Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CRIMA ORGANIZATĂ
Secţiunea I
Noţiune, impactul actual şi modalităţi principale
de manifestare a crimei organizate
1. NOŢIUNE
1
proporţii folosirea violenţei, şantajul, excrocarea forţei de muncă, traficul de
droguri, jocurile de noroc, camăta, răpirea de persoane, prostituţia,
contrafacerea şi plasarea mijloacelor de plată false, contrabanda, evaziunea
fiscală, coruperea oficialităţilor publice şi chiar acţiuni aparent legale dar cu
urmări delictuoase, toate acestea în scopul acumulării unor venituri
substanţiale pe care apoi le canalizează în reluarea activităţii infracţionale la
niveluri superioare cu un grad de pericol social mai ridicat, inclusiv pentru a
penetra şi controla organismele puterii şi administraţiei statului.
Ca element esenţial reţinem că activităţile ce compun crima
organizată au un caracter secret şi bine organizat, din care cauză realizează
un impact social deosebit de negativ, în multe state el constituind “cancerul
perfid” care vlăguieşte puterea societăţii, ameninţă integritatea guvernelor,
determină creşterea taxelor care se adaugă la preţul mărfurilor, periclitează
siguranţa şi locurile de muncă ale cetăţenilor, aduce daune agenţilor
economici aflaţi în competiţie, controlează prin forţa banilor sindicatele în
final realizând o puternică influenţă în sfera economicului, socialului şi mai
ales a politicului.
În concepţia INTERPOL-ului organizaţiile criminale ar putea fi
împărţite în patru mari grupe distincte:
a. Familiile mafiei, constituite pe structuri ierarhice stricte, norme
interne de disciplină, un cod de conduită şi mare diversitate de
activităţi ilicite (familiile italiene, americane, cartelurile
columbiene ale drogurilor, bandele de motociclişti, etc.)
b. Organizaţiile profesionale ale căror membrii, spre deosebire de
familiile mafiei, se specializează în una sau două tipuri de activităţi
criminale (laboratoare clandestine pentru fabricarea drogurilor,
imprimerii clandestine pentru contrafacerea sau falsificarea
2
monedelor, furtul şi traficul cu maşini furate, răpiri de persoane
pentru răscumpărare, etc.)
c. Organizaţii criminale constituite pe criterii etnice care sunt de
regulă, rezultatul unor împrejurări specifice precum închiderea
graniţelor sau circulaţia dificilă peste frontiere, severitatea excesivă
a procedurilor de emigrare, expansiune geografică. În asemenea
situaţii se află societăţile criminale chineze (triadele), grupurile
criminale japoneze, grupurile jamaicane şi altele.
d. Organizaţii teroriste internaţionale care practică asasinatul,
deturnarea de avioane, răpirea de persoane sub diferite motivaţii,
de regulă politice, militare, religioase şi rasiale.
La aceste patru grupe mari mai putem adăuga şi organizaţiile apărute
recent, respectiv cele specializate în spălarea şi reciclarea banilor şi care au o
clientelă din ce în ce mai bogată compusă din îmbogăţiţi stânjeniţi de
milioanele de dolari lichizi obţinuţi din afaceri ilicite, oameni de afaceri care
doresc să se sustragă de la impozite şi taxe, deţinători de fonduri obscure
destinate mituirii unor funcţionari publici sau chiar persoane obişnuite care
încearcă să-şi ascundă capitalurile din diferite motive personale.
În general, crima organizată trebuie analizată ca o apariţie
neomogenă, cu o structură internă diferenţiată, pornind de la grupurile
organizate formate din infractori profesionişti, acţionând independent unul
de altul, până la structurile mafiote, toate însă având un set de particularităţi
minime obligatorii:
- stabilirea în cadrul asociaţiei infracţionale;
- o anumită structură internă şi diviziune a rolurilor între
membrii asociaţiei;
- continuitatea şi sistematizarea activităţii infracţionale;
3
- scopul principal al asocierii infracţionale să fie obţinerea
unor câştiguri importante;
- activitatea infracţională să fie profesionalizată.
Aceste trăsături sunt indispensabile şi fac o distincţie netă între crima
organizată şi grupurile de indivizi care se asociază relativ întâmplător şi
desfăşoară o activitate infracţională de amploare redusă uneori chiar
ocazională.
4
domeniul bancar, din cel al comunicaţiilor şi electronicii au creat pentru
infractori posibilitatea de a fura sume enorme în devize care sunt spălate
apoi în alte state sau chiar pe alte continente. S-a estimat astfel că în anii ’80,
numai din traficul de droguri a fost obţinut un profil ilegal între 3 – 5
miliarde dolari, profiturile înregistrate din aceste operaţiuni conducând la
înlocuirea poziţiei ocupate în anii ’70 de “petrodolar” cu poziţia economică
a “narcodolarului”.
Este demnă de menţionat diversificarea de la zi la zi a fenomenelor de
manifestare a crimei organizate, acestea trecând de la domeniile tradiţionale
cum sunt jocurile de noroc, camăta şi prostituţia la traficul internaţional de
automobile furate, furtul obiectelor de artă şi arheologie, fraude cu cărţi de
credit, comerţ cu animale rare, trafic de arme şi altele culminând cu
organizarea activităţilor infracţionale după modelul companiilor legale, cu
sectoare de achiziţii, producţie, transport şi desfacere alături de care se află
sectorul de “constrângere” care intră în acţiune când una din rotiţele
sistemului se blochează.
În ultimii ani, ca urmare a conflictelor naţionale, etnice şi chiar
interstatale, un mare număr de depozite militare au căzut sub controlul unor
bande criminale creându-se riscul ca unele componente nucleare ale
arsenalelor armate să aibă aceeaşi soartă, fapt care constituie un grav şi real
pericol pentru securitatea mondială.
Organizaţiile criminale sunt implicate tot mai mult în practici ilicite de
dumping şi înregistrarea unor pierderi fictive, operaţiuni realizate deseori cu
complicitatea unor funcţionari corupţi, iar pieţele pot fi afectate de produse
necorespunzătoare sau chiar toxice, dăunătoare pentru viaţa oamenilor şi
animalelor.
O situaţie de noutate, exploatată de crima organizată este micşorarea
5
ofertei mondiale de organe umane pentru transplant. În acest domeniu s-a
dezvoltat o piaţă neagră care exploatează sărăcia îndeosebi din ţările
subdezvoltate, iar progresele înregistrate în tehnicile de conservare a
organelor prelevate sunt de natură a spori această activitate atât de sumbră.
Mai trebuie menţionat că sistemele electronice de comunicaţie nu pot
fi secretizate perfect din care cauză ele devin vulnerabile în faţa acţiunilor
criminale comise prin intermediul computerelor, împrejurare care
favorizează producerea unor prejudicii de milioane de dolari anual, iar
părerea specialiştilor în domeniu este că majoritatea delictelor comise prin
computere rămân necunoscute.
