INFRACȚIUNI CONTRA

INTERESELOR FINANCIARE
ALE UNIUNII EUROPENE
 INFRACȚIUNI CONTRA INTERESELOR FINANCIARE
ALE UNIUNII EUROPENE-TEMEI JURIDIC
• Articolul 325 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) referitor la combaterea fraudei;
• Articolul 287 din TFUE referitor la Curtea de Conturi Europeană;
• Articolul 83 alineatul (2) din TFUE referitor la protecția intereselor financiare ale Uniunii;
• Parchetul European (EPPO): articolul 86 din TFUE referitor la instituirea Parchetului European;
• Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele
financiare aplicabile bugetului general al Uniunii,
• Directiva (UE) 2017/1371 privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin mijloace
de drept penal („Directiva PIF”), care prevede în art.2 alin.(1) lit. a) că în sensul prezentei directive, prin „interesele
financiare ale Uniunii” se înțelege toate veniturile, cheltuielile și activele care sunt cuprinse în, sunt colectate în sau sunt
datorate la:
• (i) bugetul Uniunii;
• (ii) bugetele instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii înființate în temeiul tratatelor sau bugetele gestionate
sau monitorizate direct sau indirect de acestea.
• În ceea ce privește veniturile obținute din propriile resurse de TVA, prezenta directivă se aplică doar în cazurile de infracțiuni
grave împotriva sistemului comun privind TVA. În sensul prezentei directive, infracțiunile împotriva sistemului comun
privind TVA sunt considerate a fi de natură gravă în cazul în care acțiunile sau inacțiunile intenționate definite la articolul 3
alineatul (2) litera (d) sunt legate de teritoriul a două sau mai multe state membre ale Uniunii și implică un prejudiciu total de
cel puțin 10 000 000 EUR.
 INFRACȚIUNI CONTRA INTERESELOR FINANCIARE
ALE UNIUNII EUROPENE-TEMEI JURIDIC
• Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că frauda care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii
constituie o infracțiune atunci când este săvârșită cu intenție.
• În sensul Directivei PIF, , sunt considerate fraudă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii următoarele:
• (a) în legătură cu cheltuielile care nu sunt aferente achizițiilor, orice acțiune sau inacțiune cu privire la:
• (i) utilizarea sau prezentarea de declarații sau documente false, incorecte sau incomplete, având ca efect deturnarea sau reținerea
necuvenită de fonduri sau active de la bugetul Uniunii ori de la bugetele gestionate de Uniune sau în numele acesteia;
• (ii) nedivulgarea de informații, cu încălcarea unei obligații specifice, având același efect; sau
• (iii) utilizarea necorespunzătoare a unor astfel de fonduri sau active în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate inițial;
• (b) în legătură cu cheltuielile aferente achizițiilor, cel puțin dacă este săvârșită pentru a obține un profit ilegal pentru autor sau
pentru altă persoană, prin cauzarea unei pierderi în ceea ce privește interesele financiare ale Uniunii, orice acțiune sau inacțiune cu
privire la:
• (i) utilizarea sau prezentarea de declarații sau documente false, incorecte sau incomplete, având ca efect deturnarea sau reținerea
necuvenită de fonduri sau active de la bugetul Uniunii ori de la bugetele gestionate de Uniune sau în numele acesteia;
• (ii) nedivulgarea de informații, cu încălcarea unei obligații specifice, având același efect; sau
• (iii) utilizarea necorespunzătoare a unor astfel de fonduri sau active în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate inițial,
care prejudiciază interesele financiare ale Uniunii;
 INFRACȚIUNI CONTRA INTERESELOR FINANCIARE
ALE UNIUNII EUROPENE-TEMEI JURIDIC
• (c) în legătură cu alte venituri decât cele obținute din propriile resurse de TVA menționate la litera (d), orice
acțiune sau inacțiune cu privire la:
• (i) utilizarea sau prezentarea de declarații sau documente false, incorecte sau incomplete, având ca efect
diminuarea ilegală a resurselor bugetului Uniunii sau ale bugetelor gestionate de Uniune ori în numele acesteia;
• (ii) nedivulgarea de informații, cu încălcarea unei obligații specifice, având același efect; sau
• (iii) utilizarea necorespunzătoare a unui beneficiu obținut în mod legal, având același efect;
• (d) în ceea ce privește veniturile obținute din propriile resurse de TVA, orice acțiune sau inacțiune comisă în
cadrul unor scheme frauduloase cu caracter transfrontalier în ceea ce privește:
• (i) utilizarea sau prezentarea de declarații sau documente false, incorecte sau incomplete privind TVA, având ca
efect diminuarea resurselor bugetului Uniunii;
• (ii) nedivulgarea de informații privind TVA, încălcându-se astfel o obligație specifică, având același efect; sau
• (iii) prezentarea unor declarații corecte privind TVA pentru a masca în mod fraudulos neplata sau constituirea unor
drepturi necuvenite la rambursări de TVA.
 INFRACȚIUNI CONTRA INTERESELOR FINANCIARE
ALE UNIUNII EUROPENE-TEMEI JURIDIC
• Alte infracțiuni care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii în sensul directivei PIF
• (1) Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că spălarea banilor astfel cum este descrisă la articolul 1 alineatul (3)
din Directiva (UE) 2015/849, în care sunt implicate bunuri provenite din săvârșirea unor infracțiuni reglementate de prezenta
directivă, constituie infracțiune.
• (2) Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că corupția pasivă și activă constituie infracțiuni atunci când sunt
săvârșite cu intenție.
• (a) În sensul prezentei directive, „corupție pasivă” înseamnă acțiunea unui funcționar public care, în mod direct sau printr-un
intermediar, solicită sau primește avantaje de orice fel, pentru sine sau pentru o terță parte, ori acceptă o promisiune referitoare la un
astfel de avantaj pentru a acționa sau a se abține de la a acționa în conformitate cu sarcinile sale sau în exercitarea atribuțiilor sale,
într-un mod care prejudiciază sau este susceptibil să prejudicieze interesele financiare ale Uniunii.
• (b) În sensul prezentei directive, „corupție activă” înseamnă acțiunea unei persoane care, în mod direct sau printr-un intermediar,
promite, oferă sau acordă avantaje de orice fel unui funcționar public, pentru sine sau pentru o terță parte, pentru a acționa sau a se
abține de la a acționa în conformitate cu sarcinile sale sau în exercitarea atribuțiilor sale, într-un mod care prejudiciază sau este
susceptibil să prejudicieze interesele financiare ale Uniunii.
• Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că deturnarea de fonduri constituie infracțiune, atunci când este săvârșită
cu intenție.
• În sensul prezentei directive, „deturnare de fonduri” înseamnă acțiunea unui funcționar public căruia îi este încredințată în mod
direct sau indirect gestionarea de fonduri sau de active, în sensul angajării sau plății fondurilor ori al însușirii sau utilizării activelor
contrar scopului preconizat în orice mod care prejudiciază interesele financiare ale Uniunii.
 INFRACȚIUNI CONTRA INTERESELOR FINANCIARE
ALE UNIUNII EUROPENE-TEMEI JURIDIC

