UNIVERSITATEA POLITEHNICA

DIN BUCURESTI

PROIECT DREP

NUME : MARIN AURA-MARIA

GRUPA : 1524
 SOCIETATILE COMERCIALE

Societatile comerciale reprezinta modul de organizare a agentilor economici in

economia de piata, de aceea cele mai multe intreprinderi, unitati comerciale, de
transport, etc, sunt din punct de vedere juridic societati comerciale. In vederea
desfasurarii de activitati cu scop lucrative, persoanele fizicesi persoanele juridice se pot
asocial si pot constitui societati cu personalitate juridica, toate acestea fiind
reglementate in legislatia noastra de legea 31/1990, cu modificari prin legea 64/1995
privind reorganizarea si legea falimentul comerciantilor, prin legea Registrului
Comertului.
Societatile comerciale sunt o categorie de persoane juridice, de aici toate
principiile, reglementarile privind persoanele juridice in general. Pentru a defini si
caracteriza societatile comerciale se pleaca de la premisa ca acestea sunt o categorie a
persoanelor a persoanelor juridice. Definirea si caracterizarea societatilor comerciale sa
se realizeze pe temeiul conceptelor si reglementarilor privind persoanele juridice in
general. Dupa aspectul definitiei intelegem prin societati comerciale structuri autonome
inzestrate cu statulul de persoana juridica constituite in conditiile legii de alte persoane
fizice sau juridice avand ca obiect savarsirea de fapte de comert in vederea obtinerii de
profit. Prima parte a definitiei caracterizeaza societatile comerciale ca anumite structuri
avand o anumita organizare, spre deosebire insa de diferite structuri de organizare
(birouri, sectii, ateliere), structura aceasta se mai particularizeaza prin dobandirea
calitatii de persoana juridica. In aceasta situatie toate reglementarile generale privind
persoanele juridice se aplica in lipsa unor prevederi specifice in legislatia unei societati
comerciale si diferite categorii de persoane juridice.
Legea 31/90 privind societatile comerciale desi arata ca acestea sunt persoane
juridice nu stabileste ce conditii de fond trebuie sa indeplineasca acestea in momentul
constituirii ca persoane juridice. Daca se constituie o societate comerciala conditiile pe
care trebuie sa le indeplineasca le gasim in legislatia generala privitoare la persoanele
juridice.
Decretul 31/54 privitor la persoanele fizice si juridice, prevede ca orice persoana
juridica trebuie sa indeplineasca urmatoarele trei conditii:
-o structura organizatorica sau organizare proprie in care sunt incluse toate
aspectele prin care o persoana juridica se poate individualiza, diferentia de orice alta
persoana juridica (denumire, sediu, obiect, profil de activitate, conducere proprie, prin
reglementari specifice). Unele elemente sunt consecinte ale dobandirii calitatii de
persoane juridice (ex. adresa, cont bancar, telefon).
-orice persoana juridica (decretul 31/54) trebuie sa aiba un patrimoniu propriu
(un ansamblu de bunuri de valori economice: cladiri, instalatii sau sume de bani, ce
exista in momentul constituirii societatii comerciale). Patrimoniul este o cerinta legala
pentru orice categorie de persoane juridice. Sursele patrimoniului propriu difera dupa
categoria persoanelor juridice. Aceste persoane juridice fiind foarte diferite si sursele
sunt diferite. Patrimoniul societatii comerciale se constituie din aportul obligatoriu pentru
fiecare asociat la capitalul social. Pentru persoane juridice de drept public (institutii
publice) patrimoniul nu se constituie din aportul membrilor, ci din surse de la bugetul de
stat.
-orice persoane juridice mai trebuie sa aiba un obiect de activitate precis,
concret, insa in acord cu normele juridice imperative.
Definitia ne arata ca aceste structuri inzestrate cu calitatea de persoane juridice
se constituie in conditiile legii de alte peersoane fizice sau persoane juridice (legea
31/90, legea registrului comertului 26/90 -;reglementarea procedurii de constituire a
societatii comerciale. Reglementarea acestor proceduri este o particularizare a
