanatatea persoanei poate deveni obiect juridic nemijlocit secundar al acestor infractiuni. Drept obiecte materiale ale insusirii bunurilor din avutul proprietarului pot fi orice bunuri materiale, dreptul asupra acestora sau alte actiuni cu caracter patrimonial. Potrivit art. 285 al Codului civil in vigoare (vezi textul in limba rusa, deoarece credem ca nu e corect tradus in limba romana), bunuri sunt toate lucrurile susceptibile apartenentei individuale sau colective si drepturile patrimoniale. Lucruri sunt obiectele materiale in raport cu care pot exista drepturi si obligatii civile. Deci, potrivit dreptului civil, dreptul asupra bunurilor si actiunile cu caracte r patrimonial, pe langa lucruri, reprezinta varietati ale bunurilor persoanei. In felul acesta, ca obiecte materiale ale insusirii bunurilor din avutul proprietarului pot fi, mai intai, lucrurile ca obiecte ale lumii materiale. Ele trebuie sa posede un sir de caracteristici. in primul rand, lucrurile ca obiecte materiale ale insusirii trebuie sa posede valoare de intrebuintare, adica capacitatea de a satisface necesitatile omului si de participare la circuitul civil. in al doilea rand, ele trebuie sa aiba valoare de schimb in care este materializata intr-o forma sau alta, munca omului. De aceea flora si fauna si populatia naturala a acestora nu se considera obiecte materiale ale insusirii . in al treilea rand, obiecte materiale ale insusirii pot fi numai lucrurile, care in momentul comiterii infractiunilor se aflau real la evidenta proprietarului, deoarece in caz contrar asemenea atentate vor fi calificate in baza art. 196 CP. drept cauzare de daune materiale prin inselaciune sau abuz de incredere. Si, in sfarsit, obiecte materiale ale insusirii pot fi numai lucrurile asupra carora faptuitorul nu detine dreptul de proprietate, adica sunt lucruri straine pentru el. De aceea, nu poate fi obiect material al insusirii lucrurile asupra carora proprietatea este comuna. Deci, drept obiecte materiale ale insusirii bunurilor din avutul proprietarului pot fi orice lucruri sau obiecte ce pot satisface o necesitate de ordin material sau cultural a oamenilor: marfuri, materie prima, masini, bancnote emise de Banca Nationala, titluri de valoare, inscrisuri prezen tand o anumita valoare baneasca, valuta straina aflata in circulatie etc. Faptuitorul poate insusi si diferite documente care ii ofera dreptul de a-si insusi averea proprietarului. Daca insusirea lor va fi savarsita fara acest scop, o asemenea actiune va fi calificata in baza art. 360 al CP. (luarea, sustragerea, tainuirea, degradarea sau distrugerea documentelor,

imprimatelor, stampilelor sau sigiliilor). Daca insa faptuitorul ia documentele cu scopul de a-si insusi cu ajutorul lor averea proprietarului, aceasta actiune va constitui o pregatire a actului de insusire. Rebuturile, deseurile si reziduurile rezultate din procesul de productie ce mai pot fi utilizate constituie si ele o valoare economica de natura sa li se atribuie calitatea de obiect material al infractiunilor contra patrimoniul ui. Materialele ce nu reprezinta obiectiv nici o valoare (nu mai pot fi folosite in nici un mod si sunt aruncate) sau reprezinta o valoare cu totul neinsemnata nu pot constitui, in genere, obiectul material al unei infractiuni contra proprietatii. Un component structural al obiectului material al santajului ca forma de insusire a bunurilor din avutul proprietarului legea penala numeste dreptul asupra unui bun. Faptuitorul poate cere cedarea unuia sau a mai multor drepturi de proprietate, fara a cere cedarea bunului insusi. E de mentionat ca nu toti penalistii recunosc dreptul la avere ca obiect material al santajului. Profesorul rus G. N. Borzenkov afirma ca, in genere, dreptul la avere nu trebuie considerat obiect material al insusirii, deoarece obiectul material al fiecarei infractiuni contra proprietatii e intotdeauna material, iar dreptul la avere e o categorie nemateriala ce tine de domeniul relatiilor sociale15. Nu sustinem aceasta opinie, deoarece, dupa cum s-a mentionat anterior, potrivit dreptului civil, dreptul la avere este o varietate a bunurilor proprietarului, iar in al doilea rand, faptuitorul nu cere cedarea proprietatii, ci numai a unor imputerniciri ale proprietarului. De exemplu, in decembrie 1993 V. a incheiat un contract de locatiune a unui apartament, ce apartinea cetateanului G., pe un termen de doua luni si s-a obligat sa plateasca chirie cate 50 dolari SUA pe luna. Dupa consumarea acestui termen, V. a venit la locul de trai a lui G. si amenintandu-1 cu un cutit 1-a impus sa scrie o recipisa ca a primit de la V. 1200 dolari americani pentru chiria apartamentului pe doi ani inainte. Actiunile lui V. au fost calificate corect in baza alin. 3 art. 125 al Codului penal din 1961,16 astazi art. 189 CP. 15 T. H. Eop3eHKOB. OmsemcmeeHHOcmb 3a Moiuenmmecmeo. MocKBa: MFY, 1971, p. 19. 16 Arhiva judecatoriei sectorului Rascani, mun. Chisinau. Dosarul nr. 1-90

96. 166 167

Si, in sfarsit, obiectul material al santajului ca forma de insusire a bunurilor din avutul proprietarului il constituie si alte actiuni cu caracter patrimonial, deoarece santajistul poate cere de la santajat nu numai bunuri sau dreptul asupra acestora, ci si comiterea actiunilor mentionate. Actiunile cu caracter patrimonial presupun efectuarea gratuita a unor lucrari sau prestarea unor servicii gratuite, care, de regula se platesc: reparatia apartamentului, masinii, garajului, oficiului, constructia unei vile sau a diferitor incaperi. Din aceasta categorie mai fac parte si alte actiuni care pot aduce faptuitorului avantaje materiale: nimicirea testamentului , refuzul la mostenire, la intocmirea testamentului, la cota-parte dintr-o proprietatea comuna etc. In cazul in care atentatele la patrimoniu sunt insotite de aplicarea violentei ori de amenintarea cu aplicarea ei, obiecte materiale ale insusirii poate fi si corpul fizic al persoanei ca un ansamblu de functii si procese organice ce mentin individul in viata. Latura obiectiva a insusirii bunurilor din avutul proprietarului se compune din trei elemente: actiunea prejudiciabila, consecintele infractiunii si legatura cauzala dintre actiuni si consecinte. Numai la insusirea bunurilor din avutul proprietarului prin talharie, santaj si pungasie latura obiectiva a infractiunii este compusa dintr-un singur element -actiunea prejudiciabila descrisa de legea penala. O mare importanta pentru caracteristica insusirii o are modul in care a fost comisa infractiunea. Legislatorul indica patru metode care formeaza sapte forme de insusire: 1) sustragere (furt, jaf, talharie si pungasie); 2) santaj (santaj); 3) dobandire (escrocherie); 4) insusire (delapidare). Ulterior va fi studiata amanuntit fiecare metoda si forma de insusire a bunurilor proprietarului. Aici vom analiza numai semnele generale care ne dau posibilitate a le integra intr-o singura notiune insusire. Caracteristic pentru toate metodele in discutie este faptul ca, drept rezultat al insusirii proprietarul pierde posibilitatea de a poseda, de a se folosi si de a dispune de averea sa dupa cum crede el de cuviinta, iar autorul insusirii capata aceste posibilitati. insusirea bunurilor proprietarului este intotdeauna ilegala si este efectuata contrar vointei proprietarului (pe ascuns, prin atac, prin inselare sau abuz de incredere, prin hotie de buzunar etc). Alt semn general al insusirii, indiferent de metoda comiterii ei, este insusirea gratuita a bunurilor proprietarului, adica fara compensarea lor prin munca, bani sau prin alte bunuri de aceeasi valoare. De exemplu, nu constituie o insusire primirea pensiei, stabilite in baza unui document fals de vechime in munca de catre o persoana care avea vechime in munca necesara, dar n-a avut posibilitatea de a prezenta documentele corespunzatoare. Poate fi insusita numai averea care se gasea real la evidenta proprietarului. Dupa cum s-a mentionat, daca faptuitorul se imbogateste pe contul averii care trebuia sa fie incasata de proprietar, atunci astfel de actiuni nu vor constitui o insusire. Este necesar ca faptuitorul prin actiunile sale sa produca reducerea averii reale care se afla la evidenta proprietarului, ceea ce reprezinta de asemenea un semn general al insusirii. Deficitul de avere ce se formeaza la proprietar caracterizeaza

al doilea element al laturii obiective a insusirii -consecintele infractiunii. Daunele materiale cauzate proprietarului, potrivit componentelor de baza ale insusirii, prevazute de alin. 1 art. 186-192 CP., trebuie sa depaseasca valoarea minima a cuantumului esential, iar in cazul jafului, talhariei, santajului si pungasiei aceasta valoare poate fi si in proportii mici. Un element obiectiv de baza al insusirii il constituie legatura cauzala dintre actiunile prejudiciabile si consecintele lor. Constatarea deficitului de avere al unui proprietar inca nu inseamna ca a avut loc o insusire a acestei averi. in fiecare caz concret trebuie stabilit ca acest deficit de avere s-a creat ca rezultat al unor actiuni ilegale, adica trebuie determinata legatura cauzala dintre actiuni si consecinte. Orice infractiune se considera consumata din momentul in care fapta vinovatului contine toate semnele componentei de infractiune descrise de legislator in dispozitia normei penale. Furtul, jaful, escrocheria si delapidarea sunt specificate de legislator drept componente de infractiuni materiale, de aceea, potrivit dreptului penal, ele sunt considerate consumate din momentul survenirii consecintelor prejudiciabile mentionate anterior. Talharia, santajul si pungasia sunt calificate ca componente de infractiuni formale, unele chiar formal reduse, de aceea ele se consuma din momentul savarsirii actiunilor descrise de norma penala sau chiar din momentul initierii acestor actiuni. De aprecierea corecta a momentului consumarii fiecarei forme de insusire depinde rezolvarea unui sir intreg de probleme: calificarea infractiunii numai in baza articolelor Partii speciale a CP. sau Si in baza art. 26 sau 27 ale Partii generale a CP.; posibilitatea liberarii de raspundere penala in legatura cu renuntarea de buna voie la savarsirea infractiunii (art. 56 CP.); recunoasterea sau nerecunoasterea persoanelor participante la insusire; stabilirea pedepsei penale etc. 169

in literatura de specialitate au fost expuse mai multe opinii, vizand momentul consumarii insusirii avutului proprietarului. Savantul S. Sirota afirma ca insusirea trebuie considerata consumata din momentul in care faptasul a pus mana pe avere, a luat-o, indiferent de posibilitatea de a se folosi de ea cum socoate de cuviinta'7. A. Piontkovski si V. Mensaghin considera ca insusirea e consumata din momentul in care vinovatul a sustras averea si a inceput a se folosi de ea.18 Majoritatea penalistilor sustin opinia prof. G. Krigher19, acceptata si prin Hotararea Plenului din 6 iulie 1992. Daca adaptam indicatiile Plenului la legislatia in vigoare, putem afirma ca furtul, jaful, escrocheria si delapida rea sunt considerate consumate, din momentul in care averea a fost luata din locul aflarii ei si infractorul are o posibilitate reala de a se folosi sau dispune de ea dupa dorinta sa, talharia -din momentul atacului, insotit de aplicarea sau amenintarea de aplicare a violentei periculoase pentru viata si sanatatea victimei, santajul -din momentul cererii de a se ceda bunuri, dreptul asupra acestora sau de a savarsi alte actiuni cu caracter patrimonial, insotit de amenintarea cu violenta, cu deteriorarea sau distrugerea bunurilor proprietarului ori cu rapirea lui, iar pungasia -din momentul inceperii actiunii de buzunarire. in cazul in care o persoana din serviciul de paza il ajuta pe un infractor sa scoata bunurile materiale de pe teritoriul pazit de ea, sau prin alte mijloace inlatura imprejurarile capabile sa impiedice comiterea infractiunii, persoana poarta raspundere pentru participatie la insusirea bunurilor proprietarului, deoarece ea a participat la savarsirea infractiunii pana la consumarea ei. Posibilitatea reala de a dispune sau de a se folosi de averea insusita la dorinta faptuitorului nu trebuie confundata sau identificata cu scopurile finale , pe care acesta le urmareste. El poate sa nu-si atinga scopurile propuse (de exemplu, sa consume averea insusita, s-o vanda, sau sa dispuna de ea prin alta metoda), principalul este de a dovedi ca el a avut posibilitati reale de a savarsi aceste actiuni, el insa, cauta de pilda, posibilitati mai avantajoase. Latura subiectiva a insusirii este caracterizata prin intentie si anume prin intentie directa. Faptasul isi dadea seama ca n-avea drepturi legitime 17C. H. CHpoTa. TJpecmynneHUH npomue coifuajiucmuuecKou coacmeeHHOcmu u 6opb6a c HUMU. BopoHe, 1968, p. 66-67. 18A. A. riHOHTKOBCKHfi, B. J\. MeHbiuarHH. Kypc coeemcKozo yeojioenoeo npaea. Oco6emiax uaanb. T. 1. MocKBa, 1955, p. 402-404. " T. A. Kpnrep. VKQ3. con., p. 116. de a insusi averea, adica era constient de caracterul prejudiciabil al actiunilor sale, prevedea ca in urma actiunilor intreprinse proprietarul va pierde o parte din avere, deci prevedea consecintele prejudiciabi le si dorea in mod constient realizarea lor. Alte elemente obligatorii de natura subiectiva ale insusirii sunt scopul si motivul lor -scop si motiv de profit (interesat, acaparator, hraparet, de a obtine alte avantaje patrimoniale).

Deci insusind avutul proprietarului, faptuitorul are scopul de a-1 consuma, de a-1 folosi sau de a dispune de el fara a-1 intoarce sau fara a restitui valoarea lui. Anume aceste imprejurari deosebeste insusirea de imprumutul" provizoriu al averii proprietarului pentru a o folosi in scopuri personale (de exemplu, rapirea mijloacelor de transport -art. 273 sau 274 ale CP.). Subiect al insusirii pot fi atat persoanele particulare, cat si persoanele cu functii de raspundere, iar in functie de proportiile si metodele comiterii insusirilor pot fi atat persoanele care au atins varsta de 14 ani, cat si cele care au atins varsta de 16 ani. Persoanele care au atins varsta de 14 ani poarta raspundere penala pentru insusirea bunului proprietarului, prevazuta de art. 186-188, art. 189 alin. 2, 3 si 4, art. 190 alin. 2 si 3, art. 192 alin. 2 si art. 195 CP. Pentru celelalte insusiri raspunderea penala e stabilita pentru persoanele fizice responsabile, care au atins varsta de 16 ani. Subiect al delapidarii poate fi numai o persoana careia i-a fost incredintata averea proprietarului. Persoanele care n-au atins varsta de 16 ani, dar au participat la actiunile bandelor armate in scopul atacarii institutiilor, organizatiilor, intreprinderilor sau cetatenilor pentru a le sustrage avutul sunt responsabile pentru talharie. Din cele expuse, putem distinge sapte semne obligatorii pentru orice forma de insusire a bunurilor altei persoane: 216.luarea ilegala in stapanire; 2 1 7 .b u n u l s t r, < . a i n ; 218.bunul mobil; 219.gratuitatea; 220.intentia directa, motivul si scopul de profit; 221.din patrimoniul proprietarului ce se afla la evidenta sa; 222.cauzarea prejudiciului materia! esential, uneori chiar mic avutului sau crearea primejdiei de a pricinui un asemenea prejudiciu. 171 > ; , . '

Din semnele enumerate: al doilea si al treilea vizeaza obiectul infrac tiunii; primul, al patrulea, al saselea si al saptelea -latura obiectiva; iar al cincilea -latura subiectiva. Toate aceste semne trebuie luate in considerare la definirea notiunii de insusire. Pentru definirea notiunii de insusire vom analiza patru opinii mai vehiculate in literatura juridica si sustinute in prezent de un sir de savanti. Conform unor opinii, latura obiectiva a insusirii este definita ca transformare ilegala gratuita a averii straine in proprietate proprie sau proprietatea altei persoane"10. Aceasta apreciere evidentiaza just doua semne obligatorii ale insusirii -insusit poate fi avutul strain in mod gratuit. Este insa gresit termenul de transformare", deoarece averea insusita nu se transforma in proprietatea faptasului, chiar si dupa insusire ea ramane proprietatea prejudiciatului. Potrivit art. 374 al Codului civil, proprietarul este in drept sa-si revendice bunurile aflate in posesiunea nelegitima a altuia. Legislatorul Federatiei Ruse in nota la art. 158 al Codului sau penal defineste insusirea ca scoaterea si (sau) trecerea ilegala gratuita a averii straine in folosul faptasului sau altor persoane, cauzand prejudicii proprietarului sau altui posesor de bunuri.1^ Consideram ca si aceasta formulare este gresita, deoarece averea poate fi consumata ilegal fara a fi scoasa de la locul determinat de proprietar. Nu e corecta nici notiunea de trecere in favoarea faptuitorului, fiindca ea poate include si trecerea in folosul acestuia a bunurilor gasite, bunurilor fara stapan sau a comorilor, ceea ce nu constituie o infractiune. Alti autori definesc insusirea ca scoaterea ilegala a averii din fondurile organizatiilor de stat sau obstesti ori din posesia proprietarului11. Termenul "scoatere ilegala" nu corespunde semnificatiei insusirii cand este vorba de delapidare (art. 191 C.P.), deoarece in asemenea cazuri faptasul preia averea pe cale legala si abia ulterior hotaraste sa o insuseasca in mod ilegal. Mai corecta ni se pare notiunea insusirii propusa de prof. G. A. Krigher, care foloseste termenul prestupnoie zavladenie" (npecTyrmoe 20 A. A. EIHOHTKOBCKHH, B. J\. MeHbinarHH. Kypc coeemcKozo yzonoenozo npaea. Oco6eHuan nacmb. T. 1. MocKBa, 1955, p. 368; Kypc coeemcKozo yzonoenozo npaea e wecmu moMax. T. IV. MocKBa, p. 307. 21 KoMMeumapuu K yzonoenoMy xodeKcy P.O. c nocmameimbiMu MamepuanaMu u cyde6nou npaKinumu. ITofl pejx. C. H. HHKynHHa. MocKBa, 2001, p. 464. 22 M. Lascu. Op. cit., p. 18; C. H. CnpoTa. YKai. con., p. 53; KoMMeHtnapuu K YK PCOCP. nofl pefl. B. C. HHKH(j)opoBa. MocKBa, 1964, p. 201.

3 aB JiafleH ne), ptj traducem ca luarea ilegala in posesiune"; prin e care insusire intelegem luarea ilegala si gratuita in stapanire a unui bun care se gasea in fondurile proprietarului sau predarea lui altei persoane, actiune comisa in scop de profit.21 in urma analizei opiniilor prezentate, precum si a celor sapte semne obligatorii ale insusirii, neuitand de cele patru semne generale ale oricarei infractiuni, definite in art. 14 al CP. (caracterul prejudiciabil al faptei, ilegalitatea ei, vinovatia faptuitorului si posibilitatea de pedeapsa) putem defini notiunea insusirilor. Prin insusire se intelege luarea in stapanire in mod ilegal, intentionat si gratuit a unor bunuri mobile ale altei persoane in favoarea faptuitorului sau a unor terte persoane, bunuri ce se aflau la evidenta patrimoniului proprietarului sau in posesia altor persoane, care a cauzat un prejudiciu material esential, uneori chiar mic, proprietarului sau creeaza primejdia reala de a pricinui o asemenea dauna, savarsit din motiv si scop de profit. In opinia noastra, aceasta definitie, precum si toate semnele generale ale fiecarui tip si forma de insusire sunt necesare numai pentru o orientare initiala. Ea reflecta si unele semne individuale ale fiecarei forme si tip de insusire. Calificarea justa a insusirii poate fi efectuata, tinandu-se cont de aceste semne generale, precum si de semnele concrete ale fiecarei forme sau tip de insusire, care vor fi analizate in continuare.24 2.3. Furtul (art. 186 CP.) Latura obiectiva a furtului se realizeaza prin sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane. Potrivit pct. 2 al Hotararii Plenului din 6 iulie 1992, sustragerea bunurilor este considerata a fi efectuata pe ascuns daca: 223.a fost comisa in lipsa victimei sau a unor persoane straine; 224.a fost comisa in prezenta lor, dar ei n-au observat aceasta; 225.a fost observata de victima sau de o persoana straina, dar infractorul, bazandu-se pe situatia creata, considera ca actioneaza pe ascuns; 226.a fost comisa in prezenta unei persoane pe care infractorul o considera inapta a intelege caracterul si esenta celor ce se intampla, data fiind varsta frageda, si starea psihica sau o alta stare de boala, de somnolenta, de ebrietate etc; 21 T. A. Kpurep. Op. cit.,p. 91. 24M. Lascu. Op. cit., p. 19; A. Borodac. Curs de drept penal. Partea speciala. V oi. I. Chisinau: Stiinta, p. 222.

227.a fost comisa in prezenta persoanelor implicate in actul de insusire a bunurilor; 228.a fost comisa in prezenta persoanelor in privinta carora infractorul era convins ca, din motive personale, nu vor impiedica comiterea infractiunii. Sustragerea consta in scoaterea fizica (luarea) a unui bun din sfera de stapanire a persoanei in posesia careia se afla acel bun si trecerea lui in sfera de stapanire a faptuitorului sau a unei terte persoane. Actiunea de sustragere, desi este o singura actiune, se realizeaza prin doua acte: 1) scoaterea bunului din sfera de stapanire a proprietarului si 2) trecerea lui in sfera de stapanire a faptuitorului. Stabilirea in fiecare caz daca a avut loc numai primul act sau si cel de al doilea este de cea mai mare insemnatate, deoarece in raport cu aceasta se poate face distinctia dintre tentativa si infractiunea de furt consumata.25 Metodele de sustragere pe ascuns a bunurilor din avutul proprietarului pot fi diferite. Ele depind in mare masura de situatia in care este savarsit furtul si de specificul bunului insusit. De exemplu, faptuitorul poate sustrage complet bunul proprietarului sau doar o parte din el sau roadele bunului, ce constituie o valoare de sine statatoare (piesele unui agregat, laptele, lana, fructele etc); poate lua bunul prin deplasarea lui (de exemplu, furtul unui automobil pentru a-1 vinde); lasa bunul in locul in care se gaseste, de exemplu, prin acoperirea lui, dar in asa fel incat el il poate consuma nestingherit de nimeni etc. Faptuitorul poate sustrage bunul proprietarului prin furt, cu puterile proprii sau utilizand diferite mijloace tehnice; el se poate folosi pentru atingerea scopurilor si de un subiect iresponsabil sau chiar de animale (de exemplu, cu ajutorul unui caine dresat special etc). Un semn obligatoriu al furtului consta in aceea ca bunul nu-i apartine faptuitorului, el este pentru dansul strain si dansul n-are nici un drept asupra lui, deci sustragerea este intotdeauna o actiune ilegala. Alt semn obligatoriu al furtului este insusirea gratuita a bunurilor proprietarului, adica fara compensarea lor prin munca, bani sau alte bunuri de aceeasi valoare. Este de observat ca furtul se deosebeste de jaf si talharie prin sustragerea pe ascuns a bunurilor proprietarului fara aplicarea actelor de violenta fizica sau psihica. Daca actiunile incepute ca un furt inca n-au fost duse pana la capat din cauza ca au fost descoperite de victima sau "O. Loghin, T. Toader. Op. cit., p. 220. , tte persoane, dar faptuitorul n-a tinut cont de aceasta si le-a prelungit licand violenta, sau cu amenintarea de a aplica violenta, atunci, in f nctie de gravitatea violentei, ele trebuie calificate drept jaf sau talharie. Potrivit pct. 11 al Hotararii Plenului din 6 iulie 1992, furtul trebuie delimitat de delapidarea averii. Daca luarea in stapanire a bunului a fost savarsita de persoane care, conform obligatiunilor functionale, raporturilor contractuale sau insarcinarii speciale a proprietarului, aveau imputerniciri

