Capitolul 2

2. (Nu stiu cum sa se numeasca acest capitol)

2.1. Cauze ale plecarii

2.2. Impactul migratiei parentale asupra dezvoltarii copiilor

2.3. Efectele migratiei parintilor impreuna cu copiii.

Pentru capitolul 3 vom avea cercetarea: trebuie sa fac 3 studii de caz si fiecare sa aiba aceeasi structura
(aproximativ 10 pagini fiecare studiu) Pentru a reaiza studiile de caz trebuie sa elaborez un chestionar cu
6 intrebari aproximativ si fiecarui individ pe care il cercetez sa ii ofer strructura unei autobiografii pe
care el sa o completeze si din care eu sa aflu date relevante.

Vreau sa ma ajuti sa formulez acele 6 intrebari pt chestionar si acea structura pt autobiografie

(deocamdata).

Obiectivele si ipotezele pe care eu le urmaresc:

1. Sa aiba legatura cu integrarea si rezultatele scolare

2. Sa aiba legatura cu integrarea sociala

Cand formulam chestionarul si structura autobiografiei trebuie sa tinem cont de aceste 2 obiective pe
care uletrior trebuie sa le formulam ca la carte.

Cercetarea „Impactul migraţiei părinţilor asupra copiilor rămaşi acasă” şi-a propus să evidenţieze
impactul pe care plecarea părinţilor îl are asupra bunei dezvoltări a copiilor, nevoile pe care aceşti copii
le au pe perioada lipsei părinţilor, şi de asemenea, pe baza nevoilor evidenţiate, să recomande şi să
dezvolte cele mai potrivite tipuri de servicii pentru acest grup ţintă. De asemenea, studiul îşi propune să
analizeze situaţia grupului ţintă (a copiilor cu părinţi plecaţi să muncească în străinătate) din perspectiva
respectării drepturilor copilului garantate prin Convenţia ONU privind drepturile copilului care a fost
ratificată şi de România şi prin Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului. În
concluzie, scopul general al studiului a fost acela de face o analiză cât mai completă asupra situaţiei
copiilor rămaşi fără îngrijire părintească în urma plecării a unuia sau a ambilor părinţi la muncă în
străinătate. Astfel, pentru a atinge obiectivul general al studiului s-a urmărit evaluarea: • mediului
familial în care aceşti copii cresc şi se dezvoltă şi a relaţiilor pe care ei le stabilesc cu cei în a căror grijă
rămân; • nevoilor specifice pe care le au copiii cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate şi a gradului de
acoperire a acestor nevoi (nevoile emoţionale cât şi cele raţionale: de hrană, bunăstare, acces la servicii
de sănătate); • schimbărilor comportamentale ale copiilor în urma plecării a unuia sau a ambilor părinţi;
• impactului plecării părinţilor asupra procesului de învăţare/ educaţie (cu accent pe riscul de abandon
şcolar); • gradului de participare şi implicare socială a copiilor rămaşi acasă; • serviciilor la care grupul
ţintă poate apela şi măsura în care acestea funcţionează şi • identificarea măsurilor necesare pentru
limitarea impactului negativ al acestui fenomen asupra dezvoltării, educaţiei si bunăstării copiilor.

http://copiisinguriacasa.ro/wp-
content/themes/csa/doc/Impactul%20migratiei%20parintilor%20asupra%20copiilor%20ramasi%20acas
a_Salvati%20Copiii.pdf

Motivele emigratiei: (1) dezinteres pentru oportunitatile de realizare profesionala din

tara (15%); (2) Cautarea unor conditii de viata mai bune pentru copiii lor, pentru o
reusita materiala si profesionala a acestora (30 %); (3) Recunoasterea profesionala
intr-o alta tara care ofera salarii mai bune pentru aceeasi munca prestata (27 %); (4)
Locuri de munca putine si prost platite pentru tinerii absolventi (23 %); (5) Rezolvarea
unor probleme medicale mai mult sau mai putin rezolvabile in Romania (5%.)

