Concurenţa este un element definitoriu al economiei de piaţă şi reprezintă motorul

dezvoltării economico-sociale.

În general prin concurenţă se înţelege o confruntare între tendinţe adverse, care

converg spre acelaşi scop. Prin concurenţă, înțelegem confruntarea dintre agenţii economici
cu activităţi similare sau asemănătoare, exercitate în domeniile deschise pieţei pentru
câştigarea şi conservarea clientelei, în scopul rentabilizării propriei întreprinderi.1

Prin concurenţă neloială înţelegem săvârşirea în domeniile deschise competiţiei

economice, a unor fapte contrare legii sau uzanţelor cinstite ale activităţii comerciale, în
scopul captării clientelei unor rivali de pe piaţa relevantă, producându-se astfel prejudicii
materiale şi/sau morale, prezente sau eventuale. 2 Concurenţa neloială nu trebuie confundată
cu activităţile pe care le poate desfăşura titularul unui drept de proprietate industrială, cu
practicile monopoliste, sau cu anumite măsuri ce se iau pentru protecţia consumatorului.
Potrivit art. 2 din Legea nr. 11/1991, privind combaterea concurenţei neloiale, constituie
concurenţă neloială orice act sau fapt contrar uzanţelor cinstite în activitatea industrială şi
de comercializare a produselor, de execuţie a lucrărilor, precum şi de efectuare a prestărilor
de servicii. Prin urmare, concurența neloială reprezintă încălcarea obligației comerciantului
de a folosi în activitățile comerciale sau industriale procedee oneste.

1
O. Căpăţână, Dreptul Concurenţei Comerciale (concurenţa onestă), Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1992, pag. 86
2
C. Voicu, Al. Boroi, Fl. Sandu, I. Molnar, M Gorunescu, S. Corlăţeanu, Dreptul penal al afacerilor, Ediţia 3, Ed. C.H.Beck, Bucureşti,
2006. pag. 445-446
 Criteriul esențial care deosebește actul de concurență neloială de actul de concurență
ilicită nu este atât actul de concurență în sine, scopul urmărit, cât mijlocul întrebuințat,
folosirea de mijloace reprobabile, săvârșirea unor acte criticabile pentru a atrage clientela.

Aprecierea caracterului neloial al actului se face în funcție de elemente cum sunt:

conținutul actului, mijloacele utilizate, modul de exercitare al unui drept sau al unei libertăți,
respectarea bunelor moravuri și influența asupra vieții economice.

Concurenţa ilicită poate fi clasificată în concurenţă interzisă şi concurenţă neloială.

Concurenţa interzisă apare în domenii scoase de lege din sfera competenţei. Concurenţa
neloială apare în domeniul în care competiţia este permisă prin lege dar trebuie desfăşurată
cu mijloace oneste. În concluzie, aşa cum s-a observat, ne aflăm în cazul concurenţei
interzise atunci când se săvârşeşte un act fără drept (interzis de lege) şi in cazul concurenţei
neloiale atunci când un act, in principiu permis este realizat printr-un exerciţiu abuziv al unui
drept.

Concurența neloială reprezintă situația în care, din dorința de a pătrunde rapid sau a câștiga
o cotă cât mai mare de piață, o firmă prejudiciază direct și intenționat activitatea
concurenților, apelând la practici ilegale:

 denigrare - vehicularea de informații inexacte sau false despre activitatea acestora,

 concurența 'parazitară' – obținerea de avantaje ca urmare a confuziei create între
mărci,
 concurența ilicită - frauda fiscală, încălcarea legislației fiscale, ceea ce permite
obținerea unor costuri mai mici și posibilitatea practicării unor prețuri scăzute,
 prețurile de dumping, sau practicarea unor prețuri joase, sub costurile de producție,
cu sacrificarea propriului profit pe o perioada limitată de timp.

Din definiția legală și din celelalte elemente specifice mai sus menționate, rezultă că
pentru existența concurenței neloiale se cer a fi întrunite următoarele condiții:

a) comportamentul concurențial să constea din acte contrare uzanțelor cinstite în

activitatea comercială și industrială;
 b) actele de concurență neloială care sunt, după caz, susceptibile de sancțiuni
civile, contravenționale sau penale, trebuie să îndeplinească condițiile cerute
faptelor delictuale (art. 998 Codul civil), contravenționale sau infracționale;
c) comportamentul concurențial neloial trebuie să fie manifest și culpabil;
d) actele și faptele de concurență neloială trebuie să se producă în domenii
deschise concurenței.