de dispunere, administrare, transportare sau pastrare (depozitar, expeditor, casier si alte persoane), cele comise trebuie calificate in baza art. 191 C.P., drept delapidare a bunurilor straine. Aceste persoane incheie, de obicei, cu proprietarul contracte de raspundere materiala deplina si in cazul unui deficit de avere poarta raspundere pentru acesta. Daca sustragerea a fost savarsita insa de persoane carora nu li s-au incredintat bunurile, dar ele au avut acces la ele in legatura cu munca indeplinita (combineri, hamali, paznici, ingrijitori de vite, lucratori agricoli la recoltare, muncitori la o fabrica de incaltaminte etc), actiunile lor trebuie calificate in baza art. 186 C.P., drept sustragere prin furt. Potrivit pct. 30 al Hotararii din 6 iulie 1992, in cazul in care persoana a savarsit rapirea unor mijloace de transport fara scopul de a le insusi, dar cu scopul sustragerii ulterioare a averii aflate in ele sau a unor parti ale acestor mijloace de transport, cele savarsite trebuie calificate in baza art. 186 si 273 C.P., ca un concurs de infractiuni. Furtul trebuie delimitat si de samavolnicie. Sustragerea bunurilor in mod arbitrar, adica, sustragerea unor bunuri care, dupa cum presupune faptuitorul, ii apartin, trebuie calificata in baza art. 352 CP, drept samavolnicie. in conformitate cu lit. e) pct. 15 al Hotararii Plenului Judecatoriei Supreme a R.M. nr. 12 din 20 decembrie 1993 cu modificarile ulterioare Cu privire la practica judiciara in cauzele despre huliganism26, insusirea bunurilor straine din intentii huliganice fara scop de a le acapara va fi calificata ca huliganism, dar nu ca furt, talharie sau jaf'. De exemplu, bunul a fost luat in gluma" sau a fost luat de la o fata pentru ca ea sa vina la intalnire etc. Furtul trebuie delimitat si de distrugerea averii. Daca, de exemplu, faptuitorul a sustras automobilul vecinului pentru a-1 nimici din razbunare ca n-a vrut sa i-1 imprumute pentru o calatorie, sau daca faptuitorul a sustras pe ascuns niste bunuri de valoare de la locul de munca a sotiei 6 Culegere de Hotarari explicative. Chisinau, 2002, p. 357. ,; 175 ; :

pentru ca ea sa fie concediata pentru deficitul de avere, pe care le-a aruncat in lac, cele savarsite trebuie calificate in baza art. 197 C.P., drept distrugerea sau deteriorarea intentionata a bunurilor. Drept consecinte ale infractiunii de furt prevazute de componenta de baza, la alin. 1 art. 186 C.P., pot aparea prejudicii materiale in proportii esentiale, a caror valoare este de la 5 la 500 unitati conventionale de amenda, adica de la 100 la 10 000 lei. Potrivit pct. 16 al Hotararii din 6 iulie 1992, furtul se considera consumat, daca bunul a fost sustras si faptuitorul are o posibilitate reala de a-1 folosi sau dispune de el dupa plac. Posibilitatea reala de a se folosi sau de a dispune de averea sustrasa nu trebuie confundata sau identificata cu realizarea scopurilor finale pe care le-a urmarit faptuitorul. E posibil ca vinovatul sa nu atinga aceste scopuri, adica sa nu dovedeasca a consuma, a vinde sau sa foloseasca altfel bunul furat. Este important ca el sa obtina posibilitatea de a savarsi actiunile mentionate. in cazul savarsirii infractiunii de furt din incaperi sau teritorii asigurate cu paza, chestiunea vizand momentul consumarii furtului depinde de caracterul bunurilor insusite si intentia (scopul) faptuitorului. Daca este vorba de bunuri ce pot fi consumate de catre faptuitor la locul infractiunii de furt (de obicei, produse alimentare, bauturi alcoolice etc.) si el n-are intentia de a le scoate din depozit, magazin, atunci infractiunea data se considera consumata din momentul in care faptuitorul si le-a insusit ilegal. Dar in majoritatea cazurilor vinovatul se straduieste sa duca cu dansul bunurile sustrase, deoarece in alt chip el n-are posibilitate reala de a le folosi sau dispune de ele precum doreste. Daca faptuitorul a fost retinut cu averea sustrasa pe teritoriul asigurat cu paza al uzinei, fabricii etc. sau in camera de control a organizatiei respective, in acest caz exista o tentativa de furt. Infractiunea de furt este considerata consumata din momentul in care faptasul a iesit cu averea insusita in afara teritoriilor asigurate cu paza. Potrivit art. 276 al Codului de procedura penala pentru furtul bunurilor proprietarului comis de sot, rude, in detrimentul tutorelui ori de persoana care locuieste impreuna cu prejudiciatul sau este gazduita de aceasta, urmarirea penala se intenteaza numai in baza plangerii prealabile a victimei si inceteaza la impacarea acesteia cu banuitul, invinuitul sau inculpatul. Explicatiile cu caracter general ce caracterizeaza semnele generale ale obiectului juridic, obiectului material, laturii obiective si celei subiec tive si subiectului tuturor insusirilor expuse in paragraful anterior sunt valabile si pentru infractiunea de furt. Latura subiectiva a furtului este caracterizata numai prin intentie directa, motiv si scop de profit. Subiect poate fi orice persoana fizica responsabila, care a implinit paisprezece ani. Alin. 2 art. 186 CP. defineste urmatoarele circumstante agravante ale furtului savarsit: a) repetat; b) de doua sau de mai multe persoane; 229.prin patrundere in incapere, in locul pentru depozitare sau in locuinta; 230.cu cauzarea de daune in proportii considerabile.

Furtul repetat este prevazut de lit. a) alin. 2 art. 186 CP. Notiunea generala a repetarii este stipulata de art. 31 C.P., potrivit caruia este considerata repetare a infractiunii savarsirea a doua sau a mai multor infractiuni identice sau omogene, incadrate de aceeasi norma penala, cu conditia ca persoana nu a fost condamnata pentru vreuna din ele si nu a expirat termenul de prescriptie. Pentru insusirea avutului proprietarului legislatorul la alin. 4 art. 186 CP. a definit o alta notiune a repetarii, care difera putin de cea generala, dar este specifica anume pentru insusirea bunurilor proprietarului: La alin. 2 din art. 186-192 se considera repetate acele infractiuni ce au fost savarsite de o persoana care, anterior, a comis una din infractiunile prevazute la alin. 1 din articolele mentionate, dar nu a fost condamnata pentru aceasta". La aceasta notiune este necesar de adaugat ipoteza din notiunea generala despre faptul ca n-au expirat termenele de prescriptie pentru infractiunile comise anterior. Toate aceste noi principii de calificare au fost ajustate la standardele internationale. Prin Hotararea nr. 1298 XIII din 24 iulie 1997 Parlamentul Republicii Moldova a ratificat Conventia pentru apararea dreptului omului si libertatilor fundamentale, adoptata la Roma la 4 noiembrie 1950, precum si Protocolul nr. 7, adoptat la Strasbourg la 22 noiembrie 1984, care a intrat in vigoare pentru Republica Moldova la 1 noiembrie 1998. Iar conform art. 4 din Constitutia Republicii Moldova dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile omului se interpreteaza si se aplica in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si celelalte tratate la care Republica Moldova este parte. Potrivit alin. 1 art. 4 din Protocolul nr. 7 nimeni nu poate fi urmarit sau pedepsit penal de catre jurisdictiile aceluiasi stat pentru savarsirea infractiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hota 177

rare definitiva, conform legii Procedurii penale a acestui stat. Aceste indicatii si recomandari au fost preluate de Plenul Curtii Supreme de Justitie a Republicii Moldova in Hotararea nr. 17 din 19 iunie 2000 Privind aplicarea in practica judiciara de catre instantele judecatoresti a unor prevederi ale Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si de Procurorul general al Republicii Moldova in indicatiile sale Cu privire aplicarea stipulari-lor dreptului international nr. 12-2d/2000 din 29 septembrie 2000, potrivit carora, condamnarile anterioare trebuie luate consideratie doar la individualizarea pedepsei penale. Deci in calitate repetare a unei infractiuni trebuie luate in consideratie numai faptele care faptuitorul inca nu a fost condamnat si n-au expirat termenele de prescriptie.

la in de pentru

Daca faptuitorul a savarsit mai intai o insusire incadrata de celelalte circumstante agravante din alin. 2 art. 186-192 CP. sau de o forma agravanta din alin. 3 al acestor articole, cele savarsite trebuie calificate potrivit acestor circumstante agravante si, deci, ele nu vor mai fi luate in consideratie la comiterea unei noi infractiuni. Orice pregatire sau tentativa, chiar inca necondamnate, trebuie calificate separat, iar o data ce faptele date sunt condamnate in asa fel ele nu pot fi luate in consideratie la comiterea posterioara a unei insusiri consumate, deci si in aceste cazuri circumstanta agravanta de care ne ocupam nu este aplicabila. Din contra, daca sunt repetate doua pregatiri de insusire sau doua tentative ale acestor infractiuni, circumstanta agravanta este aplicabila, utilizand pe langa articolul Partii speciale (186 192) art. 26 sau 27 CP. (p.g.). Din cele expuse reiese ca pot fi repetate numai doua fapte incadrate in alin. 1 art. 186-192 CP, pentru care persoana inca n-a fost condamnata si pentru care n-a expirat termenul de prescriptie. N-are importanta pentru calificare daca faptuitorul a actionat in calitate de autor, organizator, instigator sau complice. Furtul comis de doua sau mai multe persoane (lit. b) alin. 2 art. 186 CP.) este savarsirea actiunilor la care: 231.au participat doua sau mai multe persoane, dintre care cel putin doua, potrivit alin. 6 art. 42 CP., trebuie sa intruneasca semnele subiectului infractiunii; 232.ele s-au inteles sa comita impreuna un furt inainte de a proceda la actiune sau chiar in acel moment, dar nu mai tarziu de consumarea furtului; 233.ele au participat nemijlocit la realizarea laturii obiective a furtului, adica cel putin doi participanti la infractiune trebuie sa fie coautori. Aceasta reiese din ipoteza art. 45 CP., potrivit careia latura obiectiva a participatiei poate fi realizata atat de un singur autor, cat si de doi sau de mai multi, iar circumstanta agravanta in cauza nu cere constatarea oricarei participatii, dar numai a celei care este comisa de doua sau de mai multe persoane.

Daca la savarsirea furtului participa si alte persoane in calitate de organizatori, instigatori sau complici, actiunile lor trebuie calificate conform situatiei concrete (latura obiectiva a fost realizata de un singur autor sau de doi sau mai multi), potrivit art. 42 si alin. 1 art. 1 86 CP. sau art. 42 si alin. 2 art. 186 CP. De exemplu, daca o persoana (instigatorul) a determinat o alta persoana sa savarseasca un furt. actiunile autorului trebuie calificate potrivit alin. 1 art. 186 CP., iar actiunile instigatorului -potrivit art. 42 si alin. 1 art. 186 CP. in cazul in care instigatorul a determinat doua persoane la realizarea laturii obiective a furtului, actiunile lui trebuie calificate potrivit art. 42 si prevederilor din lit. b) alin. 2 art. 186 CP., iar actiunile coautorilor -potrivit lit. b) alin. 2 art. 186 CP. Potrivit pct. 18 al Hotararii din 6 iulie 1992, coautori ai insusirilor trebuie considerate si persoanele cu care, desi nu participa nemijlocit la sustragerea bunului, coautorii s-au inteles sa stea la panda langa locul comiterii infractiunii, sa ameninte cu aplicarea violentei, sa perchezitioneze victima sau sa ia o atitudine ce le demonstreaza victimelor ca orice rezistenta n-are nici un rost etc. Furtul savarsit prin patrundere in incapere, in alt loc pentru depozitare sau in locuinta (lit. c) alin. 2 art. 186 CP.). Termenii "patrundere", "incapere", "alt loc pentru depozitare" si locuinta" sunt explicati la pct. 21 al Hotararii din 6 iulie 1992. Patrunderea este intrarea ilegala, pe ascuns sau deschis intr-o incapere, in alt loc pentru depozitare sau locuinta cu scopul savarsirii unui furt, unui jaf sau a unei talharii. Ea poate fi comisa atat cu invingerea piedicilor si a rezistentei, cat si fara acestea. Patrunderea poate fi realizata de asemenea cu ajutorul unor dispozitive in cazul in care infractorul extrage obiectele fara a intra in incaperea respectiva. Prin incapere se inteleg constructiile, edificiile, beciurile, magaziile, garajurile si alte constructii de gospodarie, destinate amplasarii bunurilor materiale. Ea poate fi atat permanenta, cat si temporara, stationara sau mobila. 179

Alt loc pentru depozitare reprezinta sectoare de teritoriu, inclusiv si curtile caselor, rezervate pentru pastrarea permanenta sau temporara a bunurilor materiale, ingradite cu gard sau mijloace tehnice sau prevazute cu alta paza; magazine-ambulante, autoturisme, refrigeratoare, containere, safeuri si alte dispozitive de acest fel. Totodata, sectoarele de teritoriu care nu sunt folosite pentru pastrare, ci, sunt lucrate, nu se incadreaza in notiunea de alt loc pentru depozitare". Locuinta este o incapere menita pentru traiul permanent sau temporar al persoanelor unde se afla averea, de care dispun ele sau o parte din ea. La aceasta se refera partile componente ale locuintei (incaperi unice), in care oamenii pot sa nu se afle temporar sau sa nu locuiasca nemijlocit. In afara de aceasta, se considera drept locuinta nu numai incaperile de locuit (odaile, antreurile, bucatariile), dar si anexele ce constituie o parte indivizibila, cum ar fi balcoanele, logiile, in case individu ale -verandele, mansardele, beciurile etc. Judecatoriile urmeaza sa tina cont de faptul ca pentru incadrarea sustragerii averii proprietarului cu indicele patrunderii in incapere, in alt loc pentru depozitare sau in locuinta intentia de a sustrage trebuie sa apara la infractor pana la patrunderea in incapere, in alt loc pentru depozitare sau in locuinta. Indicele de calificare "cu patrundere in incapere, alt loc pentru depozitare sau in locuinta" poate fi incriminat doar persoanei ale carui actiuni au fost indreptate spre savarsirea furtului in marime esentiala (nu de proportii mici). Daca insa persoana patrunzand in incapere, in alt loc pentru depozitare sau in locuinta, a savarsit o sustragere a averii proprietarul ui, chiar in proportii mici, prin jaf sau talharie, actiunile infractorului vor fi calificate in baza art. 187 sau 188 CP. cu indicele patrundere in incapere, alt loc pentru depozitare sau locuinta". Prin analogie urmeaza a fi calificate actiunile persoanei patrunderea in incapere, in alt loc pentru depozitare sau care au inceput ca un furt, dar ulterior au fost insotite violentei in scopul insusirii averii sau pentru retinerea sustragere. insotite de in locuinta, de aplicarea ei nemijlocit dupa

in practica judiciara apare deseori chestiunea vizand calificarea actiunilor de furt sau jaf savarsite cu patrunderea in incapere, in alt loc pentru depozitare sau in locuinta concomitent cu alte circumstante agravante din alin. 2 sau 3 art. 186 sau 187 CP. In unele cazuri asemenea insusire era calificata de organele judiciare prin concurs de infractiuni, potrivit alin. 2 si alin. 3 ale art. 119 CP. din 1961, astazi art. 186 CP. Aceasta practica nu corespunde in prezent dispozitiei art. 116 CP. privind concurenta dintre normele generale si cele speciale, precum si dispozitiei de la lit. c) art. 117 CP, potrivit carora modalitatea unei circumstante agravante mai aspre o absoarbe pe cea mai putin aspra, bineinteles, daca nu este vorba de un concurs real de fapte infractionale. Anume acest lucru a fost subliniat la pct. 24 al Hotararii din 6 iulie 1992: Daca furtul sau jaful au fost savarsite cu patrundere in incapere, in alt loc pentru depozitare sau in locuinta ca rezultat al intelegerii prealabi le a unui grup de persoane sau in mod repetat, sau cu cauzarea unei daune considerabile victimei, sau cu aplicarea violentei nepericuloase

pentru viata ori sanatatea victimei in timpul jafului, actiunile infractorilor, in lipsa concursului real al infractiunilor, trebuie sa fie incadrate numai in baza alin. 3 art. 119 sau alin. 3 art. 120 CP. din 1961". Tinem cont ca Codul penal din 1961 prevedea circumstanta agravanta cu indicele patrunderii in incapere, alt loc pentru depozitare sau incapere in alin. 3 al art. 119 sau alin. 3 art. 120 CP. in prezent, dupa cum s-a mentionat, circumstanta agravanta in cauza e determinata de alin. 2 art. 186 sau alin. 2 art. 187 CP. in cazul in care furtul sau jaful au fost savarsite cu circumstantele agravante ale alin. 2 si 3 din art. 186 sau 187 CP., dar in proportii mari sau deosebit de mari, actiunile faptuitorilor urmeaza a fi calificate corespunza tor in baza alin. 1 sau 2 art. 195 CP. Totodata, judecatoriile trebuie sa ceara de la organele de urmarire penala ca toate semnele calificative sa fie indicate in ordonanta de punere sub acuzare si in rechizitoriu, de asemenea ele insele sunt obligate sa le indice in sentinta. Furtul comis cu cauzarea de daune in proportii considerabile (lit. d) alin. 2 art. 186 CP.). Valoarea proportiei considerabile in prima varianta a Codului penal adoptat la 18 aprilie 2002, se deosebea, pe buna dreptate credem noi, de valoarea proportiei esentiale, prevazuta de alin. 1 art. 186 CP. Dupa modificarea si completarea codului insa prin Legea nr. 21 l-XV din 29 mai 2003, valoarea proportiei considerabile a fost din nou egalata cu valoarea proportiei esentiale care variaza de la 5 la 500 unitati conventionale de amenda. Adica daca se vor defrauda bunuri materiale in valoare de la 100 la 10000 lei, actiunile faptuitorului ar putea fi calificate atat in baza alin. 1, cat si in baza alin. 2 art. 186 CP. Criteriile de delimitare propuse la pct. 20 al Hotararii din 6 iulie 1992 au fost stipulate de alin. 2 art. 126 CP.: Caracterul considerabil sau 181

esential al daunei cauzate se stabileste luandu-se in consideratie valoarea, cantitatea si insemnatatea bunurilor pentru victima, starea materiala si venitul acesteia, existenta persoanelor intretinute, alte circumstante care influenteaza esential asupra starii materiale a victimei, iar in cazul prejudici erii drepturilor si intereselor ocrotite de lege -gradul lezarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului". De aici reiese, de exemplu, ca, daca au fost sustrase bunuri materiale in valoare de 200 lei de la o victima a carei venit lunar nu depasea 150 lei, cele savarsite trebuie calificate in baza lit. d) alin. 2 art. 186 CP., iar in cazul in care au fost defraudate bunuri materiale in valoare de 9000 lei de la o victima a carei venit lunar era de 15000 lei, cele savarsite trebuie calificate in baza alin. 1 art. 186 CP. Este de observat, ca proportia considerabila se poate forma si ca urmare a mai multor actiuni de sine statatoare, adica in urma unei infractiuni prelungite. Potrivit art. 30 CP, se considera infractiune prelungita fapta savarsita cu intentie unica, caracterizata prin doua sau mai multe actiuni infractionale identice, comise cu un singur scop si constituind in ansamblu o infractiune. Utilizand caracteristicile infractiunii prelungite, putem afirma ca, pentru a defini furtul bunurilor proprietarului in proportii considerabile ca o infractiune prelungita, trebuie sa stabilim mai multe circumstante. in primul rand, toate actiunile infractionale care o formeaza trebuie sa fie generate de o singura intentie. in al doilea rand, orice actiune a acestei infractiuni trebuie sa fie infractionala, adica trebuie sa cauzeze de una singura o dauna in proportie esentiala sau considerabila, cu exceptia jafului, talhariei, santajului si pungasiei la care aceasta dauna poate fi si in proportie mica, deoarece pentru aceste forme de insusiri ea este infractionala. in al treilea rand, aceste actiuni trebuie sa fie identice, adica comise printr-o singura metoda, forma de insusire. De exemplu, sustragerea pe ascuns a bunurilor si o sustragere in mod deschis a bunurilor nu va constitui o infractiune prelungita. Si, in sfarsit, toate actiunile infractionale identice, comise cu o intentie unica trebuie sa urmareasca un singur scop. Infractiunea prelungita trebuie deosebita de insusirile repetate. Potrivit pct. 17 al Hotararii din 6 iulie 1992, deosebind o sustragere repetata de una prelungita judecatoriile trebuie sa tina cont de faptul ca sustragerea prelungita trebuie calificata ca fiind o sustragere in mai multe reprize a bunurilor proprietarului, constituindu-se intr-un sir de actiuni criminale identice si avand acelasi scop de insusire ilegala a bunurilor, convergand intr-o singura intentie a infractorului si care constituie in ansamblul ei o singura infractiune. Alin. 3 art. 186 CP. prevede circumstantele agravante ale infractiunii de furt savarsite: a) in timpul unei calamitati; b) de un grup criminal organizat sau de o organizatie criminala. Furtul comis in timpul unei calamitati (lit. a) alin. 3 art. 186 CP.).

Prin calamitate se inteleg nenorocirile mari, dezastrele care lovesc o colectivitate. Prin notiunea de furt comis in timpul unei calamitati se intelege situatia in care se produce furtul, ca urmare a unui eveniment, a unei stari de fapt pagubitoare sau periculoase pentru o colectivitate. De exemplu, starea de fapt produsa in timpul unui cutremur, unei inundatii, pe timp de incendiu, in momentul unei catastrofe de cale ferata, in timpul unei epidemii, molime etc. Este necesar ca fapta sa fie savarsita in perioada de timp cuprinsa intre momentul cand se produce evenimentul care da nastere starii de calamitate si momentul cand aceasta stare inceteaza. Furtul comis de un grup criminal organizat sau de o organizatie criminala (lit. b) alin. 3 art. 186 CP). Notiunea de grup criminal organizat sau de o organizatie criminala este formulata in art. 46 si 47 CP. Potrivit principiilor de calificare mentionate mai sus, daca furtul a fost comis in mod repetat (lit. a) alin.2 art. 186 CP.), de doua sau de mai multe persoane (lit. b) alin. 2 art. 186 CP.), prin patrundere in incapere, in alt loc pentru depozitare, sau in locuinta (lit. c) alin. 2 art. 186 CP.), in timpul unei calamitati (lit. a) alin. 3 art. 186 CP.) si de un grup criminal organizat sau de o organizatie criminala (lit. b) alin. 3 art. 186 CP), actiunile infractorilor, in lipsa concursului real de infractiuni, trebuie sa fie calificate numai in baza alin. 3 art. 186 CP. 2.4. Jaful (art. 187 CP.) Latura obiectiva a jafului se realizeaza prin sustragerea deschisa a bunurilor altei persoane. Notiunea de sustragere este identica cu cea utilizata la explicarea notiunii infractiunii de furt. A se vedea aceste explicatii. Potrivit pct. 3 al Hotararii din 6 iulie 1992, sustragerea averii este considera ta efectuata in mod deschis, daca a fost comisa cu buna-stiinta in prezenta prejudiciatilor sau a altor persoane care isi dadeau seama de caracterul actiunilor faptuitorului, dar el a ignorat aceasta imprejurare. 183

