Tema 1: Infracţionalitatea Transfrontalieră

URI 6: Combaterea migrației ilegale și a infracționalității transfrontaliere
Tema 1: Infracţionalitatea transfrontalieră
1.1.Definirea infracţionalităţii transfrontaliere

1.2.Forme relevante ale infracţionalităţii transfrontaliere
1.1.Noţiunea de infracţiune transnaţională
Art. 367- Cod Penal

Constituirea unui grup infracţional organizat
(1) Iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice
formă, a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor
drepturi.
(2) Când infracţiunea care intră în scopul grupului infracţional organizat este sancţionată de lege cu
pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau cu închisoarea mai mare de 10 ani, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10
ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) au fost urmate de săvârşirea unei infracţiuni, se
aplică regulile privind concursul de infracţiuni.
(4) Nu se pedepsesc persoanele care au comis faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2), dacă denunţă
autorităţilor grupul infracţional organizat, înainte ca acesta să fi fost descoperit şi să se fi început săvârşirea
vreuneia dintre infracţiunile care intră în scopul grupului.
(5) Dacă persoana care a săvârşit una dintre faptele prevăzute în alin. (1)-(3) înlesneşte, în cursul
urmăririi penale, aflarea adevărului şi tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membri ai unui
grup infracţional organizat, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.
(6) Prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe
persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul
comiterii uneia sau mai multor infracţiuni.
Crima organizată - “activităţile desfăşurate de orice grup constituit din cel puţin trei persoane, între
care există raporturi ierarhice ori personale, care permit acestora să se îmbogăţească sau să controleze
teritorii, pieţe ori sectoare ale vieţii economice şi sociale interne sau străine, prin folosirea şantajului,
intimidării, violenţei ori coruperii, urmărind fie comiterea de infracţiuni, fie infiltrarea în economia reală.“
Grup infracţional organizat - grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există
pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave,
pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material; nu constituie grup
infracţional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni
şi care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul
grupului;
Principalele trăsături ale Crimei Organizate
 Nivelul înalt de profesionalizare a grupărilor criminale care au adoptat şi perfecţionat

principiile de organizare şi regulile de acţiune ale structurilor de tip mafiot. De asemenea, se manifestă
tendinţe de intelectualizare a grupărilor criminale prin absorbţia, în interiorul acestora de persoane ce ocupa
funcţii oficiale în domeniul finanţelor, comerţului, băncilor, administraţiei, justiţiei dar şi a unor reputaţi
avocaţi, experţi si tehnicieni în cadrul comunicaţiilor şi logisticii.
 Internaţionalizarea afacerile ilegale de amploare – contrabanda, evaziune fiscala, traficul de
armament, de droguri, de materiale radioactive, taxa de protecţie şi “recuperările de debite”- nu se pot derula
şi finaliza fără realizarea unui parteneriat între infractorii autohtoni şi cei ce acţionează pe teritoriul altor
state.
1
 Consolidarea fuziunii dintre grupurile criminale şi lumea politica se înregistrează în

prezent tendinţa de “folosire a funcţiei publice” pentru realizarea afacerilor, în spatele sau pe spatele căreia
se derulează afacerile.
 Structura – membrii reţelei au sarcini şi responsabilităţi în funcţie de pregătirea şi abilitatea
specifică a fiecăruia. Însa şi structura se caracterizează prin ierarhie stricta şi autoritate. O organizaţie
criminală implică coordonarea unui număr de persoane în planificarea şi execuţia actelor ilegale.
 Ermetism si conspirativitate - aceasta trăsătura derivă atât din vechea origine socio-culturală
a fenomenului cât şi din necesităţi obiective determinate de nevoia de autoprotecţie, de evitare a penetrării
propriilor rânduri de către organismele abilitate prin lege.
 Discreţia şi respectarea legii tăcerii „omerta”, sunt calităţi indispensabile pentru fiecare
membru al unor astfel de organizaţii. Componenţii lor riscă să fie eliminaţi fizic în caz de trădare.
 Utilizarea forţei este esenţială în atingerea propriilor obiective şi se manifestă prin intimidare,
şantaj, corupţie şi violenţă. Aceste metode sunt utilizate în două direcţii:
1. În primul rând, pentru a menţine disciplina în interiorul propriei structuri. Odată pătruns în
”interior”, recrutul învaţă ”codul onoarei” si legea tăcerii -„omerta” siciliana. Indiscreţia sau trădarea sunt
pedepsite cu moartea, indiferent dacă structura criminala se numeşte Mafia, La Cosa Nostra, Yakuza, Triade.
2. Pentru a pedepsi acele persoane care nu se supun cerinţelor şi intereselor criminale sau acţionează
împotriva lor.
Conceptul „infracţionalităţii transfrontaliere”
Globalizarea infracţională evidenţiază tendinţa de diversificare şi extindere a activităţilor ilegale,

deplasarea nestingherită a persoanelor, bunurilor şi informaţiilor, procesul liberalizării rapide a pieţelor
financiare, eliminarea barierelor comerciale. Toate acestea, coroborate cu globalizarea pieţelor valutare,
exodul masiv de imigranţi şi acutizarea tendinţei de obţinere imediată a prosperităţii, au reprezentat
oportunităţi pe care criminalitatea le-a exploatat rapid. Astfel, comunitatea internaţională a fost pusă în faţa
unei economii "subterane" de mare anvergură, de natură să descurajeze orice încercare de control statal şi
creează condiţiile propice de marcare a banilor proveniţi din afaceri ilicite precum traficul de droguri, arme,
carne vie, autoturisme de lux furate etc.
Ceea ce este îngrijorător este faptul că acest "virus" a atins cote maxime atât în lume cât şi în ţara
noastră considerată până nu de mult un "pionier", în ceea ce priveşte criminalitatea organizată.
Ne confruntăm cu forme de manifestare noi, în mare parte la nivel internaţional, a criminalităţii şi
violenţei. Delicte tradiţionale devin o nouă provocare prin schimbarea modurilor de operare. Prin potenţialul
iminent de ameninţare şi producere de pagube aceste delicte pot fi privite ca atentate asupra societăţii civile.
Forme de manifestare
 organizaţii specializate în extorcarea de fonduri;
 organizaţii specializate în traficul de droguri;
 organizaţii specializate în contrabanda;
 organizaţii specializate în escrocherii (înşelăciuni).
Modalităţi principale de manifestare a Crimei Organizate:
- corupţia;
- terorismul.
Corupţia
Corupția reprezintă un fenomen social (dar si antisocial), fiind expresia unor manifestări de
dereglare economica, normativa şi morala, a scăderii sentimentului solidarității şi a slăbirii mecanismelor de
control social.
Corupţia - Structura organizatorică:
-"corupător", funcţie deţinută de o persoană care mituieşte, cumpără, intimidează, negociază cu
organele de poliţie, justiţie, administraţie, funcţionari publici;
-"corupt ", o persoană din domeniul public, politic, financiar, bancar, care poate fi mituit în
favoarea organizaţiei;
2
-"planificator";
-"executant ";
-"departament" de planificare a activităţilor criminale (planificator al strategiei);
-"departament" al justiţiei interne (executor);
-"departament" al afacerilor publice (corupt-corupător);
-"departament" de acoperire (comerţ sau industrie).
Terorismul
Terorismul reprezintă acea practică de rezolvare prin mijloace violente a divergenţelor dintre
grupuri de interese, organizaţii criminale sau indivizi precum şi pentru impunerea unor revendicări politice,
economice, religioase, etnice sau de altă natură, urmărindu-se cu preponderenţă înspăimântarea unor
colectivităţi de oameni, a opiniei publice, care la rândul lor să execute presiuni asupra autorităţilor şi chiar a
guvernului pentru satisfacerea revendicărilor pretinse de grupările sau organizaţiile teroriste.
1.2.Forme relevante ale infracţionalităţii transfrontaliere
Infracţiune cu caracter transfrontalier

Orice infractiune care, dupa caz:
1. este savârsita atât pe teritoriul unui stat, cât si în afara teritoriului acestuia;
2. este savârsita pe teritoriul unui stat, dar pregatirea, planificarea, conducerea sau controlul sau
are loc, în tot sau în parte, pe teritoriul altui stat;
3. este savârsita pe teritoriul unui stat de un grup infractional organizat care desfasoara activitati
infractionale în doua sau mai multe state;
4. este savârsita pe teritoriul unui stat, dar rezultatul acesteia se produce pe teritoriul altui stat;
Tratatul de la Lisabona, în Capitolul IV, art.83 (Titlul V), face referire la faptul că Parlamentul
European şi Consiliul, hotărând prin directive în conformitate cu procedura legislativă ordinară, pot stabili
norme minime cu privire la definirea infracţiunilor şi a sancţiunilor în domenii ale criminalităţii de o
gravitate deosebită şi de dimensiune transfrontalieră ce rezultă din natura sau impactul acestor infracţiuni ori
din nevoia specială de a le combate,pornind de la o bază comună.
Domenii ale criminalităţii conform Tratatului de la Lisabona:
- terorismul;
- traficul de persoane şi exploatarea sexuală a femeilor şi a copiilor;
- traficul ilicit de droguri;
- traficul ilicit de arme;
- spălarea banilor;
- corupţia;
- contrafacerea mijloacelor de plată;
- criminalitatea informatică;
- criminalitatea organizată.
Parlamentul European şi Consiliul, în funcţie de evoluţia criminalităţii, pot adopta decizii care să
identifice şi alte domenii ale criminalităţii transfrontaliere şi pot stabili măsuri pentru a încuraja şi sprijini
acţiunea statelor membre în domeniul prevenirii criminalităţii.
Lupta împotriva acestor fenomene infracţionale va implica sisTematizarea schimbului de informaţii,
folosirea deplină a instrumentelor de investigare europene şi, dacă este cazul, dezvoltarea unor tehnici
comune de anchetă şi de prevenţie. Metodele astfel verificate vor putea fi ulterior extinse la alte forme de
infracţiuni deosebit de grave care prezintă o dimensiune transfrontalieră, cum ar fi contrabanda, traficul ilicit
de vehicule, jocuri şi pariuri clandestine, traficul cu opere de artă şi alte valori culturale, infracţiuni contra
patrimoniului privat sau public, infracţiuni contra vieţii, integrităţii corporale sau libertăţii persoanei ori
pirateria.
Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, pot
stabili măsuri pentru a încuraja şi sprijini acţiunea statelor membre în domeniul prevenirii criminalităţii,
3
excluzând orice armonizare a actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale statelor membre (art.
84, Tratatul de la Lisabona)
Infractiune grava - infractiunea care face parte din una dintre urmatoarele categorii:
1. omor, omor calificat, omor deosebit de grav;
2. lipsire de libertate în mod ilegal;
3. sclavie;
4. santaj;
5. infractiuni contra patrimoniului, care au produs consecinte deosebit de grave;
6. infractiuni privitoare la nerespectarea regimului armelor si munitiilor, materiilor explozive,
materialelor nucleare sau al altor materii radioactive;
7. falsificare de monede sau de alte valori;
8. divulgarea secretului economic, concurenta neloiala, nerespectarea dispozitiilor privind operatii
de import sau export, deturnarea de fonduri, nerespectarea dispozitiilor privind importul de deseuri si
reziduuri;
9. proxenetismul;
10. infractiuni privind jocurile de noroc;
11. infractiuni privind traficul de droguri sau precursori;
12. infractiuni privind traficul de persoane si infractiuni în legatura cu traficul de persoane;
13. traficul de migranti;
14. spalarea banilor;
15. infractiuni de coruptie, infractiunile asimilate acestora, precum si infractiunile în legatura
directa cu infractiunile de coruptie;
16. contrabanda;
17. bancruta frauduloasa;
18. infractiuni savârsite prin intermediul sistemelor si retelelor informatice sau de comunicatii;
19. traficul de tesuturi sau organe umane;
20. orice alta infractiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii, al carei minim special este
de cel putin 5 ani.
În varianta clasică a unei organizaţii criminale pot fi o serie de trăsături specifice precum: structura,
ermetism şi conspirativitate, flexibilitate, rapiditate şi capacitate de infiltrare, caracterul transnaţional al
organizaţilor criminale, orientarea spre profit utilizarea forţei.
Astazi, organizaţiile criminale au ajuns să coordoneze cea mai mare parte a traficului mondial cu
stupefiante, arme, muniţii, materiale strategice, traficul de persoane şi cu autoturisme de lux furate, să fie
proprietare ale unor bănci şi societăţi de holding, să deţină hoteluri, cazinouri şi terenuri petrolifere, să se
implice în metode moderne ale crimei, cum ar fi spălarea banilor şi criminalitatea informatică.
Deschiderea largă a frontierelor, elaborarea unei legislaţii extrem de permisive factorului extern,
slaba dezvoltare economică, instabilitatea politică şi corupţia din ţările sărace au creat oportunităţi şi breşe
excepţionale pentru expansiunea şi mondializarea organizaţiilor criminale. În prezent criminalitatea
transnaţională este un fenomen complex de o gravitate extremă, atât prin valoarea materială a prejudiciilor
pe care le cauzează societăţii în ansamblul său, cât şi prin forţa cu care este capabilă să penetreze şi să
altereze climatul economic, social şi chiar politic, poate afecta nu numai ordinea de drept, ci in extremis,
chiar siguranţa naţională.
Ne confruntăm cu forme de manifestare noi, în mare parte la nivel internaţional, a criminalităţii şi
violenţei. Delicte tradiţionale devin o nouă provocare prin schimbarea modurilor de operare.
Prin potenţialul iminent de ameninţare şi producere de pagube aceste delicte pot fi privite ca
atentate asupra societăţii civile europene.
Această apreciere se potriveşte în mare măsură şi terorismului internaţional.
4
Tema 2: Migraţia ilegală
2.1.Cauzele, perspectivele şi evoluţia migraţiei ilegale

2.2. Măsuri de prevenire şi combatere a migraţiei ilegale
2.3. Principalele rute folosite de migranți
2.1.Cauzele, evoluţia şi perspectivele migraţiei ilegale:
Migraţia constituie un fenomen social complex care, prin dinamism şi implicaţii, devine tot mai
palpabil pentru evoluţia vieţii internaţionale.
În sens restrâns, migraţia apare ca deplasare a oamenilor dintr-o ţară în alta, deplasare care este
percepută în mod diferit de oficialităţile şi populaţia din fiecare ţară implicată:
- este considerată emigrare, acţiunea de plecare din ţara de origine iar persoanele aflate în această
situaţie se numesc emigranţi;
- acţiunea de intrare într-o altă ţară (chiar dacă nu este ţara vizată) se numeşte imigrare iar cei în
cauză sunt imigranţi în acea ţară.
În sens larg, migraţia semnifică, atât deplasarea unor grupuri mari de oameni dinspre ţările de
origine către alte state (teritorii), cât şi efectele produse în plan social, cultural, demografic şi, nu în ultimul
rând, economic.
Din punct de vedere al modalităţii de realizare, migraţia se poate face legal sau ilegal, şi nu de
puţine ori la limita dintre legal şi ilegal, ceea ce practic însumează diferite metode şi mijloace la care recurg
migranţii, atât pentru a părăsi ţările de origine, cât şi pentru a tranzita alte state sau de a pătrunde şi a se
stabili ţările de destinaţie.
Din punct de vedere juridic, migrarea poate fi o expresie practică a năzuinţei fireşti a omului spre
cunoaştere şi comunicare (şi/sau confort) a cărei evoluţie a condus în epoca modernă la consacrarea
dreptului legitim intitulat "dreptul la liberă circulaţie " al persoanelor.
Sub aspect cauzal, fenomenul migraţiei are la origine factori economici, diferenţele, uneori
discrepante ale dezvoltării dintre state, factorii demografici deosebiţi (ţările dezvoltate înregistrează o
tendinţă de stagnare a natalităţii, pe când în ţările slab dezvoltate, natalitatea este foarte ridicată).
Conflictele interetnice armate, catastrofe naturale, cutremure, inundaţii, secete prelungite, precum şi o serie
de condiţii cu caracter obiectiv sau subiectiv: încălcări flagrante ale drepturilor omului, acţiunile
traficanţilor de migranţi ş.a.
Acţiunea migrării presupune două elemente de bază:
- intenţia persoanei(lor) de a pleca definitiv din statul de origine pentru a se stabili în alt stat;
- părăsirea efectivă a teritoriului statului respectiv (de origine) şi, implicit, intrarea, cvasistaţionarea
ori stabilirea în alt stat.
Libertatea de circulaţie - ,,orice persoană are dreptul de a circula liber, să-şi aleagă reşedinţa în
interiorul unui stat şi să părăsească orice ţară, inclusiv ţara sa, şi să revină în propria ţară’’, este un drept
fundamental consacrat în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, adoptată la 10 decembrie 1948 în
cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite, în art. 13 şi reluată în numeroase documente internaţionale şi
naţionale.
Migrantul este persoana care, din alte motive decât temerea întemeiată de a fi persecutată în propria
ţară, o părăseşte în mod voluntar, pentru a-şi stabili reşedinţa în altă parte.
Simpla intenţie de a pleca într-o altă ţară nu înseamnă neapărat emigrare (exemplu: persoana care
pleacă în alt stat în interes oficial ori în alt scop legal), deoarece cel în cauză urmăreşte să se întoarcă în
propria ţară după expirarea perioadei sau la încetarea misiunii.
În acest context, pe cale de interpretare, putem evidenţia rolul primordial ce trebuie să i se
recunoască dreptului internaţional (convenţiile în materie) în asigurarea statutului migranţilor.
În funcţie de limita frontierei naţionale, mişcarea migratoare comportă 2 forme de bază:
- migraţia internă;
5
- migraţia externă.
Aprecierea fenomenului presupune şi o raportare comparativă între emigrare şi imigrare, astfel:
- migraţia brută, rezultată din masa imigrărilor plus masa emigrărilor;
- migraţia netă, rezultată din diferenţa între migrare şi imigrare.
Politici asupra imigrării: semnificativ în această privinţă poate fi considerată perceperea şi tratarea
imigranţilor în Canada şi Franţa.
Astfel, în Canada poate fi considerată cea mai accesibilă prin faptul că ponderea populaţiei s-a
constituit în principal prin imigrare. Pe parcursul întregii sale istorii, proporţia imigranţilor a evoluat de la
15-20% - ajungând în prezent ca acest coeficient să fie limitat anual la 1% din populaţie (250.000-300.000
persoane/an).
Din punct de vedere al cauzelor migrării, cei care au fost forţaţi de conflictele interetnice sau armate
(Siria, Afganistan, Somalia, Liberia, Azerbaidjan Tadjikistan, Congo, Sudan, Albania, Irak) constituie
proporţia cea mai mare.
Prin prisma acestui fenomen, statele lumii pot fi grupate în trei categorii:
- cu potenţial migrator;
- predilecte migraţiei (ţările puternic dezvoltate);
- de tranzit (sau de aşteptare), între care şi România (cu potenţial economic limitat, ceea ce nu
asigură condilii favorabile, fie şi temporar, fluxurilor de migranţi).
Ţara noastră este tot mai vizată de fluxurile de migranţi, devenind o adevărată placă turnantă,
poziţie la care contribuie mai mulţi factori externi şi interni, după cum urmează:
Factori externi:
- perpetuarea conflictelor ( armate şi etnice );
- teritoriul ex-sovietic a devenit extrem de penetrabil, trecerea relativ uşoară pentru călăuzele
organizate în filiere internaţionale;
- preţurile mai reduse practicate de companiile de aviaţie ruseşti pentru cetăţenii din ţările cu
potenţial migrator şi eliberarea cu foarte mare uşurinţă de vize de intrare în Rusia şi Ucraina;
- existenţa pe teritoriul Moldovei şi Ucrainei (ca şi al Rusiei) a unor reţele care cunosc posibilitatea
trecerii frauduloase a frontierei cu România, având în componenţă foste cadre de grăniceri, care ştiu bine
segmentele de frontieră uşor penetrabile;
- atitudinea tolerantă a autorităţilor statelor din flancul estic (Rusia, Ucraina, Moldova) faţă de
fluxurile de migranţi vizează tocmai evitarea responsabilităţilor ce decurg din convenţiile internaţionale
pentru acordarea de asistenţă materială grupurilor de migranţi şi aplicarea de măsuri de returnare a
migranţilor ilegali.
- recesiunea economică resimţită în multe zone ale globului favorizează extinderea şi diversificarea
(ramificarea) criminalităţii organizate (reţele de trafic ilicit de stupefiante şi alte materiale prohibite) care
speculează fluxurile de migranţi pentru tranzitarea unor ţări, între care România.
- nereuşita politicilor de ,,imigrare pe cote’’ adoptate de către ţările occidentale care, confruntate cu
recesiunea economică, au redus continuu necesarul de forţă de muncă ce se asigura cu muncitori migranţi;
- uşurinţa (rapiditatea) comunicaţiilor spre ţările occidentale e percepută ca o îmbiere de către
migranţi;
- indiferenţa ţărilor de origine faţă de migrarea propriilor cetăţeni, chiar facilitarea acestui fenomen
(cazul Turciei, Albaniei);
Factori interni:
- existenţa în ţara noastră a unui număr însemnat de cetăţeni străini proveniţi din Orientul Apropiat,
atraşi de complexul proces al tranziţiei economice, creează impresia imigranţilor că România oferă un mediu
favorabil;
- greutăţile tranziţiei, corelate cu ritmul în care se realizează armonizarea legislaţiei cu reglementările
comunitare sunt considerate ca situaţii favorabile de către migranţi, inclusiv de către emisarii criminalităţii
internaţionale;
6
- atitudinea ospitalieră (tradiţională) a românilor faţă de străini este considerată, de asemenea, ca

situaţie favorabilă de către migranţi;
- implicarea unor cetăţeni români, îndeosebi rromi, în diferite fapte ce ţin de criminalitatea organizată
constituie un adevărat cap de pod pentru traficanţii de migranţi;
- disproporţia tot mai evidentă dintre numărul vizitatorilor străini şi ofertele reale pentru turism, fapt
ce denotă că viza turistică e folosită ca un mecanism comod pentru intrarea legală în România a unor falşi
turişti, între care şi virtual migranţi;
- în zonele de frontieră unii români şi-au creat un adevărat mijloc de trai scoţând bani din disperarea
migranţilor.
Pericolul şi consecinţele pe care le reprezintă migraţia ilegală
Politica de securitate a statului român, relativ la riscurile pe care le reprezintă escaladarea
fenomenului migraţiei, relaţionat cu crima organizată şi explozia informaţională, toate din ce în ce mai greu
de gestionat, reprezintă o problemă şi o preocupare de maximă şi permanentă actualitate. În faţa fenomenului
imigraționist care riscă să devină necontrolabil, devine tot mai evidentă necesitatea armonizării eforturilor
tuturor ţărilor pentru diminuarea şi eradicarea factorilor care concură la proliferarea migraţiei ilegale. Se
prognozează că în următorii 30 de ani va avea loc o dublare a populaţiei din Africa de Nord, fapt care va
duce le depăşirea netă a posibilităţilor reale de asigurare a hranei în această zonă. Sigur că singura şansă a
celor care nu-şi găsesc de lucru, este emigrarea către ţările din Occident.
Fenomenul migraţiei implică şi un impact în plan socio-psihologic, prin interferarea dintre
simţămintele migrantului şi cele ale localnicilor autohtoni. Astfel, în cele mai multe ţări, copiii imigranţilor
născuţi în ţara de primire sunt consideraţi tot imigranţi, această inerţie menţinându-se până la a treia
generaţie, uneori chiar şi după aceea, situaţie care se răsfrânge şi în plan juridic.
Consecinţe negative ale migraţiei ilegale pentru România:

