UNIVERSITATEA DIN PETROSANI

FACULTATEA DE STIINTE
SPECIALIZAREA ASISTENTA SOCIALA

REFERAT

ASISTENTA SOCIALA

TIPURI DE PROBLEME SOCIALE

Profesor : Student:

SCHMIDT MIHAELA CAMELIA Chetreanu (Scoruseanu) Ioana Constantina

anul I, sem II
Specialitatea: Asistenţă Socială

1
 ASISTENTA SOCIALA

Asistenţa Socială este o ramură de activitate relativ tânără în ţara noastră, care se

conturează şi astăzi şi care se va dezvolta în viitor.

De-a lungul timpului s-a demonstrat că un stat modern, cu adevărat democratic, nu poate

realiza cu succes reforme radicale în viaţa economică, socială, politică şi culturală fără să

dispună de o reţea dezvoltată de servicii de asistenţă socială. Reţeaua serviciilor sociale,

alături de o legislaţie specifică stau la baza muncii de asistenţă socială, care este o condiţie

esenţială a democraţiei, la fel ca şi economia de piaţă liberă sau sistemul alegerilor

parlamentare.

Problemele sociale pot fi cauzate de mai mulţi factori. O categorie de factori cuprinde:

- factorul natural (fenomene naturale): cutremure, inundaţii, incendii, insuficienţa resurselor

unei populaţii etc.

- factorul uman (acţiuni umane): războaie, blocade economice, deteriorarea mediului natural

etc.

- Cauze sociale: - familia din care face parte individul, cu condiţia ei socio-culturală şi

economică;

- mediul fizic (rural, urban, cartier, vecinătăţi); - condiţiile de habitat (felul locuinţei).

- Cauze psihosociale: comportament deviant, criminalitatea, prostituţia, abandonul familial,

violenţa în familie etc.;

- Cauze legate de individ: consumul de alcool şi droguri, sinuciderea, divorţul etc.

Câteva tipuri de probleme sociale

1. Consumul şi dependenţa de droguri şi alcool

2. Prostituţia şi traficul de persoane.

3. Infecţia cu HIV/SIDA

4. Violenţa în familie (violenţa domestică)

5. Abandonul şi instituţionalizarea copiilor

6. Copiii străzii.

Copiii strazii reprezinta subiecti sub 18 ani, care traiesc in mediul stradal pentru o
perioada mai lunga sau mai scurta de timp. Sunt acei copii care hoinaresc din loc in loc si care
se asociaza in grupuri a caror principal mediu de viata si actiune este strada.

2
Activitatile principale privesc identificarea grupului de beneficiari, ocrotirea temporara a
copiilor intr-un mediu rezidential de tip familial, oferirea mesei zilnice pe aceasta perioada,
asigurarea vestimentatiei si a tuturor lucrurilor necesare supravietuirii unui copil in conditii
demne.
In timpul sederii in acest mediu rezidential, copiii vor desfasura activitati educative conduse
de educatori, asistenti sociali, psiholog si mame sociale privind relatiile cu membrii
comunitatii, cu familia; informatii cu privire la riscurile convietuirii in strada etc. Vor fi
prezentate copiilor cazuri – model.
In aceasta perioada copiii vor fi inscrisi la o scoala, vor fi însotiti de educatori la plecare si la
intoarcere si vor fi ajutati de acestia in vederea efectuarii temelor.
Privind reintegrarea familiala a copiilor, asistentii sociali vor efectua activitati de identificare a
parintilor, se vor desfasura activitati de grup in vederea acordarii de suport parintilor acestor
copii. Copiii, impreuna cu asistentii sociali vor efectua vizite la domiciliul parintilor, in
vederea imbunatatirii relatiilor dintre acestia. Parintii vor fi ajutati in vederea gasirii unui loc
de munca si vor fi sprijiniti material ocazional.
In timpul liber copiii vor vizita institutii cum ar fi: Teatrul „M. Eminescu”, Biblioteca
„Gh.Asachi”, Mitropolia, Parcul „M.Eminescu”, etc., isi vor dezvolta deprinderile
gospodaresti prin efectuarea de activitati casnice gatit, spalat, curatenie in fiecare zi.
De asemenea, in vederea cresterii sau dezvoltarii stimei de sine isi vor sarbatori zilele de
nastere si vor avea posibilitatea vizitarii colegilor de clasa sau prietenilor.
Necesitatea initierii proiectului
Strada constituie un mediu social deosebit de complex, care ofera copiilor modele
comportamentale, tipuri si roluri sociale de o mare diversitate. In acest spatiu se contureaza
identitatea unora dintre acesti copii, avand ca repere nevoile de baza: nevoia de supravietuire,
de asigurarea a unui adapost, a hranei.
Viata lor este marcata de traume precedente care determina aparitia unor stari de insecuritate
emotionala, anxietate, frustrare, depresie, care, la randul lor, determina cresterea riscului
aparitiei unor elemente de comportament auto-distructiv.
Cei mai multi dintre copii strazii sunt irecuperabili, de aceea este foarte important sa selectam
dintre acestia pe aceia care de abia au ajuns in strada, sa le oferim o alternativa mult mai buna
cum ar fi: o locuinta, hrana, imbracaminte, educatie, consiliere, etc., sprijin in restabilirea unor
relatii bune cu familia. Unora dintre ei le este frica sau rusine sa se intoarca acasa dupa ce au
plecat si raman in strada, altii provin din familii carora nu le pasa de ei etc. Fiecare dintre
acesti copii trebuie tratat individual, ajutandu-l sa-si dezvolte stima de sine, personalitatea,
chiar cu riscul esecului in ceea ce priveste reintegrarea familiala. Viata unui singur copil, a
unui singur om, este o valoare care nu poate fi cuantificata. Merita sa luptam cu totii pentru
aceasta!
Activitatile principale privesc identificarea grupului de beneficiari, ocrotirea temporara a
copiilor intr-un mediu rezidential de tip familial, oferirea mesei zilnice pe aceasta perioada,
asigurarea vestimentatiei si a tuturor lucrurilor necesare supravietuirii unui copil in conditii
demne.
In timpul sederii in acest mediu rezidential, copiii vor desfasura activitati educative conduse
de educatori, asistenti sociali, psiholog si mame sociale privind relatiile cu membrii
comunitatii, cu familia; informatii cu privire la riscurile convietuirii in strada etc. Vor fi
prezentate copiilor cazuri – model.
In aceasta perioada copiii vor fi inscrisi la o scoala, vor fi însotiti de educatori la plecare si la
intoarcere si vor fi ajutati de acestia in vederea efectuarii temelor.
Privind reintegrarea familiala a copiilor, asistentii sociali vor efectua activitati de identificare a
parintilor, se vor desfasura activitati de grup in vederea acordarii de suport parintilor acestor
copii. Copiii, impreuna cu asistentii sociali vor efectua vizite la domiciliul parintilor, in
vederea imbunatatirii relatiilor dintre acestia. Parintii vor fi ajutati in vederea gasirii unui loc
de munca si vor fi sprijiniti material ocazional.