Desfăşurarea activităţilor criminale este legată întotdeauna de nevoia
de a spăla bani, operaţiune care în prezent se execută prin metode noi şi tot
mai sofisticate, prin intermediul cărora cartelurile criminale pot prelua chiar
controlul unor instituţii bancare. Cu toate acestea, spălarea banilor nu este
încă incriminată ca infracţiune în multe ţări printre care şi România, deşi
Convenţia ONU împotriva traficului de droguri şi substanţe psihotrope din
1988 obligă statele semnatare şi la adoptarea unor legi şi regulamente
bancare mai severe, care să combată tentativele de spălare a banilor
proveniţi din activităţi infracţionale în general şi din traficul de droguri în
special.
Alte noi domenii de manifestare a crimei organizate sunt fraudele în
materie de asigurări, falsurile de monedă şi bancruta frauduloasă, iar
corupţia este citată ca fiind cel mai distructiv fenomen ce însoţeşte comiterea
acestor genuri de infracţiuni. Coruperea funcţionarilor publici este de cele
mai multe ori preferată modului legal şi normal de desfăşurare a afacerilor,
în timp ce violenţa este tot mai puţin folosită din cauză că atrage de urgenţă
atenţia opiniei publice şi intervenţia organismelor coerciptive ale statului.
6
Mita este considerată de către organizaţiile criminale drept o investiţie
bună şi eficientă, în multe ţări funcţionarii manifestând o vulnerabilitate
edemică, fiind chiar acceptată oficial în unele state.
Pe plan material, efectele corupţiei constau în încetinirea dezvoltării
economice, inerţia şi ineficacitatea aparatului administrativ cât şi instaurarea
unui regim fiscal tot mai împovărător pentru populaţie.
Tabloul crimei organizate în domeniul economic nu ar fi complet dacă
nu am arăta tendinţele societăţilor aflate sub controlul organizaţiilor
criminale de a înlătura concurenţa, ajungându-se la situaţii quasimonopol,
care forţează societăţile mai modeste să falimenteze.
Trebuie menţionat că eradicarea criminalităţii organizate şi mai ales a
efectelor acesteia constituie un obiectiv de primă importanţă pentru ţările în
curs de dezvoltare cât şi pentru cele dezvoltate, pentru că aceasta nu
reprezintă nimic altceva decât un atac masiv îndreptat împotriva bazelor
societăţii, care afectează practic toate componentele acesteia, fiind în acelaşi
timp o formă gravă de încălcare a legalităţii. Criminalitatea organizată
constituie o ameninţare majoră pentru toate elementele de bază ale
democraţiei, ea putând crea chiar o clasă politică alternativă, punând în
pericol pacea socială şi dezvoltarea efectivă a ţării în care se manifestă.
Pe lângă impactul economic, criminalitatea organizată ce se manifestă
în ultima perioadă produce şi un puternic impact politic, îndeosebi prin
controlul exercitat de unele organizaţii mafiote asupra unor politicieni veroşi
dar şi prin ameninţarea sau îngrădirea libertăţii de expresie obţinută din
aceste organizaţii prin controlul instituit asupra a tot mai multe mijloace de
comunicare în masă, care sunt transformate în instrumente deosebit de
eficace în apărarea intereselor de grup, în atacuri asupra celor incomozi.
Este unanim recunoscut de către specialişti în materie, faptul că
7
omenirea va fi confruntată în viitor cu o creştere explozivă a criminalităţii
organizate în materie de informatică, situaţie ce impune în scop preventiv
adoptarea de urgenţă a unei legislaţii adecvate, pregătirea de specialişti în
domeniu, inclusiv investigatori şi anchetatori, concomitent cu îmbunătăţirea
modului de supraveghere a sistemului financiar – bancar.
8
Traficul de droguri
9
confruntă cu războaie civile, activităţi teroriste, instabilitate politică,
conflicte etnice, cele care nu pot asigura controlul guvernamental asupra
unor părţi din teritoriul naţional sau în care sistemele de control vamal,
financiar şi judiciar nu funcţionează cu eficienţa corespunzătoare.
În toate regiunile lumii se remarcă şi o creştere a consumului de
substanţe stimulante, În Asia de vest fiind capturate importante cantităţi de
fenetylină, în Africa crescând permanent consumul de amphetamine şi
phemolină, în Asia de sud-vest şoferii consumă curent amphetamine, aceste
substanţe constituind şi principalul drog consumat în ţările scandinave şi în
alte ţări europene. Folosirea şi abuzul de MDMA, mai cunoscut sub
denumirea de “Extazy” a condus la înmulţirea numărului de accidente rutiere
în Europa, America de Nord şi Asia de Est. Se înmulţesc laboratoarele de
producere a metamphetaminei. Comunitatea statelor independente şi
America de Nord se confruntă cu un consum crescut de efedrină.
În foarte multe state creşterea consumului de droguri este explicată şi
prin lipsa unei legislaţii eficiente şi a unui control corespunzător asupra
circulaţiei unor droguri ce se administrează pentru calmarea suferinţelor
unor bolnavi, fie în unităţi sanitare, fie în ambulatoriu. Într-un număr tot mai
mare de ţări se constată folosirea pe scară largă a produselor ce conţin
codeină ori ziperrol care dă efecte similare cu rezultatele în urma
consumului de opium. Un pericol deosebit îl reprezintă creşterea excesivă a
consumului de morfină, mai ales pentru tratarea durerilor deosebite, cifra
anuală a acestor produse opiacee consumate în lume depăşind 200 de tone
echivalent morfină. Cu toate măsurile luate pe plan mondial în vederea
reducerii zonelor de cultură a opiaceelor şi limitării posibilităţilor de
sustragere a acestor substanţe folosite în domeniul medical, mărirea
producţiei acestor narcotice a avut şi are în continuare un efect negativ
10
asupra raportului mondial dintre creşterea continuă a cererii şi consumul
produselor respective.
Traficul de arme
11
unei tendinţe tot mai accentuate de eludare a acestora, tendinţă transformată
în prezent într-o puternică impulsionare a tranzacţiilor ilegale şi dezvoltării
pieţei ilicite de armament. Pe lângă cei mai mari exportatori de arme din
perioada postbelică, respectiv SUA, URSS, Anglia, în ultimii ani alţi mari
producători, Franţa, Germania şi Italia joacă un rol deosebit de important pe
piaţa licită şi ilicită a materialelor de război. Competiţia a devenit tot mai
puternică pe măsură ce în tabăra furnizoare şi-au făcut apariţia ţări ca India,
China, Brazilia şi mai multe state din Europa, inclusiv fostul lagăr socialist.
Cele 450 de confruntări între statele europene, îndeosebi pe teritoriul
Africii, Orientul Mijlociu şi Americii Latine care au avut loc în ultimele
decenii au determinat un aflux de armament şi tehnologie militară
sofisticată, fiind dezvoltată o mare piaţă ilegală, un adevărat rai pentru
comercianţii şi traficanţii veroşi.