• INFRACȚIUNI CONTRA INTERESELOR FINANCIARE ALE UNIUNII EUROPENE prevăzute în LEGEA

nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție. Legea a fost modificată recent
prin Legea nr.283/2020 din 08.12.2020

• -noțiunea de ,,interesele financiare ale Uniunii Europene” a fost definită anterior Directivei PIF în
jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. Astfel, prin Hotărârea din 10 iulie 2003, pronunţată în Cauza C-
11/00 Comisia vs Banca Centrală Europeană, paragraful 89, şi Hotărârea din 10 iulie 2003, pronunţată în Cauza C-
15/00 Comisia vs Banca Europeană de Investiţii, paragraful 120, ca incluzând nu numai veniturile/cheltuielile din
bugetul Comunităţii (în prezent al Uniunii), dar şi veniturile/cheltuielile din bugetul
organizaţiilor/oficiilor/agenţiilor prevăzute de Tratat, întrucât protecţia intereselor financiare se referă nu numai la
administrarea alocărilor bugetare, ci şi la totalitatea măsurilor care afectează sau pot afecta activele acestora.
 Infracțiunea prevăzută de art. 18^1 alin. (1) din Legea
nr.78/2000
• Definiție
 Folosirea sau prezentarea de documente ori declarații false, inexacte sau
incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept sau reținerea pe
nedrept de fonduri ori active din bugetul Uniunii Europene sau bugetele
administrate de aceasta ori în numele ei, se pedepsește cu închisoare de la 2
la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
• Dacă fapta a produs consecințe deosebit de grave, limitele speciale ale
pedepsei se majorează cu jumătate.(art.18^1 alin.(3) din Legea nr.78/2000)
• Tentativa se pedepsește (art.18^4 din Legea nr.78/2000)
• Prin consecințe deosebit de grave se înțelege o pagubă materială mai mare
de 2.000.000 lei.(art.183 din C.pen.)
Infracțiunea prevăzută de art. 18^1 alin. (1) din Legea nr.78/2000

• Subiect activ poate fi orice persoană, inclusiv persoana juridică.

• Participația este posibilă în toate formele.
• Condițiile răspunderii penale a persoanei juridice sunt reglementate în art.135
din Codul penal.
• -persoana juridică, cu excepția statului și a autorităților publice, răspunde penal
pentru infracțiunile săvârșite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul
ori în numele persoanei juridice.
•   -instituțiile publice nu răspund penal pentru infracțiunile săvârșite în exercitarea
unei activități ce nu poate face obiectul domeniului privat.
•  -răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude răspunderea penală a
persoanei fizice care a contribuit la săvârșirea aceleiași fapte.
Subiectul activ persoana juridică- considerentele DCC nr.156/2018

• -teza răspunderii directe concretizată în Codul penal permite tragerea la răspundere penală a
persoanei juridice ori de câte ori s-a comis o infracțiune, indiferent dacă a fost sau nu identificată persoana
fizică care a comis fapta ilicită și indiferent dacă această persoană a fost sau nu găsită vinovată. În
reglementarea răspunderii penale a persoanei juridice au fost păstrate principiile pe care se fundamentează
această răspundere.
• -legătura personală nu poate să justifice, singură, angajarea răspunderii penale a persoanei juridice,
astfel că se impune ca ea să fie dublată de o legătură reală, obiectivă, în care, pe lângă cerința ca fapta să fi
fost comisă de un prepus, apare și cerința ca fapta să fi fost săvârșită în legătură cu atribuțiile sau cu scopul
funcțiilor încredințate.
• - răspunderea penală a persoanei juridice este generală, putând fi atrasă de orice activitate a ei în care se
poate identifica un element subiectiv propriu acesteia, diferit de cel al persoanei fizice care execută în
concret actul material.
• - răspunderea penală a persoanei juridice poate fi antrenată de orice persoană fizică ce acționează în
numele ei, nu doar de către organele de conducere ale acesteia.
 Subiectul activ persoana juridică- considerentele DCC nr.156/2018

