T4 GENEZA CRIMINALITATII ,

CONCEPTUL DE PREVENIRE , REACTIA SOCIALA .

4.1. GENEZA CRIMINALITATII

Pentru fundamentarea unei politici penale eficiente care sa fie in masura sa determine
prevenirea si combaterea fenomenului infractional , este imperativ necesar sa fie
identificati, analizati si explicati factorii care determina sau inlesnesc angrenarea intr-un
comportament deviant (criminal).
Studierea fenomenul criminal , ca fenomen social sau individual , apartine
macrocriminologiei sau microcriminologiei.

4.1.1. MACROCRIMINOLOGIA
( Cauzele fenomenului social al criminalitatii)
Factorii criminogeni ce determina criminalitatea ca fenomen social se clasifica in : factori
economici, factori demografici, factori culturali, factori politici si factori naturali (geografici).

4.1.1.1. Factori economici ce pot fl considerati cu continut criminogen :

a) Industrializarea
- ofera locuri de munca ,
- posibilitati de instruire si specializare ,
- cresterea nivelului de trai,
- mobilitatea populatiei spre zonele industriale din mediul rural, individul devenind un
necunoscut,
- navetismul prelungit,
- dezechilibrul psihologic cu efecte in starea de stres a muncitorilor ;
b) Somajul
- scaderea nivelului de trai,
- instabilitate emotionala,
- scade autoritatea tatalui ca si "cap al familiei".

c) Nivelul de trai - saracia si dorinta de inavutire imping spre delicventa .

d) Crizele economice
- scad salariile, creste rata somajului,
- apare specula,
- proprietatea este in pericol , atat a statului cat si cea particulara.
4.1.1.2. Factorii demografici

a) moblitatea sociala si urbanizarea :

- scade controlul social,
- structurile urbane nou formate sunt necuprinzatoare la inceput creanduse o presiune
emotionala.
b) emigrarea spre tari cu potential economic:
- tel neatins, frustrarea;
- necunoasterea legislatiei;
- acceptarea sclaviei si a muncii fortate;
- export de delicventa si criminalitate autohtona;
- import de criminalitate straina.
c) imigrarea din tari foarte sarace, asiatice , africane spre spatii favorizante economic:
- dezechilibru social pe zonele unde se instaleaza;
- ermetizarea etniilor;
- lipsa factorilor educationali in mediul etniilor;
- lipsa comunicarii cu autoritatile datorata necunoasterii limbii.
d) traficul cu fiinte umane:
- prostitutie;
- cersetorie;
- sclavie;
- dezvoltarea retelelor de trafic...;
- spalarea banilor;
- violenta maxima.

4.1.1.3. Factori socio-culturali

a) familia - celula de baza a societatii - asigura copilului siguranta, caldura, dragostea,
ingrijirea, intelegerea necesara dezvoltarii normale a acestuia - socializarea lui prin
imprimarea unui anumit standard valoric, precum si atitudini de acceptare sau respingere
fata de anumite valori sociale.
- familia contemporana si-a micsorat dimensiunile si rolul, apar sintagme noi
precum: "disparitia familiei", " familia in bucati", "familia asistata", "familia destramata";
- s-a dezvoltat concubinajul ;
- varsta casatoriei a crescut inspre 40 de ani ;
- procentajul divorturilor este in crestere ;
- preocuparea pentru parintii ori rudele in neputiinta a scazut.
b) scoala - dupa familie - este cea care asigura socializarea. In comparatie cu familia,
scoala are cateva avantaje:
- monitorizarea eficienta a comportamentului;
 - identificarea comportamentelor deviante ;

- controlarea comportamentelor deviante prin ordine si disciplina -

putand realiza ceea ce familia a esuat.
Copiii inadaptati social constituie o problema , comportamentul lor scolar fiind
caracterizat de : insubordonare, lipsa de interes, absenteism, repetentie, conduita agresiva in
raport cu cadrele didactice,etc.
c) anturajul - alaturi de familie si scoala - joaca un rol important in socializarea
(pozitiva sau negativa) a individului .
E.J. Glueck a facut un experiment pe 500 de persoane delicvente si 500 de persoane
nondelicvente . Observatia a fost urmatoarea : mai mult de 98% din grupul delicventilor
aveau in mare masura prieteni delincventi in timp ce ceilalti 500 nondelicventi aveau intr-un
procent mai mic de 8% prieteni delicventi . Concluzia lui Glueck: ,,tinerii nu sunt impinsi
catre delicventa de stress sau sunt incapabili sa reziste unui impuls natural catre
delicventa datorita controalelor sociale slabe; mai degraba, ei observa ,invata in
interactiunile grupului ca unele comportamente delicvente sunt incurajate si
recompensate de grup si ca recompensele anticipate depasesc in greutate posibilele costuri
sau pedepse asociate cu aceste comportamente, in anumite situati.”