Traficul ilegal de arme şi muniţie a luat o amploare deosebită în
perioada post-comunistă, în multe din statele din estul Europei, îndeosebi în
cele desprinse din fosta URSS, fiind create condiţii favorabile sustragerilor
şi comercializării de arme şi muniţii din depozitele armatelor naţionale.
La acest apus de secol XX se prefigurează un nou “cavaler al
apocalipsului” mai periculos decât traficul de droguri şi cel de arme, acesta
fiind întruchipat de traficul de materiale radioactive. Deja unele cazuri au
fost descoperite în Polonia, Ungaria şi România, însă campioana rămâne tot
Rusia.
Pericolul deosebit constă în faptul că ţările cu regimuri dictatoriale sau
care duc o politică de înarmare precum Iranul, Irakul, Libia, Coreea de Nord
şi Pakistanul procură materiale radioactive pe orice cale pentru construirea
bombei atomice, nefiind exclusă nici posibilitatea ca organizaţii criminale să
fie tentate în confecţionarea de arme nucleare, îndeosebi pentru ameninţare
12
ori şantaj.
13
furate au legături în aproape toate ţările din Europa şi de pe traseele parcurse
până la locurile de valorificare reprezentate în general prin cele două pieţe
mari, respectiv: Comunitatea Statelor Independente – Extremul Orient şi
Asia Mică – Asia Centrală. Trebuie menţionat că se disting două tipuri
principale de bande organizate: menţionăm pe cele care se ocupă de furtul
autoturismelor de lux dar şi cel al căror obiect infracţional îl constituie
autovehicule de categorie mijlocie şi care se caută în unele ţări din Europa
Centrală şi de Est.
Aceste bande sunt organizate la rândul lor, în grupuri criminale
specializate pe diferite activităţi corespondente fiecărei porţiuni din lanţul
infracţional, la rândul acestora acţionând cu fermitate regula ca fiecare
infractor să nu cunoască decât pe cei care participă cu el la executarea unor
activităţi ilicite, practică ce limitează foarte mult numărul desconspirărilor,
în cazurile în care reţeaua este descoperită.
Cu tot dramatismul creşterii traficului mondial de autoturisme furate,
avem speranţa că fenomenul poate fi redus şi apoi stăpânit, mărturie fiind
succesele obţinute în ultima perioadă în depistarea autoturismelor furate,
succes datorat în mare parte unei cooperări din ce în ce mai strânse între
poliţiile naţionale, îndeosebi din statele care fac parte din principalele rute
folosite de traficanţi.
14
Proxenetismul, deşi nu este definit expres de legislaţia penală, a fost
interpretat de practica judiciară drept acţiunea de racolare de femei în
vederea practicării de raporturi sexuale, de regulă prin mijloace de
constrângere psihică, dar şi prin forţă fizică, traficul de persoane în acelaşi
scop cât şi simplul fapt de tragere de foloase de pe urma practicării
prostituţiei de către o persoană.
Prostituţia de masă este amplificată într-un ritm îngrijorător, în primul
rând datorită sărăciei şi mizeriei materiale care se extinde asupra unei pături
tot mai mari din populaţie cu precădere în ţările sărace şi în cele din Lumea a
treia, explozia producându-se în urma transformărilor socio-economice din
ţările fost comuniste.
Dorinţa de câştig facil şi rapid a determinat ca nu numai persoanele sărace să
se prostitueze şi chiar fete din familii oneste, echilibrate, decente, cu
pregătire medie sau chiar superioară, ceea ce a amplificat fenomenul în mod
îngrijorător. În acelaşi timp, multe prostituate active, dispunând de capital, s-
au asociat cu vechi proxeneţi devenind întreprinzători şi patroni ai unor
societăţi comerciale de diferite profiluri însă în paralel şi deghizat se ocupă
de plasarea de femei tinere în schimbul unor profituri sigure şi consistente.
Alte categorii de proxeneţi şi prostituate şi-au mutat raza de acţiune pe
teritoriul unor ţări unde legislaţia este îngăduitoare (Turcia, Cipru, Grecia)
sau în ţările bogate din Vestul Europei unde acest fenomen a devenit o
adevărată industrie eficientă.
În ultima perioadă se constată o restrângere semnificativă a
prostituţiei stradale luând însă amploare proxenetismul hotelier,
proxenetismul prin saloane de masaj dar şi cel domiciliar, comenzile fiind
făcute şi prin intermediul anunţurilor la mica publicitate.
Cu toate că în anul 1989 ONU a adoptat Convenţia Asupra
15
Drepturilor Copilului din care rezultă că minorii trebuie protejaţi împotriva
explorării sexuale, în fiecare an, mii de bărbaţi europeni şi americani
călătoresc în Thailanda, Sri Lanca şi Filipine pentru a întreţine relaţii sexuale
cu copii. Aceşti copii sunt fie forţaţi, fie corupţi la prostituţie, profiturile
uriaşe fiind însuşite de către cei care susţin această “industrie a sexului”.
În această activitate mafiotă, pe lângă prostituţie şi proxenetism, se
practică şi comerţul cu copii sub paravanul adopţiilor legale sau mai puţin
legale, în ultima perioadă discutându-se tot mai mult despre practicarea
acestei îndeletniciri în cazul transplanturilor de organe, operaţii care reclamă
existenţa unor rezerve sigure de material biologic care să poată fi conservate
sau prelevate de urgenţă.
16
Putem afirma că terorismul reprezintă acea practică de rezolvare prin
mijloace violente a divergenţelor dintre grupuri de interese, organizaţii
criminale sau indivizi, precum şi pentru propunerea unor revendicări
politice, economice, religioase, etnice sau de altă natură, urmărindu-se cu
preponderenţă înspăimântarea opiniei publice care la rândul ei să exercite
pasiuni asupra autorităţilor pentru satisfacerea revendicărilor pretinse de
grupurile sau organizaţiile teroriste. Actele teroriste se deosebesc de crimele
de interes comun prin scopul şi urmările realizate, respectiv provocarea de
panică, dezordine şi teroare în sânul unei colectivităţi organizate.
Cauzele terorismului sunt complexe, de natură economică, politică,
socială, etnică, religioasă, ideologică şi pot fi împărţite în patru mari
categorii:
√ factori determinanţi care acţionează pe termen lung (crize
economice, regimuri totalitare, revolte şi conflicte armate de durată,
discriminări grave religioase sau ideologice);
√ factori care acţionează pe termen lung (conflicte etnice temporare,
declanşate spontan, etc.);
√ factori interni (motivaţii economice, sociale, etnice, religioase,
ideologice existente în interiorul ţării);
√ factori externi (în cazul în care motivaţiile nu izvorăsc din interiorul
ţării respective.