- prin săvârșirea de către persoana juridică a unei infracțiuni în realizarea obiectului de activitate se înțelege că un
• organ, prepus sau reprezentant al persoanei juridice, a comis o infracțiune cu prilejul transpunerii în practică a activităților
pe care, potrivit legii, actelor constitutive sau actelor de organizare și funcționare, persoana juridică le poate derula. Această
cerință presupune că, la momentul săvârșirii infracțiunii, agentul se afla în exercițiul unei atribuții de serviciu și că, prin
urmare, el deținea fie calitatea de „organ“, fie calitatea de „reprezentant“ direct sau indirect al persoanei juridice.
- o infracțiune este comisă în interesul persoanei juridice în toate cazurile în care folosul - material sau moral - obținut
prin infracțiune revine, în totul sau în parte, persoanei juridice, deși infracțiunea nu este comisă în realizarea obiectului de
activitate. Analizând această cerință, Curtea constată că aceasta poate primi atât o interpretare subiectivă ca făcând
trimitere la scopul urmărit de agent, cât și una obiectivă ca făcând trimitere la un profit (avantaj) pe care persoana juridică l-
a obținut deja de pe urma săvârșirii infracțiunii. În oricare dintre aceste interpretări devine posibil ca răspunderea penală a
persoanei juridice să fie antrenată și de alte persoane fizice, și nu doar de acelea care acționează în calitate de organe sau de
reprezentanți ai persoanei morale.
-o infracțiune este săvârșită în numele persoanei juridice dacă persoana fizică ce efectuează elementul material al faptei
acționează în calitate de organ, prepus sau reprezentant al persoanei juridice, învestit în mod oficial (legal sau convențional),
fără ca fapta să fie săvârșită în realizarea obiectului de activitate sau în folosul persoanei juridice în cauză.
 Răspunderea penală a administratorului unui grup de interes economic

• Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea

demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi
sancţionarea corupţiei, reglementează în cuprinsul Titlului V grupurile de interes
economic.
• Articolul 158
• (1) O persoană juridică poate fi numită sau aleasă administrator al unui grup de interes
economic.
• (2) Drepturile și obligațiile părților se stabilesc printr-un contract de administrare. În contract
se va stipula, printre altele, că persoana juridică este obligată să își desemneze unul sau mai
mulți reprezentanți permanenți, persoane fizice. Reprezentantul este supus acelorași
condiții și obligații și are aceeași responsabilitate civilă și penală ca și un administrator,
persoana fizică, ce acționează în nume propriu, fără ca prin aceasta persoana juridică pe care o
reprezintă să fie exonerată de răspundere sau să i se micșoreze răspunderea solidară.
• (3) Când persoana juridică își revoca reprezentantul, ea are obligația să numească în același
timp un înlocuitor.
Răspunderea penală a administratorului unui grup de interes economic

• Articolul 118 din Legea nr.161/2003,

• (1) Grupul de interes economic - G.I.E. reprezintă o asociere între doua
sau mai multe persoane fizice sau juridice, constituită pe o perioada
determinata, în scopul înlesnirii sau dezvoltării activității economice a
membrilor săi, precum și al îmbunătățirii rezultatelor activității
respective.
• (2) Grupul de interes economic este persoană juridică cu scop
patrimonial, care poate avea calitatea de comerciant sau necomerciant.
• (3) Numărul membrilor unui grup de interes economic nu poate fi mai
mare de 20.
• (4) Activitatea grupului trebuie să se raporteze la activitatea economică a
membrilor săi și să aibă doar un caracter accesoriu față de aceasta.
 Infracțiunea prevăzută de art. 18^1 alin. (1) din Legea nr.78/2000
 Latura obiectivă.
• Elementul material constă într-o acțiune alternativă a făptuitorului de a folosi sau prezenta autorității contractante
documente ori declarații false, inexacte sau incomplete.
-Documentele sau declarațiile folosite sau prezentate sunt falsificate dacă înscrisurile au fost supuse unor acțiuni
prealabile de contrafacere a scrierii sau subscrierii ori de alterare în orice mod, iar declarațiile sunt necorespunzătoare
adevărului),
-Documentele sau declarațiile folosite sau prezentate sunt inexacte dacă, fără a fi falsificate, ele nu au fost întocmite
corect)
-Documentele sau declarațiile folosite sau prezentate sunt incomplete atunci când nu cuprind toate datele și informațiile
necesare pentru corecta evaluare a stării de fapt.
Folosirea presupune utilizarea documentului fals, inexact sau incomplet, producerea acestuia ca dovadă a conținutului
său, iar prezentarea înseamnă înmânarea, oferirea respectivului înscris.
Pentru existența infracțiunii este irelevant dacă documentele sau declarațiile folosite sau prezentate sunt false ori doar
inexacte sau incomplete, fapta urmând a constitui infracțiunea analizată ori de câte ori acțiunea specifică verbum regens,
implicând astfel de documente, a avut rezultatul prevăzut de norma de incriminare, respectiv obținerea pe nedrept de
fonduri din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta sau în numele ei (ICCJ-Completul pentru
dezlegarea unor chestiuni de drept-Decizia nr.3/2020)
 Infracțiunea prevăzută de art. 18^1 alin. (1) din Legea nr.78/2000
• Atunci când infracțiunea este săvârșită în varianta folosirii sau prezentării de documente sau declarații inexacte sau
incomplete, ea îmbracă forma unei infracțiuni simple. (ICCJ-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept-
Decizia nr.3/2020)
• Infracțiunea prevăzută de art.18^1 alin.(1) din Legea nr.78/2000 este o infracțiune complexă în varianta de a folosi sau
prezenta autorității contractante documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, și include în conținutul ei atât
infracțiunea de fals în declaraţii prevăzută de art. 326 Cod penal cât și infracțiunea de uz de fals prevăzută de art. 323
Cod penal. Totodată aceasta este o formă atipică a infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art.244 din Codul penal,
neputându-se susţine existenţa a două infracţiuni, atât cea prevăzută de art. 18^1 din Legea nr. 78/2000, cât şi cea de
înşelăciune, în considerarea faptului că raporturile contractuale se derulează cu o singură autoritate contractantă.(ICCJ-
Completul competent să judece recursuri în interesul legii-Decizia nr.4/2016)
• Folosirea sau prezentarea cu rea-credință de înscrisuri sub semnătură privată falsificate, care a avut ca rezultat
obținerea, pe nedrept, de fonduri din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei,
săvârșită de către aceeași persoană care, în calitate de autor sau participant secundar, a contribuit la comiterea falsului,
realizează conținutul infracțiunilor de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte
sau incomplete, prevăzută de art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea
faptelor de corupție, și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) din Codul penal, în concurs
real.(ICCJ-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept-Decizia nr.3/2020)
 Infracțiunea prevăzută de art. 18^1 alin. (1) din Legea nr.78/2000