d) impactul activitatilor din timpul liber

__e)_statutul marital - pare sa influenteze
-lipsa de interes pentru sport, cultura , arte,
comportamentul criminal .
tutun, fuga de acasa.
S-a constatat ca rata incarcerarilor este mai scazuta pentru vaduvi, urmeaza cei
casatoriti , cei singuri si apoi cei divortati (cu rata cea mai ridicata) .
__ f) clasa sociala, rasa, etnia - statisticile arata ca indivizii din clasele de jos comit
infractiuni interpersonale care sunt de obicei controlate (tinute in frau) de politie intr-o
proportie mai mare decat cei din clasa de mijloc;
- inegalitatea veniturilor poate avea mai multe sanse de a
genera un comportament violent in societatile democratice din pricina coexistentei inegalitatii
materiale;
- in aproape orice societate exista diferente in rata
criminalitatii la diferitele grupuri de rasa sau etnii .( In SUA ,in 1980 negrii reprezentau o
optime din populatie , dar jumatate din totalul arestatilor ereau de culoare .)

g) religia - joaca un rol important in combaterea delicventei prin influentarea morala a

comunitatii . In practica crestina se considera ca indepartarea omului de Dumnezeu
determina criminalitatea.
- cand religia este un element de control social, rolul sau poate fi foarte
ambiguu. Poate deveni un instrument al grupurilor de interese in lupta pentru putere si pentru
protejarea intereselor financiare .
 d) impactul mijloacelor de informare in masa (radio ,TV, presa scrisa ,internetul).
Prin informatiile pe care le prezinta ,de cele mai multe ori, influenteaza negativ
comportamentul deoarece:
- promoveaza criminalitatea prin emisiuni , filme , clipuri violente ;
- interfereaza cu justitia prin ,,procesele" prezentate, distorsioneaza informatiile si
prezinta (dezvaluie) informatii importante publicului inclusiv infractorului referitoare la
planurile politiei, procurorului (desfasurarea anchetei) etc.;
- amplifica importanta unei situatii date pentru a produce panica in
scop comercial.
Televiziunea reprezinta cel mai important factor de influenta media . Ea are un efect
deosebit asupra comportamentului social al adolescentilor:
- ii invata stilul de conduita agresiv;
- le reduce inhibitiile referitoare la agresiune;
- ii face insensibili si ii obisnuieste cu violenta;
- le contureaza imagini si scenarii pe care acestia ,ulterior, isi bazeaza actiunile.
S-a constatat ca televiziunea poate distorsiona perceptia lumii reale, telespectatorii
impatimiti vad societatea, in general, mai periculoasa indiferent de nivelul lor de educatie,
sex, varsta si gradul de apelare la celalalte mijloace media.

e) alcoolismul si consumul de droguri

- se crede ca alcoolul (in doze mici) elibereaza indivizii de propriile inhibitii si creste
nivelul testosteronului .
- intre consumul de alcool si violenta exista o legatura puternica; se cunosc urmatoarele:
 consumul de alcool este direct asociat cu unele infractiuni savarsite din
culpa ca : accidentele de circulatie sau accidentele de munca - cauzate de o
stare de ,,euforie" care diminueaza atentia, reflexele si creste timpul de
reactie ;
 intoxicatia cu alcool - betia incompleta - contribuie indirect la savarsirea
infractiunilor comise prin violenta - deoarece se manifesta prin
excitabilitate si impulsivitate.
Consumul de droguri este si el legat de violenta, dar, relatia dintre acesta si crima
este mai putin clara : consumul de droguri determina comportamentul criminal, sau
comportamentul criminal precede abuzul de droguri ?
Abuzul de droguri poate sa nu cauzeze comportamentul criminal, dar il intensifica .

