TIPOLOGII INFRACTIONALE ,

PRIORITARE IN CERCETAREA CRIMINOLOGICA

T5. CRIMA ORGANIZATA

5.1. DEFINIREA CRIMEI ORGANIZATE

Existenta unei ambiguitati cu privire la definirea si delimitarea conceptelor de

“crima organizata”,”mafie”si respectiv ceea ce ramine din sfera activitatii
infractionare dupa separarea celor doua componente, a condus la unele confuzii in
stabilirea stadiului pe care 1-a atins criminalitatea intr-un stat sau altul, ceea ce explica
faptul ca unele tari nu recunosc ca se confrunta cu fenomenul crimei organizate, in
timp ce altele sustin ca lupta impotriva mafiei. Asemenea confuzii au repercursiuni
atat la nivel national cat si international, in sensul ca nu se pot stabili cele mai
eficiente strategii de prevenire si combatere a fenomenelor de criminalitate, crima
organizata si mafie .
Punctul de referinta al autorilor studiilor in domeniu l-a constituit definitia
data mafiei de catre Giuseppe Rizolleto si Gaetano Mosca in lucrarea "Mafiotii din
Vicaria", scrisa in 1863. Potrivit acestor autori: "mafia reprezinta e expresie
curenta, folosita pentru a desemna un grup de indivizi aroganti si violenti, uniti
intre ei prin raporturi secrete si de temut, aflati la originea unor actiuni
criminale".
In conceptia specialistilor din tarile unde crima organizata se manifesta in
mod pregnant in viata de zi cu zi, aceasta este defmita prin "existenta unor
grupuri de infractori, structurate in ideea infaptuirii unor activitati ilegale,
conspirative, avand drept scop principal obtinerea de profituri ilicite, la cote
deosebit de ridicate";
Conform art. 16 din Constitutia Mexicana, adoptata in 1993 si a
prevederilor Codului de Procedura Penala din Mexic, conceptul de crima organizata
este definit ca: "actiunea a trei sau mai multi indivizi care se organizeaza in
conformitate cu anumite reguli de disciplina, sub o anumita comanda ierarhica,
pentru a comite infractiuni cu violenta, indeosebi in scopuri lucrative";
La cea de a V-a Conferinta a O.N.U., privind "prevenirea criminalitatii si
tratamentul infractorilor", s-a elaborat o rezolutie speciala - Crima ca forma de
afaceri - in care sunt subliniate patru criterii definitorii pentru crima organizata,
respectiv:
1. scopul: obtinerea de castiguri substantiale;
2. legaturi: bine structurate si delimitate ierarhic in cadrul grupului;
3. specific: folosirea atributiilor si relatiilor de serviciu ale participantilor:
4. nivel: ocuparea de catre participant a unor functii superioare in economie si
societate.
 Rezulta in mod clar, din cele prezentate mai sus, tendinta de a se atribui
conceptului de crima organizata definitia organizatiilor criminale implicate in
activitati compatibile cu acest segment infractional.
In Conventia - Cadru a Natiunilor Unite impotriva crimei organizate, se
mentioneaza la art. 1:
(1). In sensul prezentei conventii, prin "crima organizata" se inteleg activitatile
unui grup de trei sau mai multe persoane, cu legaturi de tip ierarhic sau relatii
personale, care permit liderilor lor sa realizeze profituri sau sa controleze teritorii
sau piete, interne sau straine, prin violenta, intimidare sau coruptie, atat pentru
sprijinirea activitatii criminale, cat si pentru a infiltra economia legitima, in special
prin:
(a), trafic ilicit de droguri sau substante psihotrope si spalarea banilor, asa cum au
fost definite in Conventia Natiunilor Unite impotriva Traficului Ilicit de Stupefiante
si Substante Psihotrope, din 19 decembrie 1988 -V1ENA;
(b). trafic de persoane, asa cum a fost definit in Conventia pentru Suprimarea
Traficului de Persoane si a Exploatarii Prostituarii altor persoane, din 02 decembrie
1949;
(c). falsificarea de moneda, asa cum a fost definita in Conventia Internationala
pentru Suprimarea Falsului de Moneda, din 20 aprilie 1929;
(d). traficul ilicit sau furtul de obiecte culturale, asa cum a fost definit de
Conventia UNESCO asupra mijloacelor de Interzicere si Prevenire a Importului
Ilicit, Exportului si Transferului Drepturilor asupra Proprietatii Culturale, din 14
noiembrie 1970, si de Conventia UNIDROIT asupra Obiectelor Culturale Furate sau
Exportate Ilegal, din 24 iunie 1995;
(e). furt de materiale nucleare, folosirea lor improprie sau amenintarea folosirii
lor impotriva publicului, asa cum au fost definite de Conventia privind Protectia
fizica a materialelor nucleare, din 03 martie 1980;
(f). acte teroriste;
(g). trafic ilicit sau furt de vehicule cu motor;
(h). corupere a oficialitatilor publice.
(2). In sensul prezentei Conventii "crima organizata" include comiterea unui act
de catre membrii unui grup, ca parte a activitatii infractionale a unei asemenea
organizatii.
Conceptele de criminalitate, crima organizata si mafie, reprezinta segmente
infractionale cu valente de fenomen, diferentiate intre ele prin:
a. gradul de pericol social al activitatilor infractionale compatibile cu fiecare
segment interactional in parte, de natura sa afecteze sectoare ale vietii economice,
sociale §i politice in stat;
b. nivelul de organizare si structurare a asociatiilor criminale, care se
raporteaza la fiecare concept in parte;
c. metodele si mijloacele folosite de organizatiile criminale pentru atingerea
scopului propus;
d. scopul urmarit.
In raport de cele patru criterii enuntate mai sus, conceptele de criminalitate ,
crima organizata si mafie ar putea fi delimitate dupa cum urmeaza:
 1. Intr-o acceptiune mai larga, criminalitatea ar putea fi defmita ca
reprezentand totalitatea actelor si faptelor infractionale comise intr-o anumita
perioada pe un spatiu teritorial delimitat.
2. Crima organizata reprezinta acel segment infractional la care se
raporteaza activitati ilegale de natura sa afecteze grav anumite sectoare ale vietii
economice, sociale si politice, desfasurate prin diverse metode si mijloace, in mod
constant, planificat si conspirat, de catre asociatii de indivizi, cu o ierarhie interna
bine determinata, cu structuri specializate si mecanisme de autoaparare, in scopul
obtinerii de profituri ilicite, la cote deosebit de ridicate.
3. Mafia reprezinta acel segment infractional la care se raporteaza activitati
ilegale deosebit de periculoase, desfasurate prin metode agresive de asociatii de
indivizi cu o structura organizatorica ierarhizata si un lider autoritar, avand la
baza un cod de conduita obligatorie, ritualuri de admitere a membrilor si o lege a
tacerii, in scopul instituirii controlului asupra unor sectoare ale economiei sau
chiar asupra unor niveluri de decizie ale societatii si a obtinerii de castiguri
fabuloase.