- influenţarea negativă a pieţei forţei de muncă cu preponderenţă în domeniul comerţului şi
serviciilor, prin practicarea unor activităţi ilicite, de regulă, la firmele unor conaţionali, dar şi a ,,muncii la
negru’’, situaţie ce devine critică, în condiţiile ratei şomajului;
- posibilitatea de a se infiltra şi acţiona pe teritoriul României a unor grupări de factură teroristă sau
antinaţională (prin crearea unor sisteme de cumulări de fonduri, pregătire logistică şi doctrinară ori
declanşarea unor acţiuni violente);
- situaţia critică a migranţilor face ca aceştia să fie recrutaţi cu uşurinţă de structurile crimei
organizate şi implicaţi în trafic de droguri, arme, muniţii, autoturisme furate sau de persoane;
- prin acest gen de consecinţe, migraţia reprezintă un import benevol de criminalitate;
- posibilitatea transmiterii de către migranţi a unor boli specifice zonelor din care provin (mulţi dintre
ei fiind contaminaţi şi eludând sistemele de protecţie socială);
- suportarea de către statul român a unor cheltuieli împovărătoare pentru returnarea migranţilor ilegali
în ţările de origine - pe lângă cele ce din de cazare, întreţinere şi asistenţă solicitanţilor de azil şi a străinilor
care au dobândit statutul de refugiat;
- prezenţa şi consolidarea de ,,comunităţi’’ de migranţi pe teritoriul naţional care, prin caracterul
eterogen (din punct de vedere etnic, religios, educaţional) fac dificile relaţiile cu localnicii, riscând să
degenereze în surse de conflict, atât între grupurile de străini, cât şi între aceştia şi cetăţenii autohtoni;
- tendinţa a numeroşi migranţi de a încerca să suplinească lipsa mijloacelor de întreţinere
procurându-le prin săvârşirea de infracţiuni - de multe ori cu implicarea unor elemente infractoare autohtone.
Imigraţia ilegală reprezintă o sursă de pericole pentru siguranţa statului, prin efectele perturbatoare
asupra principalelor domenii ale societăţii româneşti: demografic, piaţa locurilor de muncă, întărirea
economiei subterane, proliferarea criminalităţii. Această categorie de persoane prezintă riscul de a deveni un
pericol pentru ordinea publică, starea lor precară predispunându-i la comiterea de fapte infracţionale.
Încercarea de folosire a teritoriului României ca spaţiu de manevră pentru migraţia ilegală - provoacă
nu numai efecte negative în planul climatului social, al ordinii publice şi asupra situaţiei economice, dar şi
serioase repercusiuni negative pentru interesele României, prin îngreunarea demersurilor oficiale făcute în
vederea facilitării călătoriilor cetăţenilor români în spaţiul comunitar (şi nu numai).
7
2.2. Măsuri de prevenire şi combatere a migraţiei ilegale
Principalele măsuri prin care statele comunitare îşi armonizează eforturile combaterea migraţiei
ilegale sunt:
- omogenizarea reglementărilor statelor membre prin adoptarea unei politici antiimigraţioniste,

constând în subordonarea politicii de vize (inclusiv pentru tranzit), intereselor de securitate;
- aplicarea de sancţiuni penale internaţionale pentru traficanţii de persoane;
- implicarea personalului agenţiilor de transport pentru a-şi asuma sarcini pe linia combaterii
migraţiei ilegale;
- returnarea rapidă a tuturor străinilor care au intrat ilegal sau cărora nu li s-a acordat azil;
- schimbul internaţional de informaţii;
- colaborarea internaţională cu ţările de origine şi de tranzit;
- consolidarea colaborării cu aceste categorii de ţări prin programele ,,PHARE’’ (sistem de sprijin
financiar pentru combaterea migranţilor);
- continuarea procesului Schengen prin încheierea Tratatului de la Maastricht, ca un pas important, cu
valoare de model de drept umanitar (în domeniu) prin stabilirea unui tratament coerent, armonios şi uman
pentru toţii azilanţii.
Politica antiimigraţionistă adoptată de ţările occidentale s-a concretizat în două modalităţi de tratare a
imigraţiei prin:
- expulzarea în ţara de origine a imigranţilor pe cheltuiala guvernului care ia această măsură;
- retrimiterea în ţara vecină a cărei frontiere au fost trecute fraudulos, în deplasarea spre ţările
occidentale (principiul returnării în prima ţară sigură a solicitanţilor de azil).
2.3. Principalele rute folosite de migranți
Agenția FRONTEX a enumerat principalele rute de migranție spre Uniunea Europeană astfel:
1. Ruta vest-africană: din Senegal și Mauritania spre Insulele Canare. Naționalități principale:
marocani, senegalezi, precum și cetățeni din Niger, Nigeria și Mali.
2. Ruta vest-mediteraneană: din Africa de Nord spre Peninsula Iberică, prin enclavele spaniole Ceuta
și Melilla. Cel mai frecvent este folosită de marocani și algerieni care încearcă să ajungă în Spania, Franța
sau Italia.
3. Ruta central-mediteraneană: din Libia în Italia și Malta. Această rută este utilizată de migranții din
Cornul Africii și Africa de Vest.
4. Apulia și Calabria: aceasta rută se referă la migrația ilegală din Turcia și Egipt, de asemenea include
fluxurile migratorii dintre Grecia și Italia.
5. Ruta circulară din Albania în Grecia: migrația peste frontiera terestră dintre Grecia și Albania a
fost mult timp unul dintre cele mai importante puncte neregulate ale migrației ilegale în UE.
6. Ruta vest-balcanică: include două fluxuri de migrație majore: primar - din țările Balcanilor de Vest
(Albania, Bosnia și Herțegovina, Muntenegru, Serbia și Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei); secundar
- migranții care au trecut hotarele UE pe uscat sau pe mare prin Balcanii de Vest ajung în Ungaria. De
această rută se folosesc cetățenii din Pakistan, Afganistan, Algeria, țările din Africa sub-sahariana.
7. Ruta est-mediteraneană: prin Turcia în Grecia, Bulgaria, Cipru. Majoritatea migranților care
folosesc această rută sunt refugiați din Siria, Afganistan și Somalia.
8. Hotarele de est ale UE: peste frontiera terestră dintre Republica Moldova, Belarus, Ucraina,
Federația Rusă și statele membre ale UE din est (Estonia, Finlanda, Ungaria, Letonia, Lituania, Norvegia,
Polonia, România și Slovacia).
Sute de mii de migranți pornesc în fiecare an spre țări din Uniunea Europeană. Călăuzele folosesc ruta
principală pentru astfel de transporturi ilegale, Marea Mediterană. Cu toții sunt urcați în pescadoare sau în
8
vase mari de transport din țări precum Libia, Algeria sau Tunisia. Ajung pe calea apei în Italia, Franța sau
Spania.
Ruta este extrem de periculoasă, iar mii de oameni mor de foame sau înecaţi înainte să ajungă la
destinaţie. După ultimele accidente din Marea Mediterană, în care mii de oameni au murit, guvernele din
Uniunea Europeană s-au angajat să sporească măsurile de securitate în sudul continentului. În acest context,
România ar putea deveni una dintre cele mai importante ţări de tranzit pentru migranţii din Orientul
Mijlociu.
În Turcia se află aproape două milioane de refugiaţi sirieni şi irakieni. De acolo, ei pleacă spe Occident
şi prin România. Drumul durează săptămâni întregi şi sute de oameni se înghesuie în bărci ca să traverseze
Marea Neagră iar pe uscat, ruta trece prin Bulgaria.
În încercarea de a ocoli eforturile Uniunii Europene (UE) de a reduce migraţia prin zona centrală şi
estică a Mediteranei, au apărut noi rute ale migraţiei, care trec prin Spania şi România, conform Organizaţiei
Internaţionale pentru Migraţie (OIM).
Numărul de migranţi ce sosesc pe aceste rute este relativ scăzut, însă noile rute constituie un semnal că
traficanţii de migranţi caută alternative pentru a ajunge în ţările Uniunii.
În primele 9 luni ale anului 2019 numărul de treceri ilegale înregistrate pe principalele rute
migratorii ale Europei a scăzut cu 19% comparativ cu aceeași perioadă a anului 2018, la aproximativ
88.200 migranți ilegali. În această perioadă cele mai multe detecții au avut loc în estul Mării Mediterane la
frontiera maritimă a Greciei. La polul opus, ruta Central Mediteraneeană a înregistrat cea mai mare scădere
comparativ cu primele 9 luni din anul 2018.
În pofida numărului tot mai mare de migranți ilegali înregistrați în ultimele luni în hot-spoturile din
Marea Egee (Grecia), totalul înregistrat pe toate rutele europene de migrație în perioada ianuarie –
septembrie 2019 a scăzut ca urmare a controlului îmbunătățit al bărcilor care părăsesc Libia și Maroc precum
și datorită intensificărilor returnărilor migranților care nu au primit o decizie favorabilă la solicitarea de azil.
Astfel, numărul migranților detectați în primele 9 luni ale anului curent pe rutele Vest și Central
Mediteraneene au scăzut cu aproximativ 50% comparativ cu perioada similară a anului precedent.
Ruta Est Mediteraneeană
În primele nouă luni ale acestui an, numărul total de detecții din această regiune a crescut cu 22%
comparativ cu perioada similară a anului 2018, la aproape 50.600 migranți, având un trend continuu
ascendent.
În primele 9 luni din anul 2019, Grecia a fost principala poartă de intrare în Europa pentru migranții
ilegali, înregistrând aproximativ 50.000 de migranți. Dintre aceștia, aproape 40.000 au intrat în statul elen pe
la frontiera maritimă (Marea Egee) și puțin peste 10.000 au folosit frontiera terestră (TUR-GRC și TUR-
BGR).
Zonele vulnerabile de traversare a frontierei TUR-GRC sunt insulele grecești din Marea Egee unde au
fost înregistrați toți migranții depistați la frontiera maritimă. Aproximativ 40% dintre aceștia sunt de origine
afgană.
Presiunea migraționistă de la frontiera maritimă a Greciei s-a accentuat semnificativ în ultimele 3 luni
și este în continuă creștere.
Motivul intensificării constă în schimbarea strategiei privind transportul migranților către Grecia de
către rețelele de facilitatori care acționează în orașul Istanbul precum și de faptul că acordul dintre Uniunea
Europeană și Turcia funcționează doar parțial.
Ruta Balcanilor de Vest
Ruta Balcanilor de Vest a continuat să fie tranzitată și în primele 9 luni ale anului 2019 pe cele două
sub-rute (culoarul mării Adriatice și Serbia), specifice și anului 2018, formându-se o „strangulare” în Bosnia
Herțegovina care primește migranți de pe ambele culoare.
Ca și în anii precedenți situația migranților din zona Balcanilor de Vest este greu de cuantificat datorită
statelor terțe din regiune. Majoritatea migranților care reușesc să părăsească Grecia dispar temporar din
statisticile Agenției Frontex. Aceștia reapar câteva săptămâni sau chiar luni mai târziu la frontierele Croației,
Ungariei, Sloveniei sau României.
9
Situația umanitară de pe teritoriul Bosniei Herțegovina este din ce în mai gravă mai ales în condițiile în
care se apropie sezonul rece.
Dată fiind această situație migranții încearcă constant frontierele statelor vecine, în special pe cea cu
Croația. În vederea prevenirii trecerilor ilegale, autoritățile croate au demarat construcția unui gard de
protecție la frontiera cu Bosnia Herțegovina.
De asemenea, autoritățile slovene au anunțat că au început construcția unui gard la frontiera cu Croația
în lungime de 180 de km, la care se adaugă alți 40 de km aflați în faza de contractare (după modelul celui de
la frontiera Ungariei cu Serbia).
Situația migrației ilegale în Serbia
În primele 9 luni din anul 2019, peste 20.000 de migranți au tranzitat Serbia. În ceea ce privește
numărul celor care se află pe teritoriul țării a scăzut de la începutul anului de la aproximativ 4.500 la sub
3.500 în luna septembrie 2019, scădere justificată de numărul mare de detecții raportate de către autoritățile
croate și slovene în perioada sezonului cald.
Majoritatea migranților intră în Serbia din Macedonia de Nord, iar din punctul de vedere al cetățeniilor
majoritatea migranților provin din Afganistan (peste 40%) urmați de cei din Pakistan, Iran, Siria și Irak.
Un aspect important pentru frontierele României o constituie numărul mic de migranți irakieni prezenți
în Serbia, aceștia regăsindu-se mai mult pe teritoriul statului bulgar.
Având în vedere trendul crescător al numărului de detecții de trecere ilegală pe teritoriul elen, situația
precară a migranților blocați de-a lungul rutei Vest Balcanice, deteriorarea condițiilor meteorologice din
perioada sezonului rece și măsurile adoptate de către autoritățile din Croația și Slovenia, pentru prevenirea
trecerilor ilegale, putem previziona creșterea presiunii migratorii la frontiera dintre Serbia și România.
Situația migrației ilegale la frontierele României
În primele 9 luni ale anului 2019 la frontierele României s-au înregistrat 1042 de detecții ale
trecerii/tentativei de trecere ilegală a frontierei. La această valoare se adaugă 308 de detecții realizate în
interiorul teritoriului și 249 de persoane înapoiate de autoritățile de frontieră ale statului ungar.
Cea mai afectată frontieră a României de fenomenul migrației ilegale, în perioada analizată, a fost cea
cu Ungaria pe sensul de ieșire.
Amplificarea migrației ilegale de la frontiera cu Ungaria din ultimele 2-3 luni s-a resimțit în primul
rând la frontiera verde. De remarcat este numărul total al detecțiilor înregistrate pe sensul de ieșire din țară la
frontiera cu Ungaria (582 detecții și 249 înapoiați) ce depășește valoarea însumată a tuturor detecțiilor
înregistrate pe sensul de intrare la celelalte frontiere ale României (425).
Această disparitate poate fi parțial explicată prin înregistrarea multiplă în tentativă de trecere ilegală a
acelorași migranți (217 se aflau deja în evidențele I.G.I.). Totuși pentru a avea o reprezentare corectă asupra
presiunii exercitate la frontiera comună cu Ungaria trebuie
menționat faptul că mai mult de jumătate dintre migranții detectați pe sensul de intrare la celelalte frontiere
(302) au fost înapoiați autorităților din statele vecine.
Din punct de vedere al naționalităților, se remarcă numărul ridicat al migranților de naționalitate
irakiană (509)6 descoperiți la majoritatea frontierelor atât pe sensul de intrare cât și pe cel de ieșire din țară.
Pe următoarele locuri s-au poziționat migrații de naționalitate afgană(139), bengaleză(119), turcă(100) și
siriană(90).
PROGNOZE
Frontierele cu Serbia, Bulgaria și Ungaria, aflate pe ruta Balcanilor de Vest
Numărul mare de migranți care au intrat în Grecia pe parcursul ultimelor 2 luni (august și septembrie),
precum și instabilitatea din Turcia, vor duce la creștere a presiunii migraționiste pe ruta Est Mediteraneeană
și pe culoarele din zona Balcanilor de Vest.
Astfel, este așteptată o intensificare a presiunii migraționiste pe parcursul următoarelor luni în regiunea
Balcanilor de Vest și cel mai probabil acest curent se va resimți și la frontiere României. Pentru lunile de
iarnă este anticipată o stagnare a fenomenului migraționist, activitatea din aceste luni fiind influențată
substanțial și de condițiile meteo.
10
Măsurile de securitate luate de țările aflate pe sub-ruta Albania – Muntenegru – Bosnia și Herțegovina –
Croația – Slovenia pot avea un impact puternic pentru sub-ruta centrală (prin Serbia) care reprezintă
principala amenințare pentru frontierele României.
Frontiera cu Bulgaria va fi afectată în continuare de activitățile unor rețelele de criminalitate
transfrontalieră care transportă migranții din Sofia în Timișoara, folosind în special P.T.F. Calafat. De
asemenea, frontierele sudice ale Bulgariei, cu Turcia și Grecia, sunt încercate constant de migranții aflați în
număr tot mai mare în cele două state. O creștere a nivelului de amenințare pentru frontierele sudice ale
Bulgariei se răsfrânge, indirect, și asupra frontierei dintre Bulgaria și România.
Pe sensul de ieșire din țară, la frontiera cu Ungaria, fenomenul migrației ilegale se va menține la un
nivel ridicat, activitatea la această frontieră fiind direct influențată de situația generală înregistrată pe sensul
de intrare în România. Municipiul Timișoara este un punct important pentru migranții din regiune datorită
opțiunilor de facilitare de care pot dispune. Existența grupărilor de criminalitate organizată care acționează
pe linia traficului cu migranți ilegali, în zona Vest Balcanică, amplifică presiunea migraționistă atât pe sensul
de intrare la frontierele cu Serbia și Bulgaria, cât și pe sensul de ieșire la frontiera Ungaria.
Situația de instabilitate din zona Idlib (Siria), unde dislocarea localnicilor către nord continuă9 și
acțiunile militare ale Turciei întreprinse la începutul lunii octombrie 2019 împotriva comunităților de kurzi
aflate în nordul Siriei10, vor determina menținerea trendului ascendent al detecțiilor de trecere ilegală a
frontierelor de pe ruta Vest Balcanică, cu impact asupra frontierelor României în primul trimestru al anului
următor.
Pe termen lung, evoluția migrației ilegale pe ruta Balcanilor de Vest va depinde în primul rând de felul
în care autoritățile din Turcia vor gestiona taberele de refugiați aflate în interiorul țării și de felul în care vor
aplica acordul cu Uniunea Europeană.
Frontierele cu Ucraina și Republica Moldova, aflate în regiunea Parteneriatului Estic.
În următoarea perioadă presiunea migrației ilegale la frontierele de nord-est nu va suferi modificări
substanțiale, păstrându-se trendul ascendent. O revenire la situația de dinainte de vara anului 2018 când peste
90% dintre migranți erau regionali (proveniți din Ucraina, Rusia, R. Moldova) este dificilă având în vedere
evoluțiile din ultima perioadă din Africa și Asia.
Gestionarea fenomenului migraționist în această zonă se poate dovedi dificilă având în vedere relieful
dificil de la cele 2 frontiere (munți și râul Prut), precum și lipsa de interes acordată de către cele 2 state
vecine fenomenului migraționist. În acest sens, politica statului ucrainean (care reprezintă principalul actor
din regiune), influențează decisiv nivelul de amenințare de la aceste segmente de frontieră.
De asemenea un important factor de atracție pentru această regiune poate fi reprezentat de liberalizarea
vizelor dintre R. Moldova și Turcia. Chiar dacă până în prezent nu au fost observate efecte negative ca
urmare a acestei decizii, în condițiile închiderii unor culoare aferente rutei Est Mediteraneene, această
permisivitate legislativă poate fi oricând exploatată.
11
Tema 3: Traficul de fiinţe umane
3.1. Reglementări interne şi internaţionale cu privire la traficul cu fiinţe umane

3.2. Forme de exploatare a persoanelor, profilul victimelor, identificarea şi tratamentul
3.3. Organizarea traficului cu fiinţe umane, faze, metode, rute
3.1. Reglementări interne şi internaţionale cu privire la traficul cu fiinţe umane

Traficul de persoane este un fenomen al crimei organizate, având consecinţe grave pentru siguranţa,
bunăstarea şi drepturile omului.
Art. 210
Traficul de persoane
(1) Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unei persoane în scopul
exploatării acesteia, săvârşită:
a) prin constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate;
b) profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori de starea de vădită
vulnerabilitate a acelei persoane;
c) prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase în schimbul
consimţământului persoanei care are autoritate asupra acelei persoane,
se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Traficul de persoane săvârşit de un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu se
pedepseşte cu închisoare de la 5 la 12 ani.
(3) Consimţământul persoanei victimă a traficului nu constituie cauză justificativă.
Art. 211
Traficul de minori
(1) Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unui minor, în scopul
exploatării acestuia, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Dacă fapta a fost săvârşită în condiţiile art. 210 alin. (1) sau de către un funcţionar public în
exerciţiul atribuţiilor de serviciu, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani şi interzicerea exercitării unor
drepturi.
(3) Consimţământul persoanei victimă a traficului nu constituie cauză justificativă
Traficul de persoane, aşa cum este formulat în Protocolul Naţiunilor Unite (Convenţia de la
Palermo-2000) şi în Legea privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane (publicată în M. Of.
nr.783/11.12.2001) reprezintă: ”recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea de
persoane prin ameninţare sau prin utilizarea forţei sau a altor forme de constrângere, prin răpire,
escrocare, înşelăciune sau abuz de putere, prin utilizarea unei poziţii vulnerabile, prin darea şi primirea de
bani sau de beneficii pentru obţinerea consimţământului unei persoane care are control asupra alteia, în
scopul exploatării ».
Biroul Internaţional al Muncii, structura specializată a Organizaţiei Naţiunilor Unite, afirmă într-un
raport dat publicităţii că, la nivel mondial, „în orice moment, numărul minim estimat de persoane exploatate
prin muncă forţată ca rezultat al traficului este de 2.45 milioane”.
La rândul său, UNICEF estimează că „la nivel global, aproximativ 1.2 milioane copii sunt traficaţi
în fiecare an, atât în ţările lor, cât şi în afara graniţelor acestora”.
Astfel, conform Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) „doar din Europa
Centrală şi din noile state independente au fost traficaţi aproximativ 175.000 femei şi copii în special către
alte state OSCE”.
Organizaţia Internaţională pentru Migraţie (OIM) sugerează că în Europa, „aproximativ 300.000
femei ar fi afectate în fiecare an”.
La începutul mileniului, „aproximativ 120.000 femei şi copii sunt traficaţi în Uniunea Europeană în
12
fiecare an”, conform unor date prezentate de către Comisia Europeană.

De asemenea acest fenomen prezintă riscuri strategice deoarece, odată ce traficul organizat cu fiinţe
umane pătrunde într-un stat, el se va dezvolta rapid şi va implica următoarele riscuri strategice pentru
stabilitatea şi viitorul acelui stat:
a. Destabilizarea pieţelor existente ale forţelor de muncă, în sensul că victimele traficate sunt
retrase sau introduse din respectiv pe piaţa ilegală a forţelor de muncă şi sexuale existând posibilitatea de a
se ajunge la aşa numitele „războaie pe gazon” violente în momentul în care traficanţii se vor confrunta cu
elementele criminale locale în vederea controlului asupra acestor forme lucrative de exploatare umană. Aşa
se întâmplă mai ales în cazul traficului pentru exploatare sexuală, deoarece sumele de bani implicate zilnic
sunt foarte mari.
b. Creşterea şi diversificarea crimei organizate, în sensul că infracţiunea de trafic organizat nu are
loc într-o izolare ermetică, sigilată. Odată formate, reţelele de trafic se vor diversifica rapid şi vor crea
afiliaţii cu beneficii reciproce cu organizaţiile de crimă organizată ce operează în alte sfere, precum
terorismul şi traficul cu droguri şi arme.
c. Destabilizarea economică prin amploarea infracţiunii de spălare de bani, deoarece, profitul
financiar al prostituţiei organizate va duce repede la forme sofisticate de spălare de bani pe plan intern şi
extern, care pot atrage destabilizarea economică.
d. Destabilizarea demografică. Traficul cu fiinţe umane la scară mare poate destabiliza populaţia la
nivel micro şi macro-demografic, atât în ceea ce priveşte numărul victimelor ce sunt traficate în afara ţării de
origine, cât şi în ceea ce priveşte numărul anumitor grupuri etnice sau naţionale ce sunt traficate pe o piaţă
specifică sau într-un anumit domeniu din ţara de destinaţie.
e. Creşterea corupţiei în sectorul public. Infracţiunea de trafic şi corupţia ar fi putut fi destinate una
pentru cealaltă. Natura multi-stratificată a infracţiunii creează numeroase oportunităţi pentru coruperea
persoanelor oficiale din diferite instituţii, iar aprovizionarea zilnică şi mereu pregătită cu bani furnizează
mijloacele de subminare a întregului efort de aplicare a legii în vederea combaterii traficului. Într-adevăr,
aceasta este capacitatea acestui cancer reprezentat de corupţie, putând spune că infracţiunea de trafic şi
relaţia sa cu practicile corupte ameninţă capacitatea sistemului justiţiei penale şi încrederea societăţii civile
în el.
f. Destabilizarea investiţiei economice interne. Această ameninţare ar putea apărea prin cumularea
unuia sau mai multor dintre celelalte riscuri strategice. De exemplu : acolo unde prezenţa infracţiunii de
trafic organizat a condus la activităţi endemice de spălare de bani şi la corupţie în sectorul public scade
încrederea în structura economică de bază, acest lucru având un impact negativ asupra strategiilor
investiţionale ale companiilor străine.
Traficul de persoane în vederea exploatării sexuale produce victime şi încalcă cel mai grav
drepturile omului, deoarece poate include : răpirea, sechestrarea, violenţa sexuală şi fizică, violul şi înrobirea
şi chiar omorul.
3.2. Forme de exploatare a persoanelor, profilul victimelor, identificarea şi tratamentul
Nivelul scăzut de școlarizarereprezintă unul dintre factorii principali pentru intrarea victimelor
în situațiile de trafic.
Deşi nivelul scăzut de educaţie nu este un factor a cărui importanţă poate fi ignorată, acesta nu este
singurul luat în considerare atunci când este abordată problema vulnerabilităţii față de trafic.
Prin urmare, lipsa oportunităţilor de angajare în mediul de rezidenţă (de cele mai multe ori, mediul
rural), aderența la valori marginale, apartenența la familii disfuncţionale, dorinţa de a scăpa de un mediu
abuziv sau neglijentse transformă, la nivel personal, în elemente de risc de victimizare, împingând viitoarele
victime să accepte promisiuni false privind oportunități de viață ”mai bune” sau să crediteze ofertele de
muncă, călătorie, tratament sau de altă natură, venite atât din partea unor prieteni cât şi din partea unor
persoane cu totul necunoscute.
O minimă analiză a dinamicii fenomenului traficului de persoane permite creionarea unui „tablou”
al victimei, un „portret-robot”, care grupează trăsăturile economice, psihologice şi sociale cele mai frecvent
întâlnite la persoanele care au căzut în plasele traficanţilor. Acest „tablou” arată în felul următor:
- ponderea victimelor de gen feminin a fost mai mare decât cea a victimelor de sex masculin;
13
- femeile reprezintă totalitatea victimelor exploatate sexual, în timp ce majoritatea persoanelor