4.1.1.4. Factori politici

a) razboiul
- instaureza haosul, anarhia economica si sociala, violenta.
 Rata criminalitatii creste in timpul razboiului si al perioadei postbelice ; in special
datorita cresterii greutatilor economice (blocadelor economice), sistemului rationarii
produselor de baza, reducerii castigurilor etc.
Statisticile oficiale ale delicventei juvenile releveaza o tendinta generala de crestere
datorata, in special, violentei contagioase, schimbarilor survenite in familie si in viata
sociala, in general.

b) revolutia - reprezinta acea stare de criza politica de mare amploare care se finalizeaza pe
cale conflictuala urmarindu-se inlaturarea de la putere a unui grup conducator , cucerirea puterii
politice si schimbarea oranduirii sociale.
In perioada desfasurarii acesteia si in cea imediat urmatoare, sistemul legislativ este
complet ignorat , se instaureaza haosul si anarhia sociala si economica care, la randul ei ,
conduce catre comportamentul criminal .
4.1.1.5. Factorii naturali (fizici – geografici)

Guerry si Quetelet - cu privire la factorii geografici - formuleaza ,,legea termica a

criminalitatii".
Influenta mediului fizic asupra (comportamentului) omului este mai mica decat
asupra plantelor si a animalelor, omul inventand numeroase mijloace pentru a rezista
intemperiilor naturii; totusi factorii de mediu se pot constitui in circumstante care, de la caz
la caz, pot modifica intr-o oarecare masura, influenta altor factori .
Variatiilor termice si barometrice nu li se poate recunoaste, in general, o influenta reala
asupra criminalitatii . In aceeasi masura , nici conditiile geologice sau fenomenele
cosmice nu influenteaza sau foarte putin influenteaza criminalitatea .

4.1.2. MICROCRIMINOLOGIA ( cauzele crimei ca act individual)

Infractorul este un individ obisnuit care in anumite imprejurari, in functie de factorii bio-
psiho- sociali in care s-a format poate comite o crima.

4.1.2.1. Factori ereditari

Cercetarea influentei ereditatii asupra criminalitatii s-a facut prin studierea familiei
si gemenilor :
- studiile referitoare la familie - au avut ca punct de plecare observatia ca, in general,
copiii tind sa semene cu parintii lor in ceea ce priveste infatisarea, purtarea
(comportamentul) si mentalitatea; ereditatea presupune chiar transmiterea insusirilor sau
caracterelor fizice, psihice de la parinti la copii . Sunt pareri care sustin ipoteza ca
tendintele criminale se mostenesc aproape in acelasi mod ca trasaturile si caracteristicile
fizice obisnuite. Totusi simpla existenta a ascendentilor sau descendentilor (criminali)
infractori nu este o dovada certa a ereditatii criminalitatii deoarece este posibil ca mediul
individului sa fie factorul determinant .
 - studiile referitoare la gemeni - au avut ca premisa existenta unei distinctii clare
intre gemenii monozigoti –( proveniti dintr-un singur ovul, fecundat - care sunt aproape
identici din punct de vedere fizic si psihic si care de multe ori nu pot fi deosebiti nici chiar de
propria familie) si gemenii dizigoti –( proveniti din mai multe ovule fecundate in acelasi timp -
care nu se aseamana si nu sunt confundati ca gemenii univitelini).

Tabel - Rezumatul datelor studiilor gemenilor

Gemeni monozigoti Gemeni dizigoti
Nr. perechilor % concordanta Nr. perechilor% concordanti

Lange (1929) 13 77 17 12
Legras (1932) 4 100 5 0
Rosanof si colegii (1934) 37 68 60 10

Kranz (1936) 31 65 43 53
Stumpfl (1936) 18 61 19 37
Borgstrom (1939) 4 75 5 40
Rosanof si colegii (1941) 45 78 27 18

Yoshimasu (1961) 28 61 18 11
Yoshimasu (1965) 28 50 26 0
Hayashi (1967) 15 73 5 60
Delgard si Kringlen (1976)31 26 54 15

Christiansen (1977) 85 32 147 12

Sursa: Clive R. Hollin, Psychology and Crime: An Introduction Criminological Psychology, Routledge, New
York, 1989 (retiparita in 1991,1992) p. 26.

