Sunteți pe pagina 1din 12

Ministerul Educației Naționale

Universitatea POLITEHNICA din București


Facultatea de Ingineria și

Managementul Sistemelor Tehnologice

Masterat,

Ingineria și Managementul Proiectelor Complexe *IMPC*

Anul univ. 2013 – 2014 / Sem. 2

Benzina de aviatie -
Avgas

Masterand,
Nastasia Alexandru

MAI 2014

Benzina de aviaţie
Aviation gasoline sau Avgas

Benzina de aviatie sau Avgas este benzina pentru avioanele cu motor cu piston , si aceasta nu
trebuie confundata cu kerosenul sau combustibilul pentru turboreactoare, JET. Ca si in cazul tuturor
benzinelor, benzina de aviatie este foarte volatila si extrem de inflamabila la temperature normale de
functionare. Pentru manipularea acesteia, exista niste procedure si echipamente special, deoarece
trebuie facuta in conditii de maxima siguranta.

Clasele acestei benzene sunt definite in primul rand prin evaluarea ciferi octanice. In cazul
benzinei de aviatie, exista doua clasificari: amestecul slab si amestecul bogat, ceea ce duce la un
sistem de numerotare de la 100 ( cea saraca) la 130 ( cea bogata).

In trecut au existat mai multe clase pentru benzina de aviatie:

80/87

91/96

100/130

108/135

115/145

Chiar daca au existat mai multe clase, in ultimii ani datorita scaderii cererii pentru acest
combustibil, a fost realizata o singura clasa, cea de 100/130. Recent a fost introdus inca un grad
suplimentar, 100LL, special pentru motoarele care functioneaza cu continut de plumb scazut.
Motoarele de aviaţie cu aprindere prin scânteie care funcţionează: in condiţii severe şi variate
solicită combustibili adecvaţi — benzine — cu anumite caracteristici fizico-chimice şi funcţionale.
Aceste caracteristici asigura calităţile energetice optime ale motorului (putere maxima şi
economicitate), uzura minima şi funcţionarea corecta şi îndelungată a motorului, depuneri puţine in
camera de ardere şi poluare atmosferica redusa.

Benzina de aviatie este un combustibil cu cifra ocatnica ridicata utilizata pentru alimentarea
aeronavelor. Avgaz este o abreviere de la aviation gasoline si nu trebuie confundata cu benzina
benzina obisnuita pentru automobile. Bezina de aviatie este utilizta numai pentru avioanele ce
folosesc motor cu piston .
Avgas are o volatilitate scazuta comparativ cu cea a benzinei folosite la automobile ceea ce
determina o evaporare scazuta foarte importanta pentru utilizarea la altitudine ridicata. Amestecurile
special utilizate in present sunt asemanatoare cu cele dezvoltate in anii 1950 si 1960 si astfel cifra
octanica ridicata se realizeaza prin adaugare de tetraetil plumb o substanta destul de toxica care a fost
eliminata din benzinele utilizate pentru autoturisme din cele mai multe tari inca din anii 1980.
Principalii componenti pentrolieri utilizati in amestecul Avgas sunt compusii alchilati, in special un
amestec de izooctani si anumiti compusi de rafinare numiti reformati.
Avgas se gaseste in diverse grade in functie de continutul de tetraetil plumb adaugat. Benzina
de aviatie este caracterizata de un numar reprezentand cifra octanica sau Motor Octane Number
(MOM) corespunzatoare combustibilului repectiv. De exemplu 100 LL (100 low lead) contine o
cantitate redusa de tetraetil plumb comparative cu ceilalti combustibili. Cele mai multe motoare
alimentate cu 100LL sunt planificate sa fie eliminate din Statele Unite. Un combustibil alternativ nu
a fost inca dezvoltat pentru aceste tipuri de motoare. 100LL contine maximum 0.56 g/L si este cel
mai cunoscut si utilizat combustibil de aviatie pentru motoarele cu piston.
82UL este un combustibil fara plumb similar cu cel utilizat la automobile dar cu adaos de aditivi.
Acesta este utilizat pentru motoare ce necesita combustibil cu o cifra octanica de 82 sau chiar mai
mica. Nu poate fi utilizat pentr motoare care necesita 100LL.
Benzina auto poate fi utilizata pentru motoarele care au specificata posibilitatea de utilizare a
benzinei auto.
Avgas 80/87 are cel mai mic continut de plumb de maximum 0.14 g/L plumb si este utilizata numai
pentru motoarele cu un raport de compresie foarte scazut.
Avgas 100/130 este o benzina de aviatie cu o cifra octanica ridicata cu maximum 1.12 g/L. 100LL a
fost creata pentru a inlocui Avgas 100/130.
Pentru o identificare mai usoara si pentru a evita confuziile Avgas 80/87 a fost colorata in rosu,
Avgas 100/130 in verde si 100LL in albastru.
Proprietăţile combustibilului depind de compoziţia lui chimica. Benzinele conţin aproximativ
84% C, 15% H, restul reprezentind sulf, azot, oxigen, brom, plumb şi alte elemente chimice
provenite din ţiţeiul iniţial, din componenţii şi aditivii incorporate. Benzinele de aviaţie sînt alcătuite
din hidrocarburi parafiniee, naftenice, aromatice şi olefinice care conţin 5 — 10 atomi de carbon in
moleculă. In tabelul 1 se prezintă compoziţia pe clase de hidrocarburi a benzinelor de aviaţie tip:

