Criminalitatea

organizată
Criminalitatea organizată – cuprinde infracţiunile comise de grupuri de
infractori, caracterizaţi printr-o organizare temeinică şi un număr relativ mare
de indivizi, ceea ce aduce pericol social mai sporit comparativ cu criminalitatea
simplă.
În sens larg, prin „criminalitate” se înţelege un ansamblu de manifestări
anti-sociale care încalcă prevederile normei de drept şi atrag intervenţia forţei
coercitive a statului,
În timp ce „crima” este definită în dreptul penal ca fiind orice violare a
legii penale.
 În literatura juridică internaţională se poate vorbi de
existenţa a două teorii principale cu privire la criminalitatea
organizată, și anume, teoria organizaţională şi teoria reţelei.

 Teoria organizaţională utilizează anumite concepte care definesc organizaţia criminală,

respectiv: mărimea (numărul de persoane), formalizarea (regulile stricte aplicabile în
cadrul organizaţiei), diferenţiere pe verticală (conducători ierarhici), diferenţiere pe
orizontală (subordonaţi).

 În cadrul teoriei reţelei nu se pune accent pe structura formală a organizaţiei criminale,

ci pe modul de relaţionare, respectiv, interacţionare al indivizilor, indivizi care au,
fiecare dintre ei, un rol specific în funcţionarea reţelei.
Trăsăturile criminalității organizate:
organizare ierarhică continuă;

obţinerea profitului prin crimă;

utilizarea forţei sau ameninţării cu forţa;

corupţia funcţionarilor publici în vederea

menţinerii imunităţii;

specularea nevoii publice de servicii;

monopolul asupra anumitor pieţe;

 La început crima organizată avea
drept scop suprem doar obţinerea
unor profituri imense, în prezent ea
tinde şi spre acapararea puterii
politice.

Crima organizată îşi lărgeşte teritoriul şi se transformă dintr-un fenomen

naţional în unul internaţional ce atentează la interesele comunităţii
mondiale.
Toate aceste lucruri trezesc neliniştea şi îngrijorarea savanţilor-jurişti din
diferite ţări.
 Oamenii de ştiinţă elaborează proiecte internaţionale privind contracararea
criminalităţii organizate, având în vedere faptul că, pe de o parte, o crimă
organizată poate fi orientată spre putere, spre pătrunderea în anumite medii
sociale şi politice ale societăţii cu scopul destabilizării activităţii guvernului, iar
pe de altă parte, ea presupune întotdeauna o înţelegere secretă cu puterea
politică.
Crima organizată în RM este reprezentată de circa 300 de
grupări criminale, dintre care cele de nivel republican sunt
dirijate de aşa–numiţii „hoţi în lege”.
Organizațiile criminale au diverse direcții de activitate:

1. traficul și comerțul cu stupefiante,

2. organizarea şi desfăşurarea unor afaceri comerciale şi industriale în
plan naţional şi internaţional,
3. iniţierea, organizarea şi desfăşurarea unor lovituri asupra depozitelor
de valori şi asupra instituţiilor bancare;
4. desfăşurarea traficului de valori şi valută,
5. elaborarea unor scenarii pentru ocuparea posturilor în viața economică
și politică a societății prin metode și mijloace adecvate,
6. inclusiv manipularea alegerilor și alte forme de vicii.
 Cauzele ce au dus la creşterea stării infracţionale şi la apariţia
noilor forme de criminalitate putem menţiona:

destructurarea socială, ceea ce a determinat confuzii multiple;

concedierile reprezentanţilor instituţiilor abilitate să aplice legea;

insuficienţa şi uneori incoerenţa legislativă, care dă posibilităţi de dublă

interpretare şi aplicare
 Cea mai răspândită „afacere” a crimei organizate în Republica Moldova este
spălarea banilor–mijloc prin care organizaţiile de tip mafiot încearcă să ascundă originea
şi posesia reală a veniturilor provenind din activităţile lor infracţionale.
Sursele enorme de bani lichizi, care trebuie să fie introduşi prin orice metodă în
sistemul financiar, sunt generate de activităţile crimei organizate–şantaj, furt, trafic de
droguri, contrabandă, vânzări ilegale de arme, reţele de prostituţie etc.
Există mai multe metode de spălare a banilor,
cum ar fi:

