www.referat.

ro

FAPTE DE CONCURENTA NELOIALA

 Faptele pe care legea le consideră acte de concurnță neloială(art.4 și art.5

dinLegea nr.11/1991) sunt cele care urmăresc crearea unei confuzii, tinzând să producă în
viziunea consumatorului ideea că întreprinderea, produsele sau serviciile provin de la
concurent sau există legături strânse între oferte; sau obținerea în detrimentul concurenței
de foloase sau avantaje în activitatea economică prin practici contrare legii sau moralei.
De aceea,reclama comparativă,implicând elemente de neloialitate în scopul obținerii unor
avantaje de piață, este ilicită, când comparația este inexactă și neobiectivă.

LEGEA nr. 11 din 1991 privind combaterea concurentei neloiale ART. 5

Constituie infracțiune de concurență neloială și se pedepsește cu închisoare de la o lună la

doi ani sau cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei : a) întrebuințarea unei firme, unei
embleme, unor desemnări speciale sau a unor ambalaje de natură a produce confuzie cu
cele folosite legitim de alt comerciant ; b) producerea in orice mod, importul, exportul,
depozitarea, punerea in vinzare sau vinzarea unor marfuri purtind mentiuni false privind
brevetele de inventii, originea si caracteristicile marfurilor, precum si cu privire la numele
producatorului sau comerciantului, in scopul de a induce in eroare pe ceilalti comercianti
si pe beneficiari. Pentru mentiuni false asupra originii marfurilor se inteleg orice indicatii
de natura a face sa se creada ca marfurile au fost produse intr-o anumita localitate, intru-
un anumit teritoriu sau intr-un anumit stat. Nu se socoteste mentiune falsa asupra originii
marfurilor denumirea unui produs al carui nume a devenit generic si indica in comert
numai natura lui, afara de cazul cind denumirea este insotita de o mentiune care ar putea
face sa se creada ca are acea origine.

Concurenta ilicita se considera situatia in care, din dorinta de a patrunde rapid sau a
castiga o cota cat mai mare de piata, o firma prejudiciaza direct si, de cele mai multe ori,
intentionat activitatea concurentilor, apeland la practici ilegale: denigrare (vehicularea de
informatii inexacte sau false despre activitatea acestora), concurenta "parazitara"
(obtinerea de avantaje ca urmare a confuziei create inre marci s.a.), concurenta ilicita,
frauda fiscala (incalcarea legislatiei fiscale, ceea ce permite obtinerea unor costuri mai
mici si posibilitatea practicarii unor preturi scazute), dumping, "furtul" de clientela, etc.

Potrivit prevederilor Conventiei de la Paris pentru protectia proprietatii industriale,

"constituie un act de concurenta neloiala orice act de concurenta contrar practicilor
cinstite in materie industriala sau comerciala" (art. 10 bis 2). Art. 10 bis 3: "Trebuie sa fie
interzise mai ales: 1) orice fapte care sunt de natura sa creeze, prin orice mijloc, o
confuzie cu intreprinderea, produsele sau activitatea industriala sau comerciala a unui
concurent; 2) afirmatiile false in exercitarea comertului, care sunt de natura sa
discrediteze intreprinderea, produsele sau activitatea industriala sau comerciala a unui
concurent; 3) indicatiile sau afirmatiile a caror folosire, in exercitarea comertului, sunt
susceptibile sa induca publicul in eroare cu privire la natura, modul de fabricatie,
caracteristicile, aptitudinea la intrebuintare sau cantitatea marfurilor".

1
 Metoda „bulgare de zapada”, Conform dispozitiilor art. 4 lit. d al Legii nr.
11/1991 constituie contraventie incheierea de contracte prin care un comerciant asigura
predarea unei marfi sau executarea unei prestatii in mod avantajos, cu conditia aducerii
de catre client a altor cumparatori, cu care comerciantul ar urma sa incheie contracte
asemanatoare.Metoda, denumita uzual ,,bulgare de zapada" consta in promisiunea
comerciantului de a preda marfa sau de a executa prestatia la un pret ori tarif inferior
celui practicat in mod curent, in schimbul obligatiei asumate de clientul consumator de a
procura pentru comerciant alti clienti. Atunci cand acestia din urma se prezinta si, la
randul lor, se obliga, in aceleasi conditii, sa aduca noi clienti, cumparatorul initial isi
primeste avantajul scontat. Astfel, jurisprudenta franceza a decis ca reprezinta o vanzare
tip ,,bulgare de zapada" atunci cand se ofera noua perechi de ciorapi la un pret interesant
oricarei cliente care furnizeaza trei comenzi similare ale altor consumatoare . Nu are nici
o relevanta imprejurarea ca consumatorul are alegerea intre doua preturi, unul redus daca
procura si alti clienti si celalalt normal.Procedeul este neonest si prejudiciaza deopotriva
pe ceilalti comercianti ca si pe consumatori, insuflandu-le iluzia ca astfel ar dobandi
marfuri sau alte servicii in conditii avantajoase.