4.1.2.2. Factori anatomo-fiziologici

a) Caracteristicile anatomo-morfologice - Malformatiile corporale, prin ele insele, nu

pot determina comportament deviant, nu exista un anumit tip de criminal - tipul
criminalului innascut care ar mosteni inclinatii criminale asa cum se mostenesc anumite
caracteristici anatomice , totusi , anumite defecte anatomo-morfologice (mic de statura,
schiop, ciung, etc.) pot influenta psihicul individului, constituind (de cele mai multe ori) un
handicap (nu numai fizic) care poate impinge indvidul spre retragere si comportament
deviant.
b) Sistemul nervos central - cercetarea relatiei dintre sistemul nervos central (SNC) si
comportamentul deviant (agresiv), s-a realizat in prezent folosind tehnicile moderne -
tomografia computerizata (C.T.), rezonanta magnetica (MRI), tomografia cu emisie
pozitronica (PET), tomografia cu emisie de foton unic (SPET) - sunt utilizate pentru a se
gasi (vizualiza) anormalitatile structurale si functionale din lobii: frontal - care pare sa
influenteze performantele neuropsihice - si temporal - care, in general, pare sa controleze
impulsurile si emotiile . Astfel a aparut ipoteza ca disfunctia lobului frontal poate caracteriza
delicventii violenti in timp ce disfunctia lobului temporal poate caracteriza agresiunea sexuala .
c) Sistemul nervos autonomic (SNA) - care controleaza multe dintre functiile
involuntare ale corpului ca : presiunea sangelui, activitatea inimii, plamanilor, cea
intestinala, nivelul hormonilor, fiind (influentat) modulat de sistemul limbic, care, la randul
lui, controleaza : motivatia, dispozitia, foamea, setea, furia si agresivitatea, amintirea,
sexualitatea etc.
Pare sa joace un anumit rol in cadrul comportamentului antisocial .
d) Neurotransmitatorii - substante chimice: care permit transmiterea impulsurilor
electrice inauntrul creierului . Stau la baza tuturor tipurilor de comportament, inclusiv a
comportamentului antisocial. In jur de 30 de studii - multe publicate dupa anii ' 80 - au
examinat legatura dintre neurotransmitatori si comportamentul antisocial, incercand sa
sugereze ca nivelurile a trei neurotransmitatori - serotomina, dopamina si norepinephina -
pot fi asociate cu un comportament antisocial .
e) Hormonii - tulburarile in dezvoltarea si functionarea sistemului glandular - tiroida,
suprarenala, pituitara - au consecinte asupra functionarii intregului organism, producand
modificari de comportament la unii indivizi .
O atentie mai mare s-a acordat legaturii dintre nivelul hormonal - in special
testosteronului si ciclului premenstrual la femei - si comportamentul agresiv si criminal.
Testosteronul (nivelul acestuia) poate reduce integrarea sociala ceea ce duce la ridicarea
nivelului deviantei.
Testosteronul este asociat cu delicventa juvenila. In cazul adultilor influenta acestuia
diminuandu-se. Schimbarile biologice (hormonale) survenite inainte si dupa ovulatie (ciclul
menstrual al femeii) sunt asociate cu irascibilitatea si agresivitatea .

4.1.2.3. Factori psihici

In ultimul secol, despartindu-se fenomenele psihice de cele strict biologice, s-a realizat
o clasificare a acestora in trei grupe :
(1) fenomene cognitive - senzatii, perceptii, reprezentari, memorie, imaginatie, limbaj
si gandire - sunt factorii orientativi, de cunoastere a situatiei;
(2) procese afective - trebuinte, aspiratii (motivatii), emotii, sentimente - sunt factori
propulsivi, determina actiunea (inclusiv crima);
(3) reactii motorii - reflexe, instincte, deprinderi, actiuni voluntare, vointa - sunt
factori de miscare, de punere in aplicare a dorintei, ideii (inclusiv aceea a comiterii crimei).
Criminologii sunt sceptici privind legatura personalitate – criminalitate .
Portrete temperamentale:
-colericul - puternic, recalcitrant, instabil, extrovertit.
-sangvinul - puternic, echilibrat,mobil, stabil,extrovertit.
- flegmaticul - puternic, echilibrat, inert, stabil, introvertit.
- melancolicul- slab , nervos,instabil, introvertit.
Afectiunile psihice ale infractorului:
Nevrozele - intense suferinte subiective ,inhibitii si tendinte de dependenta.
- se manifesta prin anxietate , fobie, obsesie , depresie.
Psihopatiile - tulburari de afectivitate , comportament sau caracter ce se manifesta prin
inadaptabilitate sociala si etica.
Psihozele - sunt grave tulburari ale afectivitatii comportamentale. Se manifesta prin delir
logoreic , halucinatie , stare maniacala, indiferenta fata de tot, neconcordanta in planul ideilor ,
vorbirii si comportamentului.