traficate pentru exploatare prin muncă forţată este reprezentată de bărbaţi;
- mediul de locuire se transformă într-un factor de vulnerabilitate: mediul rural a fost principala
sursă furnizoare de victime ale traficul în scopul exploatării prin muncă forţată şi cerşetorie. În cazul
exploatării prin muncă, victimele sunt în proporţie de 54% din mediul rural şi tot din mediul rural provin
două treimi dintre victimele traficului de persoane în scopul cerşetoriei; există o incidenţă crescută a
recrutării în scopul exploatării sexuale în mediul urban;
- vulnerabilitatea populaţiei masculine a fost dată de nivelul de instruire destul de scăzut (38% dintre
victimele identificate au cel mult 8 clase absolvite iar 31,5% cel mult 12 clase). Ponderea bărbaţilor fără
studii (14%) a fost dublă comparativ cu cea a femeilor din aceeaşi categorie (7%);
- persoanele cu vârste cuprinse între 18-25 de ani reprezintă 42% din totalul victimelor
identificate. Împreună cu cele din categoria de vârstă 26-40 ani (30%) reprezintă majoritatea victimelor
identificate, explicaţia fiind dată de ponderea din ce în ce mai însemnată a victimelor traficate pentru
exploatarea prin muncă forţată, ale căror vârste sunt, de regulă, între 18 şi 40 ani;
- nivelul de instruire este un alt factor de risc de victimizare - majoritatea persoanelor traficate
(42%) au cel mult 8 clase, mai mult de un sfert din totalul victimelor fiind fără studii sau cu studii
elementare;
- categoriile cele mai vulnerabile de copii includ: copii din familii cu venituri de subzistenţă,
copii cu nivel de şcolarizare minim, victime ale violenţei domestice; copii neglijaţi, ai căror părinţi sunt
plecaţi la muncă în străinătate; copii migranţi acompaniaţi de familii vulnerabile şi cu dificultăţi de integrare
socială (copiii migranţi din comunităţile rroma); copii migranţi neînsoţiţi (care fug din familii sau care sunt
părăsiţi de familie);
- din totalul victimelor identificate, un procentaj foarte mare au fost traficate în exteriorul
graniţelor ţării, fapt ce indică o uşoară scădere a numărului victimelor exploatate în traficul intern.
Identificarea şi tratamentul victimelor:
Campaniile de educare sunt măsuri preventive care au ca scop beneficii pe termen lung prin
educarea potenţialelor victime cu privire la riscurile inerente ale infracţiunii de trafic.
In mod similar dacă modul de operare al traficului implică reclame false cu privire la un serviciu
bine plătit în activităţi de secretariat sau menaj programul ar trebui să includă avertismente Tematice despre
astfel de posibilităţi.
Activităţile discontinue alături de programele educative preventive trebuie administrate cu grijă mai
ales dacă se intenţionează includerea oricărui material care traversează sfaturile depersonalizate sau
Tematice. In cazul acestor iniţiative este vital ca materialul sa se bazeze pe informaţii verificabile.
3.3. Organizarea traficului cu fiinţe umane, faze, metode, rute.
Modul de operare.
Modul de operare reprezintă transportul victimelor dintr-o locaţie într-alta în scopul exploatării
sexuale în beneficiul grupurilor organizate de infractori. Metodologia utilizată variază însă la nivel global.
Pot fi stabilite următoarele etape generale:
a– Recrutarea
Există trei categorii de recrutori şi transportori: bărbaţi, femei, familii.
Ocupaţiile recrutorilor:
- angajaţi ai unor firme false;
- presupun relaţii cu publicul(vânzători,barmani,taximetrişti etc.)
- membri ai unor reţele de trafic.
Pentru ca aceasta să funcţioneze traficanţii trebuie ori să forţeze ori să convingă victimele să-şi
părăsească familiile lor şi să călătorească cu ei. Acest lucru se poate realiza astfel :
- unele victime sunt pur şi simplu ridicate cu forţa ,câteodată după ce au fost drogate;
- altele pleacă de bună voie după ce ajunge la o înţelegere cu persoana care recrutează, ce
14
contactează victima prin intermediul unui anunţ în ziar, prin agenţiile de recrutare sau prin alte contacte
personale ;
- unele din aceste victime ”voluntare” sunt complet păcălite în legătură cu natura adevărată a
traficului, crezând că li se vor oferi locuri de muncă normale în ţara de destinaţie care nu implică o muncă
calificată: chelneriţă, bucătăreasă, dansatoare, baby-sitter, menajeră, etc.în ţări ca Franţa, Italia, Germania,
Grecia etc. făcute direct victimelor prin cunoştinţe rude,persoane apropiate.
- altele ştiu că vor lucra în cadrul industriei sexuale, dar sunt păcălite referitor la condiţiile de muncă
şi de trai, aranjamentele financiare şi libertatea personală.
- căsătoria de conveniență
- plata unor servicii turistice în străinătate.
b –Transportarea
Traficul de fiinţe se desfăşoară pe anumite rute din ţara de origine spre ţara de destinaţie,vânzarea
se poate face şi în ţările de tranzit,dar şi ulterior recrutării chiar în ţara de origine.
În cele mai multe cazuri,pe parcursul transportului,mai ales în ţara de origine,vicimele sunt tratate
civilizat,li se oferă cazare şi masă,pot lua legătura cu familia etc.
Traseele si modalităţile de transport depind de ţara de destinaţie. Victimele sunt traficate cu avionul,
cu barca cu trenul , cu bacul , cu maşina sau pur şi simplu pe jos.
Traseul poate include o ţară de tranzit sau poate fi direct între locaţia de origine şi cea de destinaţie.
Trecerea frontierelor se poate face în mod legal sau ilegal.
Adesea, traficanţii vor confecţiona documentele false pentru victime şi le vor însoţi pe durata fazei
transportării, pentru a le asigura protecţie.
c - Vânzarea
Are loc în ţările de destinaţie(în cazul vânzărilor repetate,pot fi doar ţări de tranzit),fără ştirea
victimelor care devin “proprietatea”unor patroni. Aspectul fizic şi vârsta sunt cele care fixează preţul de
vânzare(de regulă,între o mie şi patru mii de dolari),dar depinde şi de numărul vânzărilor de la momentul
recrutării la cel al destinaţiei de exploatare.
d - Sechestrarea şi exploatarea
Sechestrarea se face în locuri bine izolate, închise. Tratamentul administrat victimelor: de la izolare,
viol, comis de una sau mai multe persoane, maltratare, ameninţare, până la în unele cazuri crimă, în
momentul în care se încearcă să evadeze sau ameninţă traficanţii cu deconspirarea.
Exploatarea sexuală depinde de condiţiile locale din cadrul industriei sexuale teritoriale şi de nivelul
supravegherii de către politie.
Reţelele de infractori nu acţionează izolat unele de altele. Sunt stabilite legături cu alte forme de
crimă organizată, precum traficul cu arme si stupefiante ori alte infracţiuni. La nivelul structural aceste
legături pot fi constatate sau deloc afiliate după cum diferitele componente se întâlnesc pentru a comite o
infracţiune, atunci când este rentabil de ambele părţi.
e - Revânzarea
Victimele intră într-un ciclu al falselor datorii, cei care le cumpără pretind că trebuie să-şi
recupereze banii din ”munca lor”.
În majoritatea cazurilor, în momentul în care victima a reuşit să-şi plătească ”datoria”, urmează o
revânzare către un alt ”patron” care, la rândul său, vrea să-şi recupereze suma plătită.
f - Evadarea
Se face în conjuncturi favorabile,cu ajutorul unor clienţi,ai poliţiei(razii)etc.
Victimele se adresează ambasadelor sau consulatelor României din ţara respectivă. De cele mai
multe ori,victimele nu apelează la ajutorul acestor instituţii.
g - Repatrierea
Se realizează cu sprijinul OIM (Organizaţia Internaţională pentru Migraţie)- Misiunile din alte ţări,
al ambasadelor, consulatelor României care se ocupă de formalitățile de repatriere şi cu sprijinul
Organizaţiilor neguvernamentale din statul de destinaţie. Victimelor li se eliberează titlu de călătorie şi alte
15
documente de călătorie.
Primirea în ţară se face de reprezentanţii ANITP (Centrul Regional din aria de competenţă),care a
fost contactat şi informat în prealabil şi care va trimite victima către serviciile specializate de asistenţă,în
funcţie de opţiunea acesteia.
În chestiunile legate de repatriere victimelor române ale traficului de persoane ANITP este prima
instituţie care trebuie informată.
Principalele rute ale traficului de persoane

Din cazuistica existentă la nivelul Poliţiei de Frontieră şi din modul de acţiune al proxeneţilor care au
acţionat la frontierele României se desprind următoarele rute principale ale traficului de persoane:
a) Republica Moldova / Ucraina – România – Serbia – Grecia/Italia
Fetele sunt recrutate din Republica Moldova, Ucraina şi din România şi sunt plasate pe „piaţa” din
Balcani – Iugoslavia, Grecia sau Italia .
b) Republica Moldova/Ucraina – România – Serbia – Bosnia - Albania
Fetele sunt recrutate din Republica Moldova, Ucraina şi din România şi sunt plasate pe „piaţa” din
Balcani – Bosnia, Herţegovina, Iugoslavia, Albania.
c) Republica Moldova / Ucraina – România – Turcia – Cipru
Fetele sunt recrutate din Republica Moldova – sunt aduse în România, unde fie sunt scoase pe
„piaţa românească” fie că, în cele mai frecvente cazuri, sunt duse în Turcia sau Cipru.
Tinerele racolate provin atât din România cât şi din Republica Moldova şi Ucraina. Din aceste ţări
vecine intră legal în ţara noastră, ulterior, încercând trecerea ilegală a frontierei, media de vârstă fiind între
18 şi 30 de ani.
În cele mai frecvente cazuri, pentru a înşela poliţiştii de frontieră în ceea ce priveşte scopul
călătoriei unor astfel de persoane, proxeneţii le transportă individual sau în grupuri foarte mici, de 3 – 4
persoane, considerând că astfel nu trezesc suspiciuni.
16
Tema 4: Traficul cu vehicule furate
3.1. Bazele de date naţionale şi internaţionale pentru autovehicule

3.2. Fazele, metodele şi organizarea traficului cu autovehicule furate
3.3. Identificarea în trafic a autovehiculelor suspecte
3.1.Bazele de date naţionale şi internaţionale pentru autovehicule
Circa un milion trei sute de mii de autovehicule sunt furate anual din Uniunea Europeană, dintre
care, aproximativ 60 –70 % sunt recuperate şi restituite proprietarilor de drept sau societăţilor de asigurări.
Aceasta înseamnă că aproximativ 450.000 – 500.000 de autovehicule părăsesc fără urmă ţările Uniunii
Europene.
Marea majoritate a ţărilor afectate sunt cele producătoare de autovehicule, cum ar fi Marea Britanie,
Germania, Franţa şi Italia.
Prevederile legale emise de Uniunea Europeană impun producătorilor să echipeze toate
autovehiculele noi cu sistem electronic de blocare (IMMOBILISERS) şi cu GPS, în vederea monitorizării
prin satelit.
Cadrul juridic:
În principal, traficul cu autoturisme furate nu are o reglementare de sine stătătoare, sediul materiei
neregăsindu-se în cadrul instituţiei de “FURT”, prevăzută şi pedepsită de art. 208-209 Cod Penal.
De asemenea, infracţiunea de furt este coroborată în majoritatea cazurilor cu înşelăciunea, falsul şi
uzul de fals, falsificarea instrumentelor oficiale sau folosirea instrumentelor oficiale false, precum şi
infracţiuni la regimul circulaţiei.
Documentarea unor astfel de fapte sau a activităţilor infracţionale derulate de reţele internaţionale
specializate în furtul şi traficul cu autoturisme furate, nu poate fi efectuată fără cunoaşterea unor principii de
drept fundamentale referitoare la protecţia proprietăţii.
Conform prevederilor art. 44, alin. 1 şi 2 din Constituţia României, proprietatea privată este
ocrotită, în mod egal de lege, indiferent de titular.
La propunerea organului de cercetare penală, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată,
poate dispune conform prev. art. 96 şi 109 din C.P.P, ridicarea de obiecte şi înscrisuri ce pot servi ca mijloc
de probă în procesul penal, aplicându-se totodată sechestru asigurator.
În baza art.14,169 şi 170, organul de cercetare penală, cu aprobarea procurorului sau instanţei de
judecată, poate restitui aceste bunuri, în vederea recuperării pagubei şi restabilirii situaţiei anterioare.
17
Autoturismul în cauză se indisponibilizează în vederea verificării şi dispunerii unor expertize

traseologice, tehnice etc., iar actele se ridică în vederea cercetărilor.
Reglementări Europene:
Absenţa controlului la frontierele interne Schengen , facilitează activităţile infracţionale, în general,
a celor cu un caracter transnaţional.
Introducerea în S.I.S., din partea oricărei ţări Schengen , a datelor relative a diferitelor categorii de
vehicule va da naştere existenţei unei alerte în baza de date, al cărui beneficiar va fi Statul unde s-a comis
sustragerea în care a fost făcută denunţarea.
În cazul în care există alerte incompatibile despre acelaşi vehicul, se va iniţia un procedeu de
consultanţă între ţările afectate cu scopul de a determina ca alerta să fie suprimată, pentru a se lua în
considerare un ordin de prioritate a alertelor.
Structura acestui sistem informatic asigură ca procentajul recuperării vehiculelor sustrase în spaţiul
Schengen să fie foarte ridicat.
Convenţia de aderare la Acordul Schengen şi SIS- (Sistemul de informare Schengen) s-a
înfiinţat în 26 martie 1995, pe baza Deciziei Comitetului Executiv Schengen.
Este un sistem informatizat de căutare şi informare dedicat tuturor statelor Schengen.
Există două componente ale SIS: Sistemul Central de Informare Schengen (CSIS) şi Sistemul
Naţional de Informare Schengen (NSIS). Având sediul la Strasbourg, CSIS constituie un suport pentru
sistem, ce asigură unitatea (de date) pentru toate unităţile SIS naţionale.
În conformitate cu Art. 100 (1)(3)(a)(b) al Convenţiei de Aderare la Acordul Schengen,
autovehiculele cu o capacitate de 50 cc care au fost furate, deturnate sau pierdute, trailerele şi rulotele de
peste 750 kg trebuie să fie incluse în SIS, în scopul confiscării sau evidenţei necesare cercetărilor penale.
EUCARIS Sistemul European de Informare privind autovehiculele (European Car Information
System)
EUCARIS este o reţea internaţională de informaţii privind înmatricularea pentru ţările Benelux,
Germania şi Marea Britanie. Se intenţionează şi admiterea altor ţări în sistem.
EUCARIS ajută la evitarea înmatriculării în Germania a autovehiculelor furate de peste hotare.
Sistemul devine efectiv prin ratificarea de către ţările participante a acordurilor EUCARIS.
În viitor, este planificată furnizarea de informaţii tuturor formaţiunilor de poliţie solicitante.
3.2 Fazele, metodele şi organizarea traficului cu autovehicule furate
Organizarea reţelei internaţionale:

Internaţionalizarea fenomenului furtului de autovehicule a atras după sine o organizare a
elementelor infractoare în adevărate reţele,de cele mai multe ori concurente,supremaţia asigurându-se, de
regulă,prin mijloace violente.
In structura acestor reţele vom întâlni:
- grupa de recunoaştere – cea care se ocupă şi de furtul propriu-zis şi care identifică autoturismele.
Membrii acestei grupări stabilesc locurile de unde vor executa furtul şi se ocupă de întocmirea
documentelor: acte de proprietate,taloane,permise de conducere,confecţionează dublura cheilor,numerele de
înmatriculare,sau falsifică seria caroseriei.
- grupa de transport – se ocupă de „toaleta” maşinii (schimbă culoarea,aplică numere de
înmatriculare, poansonează seria falsă a caroseriei,etc.).Toate acestea se fac de obicei,într-un atelier mobil
deosebit de dotat (un autotren)sub acoperire TIR.
- grupa de valorificare – preia autoturismul cu actele respective şi se ocupă de valorificarea acestuia.
In cazul că este prins la trecerea frontierei,va declara că acesta nu provine din furt sau,în cel mai rău caz,că l-
a furat singur.
- grupa de siguranţă – (de acoperire),sunt recrutaţi din rândul infractorilor italieni sau bulgari, care
supraveghează modul cum se derulează faptele. Dacă un membru al reţelei este identificat,membrul grupei
de siguranţă anunţă imediat organizaţia.
18
Aşa cum rezultă şi din cele prezentate mai sus,traficul cu autovehicule de lux furate este un
fenomen complex,care necesită o abordare globală,integrată,o strategie amplă care să fie bazată atât pe
„acumulările”unor state cu o experienţă mai bogată,cât şi pe elementele ce ţin de specificul naţional şi au
rezultat din analiza cazurilor complexe.
Modus operandi:
Modurile de operare au evoluat,după cum au cerut circumstanţele cunoscând o complexă evoluţie
odată cu dezvoltarea mijloacelor tehnice.
• „Carjacking”
A devenit recent, în multe ţări, o metodă frecvent utilizată pentru furtul autovehiculelor. Folosirea
violenţei, cagulelor şi a armelor de foc în furtul de autovehicule constituie un motiv serios de alarmare.
Avantajul pentru infractori, în acest caz, este acela că ei obţin autovehiculul, documentele de proprietate şi
cheia originală, în acelaşi timp. Astfel, pentru infractori, sistemul electronic de blocare nu mai ridică
probleme. Acest fenomen îşi face simţită prezenţa în mod pregnant, în Belgia, dar şi în alte state precum
Olanda, Spania, România, etc.,unde s-au reclamat la poliţie astfel de cazuri.
• Traficul cu referire la valoarea intrinsecă.
Pentru a face o diferenţiere între delictul vehiculului sustras şi conducerea vehiculului fără
consimţământul proprietarului, s-a folosit termenul de „delicte ce au legătură cu vehiculele furate în baza
valorii lor intrinsece”. (VCVIV)
Obiectivul urmărit în acest scop nu este folosirea temporară a vehiculului ci este folosit pentru a
obţine venituri financiare (definiţia germană a conceptului este “delictul ce are legătură cu vehiculul în baza
valorii lui intrinsece“).
Delictul legat de furtul vehiculelor în baza valorii lui intrinsece se spune că are loc în toate cazurile
de furt sau de asalt precum şi în delapidarea frauduloasă de vehiculelor unde există evidenţe de grupuri
organizate, şi executarea operaţiunii într-o formă profesionistă (vehicule de contrabandă şi dispuşi pentru
îmbogăţire).
Acestea se fac când:
- vehiculele sunt sustrase şi există evidenţe clare legate de furt/furturi în serie în baza formării
bandelor de vehiculele furate , localizarea , timpul şi / sau modus operandi (de exemplu, furturi din garaje şi
din firme de închiriat maşini , distrugerea cheii de contact , tehnic depăşind sistemele sofisticate de antifurt);
- vehiculul furat este un vehicul de lux şi/sau o marcă nouă (unde ,,scump”) înseamnă
valoarea reala a maşinii / mono volum/vehicule ce pe piaţa sunt 25.000 Euro); motociclete cu o valoare
actuală de cel puţin 7.500 Euro; alte vehicule scumpe, ca un exemplu, vehicule de transport de mărfuri
cântărite (HGVs), utilaje de construcţii etc. Ca o regulă un vehicul este considerat nou dacă nu are mai mult
de doi ani.
• ”Frauda la asigurări”- proprietarul predă autoturismul personal (contra unui comision de
până la 20-30% din valoarea acestuia), o procură, cheile şi actele de proprietate unui membru al reţelei. Prin
intermediul organizaţiei criminale respective autoturismul este transportat într-o altă ţară, “spălat” prin
vânzări succesive, iar ulterior declarat furat. Acest mod de operare este cel mai greu de depistat la frontieră,
întrucât, deşi există suspiciuni(transportatorul nu poate justifica posesia unei maşini de o asemenea valoare,
nu posedă bagaje foarte multe, nu cunoaşte date despre locul de destinaţie sau modul de funcţionare a unor
componente ale vehiculului, etc.), călătoria respectivului nu poate fi întreruptă întrucât maşina nu a fost
declarată furată iar acesta posedă documentele şi cheile originale. Proprietarul este un cetăţean corect care şi-
a cumpărat un autoturism de puţin timp. Acesta este contactat de membrii organizaţiei care-i propun să
predea autoturismul unei persoane care să-l transporte într-un loc anume iar el să încaseze contravaloarea
asigurării iar în plus de asta primeşte şi o sumă de bani din partea organizaţiei. Autoturismul urmează a fi
declarat ca furat după ce a ajuns la destinaţie iar cheia originală şi actele de înmatriculare şi proprietate îi
sunt înmânate proprietarului pentru a fi predate la asigurări.
• Frauda prin folosirea contractelor de vânzare – cumpărare false în unele situaţii
autoturismul este cumpărat chiar de un membru al organizaţiei transportul acestuia făcându-se de către el în
unele cazuri, ori predat unui alt membru al organizaţiei. O altă situaţie care poate fi întâlnită este cea a
19
autoturismelor închiriate şi folosirea unor contracte de închiriere falsificate pentru ca maşina să poată fi
transportată în ţara unde urmează să fie valorificată. La controlul autoturismului în această situaţie întâlnim
cheii originale şi alte acte de proprietate în fotocopie sau xerox.
 Uneori autoturismul este furat cu acordul paznicului de la firmele specializate în vânzarea
autoturismelor noi.
• “Deturnarea sau frauda la firmele de închirieri”. Grupa de falsificare a documentelor, care
acţionează de obicei în Gemania, racolează o persoană fără posibilităţi materiale, din zona foarte săracă a
societăţii care, contra unei sume modice, acceptă să i se deschidă un cont într-o bancă şi să-i fie eliberată o
carte de credit (card). Aceasta este folosită, împreună cu documente de identitate false(paşapoarte), la
închirierea de la firme de specialitate din Germania, a unor autovehicule de lux. Astfel, reţeaua a intrat, în
schimbul unei sume de câteva sute de dolari, în posesia unei maşini care valorează câteva zeci de mii şi care
este “curată”, întrucât în următoarele zile ea nu va fi denunţată ca furată, deci nu va figura în evidenţele
poliţiei ca urmărită.
• Reabilitarea radierii – este una dintre cele mai noi metode utilizate de traficanţi. Astfel,
după ce o maşină este distrusă în proporţie de peste 50%, în urma unui accident, reţeaua cumpără de la un
proprietar documentele maşinii şi le foloseşte pentru a introduce în circulaţie un autovehicul aceeaşi marcă şi
tip cu cel distrus, la care au fost modificate în prealabil elementele de identificare(serie şasiu şi motor) şi
care este furat din străinătate. Această metodă se bazează pe faptul că autorităţile române, în speţă - Direcţia
Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei, nu posedă o bază de date a autovehiculelor accidentate.
Identificarea unor astfel de cazuri este deosebit de dificilă, aspectele de acest gen putând fi stabilite doar
informativ.
• Ascunderea în containere - autovehiculele sunt introduse în România prin ascunderea în
containere, la autorităţile vamale fiind prezentate documente din care să rezulte transportul unui alt tip de
marfă decât cea reală, solicitându-se totodată tranzitul către un punct vamal de interior. După introducerea în
ţara noastră maşinile sunt prezentate la omologare şi înmatriculare cu documente moldoveneşti falsificate
din care să rezulte că autovehiculul provine din R. Moldova.
Tehnicile utilizate de infractori pentru deschiderea autoturismelor:
• pontoarca – este o lamelă metalică rezistentă şi care introdusă în broasca portierei sau bloc
contactul maşinii prin acţionarea cu ajutorul unei chei fixe distruge sistemul în interior realizând deschiderea
portierei sau pornirea motorului pe direct;
• dispozitivul de smulgere a încuietorii de la portieră- sub forma unui tirbuşon sau holşurub
care acţionează prin înfiletare.
• utilizarea unei bormaşini electrice acţionată de acumulatoare care găureşte practic broasca
sau contactul distrugându-l în întregime după care acesta urmează să fie înlocuit.
• spargerea unui geam sau dezlipirea lui cu ajutorul unei bucăţi de sârmă ori lamelă
metalică, în cazul în care geamul este lipit sau tăierea chederului dacă geamul este fixat prin acest procedeu.
• sustragerea buşonului de la rezervor , după încuietoarea căruia se confecţionează o cheie
acesta fiind utilizată ulterior la deschiderea uşilor şi eventual dacă este posibil la pornirea autoturismului.
• deschiderea portierelor cu ajutorul unor cheii aşa zise „universale” care pot fi utilizate la
sistemele de închidere uzate.
3.3 Identificarea în trafic a autovehiculelor suspecte
Indicii care conduc la suspiciuni în cursul verificării autovehiculului
 Verificarea autovehiculului
Posibilităţi de recunoaştere a autoturismelor provenite din infracţiuni.
Faptul că o maşină a fost furată poate fi recunoscut în primul rând din transformările fizice ale
aspectului exterior. În general, transformările pot fi observate uşor, aceste modificări referindu-se la
20
deschiderea maşinii prin folosirea forţei fizice şi pornirea maşinii fără a dispune de cheia originală de
contact.
Astfel de urme se găsesc pe următoarele părţi ale maşinii:

- pe uşa maşinii;
- pe capacul portbagajului;
- pe sistemul de închidere a locului de alimentare;
- pe apărătoarea de vânt, pe geam;
- pe suportul volanului, în zona contactului.
Pe uşa maşinii, pe yală, pe apărătoarea de vânt, pe geam, se pot constata:

- urme de forţare, pe perimetrul exterior al uşii;
- urme de forţare între uşă şi stâlpul uşii;
- urme de forţare pe geamul lateral al uşii sau urme de forţare a izolaţiei de cauciuc;
- geamul lateral nu se potriveşte corespunzător în rama sa;
- este topit sau este deteriorat sistemul de închidere de la geam (pillango sau elefantul);
- este deteriorat sistemul de închidere al uşii;
- yala uşii poate fi deschisă şi cu alte chei străine;
- sistemul de închidere poate fi scos cu mâna;
- sistemul de închidere nu este original;
- în zona sistemului de închidere se văd urme de sudură;
- zgârieturi pe butonul de siguranţă din interiorul maşinii;
- lipsă de continuitate pe apărătoarea de vânt şi, de asemenea, întreruperea continuităţii izolaţiei la
geamuri.
Modificări apărute în zona suportului volanului şi a contactului:
- este deteriorat sau lipseşte în întregime materialul ce îmbracă stâlpul de susţinere al volanului;
- este deteriorată sau lipseşte yala contactului;
- yala contactului a fost înlocuită;
- din sistemul de contact sunt scoase fire şi sunt legate împreună (sau pe direct);
- volanul are siguranţa ruptă;
- sistemul de contact poate fi pus în funcţiune şi cu o cheie străină.
Modificări apărute în zona unde se află ştanţată seria de şasiu:
Seria de şasiu este elementul principal după care se poate identifica un autoturism. Pentru a se
îngreuna identificarea, infractorii procedează la modificarea parţială sau totală a seriei de şasiu.
Motive de suspiciune
Geamuri
- sparte, forţate;
- deschise cu mâna, din exterior;
- crăpate, fisurate, zgâriate sau înlocuite cu altele din material plastic;
- urme de cioburi în autovehicul (tapiserie, podea);
- geamuri care nu se mai închid sau care sunt întredeschise într-un unghi;
- diferenţe între numele fabricantului geamurilor sau numărul de control al geamurilor (ori
înlocuite).
Cadrul uşilor
- deformări sau zgârieturi în stratul de vopsea;
- chederele de cauciuc rupte;
- buton de blocare rupt sau lipsă;
Mânerele uşilor şi închizătorile
- o gaură sau o bandă adezivă folosită pentru acoperirea mânerului uşii (pe partea pasagerilor sau
portbagaj);
21
- lipsa butucurilor yalle ale sistemului de închidere-asigurare;

- lipsa buşonului de la rezervorul de carburant ori acesta există, dar butucul închizătorii este
deteriorat sau lipseşte;
Închiderea şi sistemul electric
- cheie de contact lipsă sau copie (dublură);
- butucul yalle lipsă sau deteriorat;
- urme de scule speciale (din trusa infractorului), pe butucul de contact sau pe învelitoarea
acestuia;
- carcasa de protecţie a volanului lipsă sau spartă;
- cabluri legate pe direct sub bord ori observăm "pontoarca" în sistemul de contact;
- chei cu lipsa emblemei sau logo-ului fabricantului, cheie de rezervă pentru fabricanţi de tipul
Silca, Borkey sau Errebi ori folosirea cheii de service;
- urme pe buşonul rezervorului (“metoda buşonului de rezervă”).
Aspecte care trebuie avute în vedere în timpul verificării autovehiculului
- Volanul a fost blocat ?
- Volanul poate fi răsucit chiar când nu există cheie în contact?
- Claxonul nu funcţionează (contactul alarmei ar fi putut fi tăiat)?
- Toate închizătorile funcţionează ?
- Cheia de contact se potriveşte la toate închizătorile autovehiculului (inclusiv torpedo) ?
- Există vreun semn că cineva a intervenit sub carcasa de protecţie a sistemului de direcţie ex.
mască de plastic care a fost ruptă sau care nu se potriveşte pe coloană, şuruburi lipsă sau contacte/cabluri
pierdute, etc. ?
- Există vreun semn că cineva a intervenit asupra bordului, cum ar fi şuruburi pierdute,
deteriorate, cabluri proeminente, etc.?
- Există, pe podea, un aparat de control suplimentar pentru sistemul de avertizare electronic.?
- Există vreo modificare la sistemul de comandă al motorului sau un aparat „în plus” în
compartimentul motorului ?
- Există în autovehicul vreun aparat de diagnosticare VAG, mini computere (laptop sau ceva
similar) sau părţi de computer, cum ar fi microcipurile, etc.?
- Există semne că cineva a intervenit la sistemul de aprindere, în special prin bobina de inducţie?
- Există semne că s-au folosit pontoarca ?
- S-a făcut verificarea sistemului (ledul) de avertizare electronic?
- Când totul funcţionează corespunzător, ledul de control stă aprins circa 3 secunde înainte de
demarare. Orice altă reacţie a acestui led indică faptul că asupra autoturismului a avut loc o intervenţie
neautorizată.
- Când se verifică un autovehicul , se scoate cheia din contact şi, pentru cel puţin 5 minute, nu se
permite nici o încercare de pornire a motorului.
Plăcuţele de înmatriculare ale autovehiculelor

- O plăcuţă a fost fixată deasupra alteia ?
- Plăcuţele din faţă şi din spate sunt diferite?
- Acestea conţin litere sau cifre modificate ?
- Plăcuţa de înmatriculare specifică unei ţări nu are numărul de înmatriculare specific
acesteia ?
- Plăcuţe vechi sunt fixate cu şuruburi noi sau modelul şuruburilor diferă între ele ?
- Sunt prezente urme de praf ale altui VRN (număr de înmatriculare) pe plăcuţa de înmatriculare?
Seria de şasiu
- Există discrepanţe între seria de şasiu poansonată/perforată, cea de pe plăcuţa de identificare şi
documentele autovehiculului ?
- Există indicii că cineva a intervenit pe sau în apropierea seriei de şasiu ?
- Niturile plăcuţei de identificare sunt deteriorate sau noi ?
22
- Există neconcordanţe privind datele de fabricaţie oferite de FINAS sau de către producător?
Autovehiculele închiriate
- în mod normal, există restricţii de călătorie în anumite state non Schengen;
- verificaţi dacă persoana care a închiriat autovehiculul este în auto.
- documentele de închiriere a autovehiculelor sunt, în mod normal, completate cu
ajutorul computerului
- comparaţi documentele de închiriere a autovehiculelor cu documente de identitate ale
persoanei respective şi datele autovehiculului
- este obligatorie verificarea validităţii documentelor de închiriere
- verificaţi existenţa asigurării internaţionale şi statele restricţionate.
Seria de şasiu (codul VIN)

Seria de şasiu a autovehiculului este folosită pentru identificarea definitivă a acestuia. Ea permite
identificarea producătorului, tipului de autovehicul, seriei unice de fabricaţie şi, în majoritatea cazurilor,
stabileşte anul de fabricaţie.
Seria de şasiu este, în mod normal, aplicată autovehiculului cu o maşină specială, în timpul
procesului de fabricaţie.
Companiile de TUNING constituie o excepţie de la această regulă, întrucât seria de şasiu este scrisă
manual, dar, chiar şi în aceste cazuri, identificarea completă este întotdeauna posibilă.
Seria de şasiu este poziţionată în diferite locuri, în funcţie de tipul autovehiculului. Pentru
exemplificare, puteţi consulta descrierea detaliată a fiecărui fabricant în parte.
Din 1980, toate seriile de şasiu au 17 caractere şi încep, în toate cazurile, cu codul internaţional de
identificare a producătorului (prescurtat WMI), ex. WDB pentru Daimler-Chrysler, WAU pentru Audi, etc.
 Structura seriei de şasiu (VIN):
Seria de şasiu are trei secţiuni: un cod de identificare format din 3 litere WMI,o parte descriptivă a
autovehiculului şi o alta ce permite diferenţierea de la un autovehicul la altul.
Descriptorul de autovehicul are 6 caractere (inclusiv caractere suplimentare-de umplutură) şi
reprezintă descrierea caracteristicilor generale ale autovehiculului. Cele 8 caractere care rămân constituie
diferenţierea de la un autovehicul la altul, iar ultimele 4 caractere, obligatoriu cifre, reprezintă seria.
Ele sunt alocate de producător, pentru a distinge un autovehicul de altul.
Literele I, O şi Q nu sunt permise în structura codului VIN.
Pentru modelele destinate pieţei americane, VIN este aplicat fie în partea de jos stânga, fie în partea
dreaptă a parbrizului, putând fi citit din afara autovehiculului (VIN vizibil).
Anumiţi producători, cum ar fi VW, Ford sau Porsche au introdus, şi ei, această practică, pentru
anumite tipuri, destinate pieţei europene.
VIN, de asemenea, poate fi găsit pe plăcuţa de identificare sau pe autocolant, pe eticheta cu codul
de bare şi datele tehnice, ori de câte ori acestea din urmă sunt aplicate de producător autovehiculului. VIN
este specific fiecărui autovehicul.
Nu pot exista două autovehicule cu acelaşi VIN.
Atenţie: Autovehiculele FORD pot constitui o excepţie!
În cazuri excepţionale, două autovehicule pot avea acelaşi VIN.
23
Companiile de tunning , cum ar fi Alpina pentru BMW, cer o serie nouă de şasiu pentru
autovehiculul reconstruit. Aceste serii pot diferi de cele descrise. Identificarea unui autovehicul poate fi
făcută direct la aceste companii.
Cu ajutorul VIN, autovehiculul poate fi verificat în baza de date a poliţiei şi în evidenţele de
înmatriculare. Aceasta presupune ca seria de şasiu să fie completă (17 caractere).
Dacă un caracter VIN a fost dat greşit , rezultatul verificării va fi unul negativ.
În Elveţia, pentru efectuarea unei identificări, din cadrul VIN, se solicită numai numărul de serie.
În unele situaţii, falsificarea seriei de şasiu se realizează, în mod profesional, de către infractori. Pot
fi modificate caracterele individuale ale VIN sau, uneori, o serie de şasiu poate fi luată de la un autovehicul
avariat şi aplicată altuia,provenit din furt. Urmele acestor operaţiuni pot fi identificate numai de către
adevăraţii specialişti şi asta, cu mare dificultate.
De exemplu, codul VIN poate fi modificat folosindu-se materiale de umplutură (mastic) pentru a se
construi fragmente de caractere, care sunt apoi vopsite. Părţile din VIN ce au fost prelucrate, pot fi detectate
cu ajutorul unui magnet.
Magnetul va atrage mai puţin aceste zone, decât metalul original. Dacă vopseaua nu a fost bine
uscată, poate fi înlăturată uşor, utilizându-se o cârpă înmuiată în acetonă.
Important: înainte de folosirea acetonei, e recomandabil să fotografiaţi starea originală a seriei.
Vopselele binare, moderne nu pot fi şterse cu ajutorul acetonei.
Măsuri şi activităţi împotriva traficului cu autovehicule furate
1. Specializarea la nivelul fiecărei ture de serviciu a unui agent, pentru depistarea în trafic a
vehiculelor furate.
2. Existenţa la nivelul fiecărei ture a unui material documentar în care să fie prezentate tipurile
de vehicule şi locurile de amplasare a Codului VIN.
3. Prezentarea la nivelul fiecărei ture la intrarea în serviciu a unor studii de caz recent
descoperite la nivelul IGPF.
4. Cooperarea poliţienească internaţională de frontieră, verificarea la nivelul Punctului de
Contact.
5. Existenţa la nivelul fiecărui punct de trecere a unor camere video, pentru înregistrarea
numărului de înmatriculare a fiecărui vehicul.
6. Pregătirea continuă a agenţilor din cadrul IGPF în cadrul cursurilor de perfecţionare, pentru
combaterea traficului cu vehicule furate.
7. Desfăşurarea unor activităţi informativ-operative la nivelul sectorului privind combaterea
traficului cu autoturisme furate.
Cerinţe ale unui control standard!!

1. Controlează întotdeauna dacă actele aparţin maşinii respective.
2. Verifică dacă culoarea şi marca, precum şi varianta modelului vehiculului,corespund cu datele
din acte.
3. Verifică atent VIN-ul (numărul de identificare al maşinii) poansonat.
4. Uitaţi-vă dacă există la VIN sau în jurul acestuia urme de prelucrare (zgâriere, abrazare, şlefuire).
Atenţie la vopseaua proaspătă sau deosebit de murdară. Atenţie la urme de chit cu scopul de a identifica
urme de prelucrare.
5. Verificaţi dacă VIN-ul este poansonat în mod regulat, uitaţi-vă dacă cifrele şi literele au fost
poansonate la aceeaşi adâncime, dacă au aceeaşi mărime, iar literele din tot VIN-ul trebuie să fie de acelaşi
tip.
6. Folosiţi o oglindă pentru a vă uita în spatele VIN-ului la anumite tipuri de vehicule.
7. Comparaţi verso-ul VIN-ului cu numărul din faţă, ele trebuie să fie identice.
8. Atenţie ! : dacă un VIN a fost falsificat sau sudat ilegal, există , întotdeauna, urme de prelucrare,
deoarece ceva a fost scos şi înlocuit cu altceva.
9. Ultimele şase caractere din VIN sunt cele mai importante,aceasta este partea „esenţială”a VIN-
ului.
24
10. Uitaţi-vă, de asemenea, dacă VIN-ul constă din 17 caractere, se mai întâmplă să se omită un
caracter.
11. Controlaţi VIN-ul cu plăcuţa constructorului, cu informaţii despre tipul maşinii şi stabiliţi dacă
această plăcuţă nu a fost scoasă temporar sau a fost înlocuită. Se poate constata acest lucru la capse (mici
zgârieturi) sau la şuruburile de fixare.
12. Uitaţi-vă dacă încuietoarele sau contactul sunt deteriorate sau dacă au fost înlocuite.
13. Stabiliţi, de asemenea, dacă actele sunt adevărate şi nefalsificate.
14. Uneori vă întrebaţi cum de este posibil ca o anumită persoană să circule cu asemenea maşină.
15. Uitaţi-vă discret (distrageţi puţin atenţia) dacă găsiţi însemnări cu anii de construcţie a unor
piese,care corespund cu anul construcţiei menţionat pe certificatul de înmatriculare.
16. Dacă nu constataţi nimic după un astfel de control,probabil că maşina este în regulă.
17. Aşa cum s-a spus,VIN-ul se află întotdeauna în partea dreaptă a maşinii,văzut din direcţia de
mers a vehiculului.
18. Aşadar,nu are sens să căutaţi un VIN în partea stângă a vehiculului.
19. De multe ori VIN-ul se află sub capota pe panoul care separă motorul de habitaclu.
20. In câteva cazuri VIN-ul se găseşte în dreptul scaunului pasagerului din faţă(Opel,unele modele
Ford,unele modele Mercedes).
21. La maşinile cu un şasiu propriu VIN-ul este poansonat în şasiu,Opel Frontera,Mercedes
ML(lovitură mică pe dreapta,în faţa roţii din spate ? Atunci e foarte probabil ca maşina să aibă un VIN
fals,ea fiind suspendată cu cricul ca să se ajungă la VIN),Mercedes Sprinter,Nissan Patrol,Suzuki
Vitara,Range Rover etc.).
22. Aproape întotdeauna se găseşte plăcuţa constructorului cu informaţia despre tipul vehiculului
sub capota sau pe rama verticală a portierei din dreapta.
23. Stabilirea dacă o maşină este în regulă sau nu se face combinând ori adunând posibilităţile de
control menţionate mai sus. Cu cât mai multe lucruri nu sunt în regulă,cu atât mai mult maşina devine
suspectă.
În situaţia în care, la control, sunt autoturisme cu valoare mare de catalog, proprietarul

autoturismului nu este de faţă, exista contract de leasing, maşina este închiriata, este prezentat un contract
de comodat, este obligatorie confruntarea fizica a VIN-uIui din documentele prezentate cu sticker-ele
autocolante si verificarea VIN poansonat în înteriorul mijlocului de transport, folosindu-se şi de alte surse
de informaţii precum baza de date EUVID. După caz, trebuie verificat si contractul de leasing, pentru a fi
evitate situaţiile în care se interzice deplasarea în anumite state terte (ex. Moldova, Federaţia Rusa,
Ucraina, etc.).
În urma acestei activităţi pot apărea primele elemente/indicii de suspiciune şi încadrarea pe un profil de
risc, TIAF/contrabandă/migraţie/trafic de droguri/etc., astfel:
- numere înmatriculare: insecte pe numărul din spate, orificii duble de prindere, urme de praf sau
decolorarea vopselei datorata vechilor numere, blancheta ITP/asigurare relipite/neconforme/expirate, etc.;
- caroserie: avarii atipice, garda joasa la sol, nuanţe diferite de culoare la diferite parti componente,
urme proaspete pe sudura/chit/vopsea sau miros de vopsea proaspata, modificări constructive care nu
corespund cu modelul de fabricaţie, iarba sub caroserie, prăfuită deşi afara ploua sau proaspăt spalata;
- geamuri: sparte, fortate, crapate, fisurate, zgâriate sau inlocuite cu altele, nu se mai închid sau sunt
întredeschise într-un unghi, urme de cioburi în interior, diferente intre numele fabricantului geamurilor sau
anul de fabricaţie al geamurilor/parbriz/luneta (inlocuite),
- autocolante: multiple vigniete sau autocolante parcare/firma inchirieri/asigurari/vigniete diferite
fata de statul de înmatriculare;
- cadrul uşilor: prezintă deformări sau zgârieturi in stratul de vopsea, chederele de cauciuc rupte,
bagheta este prost poziţionată sau rupta;
- mânerele uşilor si inchizatorile: prezintă o gaură sau o banda adezivă folosita pentru acoperirea
mânerului uşii (pe partea pasagerilor sau portbagaj), lipsa butucilor yale ale sistemului de închidere
asigurare sau urme forţare, lipsa busonului de la rezervorul de carburant ori acesta exista dar butucul este
25
deteriorat sau lipseşte;

- roţi: prezoane diferite sau cu urme recente de desurubare/insurubare, relipirea anvelopelor de janta,
anvelope/jante/capace de model diferit;
- interiorul autoturismului: scaune acoperite cu husa si aspect burduşit, aspect dezordonat si
obiecte nefireşti sau foarte multe odorizante in interior sau pe bord;
- contact/cheie de contact: cheie lipsa sau copie, butucul yale lipsa sau deteriorat, urme de scule
speciale (din trusa infractorului) pe butucul de contact sau pe invelitoarea acestuia, cabluri legate pe direct
sub bord, chei cu lipsa emblemei sau logo-ului fabricantului;
- volan: carcasa de protecţie a volanului lipsă sau spartă-volanul a fost blocat, volanul poate fi
răsucit chiar când nu exista cheie in contact;
- claxonul: nu funcţionează (contactul alarmei ar fi putut fi taiat);
- sistemul de direcţie: exista vreun semn ca cineva a intervenit sub carcasa de protecţie a sistemului
de direcţie;
- bord: exista vreun semn ca cineva a intervenit asupra bordului, VIN diferit la afisajul electronic,
airbag/sistem ventilatie/CD player nefunctionale (pot fi locaşuri multiple constructiv);
- nereguli/neconcordanta în documentele auto: semne de falsificare sau contrafacere documente,
nereguli/neconcordanta in legătură cu împuternicirea de utilizator, autovehiculul înmatriculat pe numele
unei persoane juridice iar cel care il foloseşte nu este reprezentantul sau angajatul acesteia;
- VIN: semne de falsificare a celui pansonat sau a stikerelor, VIN diferit la afisajul electronic din
bord;
Controlul autocarelor/autobuzelor:
Scanarea exterioara/profilarea se desfăşoară obligatoriu din exteriorul tonetei, de pe pista de control, în
toate punctele de trecere, deoarece autobuzele au numeroase zone de depozitare (cale/bagaje), incluzând
toalete si locaşul de odihna al şoferilor iar poliţistul de frontiera trebuie sa inspecteze 7 zone de inspecţie:
1. Exteriorul faţă
2. Compartimentul motorului
3. Pereţii exteriori şi roţile
4. Zona de depozitare bagaje
5. Şasiu
6. Interiorul
7. Uşa din spate;
Controlul mijloacelor de transport destinate transportului internaţional de mărfuri (T.I.R.):
Scanarea exterioara/profilarea se desfăşoară obligatoriu din exteriorul tonetei, pe pista de control, fiind
efectuată de poliţistul care controlează documentele sau de cel planificat la control fizic automarfare,
inclusiv de pe platforma special destinată, în punctele unde acesta există, pentru vizualizarea pârtii
superioare a automarfarelor, cu accent pe următoarele zone principale de inspecţie: bara de protecţie,
motorul, podeaua, rezervoarele, anvelopele, cabina, rezervoarele suplimentare, eşapamentele, instalaţia de
frig, roata de rezervă, pereţii, uşile din spate.
Indicii de supiciune parti exterioare cabina:
- Uşi neobişnuit de grele.
- Modificări aduse uşilor.
- Compartimente de depozitare care ar trebui să fie goale/deschise.
- Nu se poate vedea pînă în partea cealaltă a cabinei prin aceste compartimente.
- Adîncimea compartimentelor de pe fiecare parte nu corespunde lăţimii vehiculului (compartiment
fals).
- Obiecte neobişnuite în zonele de depozitare, inclusiv evidenţe duble sau hărţi neasociate
călătoriei actuale.
Indicii de supiciune roti:
- Roţi noi şi curate, mai ales dacă celelalte cauciucuri sunt vechi, uzate şi murdare.
- Roţi inegale, prezoane diferite.
- Umflăturile nefireşti ale roţilor.
26
- Mirosuri neobişnuite când se deschide valva de aer.

- Sunet de "plin" când sunt lovite cauciucurile. Cauciucurile trebuie să sune a gol, deci sunetul
plin poate indica ceva ascuns.
Indicii de supiciune rezervoare:
- Containere cu combustibil suplimentar. Aceasta ar putea indica prezenţa în rezervor a altceva
decât combustibil.
- Urme neobişnuite de sudură/chit sub colierele care fixează rezervorul.
- Temperaturi variabile sau necorelate de-a lungul rezervorului.
- Rezervoarele de aer trebuie în mod normal să sune a gol, deci un sunet plin poate indica ceva
ascuns în interior.
- Vopsea diferita sau proaspata.
Indicii de supiciune la cisterne:
- Valve de evacuare sau elemente auxiliare ruginite sau corodate, indicînd lipsa de utilizare.
Echipamente auxiliare lipsă (furtune de evacuare, adaptori, etc.) sau nefunctionale.
- Aplicarea neprofesionistă a marcajelor de firmă/transporturi periculoase.
- Temperaturi fluctuante de-a lungul cisternei.
- Urme noi de sudură/chit/vopsea.
- Bolţuri şi şuruburi noi sau curate.
- Sunete suspecte/diferite la lovirea părţilor laterale (plin si gol în compartimente).
In urma acestei activitati pot aparea primele elemente/indicii de suspiciune si încadrarea pe un
profil de risc, TIAF/contrabanda/migratie/trafic de droguri, etc., astfel:
- Şoferul pare agitat, crispat, strânge de volan, este prea amabil sau prea nervos, incerca sa ofere
cadouri, evita privirea directa, schimba brusc dispoziţia de moment, uzitează de calitatea oficiala, etc.;
- Şoferul nu pare familiarizat cu procedeele de operare a vehiculului;
- Incapacitatea şoferului de a identifica o persoană de contact sau nu a asistat la incarcare si sigilare;
- Incapacitatea şoferului de a opera sau de a descrie funcţiunile automarfarului, valvelor, etc.;
- Şoferul nu poate pune la dispoziţie toată documentaţia solicitata: certificat de înmatriculare, dovezi
ale inspecţiilor tehnice, licenţe, copii conforme, atestate, autorizaţii, RCA, asigurarea tip carte verde,
rovignieta, dovada cantarii CNADR si achitarea taxelor de drum, AEST in cazul transporturilor speciale sau
agabaritice, atestat profesional, permis de conducere CMR, carnet CEMT,.atestat şi trusă ADR, foaie de
trăsură, facturi, declaraţii vamale, certificate de analiza, etc, sau exista discrepante intre acestea, precum si
orice alte documete justificative pentru justa evaluare a stării de fapt privind
transportator/marfa/valoare/expeditor/destinatar/statele tranzitate/traseu;
- Marfa descrisă de şofer nu coincide cu documentaţia;
- Şnurul semiremorcii nu este trecut prin toti cocletii metalici, este intrerupt/inodat sau are rezerva care
permite vizitarea in partea superioara fata (in spatele cabinei);
- Prelata este taiata sau relipita;
- Cureluşa semiremorcii din partea superioara spate este recusuta (închizătorii de TIR- uri/calauzele
procedează astfel si sigiliul ramane intact);
- Traseu nefiresc sau preţul transportului depăşeşte valoarea mărfii;
- Diferenţa de greutate din documentele prezentate si cântărirea CNADNR;
- Sigiliu violat sau nu corespunde cu documentele însoţitoare.
Dacă, cu ocazia activitatilor anterioare, au aparut elemente de suspiciune sau analiza personala
incadreaza pe un anumit profil de risc, poliţistul de frontieră va dirija primul interviu, inclusiv cu intrebari
neutre/relevante/de control/simptomatice/mascate/incrucisate/suplimentare pentru a testa reacţia şoferului
(ex. Când atifost ultima data in Romania?, Ce varsta aveţi?, Ce zodie sun te ti?, Ce marfă transporţi? Cine
a asistat la incarcare?, Dar la sigilare? Unde ati ascuns drogurile?, etc.).
În funcţie de cele constatate, lucrătorul să ia măsura permiterii ieşirii/intrării din/în România sau dispune
efectuarea de verificări suplimentare în linia a II a de control.
27
Tema 5: Traficul cu substanţe interzise
4.1. Tipuri de substanţe interzise şi precursori şi influenţa lor asupra sănătăţii

4.2. Rute şi reţele de trafic internaţional cu substanţe interzise
4.3. Efectuarea controlului antidrog la mijloacele de transport
4.1 Tipuri de substanţe interzise şi precursori şi influenţa lor asupra sănătăţii
Ce sunt drogurile ?
Drogurile reprezintă substanţe chimice ce prezintă acţiune asupra stării fizice, psihice şi
comportamentale.
Ele sunt folosite în scopuri terapeutice dar şi în scopuri experimentale, administrarea acestora
supravegheată furnizând informaţii asupra modului cum lucrează sistemul nervos central.
Drogul reprezintă una dintre cele mai răspândite substanţe care dau naştere la căi de acces către
stările modificate ale conştiinţei.
Experimentarea acestora poate fi fatală sau poate duce la o dependenţă totală în şase săptămâni.
Folosirea drogurilor este doar un simptom al unei probleme mult mai adânci.
Spre exemplu, mânia este una din cauzele folosirii drogurilor.