Nu poate fi considerata deschisa sustragerea bunului proprietarului in prezenta complicilor sau a persoanelor care nu-si dau seama de caracterul faptei savarsite. Actiunile incepute ca un furt, dar care nu au fost duse pana la capat din cauza ca au fost descoperite de catre victima sau de catre alte persoane, dar infractorul, netinand seama de acest lucru, le-a continuat in scopul insusirii bunului sau mentinerii lui, se incadreaza in infractiunea de jaf, iar in cazul aplicarii de violenta periculoasa pentru viata si sanatate sau al amenintarii cu o astfel de violenta -in cea de talharie. Daca vinovatul este constient de faptul ca sustrage bunul proprietarului in prezenta altor persoane, indiferent de faptul daca ele sunt martori oculari sau nu ai actiunii, aceasta este sustragere deschisa a bunului. Sustragerea bunurilor prin jaf comisa de un infractor denota un cinism si o obraznicie deosebita si de aceea prezinta un grad prejudiciabil cu mult mai mare decat furtul. Despre gradul prejudiciabil sporit al sustragerii deschise a bunurilor proprietarului vorbeste si faptul ca si sustragerea deschisa a bunurilor materiale in proportii mici este calificata drept jaf conform alin. 1 art. 187 CP. Metodele si formele sustragerii deschise a bunurilor proprietarului pot fi diferite. Cea mai raspandita metoda de sustragere deschisa este smuncitura", cand faptuitorul smulge geanta, poseta unei femei, smulge caciula unui trecator sau a unele obiecte pretioase, insfaca de pe tejghea o marfa si fuge etc. Potrivit pct. 28 al Hotararii din 6 iulie 1992, in cazurile in care insusirea bunului a fost savarsita in timpul huliganismului, violului sau a altor actiuni criminale, cele savarsite trebuie sa fie incadrate in functie de scopul si metoda insusirii bunului in concurs de infractiuni corespunzatoare impotriva patrimoniului si huliganism, viol sau alta infractiune. Drept consecinte ale infractiunii de jaf specificate in alin. 1 art. 187 CP. pot aparea daunele materiale in proportii esentiale si chiar mici aduse proprietarului. Este necesar a se stabili raportul cauzal dintre actiunile faptuitorului si consecintele prejudiciabile survenite. Jaful are acelasi moment de consumare ca si furtul. A se vedea explicatiile la art. 186 CP. Latura subiectiva si subiectul jafului sunt identice cu cele ale furtului, de aceea va facem trimitere la interpretarile corespunzatoare de la art. 186 CP Alin. 2 art. 187 CP. prevede urmatoarele circumstante agravante ale jafului savarsit: a) repetat; b) de doua sau de mai multe persoane; c) de o persoana mascata, deghizata sau travestita; d) prin patrundere in incapere, in alt loc pentru depozitare sau in locuinta; e) cu aplicarea violentei nepericu loase pentru viata sau sanatatea persoanei ori cu amenintarea aplicarii unei asemenea violente; f) cu cauzarea de daune in proportii considerabile. Notiunea si semnele jafului specificate in literele a), b), d) si e) sunt identice cu cele din cazul furtului. A se vedea explicatiile corespunzatoare de la art. 186 CP. Jaful comis de o persoana mascata, deghizata sau travestita (lit. c) alin. 2 art. 186 CP.) presupune folosirea de catre faptuitor a unui

anumit procedeu spre a nu fi recunoscut. in cazul mascarii, faptuitorul isi acopera fata cu o masca, adica cu o bucata de stofa, de matase, de dantela, de carton etc, infatisand o fata omeneasca sau figura unui animal, lasand descoperiti numai ochii; un obrazar, o cabula. in cazul deghizarii sau travestirii, faptuitorul isi creeaza o infatisare sau se imbraca in asa fel incat sa nu poata fi recunoscut. De exemplu, isi pune barba falsa, ochelari, foloseste imbracamintea sexului opus etc. Jaful comis cu aplicarea violentei nepericuloasa pentru viata sau sanatatea persoanei ori cu amenintarea aplicarii unei asemenea violente (lit. e) alin. 2 art. 187 CP). Potrivit pct. 4 al Hotararii din 6 iulie 1992, violenta nepericuloasa pentru viata si sanatatea victimei este considerata cauzarea unei vatamari neinsemnate integritatii corporale sau sanatatii care nu a condus la inrautatirea de scurta durata a sanatatii sau la o pierdere neinsemnata, dar stabila a capacitatii de munca, care constituie in prezent numai o contraventie administrativa, precum si aplicarea intentionata de lovituri sau alte actiuni violente care au provocat numai dureri fizice, specificate in art. 154 CP. Am mai adauga si privatiunea ilegala de libertate, de exemplu, faptuitorul inchide victima in alta odaie, actiune specificata in art. 166 CP. Toate violentele enumerate sunt inglobate de circumstanta agravanta in cauza si nu cer o calificare suplimentara. Prin amenintarea cu aplicarea violentei nepericuloase pentru viata si sanatatea victimei se intelege un act de violenta psihica, care poate paraliza rezistenta victimei si inlesni sustragerea bunului proprietarului. Amenintarile de tipul va fi rau de tine", ti-arat eu tie", am sa-ti dau de cheltuiala" etc. sunt considerate amenintari cu aplicarea violentei nepericuloase pentru viata ori sanatatea persoanei in cazurile in care imprejurarile obiective probeaza faptul ca ele pot fi real aplicate. 185

Daca ele demonstreaza intentii mai serioase ale infractorului, de exemplu, faptuitorul ameninta victima ca va fi rau de ea, scotand un pistol din buzunar, asemenea amenintari tin de talharie, si nicidecum de jaf. Atat violenta fizica, cat si violenta psihica poate fi aplicata persoanei care poseda bunurile proprietarului, sau a rudelor apropiate, de exemplu, copiilor, sotiei, parintilor.27 Alin. 3 art. 187 CP. agraveaza raspunderea penala, daca jaful este comis: a) in timpul unei calamitati; b) de un grup criminal organizat sau de o organizatie criminala. Jaful savarsit in timpul unei calamitati (lit. a) alin. 3 art. 187 CP.) are aceleasi explicatii ca si circumstanta agravanta corespunzatoare de la art. 186 CP., (vedeti aceste explicatii). Jaful savarsit de un grup criminal organizat sau de o organizatie criminala (lit. b) alin. 3 art. 187 CP.). Notiunea de grup criminal organizat sau de organizatie criminala este data la art. 46 si 47 CP. 2.5. Talharia (art. 188 CP.) In conformitate cu metoda de insusire a bunurilor proprietarului, talharia constituie una dintre cele mai grave infractiuni contra proprietatii. Potrivit art. 16 CP. ea este o infractiune grava. Gravitatea prejudiciabila sporita a talhariei este conditionata de faptul ca talharia poate cauza simultan daune atat proprietatii, cat si personalitatii. Latura obiectiva a talhariei se realizeaza printr-un atac (agresiune) savarsit asupra unei persoane in scopul sustragerii bunurilor, insotit de violenta periculoasa pentru viata sau sanatatea persoanei agresate ori de amenintarea cu aplicarea unei asemenea violente. Potrivit legii, infractiunea de talharie are patru semne constitutive de baza: 1) atacul; 2) scopul sustragerii bunurilor proprietarului; 3) aplicarea violentei periculoase pentru viata si sanatatea persoanei agresate; 4) amenintarea cu aplicarea unei asemenea violente. E de mentionat, ca legislatorul identifica pentru prima data notiunea de atac" cu notiunea de "agresiune", subliniind faptul ca atacul este o actiune asupra persoanei agresate. Are dreptate autorul M. Lascu afirmand ca termenul de atac" ar trebui in genere inlocuit cu termenul agresiune", deoarece legislatorul rus, avand la dispozitie cuvantul rusesc 27 B. B. EpacKHH. OmeemcmeeHHOcmb 3a zpa6eoK. MocKBa: KDpHflHHecKaa nHTepaTYPa> P- 52.; T. JI. Kpnrep. OmeemcmeeuHocmb 3apa36ou. MocKBa: KDpHflHqecKan jiHTepaTypa, p. 14. aTaica" utilizeaza in locul lui termenul Hanaflemie", ce ar trebui tradus ca o agresiune . Atacul (agresiunea) in scopul savarsirii unei talharii se manifesta prin actiuni agresive active savarsite prin surprindere pentru victima, fapt care creeaza un pericol real insotit de aplicarea unei violente periculoase pentru viata ori sanatatea persoanei agresate sau cu amenintarea aplicarii unei asemenea violente in scopul defraudarii bunului proprietarului.

Agresiunea poate avea un caracter fatis (dupa metoda de savarsire, aceasta ar constitui un jaf), in unele cazuri insa ea poate fi savarsita pe neasteptate, pe neobservate (o lovitura de dupa colt, o impuscatura din ascunzatoare etc), adica pe ascuns (dupa metoda de insusire aceasta ar constitui un furt).Cu alte cuvinte, talharia chiar poate incepe din prima etapa cu o infractiune de furt sau cu una de jaf. Nu e intamplator ca legislatorul Romaniei caracterizeaza talharia ca pe un furt insotit de aplicarea violentei.29 Nu toti penalistii recunosc insa atacul (agresiunea) ca un act de sine statator. G. L. Krigher sublimeaza ca notiunile de agresiune" si violenta" sunt inseparabile si identice.30 A. N. Kardava arata ca agresiunea se manifesta numai prin aplicarea violentei, fara de care ea este de neconceput si, prin urmare, n-are importanta de sine statatoare la calificarea talhariei.31 Noi sustinem opinia autorilor, potrivit careia, agresiunea, desi legata inseparabil de violenta, este un proces care incepe pana la aplicarea violentei (de exemplu, agresorul se furiseaza din spate) si dureaza pe tot parcursul savarsirii talhariei. Cu atat mai mult cu cat agresiunii poate fi supusa o persoana, iar violentei -alta persoana. De exemplu, agresorul cere de la paznicul depozitului niste valori materiale, amenintand sa se rafuiasca cu nepotul sau, care se afla la locul agresiunii. Legislatorul insusi arata ca violenta poate doar sa insoteasca agresiunea.32 Legislatia penala nu determina cercul persoanelor supuse agresiunii in legatura cu atentarea la proprietate. De regula, acestea-s persoanele 28 M. Lascu. Op. cit., p. 53. 29 Ibidem,p. 55. 30 T. JI. Kpnrep. YKa3. con., p. 14. 31 A. H. KapaaBa. Vionoenan omeemcmeeHHocmb sa pa36ou. ABT. amt ZIHC. MTY 1972, p. 6. 32 M. Lascu. Op. cit., p. 54-55; B. A. BjiaflHMHpoB, K). H. JlanyHOB. OmeemcmeeH HOcmb 3a KopucmHbie nocmameubcmea na cottuajiucinwiecKyio coocmeeHHOcmb. MocKBa, 1986, p. 113.

186 187

care se bucura de dreptul de posesiune si de folosinta a bunurilor sau sub a caror paza se afla averea. in calitate de pagubas poate fi orice persoana care, dupa parerea faptuitorului, poate impiedica sustragerea avutului proprietarului, sau chiar rudele apropiate (fiul, nepotul, sotia etc), daca se aflau la fata locului in momentul comiterii infractiunii de talharie. Al doilea semn constitutiv al talhariei este scopul sustragerii bunurilor proprietarului din motive de profit. Atacul in scopul sustragerii bunului propriu, care se gasea temporar sau nelegitim in posesia victimei nu constituie o talharie si cele savarsite vor fi calificate ca o infractiune contra persoanei si o samavolnicie. Al treilea semn constitutiv al talhariei sunt actele de violenta fizica periculoasa pentru viata si sanatatea persoanei agresate. Potrivit pct. 5 al Hotararii din 6 iulie 1992, drept violenta periculoasa pentru viata si sanatatea persoanei agresate trebuie considerata cauzarea unei vatamari usoare sau medii a integritatii corporale sau a sanatatii (a caror notiune e definita in art. 152 si 153 CP.), precum si alte actiuni care, desi n-au pricinuit traumele mentionate, constituiau, la momentul aplicarii lor, un pericol real pentru viata si sanatatea victimei (de exemplu, aruncarea victimei din tren, automobil, strangularea (sugrumarea) ei etc. Vatamarea grava a integritatii corporale sau a sanatatii este apreciata drept o circumstanta agravanta a talhariei, mentionata la lit. c) alin. 3 art. 188 CP., si nu un element constitutiv de baza al talhariei. Daca in procesul agresiunii victima si-a pierdut viata, cele savarsite constituie un concurs de infractiuni care trebuie calificate in baza lit. c) alin. 3 art. 188 si lit. b) alin. 2 art. 145 CP., deoarece fapta data nu este complet cuprinsa nici de art. 145, nici de art. 188 CP. O varietate a violentei fizice in cazul talhariei este aducerea victimei in stare de inconstienta sau imposibilitate de a se apara ca rezultat al introducerii, contrar vointei ei (inclusiv prin inselaciune), in organism a unor substante narcotice, cu efect puternic sau otravitoare, periculoase pentru viata si sanatate. Unii autori resping interpretarea atat de larga a violentei fizice, motivand ca in acest caz nu exista atac, iar fara atac nu exista talharie.33 Noi sustinem opiniile autorilor care considera ca aplicarea mijloacelor naucitoare in scopul sustragerii bunurilor proprietarului trebuie recunos 33 KoMMeumapuii K YzojioeHOMy Kodexcy Eenopycxou CCP. MHHCK, 1971, p. 171; Kypc cosemcKozo VZO.IOKHOZO npaaa e mecmu moAiax. Hacmb ocoaeHnaM. T. 4. MocKBa, 1970 , p. 356. cuta ca violenta fizica specifica talhariei, deoarece legea penala nu limiteaza metodele de aplicare a violentei fizice.34 in esenta introducerea in organismul victimei, contrar vointei ei a unor substante cu efect puternic sau otravitor este un atentat ce nu se deosebeste prin nimic de o lovitura din spate, impuscatura din ascunzatoare etc, daca este savarsit in scopul insusirii bunului proprietarului. Altfel trebuie calificate cazurile in care drept rezultat al cinstirii"

cu bauturi alcoolice sau cu alte substante, al caror caracter este cunoscut victimei, victima se pomeneste intr-o stare de inconstienta, iar infractorul, profitand de aceasta, sustrage bunul. Aceasta actiune trebuie calificata drept furt. Si, in sfarsit, talharia poate fi insotita de amenintarea cu aplicarea violentei periculoase pentru viata si sanatatea persoanei agresate. Amenintarea trebuie sa aiba un caracter real, adica vinovatul poate sa transforme imediat amenintarea in acte de violenta fizica. Pentru constatarea acestui semn constitutiv al talhariei trebuie sa tinem cont de toate circumstantele cauzei: caracterul amenintarilor, obiectelor sau armelor cu care ameninta infractorul, locul si timpul savarsirii infractiunii, numarul infractorilor etc. Forma de manifestare a amenintarii poate fi diferita: prin cuvinte ("te omor!", iti scot ochii!", "te injunghii!", te mutilez!" etc). prin gesturi sau diferite actiuni (demonstrarea armei, a cutitului si a altor obiecte a caror folosire poate cauza daune vietii ori sanatatii persoanei agresate, demonstrarea unei sticle cu acid sulfuric, demonstrarea unor procedee tehnice orientale de lupta corp la corp, prinderea gatului cu mainile, introducerea capului in streang etc). Agresiunea savarsita in scopul insusirii bunului proprietarului, insotita de demonstrarea unor obiecte, cu ajutorul carora nu poate fi aplicata o violenta periculoasa pentru viata sau sanatate, dar acceptate din greseala de victima ca arma, poate fi calificata ca talharie numai in cazul in care vinovatul a contat cu buna-stiinta pe faptul ca aceste obiecte vor fi percepute ca periculoase pentru viata si sanatate. De exemplu, vinovatul a demonstrat noaptea la lumina felinarului un pistol-jucarie drept arma de foc, iar victima a crezut ca este amenintata cu arma de foc. 34 M. B. TyryHHa. OmeemcmaeHHOcmb 3a pa36ou no coaemcKouy yeonoeno.wy 3aK0Hodamejibcmey. CyxyMH, 1958, p. 34.; T. A. Kpiirep. YKaj. COM., p. 139-140; YzoMOSHoe npaeo Poccuu. OcoQeHHan nacmb. T. 2. II04 pefl. A. H. HrHaTOBa, K). A. KpacHKOBa. MocKBa, 1999, p. 203. 189

Violenta talhariei trebuie deosebita de violenta jafului si de amenintarea cu violenta fizica in santaj. Violenta in talharie este intotdeauna periculoasa pentru viata si sanatatea persoanei agresate, pe cand violenta in jaf nu este periculoasa pentru viata si sanatate. Notiunea acestora a fost definita anterior. Amenintarea cu aplicarea violentei in talharie presupune aplicarea ei imediat, in acelasi moment, daca victima nu-i cedeaza de buna voie bunul cerut, in timp ce amenintarea cu aplicarea violentei in santaj presupune aplicarea ei in viitor dupa expirarea unui anumit termen. in afara de aceasta, amenintarea in santaj se mai poate manifesta prin colportarea unor stiri defaimatoare despre victima, cu deteriorarea sau cu distrugerea bunurilor proprietarului ori cu rapirea lui. Potrivit pct. 16 al Hotararii din 6 iulie 1992, talharia este considerata consumata din momentul atacului, insotit de aplicarea sau amenintarea cu aplicarea violentei periculoase pentru viata si sanatatea victimei, indiferent de atingerea de catre infractor a scopului urmarit. Deoarece insa, nici legea penala, nici Plenul Curtii Supreme de Justitie nu dezvaluie corelatia termenilor atac (agresiune)" si violenta", despre care s-a vorbit anterior, indicatiile mentionate au condus la opinii controversate. Unii autori sustin ca talharia este considerata consumata din momentul aplicarii violentei, deoarece atacul fara aplicarea violentei e de neconceput.35 M. Lascu opineaza ca momentul consumarii talhariei trebuie considerat momentul inceperii agresiunii (atacului).36 Noi am mentionat intr-o lucrare anterioara ca, daca am muta momentul consumarii talhariei la aplicarea violentei fizice sau psihice, am putea admite actiuni de tentativa la talharie, dar din punctul de vedere al doctrinei penale, al legilor logicii formale nu poate exista tentativa la tentativa, deoarece orice inceput al actiunilor infractionale care, conform art. 27 C.P., constituie o tentativa de infractiune, potrivit formularii legislative din alin. 1 art. 188 C.P., reprezinta o infractiune consumata.37 De aceea, ca talharie consumata trebuie calificate actiunile agresorului care se apropie pe furis din spate pentru a aplica violenta sau care tinteste din ascunzatoare dintr-o arma, chiar daca a fost impiedicat sa-si atinga scopul etc. yzojioeHoe npaeo Poccuu. OcoaeHHan uacmb. T. 2. tlofl pefl. A. H. HraaTOBa, JO.A. KpacHKOBa. Mocraa, 1999, p. 204. 36 37 131. M. Lascu. Op. cit., p. 66-67. A. Borodac. Drept penal. Calificarea infractiunilor. Chisinau: Stiinta, p. 190 Talharia poate avea faza de pregatire, la care e posibila renuntarea de buna voie de a duce infractiunea pana la capat. Drept consecinte prejudiciabile spre care tinde talharul este considerata sustragerea unor bunuri, a caror valoare, potrivit alin. 1 art. 188 r p atinge o proportie esentiala sau doar mica. Latura subiectiva si subiectul talhariei sunt identice cu cele ale furtului.

Alin. 2 art. 188 CP. mentioneaza urmatoarele circumstante agravante ale talhariei savarsite: a) repetat; b) de doua sau de mai multe persoane; c) de o persoana mascata, deghizata sau travestita; d) prin patrundere in incapere, in alt loc pentru depozitare sau in locuinta; e) cu aplicarea armei sau altor obiecte folosite in calitate de arma; f) cu cauzarea de daune in proportii considerabile. Circumstantele agravante prevazute de literele a), b), d), si f) alin, 2 art. 188 CP. sunt identice cu circumstantele agravante corespunzatoare ale furtului, (vezi explicatiile de la art. 186 C.P.). Circumstanta agravanta prevazuta de lit. c) alin. 2 art. 188 CP. este explicata la art. 187 CP. Talharia savarsita cu aplicarea armei sau a altor obiecte folosite in calitate de arma (lit. e) alin. 2 art. 188 CP.). Notiunile de "arma", "alte obiecte folosite in calitate de arma" si de aplicare a lor" sunt identice cu notiunile corespunzatoare de la circumstanta agravanta, prevazuta de lit. g) alin. 2 art. 164 CP. Adaugam urmatoarele. Pentru prezenta circumstantei agravante examinate nu e obligatorie vatamarea reala a vietii si sanatatii persoanelor agresate. in asemenea caz este important sa existe pericolul real pentru viata si sanatatea victimei. De aceea sustinem ipoteza, potrivit careia faptuitorul trebuie sa ameninte victima cu o arma adevarata sau cu alte obiecte care pot intradevar sa-i pricinuiasca o dauna grava. Utilizarea la atac doar a pistolului-jucarie, a unei machete de arma din carton etc. care nu poate cauza o dauna reala sanatatii victimei, chiar daca ultima a perceput-o drept arma, poate fi calificata, precum s-a mentionat, drept talharie fara circumstante agravante (alin. 1 art. 188 CP.), daca actiunile vinovatului contin si celelalte semne proprii componentei de baza ale talhariei. Altfel trebuie solutionata problema in cazurile in care vinovatul ameninta victima cu o macheta de arma, (de exemplu, macheta unui pistolet confectionat din plumb), care poate fi folosita ca arma atat pentru aplicarea violentei fizice, cat si a celei psihice. Potrivit pct. 27 al Hotararii din 6 iulie 1992, daca infractorul in timpul talhariei a amenintat cu buna stiinta cu o arma imposibila de a fi folosita 191

sau cu o imitatie de arma, de exemplu, o macheta de pistolet, un purnnaljucarie etc, neavand intentia sa foloseasca aceste obiecte pentru aplicarea vatamarilor corporale periculoase pentru viata si sanatate, actiunile lui (in lipsa altor circumstante agravante) trebuie calificate in baza alin. 1 art. 188 CP. Talharia comisa cu aplicarea armei trebuie deosebita de banditism, care presupune nu numai prezenta armei, dar si savarsirea infractiunii de o banda cu toate cele patru caracteristici ale ei. Talharia cu aplicarea armei sau a altor obiecte, folosite in calitate de arma poate fi comisa ca urmare si a celorlalte cinci situatii agravante de la alin. 2 art. 188 CP. Cele savarsite trebuie calificate potrivit tuturor literelor acestui alineat. Alin. 3 art. 188 savarsita: a) in de o organizatie sau a sanatatii; CP. sporeste raspunderea penala, daca talharia este timpul unei calamitati; b) de un grup criminal organizat sau criminala; c) cu vatamarea grava a integritatii corporale d) prin schingiuire, tortura, tratament inuman sau degradant.

Circumstantele agravante prevazute de literele a) si b) au aceleasi explicatii ca si circumstantele agravante corespunzatoare ale furtului. Talharia savarsita cu vatamarea grava a integritatii corporale sau a sanatatii (lit. c) alin. 3 art. 188 CP.) reprezinta un grad prejudicia-bil sporit, fiindca vinovatul savarseste o fapta ce inglobeaza semnele a doua infractiuni grave -talharie si vatamarea grava a integritatii corporale sau a sanatatii, care, potrivit art. 16 CP., formeaza impreuna o infractiune deosebit de grava. Potrivit p. 7 al Hotararii din 6 iulie 1992, atacul in scopul sustragerii bunurilor proprietarului, insotit de violenta, care a atras dupa sine cauzarea unor vatamari corporale grave victimei, trebuie calificat in baza acestei circumstante agravante, fara calificarea suplimentara si in baza alin. 1 art. 151 CP. Daca in urma vatamarilor corporale grave a survenit moartea victimei, cele savarsite se cer calificate ca un concurs de infractiuni mentionate de lit. c) alin. 3 art. 188 si de alin. 4 art. 151 CP. Talharia, insotita de un omor intentionat, trebuie calificata ca un concurs de infractiuni mentionate de lit. c) alin. 3 art. 188 si lit. b) alin. 2 art. 145 CP. Sunt posibile cazuri in care vinovatul, savarsind un atac in scopul sustragerii bunurilor proprietarului avea dorinta de a-i cauza vatamari corporale grave, dar independent de dorinta lui ii pricinuieste victimei numai vatamari corporale usoare sau medii. Deoarece spre deosebire de componenta de baza a talhariei care este formal redusa, circumstanta agravanta in cauza este formulata ca o componenta materiala, actiunile faptasului in aceste cazuri trebuie calificate, in baza art. 27 si lit. c) alin. 3 art. 188 CP., ca o tentativa de talharie. Talharia savarsita prin schingiuire, tortura, tratament inuman

sau degradant (lit. d) alin. 3 art. 188 CP.). Prin schingiuire se inteleg niste actiuni care provoaca victimei suferinte prin privare de hrana, de bautura sau de caldura ori prin abandonarea victimei in conditii nocive pentru viata etc. Torturarea se manifesta prin actiuni care produc dureri acute repetate sau indelungate, de exemplu, piscaturi, biciuire, impunsaturi cu obiecte intepatoare, cauterizari cu agenti termici sau chimici etc. Prin tratamente inumane sau degradante se intelege supunerea victimei la experiente medicale sau stiintifice nejustificate de un tratament medical sau constrangerea victimei la conditii de hrana, locuinta, imbracaminte, de igiena, asistenta medicala etc. greu de suportat fizic si umilitoare din punct de vedere moral. 2.6. Santajul (art. 189 CP.) Latura obiectiva a santajului se realizeaza prin cererea de a fi cedate bunurile proprietarului, posesorului sau detinatorului, ori dreptul asupra acestora sau de a savarsi alte actiuni cu caracter patrimonial sub amenintarea cu violenta persoana in cauza, rudele sau apropiatii acesteia, cu colportarea unor stiri defaimatoare despre ele, cu deteriorarea sau cu distrugerea bunurilor proprietarului, posesorului, detinatorului ori cu rapirea proprietarului, posesorului, detinatorului, a rudelor sau a apropiatilor acestora. Santajul este format din doua actiuni de sine statatoare, legate intre ele -cererea si amenintarea. Cererile pot fi urmatoarele: 234.cererea de a ceda gratuit infractorului sau reprezentantului acestuia bunurile ce se afla in proprietatea, posesia sau detinerea victimei; 235.cererea ca victima sa cedeze dreptul asupra bunurilor pe care le poseda infractorului sau unor persoane numite de el, pentru ca acestea, folosindu-se de acest drept, sa obtina bani, bunuri sau alte foloase patrimoniale. De exemplu, intocmirea unei procuri pentru a obtine bunuri, perfectarea unei donatii, legalizarea unui testament, eliberarea unei recipise 193

