Cova Ingrid-Andreia-Iris, AS, GR I

Copiii străzii
Copiii şi tinerii străzii sunt acei copii sau
tineri care stau permanent pe stradă sau
numai într-o anumită perioadă a zilei,
procurându-şi singuri şi ilegal mijloacele
de subzistenţă, fară să beneficieze de vreo
formă de o protecţie din partea părinţilor
ori a altor persoane abilitate de lege.
 Structura fenomenului:
a) Copiii care trăiesc numai în stradă şi
care nu au legături cu familia sau cu
instituţia de ocrotire:
Aceşti copii trăiesc permanent în stradă
şi supravieţuiesc printr-o adaptare
continuă la regulile inumane ale străzii.
Îşi procură bani prin muncă, cerşit,
prostituţie sau furturi mărunte.
Atitudinea faţă de familie este confuză
sau caracterizată prin indiferenţă.
b)Copiii care muncesc în stradă şi care se
întorc de regulă zilnic în familiile lor:
În general, aceşti copii nu frecventează
şcoala, cazurile de analfabetism fiind des
întâlnite.
Se află ziua în stradă ( în mare parte
obligaţi de către părinţi), încercând să
câştige bani prin cerşit sau prin alte
activităţi (spălatul maşinilor, vânzarea de
mărfuri, încărcat şi descărcat de mărfuri,
colectarea de obiecte reciclabile, furturi
sau prostituţie).
c) Tinerii care trăiesc în stradă :
Prezenţa lor în stradă este urmarea
eşecurilor de reintegrare ale instituţiilor
guvernamentale sau neguvernamentale
din trecut. Mai mult de jumătate dintre ei
au depăşit cinci ani de viaţă în stradă.
d)Copiii care trăiesc cu părinţii în stradă:
Datele furnizate de Comisia
Anti-Sărăcie în 2000 au indicat faptul că
45% din populaţia urbană şi 55% din
populaţia rurală trăieşte sub pragul
sărăciei.
Alte date cu privire la acest fenomen au
fost dezvăluite de Poliţie cu ocazia
raziilor organizate anual în Bucureşti în
scopul identificării persoanelor fără
adăpost şi întoarcerii acestora în
localităţile din care au provenit. Ultima
acţiune de acest gen a avut loc la
începutul anului 2002. Datele furnizate
de Poliţie au indicat un numar de 500 de
persoane fără adăpost, din care
aproximativ 300 erau minori.
 Studiu de caz:
C.R. provine dintr-o familie organizată, cu
venituri medii şi condiţii optime de locuit
(dintr-un oraş din Moldova), dar cu
carenţe în exercitarea funcţiei
socializatoare şi de solidaritate. Ambii
părinţi recunosc că au existat perioade
lungi de timp în care viaţa de cuplu a fost
dominată de prezenţa unor raporturi
conflictuale, tensionale, a căror sursă a
fost, în funcţie de perioada de timp scursă
de la încheierea căsătoriei
 în primii ani după căsătorie, sursa de
conflict a fost gelozia iraţională a tatălui
care a determinat în timp distrugerea
comunicării în cadrul cuplului:
-după apariţia lui C., sursele de conflict
s-au centrat pe modul de utilizare a
bugetului de venituri şi cheltuieli şi de
principiile folosite în educaţia copiilor.
 Formele de violenţă au fost:
- violentarea soţiei de către soţ cu o frecvenţă mai mare
în perioada celei de-a doua sarcini (de două – trei ori pe
săptămână) şi în anul imediat următor violentarea fiului
de către tată, ca tendinţă clară de a-şi proiecta asupra lui
C. propriile frustrări, mai ales cele din mediul
profesional şi ca o rezultantă a prelucrării de tip
inconştient a propriului model parental în care el însuşi
a fost victima abuzului fizic şi emoţional din partea
tatălui său.
A stat în stradă 3 ani, timp în care a
„locuit” în mai multe oraşe din ţară.
Datele furnizate de interviul aprofundat
demonstrează că băiatul C. prezintă retard
mintal uşor, cu predominanţa inteligenţei
nonverbale.
Concluzii:

Conceptul de interacţiune părinte-copil este

deseori folosit pentru a anticipa problemele
de comportament în copilăria timpurie.
Există un acord general conform căruia
interacţiunile caracterizate ca fiind reciproc
ostile, dure, permisive, sau de supra-control
contribuie la un spectru larg de
psihopatologii la copil.
Activităţi de prevenire şi de suport care
se impun a fi acordate:
-Înfiinţarea unui centru pentru copiii străzii (În
cadrul clădirii se vor amenaja 6 dormitoare,
dotate cu 3-4 paturi şi alte elemente de mobilier
necesare, unde copiii străzii vor putea locui pe
perioada desfăşurării programului. De asemenea,
vor fi amenajate alte 2 săli: una pentru activităţi
de grup şi individuale, precum şi o sală
pentru birourile angajaţilor din proiect (asistent
social, asistent medical, psiholog, psihopedagog).
Se va realiza un parteneriat cu Directia de
Asistenţă Socială)
-Acordarea unor mese zilnice copiilor
străzii (Copiii incluşi în program vor
beneficia de mese zilnice, pe durata
şederii lor în centrul de zi şi de noapte.
Hrana va fi preparată în cadrul
bucătării din centrul de plasament)
-Acordarea asistenţei medicale primare de
urgenţă(În cadrul centrului va exista
un asistent medical care va monitoriza
starea de sănătate a copiilor şi va oferi
tratamentul medical necesar în funcţie de
afecţiunea fiecărui copil)
- Acordarea de consiliere şi suport
psihologic ( În cadrul centrului, se va
acorda consiliere şi suport psihologic
beneficiarilor realizată de către psiholog
şi asistenţii sociali)
- Integrarea şcolară
- Realizarea unor întâlniri de grup cu
scopuri educative ( Jocuri educative )
- Susţinerea materială a familiilor incluse
în aceste activităţi (Acolo unde este
posibilă integrarea, familiile vor fi
sprijinite financiar, pentru o perioada de 6
luni cu alimente, îmbrăcăminte, rechizite
şcolare etc. Activitatea se va realiza de
către asistenţii sociali).
Copilul abandonat

Atunci când părintele abandonează copilul,

îl lasă fără nici un suport din partea lor. În
acel moment, sistemul de protecţie
socială a copilului îşi va asuma
responsabilitatea preluării funcţiilor
parentale şi a furnizării către copil a unui
sprijin complex de care acesta are nevoie
pentru a putea depăşi ruptura traumatică.
Eficienţa mecanismului social pregatit să
sprijine copilul abandonat depinde de:
-calitatea interacţiunilor sociale care îi
vor fi asigurate copilului ulterior
abandonului
-rapiditatea plasării copilului într-un
mediu nou, securizant
-schimbările minime de plasament
ulterioare primului plasament ( Ana
Muntean, 2013)
 Abandonul copilului este rezultatul unei
manifestări comportamentale a părinţilor,
adulţi, care apre în ochii majorităţii
adulţilor din societate ca fiind aberantă,
anormală. Când privim abandonul
copilului astfel, ne centrăm pe adultul sau
adulţii care abandonează copilul.
 În 2005 UNICEF a alcătuit un “ Raport”
privind abandonul copiilor. Definiţia
abandonului pe care se bazează acest
raport consideră că „ un copil abandonat
este un copil ai cărui părinţi biologici nu
îşi mai îndeplinesc responsabilitatea de
a-l îngriji şi de a-i asigura nevoile
fundamentale de dezvoltare, întrerupând
orice legătură fizică cu copilul înainte ca
o instituţie să poată prelua răspunderea
pentru acesta” .
 