• La stabilirea încadrării juridice a faptei într-o infracţiune unică sau în două infracţiuni, nu are relevanţă împrejurarea că o
parte din suma de bani este obţinută din bugetul comunitar, iar o altă parte din bugetul naţional, câtă vreme inculpatul
(individ, persoană fizică, autor al unei infracţiuni) a derulat raporturi juridice doar cu autoritatea contractantă, unica
competentă să decidă asupra eligibilităţii unui proiect şi să acorde fonduri băneşti.(ICCJ RIL , Decizia nr.4/2016)
• Autoritatea contractantă acţionează în calitate de administrator al sumelor de bani (se interpune în raportul dintre statul
român şi Uniune), şi nu ca reprezentant legal al Uniunii Europene sau al statului care virează sumele de bani. De
asemenea, se are în vedere că autoritatea contractantă este entitatea care se constituie parte civilă în procesul penal şi care
este obligată să restituie sumele de bani obţinute din bugetul comunitar.(ICCJ-RIL Decizia nr.4/2016)
• Urmarea imediată constă într-un rezultat, respectiv obținerea pe nedrept sau reținerea pe nedrept de fonduri ori active din
bugetul Uniunii Europene sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei
• Raportul de cauzalitate dintre fapta inculpatului și urmarea imediată trebuie demonstrat.
 Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție directă, calificată prin scop.
• Tentativa și consumarea.
• Tentativa la acesta infracțiune se pedepsește.
• Infracțiunea se consumă în momentul momentul apariției primei pagube ori al obținerii primului folos necuvenit, data de
la care se calculează și termenul de prescripție (ÎCCJ –Completul să judece recursul în interesul legii , Decizia nr.5/2019)
 Infracțiunea prevăzută de art. 18^1 alin. (1) din Legea nr.78/2000
• Deosebire infracțiunea prevăzută de art.18^1 alin.(1) din Legea nr.78/2000, infracțiunea de înșelăciune prev. de art.244
din Codul penal și infracțiunea prevăzută de art.306 din C.pen., obținerea ilegală de fonduri (ÎCCJ-RIL Decizia
nr.4/2016)
- infracţiunea de obţinere ilegală de fonduri, prevăzută de art. 306 din Codul penal, Completul competent să soluţioneze recursul
în interesul legii consideră că aceasta se apropie sensibil de o incriminare specială a unor modalităţi concrete de comitere a
infracţiunii de înşelăciune în formă agravată, prin folosirea de mijloace frauduloase.
- se reţine că folosirea ori prezentarea de documente sau date false, inexacte ori incomplete reprezintă o modalitate concretă de
inducere în eroare a autorităţii publice care acordă finanţarea, având drept consecinţă aprobarea finanţărilor din fonduri publice a
unei persoane care nu este îndreptăţită să le obţină întrucât, în fapt, nu îndeplineşte cerinţele de eligibilitate prevăzute de lege.
- infracţiunile prevăzute de art. 244 alin. (1) şi (2) din Codul penal (înșelăciune) şi, respectiv, art. 306 din Codul penal diferă
una de cealaltă, prin faptul că, în cazul celei de-a doua, paguba este prezumată, fiind nerelevant dacă fondurile obţinute în mod
fraudulos au fost ori nu folosite conform destinaţiei. Astfel, chiar dacă proiectul pentru care a fost obţinută finanţarea a fost în
totalitate respectat, neregularităţile privind maniera de obţinere aduc şi prezumţia absolută a unei pagube cauzate finanţatorului prin
conduita inculpatului.
-norma prevăzută de art. 306 din Codul penal sancţionează o formă specifică de inducere în eroare comisă prin folosirea ori
prezentarea de documente sau date false, inexacte ori incomplete, pentru primirea aprobărilor sau garanţiilor necesare acordării
finanţărilor obţinute sau garantate din fonduri publice.
- Prin prezentarea unor informaţii neadevărate, cuprinse în documente ori date false, inexacte sau incomplete, de care depinde
acordarea finanţării publice sau garantate prin fonduri publice - şi nu cofinanţate din bugetul naţional, cum este cazul deturnării de
fonduri ce provin din resurse europene - autorul infracţiunii se prezintă ca fiind eligibil pentru primirea acelor fonduri.
Conchizând, Înalta Curte apreciază că textul art. 306 din Codul penal instituie o incriminare specială, justificată prin
particularităţile constatării pagubei, care este prezumată absolut din însuşi faptul obţinerii frauduloase a fondurilor.
 Infracțiunea prevăzută de art. 18^1 alin. (2) din Legea
nr.78/2000
• Definiție
• Omisiunea de a furniza, cu știință, datele cerute potrivit prevederilor legale
pentru obținerea sau reținerea de fonduri ori active din bugetul Uniunii
Europene sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, dacă fapta
are ca rezultat obținerea pe nedrept sau reținerea pe nedrept a acestor
fonduri ori active, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și
interzicerea exercitării unor drepturi.
• Dacă fapta a produs consecințe deosebit de grave, limitele speciale ale
pedepsei se majorează cu jumătate. (art.18^1 alin.(3) din Legea nr.78/2000)
• Tentativa se pedepsește (art.18^4 din Legea nr.78/2000)
 Infracțiunea prevăzută de art. 18^1 alin. (2) din Legea
nr.78/2000
 Subiectul activ si participația penală.
• Subiect activ al infracțiunii poate fi orice persoană, inclusiv o persoană juridică. Participația este posibilă sub toate formele.
• Latura obiectivă.
• Elementul material constă într-o acțiune comisivă prin omisiune a făptuitorului de a furniza, autorității contractante, cu știință, datele cerute
potrivit prevederilor legale pentru obținerea sau reținerea de fonduri ori active din bugetul Uniunii Europene sau bugetele administrate de
aceasta ori în numele ei,
• Şi în cazul acestei fapte are loc o inducere în eroare a autorităţii competente, de această dată prin informări deficitare, realizate prin
ascunderea unei stări de fapt ori de drept, care dacă ar fi cunoscute ar conduce în mod automat la neeligibilitatea unui proiect şi la
neacordarea de fonduri ori active din bugetul Uniunii Europene sau bugetele administrate de aceasta sau in numele acesteia de autoritatea
contractantă.
• Urmarea imediată constă într-un rezultat obținerea pe nedrept sau reținerea pe nedrept a acestor fonduri ori active din bugetul Uniunii
Europene sau bugetele administrate de aceasta sau în numele acesteia de autotitatea contractantă.
• Raportul de cauzalitate dintre fapta inculpatului și urmarea imediată trebuie demonstrat.
• Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție directă, calificată prin scop.
• Tentativa și consumarea.
• Tentativa la acesta infracțiune se pedepsește.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea rezultatului, respectiv obținerea pe nedrept sau reținerea pe nedrept a
acestor fonduri ori active. În cazul în care latura obiectivă implică producerea unei pagube ori realizarea unui folos necuvenit pe o perioadă
de timp infracțiunea se consumă în momentul apariției primei pagube ori al obținerii primului folos necuvenit.(ICCJ-Completul RIL ,
Decizia 5/2019
Decizie nr. 292/R din data de 30.03.2012 Curtea de Apel Târgu-Mureș)
• În drept:
• I. Faptele inculpatului R.Z. care, în calitatea acestuia de administrator al SC E.T.SRL , în realizarea
aceleiași rezoluții infracționale, în scopul obținerii cofinanțării din fonduri europene și în vederea
implementării și derulării proiectului privind construirea pensiunii turistice "E.G." Gheorgheni, a prezentat
Agentiei Sapard Alba Iulia următoarele documente false, inexacte sau incomplete - declaratia din
02.11.2005, prin care a precizat că terenul pe care urma să se construiască pensiunea nu face obiectul unor
litigii în instanță, deși cunoștea aspectul contrar; declarația pe propria răspundere nr. 53/12.05.2006, în care
a precizat că, toate achizițiile proiectului  au fost efectuate în mod corect și nu există conflicte de interese
care să influențeze decizia de atribuire a contractelor de achizitii servicii și lucrări, deși existau astfel de
conflicte de interese între firmele participante ( SC D.C. SRL si  SC P.E.C. SRL); procesele - verbale de
adjudecare a achizițiilor de servicii sau lucrări nr. 17/22.08.2005, 18/23.08.2005, 33/06.03.2006,
55/15.05.2006, 56/15.05.2006, în care s-au făcut mențiuni necorespunzătoare adevărului în privința
ofertanților; procesul-verbal nr. 71/17.06.2006, anexat la cererea de plată a tranșei a doua, în care s-a
menționat, contrar adevărului, data începerii lucrărilor de construcție ca fiind 17.06.2006, deși lucrările au
început în realitate la data de 11.05.2006, anterior încheierii contractului de finanțare; cererile de ofertă
lansate către SC D.C. SRL si SC P.E.C. SRL, firme între care existau conflicte de interese -  în scopul de a
obține pe nedrept, în doua tranșe, suma totala de 286994.48 lei, , constituie infractiunea de obtinere pe
nedrept de fonduri din bugetul general al Comunitatii Europene, faptă prevăzută și pedepsită de art.
18^1, al.1 si 3 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41, al. 2 Cod penal.
 OBȚINEREA DE FONDURI EUROPENE ILEGAL DAR FĂRĂ A PRODUCE PREJUDICIU