 cumpărarea şi vânzarea unui obiect de lux, a

unei maşini, bijuteriilor
 trecerea banilor printr-o reţea complexă
internaţională, de afaceri ilegale şi prin
companii-scoică (companii care există numai
ca persoane juridice fără a desfăşura sau deţine
activităţi comerciale).
 Organizaţiile criminale folosesc pe larg
companiile off-shore pe care le creează nu
numai ca paradisuri fiscale, ci şi ca pe un
instrument dintre cele mai eficiente pentru
spălarea banilor din afaceri ilegale.
O altă activitate destul de răspândită pe teritoriul țării este corupția.
 Fenomenul corupţiei reprezintă o manifestare antisocială, un abuz de putere, în
diferite sectoare ale societăţii, şi care aduce beneficii importante unor persoane sau
grupuri de persoane.
La nivel internaţional în anul 2003 la New York a fost adoptată Convenţia
ONU împotriva corupţiei.
Corupţia activă constă în promisiunea, oferirea sau darea cu intenţia de către
orice persoană, direct sau indirect a oricărui avantaj necuvenit către un funcţionar
public.
Corupţia pasivă constituie solicitarea sau primirea cu intenţie de către un
funcţionar public, direct sau indirect a unui folos necuvenit, pentru sine sau pentru
altul.
  Corupția reprezintă folosirea abuzivă a puterii publice, în scopul satisfacerii unor
interese personale sau de grup.

 Corupția vizează un ansamblu de activități imorale, ilicite, ilegale, prin utilizarea

unor forme de constrângere, șantaj, înșelăciune, mituire, cumpărare, intimidare.

 Corupția a atins cote dezastruoase, devenind tot mai vizibilă.

 Ea a devenit axa de integrare a relațiilor mafiote, iar proporțiile ei prezintă un

pericol considerabil pentru securitatea națională.
 Lupta împotriva criminalităţii şi, bineînţeles, împotriva
corupţiei, se desfăşoară prin măsuri concentrate deopotrivă de
prevenire şi de constrângere prin aplicarea de sancţiuni penale.
 Nimeni n-a găsit încă o soluţie cu eficacitate garantată pentru
reducerea şi, în cele din urmă, eliminarea criminalităţii din viaţa
societăţii.
 Referitor la fenomenul corupţiei este un adevăr unanim
acceptat, potrivit căruia urmărirea şi pedeapsa penală,
sancţiunea contravenţională sau disciplinară contra indivizilor
corupţi pot elimina delincventul, dar nu pot eradica corupţia.
 ! Combaterea corupţiei poate fi realizată
eficient în situaţia în care concomitent, odată
cu perfecţionarea cadrului legislativ, se va
purcede şi la redresarea economică, politică
şi spirituală a societăţii.
 Concluzii
1. Crima organizată se referă la grupurile transnaționale sau locale
Recomandare! încadrarea în grupurile
implicate în diverse activități criminale, care au ca principal scop criminale, prin conspirativitate a unor
beneficiile financiare. profesioniști care ar ajuta la
desoperirea mai rapidă a schemelor
2. Organizațiile criminale și-au extins treptat raza de acțiune de la criminale.
nivel național la cel internațional.
Recomandare! La nivel național
3. Expansiunea crimei organizate constituie o amenințare la adresa aplicarea unor măsuri de prevenire
tuturor statelor lumii, impunând analiză și evaluare, în vederea cum ar fi informarea în masa a
populației, corectări în legislație,
adoptării măsurilor adecvate și conjugate pentru limitare și implicarea tuturor în proiecte
combatere, la nivel internațional, european și național. naționale și internaționale, ci nu doar
doritorii, impunerea unor reguli de
4. Organizațiile criminale s-au dezvoltat considerabil, derulând conduită care ar educa populația într-
activități în numeroase sectoare, atacând domenii din un spirit normal.

administrația publică, devenind astfel un actor economic,

specializat în furnizarea diferitor tipuri de bunuri și servicii,
îmbinând activitățile ilegale cu cele legale.