Ca mod de organizare a acţiunilor teroriste se reţine că acestea au la
bază, de regulă, o structură piramidală şi celulară cu explicaţia extrem de
riguroasă a principiului compartimentării care interzice circulaţia
informaţiilor în mod necontrolat prin respectarea regulii conform căreia
fiecare participant la o acţiune ia la cunoştinţă numai datele care îi sunt
necesare pentru îndeplinirea misiunii care I-a fost încredinţată.
17
Din presa mondială, dar şi din presa de specialitate, la ora actuală în
lume sunt cunoscute mai multe organizaţii sau grupuri de terorişti dintre care
putem exemplifica: “brigăzile roşii” din Italia, Armata Roşie Japoneză,
Fracţiunea Armata Roşie (RAF) din Germania, “Acţiunea Directă” din
Franţa, FTA din Spania, Armata Republicană Irlandeză (IRA), Frontul de
Eliberare Naţională Farabundo Marti (EMNL) din Salvador, Lupta Populară
Revoluţionară (ELA) din Grecia, Sendero Luminoso (Drum Luminos) din
Peru, Hezbolach sau Jihadul Islamic (Războiul Sfânt) organizaţie
palestiniană.
Toate aceste organizaţii, dar şi altele, au un numitor comun şi anume
formele de desfăşurare a actelor teroriste care constau în represiuni militare
duse de unele state împotriva altora, cunoscute şi sub denumirea de
“terorism de stat”; atentatul împotriva înaltelor personalităţi; atacul direct
sau indirect împotriva diferitelor obiective fixe (clădiri, poduri, tunele) sau
mobile (aeronave, nave, trenuri, autovehicule, etc.)
Acestor forme teroriste le corespund metodele specifice de comitere,
între care mai importante sunt: răpirea şi luarea de ostatici, deturnarea
mijloacelor de transport, atacul armat împotriva persoanelor şi obiectivelor,
ocuparea prin forţă a sediilor unor instituţii politice şi de stat, provocarea de
explozii, incendii şi avarii, acţiuni de “comando”, folosirea teroriştilor
sinucigaşi, expedierea de colete şi scrisori capcană, sabotaje în scop terorist,
iar în ultimul timp contaminarea radio-activă, chimică şi biologică a unor
suprafeţe de teren, culturi şi surse de apă precum şi a unor localităţi şi a unor
grupuri de oameni.
Ca urmare a unor acţiuni teroriste sunt de notorietate câteva asasinate
celebre petrecute în ultimii ani dintre care putem exemplifica: Indira Gandi,
fost prim ministru al Indiei; Olof Palme – fost prim ministru al Suediei;
18
Rasşid Karame – fost prim ministru al Libanului; Ziaul Hag – fost preşedinte
al Pakistanului; Iţac Rabin – fost prim ministru al Israelului.
Pe lângă aceste acţiuni teroriste consumate, organele de poliţie,
informaţie sau de protecţie au reuşit să prevină sau să dejoace atentate care
vizau alte mari personalităţi cum au fost tentativele de asasinat asupra unor
oameni politici cu funcţii mari în stat ca: Margareth Thatcher, Allan Garsia,
Gorazon Aquino, Augusto Pinochet, Andreas Papandreu, Helmuth Kohl,
Papa Ioan Paul al II-lea, Housni Mubarak, Yasser Arafat şi alţii.
O problematică de mare interes practic este rezultatul simbiozei dintre
terorism şi crima organizată, fenomen deosebit de grav cu o prezenţă
cotidiană în ultima perioadă. Această simbioză s-a realizat în primul rând din
motive practice, materiale având drept explicaţie principală faptul că
organizaţiile teroriste fiind tot mai puţin finanţate de unele state sau grupuri
sociale interesate, au fost nevoite să-şi caute surse proprii de procurare a
sumelor necesare pentru dotarea cu armament şi tehnică, plata membrilor
asociaţiei, a informaţiilor şi a altor cheltuieli. Ori sursa cea mai sigură,
rapidă şi eficientă de obţinere a sumelor de bani, este crima organizată.
Grupurile teroriste preiau tot mai mult experienţa, metodele şi
mijloacele folosite de organizaţiile criminale de tip mafiot. În unele cazuri
grupuri teroriste, care şi-au pierdut idealurile şi obiectivele politice, s-au
transformat în organizaţii criminale de tip mafiot, iar în alte împrejurări se
realizează o reală întrepătrundere între organizaţiile teroriste şi cele
criminale.
În aceeaşi ordine de idei, aşa cum grupurile teroriste urmăresc să
execute activităţi criminale, la rândul lor organizaţiile mafiote urmăresc tot
mai mult scopuri politice. Un aspect nou şi deosebit de nociv îl reprezintă
aşa-zisul “narcoterorism”, tot mai multe grupuri teroriste ocupându-se cu
19
producerea şi traficul de narcotice.
O a doua cauză care a dus la simbioza dintre terorism şi crima
organizată a fost prăbuşirea şi apoi dispariţia blocului socialist, numeroase
organizaţii teroriste, mişcări revoluţionare armate şi de gherilă nemaiavând
un simbol concret pentru luptă şi nici idealul unei forme statale de tip
socialist pe care doreau să-l instaureze în ţările de baştină.
Simbioza tot mai perfectă între organizaţiile teroriste şi marile carteluri
ale crimei, prezintă un pericol considerabil pentru viitorul omenirii întrucât
controlează în exclusivitate teritorii imense (mai ales în America de Sud şi
Centrală, Africa şi Asia) şi produc o implozie fără precedent şi o continuitate
în colaborarea dintre gherile şi traficanţii de droguri, dintre terorism şi marea
criminalitate mafiotă, făcând tot mai grea şi mai costisitoare lupta dusă de
state şi societatea umană împotriva acestui flagel mondial.
20
Secţiunea a II-a
21
foc, sechestrarea de persoane, impunerea plăţii taxei de protecţie, furturi de
bunuri din patrimoniul naţional, contrabanda, corupţia, evaziunea fiscală şi
alte fapte cărora poliţia şi celelalte organe şi organisme care concură la
înfăptuirea justiţiei au trebuit să le facă faţă.
În aproape toate sectoarele de activitate se constată abuzuri de
nerespectare a dispoziţiilor legale privind funcţionarea societăţilor
comerciale, acte de abuz şi corupţie, o stare totală de neimplicare a factorilor
responsabili în protecţia gestiunilor şi a societăţilor comerciale în ansamblul
lor, sub lozinca aplicării legilor specifice economiei de piaţă.
În această perioadă s-au înregistrat numeroase cazuri în care, prin
metode şi practici grosolane sau cu un anumit grad de subtilitate s-au
transferat ilegal din patrimoniul public imense valori care au alimentat
capitalul privat.