Premii si cadouri : Conform dispozitiilor art. 4 lit. e al Legii nr. 11/19 constituie
contraventie incheierea de contracte prin care cumparatorul ar urma sa primeasca un
premiu, care depinde exclusiv de o tragere la sorti sau de hazard. In principiu, orice
comerciant este liber sa ofere clientelei sale daruri, insa atragerea clientelei prin acest
procedeu profita prea putin consumatorilor, pentru ca premiul depinde numai de hazard,
ceea ce face ca procedeul sa fie neonest. Spre exemplu: ,,Sampon antiparazitar pentru
caini va ofera, gratuit, cabinetul veterinar din str. X”. Informatia continuta in text este
evident eliptica, pentru ca nu desluseste suficient samponul este oferit oricarui solicitant
sau numai clientilor cabinetului, care platesc un serviciu veterinar.In acceptiunea
concurentei comerciale, vanzarea cu premiu reprezinta o tehnica de incitare a
consumatorului, oferindu-i perspectiva de a obtine deodata cu produsul cumparat sau cu
serviciul prestat contra cost si un alt serviciu dobandit ori gratuit ori in conditii
avantajoase. Premiul este, asadar, intotdeauna accesoriul produsului ori al serviciului
platit.

Practicile anticoncurentiale reprezinta mijloace neoneste folosite de unii agenti economici

pentru atragerea clientelei concurentilor. Daca in Occident aceste practici sunt tratate cu
sanctiuni dure, la noi legea este mult prea „slaba“ pentru a-i tine in frau pe diversionisti

Prin definitie, „concurenta neloiala consta in orice act sau fapt contrar uzantelor cinstite
în activitatea industriala si de comercializare a produselor, de executie a lucrarilor,
precum si de efectuare a prestarilor de servicii (art. 2 din Legea nr. 11 din 1991 privind
combaterea concurentei neloiale, completata si modificata de Legea nr. 298 din 7 iunie
2001). Prin urmare, avem de-a face cu o definitie care permite o apreciere extrem de
larga a faptelor de concurenta neloiala. Art. 4 si 5 din Legea nr. 11/1991 definesc
principalele acte de concurenta neloiala de natura penala si contraventionala, însa aceasta
lista nu este si nu poate fi exhaustiva în privinta practicilor anticoncurentiale. Dupa cum

2
remarca expertii Organizatiei Mondiale a Proprietatii Intelectuale, exista întotdeauna acte
noi de concurenta neloiala, de vreme ce, în aparenta, nu exista nici un fel de limite ale
inventivitatii în domeniul concurentei. Orice încercare de a cuprinde toate actele de
concurenta prezente si viitoare într-o definitie cuprinzatoare – care, în acelasi timp,
prezinta toate comportamentele interzise si este destul de flexibila pentru a se adapta
noilor practici comerciale – a esuat pâna în prezent.

Actele parazitare (free riding)