Copiii care păstrează legătura permanent cu familia dar îşi petrec majoritatea timpului
în stradă, numiţi şi „copii pe stradă”. Deseori aceşti copii sunt trimişi în stradă chiar de părinţii
lor la cerşit pentru a procura hrană întregii familii. O parte dintre copii îşi petrec timpul în
stradă din lipsă de ocupaţie sau atraşi de prietenii din anturaj, iar alţii din dorinţa de a obţine
independenţă materială sau de a se afirma în mod independent. După ce îşi petrec toată ziua în

3
stradă, încercând să câştige bani prin diverse mijloace (furt, tâlhărie, cerşit, munci ocazionale),
aceşti copii se întorc seara acasă în familiile lor;
Copii care au legături ocazionale cu părinţii numiţi „copii în stradă”. Aceşti copii
provin adesea din familii dezorganizate, iar evadarea lor din familie este cauzată deseori de
conflicte acute cu părinţii, de abuz, violenţă etc. Mai întâi aceşti copii pleacă de acasă doar
pentru câteva zile sau săptămâni în semn de protest faţă de părinţi. Pe măsura adaptării la viaţa
în stradă evadările devin frecvente ajungându-se la separarea treptată de familie. În această
categorie intră şi copiii ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă peste hotare şi care au fost lăsaţi
în grija bunicilor, rudelor, vecinilor sau chiar a unor persoane străine;
Copiii străzii propriu-zişi care au pierdut orice legătură cu familia (orfani, abandonaţi).
Aceştia nu au locuinţă şi caută să-şi asigure supravieţuirea prin orice mijloace;
Sezonierii străzii sunt copiii care practică „muncile” străzii în special vara, duminica,
în zilele de piaţă, de sărbătoare fiind obligaţi de părinţi sau din proprie voinţă. Aceşti copii
păstrează legătura cu familia;
Copii aflaţi în stradă împreună cu familia. Unii părinţi aleg să-şi folosească copiii
drept mijloc pentru a cerşi ( de exemplu, mame care cerşesc cu sugarii în braţe pentru a
sensibiliza). Unii copii sunt veniţi de la ţară la oraş cu părinţii pentru a-şi vinde produsele
agricole în piaţă. Aceştia sunt trimişi de părinţi să vândă marfă în stradă sau chiar să
cerşească.

Situaţia acestor copii necesită intervenţie pe termen lung, focalizată pe sprijinirea şi

responsabilizarea familiilor din care provin, precum şi pe dezvoltarea de servicii sociale. La
nivel guvernamental, primul plan de acţiune pentru reintegrarea socială a copiilor străzii a fost
dezvoltat în anul 2001. Pentru reducerea fenomenului au fost înfiinţate servicii destinate
protecţiei, consilierii şi sprijinirii reintegrării în familie a copiilor străzii (adăposturi de zi şi de
noapte, centre de coordonare).