Ele sunt marcate sub formă de fracţie: numărătorul indică cifra octanică determinată în
amestec sărac, iar numitorul indică cifra de performanţă care apreciază calităţile antidetonante în
timpul funcţionării motorului cu amestec bogat. In general, fiecare tip de motor cu piston cere un sort
standardizat de combustibil; folosirea unui sort incorect poate avea rezultate catastrofale, în cazul
alimentării avioanelor cu benzină pe aeropoartele din străinătate este necesar să se solicite sorturile
de combustibil ale căror proprietăţi fizico-chimice şi de performanţă se aseamănă cu cele ale
sorturilor indigene.
Fiecare clasă de hidrocarburi imprimă benzinei anumite proprietăţi:
- Hidrocarburile parafinice sînt prezente în proporţie, de aproximativ 80%. Predomină
hidrocarburile parafinice cu structură ramificată care asigură o rezistenţă mare la detonaţie atât in
amestec bogat cît şi in amestec sărac. Alcanii normali sînt nedoriţi datorită cifrelor octanice mici.
Alcanii sunt. stabili în timpul depozitării îndelungate a benzinelor, au o acţiune redusă de gonflare a
elastomerilor şi putere calorică mai măre decât a celorlalte clase de hidrocarburi.
- Hidrocarburile naftenice din benzine au cicluri stabile de 5 şi 6 atomi-de carbon.
Rezistenţa lor la detonaţie este inferioară izoparafinelor şi hidrocarburilor aromatice. Puterea calorică
este intermediară între cea a alcanilor şi aromaticelor.
- Hidrocarburile aromatice din benzinele de aviaţie sunt reprezentate prin benzen şi
omologii săi: toluen, xileni, etil benzen, propil-şi izopropil benzen şi butil benzeni. Hidrocarburile
aromatice au putere calorică scăzută, prezintă o acţiune puternică de gonflare a elastomerilor şi au o
higroscopicitate mai mare decât a celorlalte clase de hidrocarburi. Arderea lor în motor este însoţită
de formare de funingine şi depuneri şi de geneza produşilor poluanţi, iritanţi sau cancerigeni. Pe
aceste considerente conţinutul de aromatice în benzinele de aviaţie se limitează la maxim 20%.
- Hidrocarburile olefinice se găsesc în benzinele de aviaţie în proporţia cea mai mică,
limitată la maxim 0,5—3,5%. Ele participă cu uşurinţă la reacţii de oxidare şi polimerizare,
generatoare de gume.
În benzinele de aviaţie provenite din procesele moderne de prelucrare a ţiţeiului, concentraţia
elementelor dăunătoare motorului este practic neglijabilă. Deoarece compuşii cu sulf contribuie la
poluarea atmosferică şi corodează piesele metalice din motor, conţinutul total de sulf din benzinele
de aviaţie este limitat la maxim 0.03—0,05 %.
Analiza completă a unei benzine de aviaţie este dificilă şi laborioasă datorită numărului foarte mare
de compuşi chimici individuali. Identificarea şi dozarea hidrocarburilor individuale se poate efectua
prin măsurători spectrofotometrice. în UV şi în IR, prin analiza Spectrofotometrică de masă şi prin
metode cromatografice.
Analiza pe clase de hidrocarburi a benzinelor de aviaţie se efectuează prin metode chimice şi
fizico-chimice standardizate dintre care amintim :
- Analiza claselor de hidrocarburi prin metoda cu indicator fluorescent

