Bibirig Olga Iuliana

Grupa 6, Anul 1

Analiza de rețea a copiilor străzii

Analiza de reţea (sau ,,metoda rețelelor") se plasează in calitativ, constituind o formă

operaționalră de sinteză, formând o formă de conciliere a macro-socialului cu micro-socialul, a
structurilor, a organigramelor şi elementelor formale cu sociogramele și manifestările informale
ale realităților sociale. Atunci când se realizează relația între încălcarea drepturilor și cauzele
comune supraviețuirii fenomenului, violența în familie și abandonul devin un factor de evidențiat
dat fiind cercul vicios al vulnerabilității care se configurează atunci când este asociat cu
fenomenul situației: a vieţii pe stradă sau înaltă permanenţă a copiilor şi adolescenţilor.

Rădăcina acestui fenomen complex se află în acele contexte cu lipsă de protecție a

copiilor, în oricare dintre expresiile sale, îngreunând accesul la o calitate demnă a vieții sau la
condiții de educație, sănătate și bunăstare de bază. Aceste cauze sunt generate de diferite situații
care este important de stabilit în vederea implementării politicilor sociale publice care să reducă
motivele pentru care un copil și un adolescent decid să ia strada ca opțiune de viață. În acest
sens, se urmărește explorarea, analizarea și stabilirea cauzelor sau motivelor care îi determină pe
copii și adolescenți să se alăture unui grup de prisos și să rămână în acesta.

Experimentată şi dezvoltată prin excelenţă în sociologie şi întâlnită - de asemenea - in

alte științe fundamentale (biologie, etnologie, psihologie, chimie, economie etc.) analiza de retea
"pare a fi o metodă dominantă şi, în orice caz, indispensabilă in asistenţa socială, adică în
activităţile de intervenție şi sprijin a populațiilor marginalizate, dependente sau vulnerabile".
Încercăm, in acest sens, elaborarea unei reprezentări a unuia dintre fenomenele relativ noi, dar
deosebit de violente in societatea noastri in perpetuă tranzitie" - copiii străzii și, totodată, a unor
direcţii de rezolvare.

Fenomenul "copii străzii" a apărut în urma condițiilor dereglărilor mecanismului sociale,

ale disfuncțiilor sociale din sistemul rețelelor interumane (destrămarea grupurilor familiale,
formarea bandelor de cartier, dezorganizarea instituțiilor de profil destinate copiilor abandonați,
practica exploatării copiilor de către adulți, extinderea parazitismului social, etc.În România,
copiii strazii au inceput sa atraga atentia in mod deosebit dupa 1990. Inainte de 1989, „copiii
strazii“ erau confundati fie cu tinerii delincventi, fie cu copiii abandonati, fiind permanent un
subiect de discriminari. Existenta lor era explicata prin argumente psihiatrice sau prin cele legate
1
Bibirig Olga Iuliana
Grupa 6, Anul 1

de dezvoltarea psihosociala. Cu timpul, explicatiile sau deplasat de la ipoteza personalitatii

antisociale, la cea legata de dezorganizarea familiala: lipsa afectiunii si a ingrijirii familiale
produce comportamente asociale, cum este fuga de acasa.

Mulți dintre copiii care locuiesc in strada își construiesc o noua identitate, afirmând ca au trăit in
„casa de copii“. Aceasta strategie este folosita in favoarea lor pentru a obține mai ușor mila din
partea societăţii.

Cauzele acestui fenomen sunt deosebit de complexe si întâlnesc factori sociali si

individuali, economici si materiali ce realizează efecte care măresc proporția fenomenului.
Consecințele sunt deosebit de grave: tulburări de comportament, agresivitate, violenta, decese,
abuzuri sexuale, absenta normelor morale si culturale. La nivelul societăţii, consecințele sunt:
delincventa juvenila, extinderea analfabetismului, răspândirea bolilor venerice si SIDA,
prostituția si noua generație de copii născuți in strada.