O analiză superficială sau pur matematică a cifrelor comparative
privind starea infracţională din care rezultă o creştere a criminalităţii de 4 – 5
ori în 1996 faţă de 1989, iar la unele genuri de infracţiuni chiar de 9 – 10 ori,
ar putea conduce la concluzia falsă că societatea post-decembristă a creat
condiţii optime de manifestare a comportamentului ilicit, iar societatea
anterioară ar fi fost una caracterizată printr-un înalt spirit de legalitate şi
ordine socială.
Realitatea este însă alta pentru că înainte de 1990 cifra neagră a
criminalităţii era cu mult mai mare decât cea actuală, şi aceasta din cauză că
unele fapte penale nu erau reclamate sau sesizate organelor în drept, dar şi
din cauza politicii penale a celor de la conducere care obligau ca multe
infracţiuni să nu fie înregistrate în evidenţele operative. Aceste aberaţii
profesionale au avut urmări dezastruoase pentru că determinau o reducere
artificială a fenomenului infracţional.
22
Trebuie precizat că reglementările impuse de sistemul totalitar extins
asupra tuturor sectoarelor de activitate, circulaţia deosebit de redusă în afara
frontierelor statului şi mai ales verificarea amănunţită a persoanelor şi
bunurilor ce intrau sau ieşeau din ţară, au constituit o piedică serioasă în
calea organizării unor reţele infracţionale de tip mafiot, iar traficul de
stupefiante, traficul de arme, comerţul cu autoturisme furate şi alte asemenea
fapte ce fac parte din “crima organizată” clasică, se săvârşeau doar sporadic.
Singurul domeniu în care se poate afirma că s-ai format nuclee ale crimei
organizate este cel economic, fenomen accentuat după 1980 ca urmare a
adâncirii crizei sistemului comunist. Conducerea strict centralizată şi
planificată a economiei naţionale limitau sau lichidau orice formă de
iniţiativă privată, iar ca urmare, cei întreprinzători şi dornici de înavuţire au
părăsit sfera activităţilor licite astfel că în perioada de referinţă s-a înregistrat
o creştere considerabilă a numărului deplasărilor şi abuzurilor în serviciu ce
erau comise de grupuri numeroase de infractori bine organizate care îşi
întindeau tentaculele până la nivele de decizie.
Totuşi avem reţineri în a încadra în noţiunea de crimă organizată
aceste reţele şi activităţi infracţionale pentru că unele trăsături şi principii
specifice activităţilor de tip mafiot nu erau realizate în totalitate.
În prezent, România a devenit un teritoriu preferat pentru tranzitarea
drogurilor din Orient sau America Latină către ţările din Europa de Vest. Tot
mai mulţi cetăţeni români sunt atraşi în diferite reţele internaţionale fiind în
prezent intermediari sau curieri, organizaţiile de tip mafiot din care
respectivii fac parte îşi întind astfel tentaculele în ţara noastră existând date
că o parte din “banii murdari” rezultaţi din traficul de droguri sunt “spălaţi”
în România. Ultimele evoluţii atestă faptul că există o anumită activitate
subterană a narcotraficanţilor rezidenţi în România, de a crea şi dezvolta
23
pentru început, o piaţă de desfacere a drogurilor uşoare cu accent pe
cointeresarea elevilor şi studenţilor ori a tinerilor cu afecţiuni de natură
comportamentală care pot deveni nu numai consumatori ci şi distribuitori.
O altă caracteristică a crimei organizate în România o reprezintă
contrafacerea, promovarea şi plasarea în circulaţia bănească autohtonă a
unor valute liber convertibile, îndeosebi dolari americani, mărci germane,
lire italiene şi altele, operaţiuni ce nu se pot realiza decât prin participare la o
diviziune internaţională a activităţii criminale.
Traficul ilegal de autoturisme, în special a celor de lux, furate din ţări
occidentale şi vândute în Orient sau CSI, reprezintă o altă latură a crimei
organizate în România, care se dezvoltă continuu datorită atât a profitului
mare care se realizează într-un timp extrem de scurt, cât şi taxele de import
pentru autovehicule care cresc permanent şi pot fi evitate prin procurarea de
autoturisme furate.
În anii 1995 şi 1996, grupurile criminale organizate au acţionat cu
multă intensitate săvârşind acte de mare violenţă şi şantaje, trafic de
armament, muniţie şi materiale radio-active, scoaterea din ţară a unor bunuri
făcând parte din patrimoniul cultural – naţional. În aceeaşi perioadă,
infracţiunile la regimul armelor, muniţiilor şi substanţelor toxice supuse
autorizării au dobândit noi caracteristici. Se constată o creştere a numărului
de persoane care încearcă sau introduc în ţară, în mod ilicit, arme şi muniţii,
în scopul utilizării lor pentru atac, răzbunări, ameninţări şi alte asemenea
fapte cu pericol social deosebit de ridicat.
În acelaşi timp se atestă indubitabil că organizaţiile criminale din
străinătate caută legături în rândul infractorilor autohtoni şi a unor oameni de
afaceri dispuşi a face compromisuri oneroase, astfel încât actele de
contrabandă, prostituţie, proxenetism, spălarea banilor, penetrarea sistemului
24
financiar – bancar, introducerea în ţară de deşeuri toxice şi multe altele, au
dobândit un caracter tot mai organizat.
Imaginea acestei realităţi este întregită de amploarea fără precedent a
actelor de corupţie, a proporţiilor tot mai îngrijorătoare pe care aceasta le
dobândeşte. Cauzele, condiţiile şi împrejurările expuse, radiografia cazurilor
instrumentate până în prezent, datele şi informaţiile obţinute de organele de
informaţii interne dar şi cele primite din exterior, atestă indubitabil că în
România există crimă organizată şi că ea este caracterizată de aceleaşi
elemente specifice oricărei organizaţii criminale internaţionale.
Pentru a dovedi această afirmaţie, dar mai ales ca toată lumea să
înţeleagă că în România există crimă organizată şi că ea întruneşte
elementele constitutive recunoscute şi evidenţiate de marii specialişti în
materie, este suficient să fac trimitere la cazul Zaher Iskandarani, mediatizat
de mijloacele mass – media şi atât de cunoscut opiniei publice româneşti.
Având la dispoziţie o grupare infracţională bine organizată,
asigurându-şi spatele prin relaţii multiple şi sus-puse constituite prin
corupţie, acest individ, încă din 1990 s-a ocupat cu traficul de maşini furate
din Occident, cu contrabanda intensă cu ţigări, cafea şi alte produse existând
probe că nu s-a dat înlături nici de la traficul de la traficul de stupefiante,
arme şi muniţii, iar în perioada embargoului a practicat trecerea peste graniţă
a unor cantităţi imense de produse petroliere. Cu toate că până în prezent au
fost dovedite cu certitudine pagubele produse prin actele de contrabandă şi
evaziune fiscală în valoare de aproape 100 miliarde de lei, putem afirma că
prejudiciul adus finanţelor publice de către Zaher, în cârdăşie cu mulţi
funcţionari corupţi, este în jur de 1.000 miliarde lei. Gruparea infracţională
pusă la picioare de sirianul Zaher este de tip mafiot pentru că întruneşte toate
elementele constitutive care caracterizează “crimă organizată”.