- Evaluarea olefinelor prin cifra de iod. – cantitatea de iod adiţionată de olefinele din 100 g de
benzină.
- Evaluarea olefinelor prin cifra de brom determinată prin titrare electrometrică. Cifra di brom este
cantitatea de brom exprimată în grame, adiţionată la olefinete din 100 g benzina.
- Dozarea hidrocarburilor aromatice pe baza diferenţei dintre punctul de anilină al produsului
petrolier după eliminarea hidrocarburilor aromatice prin tratare cu acid sulfuric concentrat şi punctul
de anilină al produsului petrolier iniţial
- Determinarea se bazează pe solubilitatea diferită a claselor de hidrocarburi în anilină. Aromaticele
au cele mai joase temperaturi critice de dizolvare în amestecul cu anilină. Punctul de anilină este
temperatura minimă la care amestecul în volume egale de anilină proaspăt distilată şi de produs
petrolier este total miscibil. Punctul de anilină este inferior temperaturii critice de dizolvare.

Proprietăţile benzinelor de aviaţie sunt asigurate prin amestecarea combustibililor de bază cu


cifră octanică mare cu componenţi şi aditivi.
Combustibilii de bază utilizaţi la fabricarea benzinelor de aviaţie sînt benzine de distilare primară cu
temperatura finală de fierbere 180°C, benzine de cracare catalitică şi fracţiuni de reformare
catalitică. Benzinele de cracare sînt totdeauna supuse procesului de hidrofinare pentru eliminarea
alchenelor.
Componenţii sînt compuşi chimici care se adaugă în benzinele de bază în proporţie de 5—
40% pentru a le ameliora calităţile antidetonante şi volatilitatea.
Componenţii pentru benzinele de aviaţie sînt amestecuri de hidrocarburi cu cifre octanice mari şi de
hidrocarburi cu compoziţie, fractionată uşoară şi tensiune de vapori mare.
Pentru îmbunătăţirea antidetonanţei benzinelor se selectează hidrocarburile cu cifre octanice
peste 90 fără etil fluid şi cu cifre de performanţă de 140 — 150 sau mai mari pentru un adaos de 3—4
ml etil fluid/kg combustibil.
Principalii componenţi adăugaţi sunt: izooctanul tehnic (amestec de izomeri C8), izopentan, toluen,
etil benzen, alchilat (amestec de hidrocarburi alchilate).
Benzinele de aviaţie româneşti, mai ales cele cu cifre octanice mari, conţin o proporţie relativ mare
de hidrocarburi aromatice. Avînd în vedere că un conţinut mare de aromatice reduce puterea calorică
şi susceptibilitatea la etilare şi înrăutăţeşte volatilitatea este de dorit ca în viitor creşterea rezistenţei la
detonaţie a benzinelor să se realizeze mai ales pe seama componenţilor izoparafinici.
Unele firme producătoare de benzine de aviaţie şi-au îndreptat atenţia spre componenţii organici
oxigenaţi alcooli inferiori şi eteri cu cifre octanice mari.
Din tabelul 2 se observă că alcoolul etilic ameliorează calităţile antidetonante ale benzinei de aviaţie.
Pentru un adaos de 40% alcool etilic, cifra octanică de amestec este 80, ceea ce reprezintă o creştere
de 16 unităţi octanice.
Tabelul 2
Cifra octanică a amestecului de benzină de aviaţie B-70 si alcool etilic anhidru

Alcoolii mai prezintă unele avantaje legate de valoarea mai scăzută a temperaturii de
congelare şi de eliminarea pericolului de îngheţare a picăturilor de apă din benzină.
Încercările de a folosi alcooli inferiori pentru îmbunătăţirea cifrei octanice a benzinei întîmpină unele
dificultăţi legate de următoarele inconveniente :
- Amestecurile benzină-alcool sunt foarte puţin susceptibile la etilare.
- Alcoolul şi benzina nu sunt complet miscibile. Solubilitatea lor reciprocă depinde de concentraţie,
de temperatură şi de conţinutul de apă. Amestecurile care conţin peste 10% alcool sînt instabile.
Riscul de separare a celor două straturi poate fi evitat prin adăugare de stabilizatori.
- Instabilitatea amestecurilor benzină-alcool creşte în prezenţa apei. Astfel, în cazul amestecului care
conţine 10% alcool, la 0 C este suficient un conţinut de 0,2% apă pentru ca să aibă loc separarea.
Benzenul ameliorează stabilitatea benzinei alcoolizate. Domeniul de stabilitate al amestecului
ternar depinde de temperatură.
- Consumul de combustibil creşte mult in cazul folosirii amestecurilor benzină-alcool, deoarece
puterea calorică a alcoolilor este mult mai redusă decît a combustibilului de bază. Se. apreciază că
pentru un amestec de benzină cu 12% alcool etilic, consumul de combustibil creşte cu 5% în raport
cu benzina.
- Cercetările efectuate asupra benzinelor alcoolizate au relevat un efect endoterm nedorit determinat
de căldura latentă de vaporizare a alcoolilor.