Cauze ale abandonului sunt:

sarcinile nedorite
greutatea mică la naştere
sănătatea precară a copilului
dizabilităţile copilului
Studiu de caz
Născute la 21.11.1998 la Maternitatea
Bacău, M.A.M. şi M.C.provin dintr-o
relaţie întâmplătoare. La scurt timp după
naştere, mama şi-a abandonat fetiţele
gemene în maternitate. În perioada
4.12.1998 - 3.03.1999 fetiţele au fost
spitalizate în Secţia Prematuri primind
diagnosticul: anemie hipocondră,
rinofaringită, gastroenterocolită acută,
distrofie gradul I, pneumonie interstiţială.
 Mama s-a dezinteresat de fetiţe. De
asemenea, nici o rudă până la gradul IV
inclusiv nu a mai vizitat minorele. Din
declaratiile necunoscuţilor a reieşit faptul
că mama locuieşte în prezent într-un
canal. Aceasta fiind situaţia, în urma
anchetei s-a hotărât plasamentul fetitelor
la un asistent maternal profesionist, până
la definitivarea situatiei juridice a
acestora.
Astfel, din 27.06.2000 M.A.M. şi
M.M.C. au stat în plasament la H.E.,
atestată ca asistent maternal din
7.09.1999. Datorită evoluţiei copilului,
s-a hotărât la 26.09.2000 prelungirea
măsurii de plasament la acest asistent
maternal. La data de 9.10.2000,
Tribunalul Bacău a eliberat sentinţa de
abandon definitivă şi irevocabilă.
 Planul de adopţie pentru aceşti copii -
adopţia. Fiind eligibile pentru adopţie,
fetiţele au fost înregistrate la Comitetul
Român pentru Adopţie. Nici până la acest
moment nu s-a identificat o familie
adoptivă. Căutările însă continuă, noii
părinţi trebuind sa fie pregătiţi şi să poată
oferi o îngrijire şi o educaţie adecvată
nevoilor speciale ale gemenelor. Până
atunci, fetiţele se află în plasament la
acelaşi asistent maternal fiind îngrijite cu
dragoste.
Copilul instituţionalizat
Sunt tot mai mulţi copii înregistraţi în
categoria celor abuzaţi din cauză că sunt
neglijaţi din punct de vedere al sănătăţii,
al educaţiei sau al îngrijirii. Autorităţile
sunt nevoite să îi ia din familie pentru că,
pe fondul crizei de bani, a creşterii
somajului, părinţii ajung să fie
consumatori de alcool sau de alte
substanţe şi nu se mai ocupă
corespunzător de el.
 Modelul instituţional de creştere a unui
copil nu este firesc: personalul aflat
într-un permanent schimb de ture nu
poate suplini modelul matern sau patern,
relaţia între mulţi copii de aceeaşi vârstã
nu este stimulativã precum aceea dintre
fraţii ce se urmeazã unul pe celãlalt la
vârste diferite, ci este concurenţialã.
 Copiii instituţionalizaţi mai prezintă
tulburări în comportamentul social, ca
urmare a inabilităţiii acestora de a forma
şi păstra relaţii cu ceilalţi, a incapacităţii
de a respecta reguli, a lipsei sentimentului
de vinovăţie şi o tulburare emoţională
profundă care stă, în fapt, la baza
celorlalte distorsiuni.
"Studiul demonstrează efectele
instituţionalizării asupra copilului şi
acum am ajuns cu studiul la 14 ani, şi
constatăm că efectele sunt dezastruoase
din toate punctele de vedere. Cea mai
gravă observaţie este cea care
demonstrează că un copil instituţionalizat
are o reducere a masei de substanţă
cenuşie din creier, responsabilă cu
formarea cortexului, dar şi a substanţei
albe.
 Asta înseamnă că orice fel de stagiu mai
lung al copilului într-o instituţie va duce
la dificultăţi enorme de integrare mai
târziu în societate, că IQ-ul copiilor este
mai mic din cauză de instituţionalizare,
că emoţiile sunt mai reduse, la fel şi
ataşamentul, că agresivitatea este mai
mare, că memoria de scurtă şi medie
durată are afectări. Deci se constată
afectări în toate domeniile cerebrale
majore", a explicat Bogdan Simion.
Activităţi

Jocuri şi activităţi educative

Excursii cu scop educativ şi recreativ
Consiliere
Terapie Ocupaţională