25
2. FORME DE MANIFESTARE A CRIMEI ORGANIZATE ÎN
ROMÂNIA
A. Mafia roşie
26
Unele din formele de organizare criminală în care şi-au găsit loc cu
predilecţie aceşti militari, au constituit-o grupările denumite “RAKET”,
denumire cunoscută încă de pe vremea în care lumea interlopă americană era
dominată de celebrul AL CAPONE. Aceste grupări sunt specializate în
obligarea prin mijloace violente ori ameninţări grave a patronilor prosperi, să
accepte “protecţia” altor bande de rău făcători sau infractori izolaţi,
prezentând în schimb, periodic, sume foarte mari de bani. În cazul în care
patronii vizaţi nu se conformau, erau supuşi unor suferinţe fizice, li se
distrugeau mărfurile sau locurile astfel încât până la urmă, aceştia acceptau
acest “soi” de protecţie.
Nenorocirea constă în faptul că acestor grupări nu le-a mai ajuns
teritoriul naţional profitând de noua situaţie geo-politică, de deschiderea
graniţelor şi libera circulaţie, au invadat mai întâi ţările vecine, ajungând
apoi în Europa Apuseană şi chiar în Statele Unite.
În contextul criminalităţii din România anilor ’90, primele manifestări
ale crimei organizate străine pe teritoriul ţării, au aparţinut acestor grupări de
“Rakeţi” care în marea lor majoritate au acţionat împotriva unor conaţionali
aflaţi la noi în interes de afaceri sau ca turişti.
Membrii acestor echipe acţionează de regulă în grupuri de 2 – 10
indivizi, conduse de foşti luptători în Afganistan, înarmaţi şi gata oricând să
folosească orice categorie de armament uşor, grenade sau exploziv.
Deplasarea grupurilor se face cu autoturisme, au în dotare staţii de emisie –
recepţie, iar unii membrii ai bandelor, în timpul anchetelor au declarat că
sunt dirijaţi din umbră de către organe de informaţii ale ţărilor de origine, în
favoarea cărora întreprind şi unele acţiuni de culegere de informaţii.
27
Mafia galbenă
28
Grupările internaţionale arabe şi turceşti
Mafia ţigănească
29
a fost dublu faţă de indicele general de creştere a participanţilor la săvârşirea
de infracţiuni.
Înclinaţia spre delicvenţă a multor ţigani s-a manifestat cu
recrudescenţă sporită încă din primii ani de după Revoluţie, cu tendinţe de
îmbrăţişare a formelor superioare ale crimei, respectiv spre organizare şi
principii de tip mafiot. Se remarcă în acest sens, constituirea infractorilor în
grupuri mari, ierarhizate, cu conducători şi structură bine definită în care se
cultivă păstrarea deplină a secretului şi executarea fără rezerve a ordinelor
date de marii mafioţi. Ca mod de acţiune se remarcă jafurile organizate în
grup, “şmen-urile”, traficul de carne vie, sechestrarea de persoane, taxa de
protecţie, şantajul şi chiar spălarea banilor proveniţi din infracţiuni.
În acest sens putem exemplifica grupurile constituite pe principii
mafiote conduse de ţiganii Duduianu Petrişor, zis “Cristofor” (grup din care
fac parte peste 60 de ţigani), precum şi acela condus de Reget Petrişor, zis
“Istronom” din care fac parte peste 50 de ţigani, dar nu de mică importanţă
este şi grupul condus de Stoica Gheorghe, zis “Gigi Ursaru”, ori acela
condus de Ion Titişor, zis “Fane Spoitoru” sau Constantinescu, zis “Gigi
Boieru”.
30
CAPITOLUL II
BANII MURDARI
Secţiunea I
31
capitalul fierbinte” speculativ, care se investeşte de regulă pe termen scurt
garantând profituri uriaşe şi mai ales anonimatul depunătorilor sau
investitorilor.
Trebuie menţionat că “ banii fierbinţi” sau capitalul “ fierbinte” nu
este tot una cu banii “murdari”, aceştia din urmă făcând însă parte din prima
categorie, deosebirea esenţială constând în aceea că dacă banii murdari
provin din afaceri criminale, cei “fierbinţi” au provenienţă legală, sunt
urmarea unor tranzacţii legale, dar devin ulterior “murdari” deoarece
deţinătorii lor îi investesc în practici ilegale precum contrabanda, evaziunea
fiscală, corupţia, exportul ilegal de capital şi altele.
Cea mai cunoscută sursă de bani “murdari” este traficul de droguri,
datorită faptului că prin el se generează la nivel planetar profituri anuale de
multe miliarde de dolari, iar prin operaţiuni financiare şi comerciale ilicite,
aceste imense sume dispar dintr-un loc pentru a apărea multiplicate în alte
locuri, căpătând astfel o aparenţă de legitimitate.
Profituri imense se obţin însă şi pe alte căi : comerţul ilegal cu arme,
traficul cu aur, traficul cu carne vie, dar şi prin alte forme ale delicvenţei ce
include corupţia politică pe scară mare, evaziunea fiscală, contrabanda,
falsificarea şi contrafacerea biletelor bancare şi altele.
Această mânuire a banilor prin diferite tranzacţii de natură să şteargă
urmele sursei şi originii acestora, constituie “ spălarea banilor” , termen tot
mai mult uzitat pe plan internaţional în mediile financiar-bancare şi chiar
guvernamentale.
În directiva Consiliului Comunităţii Europene nr.91/308 din 10 iunie
1991 se menţionează că “ spălarea banilor “ înseamnă următorul
comportament atunci când este comis cu intenţie:
transformarea sau transferarea unei proprietăţi, ştiind că aceasta este
32
derivată dintr-o activitate criminală sau dintr-un act de participare la o
astfel de activitate, în scopul ascunderii sau mascării originii ilegale a
proprietăţii respective;
ascunderea sau mascarea adevăratelor naturi, surse, amplasări, mişcări,
drepturi şi deţineri legale de proprietate ştiind că acea proprietate este
derivată dintr-o activitate criminală sau dintr-un act de participare la o
astfel de activitate;
achiziţionarea, posesia sau folosirea unei proprietăţi ştiind că, în
momentul primirii ei, acea proprietate derivată dintr-o activitate
criminală;
participarea, asocierea la comitere sau la tentativele de comitere,
precum şi fapta de a ajuta, facilita sau sfătui pe cineva în scopul oricărei
acţiuni menţionate în paragrafele anterioare.
Aceste acţiuni sunt făcute de subiecţii clasici, respectiv traficanţii de
droguri sau participanţii la infracţiunile ce reprezintă crima organizată.