5.2. DEFINIREA MAFIEI SI A ORGANIZATIILOR

CRIMINALE

In conformitate cu art. 416 bis, alin. 3, din Codul Penal italian ,,Asociatia este
de tip mafiot cand cei care o compun, recurgand la intimidare, constrangere si
facand uz de legea tacerii, comit infractiuni in scopul dobandirii directe sau
indirecte a gestiunii si controlului unor activitati economice, adjudecarii unor
servicii publice si altele, pentru realizarea de profituri si avantaje nejustificate
in cont personal sau pentru terti".

In conceptia Interpol, organizatiile criminale ar putea fi impartite in cinci

grupe distincte:
a. Familiile mafiei, in care se regasesc, de regula, structuri ierarhice, norme
interne de disciplina, un cod de conduita si o anumita diversitate de activitati ilicite
(cartelurile columbiene ale drogurilor, bandele de motociclisti etc.).
b. Organizatiile profesionale, ai caror membrii se specializeaza in una sau
doua tipuri de activitati criminale (traficul de masini furate, laboratoarele clandestine
pentru fabricarea drogurilor, imprimerii clandestine de moneda falsa, rapiri de
persoane pentru rascumparare, jafuri organizate etc.).
c. Organizatiile criminale etnice, ca rezultat al unui concurs de imprejurari,
cum ar fi imensa diferentiere a nivelurilor de viata, severitatea excesiva a
procedurilor de imigrare, expansiunea geografica, slabiciunea legilor (,,Triadele" -
societati criminale chineze, "Yakuza" - grupari japoneze, "Kastafaris" - grupari
jamaicane si altele).
d. Reciclarea banilor, fenomen international cu o clientela variata: vanzatori
stanjeniti de milioanele de dolari lichizi obtinuti din afaceri ilicite, oameni de afaceri
care incearca sa se sustraga de la impozite, detinatori de fonduri obscure destinate
coruptiei si mituirii, oameni "obisnuiti" care incearca sa-si ascunda capitalurile.
e. Organizatiile teroriste Internationale, care practica asasinatele, deturnarile
de avioane, rapirile de persoane etc. sub diferite motivatii (politice, militare, religioase
sau rasiale).

Principalele ţări unde există grupuri de infractori sub denumirea de

“MAFIE” sunt :

Italia: - Cosa Nostra Siciliană

- Camorra
- ’Ndrangheta
- Sfânta Coroană Unită

Franţa: - Mafia siciliană

- Camorra

Anglia: - Mafia italiană

- Triada chineză
- Mafia Roşie (rusă)
- Grupurile criminale jamaicane

S.U.A: - Cosa Nostra

- Mafia Siciliană
- Camorra Napolitană
- ’Ndrangheta Columbiană
- Sfânta Coroană Unită
- Triade chinezeşti
- Boryukudan din Japonia

Australia: - ‘Ndrangheta din Calabria

- Familiile cu bazele în Griffith (un district agricol la vest de Sidney)
Brazilia: - Escadroanele Morţii
- Mafia italiană
- Bicheiros

Canada: - Triada chineză

- Mafia italiană
- Cartelurile columbiene

Columbia: - “La Costena” (de-a lungul Atlanticului)

- Antioquia şi Cauca Valley ( din zonele centrale şi estice)
- Cartelul Medellin
- Cartelul Cali
- Coast Cartel
- Asse del Caffe
- Norte del Valle
- Ibaque
- Santander
- Orgota

Japonia: - Yacuza (joc de cărţi japonez)

- Boryokudan “familia”

Mexic: - Cartelul din Golf

- Cartelul Pacificului
- Cartelul Tijuana

Rusia: - Mafia cecenă

- Georgienii
- Armenii
- Mafia caucaziană

În Europa Centrală şi de Est, criminalitatea a atins cote alarmante cu deosebire

în spaţiul C.S.I.- Iugoslavia, Albania şi Bulgaria (Comunitatea Statelor
Independente). Forţa crimei organizate este pusă în evidenţă mai ales prin influenţa
ei deosebită în planul destabilizării situaţiei interne care a cunoscut transformări
esenţiale : trecerea de la economia centralizată la cea de piaţă, de la regimul politic
autoritar la cel democratic şi de la un sistem centralizat de securitate la un sistem
naţional de securitate independent.
 Mass-media occidentală a acordat atenţie în ultima perioadă, extinderii
autorităţii organizaţiilor de tip mafiot pe continentul european, subliniind că,
prăbuşirea “Cortinei de Fier” a înlesnit nu numai liberalizarea legăturilor dintre
persoanele fizice şi organizaţiile legale din Est şi Vest, ci şi dintre cele ilegale.
Potrivit cotidianului britanic “The Times”: “poliţia cehoslovacă a dezvăluit în
1991, că între organizaţiile mafiote din Rusia şi mafia italiană, s-ar fi încheiat un act
privind traficul de narcotice şi substanţe folosite la fabricarea de arme nucleare”.