preocuparii de principiu ca orice persoane juridice se constituie in unul din modurile
reglementate de lege).
Autoritatile de stat nu se pot constitui decat prin decizii ale Guvernului sau legi aprobate
de Parlament.
Definitia retine ca constituirea societatilor comerciale se face din initiativa, din vointa
diferitelor persoane fizice sau persoane juridice, insa indeplinindu-se actele si fazele
reglementate de lege pentru aceste persoane juridice. Odata constituite aceste subiecte
trebuie sa aiba un obiect de activitate. Obiectul de activitate al societatilor comerciale in
general il reprezinta savarsirea de acte si fapte de comert. Categoria faptelor de comert
este o notiune de fapte juridice in general.
Prin fapte juridice intelegem acele situatii delimitate caracterizate de lege ce
produc efecte juridice. Determinarea de catre lege a faptelor juridice este o trasatura
generala a acestor situatii. Pe acest fundament faptele juridice se diferentiaza in diferite
categorii. Fiecarei categorii de fapte juridice ii sunt corespunzatoare reglementari
specifice de legislatie. Prin aceste fapte sunt si fapte de comert.
Obiectul general al societatilor comerciale il constituie faptele de comert. Aceste
reglementari sunt grupate in Codul Comercial Roman.
Prin actele constitutive fiecare societate comerciala stabileste ce activitati, actiuni
va presta, ceea ce constituie obiectul de activitate specific, propriu fiecarei societati
comerciale. Stabilirea obiectului de activitate are importanta atat in raporturile juridice
pe care le va incheia prin contracte societatea comerciala, cat si prin plata obligatiilor
fata de bugetul de stat, impozitelor si taxelor, intrucat uneori aceste obligatii sunt
diferentiate in functie de domeniul de activitate.
Scopul general al societatilor comerciale este obtinerea de profit. Din acest profit
societatea comerciala distribuie beneficii, dividende asociatilor. Aceste societati
comerciale actionand intr-o economie concurentiala in sfera productiei sau
comercializarii de marfuri au ca finalitate obtinerea de profit. Aceste activitati sunt astfel
organizate incat societatea insasi sa ramana cu profit. Acest profit nu se constata
oricum, ci printr-o contabilitate corecta (intocmirea bilantului). Notiunea de profit nu este
lasata la aprecieri subiective. Obtinerea de profit are insaun caracter intentional, apare
ca un scop, ca organizarea si functionarea societatii comerciale. Uneori pentru un
exercitiu financiar cel putin, o societate comerciala s-ar putea sa nu obtina profit.
O destinatie importanta a profitului este distribuirea de dividende intre asociati, in
functie de cota de partiipare la capitalul social. Nu intregul profit si nici cea mai mare
parte a acestuia nu este obligatoriu sa se distribuie ca beneficii, ca dividende la asociati.
Distribuirea de dividende apare ca obiectiv al societatii comerciale de-a lungul intregii
sale functionari. Este posibil ca pentru un anumit exercitiu financiar desi s-ar obtine
profit sa nu se distribuie dividende. Din profit in primul rand societatea comerciala
trebuie sa-si indeplineasca obligatiile pe care le are inainte de intocmirea bilantului si
stabilirea prin adunarea generala a distribuirii acestor sume. In actul constitutiv al
societatii, uneori se prevede ca administratorii, directorii, etc. va avea o anumita cota
din profitul annual al societatii. In aceasta situatie, obligatia asumata in mod corect
exista inainte de data adunarii generale a actionarilor.
Legea 31/90 prevede ca AGA trebuie sa se tina in primul semestru al anului,
aproba bilantul, stabileste profitul, fixeaxa dividendele. Temeiul de a primi profit este
hotararea AGA. Pe langa diferite obligatii pe care le are societatea comerciala inainte
de AGA, aceasta poate decide in mod corect utilizarea unei parti din profit sau a
intregului profit pentru majorarea capitalului social, constituirea unor rezerve, investitii,
etc. Intregul profit poate fi utilizat pentru alte obiective.
In societatea comerciala poate sa fie un unic grup numeric de actionari, care are