Noțiune: în concepția jurisprudenței și doctrinei, actul de concurență neloială este

orice act susceptibil de a favoriza desfacerea produselor unui comerciant în detrimentul
desfacerii produselor altuia. Actul de concurență se poate situa însă și în sfera altor activități
economice, cum ar fi aprovizionarea, organizarea publicității, etc.

O caracteristică importantă a actului de concurență este existența lui independent de

vreun avantaj personal pentru autorul actului și independent de faptul de a constitui un
obstacol concret, imediat sau viitor la desfacerea produselor uneia din părțile în cauză. De
asemenea, actul de concurență nu presupune egalitatea de nivel economic a părților și nici
nu este condiționat de identitatea clientului.

În fine, un act de concurență este neloial chiar dacă nu aduce prejudicii, ci constă
doar în îndeplinirea operației comerciale cu rea credință și cu încalcarea uzanțelor cinstite.

Clasificarea actelor de concurență neloială. Actele de concurență neloială sunt

clasificate de doctrină în funcție de mai multe criterii:

a) După forma de răspundere aplicabilă, actele de concurență neloială pot fi:

 Infracțiuni;
 contravenții;
 delicte civile
b) După modul în care se încalcă limitele concurenței licite actele de concurență
neloială pot fi:
 acte și practici excesive de concurență;
 acte și fapte restrictive de concurență
 c) După criteriul participării la comiterea lor, actele de concurență neloială pot
fi:
 acte individuale;
 acte colective.
d) După scopul în care sunt săvârșite, actele de concurență neloială pot fi:
 acte de stimulare a comerțului propriu;
 acte in dauna altui comerciant.
e) După conținutul lor, actele de concurență neloială pot fi:
 acte de denigrare;
 acte de dezorganizare;
 acte de imitare;
 acte de infidelitate;
 acte parazitare;
 acte clandestine.
f) Doctrina clasică clasifică principalele practici de concurență neloială în:
o mijloace de confuzie;
o exploatarea muncii și organizării altuia;
o denigrarea concurentului;
o publicitatea mincinoasă, inoportună și șocantă;
o boicotajul și discriminarea;
o forme de vânzare (cu preț redus, sub prețul impus, cu primă etc.).

Activitățile de concurență neloială sunt enumerate în art. 4 si 5 din Legea nr.

11/1991. Potrivit art. 4 din lege sunt fapte de concurență neloială, sancționate
contravențional:

 oferirea serviciilor de către salariatul exclusiv al unui comerciant ori ac-

ceptarea unei asemenea oferte;
 dezvăluirea de către salariatul unui comerciant a unor date secrete privind
activitatea acestuia, către un concurent;
 încheierea de contracte prin care un comerciant asigură predarea unei mărfi
sau executarea unei prestații în mod avantajos cu condiția aducerii de către
client a altor cumpărători cu care comerciantul ar urma să încheie contracte
asemănătoare;
  încheierea de contracte prin care cumpărătorul ar urma să primească un
premiu care depinde exclusiv de o tragere la sorți sau de hazard;
 comunicarea sau răspândirea în public de către un comerciant de afirmații
asupra întreprinderii sale sau activității acestuia menite să inducă în eroare și
să-i creeze o situație favoarabilă, în dauna unor concurenți;
 comunicarea sau răspândirea de către un comerciant de afirmații mincinoase
asupra unui comerciant sau a mărfurilor sale, afirmații de natură să dăuneze
bunului mers al întreprinderii acelui comerciant. Comunicarea făcută con-
fidențial este socotită un act de concurență neloială, numai cand autorul comu-
nicării știa că faptele nu corespund adevărului;
 oferirea, promiterea sau acordarea mijlocit sau nemijlocit de daruri ori alte
avantaje salariatului unui comerciant sau reprezentanților acestuia pentru ca
prin purtare neloială să poată afla procedeele sale comerciale, pentru a cu-
noaște sau folosi clientela sa, ori pentru a obține orice alt folos pentru sine sau
pentru altă persoană în dauna unui comerciant;
 deturnarea clientelei unui comerciant prin folosirea legăturilor stabilite cu
această clientelă în cadrul funcției deținute anterior la acel comerciant;
 concedierea unor salariați ai unui comerciant în scopul înființării unei societăți
concurente care să capteze clientela acelui comerciant pentru a-i dezorganiza
activitatea.