Peste tot în aceste teritorii, inclusiv România, ordinea civilă s-a degradat,
inflaţia a înregistrat un salt extraordinar, criminalitatea a crescut alarmant, piaţa
neagră este o prezenţă cotidiană, la vedere.
Deschiderea frontierelor în toată această regiune a facilitat mişcarea persoanelor
şi a mărfurilor, impulsionând piaţa liberă dar şi criminalitatea. Folosind forţa
financiară de care dispun, grupurile crimei organizate au penetrat foarte rapid
democraţiile aflate în faza incipientă, au corupt oficialităţile politice şi
guvernamentale, de regulă reprezentate de persoane voluntariste, slab pregătite
pentru a conduce, uşor influenţabile.
O stare puternic dezechilibrată s-a instalat şi adâncit fără ca autorităţile să
intervină, acceptând jocul grupărilor criminale, care şi-au pus în aplicare întregul
arsenal, mai rafinat sau mai brutal, de mijloace şi metode de acţiune.
Procesul de privatizare care s-a declanşat în absenţa unei reglementări clare şi a
unei minime strategii a fost benefic pentru lumea interlopă, precum şi pentru fosta
nomenclatură, care a avut la dispoziţie de la început forţa financiară necesară pentru
a acoperi importante părţi din capitalul scos la privatizare.
Fiecare din ţările Europei Centrale, de Sud şi de Est îşi are propria istorie a
acestei perioade, dominate de o puternică instabilitate şi o reală ofensivă a crimei
organizate. Sunt foarte multe elemente componente comune tuturor acestor ţări, dar
fiecare dobândeşte particularităţi şi caracteristici ce le individualizează traiectoria în
zone foarte apropiate de epicentrul crimei organizate tradiţionale.
Spaţiul dintre C.S.I şi Germania este denumit “piaţa comună a crimei”,al cărui
epicentru este localizat în Germania.
Este suficient de amintit că Albania, Croaţia, Bosnia, Serbia, sunt apropiate
geografic de Italia, denumită sau recunoscută ca “Universitatea Mafiei”, precum şi
faptul că în Italia există puternice comunităţi de albanezi, croaţi şi sârbi după cum în
teritoriile Europei Occidentale, de zeci de ani (Germania, Austria, Franţa, Olanda)
s-au stabilit cetăţeni din spaţiul sud- est european.
Mafia albaneză este recunoscută în cea mai violentă şi mai bine organizată
grupare criminală cu capacitate de acţiune . După ce “s-au şcolit” în Italia, de la
profesioniştii Cosei Nostra şi Mafiei Siciliene, grupurile de albanezi au revenit pe
teritoriul natal iniţiind şi dezvoltând un intens trafic de droguri, o veritabilă industrie
a prostituţiei, migraţiei clandestine a albanezilor în Italia şi Grecia, comerţul cu
armament şi muniţie destinat teatrelor de război cu Iugoslavia, o contrabandă masivă
cu alcool, ţigări, petrol. A fost etapa de consolidare financiară a mafiei albaneze care
a permis acesteia să penetraze, să subordoneze cele mai înalte zone ale politicului,
armatei, poliţiei şi justiţiei.
Bulgaria, ţara care promitea între anii 1992-1994 că va depăşi repede şocul
provocat de trecerea la democraţie, a intrat într-o criză generalizată, materializată în
prăbusirea economiei şi finanţelor, în înflorirea banditismului şi a violenţei, în
punerea sub anestezie a autorităţilor.
Crima organizată în Bulgaria are culoarea roşie: zecile de mii de