Urmează apoi escrocii cu predilecţie care practică adevărate strategii de
fraudare a băncilor sau a altor instituţii financiare, manipulatorii
frauduloşi de bursă şi cei care falimentează ilegaL societăţile comerciale,
în realitate sustrăgând fondurile băneşti pe care le transformă sau transferă
în alte locuri în vederea sustragerii de la impozite şi taxe ori de la
obligaţiile ce le revin faţă de creditori.
33
şi nu în ultimul rând teroriştii şi chiar spionii.
Indiferent de activităţile criminale din care provin banii murdari,
spălarea lor pe plan internaţional, presupune trei faze distincte:
a. Scoaterea banilor murdari, proveniţi din acţiuni ilegale în afara
ţării şi depozitarea lor într-un cont dintr-o bancă din străinătate.
Scoaterea fizică a banilor se face, de regulă prin curieri care trec
sume peste graniţă prin contrabandă. Alteori sumele de bani sunt
expediate prin colete poştale sau prin diferite obiecte de colecţie
ce se expediază peste graniţă. Cel mai des utilizată şi deosebit de
eficace în cazul sumelor de bani este scoaterea banilor murdari
prin tranzacţii financiare.
De regulă membrii bandelor criminale efectuează în ţara de reşedinţă
operaţii financiare aparent legale, între care emiterea de cecuri bancare
acreditive, instrumente de bursă, acţiuni la purtător şi în felul acesta sumele
ce trebuiesc spălate ajung în conturile din străinătate.
34
multe ori la niveluri superioare.
Trebuie să amintim aici şi despre aşa-zisa “economie clandestină” sau
“subterană” care include acele tranzacţii financiare sau comerciale care nu
lasă urme în documentele oficiale contabile sau fiscale. Deosebirea esenţială
dintre sumele de bani ce formează economia subterană şi cele ce reprezintă
“banii murdari” este aceea că primele provin din activităţi legale şi nu din
acte criminale, însă nu sunt introduse în circuitul legal pentru a putea fi
sustrase de la plata impozitelor şi taxelor legale, într-un cuvânt ele formează
obiectul “evaziunii fiscale”.
Această “economie subterană” devine o problemă deosebit de critică
nu numai pentru ţările dezvoltate din Vest. Exemplu SUA pierde anual
conform calculului specialiştilor, 100-150 miliarde dolari care reprezintă
sume ce trebuie să fie încasate ca impozite sau taxe. În Italia economia
clandestină este de circa 21 la sută din venitul naţional, iar în Franţa aceasta
reprezintă valoric 8-10 miliarde dolari.
În luna iulie 1989 la Paris, şefii de state sau guverne ale celor 7 ţări
industrializate şi Preşedintele Comunităţii Europene, au convenit înfiinţarea
Grupului Operativ de Acţiune Financiară (FATF) cu scopul de a declanşa
lupta comună împotriva spălării banilor. Alături de cei 7 (SUA, Japonia,
Franţa, Marea Britanie, Italia, Canada) alte opt ţări (Suedia, Olanda, Belgia,
Luxemburg, Elveţia, Austria, Spania şi Australia) au aderat la FAFT în
intenţia de ase lărgi experienţe şi a putea fi exprimate punctele de vedere şi
35
concluziile desprinse din lupta împotriva spălării banilor la nivel naţional şi
internaţional.
Ca punct de referinţă în procesul de reglementare pe plan internaţional
a concepţiei de luptă împotriva traficului ilegal de stupefiante şi implicit a
spălării banilor murdari este de reţinut Convenţia Organizaţiilor Unite
adoptată la 19 decembrie 1988 la
Viena, precum şi Directiva nr.91/308 din 10 iunie 1991 a Consiliului
Comunităţii Europene care a adus o nouă definire mai realistă a noţiunii de
spălare a banilor, definire la care m-am referit anterior.
În contextul promovării de reglementări juridice la nivel internaţional,
un loc important îl ocupă documentele adoptate la Strassburg de către
Conferinţa Europeană privind spălarea banilor, respectiv de către Comitetul
European pentru probleme criminale, în perioada 28-30 septembrie 1992.
Acestea sunt de natură să completeze
36
procedura de confiscare, măsuri provizorii care se impun chiar şi
aplicarea sechestrului, pentru a se preveni înstrăinarea bunurilor ce
fac obiectul cercetărilor;
- faptul ca una din părţi să nu poată invoca secretul bancar pentru a
justifica refuzul său în cooperarea solicitată.
Filiera Pizza
37
au cedat tentaţiei înavuţirii rapide şi au început să comercializeze stupefiante
în paralel cu produsele de bază.
Tehnici elaborate
38
pe sistemele bancare clandestine. Anumite comunităţi care au încredere în
sistemul bancar tradiţional au stabilit sisteme paralele pentru transferarea
fondurilor. Principiul acestui sistem constă în depozitarea fondurilor la un
particular din ţara sa şi recuperarea fondurilor de la o altă persoană dintr-o
ţară terţă.
“ Modelul” Francez
39
consorţiului, de cele mai multe ori din surse oculte. În final pe o lungă
perioadă banca este întotdeauna câştigătoare.
40
Secţiunea a II a
41
Neverificarea faptică a garanţiilor în baza cărora se acordă credite, din
neglijenţa unor funcţionari bancari sau prin coruperea acestora, este o altă
formă de prejudiciere tot mai frecvent utilizată.
Un alt fenomen de amploare, cu care se confruntă destul de des
societăţile bancare este cel al emiterii de către diverşi agenţi economici, a
unor CEC-uri din carnete cu limită de sumă care însă nu au acoperire în
disponibil în cont.
Alături de acestea, în practică mai pot apărea şi celor prevăzute şi
sancţionate tot de Codul Penal: delapidarea, furtul, gestiunea frauduloasă,
trafic de influenţă, etc.; trebuie menţionat faptul că societăţilor bancare,
funcţionând ca societăţi comerciale, le sunt aplicabile prevederile Legii
nr.31/1990 şi le sunt opozabile faptele incriminate ca infracţiuni în acest act
normativ.
Din datele oficiale rezultă tot mai evident că unele societăţi
comerciale, îndeosebi cele cu participaţie străină, încalcă în mod vădit
legislaţia economică actuale, producând grave prejudicii intereselor
economico-financiare ale statului şi ale unor întreprinzători particulari, prin
atragerea acestora în afaceri ilicite. În unele situaţii, anumiţi cetăţeni străini,
profitând de carenţele existente în legislaţia economică şi lipsa unor
sancţiuni severe, şi-au creat societăţi comerciale cu sedii fictive, în scopul
vădit de a se sustrage organelor de stat urmărind derularea unor operaţii
comerciale frauduloase sau neplata către stat a taxelor vamale ori impozitul
pe circulaţia mărfurilor şi pe profit.