4.2. TRECEREA LA ACT (SAVARSIREA CRIMEI)

4.2.1. SITUATIA PREINFRACTIONALA

Actul infractional este raspunsul pe care personalitatea orientata antisocial il ofera unei
situatii determinate.
Trecerea la act (savarsirea crimei) este favorizata de anumiti factori endogeni - care
privesc persoana - exogeni - ce privesc mediul individului - si situationali - ce privesc o
anumita situatie -, factori care contureaza situatia preinfractionala.
(a) factorii endogeni - biopsihologici - vizeaza individul ca unitate biopsihologica
(au fost analizati anterior);
(b) factori exogeni - economici, culturali, politici - vizeaza mediul social al
individului ( au fost analizati ) ;
(c) factorii situationali - privesc o anumita situatie - au un rol real in savarsirea
crimei , pot fi rezumati la sapte intrebari: cine?, ce?, unde?, cu ce?, de ce?, cum?, cand?;

4.2.2. SAVARSIREA CRIMEI

Trecerea la savarsirea crimei este o etapa de miscare (dinamica) pe parcursul careia
se face trecerea la savarsirea crimei urmata de savarsirea propriu-zisa a acesteia.
Se pot distinge modele generale si modele particulare de trecere la act .

4.2.3. CLASIFICAREA CRIMINALILOR

a) Dupa gradul de constientizare :
- normali,
- anormali.
b) Dupa varsta:
- minori,
- majori.
c) Dupa repetabilitatea actelor criminate :
- primari,
- recidivisti.
d) Dupa caracterul avut:
- caracteriali,
- perversi,
- debili mintali.
e) Dupa performantele criminate :
- profesionisti,
- ocazionali.
f) Dupa comportament:
- agresivi (violenti),
- achizitivi.

4.3. CONCEPTUL DE PREVENIRE

Prin prevenire in sens criminologic se intelege, luarea unor masuri care sa

conduca la impiedicarea comiterii de crime, prin acestea intelegand acele actiuni sau
inactiuni pe care societatea le considera daunatoare pentru valorile sale materiale si
spirituale.
Prevenirea vizeaza acele comportamente care prezinta grad de pericol social in
masura sa necesite o reactie prin mijloace de drept penal.
Obiectul prevenirii este constituit dintr-un ansamblu de factori care favorizeaza
savarsirea faptei ilicite. In raport de gravitatea si rolul factorilor cauzali se poate alcatui
strategia combaterii cauzelor fenomenului ,pe diferite etape, fiecare cu obiective apropiate
sau mai indepartate.
Ca o conditie esentiala de eficienta trebuie avut in vedere faptul ca actiunea de
prevenire trebuie sa vizeze fenomenul in ansamblul sau si nu izolat pe domenii sau genuri
de infractiuni.
Conceptul de prevenire poate fi analizat sub doua abordari diferite:
• prevenirea predelictuala - constituie un ansamblu de masuri sociale luate de
organele de stat cu atributiuni specifice in stransa conlucrare cu diferite asociatii in
vederea eliminarii factorilor cauzatori de infractionalitate si care consta in principal in
identificarea, neutralizarea si inlaturarea acestora. Aceste masuri vizeaza in primul rand
educarea permanenta a membrilor societatii in spiritul respectarii legii.
Se urmareste eliminarea unor factori cum sunt: saracia, criza economica, lipsa
scolarizarii, carente in educatie, problemele de inadaptare sociala.
• prevenirea postdelictuala - ansamblul de masuri care vizeaza
resocializarea celor care au incalcat legea si au suferit o condamnare.
Scopul este de a contracara posibilitatea recidivarii actului criminal.
In cadrul acestui tip de prevenire actioneaza atat statul prin organele sale abilitate dar
si societatea civila, obstea. Avem astfel de a face cu masuri de asistenta postpenala constand
in asigurarea unui climat psiho-material adecvat cat si de incadrare in munca. In masura in
care se imbunatatesc conditiile materiale de viata ale oamenilor (conditiile instructiv-
morale ), criminalitatea se ponte reduce.
In functie de masurile prin care se realizeaza putem vorbi de mai multe moduri de
prevenire a criminalitatii.
 In etapa actuala asistam la o intensificare a masurilor de ordin social si indeosebi
masuri tehnologice menite sa reduca savarsirea faptelor antisociale, luand locul unor
masuri eminente represive.