care confirma faptul ca a imprumutat, chipurile, o suma de bani etc. 3) cererea de a savarsi alte actiuni cu caracter patrimonial, prin care se inteleg actiuni de importanta juridica ale victimei, in urma carora santajistul sau persoanele numite de el pot trage foloase materiale sau sa scape de anumite cheltuieli materiale. De exemplu, consimtamantul victimei de a incheia o tranzactie nerentabila pentru ea, nimicirea unei creante a santajistului, efectuarea fara plata a unei lucrari, reparatii, constructii pentru el etc. Prezentarea revendicarilor patrimoniale inseamna o formulare categorica si ferma de catre faptuitor a unor propuneri in fata victimei de a i se ceda bunuri, dreptul asupra acestora sau de a savarsi alte actiuni cu caracter patrimonial. Aceste revendicari pot fi formulate in scris, verbal sau in alt mod. Principalul e ca ele sa fie intelese de victima. Alta caracteristica a revendicarilor patrimoniale consta in caracterul lor ilegal, lucru despre care-si da seama atat santajistul, cat si victima. De aceea in cazurile cand cineva inainteaza unei persoane amenintari sau alte revendicari legale infractiunea de santaj este exclusa. Atare actiuni ar putea constitui o samavolnicie. Cererile santajistului se limiteaza numai la revendicari patrimoniale. De aceea constrangerea victimei, chiar prin actiuni ilegale, ca ea sa savarseasca unele actiuni nepatrimoniale (de exemplu, de a se casatori) nu poate fi socotita santaj. Actiunile date ar putea fi calificate in baza art. 155 C.P., daca ele contin semnele constitutive ale acestor amenintari. Metoda constrangerii victimei de a da curs revendicarilor patrimoniale ale santajistului se poate realiza prin urmatoarele amenintari: 1) amenintarea cu violenta. Aceasta amenintare trebuie sa fie reala si conceputa de victima drept realizabila. Prin violenta ca semn constitutiv al santajului, aratata de alin. 1 art. 189 C.P., se intelege amenint area cu aplicarea loviturilor ce cauzeaza o durere fizica (a se vedea explicatiile la art. 154 C.P.), cu vatamari usoare ale integritatii corporale sau ale sanatatii (art. 153 C.P.), cu vatamari medii ale integritatii corporale sau ale sanatatii (art. 152 CP.) sau cu vatamari grave ale integritatii corporale sau ale sanatatii (art. 151 CP.), amenintarea cu omor constituie circumstanta agravanta mentionata de lit. d) alin. 2 art. 189 CP. Amenintarea cu violenta este proiectata, de obicei, in viitor, dupa un anumit rastimp, daca victima nu-i va indeplini cererea de a-i ceda averea. Prin aceasta se si deosebeste de fapt amenintarea cu violenta in cadrul infractiunii de santaj de cea de care se face uz intr-o talharie. in cazul cererii de transmitere a dreptului asupra unui avut insa, amenintarea poate fi infaptuita imediat, daca ea nu va fi satisfacuta. in acest caz caracterul amenintarii nu transforma faptul in talharie insotita de violenta periculoasa pentru viata si sanatatea persoanei, deoarece obiectul material al atentarii nu-1 constituie averea propriu-zisa, ci dreptul asupra acesteia. Pe cand obiectul material al talhariei, ca si al oricarei alte forme de insusire, cu exceptia santajului, poate fi numai dobandirea unui bun real; 2) alta metoda de santaj in vederea obtinerii bunurilor este ameninta

rea cu raspandirea unor stiri defaimatoare despre victima, rudele sau apropiatii acesteia. Prin stiri defaimatoare se intelege orice infor matii care jignesc, umilesc demnitatea persoanei (denigreaza pe cineva). Chestiunea in ce masura stirile denigreaza persoana este hotarata in baza normelor morale. Totodata, se ia in consideratie si atitudinea victimei fata de evaluarea caracterului acestor informatii. Stirile defaimatoare pot fi atat false (de exemplu, scornirea ca o anumita persoana si-a construit casa cu mijloace neprovenite din munca sau ca ia mita etc), cat si adevarate (de exemplu, stirea ca victima este bolnava de o boala venerica sau de SIDA etc). Daca santajul a fost urmat de raspandirea unor scorniri defaimatoare si mincinoase despre victima, rudele sau apropiatii acesteia, asa actiuni concurg spre calomnie si vor fi calificate suplimentar si in baza art. 170 C.P., bineinteles, daca fapta intruneste semnele constitutive ale calomniei. Aceasta calificare se impune, deoarece santajul cuprinde numai amenintarile de raspandire a unor asemenea stiri; 236.o metoda de santaj este si amenintarea cu deteriorarea sau cu distrugerea bunurilor proprietarului, posesorului sau detinatorului acestora. Notiunea de deteriorare sau de distrugere o gasiti la explicatiile corespunzatoare de la art. 197 CP. De regula, prejudiciatii sunt amenintati cu incendierea casei, a altor bunuri, cu producerea unei explozii, organizarea unei inundatii etc. Nu este obligatoriu ca metoda distrugerii bunurilor sa prezinte un pericol social; 237.amenintarea cu rapirea victimei presupune amenintarea victimei cu luarea sau retinerea ei in scopul de a-1 forta pe proprietar, posesor sau detinator sa cedeze ilegal bunurile proprietarului. Notiunea de rapire are aceeasi explicatie ca si notiunea corespunzatoare de la art. 164 CP. (rapirea unei persoane). Toate aceste amenintari poseda urmatoarele semne generale: a) amenintarile reprezinta o metoda de atingere a scopurilor puse prin intimida

195

rea victimei, intimidare care poate varia in functie de psihic, de la teama, timiditate, spaima pana la groaza38; b) prezente, adica a avea aparenta in fata victimei; c) reale, adica sunt realizabile; d) amenintarile au caracter imperativ, adica contin un ordin al santajistului. in calitate de victima a infractiunii de santaj pot fi proprietarii (orice persoana fizica sau juridica), posesorii si detinatorii bunurilor (sefii de depozit, casierii, expeditorii, paznicii etc), rudele (bunic, tata, frati, suror i, fiu) sau apropiatii acestora (logodnicii, concubinii etc). Luand in consideratie ca cererea de a transmite bunul, dreptul asupra lui sau de a savarsi alte actiuni cu caracter patrimonial, precum si dobandirea acestora in proportii mari sau deosebit de mari, ea este calificata in baza art. 195 C.P., iar dobandirea bunurilor cerute in proportii mici, esentiale si considerabile trebuie calificata in baza lit. e) alin. 3 art. 189 CP., atunci reiese ca actiunile de santaj din alin. 1 art. 189 CP. presupun numai cererea de a ceda infractorului bunurile victimei, drepturile asupra acestora sau de a savarsi alte actiuni cu caracter patrimonial in proportii mici, esentiale sau considerabile fara ca santajistul sa primeasca averea ceruta. Potrivit pct. 16 al Hotararii din 6 iulie 1992, santajul este considerat consumat din momentul formularii cererii, insotite de amenintare, indiferent daca infractorul si-a atins ori nu scopul propus. Un interes deosebit atat din punct de vedere teoretic, cat si practic prezinta chestiunea calificarii actiunilor santajistului care si-a atins scopul de insusire a bunurilor cerute. Timp indelungat, practica judiciara inclina sa califice actiunile santajistului, care a obtinut bunurile cerute suplimentar si in baza articolelor Codului penal din 1961, ce prevedeau raspunderea penala pentru furt, delapidare sau abuz de atributii de serviciu. in prezent aceasta problema a disparut, deoarece lit. e) alin. 3 art. 189 CP. prevede raspunderea penala si pentru santajul urmat de obtinerea bunurilor cerute. De fapt, dupa modificarile art. 125 CP. din 1961 prin Legea din 1 aprilie 1992, spre aceasta a fost reorientata practica judiciara. Potrivit pct. 10 al Hotararii din 6 iulie 1992, daca in timpul vanzarii unui automobil sau a altui obiect de pret prin consignatie sau, in timpul savarsirii unei tranzactii de vanzare-cumparare vanzatorului i-a fost platita, conform unei intelegeri comune cu cumparatorul o suma suplimentara, care este mai mare, de exemplu, decat costul de consignatie al automobilului sau 38 KpamKuu ncuxonoemecKUU cnoeapb. MocKBa, 1985, p. 344. a altui obiect de pret, atunci sustragerea ulterioara ilegala a acestei sume de catre cumparator sau de catre o persoana, care stia despre aceasta tranzactie, prin furt, jaf, talharie, santaj sau escrocherie va, fi incadrata in baza articolelor respective din Codul penal care prevad raspunderea pentru aceste infractiuni. Latura subiectiva a santajului este caracterizata numai prin intentie directa, precum si motiv si scop de profit. Subiect al componentei de baza a santajului, prevazut de alin. 1 art. 189 CP., poate fi orice persoana care a atins varsta de saisprezece ani,

iar al circumstantelor agravante, mentionate de alin. 2, 3 si 4 art. 189 CP. -de paisprezece ani. Alin. 2 art. 189 CP. arata urmatoarele circumstante agravante ale santajului savarsit: a) repetat; b) de doua sau de mai multe persoane; c) cu aplicarea violentei nepericuloase pentru viata si sanatate; d) prin amenintarea cu moartea; e) cu deteriorarea ori distrugerea bunurilor. Santajul mentionat in lit. a), b) si c) este identic cu circumstantele agravante corespunzatoare ale furtului si jafului. (A se vedea explicatiile de la art. 186 si 187 CP.). Santajul savarsit prin amenintarea cu moartea (lit. d) alin. 2 art. 189 CP.) presupune o metoda de influenta psihica, indreptata spre intimidarea, infricosarea (timorarea) victimei, pentru a-i provoca neliniste pentru securitatea sa, o stare de disconfort. Metodele de realizare a amenintarii pot fi diferite: oral, in scris, prin gesturi, fara avertizare preal abila, prin telefon, formulate nemijlocit victimei sau transmise prin alte persoane etc. Atare actiuni nu trebuie calificate si in baza art. 155 CP. Santajul savarsit cu distrugerea sau deteriorarea bunurilor (lit. e) alin. 2 art. 189 CP.) presupune nimicirea imediata sau ulterioara partiala sau completa a bunurilor victimei. Notiunile de distrugere sau degradare sunt identice cu notiunile corespunzatoare de la art. 197 CP. Aceste actiuni sunt cuprinse de aceasta circumstanta agravanta si nu cer o calificare suplimentara si in baza art. 197 CP. Alin. 3 art. 189 CP. sporeste (augmenteaza) raspunderea penala daca actiunile aratate in alin. 1 sau 2 ale acestui articol sunt: a) savarsite de un grup criminal organizat; b) savarsite cu aplicarea armei sau a altor obiecte folosite in calitate de arma; c) insotite de violenta periculoasa pentru viata si sanatate; d) insotite de schingiuire, tortura, tratament inuman sau degradant; e) urmate de dobandirea bunurilor cerute; f) soldate cu alte urmari grave. 197

Notiunea circumstantelor agravante prevazute de lit. a), b), c) si d) este identica cu notiunea circumstantelor agravante corespunzatoare de la furt sau talharie. (A se vedea aceste explicatii la art. 186 sau 188 C.P.). Santajul urinat de dobandirea bunurilor cerute (lit. e) alin. 3 art. 189 CP.) presupune transmiterea de catre victima a bunurilor cerute de santaj ist, a dreptului asupra acestora sau savarsirea altor actiuni cu caracter patrimonial cerute, a caror valoare este in proportii mici, esentiale sau considerabile. Transmiterea bunurilor a caror valoare este in proportie mare sau deosebit de mare constituie o insusire de bunuri, care trebuie incadrata in baza art. 195 CP. Daca infractorul cere sa i se cedeze anumite bunuri, drepturile asupra acestora sau sa i se efectueze niste lucrari, toate deja platite prin metode ilegale, in mod arbitrar, asemenea actiuni trebuie calificate ca samavolnicie in baza art. 352 CP. si nu in baza art. 189 CP. Santajul soldat cu alte urmari grave (lit. f) alin. 3 art. 189 CP.) presupune sinuciderea victimei, agravarea brusca a unei boli grave a victimei, falimentul intreprinderii, autodizolvarea ei, nerealizarea veniturilor , fapt ce conduce la scaderea vizibila a indicatorilor economici etc. Alin. 4 art. 189 CP. agraveaza si mai mult raspunderea penala, daca actiunile prevazute de alin. 1, 2 sau 3 ale acestui articol sunt insotite de rapirea proprietarului, posesorului sau detinatorului, a rudelor sau a apropiatilor acestora. Rapirea acestor victime presupune luarea sau retinerea lor in scopul de a-1 forta pe proprietar sa cedeze ilegal bunurile sale santajistului sau persoanei numite de el. Notiunea mai detaliata a rapirii este definita de art. 164 CP. (Consultati aceste explicatii). Rapirea sau retinerea victimei in scopul de a obtine bunurile dorite sunt complet cuprinse de aceasta circumstanta agravanta si nu se cere o calificare suplimentara si in baza art. 164 CP (rapirea unei persoane) sau art. 280 CP. (luarea de ostatici). 2.7. Escrocheria (art. 190 CP.) ** Latura obiectiva a escrocheriei se realizeaza prin dobandirea ilicita a bunurilor altei persoane prin inselaciune sau abuz de incredere. Prin dobandirea ilicita a bunurilor altei peroane se intelege cedarea benevola infractorului de catre victima a unor bunuri sau a dreptului asupra lor ca urmare a unor acte de inselaciune sau a abuzului de incredere. Potrivit pct. 8 al Hotararii din 6 iulie 1992, preluarea unor bunuri in a respectarii conditiilor unui angajament (de exemplu, luarea in credit a unui bun care trebuie rambursat in rate) poate fi calificata drept escrocherie numai in cazul in care infractorul intentiona inca la momentul intrarii in posesia acestor bunuri sa le insuseasca si nu avea de gand sa respecte prevederile angajamentului. inselaciunea ca metoda de insusire a bunurilor la escrocherie se noate manifesta prin prezentarea unor date false sau prin ascunderea unor informatii a caror declarare era obligatorie. Datele false anuntate de vinovat in scopul insusirii averii proprietarului pot viza atat personalitate a infractorului sau a altor persoane, cat si unele obiecte, fenomene.

Actele de inselaciune pot fi infaptuite pe cale verbala, in scris, precum si in mod concludent. De regula, inselaciunea se manifesta prin vinderea marfurilor si obiectelor falsificate, primirea ilegala a pensiilor, a diferitor indemnizatii de la stat e tc. Primirea ilegala a pensiilor si a altor indemnizatii de la stat se realizeaza, de regula, prin falsificarea documentelor. Persoana cu functie de raspundere care a eliberat actul fals poarta raspundere pentru ajutorul acordat in vederea savarsirii escrocheriei pentru un concurs de infractiuni in baza art. 42 si art. 190 si in baza art. 332 CP. Daca documentele necesare au fost falsificate de faptuitorul escrocheriei, cele savarsite intra in concurs cu contrafacerea documentelor oficiale si vor fi calificate in baza art. 190 si 361 CP. Trebuie mentionat ca in cazul primirii ilegale a pensiei majorate comparativ cu cea care se cuvine, prejudiciul adus de faptuitor il constituie nu suma totala primita timp de cativa ani, ci numai diferenta dintre marimea pensiei majorate si marimea pensiei ce i se cuvine. inselaciunea ca metoda de escrocherie se poate realiza si prin savarsirea diferitelor actiuni cu scopul de a schimba forma, infatisarea si calitatea unor obiecte prin a caror prezentare vinovatul insuseste bunul proprietarului. De exemplu, vinovatul vinde unui muzeu sau altei persoane o opera de arta falsificata de el. Drept escrocherie trebuie calificate si cazurile de primire sistematica a mijloacelor de la stat sau de la organizatiile obstesti ca urmare a greselii comise de persoanele care efectueaza aceste plati. De exemplu, continuarea primirii indemnizatiilor pentru copilul decedat sau a pensiei pentru parintii decedati. Abuzul de incredere, fiind de fapt o varietate specifica a inselaciunii, consta in faptul ca infractorul pana la primirea averii sau a dreptului asupra acesteia, folosind unele relatii de serviciu sau contractuale, fie

199

chiar o naiva incredere a victimei, isi asuma obligatiuni patrimoniale care apar drept conditie pentru ca victima sa-i cedeze averea pe cale legala. De exemplu, incheind un contract de antrepriza, luand un avans el promite sa efectueze anumite lucrari pe care nu intentiona sa le indeplineasc a; capatand dreptul la un apartament privatizat al unui pensionar, el se obliga sa-1 intretina tot restul vietii pe stapan; luand cu imprumut unele obiecte, el se obliga sa plateasca in rate valoarea lor neachitata; comandand o masa la restaurant, el isi asuma de regula, obligatiunea sa o plateasca; cucerind increderea unui pensionar la gara feroviara, el se obliga sa-i supravegheze bagajele cand pensionarul pleaca dupa apa etc. in toate aceste cazuri, faptuitorul nu intentiona sa-si indeplineasca obligatiunile asumate si, folosindu-se de relatiile de incredere cu victima, isi insuseste averea ei. Spre deosebire de inselaciune, la care faptuitorul primeste ilegal bunurile victimei, abuzul de incredere presupune ca infractorul primeste averea de la victima in aparenta pe baze legitime, pe numele sau, fara falsificarea fenomenelor din trecut sau din viitor care l-ar impiedica sa primeasca averea si apoi o insuseste ilegal. Prin abuz de incredere este insusita si averea imprumutata" de catre vinovat fara a face formele legale. in practica judiciara escrocheria adeseori se intalneste simultan in ambele forme: inselaciune si abuz de incredere. Drept consecinte ale componentei de baza a escrocheriei aratate la alin. 1 art. 190 CP. sunt pagubele materiale in proportii esentiale. Potrivit pct. 16 al Hotararii din 6 iulie 1992, escrocheria este considerata consumata, daca averea a fost primita de la victima si infractorul are posibilitate reala de a o folosi sau de a dispune de ea la discretia sa. Latura subiectiva a infractiunii se caracterizeaza numai prin intentie directa, motiv si scop de profit. Subiect al componentei de baza a escrocheriei poate fi orice persoana fizica responsabila, care a implinit varsta de saisprezece ani, iar al escrocheriei cu circumstante agravante aratate la alin. 2 si 3 art. 190 CP. -de la paisprezece ani. Alin. 2 art. 190 CP. stipuleaza urmatoarele circumstante agravante ale escrocheriei savarsite: a) repetat; b) de doua sau de mai multe persoane; c) cu cauzarea de daune in proportii considerabile; d) cu folosirea situatiei de serviciu. Notiunea circumstantelor agravante aratate la lit. a), b) si c) sunt identice cu notiunea circumstantelor agravante corespunzatoare ale furtului. (Consultati aceste explicatii). . ,>,. . JIW. ,< Escrocheria savarsita cu abuz de serviciu (lit. d) alin. 2 art. 190 C.P) presupune ca faptuitorul, avand calitatea de functionar, face victima sa creada ca se afla in exercitarea atributiilor sale de serviciu, desi in realitate nu se afla in exercitiul acestor atributii. Daca faptuitorul insa fiind o persoana cu functii de raspundere sau gestioneaza o organizatie nestatala, abuzeaza de atributiile sale de serviciu intru savarsirea unei escrocherii, cele savarsite constituie un concurs ideal de infractiuni, aratat de art. 190 si art. 327 sau 335 C.P. Alin. 3 art. 190 C.P. mentioneaza escrocheria savarsita de un grup criminal organizat sau de o organizatie criminala. Notiunea grupului criminal organizat si a organizatiei criminale este definita in art. 46 si 47

C.P. 2.8. Delapidarea averii straine (art. 191 C.P.) Latura obiectiva a delapidarii averii straine se realizeaza prin insusirea ilegala a bunurilor altei persoane, puse in gestionarea vinovatului. Pentru delapidarea averii straine este caracteristic faptul ca ea poate fi savarsita numai de un functionar sau de alt salariat, care gestioneaza sau administreaza aceste bunuri din avutul proprietarului. Potrivit pct. 11 al Hotararii din 6 iulie 1992, drept delapidare a averii straine trebuie calificate actiunile persoanelor care, in virtutea functiilor lor de raspundere, raporturilor contractuale sau insarcinarii speciale data de proprietar, exercita vizavi de bunurile incredintate imputernicirile de dispunere, administrare, transportare sau pastrare (de exemplu, depozitor, expeditor, casier etc). De regula proprietarul incheie cu aceste persoane contracte de raspundere materiala deplina pentru averea incredintata. Delapidarea averii straine consta in faptul ca infractorul transforma bunul aflat in gestionarea sau administrarea sa intr-un bun al sau, il trece efectiv in stapanirea sa, creand posibilitati de a se comporta fata de acest bun ca fata de un bun propriu, de a infaptui acte de dispozitie de acel bun. Delapidarea averii straine presupune nu numai insusirea bunului administrat, dar si irosirea lui prin consumare, cheltuire, daruire sau transmitere altor persoane fara restituirea echivalentului lui. Deosebirea delapidarii de furt a fost explicata la art. 186 CP., de aceea, pentru a nu ne repeta, consultati aceste explicatii. Drept consecinte a componentei de baza a delapidarii sunt prejudiciile materiale in proportii esentiale. Delapidarea se considera consumata din momentul in care vinovatul a obtinut posibilitatea de a se folosi de acest bun dupa voie ori din momentul in care a consumat-o. ; ' ' 201

