Evaziunea fiscală – Cursul 2

Infracțiunile din Legea 241/2005 pot fi împarțite în 2 categorii:

- Infracțiunile reglementate în art.3-8 considerate infracțiuni conexe infracțiunilor de evaziune fiscal
- Infracțiunea reglementată în art.9, care reprezintă infracțiunea de evaziune fiscală

Potrivit art. 9 din lege constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor
drepturi următoarele fapte săvârşite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale:
•a) ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile;
•b) omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale
efectuate sau a veniturilor realizate;
•c) evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea
altor operaţiuni fictive;
•d) alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau
de alte mijloace de stocare a datelor;

•e) executarea de evidenţe contabile duble, folosindu-se înscrisuri sau alte mijloace de stocare a datelor;
•f) sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea
inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate;
•g) substituirea, degradarea sau înstrăinarea de către debitor ori de către terţe persoane a bunurilor sechestrate în conformitate
cu prevederile Codului de procedură fiscală şi ale Codului de procedură penală.
•Obiectul juridic în cazul acestor incriminări este reprezentat de relaţiile sociale fiscale a căror normală apariţie şi evoluţie depinde
de respectarea necondiţionată de către contribuabili a obligaţiilor ce le revin potrivit legii fiscale în ceea ce priveşte bunurile ce le
deţin şi activităţile, cu caracter lucrativ sau nu, pe care le desfăşoară şi pentru care au obligaţii de declarare şi achitare a unor
impozite şi taxe.

Obiect material poate exista la unele dintre variantele normative prevăzute de textul incriminator şi constă în bunuri ale
contribuabilului sau în documente contabile ori evidenţe electronice ale datelor contabile.
•Subiectul activ nu este circumstanţiat, putând fi orice contribuabil persoană fizică sau juridică.
•Subiectulpasiv este statul sau unitatea administrativ-teritorială ale cărei activităţi legate de execuţia bugetară sunt primejduite
prin faptele incriminate.
•Elementul material al laturii obiective constă în una dintre acţiunile sau inacţiunile enunţate în textul incriminator. Urmarea
imediată este o stare de pericol pentru execuţia bugetară, legătura de cauzalitate rezultând din chiar materialitatea faptelor, dar
fapta poate avea și o urmare materială, constând în prejudicierea bugetului general consolidat

•Evaziunea fiscală se comite cu intenţie calificată prin scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscal.

•În alin. 2 se prevede o variantă agravată a faptelor de la alin. 1 atunci când s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 Euro,
în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia majorându-se cu 5ani,
iar potrivit alin. 3, dacă s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a
pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 7ani.

Probleme din practica judiciară:

- pentru fapta de la art.9 alin.1) lit.a) -
Ce se înțelege prin ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile?
Trebuie facută distincția între: -venituri pentru care există doar obligația declarării
-venituri pentru care există doar obligația declarării
Pentru veniturile pentru care există doar obligația declarării, nedeclararea veniturilor impozabile reprezintă o modalitate
de ascundere a sursei impozabile (ex. Veniturile obținute din cedarea locuinței)
 Pentru veniturile pentru care există atât obligația declarării, cât și a evidențierii acestora ( ex.veniturile din profesii liberale),
dacă veniturile au fost evidențiate în contabilitate, dar nu au fost declarate la organul fiscal competent, fapta nu reprezintă
infracțiunea de la art.9 lit.a), deoarece nu există o ascundere a veniturilor impozabile în condițiile în care organele fiscale
pot lua cunoștință de veniturile realizate. Fapta nu reprezintă nici art.9 lit.b), deoarece veniturile au fost evidențiate, doar
că acestea nu au fost declarate.

Ce se va reține în situația în care se declară în fața notarului public un preț mai mic decât cel care se plătește în realitate,
art.9 alin.1 lit.a), sau infracțiunea de fals în declarații ori un concurs între cele două infracțiuni?
Consider că se va reține doar infracțiunea de evaziune fiscală prev.de art.9 alin.1 lit.a), și nu și cea de fals în declarații.
Infracțiunea de evaziune fiscală joacă rolul normei speciale în raport cu infracțiunea de fals în declarații care reprezintă
norma generală. (O motivare asemănătoare regăsim în DECIZIA 21/2017 a ICCJ pronunțată într-un recurs în interesul legii.)
- pentru art.9 alin.1 lit.b

Acțiunile enumerate în art. 9 lit. b și c din Legea nr. 241/2005 reprezintă modalități
normative distincte de săvârșire a infracțiunii de evaziune fiscală sau variante alternative ale elementului
material al infracțiunii unice de evaziune fiscală?
Decizia 25/2017 a ICCJ H.P.

˶ Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel București - Secția I penală în Dosarul nr. 27.155/3/2013*
(3.289/2014), prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a
problemei de drept: "dacă acțiunile enumerate în art. 9 lit. b și c din Legea nr. 241/2005 reprezintă modalități
normative distincte de săvârșire a infracțiunii de evaziune fiscală sau variante alternative ale elementului
material al infracțiunii unice de evaziune fiscală."
Stabilește că acțiunile și inacțiunile enunțate în art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005 pentru
prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, care se referă la aceeași societate comercială, reprezintă variante
alternative de săvârșire a faptei, constituind o infracțiune unică de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1)
lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale."
 -pentru art.9 alin.1 lit.c
-dacă pentru evidențierea în contabilitate sunt utilizate chitanțe și facturi false în scopul sustragerii de la plata
obligațiilor fiscal se va reține infracțiunea de evaziune fiscală sau infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură private
și uz de fals, ori un concurs de infracțiuni?
Conform DECIZIA 21/2017 a ICCJ pronunțată într-un recurs în interesul legii
,,Fapta de evidențiere în actele contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază
operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive, prin folosirea de facturi și chitanțe fiscale falsificate, în
scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, constituie infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de
art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale ."

Cauze de reducere a pedepselor

•Potrivit art. 10alin. (1), în cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute la art. 8şi9, dacă în cursul urmăririi penale
sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, inculpatul acoperă integral pretenţiile părţii civile, limitele prevăzute de lege
pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate.
•Potrivit alin. (2), dispoziţiile prevăzute la alin. (1) nu se aplică dacă făptuitorul a mai săvârşit o infracţiune prevăzută de Legea nr.
241/2005 într-un interval de 5 ani de la comiterea faptei pentru care a beneficiat de prevederile alin. (1).
•Aceste cauze de atenuare a răspunderii penale au justificarea în determinarea făptuitorului să acopere în mod voluntar prejudiciul
cauzat bugetului, reducându-se astfel atât efortul organelor judiciare, cât şi al celor fiscale.
•Nu sunt aplicabile și prevederile art. 75 alin. (1) lit. d) C.p. privind circumstanța atenuantă referitoare la acoperirea integrală a
prejudiciului material cauzat prin infracţiune, legea specială privind evaziunea fiscală având prioritate, fiind dispoziție specială,
derogatorie de la regimul general al circumstanțelor atenuante.
 Interdicții și decăderi

•Potrivit art. 11, în cazul în care s-a săvârşit o infracţiune prevăzută de legea evaziunii fiscale, luarea măsurilor asigurătorii este
obligatorie.
•Prin art. 12 sunt instituite unele decăderi şi interdicţii, în sensul că nu pot fi fondatori, administratori, directori sau reprezentanţi
legali ai societăţii comerciale, iar dacă au fost alese, sunt decăzute din drepturi, persoanele care au fost condamnate pentru
infracţiunile prevăzute de Legea nr. 241/2005.