majoritatea in capitalul social. De aceea actionarii majoritari la capitalul social sunt
interesati in dezvoltarea de perspectiva a societatii. In AGA se voteaza dupa principiul o
actiune un vot. Actionarii minoritari doresc dividende de obicei, dar ei au putine voturi si
nu pot impune o decizie de distribuire a profitului.
Legea prevede ca orice actionar, indiferent de numarul de actiuni, are dreptul sa
ceara in justitie anularea hotararii AGA care ar fi ilegala. Actionarii minoritari pot sa
reclame in justitie numai ilegalitatea acestei decizii, nu au dreptul sa reclame in justitie
ca pentru un anumit an nu li s-au dat dividendele. Nedistribuirea de dividende sau a se
da dividende reduse este legala, corecta. Nu este legala prevederea din actul constitutiv
ca pentru un numar de ani societatea comerciala nu distribuie dividende. Suspendarea
acestora este ilegala potrivit reglementarilor din contabilitate, situatia patrimoniala a
societatii comerciale se stabileste pentru fiecare exercitiu financiar care incepe de la
1.01. Daca se exclude prin actul constitutiv acordarea dividendelor, ea poate fi o
asociatie, fundatie cu scopuri nobile, nu o societate comerciala.
Societatile comerciale au mai multe clasificari:
-forme de societati comerciale;
-tipuri de societati comerciale;
-societati comerciale dintr-un anumit domeniu.
Clasificarea societatilor comerciale in forme de: Legea 31/90 specifica in articolul
2, alineatul 3: In Romania societatile comerciale se constituie de diferite persoane fizice
sau persoane juridice in una din urmatoarele forme:
 a.Societati in nume colectiv;
b.Societati in comandita simpla;
c.Societati pe actiuni;
d.Societati in comandita pe actiuni;
e.S.R.L..
Formele de societati comerciale se diferentiaza in functie de relatiile dintre
asociati. Gruparea formelor de societati comerciale se intemeiaza pe imprejurarea ca
oricare din societatile comerciale se constituie in conditiile legii de alte p.f. sau p.j. Cei
care constituie p.j. se numesc asociati.
Acestia constituie societatea in functie de natura relatiilor dintre ei. relatiile dintre
asociati se pot grupa in 2 categorii:
1.Relatii preponderent personale. Asociatii se cunosc, au incredere.
2.Relatii exclusiv patrimoniale.
La alte forme nu conteaza persoana asociata, ci aportul la capitalul social, de
aceea asociatii sunt legati intre ei doar prin relatia patrimoniala, ca fiecare a transmis un
aport in bunuri sau bani catre capitalul social al acelei societati comerciale. Aceste
societati intemeiate in exclusivitate pe o relatie patrimoniala sunt societati deschise
incat orice dobanditor al unei actiuni devine actionar fara posibilitatea refuzului din
partea celorlalti.
Relatiile dintre asociati pot fi:
1.Relatii personale ce iau in considerare persoana fiecarui asociat in care nu-i
este indiferent cu cine este asociat;
2.Relatii exclusiv patrimoniale unde actionarii au o singura legatura intre ei si
transmit anumite valori, bunuri in natura catre capitalul social al aceleiasi societati.

Concluzie:
O economie puternica si viabila impune cu necesitate realizarea unui cadru
juridic adecvat, care s reglementeze statutul agenilor economici i raporturile juridice
la care acetia particip.
In acest sens este absolut necesar elaborarea si mentinerea unui cadru juridic
de reglementare a activitii comerciale.

Incheiere:
Desfurarea unei activiti comerciale prezint aspecte largi, i pentru o bun
evoluie a ei trebuie avute n vedere i celelalte norme care au un caracter comercial,
deoarece n desfurarea activitii sale un comerciant intr n interaciune cu legislaia
civil, penal, legislaii care, la rndul lor sunt modificate, actualizate, fapt care duce la
un adevrat complex de norme ce trebuie asimilate, sistematizate, aplicate corect.
Legislaia comercial romn este departe de a fi perfect, dar avnd n vedere
noile raporturi i valori spre care tinde ara noastr, sperm ca aceasta s fie revizuit
n sensul mbuntirii i modernizrii ei inntr-un mod continuu.