Latura subiectiva a delapidarii este caracterizata prin intentie dire cta, iar motivul si scopul este de profit. Subiect al delapidarii poate fi orice persoana fizica responsabila, care a atins varsta de saisprezece ani. Alin. 2 art. 191 CP. stipuleaza urmatoarele circumstante agravante ale delapidarii savarsite: a) repetat b) de doua sau de mai multe persoane; c) cu cauzarea de daune in proportii considerabile; d) cu folosirea situa tiei de serviciu*. Notiunea circumstantelor agravante aratate la lit. a), b) si c) este identica cu notiunea circumstantelor agravante corespunzatoare ale fur tului, iar a celei definita de lit. d) este aceeasi ca si circumstanta agrava nta similara escrocheriei. Alin. 3 art. 191 CP. agraveaza raspunderea penala pentru delapi darea savarsita de un grup criminal organizat sau de o organizatie crimi nala. Notiunea acestora este definita la art. 46 si 47 CP. 2.9. Pungasia (art. 192 CP.) Latura obiectiva a pungasiei se realizeaza prin actiunea in scopul sustragerii bunurilor altei persoane din buzunare, genti sau din alte obiecte aflate asupra persoanei. Pungasia consta in hotia din buzunare, genti sau din alte obiecte aflate asupra persoanei. Ca hoti se considera oamenii ticalosi, sarlatanii, smecherii care traiesc din furturi pe ascuns, pe furis din buzunare. Prin alte obiecte aflate asupra persoanei se inteleg diferite sacose, posete, plase in forma de saculet, serviete, saci, geamandane, valize, cufere etc. in care se pun lucrurile, obiectele necesare pentru transportare sau calatorie si persoana le poarta cu sine si le supravegheaza. Ca o urmare a eomponentei de baza a pungasiei aratata de alin. 1 art. 192 CP. pot fi conjecturate atat actiuni in scopul sustragerii bunurilor din buzunare, genti sau din alte obiecte prezente la persoana in proportii mici, esentiale sau considerabile, cat si sustragerea lor in aceleasi proportii, deoarece actiunile in scopul sustragerii bunurilor altei persoane din

buzunare, genti sau din alte obiecte prezente la persoana, precum si sustragerea lor in proportii mari sau deosebit de mari, trebuie calificata in baza art. 195 CP. Pungasia este considerata consumata din momentul inceperii actiunii de a sustrage bani sau alte bunuri din buzunare, genti sau alte obiecte * abuz in serviciu (n.n.). om prezente la persoana, indiferent de faptul daca infractorul si-a realizat scopul sau nu. Latura subiectiva a pungasiei este caracterizata numai prin intentie directa, motiv si scop de profit. Subiect al pungasiei aratate la alin. 1 art. 192 CP. este o persoana fizica responsabila, care a atins varsta de saisprezece ani, iar in conditiile alin. 2 -de la paisprezece ani. 2.10. insusirea in proportii mari si deosebit de mari (art. 195 CP.) in acest articol legislatorul a folosit pentru prima data un termen general acceptabil care cuprinde toate formele si metodele de sustrageri, luari, dobandiri, estorcari, primiri, incasari ilegale, delapidari a bunurilor altei persoane -insusirea bunurilor proprietarului. in al doilea rand a fost stabilita o noua enumerare a acestor insusiri: furt, jaf, talharie, santaj, escrocherie, delapidare si pungasie. Latura obiectiva a infractiunii se realizeaza prin insusirea in proportii mari sau deosebit de mari a bunurilor, indiferent in ce forma a fost comisa (art. 186-192 CP.). Toate cazurile de insusire ilicita a averii proprietarului savarsita prin furt, jaf, talharie, santaj, escrocherie, delapidare sau pungasie, indiferent de complexitatea imbinarii lor, daca valoarea averii insusite este de proportii mari sau deosebit de mari, sunt calificate in baza art. 195 CP. insusirea averii proprietarului in proportii mari sau deosebit de mari poate fi savarsita printr-o singura repriza, prin diferite metode, din diverse izvoare, daca persoana nu a fost condamnata pentru un oarecare episod si daca nu a expirat termenul de prescriptie pentru actiunile precedente. Daca in timpul savarsirii infractiunii de insusire intentia infractorului a fost indreptata spre insusirea averii in proportii mari sau deosebit de mari si ea nu a fost realizata din cauze independente de vointa infractorului, fapta trebuie calificata drept tentativa de insusire in proportii mari sau deosebit de mari, indiferent de insusirea celor sustrase real. in baza art. 27 si alin. 1 sau 2 art. 195 CP. De regula, insusirea in proportii mari sau deosebit de mari din avutul proprietarului o infaptuiesc mai multe persoane, deseori prin falsificari ale documentelor, acumularea surplusurilor de produse sau prin alte metode. in aceste cazuri actiunile tuturor participantilor trebuie calificate potrivit art. 195 CP., luandu-se in consideratie volumul general al bunurilor insusite. Daca unul dintre participanti savarseste actiuni de sine ?m

statatoare, care nu intra in intentia grupului de infractori, aceasta fapta este calificata de sine statator. Potrivit art. 195 C.P., pentru calificarea infractiunii nu pot fi luate in consideratie episoadele de insusire a avutului proprietarului pentru care vinovatul a fost condamnat sau daca a expirat termenul de tragere la raspundere penala. in conformitate cu alin. 1 art. 126 C.P., sunt considerate proportii deosebit de mari, proportii mari valoarea bunurilor insusite, adica valoarea pagubei pricinuite de o persoana sau de un grup de persoane, care, la momentul savarsirii infractiunii, depaseste 1500 si, respectiv 500 unitati de amenda. De regula, insusirea in proportii mari sau deosebit de mari din avutul proprietarului se consuma din momentul in care bunul a fost insusit si infractorul are posibilitate reala de a-1 folosi sau dispune de el dupa voie. Daca aceasta infractiune insa a fost savarsita prin talharie, santaj si pungasie, ea este considerata terminata odata cu savarsirea actiunilor descrise de aceste norme penale si neinsusirea de catre vinovat a averii proprietarului nu are nici o importanta pentru calificare. Latura subiectiva a infractiunii este caracterizata numai prin intentie directa, motiv si scop de profit. Subiect al infractiunii poate fi orice persoana fizica responsabila, care a atins varsta de paisprezece ani. 3. Atentatele in scop de profit contra patrimoniului fara semnele insusirilor 3.1. Ocuparea bunurilor imobile straine (art. 193 CP.) Latura obiectiva a infractiunii se realizeaza prin ocuparea, in intregime sau in parte, fara drept, a unui imobil aflat in proprietatea altuia. A ocupa un imobil inseamna a patrunde si a pune stapanire pe imobil pe o anumita durata de timp. Nu intereseaza daca imobilul a fost ocupat in intregime sau in parte, daca faptuitorul a reusit sau nu sa ramana multa vreme in imobilul ocupat; este suficient ca el sa fi patruns si sa fi ramas in imobil atat incat sa se poata vorbi de o ocupare efectiva. De asemenea, nu intereseaza daca faptuitorul si-a adus sau nu lucrurile in imobilul ocupat, dupa cum nu intereseaza, daca lucrurile celui in posesia caruia se afla imobilul au fost sau nu indepartate. Ocuparea imobilului aflat in posesia altei persoane trebuie sa se faca fara drept. Prevederea legii este satisfacuta daca in momentul savarsirii faptei, faptuitorul nu avea un titlu legitim (de exemplu, bon de repartitie, hotarare de evacuare etc.) care sa-1 indreptateasca a lua in stapanire imobilul. Daca ocuparea s-a facut in temeiul unui asemenea titlu, fapta nu constituie infractiune de ocupare, ci infractiune de samavolnicie (art. 352 CP), bineinteles, -cu conditia sa fie intrunite semnele componentei acestei infractiuni. Daca luarea in stapanire nu este efectiva, adica de o anumita durata, fiind vorba numai de o patrundere, fapta va constitui, eventual, infractiunea de violare de domiciliu (art. 179 C.P.), bineinteles, cu conditia sa fie intrunite trasaturile componentei acestei infractiuni.

Ocuparea bunurilor imobile straine se consuma din momentul ocuparii unui imobil aflat in posesia altuia, adica din momentul in care faptuitorul patrunzand in imobil a reusit sa-1 ia in stapanire. Potrivit art. 276 al Codului de procedura penala, pentru infractiunea in cauza, urmarirea penala porneste numai in baza plangerii depuse de victima si inceteaza la impacarea partilor Latura subiectiva a infractiunii se caracterizeaza numai prin intentie directa, motiv si scop de profit. Subiect al infractiunii poate fi orice persoana fizica responsabila, care a atins varsta de saisprezece ani. Alin. 2 art. 193 CP. prevede urmatoarele circumstante agravante ale ocuparii unui imobil strain savarsite: a) de doua sau de mai multe persoane; b) prin distrugerea sau stramutarea semnelor de hotar ale unui imobil aflat in proprietatea altuia; c) cu aplicarea violentei sau cu amenintarea aplicarii ei. in cazul ocuparii bunurilor imobile straine de catre doua sau mai multe persoane (lit. a) alin. 2 art. 193 CP.), sunt valabile explicatiile corespunzatoare de la art. 186 CP. Ocuparea bunurilor imobile straine prin distrugerea sau stramuta rea semnelor de hotar ale unui imobil aflat in posesia altuia (lit. b) alin. 2 art. 193 CP.). Semnele de hotar sunt cele care delimiteaza doua terenuri invecinate. Prin distrugerea semnelor de hotar se inte lege nimicirea sau inlaturarea acestora (de exemplu, nimicirea unui gard sau ridicarea gardului si aruncarea lui in alta parte), iar prin stramutarea semnelor de hotar se intelege deplasarea acestora spre interiorul terenu lui invecinat, ceea ce conduce la ocuparea unei portiuni din acest teren. Este indiferent, daca in momentul savarsirii faptei posesorul imobilului a fost sau nu de fata. '.. . . "'" 205

Este necesar ca actiunile mentionate sa fi constituit mijlocul folosit de faptuitor pentru ocuparea imobilului aflat in posesia altuia. Ocuparea bunurilor imobile straine cu aplicarea violentei sau cu amenintarea aplicarii ei (lit. c) alin. 2 art. 193 CP.) nu concretizeaza gravitatea prejudiciului acestei violente cum se intampla la jaf, talharie etc. (de exemplu, violenta nepericuloasa sau, din contra, periculoasa pentru viata si sanatate. in aceste cazuri, de regula, gradul de prejudiciu al violente i este determinat prin confruntarea sanctiunilor acestor infractiuni. Violenta fizica se poate manifesta, in genere, prin lovituri care produc numai dureri fizice (a se vedea explicatiile de la art. 154 CP.) sau prin vatamari corporale neinsemnate (notiunea este elucidata in Codul contraventiilor administrative), vatamari usoare ale integritatii corporale sau ale sanatatii (art. 153 CP.), medii (art. 152 CP.), grave (art. 151 CP.) sau omor (art. 145 CP.). Analizand sanctiunile stipulate de aceste articole pentru circumstanta agravanta examinata, conchidem ca violenta in forma de lovituri, vatamari corporale neinsemnate, usoare sau medii a integritatii corporale sau a sanatatii sunt complet cuprinse de aceasta circumstanta agravanta si nu necesita o calificare si in baza acestor articole, iar provocarea vatamarilor grave ale integritatii corporale sau ale sanatatii, precum si asasinarea victimei in procesul ocuparii bunurilor imobile straine depasesc notiunea violentei la circumstanta agravanta in cauza si cele savarsite constituie un concurs de infractiuni care trebuie calificat in baza lit. c) alin. 2 art. 193 si lit. g) alin. 2 art. 151 sau lit. b) alin. 2 art. 145 CP. 3.2. insusirea sau utilizarea ilicita a energiei electrice, termice sau a gazelor naturale (art. 194 CP.) Latura obiectiva a infractiunii se realizeaza prin insusirea frauduloasa a energiei electrice, termice sau a gazelor naturale ori utilizarea ilicita a acestora, evitand sistemele de evidenta instalate in mod stabilit sau prin acestea, dar deteriorate de consumator, daca aceasta a cauzat daune in proportii mari. insusirea sau utilizarea ilicita a energiei electrice, termice sau a gazelor naturale se poate efectua numai din retelele electrice, termice sau din conductele de gaze naturale. insusirea gazelor naturale din depozite, cisterne, butelii va constitui o forma aparte de insusire (furt, jaf etc. in functie de metoda insusirii). insusirea acestor bunuri poate fi efectuata atat prin bransarea ilegala la aceste retele, conducte, cat si prin retelele, conductele instalate legal, dar prin deteriorarea sistemelor de control, de exemplu, a contoarelor. Daca savarsind infractiunea faptuitorul produce si avarierea retelei sau a conductei, infractiunea data intra in concurs cu infractiunea de distrugere (art. 197 sau 198 CP.), cu conditia sa fie intrunite trasaturile componentelor acestor infractiuni. insusirea frauduloasa sau utilizarea ilicita a energiei electrice, termice sau a gazelor naturale este pasibila de pedeapsa, daca aceste actiuni au cauzat daune in proportii mari, a caror valoare, potrivit alin. 1 art. 126 C.P., este de la 500 la 1500 de unitati conventionale de amenda.

Infractiunea se considera consumata din momentul pricinuirii unei pagube in proportii mari. Potrivit art. 276 al Codului de procedura penala, pentru infractiunea data, urmarirea penala porneste numai in baza plangerii depusa de victima si inceteaza la impacarea partilor. Latura subiectiva a infractiunii este caracterizata numai prin intentie directa, motiv si scop de profit. Subiect al infractiunii poate fi o persoana fizica responsabila care a implinit varsta de saisprezece ani. Alin. 2 art. 194 CP. agraveaza raspunderea penala, daca insusirea sau utilizarea ilicita a energiei electrice, termice sau a gazelor naturale au cauzat daune in proportii deosebit de mari, a caror valoare depaseste 1500 de unitati conventionale de amenda. 3.3. Cauzarea de pagube materiale prin inselaciune sau abuz de incredere (art. 196 CP.) Latura obiectiva a infractiunii se realizeaza prin cauzarea de pagube materiale proprietarului prin inselaciune sau abuz de incredere. Obiectul material al infractiunii il poate constitui orice valoare materiala care in momentul savarsirii infractiunii nu trecuse inca in posesia proprietarului, dar trebuia sa treaca, daca vinovatul nu ar fi savarsit infractiunea in cauza. Cauzarea de daune materiale proprietarului se realizeaza in lipsa semnelor de insusire a averii, de exemplu, a escrocheriei. Faptuitorul nu sustrage averea din posesia proprietarului. El savarseste infractiunea printr-o inactiune, neindeplinind obligatiunea juridica de a transmite averea sau banii persoanelor fizice sau juridice corespunzatoare. Consecintele materiale ale acestei inactiuni se manifesta prin pagube materiale 207

in forma de venituri nerealizate, ratate. inselaciunea ca metoda de savarsire a infractiunii se poate manifesta atat prin actiuni active, care constau in comunicarea informatiilor false asupra unor imprejurari sau fapte, cat si prin inactiuni, constand in ascunderea, tainuirea imprejurarilor sau faptelor, in trecerea lor sub tacere. De exemplu, inselarea organelor notariale in privinta pretului real de vanzare al caselor, al autovehiculelor si al altor valori la inregistrarea contractelor de cumparare-vanzare in scopul reducerii taxei de plata obligatorie stabilita de lege, precum si alte actiuni de inselaciune care au cauzat proprietarului pagube materiale sub forma de venituri nerealizate. Daca pentru evaziune fiscala sau eschivarea de la alte plati obligatorii vinovatul prezinta documente falsificate de el insusi, cele savarsite intra in concurs de infractiuni cu falsificare a documentelor oficiale (art. 361 CP.) Abuzul de incredere consta in folosirea relatiilor speciale de incredere dintre vinovat si persoanele fizice sau juridice in scopul obtinerii ilegale a unor profituri materiale sau banesti. Asemenea relatii apar in legatura cu functia ocupata sau munca legata de valorificarea bunurilor proprietarului (de exemplu, soferii automobilelor, taxiurilor etc.) ori in timpul prestarii diferitelor servicii comunale si sociale populatiei (ceasornica rii, cizmarii, maistrii de televizoare etc). Stabilind relatii de munca cu vinovatul si punandu-i la dispozitie averea sa, proprietarul are incredere in el, dar vinovatul isi insuseste veniturile obtinute din exploatarea averii proprietarului. Cauzarea de pagube materiale prin inselaciune sau abuz de incredere se deosebeste de escrocheria comisa si ea prin inselaciune sau abuz de incredere dupa semnele lor obiective. Pentru escrocherie este caracteristica trecerea ilegala a averii proprietarului in posesia escrocului. Pentru cauzarea de pagube materiale este specifica folosirea temporara ilegala gratuita a averii proprietarului si eschivarea de la actul de transmitere proprietarului a bunurilor care i se cuvin dupa lege. Cauzarea de daune materiale proprietarului, specificata in alin. 1 art. 196 CP., presupune o dauna materiala in proportii mici, esentiale sau considerabile. in cazul daunei in proportii mici trebuie sa tinem cont de prevederile alin. 2 art. 14 CP. Infractiunea este considerata consumata din momentul producerii daunelor materiale ratate de proprietar. Latura subiectiva este caracterizata numai prin intentie directa, motiv si scop de profit. Subiect al infractiunii este o persoana fizica responsabila, care a atins varsta de saisprezece ani -in conditiile aratate in alin. 1, 2 si 3 -si de paisprezece ani -in conditiile aratate in alin. 4 art. 196 CP. Alin. 2 art. 196 CP. mentioneaza aceleasi actiuni savarsite: a) repetat; b) de doua sau de mai multe persoane. Alin. 3 art. 196 CP. agraveaza raspunderea penala pentru actiunile aratate in alin. 1 sau 2, savarsite: a) de un grup criminal organizat sau de o organizatie criminala; b) in proportii mari. Alin. 4 art. 196 CP. agraveaza raspunderea penala pentru actiunile

aratate in alin. 1, 2 sau 3, savarsite in proportii deosebit de mari. Notiunea circumstantelor agravante aratate in lit. a) si b) alin. 2 art. 196, de lit. a) alin. 3 art. 196 al CP. este identica cu notiunea circumstantelor agravante corespunzatoare din art. 186 CP., iar a celor aratate in lit. b) alin. 3 art. 196 si in alin. 4 art. 196 CP. este identica cu explicatiile acestor notiuni la art. 195 CP. 3.4. Dobandirea sau comercializarea bunurilor despre care se stie ca au fost obtinute pe cale criminala (art. 199 CP.) Latura obiectiva a infractiunii se realizeaza prin dobandirea sau comercializarea, fara o promisiune prealabila, a bunurilor despre care se stie ca au fost obtinute pe cale criminala. Dobandirea bunurilor presupune procurarea gratuita sau cu plata a bunului in orice forma (cumpararea, primirea in dar, in schimb, in contul datoriei, compensarii daunelor etc), in urma careia faptuitorul obtine posibilitatea de a dispune de aceste bunuri dupa voie. Comercializarea bunurilor inseamna transmiterea lor gratuita sau cu plata altor persoane prin orice metoda (vanzare, donatie, schimb, dare in contul unei datorii, compensare a unor pagube etc). Prin dobandirea sau comercializarea bunurilor despre care se stie ca au fost obtinute pe cale criminala se intelege ca faptuitorul stie cu siguranta ca averea a fost obtinuta in urma unei infractiuni. Acest semn este exclus, daca bunul obtinut prin frauda a fost dobandit de faptuitor in conditii care nu-i permit sa traga o concluzie univoca (de exemplu, la piata, de la o persoana intalnita intamplator etc). Dobandirea sau comercializarea bunurilor fara o promisiune prealabila inseamna ca faptuitorul nu a promis infractorului ceva in acest sens inainte ca ultimul sa comita infractiunea. De regula, faptuitorul afla ca bunurile au fost obtinute pe cale criminala dupa ce ele au fost 209

deja insusite ilegal de infractori. Daca faptuitorul a promis din timp ca va procura sau va vinde obiectele dobandite pe cale criminala, aceste actiuni constituie o participatie la o infractiune de insusire ilegala a bunuril or proprietarului in calitate de complice (alin. 5 art. 42 C.P.). Drept consecinte a componentei de baza a acestei infractiuni aratate in alin. 1 art. 199 CP. poate fi dobandirea sau comercializarea bunurilor obtinute pe cale criminala, bunuri a caror valoare poate inregistra proportii mici, esentiale sau considerabile. in cazul dobandirii bunurilor in proportii mici trebuie sa tinem cont de prevederile alin. 2 art. 14 CP. Infractiunea se consuma o data cu dobandirea sau comercializarea bunurilor in proportiile indicate. Latura subiectiva a infractiunii este caracterizata numai prin intentie directa, motiv si scop de profit. Subiect al infractiunii poate fi orice persoana fizica responsabila, care a implinit varsta de saisprezece ani. Alin. 2 art. 199 CP. prevede urmatoarele circumstante agravante ale acestei infractiuni savarsite: a) de doua sau de mai multe persoane; b) sub forma de indeletnicire; c) in proportii mari. Notiunea circumstantei agravante aratate in lit. a) alin. 2 art. 199 CP. este identica cu cea a furtului (a se vedea explicatiile la art. 186 CP.), iar a celei prevazute in lit. c) este definita de art. 195 CP. Dobandirea sau comercializarea bunurilor obtinute pe cale criminala sub forma de indeletnicire* (lit. b) alin. 2 art. 199 CP.) presupune o repetare de cel putin trei ori a acestor actiuni pentru care persoana inca nu a fost condamnata, iar termenele de prescriptie n-au expirat, actiuni in scopul de a trage foloase materiale, fiind o sursa de baza de profit sau chiar una suplimentara a faptuitorului. Alin. 3 art. 199 CP. agraveaza raspunderea penala, daca actiunile aratate in alin. 1 sau 2 s-au soldat cu prejudicii in proportii deosebit de mari. Potrivit alin. 1 art. 126 CP., se considera proportie deosebit de mare valoarea bunurilor dobandite sau comercializate, care depaseste 1500 de unitati conventionale de amenda, adica care depaseste suma de 30 000 de lei. Unitatea conventionala de amenda, potrivit art. 64 CP., este egala cu 20 de lei. * sub forma de meserie (n.n.). 4. Infractiuni contra patrimoniului, insotite de distrugerea, deteriorarea, insusirea, pierderea sau pieirea bunurilor proprietarului 4.1. Distrugerea sau deteriorarea intentionata a bunurilor (art. 197 CP.) Latura obiectiva a infractiunii se realizeaza prin distrugerea sau deteriorarea intentionata a bunurilor, daca aceasta a cauzat daune in proportii mari. Distrugerea bunurilor presupune orice actiune care are drept rezultat nimicirea lor totala sau partiala, dupa care acestea nu mai pot fi reparate si devin total inutilizabile potrivit destinatiei lor initiale.

Deteriorarea bunurilor inseamna degradarea lor partiala, ceea ce are drept consecinta pierderea totala sau partiala din proprietatea lor de folosinta, cu posibilitatea recuperarii acestei proprietati prin reparatiile ce i se vor face. Drept consecinta a distrugerii sau deteriorarii intentionate a bunurilor rezulta daune in proportii mari, valoarea carora este de la 500 pana la 1500 de unitati conventionale de amenda. Intre actiunile vinovatului si consecintele survenite trebuie sa existe legatura cauzala. Potrivit art. 276 al Codului de procedura penala, urmarirea penala porneste numai in baza plangerii depusa de victima in cazul infractiunii mentionate in alin. 1 art. 197 CP. si inceteaza la impacarea partilor Latura subiectiva a infractiunii este caracterizata atat prin intentie directa, cat si prin intentie indirecta. Vinovatul prevede ca in urma actiunilor sale prejudiciabile pot fi ilegal distruse sau deteriorate bunurile proprietarului si doreste sau admite in mod constient producerea acestor urmari prejudiciabile. Motivul si scopurile actiunilor infractionale pot fi diferite: razbunare, tendinta de a ascunde urmele unei infractiuni etc. Daca faptuitorul actioneaza in scopul subminarii economiei nationale si a capacitatii de aparare a statului, avem de a face cu o diversiune (art. 343 CP.). Subiect al infractiunii este persoana fizica responsabila, care a atins varsta de 16 ani -in conditiile aratate in alin. 1 -si de 14 ani -in conditiile aratate in alin. 2 art. 197 CP. Alin. 2 art. 197 CP. specifica urmatoarele circumstante agravante ale distrugerii sau deteriorarii intentionate a bunurilor soldate cu: a) decesul unei persoane; b) alte urmari grave. 21 I

Distrugerea sau deteriorarea intentionata a bunurilor soldata cu decesul unei persoane (lit. a) alin. 2 art. 197 CP.) presupune decesul a cel putin unei persoane. Atitudinea psihica fata de decesul persoanei trebuie sa fie imprudenta, adica este vorba de o fapta cu doua forme de vinovatie (art. 19 CP.). Daca vinovatul a urmarit si asasinarea intentionata a unei persoane in procesul distrugerii sau deteriorarii intentionate a bunurilor, va exista un concurs ideal de infractiuni: lit. a) alin. 2 art. 197 si alineatul corespunz ator al art. 145 CP., in functie de scopul omorului. Distrugerea sau deteriorarea intentionata a bunurilor soldata cu alte urmari grave (lit. b) alin. 2 art. 197 CP.) presupune sinuciderea victimei, schilodirea sau mutilarea cuiva, sistarea pe un timp indelungat a activitatii unei intreprinderi, lasarea fara locuinte a unui numar considerabil de oameni, daune materiale in proportii deosebit de mari, a caror valoare depaseste 1500 de unitati conventionale de amenda etc. 4.2. Distrugerea sau deteriorarea din imprudenta a bunurilor (art. 198 CP.) Latura obiectiva a infractiunii se realizeaza prin distrugerea sau deteriorarea din imprudenta a bunurilor, daca aceasta a acuzat daune in proportii mari. Semnele obiective ale infractiunii analizate sunt identice cu semnele corespunzatoare ale distrugerii sau deteriorarii intentionate a bunurilor de la art. 197 CP. Infractiunea se consuma din momentul survenirii consecintelor nominalizate. Intre actiunile prejudiciabile si daunele in proportii mari trebuie sa existe o legatura cauzala. Potrivit art. 276 al Codului de procedura penala, urmarirea penala porneste numai in baza plangerii depusa de victima in cazul distrugerii sau deteriorarii bunurilor, aratate la alin. 1 art. 198 CP. si inceteaza la impacarea victimei cu infractorul. Latura subiectiva este caracterizata prin imprudenta, care se poate manifesta in forma de incredere exagerata in sine sau prin neglijenta criminala. Savarsind cutare sau cutare actiuni, de exemplu, aprinzand un foc, vinovatul a prevazut posibilitatea urmarilor prejudiciabile pentru proprietar ca urmare a actiunilor prejudiciabile, dar considera in mod usuratic ca ele vor putea fi evitate (avea langa el un bidon cu apa, dar dupa incendierea bunului proprietarului, in dosul caruia faptuitorul a aprins focul, apa a fost insuficienta) sau n-a prevazut urmarile prejudiciabile, dar trebuia si putea sa le prevada. Subiect al infractiunii poate fi orice persoana fizica responsabila, care a implinit varsta de saisprezece ani. Alin. 2 art. 198 CP. prevede distrugerea sau deteriorarea din imprudenta a bunurilor soldate: a) cu decesul unei persoane; b) cu alte urmari grave. Notiunea acestor circumstante agravante are aceleasi explicatii ca si cea de la art. 197 CP. 4.3. Neglijenta criminala fata de paza bunurilor proprietarului

(art. 200 CP.) Latura obiectiva a infractiunii se realizeaza prin neglijenta criminala fata de obligatiile proprii, manifestata de o persoana careia i-a fost incre dintata paza bunurilor proprietarului, atitudine care s-a soldat cu insusirea, nimicirea , deteriorarea, pierderea sau pieirea in proportii mari sau deosebit de mari a acestor bunuri. Prin neglijenta criminala fata de obligatiunile proprii de a pazi bunurile incredintate se intelege neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare de catre o persoana a indatoririlor sale, fapt in urma caruia s-a produs furtul, nimicirea, deteriorarea, pierderea sau pieirea averii proprietarului in valoare ce depaseste 500 de unitati conventionale de amenda. Atitudinea neconstiincioasa fata de paza avutului proprietarului se poate manifesta sau printr-o neglijare constienta de catre vinovat a indatoririlor de serviciu (de exemplu, plecarea de la serviciu, somnul in timpul pazei etc), sau prin neideplinirea obligatiunilor de serviciu (paza neatenta, jocul in carti sau alta ocupatie de alta natura etc), sau provocarea neatenta a unui incendiu sau a unei inundatii (de exemplu, a aruncat o tigara nestinsa si s-a produs un incendiu, a dereglat din neatentie o conducta de apa sub mare presiune etc). in ultimul caz infractiunea intra in concurs cu distrugerea aratata in art. 198 CP. Infractiunea se consuma din momentul in care bunul proprietarului a carui valoare depaseste 500 de unitati conventionale de amenda, a fost furat, distrus, deteriorat, pierdut sau a avut loc pieirea animalelor proprietarului. Potrivit art. 276 al Codului de procedura penala, in cazul savarsirii infractiunii analizate, urmarirea penala porneste numai in baza plangerii depusa de victima si inceteaza la impacarea partilor. 213

Latura subiectiva a infractiunii este caracterizata prin intentie indirecta, incredere exagerata in sine sau prin neglijenta. Subiect al infractiunii poate fi orice persoana fizica responsabila care a implinit varsta de saisprezece ani si careia proprietarul i-a incredintat paza bunurilor sale. Subiecte pentru evaluare 238.Prin ce se deosebeste notiunea de proprietate de notiunea de patrimoniul 239.Care infractiuni din acest capitol atenteaza numai la proprietate si care atenteaza concomitent si la patrimoniu? 240.Numiti formele de insusire a bunurilor proprietarului. 241.Numiti tipurile de insusire a bunurilor proprietarului. 242.Ce intelegeti prin insusirea pe ascuns a bunurilor altei persoane? ' 243.Ce intelegeti prin furt repetat? 244.Ce intelegeti prin furt savarsit de doua sau de mai multe persoane? 245.Ce intelegeti prin furt care a cauzat daune in proportii considerabile? 246.Ce intelegeti prin furt savarsit prin patrundere in incapere, in alt loc pen tru depozitare sau in locuinta? 10. Prin ce se deosebeste furtul de delapidare? 247.Prin ce se deosebeste/wrta/ de.jaf? 248.Ce intelegeti prin violenta nepericuloasa pentru viata si sanatatea persoane i? 249.Ce intelegeti prin violenta periculoasa pentru viata si sanatatea persoanei? 250.Prin ce se deosebeste jaful de talharie? 251.Prin ce se deosebeste talharia de santaj? 252.Prin ce se deosebeste escrocheria de cauzarea de pagube materiale prin inselaciune sau abuz de incredere? 253.Ce intelegeti prin talharia savarsita cu aplicarea armei sau a altor obiecte folosite in calitate de arma? 254.Cand se considera consumata pungasia? 255.Numiti obiectele materiale ale santajului. 256.Numiti amenintarile in santaj. 257.Prin ce se realizeaza latura obiectiva a ocuparii bunurilor imobile straine? 258.Ce ipoteze noi a formulat art. 195 CP.? 259.Ce intelegeti prin dobandirea sau comercializarea bunurilor obtinute pe cale criminala sub forma de indeletnicire? 260.Care sunt conditiile tragerii la raspundere penala pentru distrugerea sau deteriorarea bunurilor proprietarului? 261.Prin ce se realizeaza latura obiectiva a neglijentei criminale fata de paza bunurilor proprietarului? .tf ;-">s 1 i/i Bibliografie [. Codul penal al Republicii Moldova. Capitolul VI. Chisinau, 2003.