Principala cauză a mâniei multor copii este aceea că nevoile lor emoţionale nu sunt satisfăcute.
Copilul trebuie să se simtă iubit şi să primească iubire de la părinţii lui pentru a se dezvolta normal. Negarea
constantă a iubirii şi a atenţiei este foarte dăunătoare unui copil, iar drogurile sunt o cale convenabilă pentru
un copil neiubit de a-şi alina suferinţa şi mânia. Ele modifică senzaţiile şi percepţiile, atenţia, gândirea,
imaginaţia, voinţa; generează tulburări în întreaga viaţă afectivă, emoţională, în întregul comportament al
celor care le consumă. Orice drog este o potenţială otravă ce are consecinţe dezastruoase asupra sănătăţii
fizice, psihice şi sociale a celor care le utilizează, ce poate duce chiar la moarte. Consumul regulat de
droguri, intoxicaţia cronică voluntare cu acestea determină, după un timp, starea de farmaco - dependenţă(
toxicomanie).
Substanţele chimice sunt folosite ca parte integrantă în majoritatea protocoalelor medicale.
În România, aspectul financiar cât şi capacitatea de raţionament a ţinut populaţia la distanţă de
consumul de drog.
În vest, drogurile sunt folosite pentru a depăşi situaţiile sociale inconfortabile, conferirea unui aşa
zis “sprijin” , pentru relaxare sau pur şi simplu din obicei.
Majoritatea indivizilor care îşi administrează substanţe o realizează în mod legal, folosindu-le în
scopul prevenirii, tratării tulburărilor de sănătate.
Pentru multe persoane cu boli cronice, cum ar fi boli de inimă, viaţa cotidiană presupune aportul
unor substanţe după reţetă, în scopul tratării bolii.
Orice substanţă poate deveni vătămătoare dacă persoana ingerează o cantitate mai mare iar alte
substanţe prezintă un potenţial mai mare de vătămare decât altele.
Mai mult, unele combinaţii de substanţe se pot dovedi letale chiar şi în cantităţi mici, de anumite
sedative, dacă ele sunt luate în combinaţie cu alcool sau alte substanţe depresive.
Substanţele cu potenţial crescut de vătămare au un regim special de distribuţie şi înregistrare.
Din această cauză, anumite substanţe pot fi obţinute în mod legal doar cu reţetă prescrisă de către un
specialist.
Unele substanţe oferă beneficii medicale reduse în comparaţie cu pericolul potenţial, astfel că ele
sunt recomandate foarte rar sau chiar deloc şi, ele pot fi obţinute doar pe cale ilegală.
28
Sensul clasic al termenului de drog este considerat a fi (definiţia dată de Organizaţia Mondială a
Sănătăţii), „acea substanţă care, odată absorbită de un organism viu, poate modifica una sau mai multe
funcţii ale acestuia”
Psihotrope sunt considerate toate substanţele de origine naturală (vegetală, animală ori minerală)
sau de sinteză, susceptibile să modifice într-un mod oarecare activitatea psihicului şi comportamentului
uman. „Ele acţionează direct asupra sistemului nervos central, influenţând inegal selectiv sau global, atât
funcţiile psihice instinctive cât şi procesele mintale şi emoţionale.”
În fabricarea anumitor droguri sunt folosite unele substanţe chimice, denumite precursori.
Precursorii sunt „substanţe chimice folosite în fabricarea ilicită a drogurilor, sărurile acestora
precum ţi amestecurile ce conţină astfel de substanţe”.
Factori ce influenţează dependenţa creată de drog.
1.Curiozitatea - Cei mai mulţi tineri încep să consume droguri din pură curiozitate de a cunoaşte
efectele pe care le au asupra lor sau din dorinţa de a avea noi senzaţii, noi trăiri.
2.Teribilismul - Consumul de droguri poate fi incitant si provocator. Unii sunt tentaţi să înfrunte
riscurile fără a fi opriţi de cuvinte ca "pericol". Poţi fi privit de ceilalţi în mod pozitiv si daca nu consumi
droguri! Alege dintre alternative!
3.Presiunea de grup - Este foarte important sa ştii cum sa spui "NU", ceea ce demonstrează că ai o
personalitate puternică. Încearcă să fi tu însuţi chiar dacă ceilalţi gândesc diferit.
4.Probleme ( familie, prieteni, şcoala ) - Unii tineri consuma droguri pentru a ascunde sau a
depăşi problemele zilnice pe care le au (divorţul părinţilor, abuzul sau indiferenţa părinţilor sau a scolii).
Trebuie să înţelegem că utilizarea drogurilor poate rezolva doar aparent şi temporar problemele. Problemele
continua să existe şi să se agraveze.
5.Izolarea de colectivitate si societate - Consumul de droguri poate fi o reacţie la singurătate, o
reacţie la probleme ca izolarea sau dispreţuirea de sine.
Este foarte important să ne ajutam reciproc, să îţi rezolvi problemele fără a consuma droguri.
Astfel îţi vei rezolva problemele într-un mod mult mai eficient şi în mod real.
Efectele scontate ale drogurilor sunt de trei feluri :
1. excitaţie psihologica ;
2. veselie ;
3. sentimentul de tensiune psihica şi uneori reacţii violente. Ele accelerează activitatea sistemului
nervos central(SNC).
Din această categorie de droguri stimulente fac parte :
- cocaina ;
- amfetaminele ;
- crack-ul.
Calm psihologic, relaxare psihica sau somnolenta.
Drogurile încetinesc activitatea SNC.
Din această categorie de droguri numite sedative sau depresoare, fac parte :
- opiul si derivaţii săi (morfina si heroina) ;
- barbituricele, tranchilizantele ;
- hipnoticele, etc.
Modificarea perceptivei, senzaţii auditive, vizuale si olfactive.
Aceste droguri perturba activitatea SNC, din acest motiv numindu-se halucinogene sau delirogene
(atunci când tulbura raţiunea, pornindu-se de la senzaţiile proprii).
De exemplu : LSD, canabis, mescalina, etc.
Cele mai importante efecte nocive ale drogurilor sunt :
- dependenţa
- efectele toxice asupra organismului.
29
La aceste aspecte se ajunge de cele mai multe ori datorita abuzului de droguri, expresie ce
desemnează “auto-administrarea de droguri in scopuri nemedicale.”
“Dependenta sau toxicomania este o stare de intoxicaţie cronic, caracterizată prin necesitatea
constrângătoare de folosire a unor substanţe medicamentoase sau toxice.”
Se poate spune ca “toxicomaniile sunt sinucideri lente, fără intenţie sau accidente prin supradoza.”
Organizaţia Mondiala a Sănătăţii defineşte toxicomania ca fiind “pierderea libertăţii de a se abţine
de la toxic”.
Ea se caracterizează prin patru stări definitorii :

1. dependenţa psihică – necesitatea de ordin psihologic de a folosi un anumit drog
2. toleranţa – diminuarea progresiva a efectului la repetarea administrării rezultând necesitatea
creşterii dozei pentru a se obţine efectul scontat ;
3. dependenţa fizică - consta in necesitatea de a continua folosirea substanţei respective pentru a
evita tulburările, uneori grave, ce apar la întreruperea administrării şi sunt cunoscute sub denumirea de
“sindrom de abstinenta” sau “sevraj” ;
4. psihotoxicitatea – se manifesta prin tulburări de comportament, uneori cu caracter psihotic.
Acestea apar în condiţiile folosirii îndelungate şi abuzive de doze mari de produse stupefiante (cocaina,
amfetamine, etc.).
Clasificări ale drogurilor

În literatura de specialitatea şi în practică există numeroase clasificări ale drogurilor, având la
bază diferite criterii, cele mai cunoscute fiind: după efectul produs asupra SNC, după originea lor, după
regimul juridic al substanţelor sau după dependenţa generată.
A. Clasificarea drogurilor în funcţie de efectul asupra SNC, se consideră în general cea mai
adecvată fiind cea utilizată în practică de organismele ONU, preliată şi de Organizaţia Internaţională de
Poliţie Criminală – Interpol.
În conformitate cu acest criteriu, drogurile se clasifică astfel:
1. substanţe stimulente sau psihoanaleptice;
2. substanţe depresoare sau psiholeptice;
3. substanţe perturbatoare (halucinogene) sau psihodisleptice.
1. Stimulentele sunt substanţe care accelerează activitatea SNC. Din această categorie fac parte:
frunzele arbustului de coca, crack-ul, khat-ul, amfetaminele, anorexigenele şi psihostimulenţii.
2. Depresoarele sunt substanţe care încetinesc activitatea SNC în general ele având efecte
analgezice şi sedative. Principalele substanţe ce fac parte din această categorie sunt: opiul şi derivaţii săi
(morfina şi heroina), medicamente pe bază de opiu sau derivaţi ai acestuia, morfinice de sinteză, barbiturice,
tranchilizante şi hipnoticele.
3. Halucinogenele sunt substanţe care perturbă activitatea SNC şi provoacă alterări ale percepţiei,
temporale şi spaţiale. În fapt ele „deformează senzaţiile şi percepţiile celui care le utilizează”. În această
categorie sunt cuprinse: cannabisul, LSD 25, mescalina şi altele.
B. Clasificarea drogurilor în funcţie de originea produsului :
a. Droguri naturale sunt cele obţinute direct din plante sau arbuşti :
- opiul şi opiaceele ;
- canabisul şi raşina acestuia ;
- khat-ul ;
- funzele de coca si derivaţii săi ;
- alte plante cu principii halucinogene.
b. Droguri de semisinteză sunt cele realizate prin procedee chimice pornind de la o substanţa naturală
extrasă dintr-un produs vegetal ( heroina, LSD).
c. Droguri de sinteza sunt elaborate în întregime prin sinteze chimice:
30
- metadona,
- mescalina,
- LSD 25,
- amfetamina,
- disigner-drugs,
- ecstasy ori alte substanţe psihotrope obţinute în laboratoare clandestine.
Tot in aceasta categorie sunt incluşi şi solvenţii volatili şi alte produse cu proprietăţi asemănătoare
drogurilor.
Tot droguri de sinteza sunt considerate mai multe produse ce sunt deturnate de la folosirea lor
tradiţională, fiind totodată larg răspândite şi uşor de procurat.
Acestea antrenează o puternică dependenţă psihică şi uneori fizică producând totodată si fenomenul
de toleranta.
În funcţie de regimul juridic al substanţelor :
- substanţe a căror fabricare şi administrare sunt supuse controlului – morfina,
- substanţe care sunt folosite in tratamente medicale - barbituricele .
- substanţe total interzise – LSD, heroina, ecstasy, cocaina.
C. Clasificarea după dependenţa generată :

a. droguri ce creează dependenţa fizică;
b. droguri ce creează dependenţa psihică;
c. droguri ce creează dependenţa mixtă – din această ultimă categorie fac parte cele mai multe
stupefiante.
Se constată în ultimii ani a unei noi tipuri de droguri – etnobotanice
Etnobotanicele (drogurile sintetice) reprezinta o noua categorie de droguri psihoactive, create in urma
experimentelor si a cercetarilor conduse asupra compozitiei si a efectelor drogurilor psihoactive deja
existente.
Acestea sunt produse in locatii ascunse sau in laboratoare clandestine.
Drogurile sintetice au aceleasi efecte ca drogurile psihoactive populare, cum ar fi cocaina, morfina sau
canabisul si au in compozitie substante chimice legale disponible pe piata. Chiar daca efectele rezultate sunt
aceleași cu cele ale drogurilor populare, structura lor chimica e complet diferita de a acestora.
Tipuri de etnobotanice
Din categoria drogurilor sintetice fac parte mefedrona (drog stimulant), spice (K-2, sau marijuana
sintetica), foxy methoxy (drog halucinogen). Drogurile sintetice sunt comercializate sub denumiri legale,
cum ar fi amestecuri de plante uscate, betisoare parfumate, saruri de baie, ingrasaminte pentru plante, solutii
de curatat bijuterii.
Pe aceste produse apare mentiunea “Strict interzis consumului uman", astfel ca ele nu sunt supuse
legislatiei care se aplică medicamentelor si drogurilor ilicite, în ciuda faptului ca sunt mai puternice si
periculoase, cu compozitii mult mai putin studiate decat omoloagele lor ilegale de pe piata.
Drogurile sintetice sunt adesea cunoscute si sub denumirea de droguri de club, fiind consumate de catre
tineri si adolescenti in baruri, cluburi, la concerte si petreceri.
Cele trei categorii principale in care se impart aceste droguri sunt:
 Canabis sintetic
 Droguri sintetice cu actiune stimulanta (vandute de obicei ca “saruri de baie", cu efecte asemanatoare
cocainei, metamfetaminelor si ecstasy-ului)
 Droguri sintetice halucinogene (cu acelasi efecte ca LSD si ecstasy)
Efectele etnobotanicelor
În functie de drogul consumat, pot fi resimtite stari de euforie, lipsa oboselii, apetit scazut, relaxare
puternica, amnezie, detasare. Printre efectele nedorite se numara halucinatiile, atacurile de panica, paranoia,
31
comportamentul agresiv. Pot aparea efecte fizice cum ar fi: greturile, probleme cu tensiunea, convulsii,
dificultati de vorbire, pierderea cunostintei. Aceste droguri pot chiar cauza coma sau moartea.
Semne ale abuzului de etnobotanice
Semnele abuzului de droguri sintetice sunt asemanatoare cu cele ale dependentei de alcool sau de
droguri de strada:
 Schimbari de comportament: izolarea de familie, atitudine defensiva referitoare la consumul de
droguri
 Ingrasare sau pierdere in greutate
 Schimbari de infatisare si igiena
 Confuzie, lipsa de orientare
 Paranoia
 Probleme legate de somn: insomnii, neliniste, cosmaruri
 Furtul de bani de la membrii familiei
 Scaderea performantei la scoala sau la serviciu
 Deteriorarea relatiilor sociale
 Lipsa de interes fata de prietenii si activitatile de altadata
Alte semne care indica consumul de etnobotanice sunt:
 Sticlute de medicamente goale, pungi mici de plastic cu urme de praf alb
 Pipe, inhalatoare, seringi
 Comportament nerealist
 Deruta, halucinatii
Riscuri pentru sanatate
Lipsa de informatii referitoare la compozitia chimica, la provenienta ingredientelor si a substantelor
posibil periculoase utilizate pentru fabricarea drogurilor etnobotanice ingreuneaza evaluarea riscurilor pentru
sanatate si a nivelului de toxicitate.Unele droguri sunt combinate cu alcool si alte droguri ilegale, ceea ce
determina efecte secundare si mai periculoase.
Consumul de etnobotanice reduce inhibitiile si incurajeaza comportamentul riscant, crescand astfel
sansele ca adolescentii sa conduca sub influenta drogurilor, sa faca sex neprotejat sau sa fie implicati in
accidente.
Majoritatea drogurilor sintetice nu pot fi depistate în urină sau alte analize medicale, ceea ce face ca
nivelul de intoxicare sa nu poată fi stabilit.
Drogurile etnobotanice pot avea efecte secundare dezastruoase:
 Dependenta fizica si psihica
 Schimbari de temperament
 Probleme cu somnul
 Comportament psihotic
 Hipertermie (persoanelor le este foarte cald)
 Convulsii
 Infarct
 Tensiune ridicata
 Probleme respiratorii grave
 Coma si chiar moarte
4.2. Rute şi reţele de trafic internaţional cu substanţe interzise

Heroína
Heroína este fabricata in mare parte in laboratoarele clandestine localizate în ţările asiatice
producătoare de opiu, în zona numită “Triunghiul de Aur”, zona de frontieră între Laos, Tailanda şi Mianmar
(Birmania), pe o suprafaţă de teren de 600 x 200 Kilometri pătraţi, şi oraşe apropiate ca Hong-Kong,
32
Bangkok, Singapore, Kuala Lumpur şi zona “Marele Auriu”, amândouă sunt cele mai importante zone de
producţie de heroína a lumii.
Traficul cu acest drog in Europa este de foarte mulţi ani controlat de către organizaţii şi grupuri
Turce şi Libaneze. Heroína este transportată din Orientul Apropiat (originea in Turcia, Siria si Liban) şi din
Orientul Mijlociu (Iran, India si Pakistan), până în Europa centrala, mai ales prin intermediul rutei
balcanilor, dar şi în toate colţurile Europei.
Ţara noastră este una dintre ţările care trebuie să suporte aceasta distribuţie ca ţara de destinaţie şi
de tranzit.
Olanda este ţara considerată ca cel mai mare centru de distribuţie de heroína.
Rute
Ruta Balcanilor este în continuare principalul itinerar al transportului de heroína din Turcia spre
Europa Ocidentala. În aceasta ruta se disting trei rute principale.
1.- Ruta Nordului:
Turcia – Bulgaria – România – Ungaria – Slovacia – Republica Cehă – Germania – Ţările de Jos.
Turcia – România, prin transbordare, Ungaria – Slovacia – Republica Cehă – Germania – Ţările de
Jos.
2.- Ruta Centrală:
Turcia – Bulgaria – România – Ungaria – Austria – Germania – Ţările de Jos.
Cocaina
Centrele de producţie a cocainei sunt în Peru, Columbia si Bolivia unde există majoritatea sediilor şi
laboratoarelor clandestine care produc acest drog.
Din aceste centre de producţie cocaina este transportata, mai ales pe cale aeriană şi maritimă, la
centrele de distribuţie si consum din America de Nord si Europa.
Rute
Pe cale aeriana, directe sau indirecte, care provin din ţări din America de Sud şi din Caraibe, către
Spania, cu escala în ţările Europene şi Americane.
- Prin Brazilia (Rio de Janeiro – Madrid, Barcelona către România).
- Prin Argentina (Buenos Aires – Madrid-Bucureşti - România).
Canabis
În principal canabisul confiscat pe teritoriul naţional, provine din Nordul Africii (Maroc) ,
majoritatea din valea Ketama fără a uita însă marijuana provenită din Africa Centrala şi America de Sud
(Columbia).
4.3. Efectuarea controlului antidrog la mijloacele de transport

Modalităţile de ascundere şi metode propriu-zise de traficare ilicită a drogurilor, cele mai frecvente
sunt următoarele:
 fabricarea pe cale industriala a mijloacelor de ascundere a drogurilor prin folosirea maşinilor,
cutiilor şi etichetelor unor linii tehnologice de la fabricile de conserve, folosind în acest scop complicitatea
unor persoane din astfel de întreprinderi, operaţiunea constă în înlocuirea produselor alimentare cu
stupefiante
 confecţionarea pe cale artizanală mijloacelor de ascundere, prin achiziţionarea de maşini şi
materiale de baza, cum sunt:capace, cutii goale, etichete, cu dimensiuni corespunzătoare. În aceste mijloace
confecţionate în mod artizanal se ascund drogurile ce urmează a fi transportate, mijloacele de ascundere
fabricate artizanal trebuie să respecte caracteristicile celor fabricate industrial
 înlocuirea produsului finit din cutiile de conserve, efectuata prin mai multe modalităţi :
 îmbibarea ţesăturilor cu droguri pentru transportul COCAINEI ;
 folosire sistemului poştal, în special prin ascunderea stupefiantelor în scrisori sau colete ;
 folosirea curierilor – aceştia practica uneori sistemul înghiţirii drogurilor, ei absorb mici
casete de plastic, cât o măslina, ermetice şi impermeabile, conţinând fiecare câteva grame de cocaina ;
33
BAGAJE DE MANA, VALIZE, SACI, COSMETICE, AMBALAJE DE STICLA, CUTII, LAZI, CARTI,
ALBUME, OBIECTE DE ARTA, APARATURA ELECTRONICA, APARATURA FOTO, CORPORAL
În scopul trecerii drogurilor fără a fi descoperite la controlul vamal unii traficanţi le ingerează sub
forma unor capsule ambalate special.
Indicii psihici şi fizici specifici de constatare a eventualelor ingerări de capsule de droguri în rândul
călătorilor, sunt :
 ten palid şi oboseala accentuata ;
 stare de agitaţie şi dureri de stomac ;
 consum de substanţe lubrifiante sau vaselină ;
 acuzarea unor dureri anale (semne: rect roşu, iritat sau cu mici protuberante) ;
 transpiraţie excesivă ;
 „încetineala" în mişcări fizice, lipsa de reacţie la dialog etc.;
 folosirea exagerată de aerosoli, parfumuri, deodorante etc. pentru disimularea mirosului de drog ;
 existenţa la călătorul respectiv a unor medicamente antiacide, antidiareice sau antispasmodice şi
eventual consum din acestea ;
 folosirea de creme lubrifiante, sucuri de fructe, ulei de nuca de cocos în scopul reingerării unor
capsule de drog eliminate in timpul zborului.
Organizaţii interne şi internaţionale de luptă împotriva traficului şi consumului de substanţe

interzise. Rolul poliţistului în prevenirea şi combaterea consumului şi traficului cu substanţe interzise
O.I.P.C. Interpol
 Instituţie interguvernamentală ce asigură asistenţa reciprocă între poliţiile ţărilor membre
pentru prevenirea şi reprimarea criminalităţii de drept comun;
 Nu intervine în probleme cu caracter politic, militar, religios sau rasial;
 Respectă suveranitatea şi independenţa fiecărei ţări;
 Schimb la nivel internaţional de informaţii cu caracter poliţienesc;
 Identificare şi arestare infractori urmăriţi internaţional cu mandate;
 Coordonarea activităţii de supraveghere şi prindere a infractorilor internaţionali;
 Informarea unităţilor specializate cu privire la traficul internaţional de droguri, fals de monedă,
furturi auto şi artă, etc. pentru luarea măsurilor operative;
 Informarea unităţilor specializate cu privire la furturi sau pierderi de documente străine de identitate;
 La cerere, solicită informaţii necesare soluţionării unor cauze penale
EUROPOL
Are misiunea de a îmbunătăţi eficienţa şi cooperarea dintre Statele Membre în prevenirea şi
combaterea formelor grave ale criminalităţii organizate internaţionale;
 Sprijină activitatea de urmărire penală împotriva:
 Traficului ilegal de droguri;
 Reţelelor de imigrare;
 Traficului de fiinţe umane;
 Falsului de monedă şi alte mijloace de plată;
 Traficului ilegal cu substanţe radioactive;
 Terorismului;
Agenţia Naţională Antidrog a luat fiinţă în anul 2003, prin instituţionalizarea cadrului de lucru al
Comisiei Interministeriale Antidrog şi crearea unei structuri guvernamentale moderne, care să răspundă
cerinţelor europene în domeniu. Preluând atribuţiile deţinute de Comisia Interministerială, noua instituţie
urma să asigure la nivel naţional coordonarea unitară a luptei împotriva traficului şi consumului ilicit de
34
droguri, pe baza unei strategii naţionale, context în care, îi revenea şi misiunea de a asigura elaborarea,
dezvoltarea şi promovarea politicilor în domeniul reducerii cererii şi ofertei de droguri.
Reţeaua Europeană de Informaţii cu privire la Droguri şi Dependenţa de Droguri (REITOX)