Structura ,,Copiilor străzii" este, în acest sens, semnificativă: copii ,fugiți de acasă" (din
motive, adesea, subiective sau ambivalente); copii abandonați de părinţi; copii trimişi de
părinţi ,,in strada" fie pentru a fura, fie la cerșit; copii ,căzuţi" in capcana bandelor de cartier;
copii fugit din instituţiile de profil" (din motive, de asemenea, partial subiective sau
contradictorii); copii cu responsabilitati familiale“ (care işi intrețin fraţii şi, uneori, părinţii ...);
copii-business (afacere) trimişi de infractori adulți la cerșit sau la furat, în folosul acestora din
urmă etc.

Pentru a rezolva asemenea cazuri concrete sau pentru a elabora proiecte de intervenţie
socială în vederea diminuarii fenomenului se impune a utiliza în mod necesar analiza de rețea,
identificând in primul rând: 1. reţeaua de origine din care a făcut sau face parte copilul (familie,
vecinătate, grup de prieteni etc.); II. retelele de influenţă asupra copiilor respectivi (bande de
cartier, adulţi infractori, rude dependente sau familii carențate etc.); retele beneficiare; rețele de
ajutor şi intervenţie (atât in zona informală cât şi în zona formală etc.).

Imaginea de reţea este generată de o diversitate de forme de reflectare a relațiilor

interindividuale: sociograme, organigrame, ,,clici sociale" prin diferite. alegeri-,in stea",,in cerc",
,masă rotunda", multe alte figuri imaginare care vizează variate activități umane - economice,

2
Bibirig Olga Iuliana
Grupa 6, Anul 1

culturale, educative, de ajutor sau alte forme de viață socială - jocuri de societate, dezbateri pe
probleme comune, manifestări de adaptare, coeziune sau participare la viața socială etc.

Majoritatea provin din familii destructurate, dezorganizate, reconstituite, instabile din punct de
vedere material, moral, afectiv. Ceea ce s-a accentuat mai mult este ca foarte multi parinti au
devenit someri, nemaiputand oferi macar necesarul de trai familiei. Agresivitatea si violenta sunt
manifestate pentru a obtine hrana sau un adapost.

In multe cazuri, sursa de existenta este cerșetoria, munca la negru, care este periculoasa si
neplătita corespunzător. Abuzurile sexuale, in rândul copiilor străzii, prezinta un tablou de mare
diversitate. In multe cazuri, prostituția a devenit o sursa principala pentru câștig, mai ales in
rândul fetelor, iar pedofilia e apanajul băieților preferați de băieții străini. Exista foarte mulți
străini care deţin apartamente, bunuri, prin care atrag băieții unde întrețin relaţii sexuale cu ei.
Aceştia mai folosesc copii la realizarea unor materiale pornografice, trafic, unii chiar practica
îmbinarea violului cu practicarea prostituției, pedofilia cu sechestrul, pornografia cu
homosexualitatea sau poate transforma victima in abuzator, ceea ce face dificil demersul
resocializării.

Prezentarea studiilor de caz

Studiu de caz nr. 1

1. Informații de identificare a subiectului

Nume:

Prenume:

Vârsta:

Sexul:

Nivel de școlarizare:

Starea de sănătate:

Mediul de proveniența:

Elementele dezvoltării fizice:

3
Bibirig Olga Iuliana
Grupa 6, Anul 1

Dezvoltare senzoriala:

Ținuta:

Gradul de adaptare la mediu:

Gradul de sociabilitate:

Motivul apariţiei in strada:

Consumul de substante toxice:

2. Motivul întocmirii studiului de caz

3. Ghid de interviu

De când locuiești pe strada?

Spune-mi de ce ai plecat de acasă?

Cu cine-ti petreci timpul?

Poți sa-mi spui ceva despre prietenii tai?

Iți place la scoală?

Cu ce te ocupi tu?

Unde ai vrea sa locuiești?

Ce ti-ai dori sa faci?