>. A. Borodac. Curs de drept penal. Partea speciala. Voi. I. Chisinau: Stiinta, 1996. 5. Codul penal al Republicii Moldova. Comentariu. Sub red. lui A. Barbaneagra. Chisinau: ARC, 2003. \. S. Branza. Infractiuni contra proprietatii. Chisinau: USM, 1999. 5. A. Borodac, C. Rosea. Lupta impotriva delapidarii avutului socialist. Chisina u: USM, 1980. 5. M. Lascu. Talharia in sistemul infractiunilor contra proprietatii. Chisinau: UCM, 2003. 7. O. Loghin, T. Toader. Drept penal roman. Partea speciala. Bucuresti: Sansa, 1994. 262.T. Carpov. Raspunderea pentru micile sustrageri. Chisinau: USM, 1980. 263.H. MaKapt. Oxpaua couuanucmuMecKozo uAtyiuecmea. KnmHH3y, 1978. 264.Vzojioenoe npaeo Poccuu. Hacmb oco6eHHan. TIOR pej. JI. Jl. KpyraHKOBa. MocKBa, 1999. 265.KoMMenmapuu K YzonoeHOMy KodeKcy POCCUUCKOU Oedepauuu c nocmameuHbiMU juamepuajiajuu u cydeduou npavimuKou. Iloflpefl. C H. HHKynHHa. MocKBa, 2001. 266.T. A. Kpnrep. Keajiuqbuxauun xuutenuu couuanucmunecKozo uMyutecmea. MocKBa, 1971. 267.T. JI. Kpnrep. OmeemcmeeHHocmb 3apa36ou. MocKBa, 1968. 268.T. Bop3eHKOB. OmeemcmeeHHocmb 3a MouieHHUHecmeo. MocKBa, 1971. 269.B. B/iaflHMHpoB, K). JIanyHOB. OmeemcmeeHHocmb 3a Kopucmnbie nocmamejibcmea na couuaMuemuvecKym coacmeeHHOcmb. MocKBa, 1986. 270.B. EpacKHH. OmeemcmeeHHocmb 3a ?pa6eoK. MocKBa, 1972. 271.C CnpoTa. UpecmynjieHUH npomue couuajiucmunecKou coacmeeHHocmu u 6opb6a c HUMU. BopoHe, 1968. 272.B. C MnHCKaa, F. H. Henenb. Yzonoenan. OmeemcmeeHHocmb ia ebiMOzamenbcmeo. CraBpono.nb, 1994. "> i;

Capitolul VIII INFRACTIUNI CONTRA FAMILIEI Sl MINORILOR 1. Caracterizarea generala, notiunea si sistemul l infractiunilor contra familiei si minorilor Pentru prima data legiuitorul a intrunit infractiunile contra familieisi minoril or intr-un capitol aparte. : Potrivit art. 48,49 si 50 ale Constitutiei Republicii Moldova, familia, maternitatea (mama) si copilaria (copilul) se afla sub ocrotirea statului. Aceasta ipoteza corespunde pe de-a-ntregul principiilor dreptului international in acest domeniu. in conformitate cu alin. 3 art. 16 al Declaratiei Universale a Drepturilor Omului din 1948 si alin. 1 art. 23 al Pactului international despre drepturile civile si politice din 1966, si alin. 1 art. 48 al Constitutiei R.M., familia constituie elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea societatii si statului. Potrivit principiului al doilea al Declaratiei privind drepturile copilului din 20 noiembrie 1959, copilului trebuie sa-i fie asigurata o ocrotire speciala prin lege si alte mijloace si sa-i fie oferita posibilitatea si conditi i favorabile, care sa-i permita o dezvoltare fizica, intelectuala, morala, spirituala si sanatoasa din punct de vedere social, in conditii de libertate si demnitate. La adoptarea legilor in aceste scopuri trebuie sa fie asigurate cat mai bine interesele copilului. Conform art. 9 al Conventiei O.N.U. despre drepturile copilului din 20 noiembrie 1989, tarile-participante asigura ca copiii sa nu fie despartiti de parintii lor contrar vointei lor, cu exceptia cazurilor in care organele competente, potrivit hotararii judecatoresti, stabilesc, potrivit legii, ca aceasta despartire este necesara in interesul copilului. Deci, potrivit art. 8 al Constitutiei, Republica Moldova, obligandu-se sa respecte dreptul international si tratatele internationale, include aceste acte ca parte componenta a sistemului sau juridic. Un rol deosebit pentru ocrotirea familiei, maternitatii si copilariei il joaca si dreptul penal, care mentioneaza un sir de infractiuni contra familiei si minorilor intrunite in capitolul VII al Codului penal. Norme penale chemate sa ocroteasca familia si minorii, le gasim si in alte capitole ale Codului penal. De exemplu, omorul intentionat a unui minor-art. 145 C.P., pruncuciderea -art. 147 C.P., raportul sexual cu o persoana care nu a atins varsta de 16 ani -art. 174 C.P., antrenarea minorilor in actiuni de grup care tulbura grav ordinea publica -alin. 2 art. 358 CP. etc. in toate aceste componente de infractiuni interesele familiei si minorilor joaca rol de obiect suplimentar al acestor infractiuni. Gradul de prejudiciu al infractiunilor contra familiei si minorilor decurge din prejudiciile colosale pricinuite familiei si minorilor care ar putea duce la degenerarea speciei umane si la dezintegrarea familiei ca celula fundamentala a societatii. Obiectul general al infractiunilor contra familiei si minorilor il constituie relatiile sociale a caror existenta si normala desfasurare sunt conditionate de ocrotirea ordinii de drept a Republicii Moldova.

Obiectul generic sau de grup al acestor infractiuni il constituie relatiile sociale a caror existenta si normala desfasurare sunt conditionate de ocrotirea temeliei relatiilor familiale si ocrotirii dezvoltarii fizice, inte lectuale, morale, spirituala si sanatoasa, normala a minorilor. Obiectul nemijlocit de baza al infractiunilor contra familiei si minorilor poate fi fie temelia relatiilor familiale, fie dezvoltarea fizica, intelectuala, morala, spirituala si sanatoasa normala a minorilor, fie ambele relatii sociale nominalizate, in ansamblu. Ca obiecte nemijlocite suplimentare pot fi sanatatea minorilor si a altor membri ai familiei sau chiar moartea acestor victime. Obiect material al infractiunii poate fi corpul fizic al persoanei ca o totalitate de functii si procese organice ce mentin individul in viata. Latura obiectiva a infractiunilor contra familiei si minorilor se realizeaza prin savarsirea actiunilor sau inactiunilor direct descrise de legea penala, fiindca aceste actiuni sau inactiuni pericliteaza intotdeauna relatiile familiale si dezvoltarea normala a minorilor, chiar daca, din fericire n-au urmat prejudicii mai grave. Unele urmari prejudiciabile devin semne inevitabile ale acestor infractiuni, constituind circumstante agravante. Deci, componentele de baza sunt formulate de legislator ca componente formale ale infractiunii, iar unele circumstante agravante sunt construite ca componente materiale ale infractiunii. Locul, metoda, timpul si imprejurarile savarsirii infractiunilor contra familiei si minorilor au, de regula, importanta numai pentru individualizarea raspunderii si pedepsei penale. Potrivit art. 276 al Codului de procedura penala, pentru unele infrac 217

1 tiuni contra familiei si minorilor, urmarirea penala porneste numai in ' baza plangerii depusa de victima si inceteaza la impacarea partilor. Latura subiectiva a infractiunilor contra familiei si minorilor este caracterizata numai prin intentie directa. Unele circumstante agravante ale acestor infractiuni pot prezenta doua forme de vinovatie, dar si in aceste cazuri, potrivit art. 19 CP. infractiunea este considerata, in consecinta , intentionata. De exemplu, divulgarea secretului adoptiei, soldata cu urmari grave -lit. b) alin. 2 art. 204 CP. in unele cazuri ca semn constitutiv obligatoriu al laturii subiective se evidentiaza scopul de profit (abuzul parintilor si altor persoane la adoptia copiilor-art. 205 CP.; traficul de copii -art. 206 CP.) sau alte porniri josnice (de exemplu, atragerea minorilor in activitate criminala sau deter minarea lor la savarsirea unor fapte imorale -art. 208 CP.). Subiect al infractiunilor contra familiei si minorilor poate fi orice persoana fizica responsabila, care a implinit varsta de saisprezece ani. Pentru unele infractiuni subiectul trebuie sa posede semne speciale: parinti, copii, persoane care au implinit varsta de optsprezece ani. Rezumand cele expuse, putem defini notiunea infractiunilor contra familiei si minorilor. Infractiuni contra familiei si minorilor sunt considerate actiunile sau inactiunile prejudiciabile descrise de legea penala care atenteaza la temelia relatiilor familiale si la dezvoltarea fizica, intelectuala, morala, spirituala si sanatoasa normala a minorilor savarsite cu intentie directa. in functie de obiectul la care se face nemijlocit tentativa, infractiunile contra familiei si minorilor pot fi sistematizate in doua grupe: 1) infractiuni contra intereselor familiei (incestul -art. 201 CP.; eschivarea de la plata pensiei alimentare sau de la intretinerea copiilor -art. 202 CP.; eschivarea de la acordarea ajutorului material parintilor sau sotului -art. 203 CP; divulgarea secretului adoptiei -art. 204 CP.; abuzul parintilor si altor persoane la adoptia copiilor -art. 205 CP.); 2) infractiuni contra dezvoltarii fizice si morale normale a minorilor (traficul de copii -art. 206 CP.; scoaterea ilegala a copiilor din tara -art. 207 CP; atragerea minorilor in activitate criminala sau determinarea lor la savarsirea unor fapte amorale -art. 208 CP; atragerea minorilor la consumul ilegal de droguri, medicamente si alte substante cu efect narcotizant -art. 209 CP; antrenarea minorilor in actiuni militare sau propaganda razboiului in randurile lor-art. 210 CP.). 2. Infractiuni contra intereselor familiei 2.1. Incestul (art. 201 CP.) Latura obiectiva a incestului se realizeaza prin raportul sexual intre rude pe linie dreapta pana la gradul trei inclusiv, precum si intre rude

pe linie colaterala (frati, surori, veri primari). Prin raport sexual se intelege o conjunctie a sexelor in care organul masculin, patrunde in organul sexual al femeii pentru realizarea copulatiei. Nu este vorba prin urmare de o simpla atingere a organelor genitale, ci este necesar sa aiba loc actul fiziologic de imperechere a doua sexe. Este vorba de relatii sexuale normale intre rude de sex opus, deoarece ele creeaza pericolul unor procreatii degenerate prin amestecul sangelui (commixtio sanguinis), constituind o primejdie pentru fondul biologic al societatii. in alte situatii in care lipseste acest pericol biologic nu ne aflam in fata unui incest. De exemplu, relatiile homosexuale, lesbiene sau actele de perversiune sexuala in general nu duc la procrearea fiintelor umane. Astfel de relatii cu caracter sexual intre rude pot fi sanctionate in baza art. 172, 173, 174 sau 175 CP., cu conditia ca cele savarsite intrunesc semnele constitutive ale acestor infractiuni. Infractiunea de incest este o infractiune care nu poate fi savarsita decat prin cooperarea a doua persoane -infractiune bilaterala. Daca raportul sexual intre rude se efectueaza de bunavoie, atunci subiectul infractiunii va fi plural, adica atat barbatul, cat si femeia, cu exceptia cazurilor in care un subiect are varsta de la 12 pana la 16 ani. in acest caz infractiunea de incest savarsita de a doua persoana intra in concurs cu infractiunea aratata in art. 174 CP. (raport sexual cu o persoana care nu a atins varsta de 16 ani). Daca raportul sexual intre rude este comis prin aplicarea fortei fizice, psihice sau prin abuz de imposibilitatea victimei de a se apara ori de a-si exprima vointa (inclusiv persoanele care n-au atins varsta de 12 ani) de catre unul din cei doi subiecti, atunci o atare infractiune de incest intra in concurs cu infractiunea de viol -art. 171 CP Daca raportul sexual intre rude este intrerupt din motive ce nu depind de vointa autorilor, ne aflam in situatia unei tentative de infractiune. Potrivit art. 134 CP, prin rudenie se intelege legatura bazata pe descendenta unei persoane dintr-o alta persoana sau pe faptul ca mai multe persoane au un ascendent comun. in primul caz, rudenia este in linie dreapta, iar in al doilea caz -in linie colaterala. Conform art. 201 CP., incest se considera numai raportul sexual 219

intre rude pe linie dreapta pana la gradul trei inclusiv. Printre rude pe linie dreapta pana la gradul trei inclusiv, potrivit art. 1500 al Codului civil, pot fi numiti: bunicii, atat din partea mamei, cat si din partea tatalui; parintii, infietorii; fiii si fiicele, precum si cei infiati. in cazul rudeniei pe linie colaterala, legislatorul numeste direct numai trei categorii de persoane: frati, surori si veri primari. Infractiunea se consuma in momentul in care a avut loc raportul sexual intre persoanele de sex opus, avand gradul de rudenie aratat de lege. Latura subiectiva a incestului este caracterizata numai prin intentie directa. Faptuitorul isi da seama ca comite un raport sexual cu o ruda in linie dreapta pana la gradul trei inclusiv, sau cu o sora, frate sau var primar si doreste savarsirea acestuia. Eroarea autorului asupra calitatii de ruda exclude realitatea infractiunii pentru acel participant la raportul sexual care nu cunostea faptul rudeniei. Subiectul incestului este un subiect special -rudele pe linie dreapta pana la gradul trei inclusiv sau pe linie colaterala (frati, surori, veri primari), care sunt responsabile si au atins varsta de saisprezece ani. in cazul raportului sexual, savarsit cu consimtamantul ambelor persoane, raspunderea penala revine ambilor faptuitori, fiecare savarsind infractiunea de incest in calitate de autor. Pot exista insa si situatii in care una dintre persoane beneficiaza de o clauza care inlatura caracterul penal al faptei pentru ea. in asemenea situatie, de exemplu, victima a fost supusa unei violente periculoase pentru viata si sanatatea persoanei, infractiunea de incest revine numai celeilalte persoane, care in acest caz, in baza art. 171 C.P., va raspunde si pentru infractiunea de viol. 2.2. Eschivarea de la plata pensiei alimentare sau de Ia intretinerea copiilor (art. 202 CP.) Dreptul familial obliga parintii sa-si intretina copiii minori (de obicei pana la 18 ani sau pana la absolvirea studiilor incepute) si copiii majori inapti de munca, care au nevoie de ajutor pana la sfarsitul vietii. in cazul in care parintele se eschiveaza de la intretinerea copiilor, acest ajutor, in forma de pensie alimentara, poate fi incasat pe cale judiciara. Latura obiectiva a infractiunii este realizata prin eschivarea cu rea-vointa a parintilor de la plata mijloacelor, stabilite prin hotararea instantei judecatoresti, pentru intretinerea copiilor minori (a pensiei ali mentare), precum si de la intretinerea copiilor maturi, dar inapti pentru munca, aflati la intretinerea lor. t.i. ic.:. :I.J jm-.-.;

Eschivarea de la plata pensiei alimentare constituie o infractiune numai in cazul in care exista o hotarare ramasa definitiva a instantei judecatoresti cu privire la urmarirea celui vinovat. Pensia alimentara pentru intretinerea copiilor minori de la parintii lor este stabilita in suma de: pentru un singur copil o patrime, pentru doi copii o treime, pentru trei si mai multi copii o jumatate din venitul parintilor. Daca parintii nu au un venit sistematic, precum si in alte cazuri, pensia alimentara poate fi stabilita intr-o suma baneasca fixa. Prin eschivarea de la plata pensiei alimentare se intelege atat refuzul manifestat de la plata pensiei alimentare stabilita prin hotararea judecatii, cat si alte forme -vinovatul isi ascunde in mod constient locul de munca, de trai, tainuieste marimea salariului, nu-si declara castigul obtinut la efectuarea unor lucrari temporare, ocazionale etc. Eschivarea cu rea-credinta de la plata pensiei alimentare trebuie interpretata in sens de eschivare sistematica, adica a avut loc mai mult de trei ori, un timp indelungat, adica neplata mai mult de trei luni la rand, desi exista posibilitatea reala de a achita pensia alimentara, precum si gasirea vinovatului dupa anuntarea urmaririi generale. Eschivarea cu rea-credinta lipseste, daca persoana n-a avut posibilitate reala de a indeplini hotararea instantei de judecata, de exemplu, o boala indelungata, retinerea sistematica a platii salariului sau a indemnizatiei de somaj etc. Parintii care au devenit inapti de munca nu pot fi calificati ca se eschiveaza cu rea-credinta de la plata pensiei alimentare. Deoarece, potrivit Codului casatoriei si familiei, decaderea din drepturile parintesti nu-i scuteste pe parinti de indatorirea de a-si intretine copiii, chestiunea despre raspunderea penala a parintilor, decazuti din drepturile parintesti, trebuie rezolvata pe baze generale. De asemenea pot fi subiecti ai eschivarii cu rea-credinta de la plata pensiei alimentare tatal vitreg si mama vitrega, precum si infietorii care au aceleasi drepturi si indatoriri personale si patrimoniale ca si parintii de sang e. Potrivit art. 276 al Codului de procedura penala in cazul eschivarii cu rea-credinta de la plata pensiei alimentare pentru intretinerea copiilor, urmarirea penala porneste numai in baza plangerii depusa de reclamant si inceteaza la impacarea partilor. Infractiunea se considera consumata din momentul eschivarii cu rea credinta de la plata pensiei alimentare pentru intretinerea copiilor minori si a copiilor maturi, dar inapti pentru munca. 221

Latura subiectiva a acestei infractiuni este caracterizata numai prin intentie directa. Faptuitorul isi da seama de actiunile sau inactiunile sale prejudiciabile, prevede ca, drept urmare, e pusa in pericol viata si sanatatea copiilor si doreste acest lucru. Subiecti ai eschivarii cu rea-credinta de la plata pensiei alimentare pot fi orice persoane fizice responsabile, care au implinit varsta de saisprezece ani si poseda semne speciale: parintii de sange, parintii vitregi sau parintii care au infiat copiii care sunt, bineinteles, apti de munca sau au alte venituri. 2.3 . Eschivarea de la acordarea ajutorului material parintilor sau sotului (art. 203 CP.) Potrivit Codului casatoriei si familiei, copiii majori sunt obligati sa-i intretina pe parintii inapti de munca care au nevoie de ajutor si sa ingrijeasca de ei. Copiii pot fi scutiti de obligatia de a-si intretine parintii, daca instanta judecatoreasca va constata ca parintii s-au eschivat de la indeplinirea obligatiilor de parinti. T. Carpov noteaza ca sotii isi datoreaza intretinerea materiala reciproca in cazurile in care: 273.unul dintre soti este inapt de munca (a atins varsta de pensionare sau este invalid de gradul I, II sau III) si necesita sprijin material; 274.sotia se afla in perioada de graviditate; 275.unul dintre soti ingrijeste copilul comun timp de trei ani dupanasterea aces tuia; 276.unul dintre soti care ingrijeste pana la varsta de 18 ani un copil comun invalid sau care ingrijeste un copil comun invalid de gradul I din copilarie, daca acest sot nu lucreaza si copilul necesita ingrijire.1 Latura obiectiva a infractiunii se realizeaza prin eschivarea cu reacredinta de la acordarea ajutorului material, stabilit prin hotararea instantei de judecata, parintilor sau unuia dintre soti, inapti pentru munca. Eschivarea cu rea-credinta de la plata pensiei alimentare parintilor sau sotului presupune fie refuzul direct de la aceasta plata, fie faptul ca vinovatul isi ascunde locul de trai, isi schimba cu rea-credinta sau isi ascunde locul de munca, nu se angajeaza la munca, tainuieste marimea salariului, ascunde castigul obtinut la efectuarea unor lucrari temporare, ocazionale etc. Raspunderea penala survine numai in cazurile in care instanta judecaCodul penal al Republicii Moldova. Comentariu. Sub red. lui A. Barbaneagra. Chisinau: ARC, 2003, p. 419. toreasca s-a pronuntat in sens de urmarire a mijloacelor pentru intretine* rea parintilor sau a unuia dintre soti, inapti de munca. Pentru raspunderea penala are importanta si faptul, daca eschivarea de la plata ajutorului material se face cu rea-credinta, adica daca exista