Potrivit art. 5 din Legea nr. 11/1991, constituie infracțiuni de concurență neloială
urmatoarele fapte:

 întrebuințarea unei firme, unei embleme, unor desemnări speciale sau a unor
ambalaje de natură a produce confuzie cu cele folosite legitim de un alt
comerciant;
 producerea în orice mod, importul, exportul, depozitarea, punerea în vânzare
sau vânzarea unor mărfuri purtând mențiuni false privind brevetele de
invenție, originea și caracteristicile mârfurilor, precum și numele
producătorului sau comerciantului, în scopul de a induce în eroare pe ceilalți
comercianți și beneficiari.
 A. Actele parazitare (free riding)

Asa-numita concurență parazitară, concept larg vehiculat în lumea occidentală (sub

terminologia free riding sau parasitisme), înseamnă că un agent al pieței trăieste că un parazit,
pe seama muncii altora, trăgând foloase din eforturile și reputația celorlalți. În alte țări, astfel
de practici au fost recunoscute pe cale legislativă drept acte specifice de concurență neloială,
primind încadrări specifice.

În România, Legea privind combaterea concurenței neloiale nu prevede încadrări

penale și nici măcar contravenționale pentru astfel de manifestări. Ramane doar raspunderea
civilă. Dar pentru asta este necesară o acțiune în justiție, demarată de partea lezată, ceea ce
înseamnă o mare întârziere pentru luarea unor măsuri împotriva faptelor anticoncurențiale.

Aceste practici se regăsesc pe piață sub cele mai diverse forme, cum ar fi imitarea
parazitară a metodelor de publicitate, a tipului de promovare, referiri abuzive la companii sau
mărci de prestigiu.
Anumite acțiuni vizează transferarea imaginii favorabile create de reputația unor mărci
asupra propriilor produse sau servicii. Cei care recurg la astfel de practici neloiale utilizează,
în contextul comercializării și al publicității produselor lor, expresii ca: „gen“, „de tipul“, „ca
și produsul X“, „mod“, „stil“, „marca“, „gust“, „după rețeta“ sau alte mențiuni asemănătoare.
Cu alte cuvinte, încearcă să atragă asupra produselor lor avantajele garanțiilor de calitate
conferite de mărci consacrate.

O serie de legi speciale apărute recent, cum ar fi H.G. 106/7.02.2002, privind

etichetarea alimentelor, art. 6, alin. 4 din Anexa nr. 1, interzic expres utilizarea unor astfel de
termeni. Aceste restricții își au originea tocmai în ideea de a reprima manifestările neloiale ale
concurenței care, folosind o astfel de publicitate și practicând, eventual, prețuri mai scăzute,
poate deturna o parte din clientela celor care, prin eforturile lor, au consacrat mărcile
respective.
 B. Deturnarea clientelei

 Un caz anticoncurențial frecvent este înregistrarea unui nume de domeniu

identic cu un semn distinctiv care deja există, în scopul de a crea confuzie în
randul consumatorilor și de a acapara clientela concurenților. După
nenumaratele procese referitoare la domenii, tranșate în favoarea reclamanților,
practicile neloiale de acest gen s-au extins pe alte direcții pe Internet. Mai nou,
Google este în procese cu mai multe companii pentru că a vandut cuvinte-cheie
și metatag-uri constând în denumirile unor mărci celebre.
 Afacerea Imaje versus Wolke este un alt caz celebru ajuns în manualele de
drept. Compania Wolke, care vindea cerneală pentru imprimantele Imaje, a
înregistrat drept nume de domeniu http://www.imaje-ink.com, care-i dirija pe
internauți catre site-ul său http://www.wolk-ink.de. Judecătorii au relevat riscul
de confuzie pentru consumatorii cu atenție medie, tentați să atribuie aceeași
origine pentru cerneală ca și pentru imprimante.
 O alta manieră, mai ocolită, de deturnare a clientelei a fost cea folosită de
France Telecom. Societatea SFR, titulară a mărcii SFR, care dispunea deja de
numele de domeniu http://www.sfr.fr, a constatat că societatea americană W3
System Inc. a depus nume de domeniu http://www.sfr.com, cu conexiuni
pornind de pe site-ul France Telecom, concurentă SFR. Și În acest caz,
deturnarea clientelei este perfect caracterizată, chiar daca a existat o companie
interpusă.