sovietici ,militari, spioni, au pus pe picioare o veritabilă industrie a crimei. În primă
fază şi aici, scenariul a fost cel clasic: contrabandă, trafic masiv de droguri,
prostituţie, migraţie clandestină, jaf asupra proprietăţii de stat. Perioada de
consolidare a mafiei bulgare a constituit-o intervalul de aplicare a embargoului
asupra Iugoslaviei. Încălcarea embargoului a fost dictată de mafia autohtonă şi
mafia rusă.
Puterea politică a acceptat şi astfel s-a pus pe picioare o adevărată industrie a
încălcării embargoului. Crima organizată, deja mafie, şi-a împărţit domeniile creând
filiere strict specializate pentru comercializarea de armament, carburanţi, materiale
de construcţii, echipament militar , mărfuri alimentare şi industriale.
Anul 1992 a marcat începutul expansiunii mafiei roşii. Statele Unite ale
Americii şi Occidentul European trăiesc un veritabil coşmar –expansiunea mafiei
roşii – înţelegând prin aceasta, tot ce au produs în materie criminală teritoriile
fostului Imperiu Sovietic, fie că au fost republici, regiuni autonome sau zone abia
cunoscute (Cecenia, Caucazia, Armenia, Dagastanul). Federaţia Rusă, înţeleasă ca o
entitate statală, este stafful mafiei roşii.
Analiştii occidentali compară Moscova de astăzi cu Chicago din anii ’30,
dominată de luptele dintre grupările criminale.
Frontul internaţional rezervat elitei mafiei roşii, are în structură zonele controlate
până nu de mult de KGB, în Germania, Franţa, S.U.A, America de Sud, ş.a.
Cert este că organizaţiile criminale au creat o piaţă comună a crimei şi dezvoltă
atât afaceri legale cât şi ilegale. În anul 1993 Boris Elţîn afirma : “crima organizată
a devenit ameninţarea numărul 1 pentru interesele strategice ale Rusiei şi pentru
securitatea sa naţională.” Un an mai târziu, tot el spunea: “crima organizată încearcă
să strângă ţara de gât şi a devenit cu adevărat problema numărul 1 a Rusiei de
astăzi.”
Asasinarea în 1998 la Sankt Petersburg a deputatei Galina Saraitova dictată de
mafia rusă, arestarea premierului ucrainean de poliţia elveţiană în cadrul unei
anchete de spălare a banilor, implicarea lui Boris Elţîn în afacerea AEROFLOT şi a
lui Primakov în obţinerea a 800.000 USD de la Saddam Husein, dau dimensiunea
complexităţii fenomenului.
Crima organizată a atins 40 % din PIB în Rusia; în ţările din estul Europei
(Ungaria, Bulgaria, Polonia), 30 % din PIB; în China, 30 % din PIB ;în Japonia, 28
% din PIB; în Franţa si Germania, 20 % din PIB ; în Suedia 15 % din PIB.
În privinţa “criminalităţii de masă sau convenţionale”, conform datelor statistice
furnizate deINTERPOL, aproape toate ţările de pe continent au cunoscut adevărate
explozii ale criminalităţii şi o creştere continuă a ratei acesteia. Semnificative sunt
datele referitoare la state europene. Ţări precum Bulgaria, Franţa, Olanda, Polonia,
Rusia, Ungaria şi Ucraina au cunoscut o rată a criminalităţii în creştere, iar ţări în
care fenomenul a cunoscut un regres ca: Suedia, Spania, Grecia, Belgia, Germania la
infracţiunile grave, se confruntă astazi cu probleme deosebite (trafic de droguri, fals
de monedă).
În contextul celor prezentate, creşterea criminalităţii în România din ultimii ani,
nu este o excepţie .