Pornind de la necesitatea înfiinţării unui centru care să gestioneze sursele de informare la nivel
european, la data de 8 februarie 1993, a fost adoptat Regulamentul Consiliului Europei nr. 302 cu privire la
înfiinţarea Observatorului European de Droguri şi Toxicomanie (OEDT), cu sediul la Lisabona, având ca
principală atribuţie furnizarea, către Comunitatea Europeană a Statelor Membre, de date şi informaţii
obiective, relevante şi comparabile la nivel european în legătură cu drogurile şi consecinţele acestora.
Totodată, s-a dorit ca fiecare Stat Membru să-şi creeze un Punct Naţional Focal prin care să-şi
dezvolte propria reţea informaţională, care să acopere atât aspectele sociale şi medicale, cât şi pe cele
referitoare la traficul de droguri şi combaterea acestuia.
Observatorul Român de Droguri şi Toxicomanie (ORDT)

La nivel naţional, fiecare Punct Naţional Focal trebuie să fie principala instituţie care conlucrează
îndeaproape cu toţi partenerii relevanţi ce colectează, produc şi/ sau analizează date din domeniul drogurilor.
Punctele Naţionale Focale trebuie să colaboreze îndeaproape cu oameni de ştiinţă, decidenţi politici şi
specialişti din domeniu. De asemenea, Punctele Naţionale Focale trebuie să urmărească şi analizeze
tendinţele în plan ştiinţific, juridic şi în domeniul politicilor din ţările lor.
În România, Punctul Naţional Focal este Serviciul Observatorul Român de Droguri şi

Toxicomanie (ORDT) din cadrul Agenţiei Naţionale Antidrog.
Oficiul Naţiunilor Unite pentru Droguri şi Criminalitate (unodc) este liderul mondial în lupta
împotriva traficului ilicit de droguri şi a criminalităţii internaţionale. Având sediul central la Viena, UNODC
se bazează pe contribuţii voluntare, în principal susţineri guvernamentale, care reprezintă aproximativ 90%
din bugetul său.
Comisia Naţiunilor Unite privind Stupefiantele - Commission On narcotic Drugs (CND) A

fost creată în 1946 şi este principalul organism inter-guvernamental de luare a deciziilor în ceea ce priveşte
controlul internaţional al drogurilor. Este constituită din 53 de state ai căror reprezentanţi se întâlnesc anual
la Viena; analizează situaţia mondială a consumului de droguri şi face propuneri în vederea întăririi
controlului internaţional în acest domeniu; evaluează modul în care statele aduc la îndeplinire angajamentele
asumate prin instrumentele juridice internaţionale în domeniul controlului drogurilor.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii - agenţia specializată a Naţiunilor Unite pentru sănătate, a fost
creată la 7 aprilie 1948. Organizaţia Mondială a Sănătăţii joacă un rol important în adoptarea unor măsuri
profilactice pentru prevenirea şi combaterea abuzului de droguri şi în elaborarea unor metode de tratament
aplicat drogodependenţilor.
Organizaţia Naţiunilor Unite este forul internaţional în cadrul căruia au fost negociate şi adoptate
cele mai importante instrumente internaţionale utilizate în lupta împotriva fenomenului criminalităţii (în
domeniul drogurilor au fost adoptate convenţiile de la Geneva din 1925, 1931 şi 1936, New York 1961 şi
Viena, 1971 şi 1988). Cele mai cunoscute instituţii din structura ONU implicate în această luptă sunt:
Oficiul Naţiunilor Unite pentru Droguri şi Criminalitate (UNODC), Comisia ONU pentru stupefiante
(CND) şi Consiliul Internaţional privind Controlul Stupefiantelor (INCB).
Rolul poliţistului în prevenirea şi combaterea consumului şi traficului cu substanţe interzise

Compartimentele specializate ale poliţiei de frontieră alături de alte instituţii implicate in
combaterea acestui fenomen, trebuie să joace un rol foarte important, nu numai pe planul detectării şi
35
reprimării, dar şi al prevenirii, luând parte activ la toate etapele acţiunii de stopare a consumului de droguri,
jucând un rol represiv dar şi reprezentativ, atât în teorie cât şi în practică.
De a lungul timpului, Politia de Frontieră prin structuri specializate în lupta antidrog, prin dinamica
pe care a impus-o, ţinând cont de diversificarea metodelor şi practicilor celor care conduc reţele de droguri, a
fost nevoită să-şi intensifice raporturile pe care le întreţine în toate categoriile sociale, pentru a conştientiza
populaţia asupra riscurilor la care se supune, şi pentru a aduce la cunoştinţa publicului metodele folosite de
cei care se ocupă de comercializarea şi traficarea unor astfel de substanţe. Mesajul transmis de oamenii legii,
este unul prin care se promovează respectul faţă de valorile umane, înţelegerea legii şi consecinţele pe care le
poate suportă cetăţeanul prin încălcarea normelor legale.
În general, rolul vital în promovarea consecinţelor nefaste ale consumului de droguri aparţine
poliţiei, în sens larg, întrucât este primul reprezentant al legii, cu care tânărul intră în contact.
În acest sens, este necesar ca reprezentanţii acestei instituţii să adopte mereu o atitudine
constructivă, să dea dovada de toleranţă şi de înţelegere, să-şi tempereze acţiunile represive, căutând să-i
ajute pe tineri, mai ales pe cei care sunt în pericol şi au probleme din cauza drogurilor, să iasă din starea lor
şi să-i reorienteze social şi educaţional.
Datorită faptului că traficul de droguri există şi în afara frontierelor, metoda principală prin care se
poate reduce contrabanda cu droguri, constă în păzirea frontierelor şi a punctelor prin care se pătrunde în
interiorul lor.
Trebuie să fie observate, examinate şi controlate aeronavele, navele, trenurile, autovehiculele,
transporturile de mărfuri, curierul şi bagajele, ca şi persoanele particulare care părăsesc sau intră în ţara
noastră. Cel mai mare rol în efortul de a reduce fenomenul de contrabandă îl au Direcţia Generală a Vămilor
prin serviciile sale, Poliţia de Frontieră şi Direcţia de Combaterea Crimei Organizate şi Antidrog cu
formaţiunile sale.
Câini speciali antrenaţi pentru semnalarea şi detectarea drogurilor, portretele robot ale indivizilor şi
numerele maşinilor ce au legătură cu traficul de droguri constituie preţioase ajutoare pentru aceşti lucrători.
Datorită traficului de frontieră şi schimburilor comerciale ce trec pe teritoriul unui stat, este foarte
greu să se repereze şi să se cerceteze toate persoanele, toate navele şi aeronavele care pătrund sau părăsesc
teritoriul statului respectiv.
În astfel de situaţii este important ca lucrătorii antidrog să furnizeze toate datele obţinute de la
agenţi sau alte surse de informaţii în scopul creşterii gradului de supraveghere a frontierei şi a activităţilor de
control, a eforturilor de verificare a persoanelor suspecte şi a unor lucrări meşteşugite ce pot servi drept
ascunzători.
Ar reprezenta o lipsă de realism dacă s-ar afirma că, o ţară poate să-şi “sigileze" frontierele pentru a
se proteja de traficul de droguri dar, în schimb, se poate folosi orice sursă de detectare şi represiune,
recurgând în mod selectiv şi judicios la controale, supra-controale, descinderi, percheziţii sau alte măsuri de
supraveghere menite a reduce la maximum traficul de droguri în afara frontierei, fără însă a afecta în vreun
fel trecerile justificate ale frontierei. Traficul de droguri reprezintă un întreg mecanism ce implică producţia,
comercializarea, publicitatea, transportul, distribuirea şi vânzarea.
Metodele cele mai des utilizate în reprimarea distribuirii drogurilor sunt colectarea de informaţii
furnizate de martori, agenţi, investigatori şi colaboratori infiltraţi în reţeaua de traficanţi şi de date
înregistrate de autorităţi sau supravegherea fizică şi electronică.
36
Tema 6: Contrabanda cu bunuri
5.1.Contrabanda la frontiera verde

5.2. .Contrabanda în P.T.F.-uri
5.1.Contrabanda la frontiera verde – noțiune caracterizare
Acceptând că prin contrabandă se înţelege o încălcare cu vinovăţie a legii în scopul eludării taxelor
vamale impuse la trecerea mărfurilor peste frontiere, a prohibiţiilor şi cotelor comerciale de import - export,
observăm că existenţa acesteia presupune ca premisă un regim juridic vamal. Cu alte cuvinte, după expresia
unor autori, regimul juridic vamal constituie un dat pentru intervenţia dreptului penal" în vederea
sancţionării contrabandei. Inexistenţa unui asemenea regim juridic ar face inutilă orice discuţie în legătură cu
infracţiunea de care ne ocupăm. Fără instituirea unor reguli la trecerea mărfurilor peste frontiere,
contrabanda, ca acţiune de înfrângere a legii (infractio, onis) nu ar fi existat niciodată.
În esenţă ea este o fraudă care afectează grav raporturile sociale din domeniul regimului vamal sau
care interesează acest regim. Este o faptă de rea-credinţă şi de inducere în eroare a autorităţilor vamale în
legătură cu situaţia unor bunuri, generând nesiguranţă şi dezordine în sfera trecerii mărfurilor peste frontieră,
într-un cuvânt creează pericol social.
Prin regim juridic vamal înţelegem ansamblul dispoziţiilor cuprinse în Codul vamal, în
Regulamentul de aplicare a acestuia, precum şi în alte acte normative interne şi internaţionale ratificate de
statul nostru şi care cuprind prevederi referitoare la domeniul vamal. Aceste dispoziţii reglementează
controlul vamal al mărfurilor şi mijloacelor de transport, impunerea vamală prin aplicarea tarifului vamal şi
alte operaţiuni specifice activităţii de vămuire.
Regimurile juridice vamale au avut o evoluţie istorică strâns legată de evoluţia principalelor instituţii
ale statului şi a sistemelor juridice. Cu siguranţă că apariţia lor a fost determinată de interesul statului de a
impune taxe şi restricţii la frontiere. Primele reglementări în acest domeniu, cunoscute în antichitate se
caracterizau printr-o diversitate a autorităţilor care le instituiau, dar şi a formelor de aducere la îndeplinire.
Această situaţie s-a perpetuat de-a lungul întregului ev mediu în ciuda tendinţelor de centralizare a puterii
statale manifestate in anumite perioade. Explicaţia se găseşte în aceea că interesul statului se considera
satisfăcut prin încasarea unor sume de pe urma vămilor, indiferent dacă această încasare se realiza în nume
propriu ori prin intermediari, iar pe de altă parte - prin inexistenţa unui personal calificat în acest domeniu.
Fiind vorba de un interes financiar se înţelege că orice încălcare a normelor vamale era sancţionată cu
fermitate. Cu toate acestea, reglementări riguroase şi sisTematizate în această direcţie nu au apărut decât în
epoca modernă. Tot de atunci datează şi conceptul (noţiunea) de contrabandă.
Incriminare
Legea nr.86/2006 privind Codul vamal al Romaniei, prevede si sanctioneaza urmatoarele infractiuni:
ART. 270
(1) Introducerea în sau scoaterea din ţară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte
locuri decât cele stabilite pentru control vamal, constituie infracţiunea de contrabandă şi se pedepseşte cu
închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.
(3) Sunt asimilate infracţiunii de contrabandă şi se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deţinerea,
producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor
care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate
săvârşirii acesteia.
ART. 271
Introducerea în sau scoaterea din ţară, fără drept, de arme, muniţii, materiale explozibile, droguri,
precursori, materiale nucleare sau alte substanţe radioactive, substanţe toxice, deşeuri, reziduuri ori materiale
37
chimice periculoase constituie infracţiunea de contrabandă calificată şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la

12 ani şi interzicerea unor drepturi, dacă legea penală nu prevede o pedeapsă mai mare.
Acțiunea de contrabandă reprezintă una dintre cele mai grave fapte susceptibile a fi săvârșite în sfera
raporturilor juridice vamale, fiindcă prin comiterea ei se amenință sau se lezează efectiv valori sociale de
maximă importanță pentru ordinea publică și în mod corespunzător pentru interesele legitime și legale ale
cetățenilor români și străinilor aflați sub jurisdicția română.
Odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, taxele și accizele au dus la dublarea prețului
pachetului de țigări. În schimb în țările non U.E. costurile sunt mult mai mici, atingând chiar o cotă de 3-4
ori mai mică decât prețul din România.
Este de notorietate faptul că, în Ucraina, Moldova și Serbia, costul țigărilor este mult mai mic decât
al celor din România astfel că, pentru rețelele de crimă organizată, comercializarea pe piața Uniunii
Europene a țigărilor de proveniență externă a devenit o afacere foarte profitabilă.
Foloasele obținute de către rețelele infracționale sunt atât mai mari cu cât introducerea țigărilor din
ceste țări către România se face prin contrabandă, în acest mod mărfurile nefiind supuse controlului vamal,
accizării sau altui tip de control fiscal, iar comercializarea lor se face exclusiv în interesul traficanților.
Grupările infracționale utilizează metode elaborate pentru protejarea împotriva detectării și capturării
de către organele abilitate prin lege, păzind locurile prin care se introduc ilegal țigările în țară, cercetând
traseele și comunicațiile rutiere pe care se deplasează mijloacele de transport încărcate cu țigări, utilizând
parole și semnale pentru o comunicare specializată.
Este de observat că membrii grupului sunt legați prin legături de familie sau de prietenie, acest lucru
fiind important sub aspectul încrederii că activitatea infracțională nu va fi dezvăluită organelor judiciare.
De asemenea, mebrii grupărilor folosesc pentru comunicare mai multe telefoane mobile, inclusiv
cartele telefonice din alte state, specializate în funcție de destinatarul apelului, utilizează un vocabular aluziv
pentru transmiterea mesajelor codate în scopul îngreunării descoperirii lor prin interceptarea comunicațiilor
precum și mijloace de transport auto sau mai nou aeriene gen drone iar în zone muntoase mai greu accesibile
cărăuși umani pentru transportarea țigărilor de contrabandă.
România a pierdut aproape 8 miliarde de euro în ultimii zece ani după ce sute de milioane de țigarete de
contrabandă au intrat ilegal în țară.
Estimativ România pierde anual trei miliarde de lei din contrabanda cu ţigări.
Piaţa neagră a ţigaretelor a crescut în iulie 2018 la 18,2% din totalul consumului (cu 2,1 p.p. mai mult
față de mai 2018). Este cel mai ridicat nivel al contrabandei din acest an, depăşind media din 2017, de 16%.
Regiunea nord-est continuă să fie cea mai afectată de piața neagră, cu o pondere de 39,5%, deși
comerțul ilicit cu tigarete pare să fi luat cu asalt partea de vest a țării.
Cea mai importantă creștere se înregistrează în nord-vest, 14,7 p.p., până la 29,4%, regiunea ajungând,
astfel, la un nivel record în ultimii trei ani. În plus, comerțul ilegal crește cu 6,2 p.p. până la 26,9% și în
regiunea sud-vest.
Din punct de vedere al provenienței, „cheap whites” (mărci ieftine, care nu aparţin marilor producători
şi care sunt destinate pieţei negre)continuă să fie principala sursă, cu 63,9%.
Ponderea produselor din tutun provenite ilegal din Moldova, Ucraina și Serbia este relativ constantă.
Operațiunea de contrabandă presupune îndeplinirea a patru etape:
1. Întâlnirea cu furnizorii;
2. Transportul;
3. Distribuirea mărfurilor;
4. Obținerea profitului.
1. Întâlnirea cu furnizorii
În cele mai multe cazuri detaliile cu privire la întâlnire se stabilesc prin convorbiri telefonice,
contrabandiștii folosind un limbaj codat pentu a se proteja de eventualele interceptări telefonice realiyate de
către autorități.
Întâlnirile pot avea loc ori pe teritoriul țării de provenineță a țigărilor (Ucraina, Moldova, Serbia) ori pe
teritoriul țării de destinație România.
38
În cadrul întâlnirii se stabilesc detaliile cu privire la costul mărfii, costul transportului, data, locul și ora
în care va avea loc transportul, precum și detaliile privind organizarea grupului infracțional.
2. Transportul
Constă în introducerea ”coletelor” pe teritoriul de destinație.
Numărul participanților la operațiune variază în funcție de dimensiunea coletelor. Cei ce se ocupă de
această etapă poartă de regulă, denumirea de cărăuși.
Transportul țigărilor se face în două faze. Prima fază constă în trecerea acestora peste frontier iar a doua
fază presupune ducerea coletelor la ”ascunzătoare”.
3. Distribuirea mărfurilor
Cea de-a treia etapă din operațiunea de contrabandă constă în distribuirea țigărilor. După ce acestea au
fost aduse în țară și duse la adăpost, acestea aurmează a fi distribuite spre a se atinge profitul.
Majoritatea rețelelor de crimă organizată care se ocupă cu acest tip de activități au distribuitori fideli,
răspândiți pe zone, în locuri strategice (piețe, baruri, magazine) de unde vând țigările la un preț strategic
stabilit, de obicei cu 2-5 lei mai mic decât cel din magazinele autorizate.
4. Obținerea profitului
Obținerea profitului constituie etapa finală. În momentul în care țigările au fost distribuite, este doar o
chestiune de timp până când va veni și răsplata.
Din punctul de vedere al nivelului de risc etapa obținerii profitului este foarte puțin riscantă datorată în
principal faptului că, comercianții nu dispun asupra lor de cantități mari de țigări.
Principalele metode folosite de infractori pentru savarsirea infractiunii de contrabanda la

frontiera verde
Din cazuistica existentă a rezultat ca, infractorii au recurs la o gama diversificata de metode si procedee
de savarsire a infractiunilor de contrabanda, astfel:
 introducerea in tara a unor cantitati de marfuri straine de catre contrabandisti prin alte locuri dacat
cele destinate controlului vamal in scopul sustragerii da la plata taxelor vamale;
 trecerea peste frontiera verde a unor cantitati de tigari, cu ajutorul populatiei din zona sau cu
complicitatea unor politisti;
5.2. Contrabanda în P.T.F.-uri

Principalele metode folosite de infractori pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă în
P.T.F.-URI
Din statisticile întocmite a rezultat ca, infractorii au recurs la o gama diversificata de metode si procedee
de savarsire a infractiunilor de contrabanda si fraude vamale, de introducere in circuitul economic a
marfurilor cu aparenta de legalitate si de ascundere ori camuflare a sumelor de bani ilegal castigate, astfel:
 prezentare în vamă a unor facturi externe, în care sunt înscrise de către importator, sau de acesta in
intelegere cu furnizorul, a unor preturi de cumparare a marfurilor mult diminuate fata de cele reale
pentru achitarea unei taxe vamale modice;
 folosirea unor „firme fantoma” în scopul introducerii ilegale în țară de mari cantitati de tigari pentru
a nu se incasa ulterior taxele si impozitele datorate statului;
 declararea in tranzit vamal a unor marfuri prin confirmarea acestora de catre lucratorii vamali corupti
si comercializarea ilegala pe teritoriul Romaniei;
 camuflarea marfurilor de contrabanda in mijloacele de transport prin asezarea peste ele a altor
produse cu valoare foarte mica, pentru care se prezinta facturi false – procedeul „capac”;
 comercializarea ilegala in marile centre de vanzare en-gross, piete agroalimentare si alte zone
comerciale a unor importante cantitati de tigari marcate cu timbre falsificate , confectionate in
diferite tipografii, sau fara timbre;
 importarea unor materii prime sau aparatura fara factura, de catre societati comerciale care
functioneaza in zonele defavorizate fiind scutite de plata taxelor vamale dar care in realitate sunt
valorificate direct de catre alti agenti economici;
39
 introducerea de bunuri, cu ocazia micului trafic de frontiera fara plata taxelor vamale, de produse
alimentare, tigari si alte bunuri care ulterior sunt valorificate in piete, targuri, oboare etc;
 introducerea de bunuri in cantitati mici, in mod repetat si depozitate in diferite locuri si care, nefiind
descoperite, alimenteaza astfel economia subterana (la frontiera cu R.Moldova si Ucraina);
Incriminare
ART. 270
(2) Constituie, de asemenea, infracţiune de contrabandă şi se pedepseşte potrivit alin. (1):
a) introducerea în sau scoaterea din ţară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere
de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în
vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mare de 20.000 lei în cazul produselor supuse accizelor
şi mai mare de 40.000 lei în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri;
b)introducerea în sau scoaterea din ţară, de două ori în decursul unui an, prin locurile stabilite pentru
controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub
un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mică de 20.000 lei în
cazul produselor supuse accizelor şi mai mică de 40.000 lei în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri;
c)înstrăinarea sub orice formă a mărfurilor aflate în tranzit vamal.
(3) Sunt asimilate infracţiunii de contrabandă şi se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deţinerea,
producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor
care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate
săvârşirii acesteia.
ART. 271
Introducerea în sau scoaterea din ţară, fără drept, de arme, muniţii, materiale explozibile, droguri,
precursori, materiale nucleare sau alte substanţe radioactive, substanţe toxice, deşeuri, reziduuri ori materiale
chimice periculoase constituie infracţiunea de contrabandă calificată şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la
12 ani şi interzicerea unor drepturi, dacă legea penală nu prevede o pedeapsă mai mare.
ART. 272
Folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale care se referă la alte
mărfuri sau bunuri ori la alte cantităţi de mărfuri sau bunuri decât cele prezentate în vamă constituie
infracţiunea de folosire de acte nereale şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor
drepturi.
ART. 273
Folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate constituie
infracţiunea de folosire de acte falsificate şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor
drepturi.
ART. 274
Faptele prevăzute la art. 270-273, săvârşite de una sau mai multe persoane înarmate ori de două sau mai
multe persoane împreună, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
ART. 275
Tentativa la infracţiunile prevăzute la art. 270-274 se pedepseşte.
A. Trecerea bunurilor peste frontieră(P.T.F.-uri) prin folosirea de documente vamale, de
transport sau comerciale false
Metoda cea mai des întâlnită în săvârşirea infracţiunii de contrabandă o reprezintă subfacturarea sau
dubla facturare. Eludarea taxelor vamale se realizează prin consemnarea în documentele vamale a unor
preţuri mult mai mici decât cele legale (uneori de 10-12 ori mai mici), la mărfurile prezentate spre vămuire.
Manevrele folosite de contrabandişti se materializează şi în încheierea de contracte cu diferiţi patroni
străini care, de regulă, îşi au sediile firmelor în zonele libere, pentru importul de mărfuri (ţigări, cafea) de
40
asemenea la preţuri scăzute. În baza acestor contracte solicită şi obţin indigenizarea produselor cu aceste
preţuri, diminuând artificial taxele vamale de circa 10-15 ori, având în vedere că taxele şi impozitele se
calculează pornind de la preţul de indigenizare al produselor.
Traficanţii de maşini eludează plata taxelor vamale prin schimbarea regimului vamal al autoturismelor
importate, autoturisme importate de multe ori pe cai ilicite.
O altă modalitate o reprezintă menţionarea în documentele vamale a unor bunuri pentru care exista
dreptul de comercializare la export, în timp ce în realitate sunt scoase din ţară bunuri interzise la export sau
contigentate (lemn pentru construcţii, cherestea, minereu de fier). Aceasta modalitate este folosită de
contrabandiştii abili, care au deja constituită o reţea în care participanţii au un rol prestabilit.
Contrabandiştii introduc bunurile în tranzit vamal şi apoi le valorifica fără plata taxelor vamale şi
accizelor. Pentru acoperirea acestor manopere frauduloase, aceştia utilizează ştampile vamale false, care
confirmă operaţiile de vămuire.
În comiterea infracţiunii de contrabandă sub aceasta forma, infractorii utilizează următoarele procedee:
a. Prezentarea la controlul vamal a unor documente de provenienţa a mărfurilor cu preţuri mai mici
decât cele reale
Acest procedeu poarta denumirea de metoda dublei facturări sau a subfacturării prin care valoarea
mărfurilor din facturile externe este foarte mult diminuată în raport cu preţul plătit în realitate pentru a eluda
prevederile ordinelor Direcţiei Generale a Vămilor referitoare la calculul taxelor vamale şi a plăţii mai puţin
decât suma cuvenita în funcţie de valoarea reală a importului.
Manoperele frauduloase de contrabandă în cazul acestui procedeu constau şi în încheierea unor
contracte pentru importul de mărfuri la preţuri scăzute(ţigări, cafea, cosmetice, etc) cu diferiţi agenţi
economici străini, care au sediile firmelor situate în “zonele libere”.Pe baza acestor contracte se solicita şi se
obţine indigenizarea mărfurilor respective iar taxele vamale achitate sunt mai mici de 10 -15 ori decât se
cuvin în realitate.
b. Prezentarea de declaraţii vamale false la introducerea de mărfuri în ţară