C. Confuzie privind semnele distinctive

Este vorba despre imitarea mărcilor emblemelor, ambalajelor și a oricărui alt însemn
caracteristic al societății respective. În afară de infracțiunea de contrafacere a mărcilor,
pedepsită de art. 83 din Legea nr. 84/1996, privind mărcile și indicațiile geografice, aceste
fapte pot face obiectul infracțiunii de concurență neloială, în masura în care folosirea fără
drept a unor mărci identice ori similare este de natură a produce confuzie.
În dreptul concurenâei comerciale, prin confuzie se înțelege actul de concurență
neloială care constă în disimularea credibilă a propriei activități de piață a autorului, sub
aparența semnelor distinctive ale concurentului lezat sau ale unui colectiv de concurenți.
 Conform art. 5 lit. a din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale,
„constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la șase luni la doi ani sau cu amendă
de la 25.000.000 lei la 50.000.000 lei folosirea unei firme (…) marci, indicații geografice,
unui desen sau model industrial (…), a unei embleme sau a unui ambalaj de natură să producă
confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant“. Confuzia poate fi provocată nu doar de o
contrafacere sau o imitație servilă a semnelor distinctive ale altui comerciant.
Această imitație poate sa fie numai parțială, dar, în masura în care atinge elemente
caracteristice, poate crea confuzie. De exemplu, instanța franceză a considerat că marca „La
vache serieuse“ produce un risc de confuzie cu bine cunoscuta marcă „La vache qui rit“,
întrucât creează impresia unei origini comune a produselor. Un litigiu de răsunet a avut loc
între companiile France Telecom si Communication Media Services, având ca obiect
mărcile „Pages Jaunes“ si „Pages Soleil“. Instanța franceză a condamnat compania
Communication Media Services considerând că utilizarea marcii „Page Soleil“ este de natură
să creeze confuzie cu bine cunoscuta marcă „Page Jaunes“. Conform instanței franceze,
cuvântul „soleil“ duce cu gândul la culoarea galbenă și comporta și similarități auditive,
având același numar de termeni și silabe ca și culoarea galbenă.
Legea incriminează faptele „de natură să producă confuzie“, ceea ce înseamnă că,
pentru a fi în prezența unui act de concurență neloială, nu este necesar să se fi produs deja o
confuzie, ci doar să existe un risc în acest sens. Riscul de confuzie se raportează la
consumatorul obișnuit, cu atenție mijlocie, cu un nivel de educație și de inteligență mediu,
comun. Totuși, dacă produsul este targetat pe o categorie de consumatori inițiați, specializați
oarecum în utilizarea acestuia, riscul de confuzie se apreciază în funcție de acești
consumatori.
 C. Voicu, Al. Boroi, Fl. Sandu, I. Molnar, M Gorunescu, S. Corlăţeanu,
Dreptul penal al afacerilor, Ediţia 3, Ed. C.H.Beck, Bucureşti, 2006. pag. 445-
446
 O. Căpăţână, Dreptul Concurenţei Comerciale (concurenţa onestă), Ed. Lumina
Lex, Bucureşti, 1992, pag. 86
 Legea nr. 11/1991 privind concurența neloială
 http://www.referateok.ro/?x=referat&id_p=904 Data accesării: 9.01.2017
 http://www.creeaza.com/referate/marketing/CONCEPTUL-DE-
CONCURENTA-IN-MAR182.php Data accesării: 9.01.2017
 http://www.referat.ro/referate_despre/concurenta_neloiala_exemple_referat.ht
ml Data accesării: 9.01.2017