o eschivare sistematica si un timp indelungat, cand faptuitorul avea posibilitat e reala de a efectua plata ajutorului material. Potrivit dreptului familiei, copiii majori sunt obligati sa intretina si sa ingrijeasca, pur si simplu, parintii incapabili de munca, dar numai pe acei care au nevoie de ajutor material. Copiii pot fi scutiti de indatorirea de a-si intretine parintii, daca parintii s-au eschivat anterior de la plata pensiei alimentare pentru intretinerea copiilor sau daca parintii au fost decazuti din drepturile parintesti. Sotul (sotia) sunt obligati sa intretina sotia (sotul) cand ei se aflau in casatorie inregistrata in mod legal, sau chiar dupa desfacerea casatoriei, daca sotia se afla in perioada de graviditate sau in perioada de trei ani dupa nasterea copilului. Potrivit art. 276 al Codului de procedura penala, pentru eschivare de la acordarea ajutorului material parintilor sau sotului, urmarirea penala porneste numai in baza plangerii depusa de reclamant si inceteaza la impacarea partilor. Infractiunea se considera consumata din momentul eschivarii cu rea-credinta de la acordarea ajutorului material a copiilor sau a unuia dintre soti, stabilit prin hotarare a instantei de judecata. Latura subiectiva a acestei infractiuni este caracterizata prin intentie directa. Faptuitorul isi da seama ca se eschiveaza cu rea-credinta de la acordarea ajutorului material parintilor sau unuia dintre soti inapti de munca si doreste acest lucru. Subiect al infractiunii poate fi o persoana fizica responsabila cu semne speciale: copiii maturi sau unul dintre soti, apti de munca. 2.4. Divulgarea secretului adoptiei (art. 204 CP.) Potrivit art. 22 al Legii Republicii Moldova din 1 5 decembrie 1994. privind drepturile copilului, copiii orfani si copiii ramasi Iara ingrijire parinteasca sunt adoptati sau plasati in alta familie sau institutie de stat pentru copii.2 Dreptul familiei stipuleaza secretul adoptiei care este ocrotit de lege. Pentru asigurarea secretului adoptiei Codul casatoriei si familiei prevede 2 Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 13, 1995. 223

o serie de conditii care asigura secretul adoptiei, in special, dreptul de a modifica in documentele respective locul si data nasterii copilului infiat, dar nu mai mult decat cu sase luni, interzicerea de a divulga fara consimtamantu l parintilor adoptatori, unele date despre infiere, de a arata orice documente cu privire la adoptie etc. Latura obiectiva a infractiunii analizate este realizata prin divulgarea secretului adoptiei, contrar vointei adoptatorului. Prin divulgarea secretului adoptiei se intelege comunicarea in orice forma (oral, in scris, prin fotografie, posta electronica, mass-media, eliberarea extraselor sau xerocopiilor documentelor adoptiei etc.) despre faptul adoptiei. Divulgarea secretului adoptiei trebuie sa fie facuta cel putin unei persoane -prietenilor, colegilor de serviciu, rudelor, cunoscutilor sau oricaror altor persoane, cu exceptia adoptatului. Dupa cum a observat foarte just penalistul T. Carpov, conform jurisdictiei Conventiei Europene pentru Apararea Drepturilor si Libertatilor Fundamentale ale Omului, adoptatul are dreptul sa cunoasca istoria vietii sale, de aceea comunicarea adoptatului a faptului de adoptie nu constituie un element constitutiv al infractiunii (Cazul Jaskin C. Regatului Unit, Hotararea C.E.D.O. din 7 iulie 1989, nr. 160).3 Faptuitorul poarta raspundere penala pentru divulgarea secretului adoptiei numai in cazul in care aceasta a fost savarsita contrar vointei adoptatorului, adica vinovatul a fost constient de nedorinta adoptatorului de a divulga acest secret. Acordul adoptatorului de a divulga secretul adoptiei exclude raspunderea penala. Prin vointa adoptatorului trebuie inteleasa vointa comuna a sotilor-adoptatori, deoarece potrivit art. 18 al Legii privind drepturile copilului, citata mai sus, ambii soti-adoptatori au fata de copilul adoptat un volum egal de drepturi si obligatii, inclusiv dreptul de a apara interesele copilului. De aceea, daca secretul adoptiei va fi divulgat de catre unul dintre sotii-adoptatori, fara a avea consimtamantul celuilalt sot, primul va purta raspundere penala conform art. 204 CP.4 Potrivit art. 276 al Codului de procedura penala, pentru divulgarea 3 Comentariul citat., p. 420. 4 S. Branza. Infractiuni contra vietii, sanatatii, libertatii si demnitatii pers oanei. Chi sinau: USM, 1999, p. 158; Veonoenoe npaeo. Ocodeunan uacmt. Tion. pe/i. A. H. Papora. MocKBa: TpHa/ja, 1997, p. 108; KoMMenmapuu K yzojioenoMy xodetccy PocCUUCKOU <t>edepauuu. lloflpe/i. A. B. HayMOBa. MocKBa: K)pHCTh, 1997, p. 390. secretului adoptiei, mentionata in alin. 1 art. 204 CP., urmarirea penala porneste numai in baza plangerii depusa de reclamant si inceteaza la impacarea partilor. Infractiunea se considera consumata din momentul comunicarii faptului adoptiei de catre cel vinovat cel putin unei persoane, cu exceptia adoptatului. Latura subiectiva a infractiunii se caracterizeaza numai prin intentie directa. Faptuitorul isi da seama ca divulga secretul adoptiei, contrar vointei adoptatorului si doreste acest lucru.

Motivele (razbunarea, invidia, obtinerea profitului si alte imbolduri josnice), dupa care s-a condus vinovatul nu influenteaza calificarea infractiunii, ele pot fi luate in consideratie la individualizarea raspunderii si pedepsei penale. Subiect al infractiunii poate fi orice persoana fizica responsabila care a atins varsta de saisprezece ani, iar in cazul circumstantei agravante de la lit. a) alin. 2 art. 204 CP. -numai o persoana obligata sa pastreze faptul adoptiei ca un secret profesional sau de serviciu. Alin. 2 art. 204 CP. mentioneaza divulgarea secretului adoptiei: a) savarsita de o persoana obligata sa pastreze faptul adoptiei ca un secret profesional sau de serviciu; b) soldata cu urmari grave. Prin divulgarea secretului adoptiei savarsita de o persoana obligata sa pastreze faptul adoptiei ca un secret profesional sau de serviciu (lit. a) alin. 2 art. 204 CP.) prevede ca aceasta divulgare a fost facuta de persoane care opereaza cu informatiile si materialele adoptiei. De exemplu, functionarii oficiului starii civile, institutiilor mediale, ai institu tiilor de stat pentru copii etc. Divulgarea secretului adoptiei soldata cu urmari grave (lit. b) alin. 2 art. 204 CP.) presupune suicidul adoptatului, imbolnavirea adoptatorului, tentativa lui de sinucidere etc. Latura subiectiva a circumstantei agravante in cauza este caracterizata prin doua forme de vinovatie care, potrivit art. 19 CP., in consecinta este considerata savarsita intentionat. 2.5. Abuzul parintilor si altor persoane la adoptia copiilor (art. 205 CP.) Potrivit Codului casatoriei si familiei, pentru adoptie se cere consimtamantul in scris al parintilor care nu sunt decazuti din drepturi parintesti. Pentru adoptia unui minor, aflat sub tutela (curatela), se cere consimtamantul in scris al tutorelui (curatorului). Daca tutorele refuza sa 225

si dea consimtamantul, chestiunea adoptiei se rezolva de organul de tutela si curatela. Tinandu-se seama de abuzurile care se intalnesc in practica adoptiei, art. 205 CP. stabileste raspunderea penala pentru primirea de catre parinti, tutori, curatori, alti ocrotitori legali ai copilului, precum si de catre alte persoane, a unei recompense in orice forma pentru consimtamant sau pentru alte actiuni legate de infierea copilului. Latura obiectiva a infractiunii este realizata prin primirea de catre parinte, tutore (curator) sau alt ocrotitor legal al copilului, de catre alta persoana a unei recompense in orice forma pentru consimtamantul la adoptie sau pentru alte actiuni legate de adoptie. Prin primirea unei recompense se intelege luarea in posesiune a unui bun care a fost oferit de adoptator sau cerut de parinti, tutori, curatori sau de alte persoane pentru ca ultimii sa-si dea consimtamantul la adoptia copilului. Potrivit pct. 17 al Hotararii Plenului C.S.J. Cu privire la practica aplicarii de catre instantele judecatoresti a legislatiei despre infierea copiilor din 23 decembrie 1996 cu amendamentele ulterioare, pentru infiere se cere consimtamantul ambilor parinti, indicati in actul de nastere al copilului, indiferent de faptul, daca ei locuiesc sau nu cu copilul, impreuna sau separat. Concomitent, nu are nici o importanta faptul ca parintii sunt casatoriti sau casatoria lor a fost desfacuta sau declarata nula, sau daca paternitatea tatalui a fost stabilita pe cale judiciara. Conform p. 18 al acestei Hotarari, in cazul in care consimtamantul este dat de o mama minora necasatorita, este necesar sa se ceara si consimtamantul parintilor (tutorelui, curatorului) acestei mame. Potrivit p. 19 al Hotararii, pentru adoptie se mai cere avizul Comitetului pentru infiere al Republicii Moldova si ancheta sociala a adoptatorului, intocmita de catre organele competente de la domiciliul lui.5 Prin recompensa in orice forma se presupune bani, titluri de valoare, alte bunuri materiale etc. N-are importanta cand a fost inmanata recompensa, pana sau dupa darea consimtamantului. Prin alt ocrotitor legal al copilului se inteleg educatorii caselor de copii, conducatorii caselor-internat, scolilor speciale, institutiilor curative si a altor institutii de stat pentru copii, functionarii organului de tutela sau curatela in cazul in care tutorii sau curatorii refuza sa-si dea 5 Culegere de hotarari explicative. Chisinau, 2002, p. 212 - 213. consimtamantul la adoptie, functionarii Comitetului pentru infiere al Republicii Moldova care avizeaza dreptul la adoptie etc. Prin alta persoana de care depinde adoptia si care poate primi o recompensa pentru acest fapt se inteleg parintii, tutorii, curatorii unei mame minore necasatorite care se dezice de copilul sau, functionarii organelor de la domiciliul adoptatorului, care sunt obligati sa-i intocmeasca ancheta sociala etc. Infractiunea se considera consumata din momentul primirii de catre parinte, tutore, curatori sau alt ocrotitor legal al copilului, sau de catre o alta persoana chiar si numai a unei parti din recompensa. Daca recompensa

oferita si acceptata n-a fost luata de aceste persoane din motive care n-au depins de ele, cele savarsite constituie o tentativa de infractiune si trebuie calificate in baza art. 27 si 205 CP. Latura subiectiva a infractiunii este caracterizata prin intentie directa si scop de profit. Subiect al infractiunii poate fi orice persoana fizica responsabila, care a implinit varsta de saisprezece ani cu semne speciale: parinte, tutore, curator, alt ocrotitor legal al copilului, precum si alta persoana legata de faptul adoptiei, a caror notiune a fost examinata mai sus. 3. Infractiuni contra dezvoltarii fizice si morale normale a minorilor 3.1. Traficul de copii (art. 206 CP.) Potrivit art. 9 al Conventiei cu privire la drepturile copilului din 20 noiembrie 1989, statele-parti vor asigura ca copiii sa nu fie despartiti de parinti contrar vointei lor, iar conform art. 35 ele vor lua toate masurile pentru a impiedica rapirea, vanzarea si traficul de copii in orice scop si in orice forma. Pentru prima data notiunea traficului de adulti si a traficului de copii apare in art. 3 al Protocolului pentru prevenirea, suprimarea si sanctionarea traficului de persoane, in special femei si copii care a fost anexata la Conventia O.N.U. contra crimei organizate transnationale, adoptata de Adunarea Generala O.N.U. la 2 noiembrie 2000. Potrivit acestei definitii traficul de adulti este alcatuit din trei elemente constitutive: -o actiune pe care trebuie s-o efectueze infractorul: recrutarea, transportarea, transferul, adapostirea sau primirea persoanelor; -folosind mijloace de constrangere sau inselaciune: amenintari, uz 227

de forta sau de alte forme de constrangere, rapire, frauda, inselaciune, abuz de putere sau de pozitie de vulnerabilitate, dare sau primire a unor plati sau recompense, in scopul obtinerii consimtamantului unei persoane care detine controlul asupra unei alte persoane; -pentru un scop de exploatare si abuziv: exploatarea prostitutiei altora sau alte forme de exploatare sexuala, munca sau servicii fortate, sclavia sau practici similare sclaviei, servitutea sau prelevarea de organe. Notiunea traficului de copii este alcatuita numai din doua elemente constitutive din cele trei de mai sus: actiunea si scopul de exploatare si abuziv. De aceea pentru a aduce legislatia noastra penala in concordanta cu dreptul international ar trebui exclusa din dispozitia alin. 1 art. 206 CP. ideea ce se refera la profit", iar pana atunci, potrivit alin. 3 art. 1 CP., aceasta ipoteza nu poate fi aplicata. Latura obiectiva a traficului de copii este realizata prin recrutarea, transportarea, transferul, adapostirea sau primirea unui copil, precum si darea sau primirea unor plati ori recompense pentru obtinerea consim tamantului unei persoane care detine controlul asupra copilului, in scopul: 277.exploatarii sexuale, comerciale si necomerciale, in prostitutie sau in industria pornografica; 278.exploatarii prin munca sau servicii fortate; 279.exploatarii in sclavie sau in conditii similare sclaviei, inclusiv in cazul adoptiei ilegale; d) folosirii in conflicte armate; ,;.-. -;v. ,, , e) folosirii in activitate criminala; M-, ' -'.T/I

v; f) prelevarii organelor sau tesuturilor pentru transplantare; >,,:.: -i ;; g) abandonarii in strainatate. Recrutarea in scopul traficului de copii presupune atragerea minoru lui prin selectionare intr-o anumita activitate, care se va efectua atat in interiorul statului, cat si peste hotarele lui, determinate de scopurile ara tate in lit. a)-g) alin. 1 art. 206 CP. Prin transportare intelegem deplasarea cu un mijloc de transport a unui copil dintr-un loc in altul, atat in interiorul statului, cat si in afara l ui, in aceleasi scopuri. Transferul copilului presupune trecerea lui din posesia unei persoane

la dispozitia altei persoane sau de la un serviciu la alt serviciu pe care il poate indeplini un copil, in scopurile indicate mai sus. i... Prin adapostire se intelege ascunderea victimei intr-un loc, care sa-i permita faptuitorului a o folosi in scopurile infractiunii aratate. Primirea unui copil presupune admiterea, includerea, incadrarea lui intr-o intreprindere, intr-o institutie, intr-o organizatie sau gazduirea lui intr-un loc care sa-i permita faptuitorului de a-1 folosi in scopurile traficulu i de fiinte umane. Darea sau primirea unor plati ori beneficii pentru obtinerea consimtamantului unei persoane care detine controlul asupra copilului presupune acordarea sau primirea unor bunuri, bani sau alte avantaje materiale de la persoanele indicate (de exemplu, tutore, curatori, salariatii institutiilor de stat pentru copii etc.) pentru a folosi copilul in scopurile infractiunii aratat e. Scopul exploatarii sexuale, comerciale si necomerciale, in prostitutie sau in industria pornografica (lit. a) alin. 1 art. 206 CP.) presupune scopul folosirii fortate a copiilor in prostitutie sau in industria pornografica pentru a obtine profit, adica in scop comercial sau in alte scopuri, de exemplu, casatoriile fortate, ce constituie o exploatare sexuala necomerciala. Exploatarea prin munca sau servicii fortate (lit. b) alin. 1 art. 206 CP.), ca un scop al traficului de copii, presupune determinarea unui copil prin constrangere sa presteze o munca sau un serviciu ce nu-i revin, ca si cum ar avea indatorirea sa le presteze. A exploata un copil in sclavie sau in conditiile similare sclaviei, inclusiv in cazul adoptiei ilegale (lit. c) alin. 1 art. 206 CP.) inseamna a urmari scopul transformarii unui copil intr-un obiect al dreptului de proprietate, pentru ca el sa se angajeze aparent la munca la vinovat ori sa ramana in raport de concubinaj, casatorie sau adoptie ilegala cu el. Scopul folosirii copiilor in conflictele armate (lit. d) alin. 1 art. 206 CP.) presupune actiuni de constrangere de a participa la actiuni armate contrar vointei lor. Scopul folosirii copiilor in activitate criminala (lit. e) alin. 1 art. 206 CP.) inseamna fortarea copiilor, contrar vointei lor, de a participa la savarsirea infractiunilor. Prelevarea organelor sau tesuturilor pentru transplantare (lit. f) alin. 1 art. 206 CP.) ca un scop al actiunilor traficului de copii presupune savarsirea acestora pentru a forta copiii sa ofere organele si tesuturile lor pentru transplantare ca unica solutie in conditiile create de vinovat. Scopul abandonarii in strainatate (lit. g) alin. I art. 206 CP.) presupune savarsirea uneia din actiunile traficului de copii pentru a-1 trece ilegal peste frontiera tarii in scopul parasirii copilului intr-o tara straina. Infractiunea traficului de copii e formulata ca o componenta formala 229

a infractiunii si se considera consumata din momentul savarsirii a cel putin uneia din actiunile descrise de legea penala si care urmareste cel putin unul din scopurile aratate la lit. a)-g) alin. 1 art. 206 CP. Latura subiectiva a traficului de copii este caracterizata numai prinintentie di recta si prin scopurile aratate mai sus. Subiect al infractiunii poate fi orice persoana fizica responsabila, care a implinit varsta de saisprezece ani. Alin. 2 art. 206 CP. arata urmatoarele circumstante agravante pentru savarsirea acelorasi actiuni insotite de: a) aplicarea violentei fizice sau psihice asupra copilului. Deoarece pricinuirea vatamarii grave a integritatii corporale sau a sanatatii estemention ata in alin. 3 art. 206 CP., prin violenta fizica sau psihica aacestei circumsta nte agravante se intelege pricinuirea vatamarilor usoaresau medii ale integritat ii corporale sau ale sanatatii, a caror notiune edefinita de art. 152 si 153 CP. b) abuz sexual asupra copilului, exploatare sexuala comerciala si necomerciala. Se are in vedere aplicarea efectiva a acestora dupa etapa de proiectare a lor, care sunt aratate in lit. a) alin. 1 art. 206 CP.; c) aplicare a torturii (a se vedea explicatiile la lit. f) alin. 2 art. 152 CP), a tratamentelor inumane sau degradante pentru a asigura obedienta copilului (lit. f) alin. 2 art. 165 CP.) ori insotite de viol (art. 171 CP.), de profitare de dependenta fizica a copilului (lit. c) alin. 2 art. 150 CP), de folosire a armei (lit. g) alin. 2 art. 164 CP), amenintare cu divulgarea informatiilor confidentiale familiei copi lului sau altor persoane (art. 177 CP); 280.exploatare in sclavie sau in conditii similare sclaviei. Notiunea acestora a fost explicata la lit. c) alin. 1 art. 206 CP., unde eravorba numai d e proiectarea lor; 281.folosirea copilului in conflicte armate. Si aceasta sintagma a fost explicata la lit. d) alin. 1 art. 206 CP, cand aceste conditii constituiau numai un scop al traficului de copii; f) prelevarea organelor sau tesuturilor pentru transplantare. (A se vedea explicatiile de la art. 158 CP). Alin. 3 art. 206 CP. agraveaza raspunderea penala pentru traficul de copii aratat la alin. 1 sau 2: 282.savarsit repetat. (A se vedea explicatiile corespunzatoare de la lit. a) alin. 2 art. 186 CP); 283.savarsit asupra a doi sau mai multi copii. (A se vedea explicatiile corespunzatoare de la lit. a) alin. 3 art. 145 CP); 230

284.savarsit de un grup criminal organizat sau de o organizatie criminala. Notiunea acestora este definita in art. 46 si 47 CP.; 285.soldat cu vatamarea grava a integritatii corporale sau cu o boala psihica a copilului. (Notiunile acestora le gasiti la art. 145 si 151 CP). 3.2. Scoaterea ilegala a copiilor din tara (art. 207 CP.) Potrivit art. 11 al Conventiei O.N.U. despre drepturile copilului din 20 noiembrie 1989, tarile-participante iau masuri in vederea combaterii scoaterii ilegale a copiilor si abandonarii lor in strainatate, iar conform art. 1 al acesteia, prin copil se intelege orice fiinta umana sub 18 ani. Principiul 9 al Declaratiei despre drepturile copilului din 20 noiembrie 1959 declara ca copilul trebuie ocrotit contra oricarei forme de comportare neglijenta, brutala si de exploatare. El nu poate fi obiect al cumpararii-vanzarii in orice forma. Latura obiectiva a infractiunii este realizata prin scoaterea copilului din tara in baza unor acte false sau pe alta cale ilegala, precum si prin abandonarea lui in strainatate in alte scopuri decat cele indicate in art. 206 CP. Deci infractiunea de scoatere ilegala a copiilor din tara are continuturi alternative. Prima actiune, care corespunde si denumirii infractiunii, consta in scoaterea copilului din tara in baza unor acte false in alte scopuri decat cele indicate la art. 206 CP. Prin scoaterea copilului din Republica Moldova se intelege trecerea copilului peste frontiera de stat a Republicii Moldova intr-o oarecare alta tara straina. In conformitate cu art. 3 al Legii privind iesirea si intrarea in Republica Moldova din 9 noiembrie 19946, copilul poate iesi de pe teritoriul Republicii Moldova in baza buletinului de identitate (in tarile cu care Republica Moldova are acorduri cu privire la asemenea intrariiesiri) sau a pasaportului. Copiii in varsta de pana la 16 ani pot beneficia de dreptul de a iesi si intra in Republica Moldova in temeiul cererii reprezentantilor lor legali, iar copiii in varsta de 12-18 ani, care pleaca sa domicilieze legal in strainatate cu unul din parinti trebuie sa mai prezinte consimtamantul lor legalizat notarial. Prin acte false se intelege contrafacerea actelor mentionate: buletinul 6 Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 6, 1955. : 231

de identitate, pasaportul, cererea reprezentantilor legali si consimtamantulcopi lului.7 Alta cale ilegala de scoatere a copilului din tara presupune trecerea copilului peste frontiera vamala a Republicii Moldova, ocolind controlul documentelor legale de trecere ori tainuind copilul in locuri special pregatite sau adaptate in acest scop sau trecerea copilului peste frontiera de stat in alte locuri. Prin alte scopuri decat cele indicate in art. 206 CP. se presupune cumpararea sau vanzarea copilului contra bani, unui bun sau cumpararea dreptului asupra acestuia, folosirea copilului in calitate de gaj etc. Scoaterea copilului din tara in scopurile mentionate in lit. a)-g) alin. 1 art. 206 CP. constituie infractiunea traficului de copii. A doua actiune alternativa a traficului de copii consta in abandonarea copilului in strainatate in alte scopuri decat cele indicate in art. 206 CP. care presupune parasirea copilului pe teritoriul unui stat strain de catre parinte, tutore, curator, alt ocrotitor legal sau de catre o alta persoana care detinea controlul asupra copilului, a copilului care a fost scos din tara sa in mod legal, in alte scopuri decat cele indicate in art. 206 CP. pe care le-am analizat mai sus. Infractiunea se considera consumata din momentul scoaterii copilului din tara sau din momentul abandonarii copilului in strainatate, indiferent de consecinte. Latura subiectiva a infractiunii este caracterizata numai prin intentie directa. Motivele si scopurile infractiunii n-au importanta pentru calificarea infractiunii. Subiect al infractiunii poate fi orice persoana fizica responsabila, care a implinit varsta de saisprezece ani. in cazul vanzarii-cumpararii copilului scos din tara sau in cazul abandonarii intr-o tara straina, subiect al infractiunii poate fi atat cumparatorul, cat si vanzatorul. 3.3. Atragerea minorilor la activitate criminala sau determinarea lor Ia savarsirea unor fapte amorale (art. 208 CP.) Latura obiectiva a infractiunii este realizata prin atragerea minorilor in activitatea criminala sau instigarea lor la savarsirea infractiunilor, precum si determinarea minorilor sa savarseasca fapte imorale (cersetorie, jocuri de noroc, desfrau etc), savarsite de o persoana care a atins varsta de 18 ani. 7 S. Branza. Infractiuni contra vietii, sanatatii, libertatii si demnitatii pers oanei. Chisinau: USM. 1999, p. 164. , ,,. ,. ,, ,....., ,..,.,, v De aici reiese ca infractiunea in cauza poate fi savarsita prin cel putin una dintre modalitatile alternative, mentionate in alin. 1 art. 208 CP.: 1) atragerea minorilor in activitate criminala sau instigarea lor la savarsirea infractiunilor; 2) determinarea minorilor la savarseasca fapte imorale (cersetorie, jocuri de noroc, desfrau etc). Potrivit pct. 12 al Hotararii Plenului C.S.J. Despre practica aplicarii de catre instantele judecatoresti a legislatiei la examinarea cauzelor