5.3. REGLEMENTARI IN ROMANIA

Specialistii romani , analizand fenomenul in formele lui de manifestare specifice

tarii noastre , definesc crima organizata ca fiind: activitatile desfasurate de orice
grup constituit din cel putin trei persoane, intre care exista raporturi ierarhice
ori personale, care permit acestora sa se imbogateasca sau sa controleze teritorii,
piete ori sectoare ale vietii economice si sociale, interne sau straine, prin
folosirea santajului, intimidarii, violentei ori coruptiei, urmarind fie comiterea
de infractiuni, fie infiltrarea in economia legala,
Constituie, de asemenea, acte de crima organizata, orice alte infractiuni
prevazute de legislatia penala, daca au fost savarsite in conditiile si scopurile
prevazute mai sus.
Infractiunile savarsite in conditiile si scopurile prevazute de conceptul de crima
organizata constituie acte ale acestei infractiuni si sunt:
- trafic de substante psihotrope ori toxice;
- furtul sau operatiunile interzise cu arme, munitii ,materiale sau alte materii
radioactive;
- falsul de moneda sau alte valori;
- furtul sau traficul ilicit cu bunuri ori valori care apartin patrimoniului
cultural si fondului arhivistic precum si cele susceptibile a face parte din
acestea;
 - traficul ilicit sau furtul de autovehiculelor;
- coruperea functionarilor publici sau a altor functionari;
- traficul ilicit de persoane si proxenetismul;
- actele de terorism;
- omorul;
- talharia;
- lipsirea de libertate;
- santajul.
Pedepsele prevazute sunt deosebit de aspre ajungand la inchisoare intre 15-25
ani s-au detentiune pe viata.