PROPRIETĂŢILE BENZINELOR

Benzinele de aviaţie trebuie să satisfacă mai multe condiţii, uneori contradictorii, legate de:
pulverizarea, vaporizarea, aprinderea şi arderea combustibilului de care depinde puterea şi
economicitatea motorului şi funcţionarea lui stabilă şi liniştită; curgerea, manipularea, transportul şi
depozitarea combustibilului; uzura redusă şi durabilitatea motorului. Îndeplinirea acestor condiţii
depinde de ansamblul de proprietăţi ale combustibilului.

1. Masa moleculară. Factorul de caracterizare. Densitatea

Masa moleculară se determină cu precizie prin metoda crioscopică şi ebulioscopică. Se obţin


valori medii, deoarece produsele petroliere sînt amestecuri de hidrocarburi cu mase moleculare
diferite.
Pentru calcule curente se pot folosi valorile stabilite pe baza corelaţiilor dintre masa moleculară şi
unele proprietăţi fizice ca, de exemplu, corelaţia dintre masa moleculară M, temperatura de fierbere
medie molară şi factorul de caracterizare.
Masa moleculară a unei benzine variază, în funcţie de compoziţia chimica şi de compoziţia
fracţionată, între 90 — 160 kg/kmol.
Densitatea absolută sau masa specifică p a unei substanţe se defineşte ca masa unităţii de
volum.
Densitatea relativă, d, este o mărime adimensională definită prin raportul dintre densitatea
absolută a substanţei de examinat şi a unei substanţe de referinţă. Pentru substanţele lichide, ca
substanţă de referinţă se consideră uzual apa distilată la temperatura de 4°C.

Volatilitatea

Volatilitatea reprezintă tendinţa unei substanţe de a trece din stare lichid in stare de vapori
în anumite condiţii de temperatură si presiune. Fiind amestecuri complexe de hidrocarburi,
volatilitatea benzinelor depinde de masa moleculara, de natura si de proporţia dintre hidrocarburile
componente. La mase moleculare egale, volatilitatea alcanilor apreciată prin temperatura de fierbere
este mai mica decât a hidrocarburilor ciclice.
Temperatura de fierbere a izoalcanilor este fara excepţie mai mica decât a normal alcanilor.
Scăderea este cu atât mai mare cu cit creste numărul atomilor de carbon terţiari si cuaternari din
catena ; atomii de carbon cuaternari produc o scădere mai pronunţată a volatilitaţii decât atomii de
carbon terţiari.
Volatilitatea hidrocarburilor ciclice scade cu numărul substituenţilor si cu mărimea lor si
depinde de poziţia lor in ciclu.

Curba de distilare

Volatilitatea combustibililor petrolieri se apreciază prin curba de distilare, presiunea de