privind infractiunile savarsite de minori, nr. 37 din 12 noiembrie 1997,8 prin atragerea minorilor in activitate criminala sau instigarea lor la savarsirea infractiunilor se subinteleg actiuni indreptate spre a-i provoca dorinta de a participa la savarsirea uneia sau a catorva infractiuni insotite de aplicarea constrangerii fizice sau psihice (lovituri, indemnuri, asigurari de imunitate, maguliri, amenintari, intimidari, mituire, inselaciune, atatarea sentimentului de razbunare, invidie si alte porniri josnice, darea de sfaturi vizand locul si modul savarsirii infractiunii, promisi unea de a le acorda ajutor la realizarea celor sustrase si altele). Daca minorul, desi a fost provocat, nu a participat la savarsirea infractiunii, actiunile persoanei adulte urmeaza sa fie calificate ca o tentativa de implicare a minorului in activitate criminala. Daca lipsesc semnele de implicare in activitate criminala, adultii, care au savarsit infractiunile impreuna cu minorii, poarta raspundere in conformitate cu art. 42 CP. in cazul in care minorului, in paralel cu atragerea lui in activitate criminala sau in alta activitate antisociala, i-au fost provocate vatamari corporale, savarsindu-se si alte actiuni care constituie componenta de sine statatoare de infractiune, cele savarsite trebuie calificate drept un concurs de infractiuni. in conformitate cu pct. 14 al Hotararii Plenului din 12 noiembrie 1997, participantul adult la infractiune, care a implicat in ea pe un minor sub varsta indicata la art. 21 CP., urmeaza a fi considerat, indiferent de forma participarii lui la infractiune, ca executor (autor) al infractiunii concrete si actiunile acestuia trebuie calificate, conform articolului care prevede infractiunea savarsita de minor si conform art. 208 CP, drept un concurs de infractiuni. Daca adultul a atras un minor, care a atins varsta prevazuta de art. 21 CP. in infractiuni concrete, dar el insusi nu a participat, actiunile 8 Culegere de hotarari explicative. Chisinau, 2003, p. 267. 233

minorului se califica conform articolului, ce prevede infractiunea pe care el a savarsit-o, iar actiunile adultului conform acestui articol si art. 42 si 208 CP. In baza art. 208 CP. pot fi calificate numai actiunile savarsite intentionat de o persoana care a atins varsta de 18 ani. Daca la savarsirea infractiunii minorul a fost atras de alt minor, ei vor raspunde numai pentru infractiunea concreta savarsita. Organele de urmarire penala si instantele judecatoresti sunt obligate sa ia masuri pentru stabilirea exacta a varstei minorului: ziua, luna si anul nasterii. Aceasta chestiune se va solutiona in conformitate cu prevederile art. 231 al Codului de procedura penala. Totodata se considera ca persoana a atins o anumita varsta nu in ziua nasterii, ci, incepand cu ziua urmatoare. La constatarea varstei de catre expertiza medico-legala ziua nasterii banuitului, invinuitului sau inculpatului urmeaza sa fie considera ta ultima zi a acelui an, care este numit de experti, iar la constatarea varstei prin numarul minim si maxim de ani, judecata urmeaza sa porneasca de la limita de jos a varstei persoanei presupusa de expertiza. Este de remarcat faptul ca implicarea minorilor in activitate criminala, prevazuta de art. 208 CP. intra in concurs cu traficul de copii savarsit in scopul folosirii lor in activitate criminala, mentionat in lit. e) alin. 1 art. 206 CP. Principala circumstanta pe care o vedem noi, de delimitare a acestor infractiuni consta in faptul ca in cazul implicarii minorilor in activitate criminala, minorul participa la aceasta activitate la dorinta. E drept ca aceasta dorinta e provocata de o persoana adulta, pe cand in cazul traficului de copii, minorul e nevoit sa actioneze contrar vointei lui. A doua modalitate alternativa de savarsire a infractiunii analizate consta in determinarea minorilor Ia savarsirea unor fapte imorale (cersetorie, jocuri de noroc, desfrau etc.)\ Prin determinarea minorilor de a savarsi fapte imorale se inteleg actiuni, indreptate spre a incita dorinta minorului sa savarseasca fapte imorale, precum si activitatea faptuitorului prin care sunt create conditii propice savarsirii unor asemenea acte. De exemplu, procurarea localului, recrutarea jucatorilor, punerea la dispozitia mijloacelor necesare, cum ar fi cartile de joc, fisele, ruletele, mesele de joc, mijloace care solicita un ajuto r material, afisarea unor anunturi care apeleaza la mila publicului. Determinarea minorului la cersit presupune fapta de apelare in mod * determinarea minorilor de a savarsi fapte imorale (cersit, jocuri de noroc, de sfrauetc.) (n.n.). repetat la mila publicului, cerand ajutor material. Jocurile de noroc reprezinta o infruntare cu caracter de continuitate si de durata, care provoaca jucatorului emotii, il face sa-si piarda controlul administrarii propriilor lui resurse materiale. Datorita hazardului, jocurile de noroc trezesc tendinta spre castiguri fara munca, existenta parazitara pe contul altora. Devenind victime ale pasiunii, minorii ca jucatori de noroc nu sunt calificati de lege ca infractori. Infractori sunt numai persoanele adulte care-i determina pe minori la asemenea jocuri si care le ofera prilejul, organizand aceste jocuri.

Prin desfrau se intelege o descompunere morala, o destrabalare, depravare, corupere, in care dispretul pentru munca se imbina cu un mod de viata imorala. Alte fapte imorale presupune o mare varietate de activitati antisociale, cum ar fi vagabondajul, perturbarea libertatii constiintei, a armoniei convietuirii interetnice, tulburarea linistii publice si alte activitati prin care este atinsa coexistenta sociala. Infractiunea se considera consumata din momentul in care minorul implicat in activitate criminala sau determinat sa savarseasca fapte imorale a savarsit corespunzator o infractiune sau o fapta imorala. Daca minorul n-a participat inca la savarsirea acestora, actiunile faptuitorului trebuie apreciat e ca o tentativa de infractiune si calificate in baza art. 27 si 208 CP. Latura subiectiva a infractiunii este caracterizata numai prin intentie directa. Subiect al infractiunii poate fi orice persoana fizica responsabila care a implinit varsta de optsprezece ani. Alin. 2 art. 208 CP. agraveaza raspunderea penala daca aceleasi actiuni sunt savarsite de parinti, pedagogi sau de alti ocrotitori legali ai copilului. Notiunea parintilor si pedagogilor nu cere o explicatie suplimenta ra, iar notiunea de alti ocrotitori legali ai copilului a fost interpretata la art. 205 CP. Alin. 3 art. 208 CP. prevede raspundere penala pentru actiunile aratate in alin. 1 sau 2, savarsite: a) cu aplicarea violentei sau cu amenintare a cu aplicarea ei; b) prin atragerea minorilor intr-un grup criminal organizat sau intr-o organizatie criminala. Prin aplicarea violentei sau amenintarea cu aplicarea ei (lit. a) alin. 3 art. 208 CP.) se are in vedere violenta aratata in art. 151, 152, 153 si 154 CP. (A se vedea aceste explicatii.). Notiunea de aplicare sau amenintare cu aplicarea violentei este explicata in art. 188 CP. 235

Notiunea de grup criminal organizat sau de organizatie criminala este definita in art. 46 si 47 CP. Alin. 4 art. 208 CP. stabileste raspunderea penala pentru implicarea minorilor in savarsirea infractiunilor aratate in art. 173 (constrangerea la actiuni cu caracter sexual), 219 (organizarea sau intretinerea speluncilor pentru consumul substantelor narcotice sau psihotrope) si 220 (proxenetismul). 3.4. Atragerea minorilor Ia consumul* ilegal de droguri, medicamente si alte substante cu efect narcotizant (art. 209 CP.) Latura obiectiva a infractiunii este realizata prin atragerea de catre o persoana care a atins varsta de 18 ani a minorilor in consumul ilegal de droguri, medicamente si alte substante cu efect narcotizant. Potrivit pct. 11 al Hotararii Plenului C.S.J. Despre practica aplicarii de catre instantele judecatoresti a legislatiei privind infractiunile legate de mijloacele narcotice si substantele cu efect puternic si toxice din 27 martie 1997,9 prin atragerea minorilor in consumul ilegal de droguri, medicamente si alte substante cu efect narcotizant se intelege incitarea la consumarea lor prin orice actiuni intentionate, prin violenta, inselaciune, limitarea libertatii, tortura sau umilirea persoanei, precum si induplecarea, propunerea, sfatuirea si alte actiuni urmarind scopul de a-1 influenta pe minor si de a-i trezi dorinta sa consume substabte narcotice. In conformitate cu art. 1 al Legii cu privire la circulatia substantelor narcotice, psihotrope si precursorilor din 6 mai 1999,10 prin droguri se subinteleg substantele narcotice (numite si stupefiante) si substantele psihotrope (numite tot stupefiante). Tot acolo se arata ca prin substanta narcotica (stupefiant) se intelege o substanta de origine naturala sau sintetica, precum si un preparat continand o substanta, care provoaca dereglari psihice in urma consumului lor excesiv. Lista substantelor narcotice este aratata in tabelele I, II, III si IV ale Conventiei unice asupra stupefiantelor, adoptata la New-York la 30 martie 1961, si Protocolul de modificare a acestei conventii, adoptat la Geneva la 25 martie 1972.'' De exemplu, heroina, hasisul, marihu-ana, morfina, opiul, cocaina, codeina etc. * in consumul (n.n.). ,-;,( 9Culegere de Hotarari explicative. Chisinau, 2003, p.363. 10 Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.73-77/339 din 15 iulie 1999. '-' " Tratate internationale la care Republica Moldova este parte. Voi. 8. Chisinau, 189ft 236 Potrivit art. 1 al Conventiei asupra substantelor psihotrope, adoptata la Viena la 21 februarie 1971n si art. 1 a Legii din 6 mai 1999, sintagma substanta psihotropa inseamna orice substanta, fie de origine naturala, fie de origine sintetica, sau orice produs natural din tabelele I, II, III sau IV ale acestei Conventii care provoaca dereglari psihice si dependenta fizica de consumul lor excesiv. De exemplu, brolamfetamina, cationul, eticiclidinul, amfetamina, amobarbitalul, aerorzalamul etc. Dintre medicamente si alte substante cu efect narcotizant fac

parte substantele (in afara de cele narcotice si psihotrope) care prezinta pericol pentru viata si sanatatea oamenilor in cazul consumului lor nesanctionat . Acestea pot provoca dependenta fizica fata de ele, influenta stimulatoare sau depresiva asupra sistemului nervos, conducand la halucinatii, dereglarea functiilor motorice si de gandire, conduitei, perceperii, schimbarea dispozitiei etc. Lista medicamentelor si substantelor cu efect narcotizant e intocmita de Comitetul permanent de control asupra drogurilor al Republicii Moldova. Dintre ele pot fi citate aminorexul, butalibitalul, vinilbitalul, ketozalamul, mazindolul, pemolinul, secobarbitalul, touolul, cloroformul, esteul etc. Infractiunea se considera consumata din momentul atragerii efective a cel putin unui minor in consumul ilegal de droguri, medicamente sau alte substante cu efect narcotizant. Latura subiectiva a infractiunii este caracterizata numai prin intentie directa. Subiect al infractiunii poate fi orice persoana fizica responsabila, care a implinit varsta de optsprezece ani. Alin. 2 art. 209 CP. agraveaza raspunderea penala pentru aceleasi actiuni savarsite: a) repetat; b) cu aplicarea violentei sau cu amenintarea aplicarii ei. Notiunea atragerii minorilor in consumul ilegal de droguri, medicamente sau alte substante cu efect narcotizant savarsita repetat (lit. a) alin. 2 art. 209 CP.) are aceeasi explicatie ca si circumstanta agravanta corespunzatoare a furtului. (A se vedea comentariile la art. 186 CP.). Pentru determinarea gradului de gravitate a violentei aplicate sau cu care a fost amenintat minorul (lit. b) alin. 2 art. 209 CP.) confruntam sanctiunile acestei circumstante agravante cu sanctiunile art. 151, 152, 153 si 154 CP. De aici deducem ca violentele aratate in art. 152, nIbidem. 237

153 si 154 CP. sunt completamente cuprinse de circumstanta agravanta analizata si nu mai cer o calificare suplimentara si in baza acestor articole. Din contra, vatamarile corporale grave depasesc gravitatea violentii acestei circumstante agravante si de aceea cele savarsite vor constitui un concurs de infractiuni -lit. b) alin. 2 art. 209 si alin. 1 art. 151 CP. 3.5. Antrenarea minorilor la actiuni* militare sau propaganda razboiului in randurile lor (art. 210 CP.) Latura obiectiva a infractiunii este realizata prin antrenarea minorilor in actiuni militare sau prin propaganda razboiului in randurile lor. In baza prevederii art. 210 CP., putem deduce ca infractiunea data are doua modalitati alternative de realizare: 1) antrenarea minorilor in actiuni militare; 2) propaganda razboiului in randurile minorilor. Antrenarea minorilor in actiuni militare poate avea diferite forme, indreptate spre a le trezi dorinta sa participe la actiuni militare, forme insotite de influenta fizica sau psihica, inselaciune, mituire, alimentarea, sentimentului de razbunare, invidie si a altor porniri josnice etc. Infractiunea de antrenare a minorilor in actiuni militare se consuma o data cu determinarea cel putin a unui minor de a participa la actiuni militare. Comitetul Politic al Adunarii Generale a O.N.U. a adoptat la 28 octombrie 1947 o rezolutie, in care este condamnata propaganda razboiului in orice forma si in orice tara. Propaganda razboiului presupune o activitate de raspandire, de propagare a unor idei, conceptii, pareri in scopul de a forma la ascultator o anumita convingere sau de a-1 face sa se indoiasca de parerile sale. Propaganda razboiului e indreptata spre atatarea spiritelor militariste, care, in ultima analiza, pot dezlantui un razboi. Propaganda razboiului presupune intentia de a-1 convinge, de a face sa accepte un anumit mod de a privi si a interpreta realitatea. Legiuitorul n-a limitat propaganda printr-o oarecare forma, mijloc, metoda concreta. Faptuitorul poate folosi actiuni diferite: orale (directe, cand se adreseaza autorului, sau indirecte, prin mijloace de comunicare: telefon, radiou, televizo r, posta electronica etc), scrise (redactarea unor manifeste, raspandirea de brosuri, manuscrise, afise, reproducerea unor imprimari etc.) Chemarile la dezlantuirea razboiului pot fi fatise, demonstrative sau camuflate. Pentru calificare nu intereseaza faptul chemarilor la declansarea unui razboi in general sau contra unui oarecare stat concret, grup * in actiuni (n.n.). de state. Infractiunea propagandei razboiului este comisa atat in cazul atatarii la razboi contra Republicii Moldova, cat si in cazul atatarii la razboi contra altor state. Infractiunea de propaganda se consuma o data cu savarsirea unui act de propagare, avand caracterul mentionat. Pe cat de reusit a fost desfasurata propaganda, a putut vinovatul sa influenteze constiinta acelora carora a incercat sa le cultive ideile militarismului sau incercarea lui a fost curmata de la bun inceput, au urmat sau nu consecinte negative -toate acestea pot fi luate in consideratie la individualizarea raspunderii penale si pedepsei penale, dar n-au importanta pentru stabilirea momentului terminarii infractiunii.

Latura subiectiva a infractiunii este caracterizata numai prin intentie directa. Subiect al infractiunii poate fi orice persoana fizica responsabila, care a atins varsta de saisprezece ani. Subiecte pentru evaluare 286.Ce infractiuni noi cuprinde acest capitol al Codului penal? 287.Indicati ce infractiuni contra familiei si minorilor sunt trecute de legisla tor in alte capitole ale Codului penal si de ce? 288.Pot fi savarsite infractiunile contra familiei si minorilor cu intentie indirecta, daca nu de ce? 289.In ce consta gradul prejudiciabil al incestului? 290.Numiti rudele pe linie dreapta pana la gradul trei inclusiv. 291.Ce inseamna eschivarea cu rea-credinta de la acordarea ajutorului material parintilor sau de la plata pensiei alimentarei 292.Are dreptul adoptatul sa cunoasca istoria vietii sale? 293.Ce intelegeti prin ocrotitori legali ai copilului? 294.Ce act normativ a definit pentru prima oara notiunea traficului de copii? 295.Prin ce se deosebeste notiunea traficului de copii de notiunea traficului de fiinte umanei 296.Prin ce se deosebeste scoaterea ilegala a copiilor din tara de traficul de copii? 297.Prin ce se deosebeste antrenarea minorilor in activitate criminala de traficul de copii in scopul folosirii lor in activitate criminala? 298.Ce intelegeti prin droguri? 299.Ce intelegeti prin medicamente si alte substante cu efect narcotizam? 300.Ce intelegeti prin stupefiante? 301.Definiti propaganda razboiului. 239

,: '-iu-., ; Bibliografie *l" " 302.Codul penal al Republicii Moldova. Capitolul VII. Chisinau, 2003. 303.A. Borodac. Curs de drept penal. Partea speciala. Voi I. Chisinau: Stiinta, 1996. 304.S. Branza. Infractiuni contra vietii, sanatatii, libertatii si demnitatiipersoa= nei. Chisinau: USM, 1999. 4. O. Loghin, T. Toader. Drept penal roman. Partea speciala. Bucuresti: Sansa, 1994. 305.Codul penal al Republicii Moldova. Comentariu. Sub red. lui A. Barbaneagra. Chisinau: ARC, 2003. 306.VzoRoenoe npaeo Poccuu. Hacmb oco6eHHan. WOJX pe/j. JI. JI. KpyraHKOBa. MocKBa:EEK, 1999. 307.KoMMeumapuu K YzoRoenoMy Kodency POCCUUCKOU 0edepattuu c nocrnameiiHbiMu MamepuanaMu U3 cyde6nou npaKmuKu. IIOA pefl. C. H. HHKyjiHHa. MocKBa: MeHejDKep, 2001. 8. A. H. HraaTOB. YiORoenuu 30KOH 3autuutaem uecoeepmeHHOJiemHux. Moc KBa, 1971. Capitolul IX INFRACTIUNI CONTRA SANATATII PUBLICE Sl CONVIETUIRII SOCIALE 1. Caracterizarea generala, notiunea si sistemul infractiunilor contra sanatatii publice si convietuirii sociale Sanatatea publica, adica starea de sanatate a oamenilor alcatuind societatea, si convietuirea sociala, adica starea moralitatii populatiei, reprezinta doua valori sociale de o deosebita importanta pentru existenta si dezvoltarea normala a oricarei colectivitati umane. intreaga activitate de profilaxie in domeniul sanatatii publice, desfasurata in tara noastra, include o serie de masuri si interdictii menite sa impiedice aparitia, transmiterea sau raspandirea unor maladii. Un rol deosebit pentru combaterea infractiunilor contra sanatatii publice si convietuirii sociale revine dreptului penal. Spre deosebire de Codul penal din 1961, noul Cod penal a definit aceste infractiuni intr-un capitol aparte -capitolul VIII. Gravitatea prejudiciabila a infractiunilor contra sanatatii publice si convietuirii sociale decurge din pagubele enorme aduse sanatatii oamenilor si moralitatii populatiei, pagube care se pot manifesta prin transmiterea bolilor venerice, contaminari cu maladia SIDA, raspandirea epidemiilor, circulatia ilegala a drogurilor, inflorirea proxenetismului, comercializarea produselor periculoase pentru viata sau sanatatea consumatorilor etc. Obiectul general al infractiunilor analizate il constituie relatiile sociale a caror existenta si desfasurare normala sunt conditionate de ocrotirea ordinii de drept a Republicii Moldova, inteleasa, dupa cum s-a mai mentionat, numai ca acea parte a ordinii de drept care sufera atingere la savarsirea infractiunilor contra sanatatii publice si convietuirii sociale. Obiectul generic de grup al acestor infractiuni il constituie relatiile

sociale a caror existenta si desfasurare normala este conditionata de ocrotirea sanatatii publice si convietuirii sociale. Obiectul nemijlocit de baza pentru fiecare infractiune concreta poate fi sanatatea publica sau convietuirea sociala. 241

Unele infractiuni pot avea obiecte nemijlocite suplimentare: viata, sanatatea sau proprietatea persoanei. in unele cazuri ca semn al componentei de infractiune este indicat obiectul material al infractiunii: corpul fizic al persoanei, produsele (marfurile) periculoase pentru viata sau sanatatea consumatorilor, subs tantele narcotice, psihotrope sau precursorile, monumentele de istorie si cultura, mormintele si obiectele ce se afla in morminte sau pe ele, urnele funerare etc. Latura obiectiva a fiecareia dintre infractiunile contra sanatatii publice si convietuirii sociale este caracterizata in textele respective, de obicei, prin actiuni de natura a crea un pericol pentru sanatatea publica si convietuirea sociala (fiind componente formale ale infractiunii) si uneori chiar de a rezulta prejudicii valorilor ocrotite de legea penala (componente materiale de infractiuni). Latura subiectiva a infractiunilor care au componente formale de infractiuni este caracterizata numai prin intentie directa, a celor cu com ponen te materiale de infractiuni, atat prin intentie directa, cat si prin intentie indirecta si numai in cazul incalcarii din neglijenta a regulilor si metodelor de acordare a asistentei medicale vinovatia este imprudenta. Subiect al acestor infractiuni este, de obicei, orice persoana fizica responsabila, care a atins varsta de saisprezece ani. Pentru infractiunile aratate in alin. 3 art. 212 CP. si alin. 2 si 3 art. 217 CP. subiect poate fi o persoana, care a implinit varsta de paisprezece ani. Unii subiecti trebuie sa aiba semne speciale: persoane care stiu ca sufera de o anumita boala, medic sau alti lucratori medicali. Rezumand semnele obiective si subiective expuse putem defini notiunea infractiunilor in cauza. Infractiuni contra sanatatii publice si convietuirii sociale reprezinta faptele prejudiciabile descrise de legea penala ce atenteaza la dezvoltarea fizica si psihica normala a oamenilor, precum si la principiile morale stabilite in societate in domeniul memoriei sociale. in functie de obiectele de atentare nemijlocita, infractiunile contra sanatatii publice si convietuirii sociale pot fi sistematizate in doua grupe: 1) Infractiuni contra sanatatii publice (transmiterea unei boli venerice -art. 211 CP; contaminarea cu maladia SIDA-art. 212 CP.; incalcarea din neglijenta a regulilor si metodelor de acordare a asistentei medicale art. 213 CP.; practicarea ilegala a medicinei sau a activitatii farmaceutice -art. 214 CP.; raspandirea bolilor epidemice -art. 215 242 CP.; producerea (contrafacerea), transportarea, pastrarea sau comercializarea

produselor (marfurilor) periculoase pentru viata sau sanatatea consumatorilor-art. 216 CP; propagarea ilegala a substantelor narcotice, psihotrope sau a precursorilor-art. 217 CP.; prescrierea ilegala a preparatelor narcotice sau psihotrope -art. 218 CP; organizarea ori intretinerea speluncilor pentru consumul substantelor narcotice sau psihotrope -art. 219 CP.); 2) Infractiuni contra convietuirii sociale (proxenetismul -art. 220 CP.; distrugerea sau deteriorarea intentionata a monumentelor de istorie si cultura -art. 221 CP.; profanarea mormintelor -art. 222 CP). 2. Infractiuni contra sanatatii publice 2.1. Transmiterea unei boli venerice (art. 211 CP.) in literatura de specialitate am argumentat pozitiile legislatorilor Italiei, Iugoslaviei, Cehiei si Romaniei, care au fost urmate si de noul Cod penal al Republicii Moldova, conform carora obiectul contaminarii cu o boala venerica constituie relatiile sociale care ocrotesc sanatatea populatiei, deoarece contactul cu orisice bolnav de o boala venerica poate sa duca la imbolnavirea oricarei persoane.' in acest caz sanatatea persoanei ar constitui obiectul nemijlocit suplimentar al acestei infractiuni, intrucat savarsirea infractiunilor legate de raspandirea bolilor venerice uneori provoaca prejudicii relatiilor familiale si conjugale, aceste relatii pot constitui obiectul nemijlocit facultativ al atentatelor in cauza. Dintre bolile venerice fac parte urmatoarele: sifilisul, gonoreea (blenoragia), sancrul moale, limfogranulomatoza inghinala, trihomonaza si hlamidoza.2 Denumirea de boli venerice", provine de la numele lui Venus -zeita mitologica a dragostei si frumusetii la vechii romani. E drept ca alegerea acestei denumiri nu poate fi socotita reusita, deoarece aparitia lor e legata foarte putin de o dragoste adevarata. ' A. Bopo/iaK. 06utee nonumue u juecmo e cucmeMe Oco6eHHou uacmu npecmynneHUU, C6H3aHHbix cpacnpocmpaHenueM eenepuuecKux 3a6oneeanuu I BecTHHK MocKOBCKoro yHHBepcHTeTa nr. 3, 1976. 2 Codul penal al Republicii Moldova. Comentariu. Sub red. lui A. Barbaneagra. Chisinau: ARC, 2003, p. 432-433; A. EopcaaK. UpuMenenue3aKOHodamenbcmeae 6opb6e cpacnpocmpaneHueM eenepunecKux 3a6oneeanuu I CouHajiHCTHHecKaH 3aKOHHOCTb nr. 3, 1976; KoMMenmapuu K yzojioenoMy mdexcy P<t> c nocmameuHbiMU Mamepuajiajuu u cydeduou npaKtnumu. Tlop.pejx. C.H.HHKyuHHa. MocKBa: MeHe/uKep, 2001, p. 346. 243