FACULTATEA DE FILOSOFIE SI STIINTE SOCAL POLITICE

OBLIGATIILE MORALE SI LEGALE ALE PARINTILOR CARE

PLEACA LA MUNCA IN STRAINATATE

STUDENT : LEBADA RAMONA GABRIELA

Sociologie an II
 Prezentul studiu a fost realizat din dorinta de a aduce câteva clarificari privind o problema delicata
a societatii noastre, respectiv problema copiilor ai caror parinti au fost nevoiti sa plece la munca în
strainatate si sa-i lase singuri. Demersul nostru nu este unul justitiar, încercând sa aratam cu degetul
acesti parinti si sa judecam atitudinea lor, ci este ghidat de ratiuni obiective, din dorinta de a
descoperi care este situatia exacta a acestor copii, care sunt problemele cu care ei se confrunta si a
indica, explicit sau implicit, eventuale solutii.
 Cele mai grave probleme se întalnesc în mediul familial,
apar probleme în relația cu partenerul, de cele mai multe ori
rămas acasă cu copii, care sunt scăpați de sub control. De multe
ori societatea se confrunta cu cazuri de abandon familial,
abandon scolar, indisciplină, performanțe scolare scăzute, copii
atrași spre fapte penale. În unele cazuri, contractele de muncă
sunt o cale de lansare pentru prostituție, trafic de persoane, de
droguri. Dintre toate aceste efecte cele mai importante sunt
asupra copilului pentru că acestea influențează buna lui
dezvoltare fizică, mentală, socială și morală.
Conform Legii 272/2004 privind protecția și promovarea
drepturilor copilului, modificată în anul 2013, în urma
eforturilor susținute ale Organizației Salvați Copiii România, în
situația în care ambii părinți sau părintele care exercită singur
autoritatea părintească intenționează să plece la muncă în
străinătate, aceștia/acesta au/are obligația de a notifica serviciul
public de asistență socială de la domiciliu cu privire la această
intenție și de a desemna persoana care se va ocupa de
întreținerea copilului.

persoana care se va ocupa de întreținerea copilului.