Pentru folosirea acestui procedeu este necesară o anumită specializare a contrabandiştilor constituiţi într-
o reţea de import ilegal şi de desfacere rapidă a mărfurilor pentru a se pierde orice urmă de identificare a
acestora şi de probaţiune a infracţiunilor comise, astfel:
- contrabandiştii declara mărfurile din mijloacele de transport ca fiind în tranzit vamal, dar în realitate
nu le mai scot din ţară şi le valorifică fără plata taxelor vamale şi a accizelor (procedeu TRANZIT);
- de multe ori infractorii folosesc ştampile vamale false cu ajutorul cărora confirmă pe documentele
de import contrafăcute ca s-ar fi efectuat operaţiunile de vămuire şi plată a taxelor aferente;
- folosirea unor firme inexistente (fantomă) sau care se desfiinţează imediat după efectuarea unor
importuri masive de mărfuri în scopul sustragerii de la plata taxelor vamale, a accizelor şi a impozitului pe
profit.Infractorii introduc bunurile în ţară cu mijloace de transport auto prin folosirea carnetelor TIR şi
declară că la intrarea în ţară că mărfurile sunt destinate acestor firme inexistente iar vămuirea urmează a se
face la vămile interioare de la sediul firmelor respective;
În acest scop sunt închiriate diferite depozite în care mărfurile sunt descărcate şi revândute rapid fără
a se plăti taxele vamale şi accizele, iar în momentul în care organele de control verifică destinaţia mărfurilor
constată ca nu există nici firma, nici documentele şi de cele mai multe ori nici mărfurile care au fost
valorificate rapid.
c. Schimbarea regimului vamal a unor autoturisme sau a altor mărfuri importate, este un procedeu utilizat
de contrabandişti cu complicitatea unor funcţionari vamali. În realitate importurile se fac pentru diferite
societăţi comerciale care ar trebui să plătească tarife majorate ale taxelor vamale dar în documente se
menţionează că importul a fost făcut de persoanele fizice pentru care se practica tarife vamale mai reduse.
d. Nerespectarea regimului vamal sub care au fost plasate autovehiculele potrivit declaratiei vamale ,la
introducerea in tara
41
In acest mod autoturismele introduse de persoane straine in Romania si plasate sub un regim de
admitere temporara, ulterior au fost vandute, in acest fel eludandu-se plata taxelor vamale datorate la import.
In unele cazuri prin aceasta manevra s-a incercat si derutarea organelor statului, fiindca autovehiculul
respectiv fusese furat dintr-o tara occidentala in acest fel existand speranta pierderii urmei printr-un sir de
tranzactii succesive.
B. Trecerea peste frontiera prin punctele vamale a bunurilor cu documente vamale privind alte
bunuri decât cele aflate în mijlocul de transport.
Această modalitate se realizează prin încărcarea autotrenului sau vagonului cu mărfuri la care taxele
vamale şi accizele sunt foarte mari si, pentru a le camufla se aşează la uşă mărfuri la care taxele vamale
sunt mici. Acest procedeu este denumit în lumea interlopă “capac” (cu referire la mărfurile aşezate lângă
uşă) pentru inducerea în eroare a personalului ce executa controlul vamal.
Pentru utilizarea acestei metode de comitere a infracţiunii de contrabanda, infractorii folosesc de
regula doua procedee:
a. procedeul “capac” prin care se încarcă în mijlocul de transport mărfuri la care taxele vamale şi
accizele sunt foarte mari (băuturi alcoolice, ţigări, cafea, etc.) iar pentru ale camufla la uşa din spate a
autotrenului sunt încărcate mărfuri la care taxele vamale şi accizele sunt mai mici sau care sunt scutite de
asemenea taxe. Documentele se întocmesc ca şi cum întreaga încărcătură ar fi formată din mărfuri aparţinând
ultimei categorii.
b. consemnarea în documentele vamale a altor mărfuri decât cele existente în mijlocul de transport
şi coruperea vameşilor pentru a nu mai efectua controlul vamal.
La acest procedeu recurg contrabandiştii fie atunci când si-au stabilit legături ilegale în rândul
personalului vamal fie când prin utilizarea carnetelor TIR solicită vămuirea la o vama interioara unde prin
oferirea de mita sau foloase necuvenite obţin un control superficial din partea organelor vamale .
Metode
Din analiza acestui fenomen, se constata ca persista metodele practicate de traficanti si in cursul
anilor trecuti, si anume:
- persoanele fizice achizitioneaza produsele din tarile vecine (Ucraina si R. Moldova), iar la intrarea
in Romania le ascund in locasuri special amenajate sau nu le declara autoritatilor vamale;
- persoanele juridice actioneaza, in majoritatea cazurilor, prin declararea unor cantitati mai mici
decat cea transportata in realitate, inscrierea in documentele de insotire a marfii a altor categorii de
marfuri, folosirea de facturi subevaluate in vederea achitarii unor taxe vamale mai mici sau ascunderea
printre marfurile transportate a bunurilor de contrabanda (metoda "capac");
- in trenurile internationale, in special in cele sosite din R. Moldova, au fost descoperite importante
cantitati de tigari, ascunse in diferite locuri greu accesibile echipelor de control (podul vagoanelor,
bazinele de apa, sub podele, etc), traficantii incercand sa profite si de timpul scurt de asteptare al
trenurilor in garile internationale;
C. Sustragerea de la operaţiunile de vămuire a mărfurilor introduse prin punctele vamale
Aceasta metodă este utilizata de contrabandiştii cu o anumita experienţa infracţională sau care şi-au
creat anumite legături în unităţile vamale prin coruperea personalului acestora.
Infractorii folosesc de regula următoarele procedee:
a. Aplicarea de ştampile vamale false la încheierea carnetelor TIR care au însoţit marfa pe timpul
transportului.
Carnetul TIR este documentul sub acoperirea căruia se efectuează transportul internaţional al
mărfurilor în cadrul statelor care au aderat la Convenţia privind transporturile internaţionale de mărfuri. El se
întocmeşte pentru fiecare vehicul rutier sau container în ţară de expediţie sau în ţara în care titularul îşi are
sediul ori reşedinţa şi este valabil pentru un singur transport de mărfuri garantat de organizaţia emitentă.
42
În România carnetele TIR se eliberează de către ROMTRANS Asociaţia Româna Pentru Transporturi
Internaţionale căreia îi revin toate drepturile de asociaţie garanta prevăzută în Convenţie.
La sosirea la destinaţie a mărfurilor transportate cu ajutorul carnetelor TIR, biroul vamal de
destinaţie, după ce verifică şi constata integritatea mărfii trebuie să acorde descărcarea fără întârziere şi se
procedează la încheierea carnetului prin aplicarea unei ştampile care certifică faptul ca s-au achitat taxele
vamale şi marfa a ajuns intactă la destinaţie, iar titularul acesteia are dreptul la contravaloarea garanţiei
valutare depuse.
În scopul confirmării fictive a operaţiunilor de vămuire şi pentru închiderea carnetelor TIR
infractorii folosesc ştampile vamale falsificate.
b. Nedeclararea unor importante cantităţi de bijuterii introduse în ţară în scop de valorificare .

Contrabandiştii procedează fie la ascunderea acestor bijuterii în locuri anume amenajate în mijlocul
de transport, fie la folosirea unor valize sau genţi diplomat cu fund dublu.
În acest mod numeroşi traficanţi internaţionali de aur şi alte metale preţioase tranzitează teritoriul
României sau introduc/scot în/din ţară importante cantităţi de bijuterii nedeclarate în intrarea sau ieşirea din
ţară.
c. Scoaterea din ţară în mod ilegal de către persoanele fizice a unor bunuri deficitare sau nedeclararea
unor sume în valută la ieşirea din ţară.
În acest scop se utilizează cele mai ingenioase metode de ascundere a acestor bunuri şi valori fie prin
amenajarea unor locaşuri anume în interiorul mijloacelor de transport, fie prin folosirea unor bagaje de pereţi
dubli ori ascunderea pe corp sau în îmbrăcămintea utilizată.
De regulă pe lângă valuta sunt scoase din ţară bunuri aparţinând Patrimoniului Cultural Naţional sau
diferite produse deficitare care au căutare în străinătate (unelte, scule şi dispozitive, rulmenţi etc.).
d. Nedeclararea bunurilor aflate asupra persoanelor, in bagaje sau in mijloacele de transport

In aceste cazuri persoanele declara o parte din bunuri ce se incadreaza in plafonul vamal, nu declara
anumite bunuri si pentru a le introduce/scoate in/din tara procedeaza la ascunderea lor in locasuri speciale
amenajate in autovehicule (portiere, bare de protectie, rezervoare de carburanti, cutii de scule, butelii de aer
comprimat, sub scaune, in plafonul cabinelor, in pereti, pereti falsi, disimulare printre marfurile declarate
etc), prin ascunderea in bagaje, pe corp folosind diferite procedee.
Astfel la frontiera de est in zona de competenta a ITPF Iasi , pe comunicatiile care leaga punctele de
trecere a frontierei de localitile din apropiere au fost operate descoperiri de bunuri trecute prin PTF si
nedeclarate, in mod special ,tigari .
Marfurile constau in cafea , tigari, produse alimentare, produse electronice si electrocasnice, confectii
etc.
D. Trecerea peste frontiera, fără autorizaţie a armelor, muniţiilor, materialelor explozive sau
radioactive, produselor şi substanţelor stupefiante şi psihotrope, precum şi a produselor şi
substanţelor toxice.
Pentru săvârşirea infracţiunilor de contrabanda infractorii folosesc întreaga gamă de procedee
descrise, optand pentru trecerea ilegală a bunurilor din aceasta categorie prin punctele de trecere a frontierei,
profitând de corupţia existentă în rândul personalului vamal şi de faptul că pentru evitarea aglomeraţiei
mijloacelor de transport controlul vamal se face prin sondaj.
De asemenea, bunurile din aceasta categorie sunt trecute ilegal peste frontiera, fiind introduse ori
scoase din ţară si prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal.
Dintre metodele folosite pentru savarsirea infractiunii de contrabanda calificata pot fi retinute
urmatoarele procedee :
a) Substantele si produsele stupefiante si psihotrope:
- ascunderea in bagaje in peretii dubli ai acestora, in manerele gentilor si valizelor, in manerele
umbrelelor, in jucarii pentru copii, in umerase;
- ascunderea in peretii dubli ai unor conteinere ;
- ascunderea in diferite locuri in cazul autovehiculelor cum ar fi : manerul schimbatorului de viteze,
43
podea, tavan, parasolare, cutii de scule, scaune, in portiere, in tabloul de bord, in pneuri, in instalatia de aer
conditionat, in barele de protectie, in rezervoarele de carburanti, in aripi ;
- in cazul trenurilor bunurile pot fi ascunse in plafonul vagonului, sub oglinzi, sub canapele, in
sistemul de ventilatie, in plafonul toaletei, in toaleta in suportul pentru hartie igienica;
- in corp sau pe corp - inghitite, in cavitati corporale, in pachete fixate pe corp, pe maini si pe picioare ;
- in imbracaminte si incaltaminte - imbibate in imbracaminte, in captuseala hainelor, imbibate in
prosoape, tricouri, in curea, in mansetele pantalonilor, in talpa sau tocul pantofilor, in incaltaminte in special
sport ;
- cosmetice - aceste substante pot fi disimulate in tuburi cu pasta de dinti,in cutii cu sapun, spray-uri ;
- ambalaje de sticla – sticle cu diferite bauturi alcoolice, borcane cu dulceata;
- cutii, lazi- Coca – Cola, cutii cu bere, cutii de conserve, cutii cu detergenti;
- carti, albume, obiecte de arta;
- aparatura electronica, aparatura foto;
- in diferite marfuri textile , drogurile fiind impregnate ;
- alte modalitati – prezervative, in rotile carucioarelor pentru invalizi si pentru copii, in scrisori, timbre,
abtibilduri lipite in diferite locuri( parbriz, obiecte personale, carti etc.)
b) Arme, munitii, materiale explozive:
- - ascunderea in autovehicule in diferite locuri ( pereti dubli, sub banchete, in barele de protectie, in
diferite bagaje si obiecte aflate in autovehicul, in locuri amenajate in portbagaj etc);
- - ascunderea in vagoanele de tren pentru calatori( sub banchete, in rezervorul de apa, in podul
vagoanelor );
- - ascunderea in bagajele cu fund dublu in special a munitiei
Proceduri specifice în cazul descoperirii bunurilor de contrabandă
Prin Legea 39/2003 privind combaterea infracţionalităţii organizate, infracţiunea de contrabandă a
fost inclusă în categoria infracţiunilor grave.
Pentru prevenirea şi combaterea acestei infracţiuni în cadrul structurilor operative ale Poliţiei de
Frontieră se desfăşoară următoarele activităţi:
 întocmirea unor analize de risc;
 analiza situaţiei operative şi stabilirea cauzelor care favorizează fenomenul;
 intensificarea cooperării internaţionale;
 efectuarea de acţiuni punctuale în zona de competenţă.
Cu ocazia efectuării cercetărilor penale se desfăşoară următoarele activităţi:
 identificarea bunurilor care fac obiectul activităţii ilicite;
 identificarea făptuitorilor;
 stabilirea locului, timpului şi modalităţii de comitere a faptei;
 verificarea persoanelor;
 verificarea la societăţi comerciale care distribuie imprimante cu regim special;
 activităţi specifice de supraveghere operativă;
 identificarea documentelor de transport;
 audierea persoanelor care au cunoţtinţe despre fapte şi împrejurări.
Poliţiştii de frontieră în situaţia descoperirii unor infracţiuni la regimul vamal, vor desfăşura
următoarele activităţi:
a) constatarea în flagrant a infracţiunilor;
b) controlul corporal;
c) consemnarea rezultatelor într-un proces verbal;
d) ridicări de obiecte și înscrisuri;
e) identificarea şi audierea tuturor persoanelor implicate;
f) cercetarea la faţa locului;
g) constatări tehnico ştiinţifice şi expertiză;
h) confruntări şi prezentări pentru recunoaştere.
44
Tema 7: Terorismul
7.1. Teroriştii
7.2. Luptătorii străini
7.3. Indicatori privind radicalizarea
7.1. Teroriştii –noţiune, clasificare, forme de terorism
Activităţile specifice de prevenire şi combaterea terorismului se realizează în conformitate cu

Constituţia României, Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României, Legea nr. 14/1992 privind
organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii, Legea privind regimul materialelor explozive,
Lege nr. 535 din 25/11/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului,precum şi alte acte normative cu
aplicabilitate în domeniul prevenirii şi combaterii terorismului, conform obligaţiilor asumate de România
prin convenţiile şi tratatele internaţionale.
Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României precizează la articolul 3, litera "i": "actele
teroriste, precum şi iniţierea sau sprijinirea în orice mod a oricăror activităţi al căror scop constituie
săvârşirea de asemenea fapte"reprezintă una dintre ameninţările la adresa siguranţei naţionale a României.
Aceeaşi lege prevede şi alte ameninţări la adresa siguranţei naţionale, conexe terorismului, cum ar
fi:
- "acţiunile prin care se atentează la viaţa, integritatea fizică sau sănătatea persoanelor care îndeplinesc
funcţii importante în stat ori a reprezentaţilor altor state sau ai organizaţiilor internaţionale, a căror protecţie
trebuie să fie asigurată pe timpul şederii în România;
- atentatele contra unei colectivităţi;
- sustragerea de armament, muniţie, materiale explozive sau radioactive, toxice sau biologice din
unităţile autorizate să le deţină; contrabanda cu acestea;
- producerea, deţinerea, înstrăinarea, transportul sau folosirea lor în alte condiţii decât cele prevăzute
de lege, precum şi portul de armament sau muniţie fără drept, dacă prin acestea se pune în pericol siguranţa
naţională".
Legea nr.14/1991 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii - prevede la
articolul 6: "prin unităţile sale, Serviciul Român de Informaţii:
- execută activităţi informative şi tehnice de prevenirea şi combatere a terorismului;
- execută intervenţia antiteroristă asupra obiectivelor atacate sau ocupate de terorişti, în scopul
capturării sau anihilării acestora, eliberării ostaticilor şi restabilirii ordinii legale. Intervenţia antiteroristă se
realizează cu aprobarea Biroului executiv al Serviciului Român de Informaţii;
- asigură protecţia antiteroristă a demnitarilor români şi străini, precum şi a altor persoane oficiale,
conform normelor stabilite de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării (CSAT);
- concură la realizarea protecţiei antiteroriste a demnitarilor gardaţi de către Serviciul de Protecţie şi
Pază (SPP), în situaţiile când aceştia sunt vizaţi de ameninţări cu acte de terorism".
Deşi actele teroriste nu sunt prevăzute într-un anume text sau articol sub denumirea de acţiune
teroristă, referiri la diferite modalităţi de manifestare ale acestora se regăsesc în mai multe prevederi ale
Codului Penal Român, astfel:
- atentatul care pune în pericol siguranţa statului (art.160 CP.);
- atentatul contra reprezentanţilor unui stat străin (art.171 CP.);
- actele de diversiune (art.163 CP.);
- distrugerea în dauna avutului public cu consecinţe deosebit de grave sau care au avut ca urmări un
dezastru;
- nerespectarea regimului armelor, muniţiilor, materialelor explozive sau radioactive (art. 279-280
CP.).
De asemenea, alte acte normative interne, aplicabile în domeniul combaterii terorismului pe
teritoriul României, sunt:
45
Legea 21/1924 pentru persoanele juridice, art. 15, art. 25, art. 26;
Legea 21/1991 privind cetăţenia română (modificată şi completată prin Legea 192/1999) art. 9 şi
art. 32;
Legea 126/1995 privind regimul materiilor explozive, art. 31;
Legea 15/1996 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, art. 4, art. 17, şi art. 18;
Legea 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, ale cărei prevederi sunt
aplicabile şi în prevenirea şi combaterea faptelor de terorism, generate sau favorizate de migraţia
clandestină;
Lege nr. 535 din 25/11/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului
Clasificarea terorismului, forme de terorism
Terorismul reprezintă ansamblul acţiunilor care îndeplinesc, cumulativ, următoarele caracteristici

esenţiale :
 sunt angajate premeditat de către indivizi sau diverse tipuri de structuri sociale, motivate de concepţii şi
atitudini radical ostile faţă de alte entităţi, de percepţia că în raporturile cu acestea s-au configurat situaţii
intolerabile şi de voinţa de a acţiona împotriva lor în modalităţi extreme
 uzează de mijloace şi metode violente şi/sau destructive, acumulate respectiv deprinse programatic
 au ca ţinte directe indivizi şi/sau factori materiali importanţi pentru susţinerea vieţii sociale
 îşi propun în mod deliberat diseminarea pe scară largă a unor stări de anxietate, nesiguranţă, teamă şi
panică, sens în care sunt organizate şi derulate astfel încât să li se asigure un impact psihologic maximal
şi să inducă publicului percepţia scopurilor de fond urmărite, precum şi atitudini/comportamente sociale
favorabile acestora
 au obiective explicit sau implicit politice, vizând ca finalitate, influenţarea unei entităţi – cel mai adesea
o autoritate constituită – aflate, de regulă, dincolo de indivizii direct afectaţi sau ameninţaţi
 sunt derulate în afara stării de război sau în afara ariei de aplicabilitate a legilor războiului, în caz de
conflict armat.
Terorismul reprezintă ansamblul de acţiuni şi/sau ameninţări care prezintă pericol public şi
afectează securitatea naţională, având următoarele caracteristici:
 sunt săvârşite premeditat de entităţi teroriste, motivate de concepţii şi atitudini extremiste, ostile faţă
de alte entităţi, împotriva cărora acţionează prin modalităţi violente şi/sau distructive;
 au ca scop realizarea unor obiective specifice, de natură politică;
 vizează factori umani şi/sau factori materiali din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, populaţiei
civile sau al oricărui alt segment aparţinând acestora;
 produc stări cu un puternic impact psihologic asupra populaţiei, menit să atragă atenţia asupra
scopurilor urmărite.
Actele de terorism sunt de natură transnaţională, dacă:
 sunt săvârşite pe teritoriul a cel puţin două state;
 sunt săvârşite pe teritoriul unui stat, dar o parte a planificării, pregătirii, conducerii sau a controlului
acestora are loc pe teritoriul altui stat;
 sunt săvârşite pe teritoriul unui stat, dar implică o entitate teroristă care desfăşoară activităţi pe
teritoriul altui stat;
 sunt săvârşite pe teritoriul unui stat, dar au efecte substanţiale pe teritoriul altui stat.
Definiţii:
 entitate teroristă - persoană, grupare, grup structurat sau organizaţie care:
 comite sau participă la acte teroriste;
 se pregăteşte să comită acte teroriste;
 promovează sau încurajează terorismul;
 sprijină, sub orice formă, terorismul;
 terorist - persoana care a săvârşit o infracţiune prevăzută de prezenta lege ori intenţionează să
pregătească, să comită, să faciliteze sau să instige la acte de terorism;
46
 grup structurat - un grup care nu este format aleatoriu pentru săvârşirea imediată a unui act terorist,
nu presupune un număr constant de membri şi nu necesită stabilirea, în prealabil, a rolului acestora
sau a unei structuri ierarhice;
 grupare teroristă - grup structurat mai mare de două persoane, înfiinţat de o anumită perioadă de
timp şi care acţionează concertat pentru comiterea de acte teroriste;
 organizaţie teroristă - structură constituită ierarhic, cu ideologie proprie de organizare şi
acţiune, având reprezentare atât la nivel naţional, cât şi internaţional şi care, pentru realizarea
scopurilor specifice, foloseşte modalităţi violente şi/sau distructive;
 conducerea unei entităţi teroriste - îndrumarea, supravegherea, controlul sau coordonarea
activităţilor unui grup structurat, ale unei grupări sau organizaţii teroriste;
 acţiuni teroriste - pregătirea, planificarea, favorizarea, comiterea, conducerea, coordonarea şi
controlul asupra actului terorist, precum şi orice alte activităţi desfăşurate ulterior comiterii acestuia,
dacă au legătură cu actul terorist;
 obiective de importanţă strategică - obiectivele forţelor armate sau cele de importanţă
deosebită pentru apărarea ţării, activitatea statului, economie, cultură şi artă, localurile misiunilor
diplomatice sau ale unor organizaţii internaţionale, precum şi facilităţile de infrastructură sau locurile
de utilitate publică;
 loc de utilitate publică - acea parte a unei clădiri, teren, stradă, cale navigabilă, loc
comercial, de afaceri, cultural-sportiv, istoric, educaţional, religios, de recreere, precum şi orice alt
loc care este accesibil publicului;
 facilităţi de infrastructură - utilitatea publică sau privată care asigură sau distribuie servicii
în beneficiul populaţiei, precum: apă şi canalizare, energie, combustibil, comunicaţii, servicii bancare
şi servicii medicale, reţele de telecomunicaţii şi informaţionale;
 sistem de transport - toate facilităţile, mijloacele de transport şi instrumentele publice sau
private, folosite în sau pentru serviciile publice, pentru transportul de persoane sau de mărfuri;
 criza teroristă - situaţia de fapt creată anterior sau în urma săvârşirii unui atac terorist, prin
care:
 sunt întrerupte sau afectate grav o serie de activităţi economice, sociale, politice sau de altă natură;
 sunt puşi în pericol factori umani, specifici şi nespecifici, sau factori materiali importanţi;
 siguranţa populaţiei sau a unei colectivităţi este expusă la riscuri majore;
 este necesar a se acţiona prin măsuri defensive ori ofensive pentru înlăturarea ameninţărilor generate
de situaţia de fapt creată;
 profit al entităţii teroriste - orice bun care reprezintă, parţial sau total, direct ori indirect, un
beneficiu obţinut în urma săvârşirii actelor teroriste sau a desfăşurării unor activităţi conexe
terorismului;
 intervenţie antiteroristă - ansamblul măsurilor defensive realizate anterior producerii unor
atacuri teroriste iminente, folosite pentru reducerea vulnerabilităţii factorilor umani, specifici şi
nespecifici, şi a factorilor materiali;
 intervenţie contrateroristă - ansamblul măsurilor ofensive realizate în scopul capturării sau
anihilării teroriştilor, eliberării ostaticilor şi restabilirii ordinii legale, în cazul desfăşurării ori
producerii unui atac terorist.
Acţiunile teroriste s-au desfăşurat până în prezent cu predilecţie în trei zone:
a) cea a statelor puternic industrializate unde terorismul este generat de gravele contradicţii
sociale şi economice, de un puternic sentiment de frustrare.
b) cea a ţărilor unde trecutul istoric a generat contradicţii naţionale sau religioase puternice,
determinând, de pildă, la basci, pe irlandezi sau musulmani să treacă de la rezistenţa organizată, la
violenţa teroristă în scopul recunoaşterii drepturilor de către metropolă.
c) cea a ţărilor din lumea a treia unde violenţa grupărilor extremiste a luat amploare
47
7.2. Luptătorii străini

Având ca punct central de atracţie Daesh, dar şi alte organizaţii teroriste din regiune (precum Frontul
Al Nusra, structură afiliată Al Qaida), zeci de mii de luptători din diferite regiuni ale globului s-au deplasat
către Irak şi Siria, pentru a participa la jihad. Cunoscuţi sub denumirea de foreign fighters („luptători
străini”), aceştia au devenit în unele regiuni majoritari, depășind numeric componenta autohtonă a Daesh
(sirieni şi irakieni).
În mediul experţilor în domeniul prevenirii şi combaterii terorismului, organizaţia Daesh, cunoscută şi
sub denumirile de Statul Islamic, Statul Islamic din Irak şi Siria, Statul Islamic din Irak şi Levant, este
unanim considerată ca fiind cea mai mare ameninţare teroristă la adresa securităţii globale
Astfel, teritoriile controlate de Daesh au fost un nou tărâm al făgăduinţei, care a atras luptători din
lumea întreagă, de multe ori însoţiţi de familiile lor pentru a trăi guvernaţi de sharia (legea islamică).
Deşi marea majoritate a luptătorilor străini care luptă în Siria şi Irak provin din regiune (Africa de
Nord – Tunisia, Libia, Maroc, din Orientul Mijlociu – Iordania, Arabia Saudită, Yemen sau din Asia –
Caucaz, Uzbekistan, Pakistan), luptătorii proveniţi din Europa este foarte dificil de estimat, fiind de obicei
vehiculate cifre de 4000 şi 5500 de persoane la nivelul anului 2015, cei mai mulţi provenind din vestul şi
nordul Europei (Marea Britanie, Franţa, Germania, Belgia, Olanda).
Organizații teroriste religioase