Raporturile de rudenie şi ,,rolurile familiale" constituie, şi in acest caz, un model pilot

pentru dezvoltarea unei teorii și pentru elaborarea unei metode moderne de investigare şi
cunoaştere. Influenţa teoriei mulțimilor și at modelelor algebrice, pe de o parte şi a scalării
multidimensionale a relatiilor interindividuale, pe de altă parte, a jucat un rol semnificativ în
dezvoltarea teoriei şi a metodei rețelelor. Sunt reluate şi adoptate" concepte lansate cu decenii în
urmă - distanţe sociale", ,,spaţii umane", distante ecologice" etc."

Societatea românească în tranziţie oferă numeroase exemple care demonstrează acest

proces de schimbare în sfera rețelelor sociale", au aparut, evident, noi relaţii și rețele politice,

4
Bibirig Olga Iuliana
Grupa 6, Anul 1

economice, comunitare, interumane, rețele funcţionale pozitive şi reţele disfuncţionale (in raport
cu normele sociale), între care se manifestă in fortã", din păcate, retelele mafiote sau teroriste (cu
ramificaţii externe ,,indepărtate"). Informatii "tori" Informatii "slabe" NCVPF 1. Persoane
necunoscute 2. Persoane cunoscute îndepartate 3. Vecini (aria vecinatăţii) 4. Prieteni (grup
informal) 5. Familie.

Reţeaua este, în aceste condiţii, subiectiv şi conştient stabilită sau recunoscută de

membrii sau actorii ,,spațiului uman" respectiv. În cazuri mai complexe (comunități, zone urbane
sau ,,urbanizate“, spații ,,de influență și coordonare" activităţilor sociale etc.) se poate aplica
tehnical „bulgărului de zăpadă", cu mai multe faze şi zone de interacţiune (de la un prim grup de
origine se trece la zona a doua" de relații, apoi la zona a treia cu care se dezvoltă anumite
raporturi specifice etc.). Dacă ,,ultimii veniti" in reţea nu pot să ofere alte nume" (şi relații ...),
atunci ci so plasează la limita" spatiui social vizat iar demersul iterativ se incheie. Experienta
arată că o asemer ea traiectorie cuprinde, de regula, patru sau cinci zone concentrice.

Definirea limitelor retelei şi, prin aceasta, limitelor admisibilității altor persoane-actori în
rețea depinde de obiectivele urmărite și de experienţa sociologului analist. Se impune, de altfel,
să corelăm delimitarea cu definirea retelei: ,,prin rețea intelegem sistemul de relații specifice
unui grup de persoane, elemente venimente, privite la un moment dat şi intr-un conte: humit".
Există, desigur, şi alte definiții elaborate într-o altă perspectivă, cu accente pe alte aspecte.

Delimitarea zonei sociale" vizate intr-o analiză de reţea este în unele cazuri familie, vecinătate,
sat, cartier, unitate de muncă, grup de prieteni etc. Reţeaua este, în aceste condiţii, subiectiv şi
conştient stabilită sau recunoscută de membrii sau actorii ,,spațiului uman" respectiv.

În cazuri mai complexe (comunități, zone urbane sau ,,urbanizate“, spații ,,de influență și
coordonare" activităţilor sociale etc.) se poate aplica tehnical „bulgărului de zăpadă", cu mai
multe faze şi zone de interacţiune (de la un prim grup de origine se trece la zona a doua" de
relații, apoi la zona a treia cu care se dezvoltă anumite raporturi specifice etc.). Dacă ,,ultimii
veniti" in reţea nu pot să ofere alte nume" (şi relații ...), atunci ci so plasează la limita" spatiui
social vizat iar demersul iterativ se incheie. Experienta arată că o asemenea traiectorie cuprinde,
de regula, patru sau cinci zone concentrice.

5
Bibirig Olga Iuliana
Grupa 6, Anul 1

Bibliografie:

1. MIFTODE, V. (2010). Tratat de Asistenţă Socială. Protecția populațiilor specifice și

automarginalizate, Editura Lumen, Iaşi.