• dacă se obțin fondurile ilegal, sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, potrivit legislaţiei române, chiar
dacă aceste fonduri sunt utilizate conform destinaţiei pentru care au fost obţinute, iar proiectul este dus până la
capăt în parametrii prevăzuţi în contract. Or, în această situație, este injustă recuperarea integrală a fondurilor, în
măsura în care proiectul pentru care au fost obținute s-a derulat în totalitate ori într-o mare măsură în condiții
corespunzătoare.(Fraudarea fondurilor europene în materie de cheltuieli – între prezent și viitor 18.02.2019 | Norel
NEAGU)
• legiuitorul român ar trebui să reflecteze dacă nu ar trebui să nuanţeze urmarea imediată a acestei infracţiuni, în sensul
producerii unui prejudiciu bugetului general al Uniunii Europene, iar nu în sensul obţinerii ilicite de fonduri, aşa cum
este prevăzut în prezent. Altfel, s-ar putea ajunge în situaţia paradoxală a condamnării unei persoane pentru fraudarea
intereselor unionale în situaţia în care nu se produce nici un prejudiciu bugetului unional. Fapta prin care se obţin
ilicit fonduri care sunt folosite însă conform destinaţiei acestora ar constitui, în această variantă, o infracţiune de
drept comun (uz de fals, fals în declaraţii etc.), iar nu o fraudă afectând interesele financiare unionale, ca în prezent.
•  pentru obținerea de fonduri europene, în cvasitotalitatea cazurilor este vorba de o cofinanțare, uneori sarcina
cofinanțării aparținând beneficiarului, care se împrumută de la bănci pentru a asigura cota-parte din cofinanțare. 
• dacă proiectul este realizat integral în conformitate cu prevederile inițiale, simplul fapt că există anumite declarații
false, inexacte sau incomplete care au dus la obținerea acestor fonduri nu ar trebui să ducă la consumarea infracțiunii,
putându-se reține o infracțiune de fals absorbită.
 Infracțiunea prevăzută de art. 18^2 alin. (1) din Legea
nr.78/2000
• Definiție
• Schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a destinației fondurilor sau activelor
obținute ori reținute din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta
ori în numele ei se pedepsește cu închisoare de la un an la 5 ani și interzicerea exercitării
unor drepturi.
• Dacă fapta a produs consecințe deosebit de grave, limitele speciale ale pedepsei se
majorează cu jumătate.(art.18^2 alin.(3) din Legea nr.78/2000)
• Tentativa se pedepsește (art.18^4 din Legea nr.78/2000)
• Practic, infracțiunea este o formă a infracțiunii de deturnare de fonduri, care în sensul
Directivei PIF, înseamnă acțiunea unui funcționar public căruia îi este încredințată în mod
direct sau indirect gestionarea de fonduri sau de active, în sensul angajării sau plății
fondurilor ori al însușirii sau utilizării activelor contrar scopului preconizat în orice mod
care prejudiciază interesele financiare ale Uniunii.
• Directiva impune statelor condiții minime de implementare, lăsând la latitudinea acestora
extinderea prevederilor și asupra altor categorii de persoane.
 Infracțiunea prevăzută de art. 18^2 alin. (1) din Legea nr.78/2000
 Subiectul activ si participația penală.
• Subiect activ al infracțiunii poate fi orice persoană, funcționar public, ori persoană fizică care a obținut asesmena fonduri
pe bază de proiecte, inclusiv o persoană juridică. Participația este posibilă sub toate formele.
• Latura obiectivă.
• Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a schimba, fără respectarea prevederilor legale, adică adică a
acelor prevederi care reglementează posibilitatea unei schimbări a destinației acestor fonduri, destinația fondurilor sau
activelor obținute ori reținute din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.
• În ceea ce privește conceptul de „lege“, Curtea Constituțională , în Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016 a reținut că
ordonanțele și ordonanțele de urgență ale Guvernului, sub aspect material, conțin norme de reglementare primară, având
o forță juridică asimilată cu a legii.
• Urmarea imediată constă într-un rezultat, un prejudiciu bugetului Uniunii Europene sau bugetelelor administrate de
aceasta ori în numele ei, iar în cazul formei agravante, producerea unor consecințe deosebit de grave.
• Raportul de cauzalitate dintre fapta inculpatului și urmarea imediată, rezultă ex re, în cazul formei simple iar în cazul
formei agravante el trebuie demonstrat.
• Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție directă sau indirectă.
• Tentativa și consumarea. Tentativa la acesta infracțiune se pedepsește.
• Infracțiunea se consumă în momentul schimbării, fără respectarea prevederilor legale, a destinației fondurilor sau
activelor obținute ori reținute din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.
 Infracțiunea prevăzută de art. 18^2 alin. (1) din Legea nr.78/2000