Creștine
 Rebelii din Nagaland (1947 - prezent)
 Frontul de eliberare națională a Tripura (1989 - prezent)
 Armata de rezistență a Domnului
Hindu
 Shiv sena. Cunoscut de asemeni ca Armata lui Shiva. În India e recunoscut ca partid legal de dreapta.
Este declarat grup terorist numai de Pakistan.
 Patit Pawan Sanghatana organizație fascistă Hindu.
 Brigada Shambaji. Grup Hindu de tineret.
Iudaice
 Kahane Hai - KAH (Israel, USA)
Islamiste
 Abu sayyaf (1991 - prezent) (Philipine)
 Armata Islamică Aden-Abyan (Yemen)
 Al-Gama'a al-Islamiyya (Egipt)
 Grupul Islamic Armat (Algeria)
 Hamas (Palestina)
 Brigăzile Martirilor Al-Aqsa (Palestina, Cisiordania)
 Ansar al-Islam (Irak)
 Al-Qaida (globală)
 Asbat al-Ansar (sudul Libanului).
 Jama'at al-Tawhid wa'al-Jihad (al-Qaeda în Irak)
 Jihadul Islamic Egiptean (Egipt)
 Harakat al-Mujahidin (Pakistan, Kașmir)
 Frontul Islamic de Eliberare al Bahrainului
 Mișcarea Islamică din Asia Centrală (Asia Centrală)
 Mișcarea Islamică din Uzbekistan (Uzbekistan)
 Jaish-e-Mohammed (Pakistan)
 Jaish Ansar al-Sunna (Irak)
 Frontul de Eliberare al Jammu și Kașmir (Pakistan, Kașmir) JKLF
 Jemaah Islamiyah (sud-estul Asiei)
 Jihat Rite (Australia)
 Lashkar-e-Jhangvi (Pakistan)
48
 Lashkar-e-Toiba (Pakistan)
 Maktab al-Khadamat (Afganistan)
 Grupul Combatant Islamic Marocan (Maroc, Spania)
 Frăția Musulmană (intenațional)
 Oamenii împotriva gangsterilor și drogurilor (Africa de Sud)
 Grupul Salafist de luptă și rugăciune (Algeria)
 Sipah-e-Sahaba Pakistan (Pakistan)
 Takfir wal-Hijra (Egipt, Sudan, Algeria)
 Kurdish-Hizbullah (Turcia)
 Rețeaua Hofstad (Olanda)
 Frontul de Dezvoltare Națională (Kerala, India)
Fronturi Islamice
 Al-Barakaat – (al-Qaeda)
 Organizația Umanitară Al-Wafa – (al-Qaeda)
 Frontul Islamic al Salvării (Algeria)
 Fundația internațională a binevoinței. – (al-Qaeda)
 Fundația Țara Sfântă pentru dezvoltare și... (Hamas)
 Fundația globală.... – (al-Qaeda)
 Compania de Comerț Konsojaya – (Jemaah Islamiyah)
Sikh
 Babbar Calza
 Federația Internaționala a Tineretului Sikh
 Forța Khalsa Saheed
 Forța de Eliberare a Khalistanului
 Forța Comando a Khalistanului
 Frontul de Eliberare a Khalistanului
 Armata Națională a Khalistanului
 Regimentul Dashmesh
Toate aceste grupări revendică, pentru Sikhși, organizarea statrului Khalistan în Punjabul indian, și în ariile
adiacente. Unele grupări au început activitățile în anii ”80, dar acum și-au diminuat activitatea.
Alte organizații teroriste religioase
 Aum Adevărul Suprem (Japonia) – Aum Shinrikyo
Organizații teroriste naționaliste
Palestina
 Al-Fatah
 Brigada Martirilor Al-Aqsa
 Baloch Mujahideen
 Hamas
 Jihadul Islamic Palestinian
 Organizația nasseristă
 Organizația Acțiunea Arabă
Irlanda
De orientare republicană
 Confreria Fenian
 Armata Republicană Irlandeză
 Armata Provizională Republicană Irlandeză
 Armata de Eliberare Națională Irlandeză
Loialiști nord-irlandezi
 Asociația de apărare Ulster
 Forța voluntarilor din Ulster
 Forța voluntară loialistă
49
 Voluntarii Orange
Ungaria
Organizații fasciste și teroriste ungurești
 Turáni Vadászok (Vînatorii Turanici),
 Turul Szövetség (Asociația Turul),
 Rongyos Gárda (Garda Zdrențăroșilor),
 Magyar Rendfenntartó Bizottság (Comitetul maghiar pentru menținerea ordinii publice),
 Nemzetőrség (Garda națională)
Sri Lanka
 Tigrii Tamili
Alte Regiuni
 an gof (Cornwall)
 Mișcarea Islamică Turkestanuli de Est
 Frăția (confreria) Revoluționară Croată (Iugoslavia)
 Frontul de Eliberare Națională (Algeria)
 Frontul de Eliberare a Quebecului (Canada)
 Armata de Eliberare din Kosovo
 Partidul Muncitorilor din Kurdistan (Turcia) – PKK
 Los Macheteros (Puerto Rico)
 Frontul de Eliberare Națională a Corsicii (Franța) - FLNC
 Uniunea Populară (Mexic)
 ETA (Țara Bascilor)
Organizații teroriste de stânga
 Acțiunea directă (Franța)
 Armata Secretă Armeană pentru Eliberarea Armeniei (Liban, Armenia, SUA) - ASALA
 Chukaku-Ha (Japonia)
 Partidul Comunist din Nepal (Nepal) – de orientare Maoista
 Armata de Eliberare Națională (Columbia) - Ejército de Liberación Nacional – ELN
 GRAPO (Spania)
 Organizația Separatistă Bască ETA (Spania)
 Armata Roșie Japoneză (Japonia) – Sekigun
 Khmerii roșii (Cambogia)
 Frontul Patriotic Manuel Rodríguez (Chile)
 Montoneros (Argentina)
 Consiliul Socialist Național al Nagalandei (India)
 Naxals (India) – Naxalites
 Noua Armată Populară (Philipine)
 Organizația Revoluționară 17 Noiembrie (Grecia) – 17N
 Grupul Popular de Război (India)
 Fracțiunea Armata Roșie (Germania) – cunoscută ca Banda Baader-Meinhof
 Gruparea Meinhof-Puig Antic (Germania)
 Celulele Revoluționare (Germania)
 Brigăzile Roșii (Italia)
 Forțele Armete Revoluționare ale Columbiei (Columbia) – FARC
 Calea Luminoasă (Peru) – Sendero Luminoso
 Armata de Eliberarea Symbioneză (SUA)
 Mișcarea Revoluționară Tupac Amaru (Peru)
 Frontul Unit de Eliberare (SUA)
 Frontul Unit de Eliberare a Assam (India)
 Weathermen (SUA)
50
 Partidul-Front de Eliberare Revoluționară Populară

Organizații teroriste de dreapta
Rasiste
 Armata de Eliberare a Rwandei (Rwanda)
 Armata Republicană Ariană (SUA)
 Boeremag (Africa de Sud)
 Combat 18 (Regatul Unit)
 Coloana 88 (Regatul Unit)
 Charles Martel Club (Franța)
 Escadronul Morții (Brazilia)
 Ku Klux Klan (SUA, Regatul Unit)
 Mișcarea de Acțiune și Apărare Masada (Franța)
 Mișcara Creativă (SUA)
 Mișcarea Național Socialistă (Regatul Unit)
 Națiunile Ariene (SUA)
 Ojo per ojo (Guatemala)
 Ordinul (SUA)
 Ordine Nero (Italia)
 Organizația Armatei Secrete (Franța, Algeria)
 Partidul Acțiunea Naționalistă (Turcia)
 Rezistența Albă Ariană
 Rosa dei Vente (Italia)
Anti-comuniste
 Alianța Anticomunistă Argentina (Argentina)
 Alianța Anticomunistă Braziliană
 Alpha 66 (SUA, Cuba) – în exil
 Autoapărarea Unită a Columbiei (Columbia)
 Banda Mongoose (Genada)
 Brigăzile Morții (El Salvador)
 Contras (Nicaragua)
 Coordonarea Unită a Organizațiilor Revoluționare (Cuba)
 Escadronul Morții (Brazilia)
 Gladio (în Europa, prima dată descoperită in Italia)
 Omega 7 (SUA, Cuba) – în exil
 Ranvir Sena (India)
7.3. Indicatori privind radicalizarea – măsuri de combatere a terorismului
Teroristul face parte din categoria infractorilor de profesie, adică din categoria acelora care îşi
dedică întreaga existenţă activităţilor infracţionale. De obicei aceştia debutează ca infractori încă de la vârste
fragede, fiind ulterior racolaţi de către unii membri ai crimei organizate. El va fi instruit de către grupările
teroriste, formându-i-se deprinderi şi abilităţi tehnice de înalt specialist, devenind capabil să-şi îndeplinească
misiunea întocmai indicaţiilor primite, evitând depistarea lui. Dacă aceasta totuşi are loc, el va fi pregătit
pentru anchetă şi judecată. Prin actele şi mijloacele pe care şi le propun, prin valorile ideologice sub care
acţionează,cât şi prin modul de recrutare, selecţionare, instruire şi antrenament, în grupurile teroriste nu pot
intra şi rezista orice fel de persoane, ci numai acelea care dispun de anumite trăsături ale personalităţii. Sub
aspect aptitudinal, teroriştii sunt persoane bine dotate fizic şi intelectual, rezistente la condiţii dificile de
viaţă şi la un antrenament dur. Definitorii pentru profilul lor caracterial şi volitiv sunt curajul, stăpânirea de
sine, tenacitatea şi cruzimea, fiind apţi pentru orice act de agresiune şi gata de orice risc. Din punct de vedere
motivaţional există următoarele tipuri psihologice de terorişti:
Răzbunătorul. Acţionează sub impulsul determinant al dorinţei de revanşă pentru una front
personal primit anterior, victima actului terorist urmând “să plătească” cu viaţa saulibertatea pentru gestul
51
prin care l-a lezat pe terorist sau ideile acestuia

Infractorul de drept comun. Urmăreşte satisfacerea prin actul violent respectiv, a unor interese de
cele mai multe ori materiale. Această satisfacere se poate realiza fie imediat, prinde posedarea victimei de
bunurile existente asupra ei, fie într-un timp mai îndelungat, prin formularea unor pretenţii faţă de familia
victimei, procedeu folosit mai ales în cazul răpirilor de persoane
Criminalul plătit. Acţionează la indicaţia şi cu sprijinul financiar şi material al unor organizaţii
teroriste, având drept obiectiv suprimarea vieţii unor personalităţi politice sau militare care se opun
intereselor organizaţiei teroriste respective. De regulă, sunt profesionişti de înaltă clasă, cunoscători ai mai
multor limbi străine, mari maeştri în arta deghizării şi cu calităţi psihice şi fizice deosebite, ceea ce le
permite să se angajeze în acţiuni foarte riscante.
Fanaticul religios. Acţionează violent din prejudecată, considerând că este chemat de forţa divină
să apere ideile şi concepţiile religioase al căror adept este, victima fiind duşmanul de moarte al acestor idei.
De regulă, teroristul fanatic religios este structurat psihic încă din copilărie pe această linie, fiind educat în
spiritul fanatismului religios şi al violenţei.
Psihologia microgrupului terorist. Un prim aspect al procesului de recrutare pentru activitatea
teroristă îl constituie alegerea şi studierea îndelungată a candidatului. Cel mai adesea candidatul este propus
pentru recrutare chiar de către unul dintre membri grupului, care îl cunoaşte de mai mult timp şi consideră că
acesta ar corespunde din punct de vedere motivaţional, atitudinal, ideologic, religios etc.
Lupii singuratici. Noua faţă a terorismului
Este luptătorul care nu are nevoie de o armată de jihadişti în spatele lui pentru a ataca. Nu are
nevoie nici măcar să primească ordine din partea liderilor grupărilor teroriste. Pot ajunge să se radicalizeze
singuri cu ajutorul Internetului. Arma lui secretă: este aproape imposibil de depistat la timp.
Specialiştii antitero au făcut nenumărate studii în care au analizat comportamentul lupilor
singuratici. Atacurile sunt:
- bine plănuite,
- fac singuri pregătirile,
- refuză orice sprijin din exterior pentru pregătirea antentatului,
- nu acţionează la comanda unui grup,
- nu au o motivaţie financiară,
- atacul lui trebuie să producă multe victime.
- ecourile trebuie să fie pe măsură.
Revenind la așa-numitul profil al potențialului atentator, cazurile din ultimii 5 ani arată că, deși sunt
câteva elemente comune identificate, acestea nu permit o rafinare a „căutărilor” serviciilor secrete, întrucât
descriu un eșantion al populației țintă mult prea mare pentru a fi relevante.
Concret, atentatele din intervalul 2013-2018 arată că aproape toți atentatorii din Europa sunt
bărbați, iar mulți dintre aceștia au istoric infracțional, fiind condamnați pentru infracțiuni de drept comun
(furt, trafic și consum de droguri, tâlhărie) sau cunoscuți pentru înclinații spre violență. Din nefericire, un
astfel de „profil” este aplicabil multor persoane suspecte de terorism, cu atât mai mult cu cât, în numeroase
cazuri, teroriștii provin din enclave musulmane din state vest europene în care nivelul de criminalitate este
crescut (cel mai relevant exemplu este orașul belgian Molenbeek, unde a crescut Salah Abdeslam, creierul
din spatele atentatelor executate în Paris, din noiembrie 2015). Nu în ultimul rând, cazurile recente reflectă
faptul că un număr îngrijorător de atentatori se confruntă cu probleme psihice, ceea ce nu face decât să
complice ecuația identificării timpurii, întrucât aceștia nu acționează după aceleași principii și reguli
raționale după care funcționează o persoană obișnuită, ceea ce îi face extrem de imprevizibili. Chiar dacă în
teorie o persoană cu tulburări psihice nu poate fi catalogată drept terorist, întrucât nu are discernământ, deci
nu acționează în mod voluntar și conștient, actele sale servesc scopurilor organizațiilor teroriste și produc
aceleași efecte devastatoare. În anumite situații, atentatorii nu prezintă niciun indicator care i-ar putea plasa
pe radarul serviciilor secrete, făcând parte, cel puțin în aparență, din categoria persoanelor adaptate la modul
de viață și la valorile statului în care locuiesc.
52
Măsuri de combatere a terorismului

Misiunile pe dimensiunea prevenirii terorismului se exprimă prin:
a) activităţi informativ-operative, derulate în interiorul şi exteriorul teritoriului naţional care contribuie,
practic, la fundamentarea tuturor celorlalte categorii de misiuni ale sistemului;
b) activităţi împotriva fluxurilor de alimentare cu resurse umane îl organizaţiilor teroriste, derulate în
interiorul şi exteriorul teritoriului;
c) activităţi împotriva fluxurilor de alimentare cu mijloace specifice de acţiune, precum şi cu resurse
financiare, logistice şi informaţionale a entităţilor, teroriste, derulate în interiorul şi exteriorul teritoriului
naţional;
d) activităţi de pază, protecţie şi alte forme speciale de descurajare realizate de către forţele unor
instituţii din compunerea sistemului sau aparţinând altor structuri/organizaţii, avizate, îndrumate şi
monitorizate de instituţiile specializate din sistem - în asigurarea securităţii principalelor categorii de factori
umani şi de obiective autohtone şi străine de pe teritoriul naţional, precum şi a principalelor obiective
româneşti din străinătate, potenţial vizate de acţiuni teroriste;
e) activităţi de pregătire a intervenţiei în urgenţe civile generate de acţiuni teroriste cu diverse mijloace
specifice, în vederea limitării/combaterii efectelor acestora; .
f) activităţi de informare şi relaţii publice, prin care cetăţenii români din ţară şi străinătate să fie, pe de
o parte, informaţi în mod adecvat în legătură cu modalităţile în care se pot proteja cel mai eficient de
riscurile teroriste, iar pe de altă parte să li se acorde posibilitatea de a colabora activ cu instituţiile din sistem
în prevenirea şi combaterea terorismului.
O atenţie aparte va trebui să fie acordată, în context, descurajării falselor alarme teroriste;
g) activităţi de relaţionare generală externă, prin care România să-şi facă bine cunoscută poziţia
oficială faţă de terorism, în raport cu toate entităţile externe interesate, de o manieră sau alta, în această
problemă şi prin care să se realizeze cadrul politic şi reglementările optime pentru derularea, de către
instituţiile abilitate, a activităţilor concrete de cooperare internaţională în lupta antiteroristă;
h) activităţi de instruire şi perfecţionare profesională, într-o viziune unitară şi coerentă, a specialiştilor
instituţiilor din compunerea sistemului, implicaţi în îndeplinirea diverselor categorii de misiuni pe
coordonatele prevenirii şi, respectiv, combaterii terorismului;
i) activităţi destinate optimizării continue a cadrului legislativ aplicabil tuturor categoriilor de misiuni
ce revin sistemului naţional de prevenire şi combatere a terorismului, inclusiv sub aspect penal şi procesual
penal - cu instituirea unor proceduri derogatorii de la dreptul comun - pe coordonatele instrumentării şi
sancţionării judiciare a faptelor prin care terorismul se exprimă şi este alimentat ori favorizat în orice mod.
Sistemul Naţional de Alertă Teroristă
Începând cu anul 2004, România dispune de un Sistem Naţional de Alertă Teroristă (SNAT) în scopul
sprijinirii procesului de planificare activităţilor antiteroriste la nivel naţional, precum şi al informării
populaţiei în legătură cu nivelul ameninţării teroriste. În cadrul SNAT, stările de ameninţare sunt identificate
prin cinci niveluri de alertă teroristă, evidenţiate distinct pe bază de culori:
informaţiile disponibile şi evenimentele recente indică faptul că un atac terorist este foarte puţin
SCĂZUT
probabil
informaţiile disponibile şi evenimentele recente indică un risc scăzut de producere a unui atac
PRECAUT
terorist
informaţiile disponibile şi evenimentele recente indică faptul că există risc terorist general, fiind
MODERAT
posibil un atac terorist
informaţiile disponibile şi evenimentele recente indică un risc terorist crescut, fiind probabil un
RIDICAT
atac terorist
informaţiile disponibile şi evenimentele recente indică un risc iminent de producere a unui atac
CRITIC
terorist
În stabilirea nivelului curent de alertă teroristă, se utilizează două categorii de indicatori:
53
 informaţii disponibile, conţinând avertizări cu privire la evoluţii ce s-ar putea constitui în:
vulnerabilităţi/ factori de risc/ ameninţări/stări de pericol/iminenţa unui atac terorist pe teritoriul României
 evenimente recente - manifestări explicite de orice natură ale unei entităţi teroriste de a realiza un
atac terorist pe plan naţional/internaţional
BIBLIOGRAFIE:
 Constituţia României 1991,revizuită prin Legea de revizuire a Constituţiei României din nov. 2003;
 Legea 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate;
 Dr. I. Suceava, Dr. Fl. Coman – Criminalitatea şi organizaţiile internaţionale, 1997, pag. 5-65;
 O.U.G. nr.104/2001, aprobată şi modificată prin Legea nr.81/2002 privind organizarea şi
funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române, cap.I-III cu modificările ulterioare ;
 O.U.G. nr. 105/2001 aprobată şi modificată prin Legea nr.243/2002 privind frontiera de stat cu
modificările ulterioare;
 H.G.nr.445/2002 modificată de H.G.nr.896/2008 privind normele de aplicare a OUG nr.105/2001;
 Legea nr. 211/2004 privind unele masuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor;
 Legea nr. 678/2001, modificata si completata ulterior, privind prevenirea si combaterea traficului de
persoane;
 Hotarârea Guvernului nr. 299/2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispozitiilor
Legii 678/2001 privind prevenirea si combaterea traficului de persoane
 Hotarârea Guvernului nr. 1295/2004 privind aprobarea Planului national de actiune pentru prevenirea
si combaterea traficului de copii;
 Legea 86/2006 privind Codul Vamal al României;
 Codul Penal al României.
54

Tema 1: Infracţionalitatea Transfrontalieră

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tema 1: Infracţionalitatea Transfrontalieră

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

URI 6: Combaterea migrației ilegale și a infracționalității transfrontaliere

Tema 1: Infracţionalitatea transfrontalieră

1.1.Definirea infracţionalităţii transfrontaliere

1.1.Noţiunea de infracţiune transnaţională

Art. 367- Cod Penal

Principalele trăsături ale Crimei Organizate

 Nivelul înalt de profesionalizare a grupărilor criminale care au adoptat şi perfecţionat

 Consolidarea fuziunii dintre grupurile criminale şi lumea politica se înregistrează în

Conceptul „infracţionalităţii transfrontaliere”

Globalizarea infracţională evidenţiază tendinţa de diversificare şi extindere a activităţilor ilegale,

1.2.Forme relevante ale infracţionalităţii transfrontaliere

Infracţiune cu caracter transfrontalier

Tema 2: Migraţia ilegală

2.1.Cauzele, perspectivele şi evoluţia migraţiei ilegale

2.1.Cauzele, evoluţia şi perspectivele migraţiei ilegale:

- atitudinea ospitalieră (tradiţională) a românilor faţă de străini este considerată, de asemenea, ca

Consecinţe negative ale migraţiei ilegale pentru România:

2.2. Măsuri de prevenire şi combatere a migraţiei ilegale

- omogenizarea reglementărilor statelor membre prin adoptarea unei politici antiimigraţioniste,

Tema 3: Traficul de fiinţe umane

3.1. Reglementări interne şi internaţionale cu privire la traficul cu fiinţe umane

3.1. Reglementări interne şi internaţionale cu privire la traficul cu fiinţe umane

fiecare an”, conform unor date prezentate de către Comisia Europeană.

- femeile reprezintă totalitatea victimelor exploatate sexual, în timp ce majoritatea persoanelor

Principalele rute ale traficului de persoane

Tema 4: Traficul cu vehicule furate

3.1. Bazele de date naţionale şi internaţionale pentru autovehicule

3.1.Bazele de date naţionale şi internaţionale pentru autovehicule

Autoturismul în cauză se indisponibilizează în vederea verificării şi dispunerii unor expertize

3.2 Fazele, metodele şi organizarea traficului cu autovehicule furate

Organizarea reţelei internaţionale:

Tehnicile utilizate de infractori pentru deschiderea autoturismelor:

3.3 Identificarea în trafic a autovehiculelor suspecte

Indicii care conduc la suspiciuni în cursul verificării autovehiculului

Astfel de urme se găsesc pe următoarele părţi ale maşinii:

Pe uşa maşinii, pe yală, pe apărătoarea de vânt, pe geam, se pot constata:

- lipsa butucurilor yalle ale sistemului de închidere-asigurare;

Plăcuţele de înmatriculare ale autovehiculelor

Seria de şasiu (codul VIN)

Cerinţe ale unui control standard!!

În situaţia în care, la control, sunt autoturisme cu valoare mare de catalog, proprietarul

deteriorat sau lipseşte;

- Mirosuri neobişnuite când se deschide valva de aer.

Tema 5: Traficul cu substanţe interzise

4.1. Tipuri de substanţe interzise şi precursori şi influenţa lor asupra sănătăţii

4.1 Tipuri de substanţe interzise şi precursori şi influenţa lor asupra sănătăţii

Spre exemplu, mânia este una din cauzele folosirii drogurilor.

Factori ce influenţează dependenţa creată de drog.

Ea se caracterizează prin patru stări definitorii :

Clasificări ale drogurilor

C. Clasificarea după dependenţa generată :

4.2. Rute şi reţele de trafic internaţional cu substanţe interzise

4.3. Efectuarea controlului antidrog la mijloacele de transport

Organizaţii interne şi internaţionale de luptă împotriva traficului şi consumului de substanţe

Reţeaua Europeană de Informaţii cu privire la Droguri şi Dependenţa de Droguri (REITOX)

Observatorul Român de Droguri şi Toxicomanie (ORDT)

În România, Punctul Naţional Focal este Serviciul Observatorul Român de Droguri şi

Comisia Naţiunilor Unite privind Stupefiantele - Commission On narcotic Drugs (CND) A

Rolul poliţistului în prevenirea şi combaterea consumului şi traficului cu substanţe interzise

Tema 6: Contrabanda cu bunuri

5.1.Contrabanda la frontiera verde

5.1.Contrabanda la frontiera verde – noțiune caracterizare

chimice periculoase constituie infracţiunea de contrabandă calificată şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la