M-a surprins faptul ca interlocutorii nu au adus in discutie ce efecte poate avea

emigrarea asupra familiilor lor, ce efecte va avea asupra educatiei copiilor sau asupra
viitoarei lor familii. De aceea consider necesara o informare corecta a celor care se
hotarasc sa emigreze. Dar aceasta se intampla foarte rar, sau se face superficial.

Consecinte negative

(1) Evolutia cuplului parental. Plecarea unuia dintre parinti, indeosebi a mamei,
conduce la o racire a relatiei dintre cei doi parteneri. De multe ori se ajunge la divort,
copilul ajungand sa fie incredintat unuia dintre parinti. Pentru unele mame, plecarea in
strainatate nu este numai pentru castig, ci si pentru solutionarea unei vieti de cuplu
conflictuale. In aceasta situatie, copilul nu numai ca este privat de afectivitatea
materna, dar este expus si la riscul unor abuzuri din partea tatalui, al carui
comportament inadecvat a determinat plecarea mamei. Uneori plecarea temporara a
mamei in strainatate, se transforma intr-o abandonare definitiva a familiei si a copiilor
ramasi in tara. Emigratia parintilor poate conduce si la o redefinire a relatiilor de
rudenie, in sensul in care copiii lasati de mici in grija rudelor, ajung sa nu se mai
raporteze la parintii biologici ca la niste parinti. Exemple: „Cum au reactionat copiii cand
parintii au plecat prima oara in Spania? Cel mic nu a reactionat… era sugar… iar cel
mare avea 4 ani; a plans o vreme, apoi i-a trecut. Dar ultima oara? In nici un fel. Noua
ne spune „mama” , „tata”… pe noi ne asculta…” (Interviu cu o bunica)
(2) Un alt efect asupra copilului este diminuarea capacitatii de control, de supraveghere
a acestuia.Acest lucru depinde de contextul familial, de membrii familiei extinse, in grija
carora ramane copilul. Lipsa controlului asupra copilului este vizibila in planul
rezultatelor scolare sau adoptarii de comportamente deviante. Lipsa afectivitatii
parentale este in masura sa produca efecte de natura psihologica, sau
comportamentala asupra copiilor. „In multe familii exista riscul de abandon scolar, mai
ales acolo unde bunicii sunt batrani … iar in altele, performantele scolare sunt scazute,
pentru ca sunt lipsiti de supravegherea parintilor, iar bunicii nu au autoritatea necesara
si-i scapa de sub control”. (Primarul comunei) „Am elevi ai caror parinti sunt plecati si le
trimit copiilor in permanenta bani sau pachete, dar am si elevi care se pare ca au fost
uitati, copiii tot spera sa se intoarca si construiesc tot felul de povesti cu ce se va
intampla cand vor veni parintii lor. De obicei sufera dupa parinti cei care au fost lasati la
varste mai mari, care ajunsesera sa constientizeze relatiile cu parintii “. (Invatator la
Scoala Generala)

(3) In prezent exista o tendinta de sporire a divortialitatii in randul cuplurilor

din care unul este plecat in strainatate, fapt pentru care se cere studierea atenta a
acestui fenomen si a factorilor care o produc. Desi in principiu casatoria se incheie pe
viata, in cadrul acestor cupluri de multe ori exista motive temeinice care schimba
raporturile dintre soti si casatoria nu mai poate continua, intr-un procent mai mare
decat in cazul cuplurilor care locuiesc impreuna. Relatia care continua sa existe in
continuare intre cei doi parteneri cand sotul este plecat depinde de mai multi factori:
daca exista sau nu copii, de investitiile facute in casnicie, din ce motiv a plecat sotul, de
valoarea partenerilor pe piata erotica si maritala, de densitatea retelei de rude si de
prietenii celor doi soti. De obicei cand se ajunge la divort copii raman la mama,
costurile materiale fiind mai mari pentru aceasta, in timp ce costurile psihologice fiind
mai mari pentru tata (cei care au un simt moral ridicat).