42
sectorului bancar particular. Înfiinţarea şi dezvoltarea băncilor comerciale a
pus la dispoziţia crimei organizate şi a reţelei de infractori cu gulere albe nu
numai posibilitatea de a produce bani prin activităţi bancare, ci şi de a
ascunde, spăla sau reinvesti profiturile lor.
Spălarea banilor proveniţi din operaţiuni ilicite este numai unul dintre
multiplele aspecte al unui proces mult mai vast, bazat pe de o parte pe
operaţiuni financiar-bancare, pe investiţii şi operaţiuni comerciale ce au loc
în economia reală, iar pe de altă parte pe tranzacţii care au loc în economia
subterană, paralelă cu cea reală.
Creşterea unei imense mase monetare speculative în toată lumea, ca şi
în România, în detrimentul rezervelor statului, este legată de diverşi factori
economici care operează cu predilecţie în această perioadă de tranziţie,
fenomene care sunt de natură a descuraja orice încercare de control asupra
tranzacţiilor financiar-bancare de către o singură instituţie, aşa cum este
Banca Naţională şi creează condiţii de comercializare a “banilor murdari”
sau “fierbinţi”.
Pentru a înţelege mai bine motivele creşterii explozive a masei de
capital speculativ care circulă prin venele circuitului financiar-bancar
românesc dar, în corelaţie cu finanţele internaţionale trebuiesc amintite
câteva procese strâns legate de spălarea banilor murdari.
Un prim proces este acela de dezvoltare şi integrare, atât pe plan
intern cât şi pe plan internaţional, al “pieţelor ilicite”. Această dezvoltare a
pieţelor ilegale, cu prioritate în centrul şi estul Europei, după anul ’90 a
determinat o expansiune corespunzătoare a delicvenţei transnaţionale şi a
necesităţii imperative ca aceasta să stabilească legături cu instituţiile
financiar-bancare care găzduiesc “banii murdari" sau “capitaluri fără patrie”.
Se poate afirma că orice acţiune criminală de anvergură, care îşi propune
43
realizarea de câştiguri mari, dar în acelaşi timp urmăreşte şi evitarea
controlului şi măsurilor represive ale instituţiilor specializate ale statului,
trebuie să-şi formeze legături strânse în sistemul bancar şi financiar.
Reţelele criminale complexe, care includ şi infractori străini ori au
legături cu reţele internaţionale, recurg la “spălarea” câştigurilor realizate
prin instituţii banker străine, care practică curent asemenea operaţiuni şi au
drept clienţi reţelele mafiote transnaţionale. În asemenea situaţie, sumele în
valută realizate din activităţi criminale desfăşurate în România sunt scoase
peste graniţă fie prin operaţiuni comerciale deghizate, fie prin scoaterea
fizică peste frontieră prin curieri specializaţi.
Un al doilea proces cu o contribuţie importantă din punct de vedere
cantitativ la formarea “banilor murdari” sau “fierbinţi” este constituit din
activităţile economice “subterane”.
Referitor la ţara noastră, Comisia Naţională de Statistică a elaborat un
procent de 25% ca fiind echivalentul economiei subterane, iar Raportul
Serviciului Român de Informaţii a avansat ipoteza că economia subterană
deţine 35 – 45% din PIB al României – ipoteză pe care o considerăm mai
realistă.
Este evident că prezenţa economiei subterane este o sursă foarte
importantă pentru producţia de bani murdari sau fierbinţi, care în final se
transformă în mase de capital speculativ, atât în ţară cât şi pe plan
internaţional.
Cel de-al treilea izvor de bani murdari sau fierbinţi care alimentează
crima organizată transnaţională, este exodul de capital din ţările din Lumea a
treia, inclusiv din România şi celelalte state din fostul lagăr comunist, către
ţările occidentale dezvoltate. Afacerile deosebit de păguboase făcute de către
unor societăţi bancare, urmărirea de către acestea cu preponderenţă a
44
intereselor personale, a avut drept urmare faptul că ele şi-au pierdut
credibilitatea în faţa cetăţenilor, care în loc să depună economiile personale
în conturi, preferă să le tezaurizeze, să ţină banii “la ciorap” şi să-i consume
rapid. Aspectul este deosebit de dăunător pentru că prosperitatea unei naţiuni
nu constă într-un consum neraţional şi continuu, ci în venitul naţional care se
îmbogăţeşte şi prin economiile făcute de cetăţeni şi depuse în societăţile cu
profil bancar.
În al doilea rând, urmărind satisfacerea intereselor proprii, societăţile
bancare nu şi-au adus contribuţia necesară în relansarea economiei naţionale,
prin investirea de fonduri în proiecte de anvergură, în domeniul industrial şi
agricol şi care să asigure un nivel ridicat de siguranţă pentru Statul Român,
dar şi pentru fiecare cetăţean.
Contrar acestor principii, cadre cu funcţii de conducere şi administrare
în domeniu, în complicitate cu elemente autohtone şi străine, multe făcând
parte din reţele ale crimei organizate, experimentate în operaţiuni
frauduloase au folosit metode şi tehnici abile pentru acoperirea infracţiunilor
deosebit de grave săvârşite, producând pagube de proporţii unor instituţii
bancare prin spolierea de fonduri ceea ce însemnează mii de miliarde de lei,
cu repercursiuni deosebit de negative asupra situaţiei economice a întregii
naţiuni.
Cea mai mare a faptelor grave constatate în prezent în sectorul
financiar – bancar a fost favorizată şi chiar determinată de nerespectarea şi
nesocotirea prevederilor legale, de atitudinea arbitrară a organismelor de
control social.
45
BIBLIOGRAFIE
1. Constituţia României
2. Codul Penal al României – Partea generală
3. Legea pentru modificarea şi completarea Codului Penal nr.104/92
4. Legea pentru modificarea şi completarea Codului Penal nr.140/96
5. Codul de procedură penală al României
6. Legea pentru modificarea şi completarea C.p.pen. nr.45/93
7. Legea pentru modificarea şi completarea C.p.pen. nr.141/96
8. Legea nr.31/90 – privind societăţile comerciale
9. Legea nr.33/91 – privind activitatea bancară
10.Legea nr.34/91 – Statutul Băncii Naţionale a României
11. Aurel Dincu – Bazele criminologiei , editura Proarcadia, 1993
46
17. Costică Voicu – Banii murdari şi crima organizată, Editura Artprint,
Bucureşti, 1995
18. Rapoartele de analiză asupra măsurilor intreprinse de Poliţia Română
Print, 1994
21. Inspectoratul General al Poliţiei – Documentar privind crima organizată,
1993, 1996
22. Inspectoratul General al Poliţiei, Documentar privind terorismul, 1993 –
1996
23.Revista Poliţia Română – Colecţia 1996, 1997
24.Ordine şi Instrucţiuni ale MI şi IGP privind formele de manifestare ale
crimei organizate în România
47