a) modelul clasic - imparte prevenirea criminalitatii sub doua aspecte: prevenirea

generala; prevenirea speciala.
In cadrul prevenirii generale ideea principala o constitute utilitatea sociala a
pedepsei, conform careia scopul sanctiunii trebuie sa fie prevenirea generala, protejarea
societatii impotriva crimei facandu-se preponderent prin masuri penale si extrapenale
menite sa neutralizeze delicventul, fie prin eliminare fie prin metode educative.
Prevenirea speciala se refera la acele persoane care au savarsit deja o infractiune si
consta intr-un complex de masuri destinate sa impiedice savarsirea unor fapte antisociale
de catre aceasta categorie de persoane. In principal se insista spre introducerea unor
pedepse deosebit de aspre persoanelor recidiviste in scopul excluderii pentru cat mai mult
timp a acestora din societate.
b) modelul social - consta in utilizarea de masuri cu caracter social, anticipativ si
presupune participarea comunitatii in efortul de prevenire a criminalitatii, fara insa a trece
responsabilitatile din sarcina sistemului institutional in cea a societatii civile.
Modelul social are meritul de a contracara criminalitatea , introducand masuri de
asistenta comunitara acordata persoanelor cu handicap economic ,social ori psihologic.
In cadrul modelului social, prevenirea criminalitatii poate fi clasificata in:
-prevenire primara ;
- prevenire secundara ;
- prevenire tertiara.
(a). Prevenirea primara - consta intr-un complex de masuri specifice in
domeniile :social, economic, cultural, educativ- cu scopul eradicarii factorilor criminogeni
cat si consecintele nefaste ale criminalitatii.
(b). Prevenirea secundara- are ca obiect elaborarea unor politici penale de prevenire
prin identificare timpurie si anihilarea factorilor criminogeni. Aceasta activitate de
prevenire este desfasurata de organele legislative prin adoptarea unei legislatii adecvate,
concomitent cu organele executive cu atributiuni in aplicarea normelor penale.
(c). Prevenirea tertiara - include activitati destinate evitarii riscului de recidiva la
persoanele care au savarsit infractiuni.
In aceasta zona a prevenirii se actioneaza pentru tratamentul, reeducarea,
resocializarea si reinsertia sociala a autorilor de infractiuni.
 c) modelul situational sau tehnologic - se adreseaza infractorilor potentiali ,
reducandu-le acestora oportunitatile in comiterea faptelor antisociale.
Prin acest model se incearca cresterea gradului de precautie al victimelor, in masura
sa produca asupra infractorilor un anumit impact psihologic determinandu-i sa renunte la
consumarea infractiunii.
In cadrul acestui model avem de a face cu doua categorii principale de masuri:
- masuri de securitate - fac cat mai dificila realizarea actului infractional;
- masuri de influentare a costurilor si beneficiilor infractorilor.

Activitatea de combatere a criminalitatii, reprezinta o latura complementara a prevenirii.

Definitie : combaterea criminalitatii constituie un ansamblu de masuri juridico-
penale luate de organele de stat specializate, in temeiul legii, pentru realizarea
scopului procesului penal si anume constatarea operativa a infractiunilor si tragerea
la raspundere a autorilor acestora.
 4.4. REACTIA SOCIALA IMPOTRIVA CRIMINALITATII

4.4.1. STRATEGII SEMNIFICATIVE IN EVOLUTIA REACTIEI SOCIALE

Sectiune temporala Cultura: Teorii ale cauzelor Moduri de
dezvoltare socio- crimei interventie
economic-politica
preistoric Epoca de piatra clanuri, triburi de soarta, spirit sacrificii catre
vanatori, agricultura spirite, impacare,
timpurie proscriere

Tncepand cu 3500 i.e.n. cetati si regate motivatii personale, ritualuri elaborate,

timpurii; comert si razvratiri pedeapsa capitala,
agricultura compensatii

1200i.e.n. anticii israeliti greseli personale, pedeapsa Talionului

jignirea Domnului (ochi pentru ochi...)