Mama se simte mai totdeauna incarcata de responsabilitati, pentru ca rolul sau prescris
social este sa fie prima persoana care sa dea socoteala de educatia si buna purtare a
copiilor. Interesant este ca in acelasi registru al mentalitatii colective, tatal pare a nu
avea prea multe responsabilitati, atata vreme cat se admite ca pensia alimentara (atata
cata este in raport cu salariul minim) este suficienta pentru a-l suplini in
responsabilitate. Am constatat cu durere comportamentul standard al parintilor: mama
se sacrifica, tatal o tuleste spre urmatoarea halta a vietii sale; mama nu are de ales,
tatal alege mai totdeauna libertatea.
(4) Efecte determinate de privarea de afectivitate parentala. Din discutiile cu
autoritatile comunei, am dedus ca banii si bunurile materiale nu pot compensa lipsa
afectivitatii parentale. „Se vede pe fetele lor ca sufera, chiar daca unii sunt imbracati
bine, au telefoane mobile si in permanenta bani in buzunar … sufleteste sunt afectati …
cauta suport afectiv la invatatori sau profesori… incercam sa-i ajutam cum putem… dar
dragostea de parinti nu poate fi inlocuita cu nimic.” (Invatatoare Soala Generala) „Ii iau
destul de des pe nepotii mei la mine, copiii mei se bucura cand ii vad, le ofera toate
jucariile, dar ei au un licar aparte in ochi, cand copiii ne striga „mama”, „tata”. I-am
surprins uneori impingandu-i pe ai mei, cand voiau sa mi se aseze pe genunchi, sau
chiar mai mult, cand ii duc pe toti la plimbare, sa mentioneze: „am fost aici si cu tata…”
sau „mama mea de-aici imi cumpara bomboane”, dovada ca dorul parintilor ii macina“
(Un unchi)

Traumele emotionale se manifesta diferit de la un copil la altul, in functie de varsta si

personalitatea fiecaruia. Astfel unii plang: „vreau la mama…” (Clarisa – 4 ani), altii se
imbolnavesc, iar altii cauta suport afectiv la alte persoane De regula, cei la care e
numai tatal plecat sufera mai putin, pentru ca gasesc in mama suportul cautat.
Probleme mai mari apar atunci cand sunt plecati ambii parinti si desi ei se straduiesc sa
nu le lipseasca nimic, cumparandu-le chiar si obiecte ostentative in raport cu nevoile lor
reale, nimic nu pare sa inlocuiasca dragostea parintilor.

(5) Efectele psihologice in legatura cu identificarea de rol de sex si formarea

unor atitudini fata de familie si munca isi pun deasemenea amprenta asupra
copilului. Daca numai tatal e plecat, apare fenomenul de supraprotectie materna la
copilul ramas cu mama. In afara de sugari si copii mici care inca nu constientizeaza ce
se intampla, pentru copii separarea este perceputa ca pe un fenomen extrem de
neplacut: sunt ingrijorati ca nu stiu ce se va intampla cu ei daca isi vor mai vedea
parintii, isi fac probleme cum se vor purta cu ei bunicii sau rudele cu care vor trebui sa
stea, daca trebuie sa schimbe scoala si locuinta, etc. Unii isi asuma vina plecarii
parintilor, altii ii invinovatesc pe parinti: pe tata care pleaca, pe mama care l-a facut sa-
si paraseasca familia. Pentru copiii din familia in care exista diferite forme de violenta,
plecarea tatalui reprezinta o eliberare. De multe ori din exterior este vazuta despartirea
ca o eliberare dar in sufletul copiilor ramane ca o amaraciune pentru tot restul vietii.

(6) Efecte asupra implicarii copiilor in activitatile scolare: scaderea

preocuparilor pentru scoala si inexistenta unei pregatiri extrascolare. Aceste
efecte sunt consecinte indirecte ale plecarii parintilor in strainatate, aparute din cauza
lipsei de supraveghere din partea familiei si pe fondul privarii de afectivitate parentala.
De obicei copiii raman in grija bunicilor, care fiind batrani nu au capacitatea de a-i
supraveghea, de a exercita un control asupra lor, dar nici competenta de a-i sprijini in
activitatile scolare. „Copiii nu sunt supravegheati la teme, bunicii sunt depasiti… ei se
preocupa doar sa le asigure hrana si imbracaminte … in rest… daca le spun ca nu si-au
invatat lectiile, imi spun ca e prea mult ca sa-i mai certe si ei …destul sufera dupa
parinti.” (Invatatoare)