• DECIZIA nr. 634 din 15 octombrie 2019 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 307 alin. (1) din Codul
penal
• Curtea reține că infracțiunea de deturnare de fonduri poate fi considerată o formă specială a infracțiunii de abuz în serviciu, întrucât
presupune realizarea unui act contrar atribuțiilor de serviciu de către un funcționar, care schimbă, prin încălcarea prevederilor legale,
destinația fondurilor bănești ori a resurselor alocate. Spre deosebire de infracțiunea de abuz în serviciu, însă, în cazul infracțiunii de
deturnare de fonduri fapta se realizează prin schimbarea destinației fondurilor bănești ori a resurselor materiale alocate unei autorități
publice sau instituții publice, „fără respectarea prevederilor legale“, existența infracțiunii nefiind condiționată de producerea unui
rezultat. Astfel, fiind o infracțiune de pericol, infracțiunea de deturnare de fonduri se consumă în momentul săvârșirii acțiunii
incriminate, respectiv în momentul schimbării destinației fondurilor bănești ori a resurselor materiale alocate unei autorități publice sau
instituții publice. Or, sumele de bani și resursele materiale din fondul public, satisfăcând un interes general, trebuie folosite conform
destinației stabilite, cu respectarea întocmai a disciplinei bugetare. Subiectul activ nemijlocit deși nu este determinat printr-o anumită
calitate, deturnarea de fonduri nu poate fi săvârșită în mod nemijlocit decât de funcționarul public care administrează aceste fonduri și
resurse materiale alocate unei autorități publice sau instituții publice și care are obligația de a nu schimba destinația acestora și de a
cunoaște atât prescripțiile legislației primare - legi și ordonanțe, cât și conținutul actelor de reglementare secundară care vin să detalieze
legislația primară în această materie. Tocmai din acest motiv, în cazul infracțiunii de deturnare de fonduri, sintagma „fără respectarea
prevederilor legale“ are în vedere o sferă normativă mai largă, așadar, atât dispozițiile legislative de nivel primar, cât și cele de nivel
secundar, prin aceasta nefiind încălcate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5).
• DECIZIE nr. 552 din 15 mai 2008 dispoziţiile legale criticate din Legea nr. 78/2000, care reglementează una dintre modalităţile de
săvârşire a infracţiunilor împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, au fost instituite de legiuitor în vederea ocrotirii
relaţiilor sociale referitoare la încrederea publică în folosirea sau prezentarea de documente în vederea obţinerii de fonduri din bugetul
general al instituţiei europene. Aceasta reprezintă o opţiune de politică legislativă şi nu aduce în niciun fel atingere dispoziţiilor
constituţionale invocate în cauză. Astfel, textul de lege criticat se aplică tuturor persoanelor calificate ca subiecţi activi şi care se află în
ipoteza normei, fără nicio discriminare şi, de asemenea, nu încalcă niciuna dintre garanţiile dreptului la un proces echitabil ori dreptul la
apărare, partea interesată având deplina libertate de a se prevala de toate acestea.
 Infracțiunea prevăzută de art. 18^2 alin. (2) din Legea
nr.78/2000
• Definiție
• Schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a destinației unui
folos legal obținut, dacă fapta are ca rezultat diminuarea ilegală a
resurselor din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate
de aceasta ori în numele ei, se sancționează cu închisoare de la un an
la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
• Dacă fapta a produs consecințe deosebit de grave, limitele speciale ale
pedepsei se majorează cu jumătate. (art.18^2 alin.(3) din Legea
nr.78/2000)
• Tentativa se pedepsește (art.18^4 din Legea nr.78/2000)
 Infracțiunea prevăzută de art. 18^2 alin. (2) din Legea nr.78/2000