Confirmarea persoanei în întreținerea căreia va rămâne copilul
se efectuează de către instanța de tutelă, care dispune delegarea
temporară a autorităţii părinteşti cu privire la persoana copilului,
pe durata lipsei părinţilor, dar nu mai mult de un an.
Doar prin parcurgerea de către părinți a acestei proceduri, copiii
pot avea un reprezentant legal, ceea ce le va permite să se
bucure de beneficiile care decurg din respectarea drepturilor lor.
 În prezent, nu se cunoaşte numărul exact al copiilor rămaşi acasă în urma plecării unuia sau ambilor părinţi în
străinătate pentru perioade lungi de timp. Autorităţi ale administraţiei publice locale şi centrale fac demersuri în
vederea determinării numărului acestor copii şi, cu toate acestea, dimensiunea reală a acestui fenomen rămâne
necunoscută. Din luna august 2015, modul de colectare a datelor cu privire la copiii cu părinții plecați la muncă în
străinătate este reglementat în Anexa 1 a Hotărârii de Guvern 691 din 2015 privind Procedura de monitorizare a
modului de creştere şi îngrijire a copilului cu părinţii plecaţi la muncă în străinătate şi a serviciilor de care aceştia pot
beneficia. Aceasta prevede că anual, în ultimul trimestru, Serviciul public de asistenţă socială trebuie să solicite
unităţilor şcolare care funcţionează pe raza sa administrativ-teritorială, date şi informaţii cu privire la copiii cu
părinţii plecaţi în străinătate și la copiii reveniţi în ţară după o perioadă de şedere în străinătate alături de părinţii mai
mare de un an. Unitatea şcolară are obligaţia de a transmite lista nominală a copiilor din categoriile mai sus-
menționate (cu o serie de detalii despre fiecare copil) în cel mult 15 zile calendaristice de la solicitare. La nivel
central, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie (ANPDCA) prezintă, trimestrial, o
situaţie statistică elaborată pe baza datelor raportate de către serviciile publice de asistenţă socială (SPAS) de la
nivelul fiecărei unităţi administrativ/teritoriale către direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului de la
nivelul fiecărui judeţ (DGASPC). Conform situaţiei prezentate de ANPDCA, în martie 2017, erau înregistraţi în
evidenţele autorităţilor responsabile de asistenţa socială, un număr total de 97.841 copii cu părinţii plecaţi la muncă
în străinătate, în creștere față de decembrie 2015, când erau înregistrați 85.194 de copii.
Potrivit conceptiei teoretice promovate de Scoala romaneasca
de sociologie, familia este un tip comunitar specific care pune in
miscare cadrele si manifestarile sociale.Ea reprezinta locul de
referinta al individului, universul propriu si specific de
comunicare, cooperare, interrelationare, de formare si orientare
sociala in care se transmit si valorifica modele dezirabile de
comportament, bazate pe norme si valori socialmente acceptate.
[1]
Rezultatele celor trei serii de cercetari ne permit sa afirmam ca
familia ca nucleu al societatii, pe langa rolul sau economic, avea
si mai are inca functia de nucleu, de centru de realizare a
capacitatilor de creatie ale personalitatii, de contacte si
schimburi spirituale. Locul deosebit ce revine gospodariei
taranesti, familiei, este evidentiat si prin faptul ca unul dintre
obiceiurile cele mai bine conservate la Naidas este
‘praznicul(hramul) casei’.
Fiind un colectiv de autori, poate coautori, ce creeaza in comun,
ea, familia, isi construieste intr-un fel un ‘sat’ in miniatura, cu
legile sale interne, cu fondul culturii traditionale asigurand un
proces continuu de cautari si inovatii.
- Motivatia plecarii parintilor este determinata în principal de doi factori: lipsa unui loc de
munca si dorinta unui nivel de trai mai bun.
- Înainte de plecare parintii au discutat cu copiii lor motivele care îi determina sa faca asta si
au un anumit nivel de întelegere a lor.
- În majoritatea lor copiii au fost lasati fie cu celalalt parinte, fie cu bunicii atunci când ambii
parinti au plecat.
- Copiii percep anumite schimbari atât în relatiile dintre ei si parinti cât si în relatiile dintre
parinti.
- Copiii considera ca plecarea parintilor la munca în strainatate este însotita de câstiguri mai
mari si de posibilitatea unui trai mai bun.
- Plecarea parintilor îi afecteaza pe copii în multiple planuri, copiii recunoscând într-o masura
mai mare sau mai mica aceasta situatie.
Dreptul la familie şi protective lipsa mamei este mai des şi mai intens resimţită de
majoritatea grupului ţintă, atât pentru că aceasta este cea care se ocupă de majoritatea
treburilor gospodăreşti care, în lipsa acesteia, revin în grija copiilor, cât şi pentru că
mamele reuşesc în general să construiască o relaţie apropiată şi o comunicare deschisă
cu copiii; apar probleme de comunicare în special între copii şi bunici, percepute a fi
cauzate de diferenţa foarte mare între sistemul de valori adoptat de fiecare, de stilul de
viaţă diferit şi de capacitatea redusă a celor în vârstă de a se adapta noilor valori
sociale, a stilurilor de viaţă moderne, apropiate de tineri; problemele de comunicare
apărute s-au evidenţiat a fi mai grave în cazul tinerilor adolescenţi, asupra cărora
bunicii nu reuşesc în general să aibă control; adolescenţii resimt nevoia unei
comunicări constante şi apropiate cu un părinte sau cu o rudă în care să găsească un
sprijin în cazul în care trebuie să ia anumite decizii considerate a fi foarte importante
pentru viaţa lor;
 Student: LEBADA RAMONA GABRIELA

Prof. titular curs:prof. Univ.Dr. Daniela Cojocaru

Asistent.Univ. Marian Pislaru