vapori si temperatura de inflamabilitate. Ultimii doi indicatori furnizează informaţii numai asupra
volatilităţii hidrocarburilor uşoare din combustibil. Curba de distilare oferă indicaţii asupra
volatilităţii globale a întregului produs.
Starea fizică a unui amestec carburant la un moment dat poate fi caracterizată prin raportul în
greutate vapori de benzină/benzină lichidă, V/L. Acest raport informează asupra tendinţei benzinei
de a forma dopuri de vapori. După cum rezultă din figura, care descrie dependenţa raportului V/L a
unei benzine de aviaţie la temperatura de 38°C, de altitudinea de zbor, tendinţa de formare a
dopurilor de vapori este influenţată în mare măsură de altitudine.
Presiunea la care coexistă vapori in echilibru cu lichidul la o temperatură dată se numeşte
presiune de vapori. Presiunea de vapori a hidrocarburilor pure este o mărime constantă care depinde
numai de temperatură.
Proprietăţi termice
Căldura latentă de vaporizare
Căldura latentă de vaporizare a benzinelor depinde de compoziţia chimică, de compoziţia
fracţionată, de presiune şi de temperatură.
Pentru hidrocarburile pure dintr-o serie omoloagă căldura de vaporizare molară scade cu creşterea
masei moleculare.
La aceeaşi masă moleculară, căldura de vaporizare scade în ordinea : hidrocarburi aromatice,
naftenice, parafinice şi olefinice. Ultimele două clase de hidrocarburi au valori ale căldurii de
vaporizare destul de apropiate. Izoalcanii au călduri de vaporizare mai mici decît n-alcanii cu acelaşi
număr de atomi de carbon în catenă.
Căldura latentă de vaporizare scade cu creşterea temperaturii. Pentru fracţiunile petroliere,
determinarea experimentală a căldurii latente de vaporizare este complicată. Ea se poate stabili cu
relaţii empirice şi grafic, pornind de la alte caracteristici fizice, mai uşor de determinat.
Capacitatea calorică
Capacitatea calorică la volum constant şi respectiv la presiune constantă sînt funcţii de stare
deosebit de importante care intervin în calculul căldurilor de ardere şi al constantelor de echilibru ale
sistemelor. Variaţia cu temperatura a capacităţii calorice se exprimă prin ecuaţii empirice obţinute pe
baza datelor experimentale.
Conductibilitatea termică
Pentru fracţiunile petroliere (benzină, petrol) valoarea coeficientului de conductibilitate termică X, la
temperatura / se poate calcula cu suficientă precizie cu relaţia :
Conductibilitatea termică a unui combustibil petrolier în stare de vapori este mult mai mică decît
conductibilitatea termică a aceluiaşi produs în stare lichidă.
Proprietăţi legate de arderea combustibilului
Puterea calorică
Puterea calorică este unul din parametrii ce mai importanţi care caracterizează proprietăţile
combustibililor pentru motoarele cu ardere internă. De cantitatea de căldură eliberată prin arderea
combustibilului depind atât lucrul mecanic util produs de motor cît şi consumul specific de
combustibil.
Puterea calorică, Pc, reprezintă căldura de ardere completă, izotermă şi izobară, la o temperatură de
referinţă convenţional aleasă a unităţii de masă (kg) de combustibil. în aviaţie este utilă şi
cunoaşterea puterii calorice volumice Pcv, raportată la unitatea de volum (L) din combustibilul lichid.
Rezistenţa la detonaţie

Fenomenul de detonaţie în motor este favorizat de creşterea de temperatură şi de presiune la


sfârşitul compresiunii şi începutul arderii şi ca atare, de reducerea perioadei de întârziere la
aprindere. La creşterea raportului de comprimare, cifra octanică a combustibilului trebuie să
crească pentru ca arderea în motor să nu devină detonantă.

Tendinţa la detonaţie a motorului şi intensitatea detonaţiei depinde, în mare măsură, de compoziţia


chimică a benzinei. Aceasta se explică prin modificările chimice care se produc în combustibil
înainte de aprindere, care depind de reactivitatea chimică a hidrocarburilor şi, în primul rînd, de
rezistenţa la oxidare.
Proprietatea combustibililor de a rezista la arderea detonantă în motorul cu aprindere prin
scânteie se numeşte rezistenţa la detonaţie sau nedetonanţă şi se apreciază prin cifra octanică.
Cursa actuală pentru benzine cu cifre octanice mari determină politica petrolieră actuală, rafinăriile
fiind obligate să modifice periodic tehnologiile de fabricare a benzinelor în direcţia realizării unei
structuri chimice optime care să ofere calităţile antidetonante cerute de constructorii de motoare şi
a reducerii conţinutului de antidetonanţi la concentraţiile minime impuse de reglementarea
legislativă a nivelului de emisii poluante pentru aeronave.Cifra octanică a benzinelor de aviaţie a
depăşit de mult valoarea 100, ca urmare a necesităţii măririi raportului critic de comprimare în
vederea îmbunătăţirii indicilor economici ai motorului.
BIBLIOGRAFIE

- www.wikipedia.com
- http://www.shell.com/global/products-services/solutions-for-businesses/aviation/shell-
aviation-fuels/fuels/types/avgas.html#textwithimage_4
- http://www.aviation-fuel.com/pdfs/avgas100llspecsastmd910.pdf
- http://www.experimentalaircraft.info/