In general plecarea parintilor in strainatate este asociata cu un impact negativ asupra

rezultatelor scolare, educatie si implicare parentala scazuta, comunicare insuficienta,
pot actiona negativ asupra performantelor scolare. Daca plecarea unuia dintre parinti
nu are efect substantial asupra rezultatelor scolare, absenta ambilor parinti din
gospodarie datorita faptului ca amandoi au emigrat, constituie o situatie de risc ceva
mai ridicata de a afecta performantele scolare ale copilului.

(7) Absenta unui model parental care sa orienteze copilul asupra valorilor si
conceptiei despre viata. Aceasta consecinta este in stransa legatura cu varsta pe
care o au copiii la plecarea parintilor. Rolul parintilor este preluat de bunici si de rudele
apropiate, dar acesta poate fi indeplinit in situatia in care acestia nu au varsta inaintata.
„Copiii astia, prin plecarea parintilor au avut ca prieten calculatorul, fie televizorul … si-
atunci s-au trezit in mijlocul unei lumi virtuale … care cu siguranta va avea
repercursiuni asupra lor … in sensul ca, eu cred ca vor fi mai putin sensibili, de mici
fiind crescuti cu desene animate violente, cu jocuri pe calculator, vor fi mai duri… si-i
vedem si la scoala cum se comporta …” (Primarul comunei)

(8) Dificultati in cresterea copiilor: Desi nu sunt recunoscute la prima vedere de

bunici, dificultatile exista si variaza in functie de mai multi factori: varsta bunicilor;
prezenta altor adulti in gospodarie; gradul de afinitate intre bunici si copii. Comunicarea
intre parintii aflati la munca in strainatate se face telefonic, cei mai bine platiti reusind
sa comunice mai des. Sunt situatii in care calculele de acasa nu se adeveresc cu situatia
de acolo, si-atunci castigurile mici sau perioadele fara castig ingreuneaza comunicarea
cu familia, fie ea macar telefonica, si atunci copiii sufera si mai tare, unii refuza sa mai
mearga la scoala, sunt mai greu de stapanit.
Ceea ce-i dureros, e faptul ca posibilele solutii la problemele copiilor cu parintii plecati
la munca in strainatate, sunt localizate difuz la nivelul institutiilor statului. Ordonanta
219 ajuta la stabilirea din punct de vedere normativ al numarului de parinti plecati, insa
nu prevede modul in care pot fi ajutati copiii ramasi singuri. Sunt situatii cand parintii
sunt plecati fara forme legale si-atunci nu sunt inregistrati. Neexistand o strategie
coerenta din punct de vedere legislativ, nu se poate face mare lucru pentru acesti copii
si cum fenomenul migratiei i-a luat pe toti pe nepregatite, situatia devine din ce in ce
mai grava.

(9) Aparitia unor abuzuri sau comportamente deviante. Cele mai multe
comportamente deviante se intalnesc la copiii a caror mama este plecata. Unii
hoinaresc pe strazi fara nici un Dumnezeu, altii adopta comportamente inadecvate
varstei, cum sunt: lipsesc noaptea de acasa, comit fapte care intra in conflict cu legea.
Toate aceste comportamente isi pun amprenta asupra personalitatii copilului sau
adolescentului, afectandu-i relatiile cu familia si rezultatele scolare. De multe ori
absenta parintilor ii expune pe copii la abuzuri din partea adultilor in grija carora sunt
lasati. Unii sunt folositi la munca in gospodarie, la ingrijirea copiilor familiei la care stau.
De exemplu copiii lasati in seama rudelor din comuna Tiganesti sunt folositi sa vanda
zarzavaturi in pietele din orasul Alexandria, oras situat la circa 10 Km de comuna. Unele
fete la 14 -15 ani ajung sa se prostituieze. „Mi-a zis fiica mea ca nepoata vecinilor nu
prea da pe la scoala, ca-i place mai bine sa faca trotuarul in Alexandria. Bunicii o cred la
scoala, dar ei sunt prea batrani ca sa o mai si controleze”. (Un taran)