 Subiectul activ si participația penală.

• Subiect activ al infracțiunii poate fi orice persoană, inclusiv o persoană juridică . Participația este posibilă sub toate
formele.
•  Subiect activ al acestei infracţiuni este cel care a beneficiat de acordarea de fonduri europene sau a unui folos legal
obţinut.
• Latura obiectivă.
• Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a schimba, fără respectarea prevederilor legale, destinația unui
folos legal obținut, dacă fapta are ca rezultat diminuarea ilegală a resurselor din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele
administrate de aceasta ori în numele ei.
Urmarea imediată constă într-o pagubă, diminuarea ilegală a resurselor din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele
administrate de aceasta ori în numele ei.
• Raportul de cauzalitate dintre fapta inculpatului și urmarea imediată trebuie demonstrat.
• Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție directă, calificată prin scop.
• Tentativa și consumarea.
• Tentativa la acesta infracțiune se pedepsește.
• Infracțiunea se consumă în momentul producerii rezultatului, respectiv diminuarea ilegală a resurselor din bugetul Uniunii
Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.
 Infracțiunea prevăzută de art. 18^3 alin. (1) din Legea
nr.78/2000
• Definiție
•  Folosirea sau prezentarea de documente ori declarații false, inexacte
sau incomplete, care are ca rezultat diminuarea ilegală a resurselor ce
trebuie virate către bugetul Uniunii Europene sau către bugetele
administrate de aceasta ori în numele ei, se pedepsește cu închisoare
de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
• Dacă fapta a produs consecințe deosebit de grave, limitele speciale ale
pedepsei se majorează cu jumătate.(art.18^3 alin.(3) din Legea
nr.78/2000)
• Tentativa se pedepsește (art.18^4 din Legea nr.78/2000)
 Infracțiunea prevăzută de art. 18^3 alin. (1) din Legea
nr.78/2000
 Subiectul activ si participația penală.
• Subiect activ al infracțiunii poate fi orice persoană, inclusiv o persoană juridică. Participația este posibilă sub toate
formele.
• Latura obiectivă.
• Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a folosi sau prezenta de documente ori declarații false, inexacte
sau incomplete, care are ca rezultat diminuarea ilegală a resurselor ce trebuie virate către bugetul Uniunii Europene sau
către bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.
• Urmarea imediată constă într-un rezultat, respectiv diminuarea ilegală a resurselor ce trebuie virate către bugetul Uniunii
Europene sau către bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.
• Raportul de cauzalitate dintre fapta inculpatului și urmarea imediată trebuie demonstrat.
• Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție directă, calificată prin scop, respectiv de a diminua în mod
ilegal resursele ce trebuie virate către bugetul Uniunii Europene sau către bugetele administrate de aceasta ori în numele
ei.
• Tentativa și consumarea.
• Tentativa la acesta infracțiune se pedepsește.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc diminuarea ilegală a resurselor ce trebuie virate către bugetul
Uniunii Europene sau către bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.
 Infracțiunea prevăzută de art. 18^3 alin. (1) din Legea
nr.78/2000
 