1100 T.e.n. - 375 e.n. Greco-romana de la jalonarea sortii pedepse severe,

(perioada clasica) (zei) la vina personala munca in sclavie
(liber arbitru, (mine, galere)
placere/durere) pedeapsa capitala si
corporala
Tncepand cu 30 e.n. Crestinism, lideri ai nesupunerea fata de pedeapsa capitala,
bisericilor, stapani Dumnezeu, pacat, penitenta, amenda,
feudali, agricultura, diavol rusine
comert

400-500 e.n. Europa, Evul Mediu razvratirea impotriva dusmanii ancestrale,

(Inchizitia, inceputul lui Dumnezeu si pedeapsa capitala,
sec. XII) stapanilor, diavol cruda si severa,
sclavie la galere

1500-1800 e.n. Epoca descoperirilor Responsabilitate sclavie la galere,

si expansiunii personala trandavie, pedeapsa capitala,
economice; obiceiuri rele, schilodire,
dezvoltarea statelor rasvratire infiintarea caselor
suverane de corectie (Olanda,
Anglia) deportarea
in colonii (penale)
sfarsitul sec. XVIII Revolutiile franceza Liderul arbitru: pedepse fixe si
si americana, Epoca Becaria, Betham, proportionate,
Iluminarii scoala clasica descresterea
pedepsei capitale,
detentiunea,
deportare, amenda
sec. XIX Revolutia Probleme sociale incarcerari pentru
Industriala, aparitia (Marx, Engels), indreptare, control,
clasei de mijloc extinderea Teoriei case de corectie,
liberului arbitru penitenciare,
probatiune, cuvant,
Curtile pentru tineri
(juvenill court)

sfarsitul sec. XIX Evolutionismul scoala Pozitivista control, detentie si

(Darwin); Epoca (Lombroso) sentinte comunitare,
stiintifica criminalul innascut clasificarea
condamnarilor
primul sfert al sec. XX aparitia psihologiei dezaprobarea Teoriei pedepse
si sociologiei lui Lombroso individualizate,
(Goring), factorii sentinte cu
biopsihologici executarea pedepsei
conditionata
1
mijlocul sec. XX de la depresie la Teoriile sociologice, sentinte
recuperare, epoca ecologice si invatarii individualizate,
razboaielor mondiale initierea abordarii
tratamentului alaturi
de o detentie severa
Al treilea sfert al Miscarea pentru Teoriile stresului abordarea
Sec.XX drepturile omului culturii si tratamentului:
Revolutia “procesu- subculturii deviante reabilitarea
lui cuvenit”

ultimul sfert dezvoltare rapida Teoriile etichetarii, departarea de

al sec.XX socio-economica, radicale, abordarea
. internationalizare conflictului si tratamentului,
. la nivel mondial controlului social interventie
. (in special a sociala,
. culturii) reantoarcerea la
. pedeapsa,
. reantoarcerea la
. interventia
. sociala si
. tratament,sentin-
. te alternative
. aspre.
SURSA: Freda Adler, Gerhard O. W. Mueller, William S. Laufer,
Criminology, 2nd ed., Me. Graw-Hill, Inc., New York, 1995, p. 486 - 487.
 4.4.2. CORECTIA COMPORTAMENTULUI CRIMINAL

Dupa secole de exploatare si pedepsire a criminalilor s-a concluzionat:

criminalii necesita mai degraba corectie decat pedeapsa.
Criminologii progresisti considera ca principalul obiectiv al sistemului
corectiv este indreptarea, autotransformarea voluntara a individului lipsit de
aptitudini sociale sau vocationale, intr-un cetatean "normal" si "productiv" .
Infractorii necesita reabilitare , programe educationale psihologice si vocationale , ei
putand fi instabili psihic, dependenti de alcool sau droguri, sau pur si simplu lipsiti de
aptitudinile de baza necesare supravietuirii intr-o societate complexa .
Reabilitarea a fost definita ca rezultatul oricaror interventii sociale sau
psihice care incearca sa reduca viitoarea activitate criminala a unui infractor .
Sunt aplicate trei tipuri de programe :
- programe psihologice (psihoterapii si terapii ale comportamentului);
- programe educationale;
- programe vocationale.
De regula, se asociaza (echivaleaza) pedeapsa si corectia cu inchisoarea.
Detentia este intradevar, cea mai dureroasa pedeapsa contemporana , totusi, in
America, raportat la numarul infractorilor condamnati, detentia este de departe mai
putin importanta fata de controlul noninstitutional al infractorilor prin "probation" -
institutia eliberarii sub supraveghere , "parole"(pe cuvant) - institutia eliberarii in
anumite conditii si alte alternative ale detentiei ( detinere la domiciliu ).