(10) Probleme ivite in incercarea de reintregire a familiei. Pentru o analiza

completa a fenomenului migratiei ar trebui adaugate problemele ridicate de copiii
romani nascuti pe teritoriul altor state (in cazul cand ambii parinti sunt plecati sau
dintr-un parinte roman si altul de alta natinalitate). Apoi sunt copiii nascuti pe teritoriul
Romaniei si dusi de parinti in afara pentru reintregirea familiei, sau copii minori care
migreaza independent, pentru care sunt reglementari stricte. Aducerea copiilor alaturi
de parinti este o problema, pentru ca in prima faza parintii locuiesc intr-o camera,
muncesc amandoi pentru a putea castiga suficient. Romanii care reusesc sa aiba o
oarecare stabilitate (locuinta, venit stabil) si reusesc sa-i aduca pe copii, recurg adesea
si la aducerea unei bunici din tara pentru a-i ingriji, astfel ca mama sa poata lucra in
continuare. Bunicile stau cateva luni sau isi prelungesc sederea in situatia in care isi
gasesc cate ceva de lucru, reusind sa scada costurile sederii lor pentru familie. Copiii
nascuti in strainatate sau adusi acolo la varste mici au putine sanse sa invete corect.
Doi din trei copiii ai caror parinti lucreaza in strainatate resimt acut lipsa dragostei
acestora. Psihologii si sociologii spun ca acesti copii dezvolta personalitati dizarmonice,
si in consecinta, ajunsi la maturitate sa formeze o generatie de adulti cu probleme de
integrare sociala. Multi dintre copii au tulburari de somn, devin agresivi, nu au
incredere in ei, din cauza lipsei modelului parental. Cei din ciclul primar incep sa minta,
sa frecventeze grupuri stradale, pentru ca nu pot comunica bine cu ceilalti membri ai
familiei, incep sa fie agresivi si labili emotional, iar cei din gimnaziu, pe langa
agresivitatea verbala, manifesta si agresivitate fizica, din cauza frustrarilor, a anxietatii
si marginalizarii care incep sa se manifeste, chiulesc de la scoala, sau chiar o
abandoneaza.

Aceasta generatie de copii lipsiti de iubirea parintilor poate deveni una de adulti
problema. Ca psiholog, nu exclud posibilitatea ca unii sa ajunga infractori. Agresivitatea
multor copii din generatia „Singur acasa”, refuzul lor de-a accepta ca au probleme,
durerea cauzata de lipsa parintilor, ii transforma la maturitate intr-o generatie de adulti
neintegrati social. Copilul crescut fara parinti, sau numai cu unul dintre ei, ca adult nu
va intelege sensul casatoriei, nu va avea incredere in institutia casatoriei si in general in
oameni. Adultii care au fost in preadolescenta „singuri acasa”, vor dori in general
meserii care sa le aduca bani rapid: fotbalist, fotomodel, cantaret, dansatoare, etc. Cei
abandonati de mici isi doresc meserii prin care sa imparta dreptatea, cum ar fi cea de
politist. In general cei plecati la munca nu stiu sa aleaga cele mai bune solutii pentru
copiii lor ramasi in tara, pentru ca nu-i mai cunosc cu adevarat, nu stiu ce potential au,
nu mai au informatiile necesare despre tot ce se intampla in tara, nu au cunostinta
despre existenta consultantilor, a organizatiilor neguvernamentale de la care ar putea
primi sfaturi.

Un alt fenomen ingrijorator e faptul ca multi tineri plecati sa stranga bani pentru a-si
cumpara o casa si a-si asigura un trai mai bun se intorc acasa cu grave afectiuni
psihice. Singuratatea, lipsa familiei si volumul mare de munca (uneori au si cate doua
joburi pentru a castiga mai mult), sunt doar cateva din cauzele care-i afecteaza pe
tineri.

http://www.culturavietii.ro/2012/08/31/efectele-emigrarii-asupra-familiei-zece-efecte-negative/