Având în vedere că textul art. 18^1 (1) din Legea nr.78/2000 este similar în ceea ce privește acțiunea
infracțională cu textul art.18^3 alin. (1) din Legea nr.78/2000, diferența constând în rezultatul urmărit,
Având în vedere noua orientare dată de Decizia nr. 3/2020 a Înaltei Curți de Casaţie şi Justiţie - Completul
pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală,
Concluzionăm că folosirea la autoritatea vamală de documente falsificate prin care mărfuri neaccizabile
importate în România din afara spațiului Uniunii Europene sunt declarate ca având o valoare mai mică decât
valoarea în vamă a acelor mărfuri care are ca rezultat diminuarea ilegală a resurselor ce trebuie virate către
bugetul general al Uniunii Europene sau către bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, săvârşită de
către aceeaşi persoană care, în calitate de autor sau participant secundar, a contribuit la comiterea falsului,
realizează conţinutul infracţiunilor de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte
sau incomplete, prevăzută de art. 18^3 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi
sancţionarea faptelor de corupţie, şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin.
(1) din Codul penal, în concurs real.
 Infracțiunea prevăzută de art. 18^3 alin. (2) din Legea
nr.78/2000
• Definiție
•  Omisiunea de a furniza, cu știință, datele cerute potrivit prevederilor
legale, dacă fapta are ca rezultat diminuarea ilegală a resurselor ce
trebuie virate către bugetul Uniunii Europene sau către bugetele
administrate de aceasta ori în numele ei se pedepsește cu închisoare de
la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
• Dacă fapta a produs consecințe deosebit de grave, limitele speciale ale
pedepsei se majorează cu jumătate.(art.18^3 alin.(3) din Legea
nr.78/2000)
• Tentativa se pedepsește (art.18^4 din Legea nr.78/2000)
 Infracțiunea prevăzută de art. 18^3 alin. (2) din Legea
nr.78/2000
 Subiectul activ si participația penală.
• Subiect activ al infracțiunii poate fi orice persoană, inclusiv o persoană juridică. Participația este posibilă sub toate
formele.
• Latura obiectivă.
• Elementul material constă într-o acțiune comisivă prin omisiune a făptuitorului de a nu furniza, cu știință, datele cerute
potrivit prevederilor legale, dacă fapta are ca rezultat diminuarea ilegală a resurselor ce trebuie virate către bugetul Uniunii
Europene sau către bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.
• Urmarea imediată constă într-un rezultat, respectiv diminuarea ilegală a resurselor ce trebuie virate către bugetul Uniunii
Europene sau către bugetele administrate de aceasta ori în numele ei .
• Raportul de cauzalitate dintre fapta inculpatului și urmarea imediată trebuie demonstrat.
• Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție directă, calificată prin scop.
• Tentativa și consumarea.
• Tentativa la acesta infracțiune se pedepsește.
• Infracțiunea se consumă în momentul diminuarea ilegală a resurselor ce trebuie virate către bugetul Uniunii Europene sau
către bugetele administrate de aceasta ori în numele ei .
 Infracțiunea prevăzută de art. 18^5 din Legea nr.78/2000

• Definiție
• Încălcarea din culpă de către directorul, administratorul sau persoana
cu atribuții de decizie ori de control în cadrul unui operator economic
a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau
îndeplinirea ei defectuoasă, dacă fapta a avut ca rezultat săvârșirea de
către o persoană care se află în subordinea sa și care a acționat în
numele acelui operator economic a uneia dintre infracțiunile prevăzute
la art. 18^1 - 18^3 sau săvârșirea unei infracțiuni de corupție ori de
spălare a banilor în legătură cu fondurile Uniunii Europene, se
pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
 Infracțiunea prevăzută de art. 18^5 din Legea nr.78/2000
 Subiectul activ si participația penală.
• Subiect activ al infracțiunii poate fi directorul, administratorul sau persoana cu atribuții de decizie ori de control în cadrul
unui operator economic , inclusiv o persoană juridică. Participația este posibilă sub toate formele.În cazul coautoratului
coautorii trebuie să aibă aceleași indatoriri de serviciu.
• Latura obiectivă.
• Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a încălca o îndatorire de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau
îndeplinirea ei defectuoasă, dacă fapta a avut ca rezultat săvârșirea de către o persoană care se află în subordinea sa și care a
acționat în numele acelui operator economic a uneia dintre infracțiunile prevăzute la art. 18^1 - 18^3 sau săvârșirea unei
infracțiuni de corupție ori de spălare a banilor în legătură cu fondurile Uniunii Europene
• Urmarea imediată constă într-un rezultat, săvârșirea de către o persoană care se află în subordinea sa și care a acționat în
numele acelui operator economic a uneia dintre infracțiunile prevăzute la art. 18^1 - 18^3 sau săvârșirea unei infracțiuni de
corupție ori de spălare a banilor în legătură cu fondurile Uniunii Europene.
• Raportul de cauzalitate dintre fapta inculpatului și urmarea imediată trebuie demonstrat.
• Tentativa și consumarea.
• Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei din culpă.
• Tentativa la acesta infracțiune nu se pedepsește.
• Infracțiunea se consumă în momentul săvârșirii de către o persoană care se află în subordinea sa și care a acționat în
numele acelui operator economic a uneia dintre infracțiunile prevăzute la art. 18^1 - 18^3 sau săvârșirea unei infracțiuni de
corupție ori de spălare a banilor în legătură cu fondurile Uniunii Europene.
VĂ MULȚUMESC PENTRU ATENȚIE!

• Întrebări?