Asa-numita concurenta parazitara, concept larg vehiculat in lumea occidentala (sub
terminologia free riding sau parasitisme), inseamna ca un agent al pietei traieste ca un
parazit, pe seama muncii altora, tragand foloase din eforturile si reputatia celorlalti. In
alte tari, astfel de practici au fost recunoscute pe cale legislativa drept acte specifice de
concurenta neloiala, primind încadrari specifice. In România, Legea privind combaterea
concurentei neloiale nu prevede incadrari penale si nici macar contraventionale pentru
astfel de manifestari. Ramane doar raspunderea civila. Dar pentru asta este necesara o
actiune in justitie, demarata de partea lezata, ceea ce inseamna o mare intarziere pentru
luarea unor masuri impotriva faptelor anticoncurentiale.
Aceste practici se regasesc pe piata sub cele mai diverse forme, cum ar fi imitarea
parazitara a metodelor de publicitate, a tipului de promovare, referiri abuzive la companii
sau marci de prestigiu. Anumite actiuni vizeaza transferarea imaginii favorabile create de
reputatia unor marci asupra propriilor produse sau servicii. Cei care recurg la astfel de
practici neloiale utilizeaza, în contextul comercializarii si al publicitatii produselor lor,
expresii ca: „gen“, „de tipul“, „ca si produsul X“, „mod“, „stil“, „marca“, „gust“, „dupa
reteta“ sau alte mentiuni asemanatoare. Cu alte cuvinte, încearca sa atraga asupra
produselor lor avantajele garantiilor de calitate conferite de marci consacrate. O serie de
legi speciale aparute recent, cum ar fi H.G. 106/7.02.2002, privind etichetarea
alimentelor, art. 6, alin. 4 din Anexa nr. 1, interzic expres utilizarea unor astfel de
termeni. Aceste restrictii îsi au originea tocmai în ideea de a reprima manifestarile
neloiale ale concurentei care, folosind o astfel de publicitate si practicând, eventual,
preturi mai scazute, poate deturna o parte din clientela celor care, prin eforturile lor, au
consacrat marcile respective.

Deturnarea clientelei
Un caz anticoncurential frecvent este inregistrarea unui nume de domeniu identic cu un
semn distinctiv care deja exista, in scopul de a crea confuzie in randul consumatorilor si
de a acapara clientela concurentilor. Dupa nenumaratele procese referitoare la domenii,
transate in favoarea reclamantilor, practicile neloiale de acest gen s-au extins pe alte
directii pe Internet. Mai nou, Google este in procese cu mai multe companii pentru ca a
vandut cuvinte-cheie si metatag-uri constand in denumirile unor marci celebre.

Afacerea Imaje versus Wolke

este un alt caz celebru ajuns in manualele de drept. Compania Wolke, care vindea
cerneala pentru imprimantele Imaje, a inregistrat drept nume de domeniu
http://www.imaje-ink.com, care-i dirija pe internauti catre site-ul sau http://www.wolk-
ink.de. Judecatorii au relevat riscul de confuzie pentru consumatorii cu atentie medie,
tentati sa atribuie aceeasi origine pentru cerneala ca si pentru imprimante.

3
O alta maniera, mai ocolita, de deturnare a clientelei a fost cea folosita de France
Telecom. Societatea SFR, titulara a marcii SFR, care dispunea deja de numele de
domeniu http://www.sfr.fr, a constatat ca societatea americana W3 System Inc a depus
nume de domeniu http://www.sfr.com, cu conexiuni pornind de pe site-ul France
Telecom, concurenta SFR. Si in acest caz, deturnarea clientelei este perfect caracterizata,
chiar daca a existat o companie interpusa.

Confuzie privind semnele distinctive

Este vorba despre imitarea marcilor emblemelor, ambalajelor si a oricarui alt insemn
caracteristic al societatii respective. In afara de infractiunea de contrafacere a marcilor,
pedepsita de art. 83 din Legea nr. 84/1996, privind marcile si indicatiile geografice,
aceste fapte pot face obiectul infractiunii de concurenta neloiala, în masura în care
folosirea fara drept a unor marci identice ori similare este de natura a produce confuzie.
In dreptul concurentei comerciale, prin confuzie se intelege actul de concurenta neloiala
care consta in disimularea credibila a propriei activitati de piata a autorului, sub aparenta
semnelor distinctive ale concurentului lezat sau ale unui colectiv de concurenti. Conform
art. 5 lit. a din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale, „constituie
infractiune si se pedepseste cu închisoare de la sase luni la doi ani sau cu amenda de la
25.000.000 lei la 50.000.000 lei folosirea unei firme (…) marci, indicatii geografice, unui
desen sau model industrial (…), a unei embleme sau a unui ambalaj de natura sa produca
confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant“. Confuzia poate fi provocata nu doar
de o contrafacere sau o imitatie servila a semnelor distinctive ale altui comerciant.
Aceasta imitatie poate sa fie numai partiala, dar, în masura în care atinge elemente
caracteristice, poate crea confuzie. De exemplu, instanta franceza a considerat ca marca
„La vache serieuse“ produce un risc de confuzie cu bine cunoscuta marca „La vache qui
rit“, întrucât creeaza impresia unei origini comune a produselor. Un litigiu de rasunet a
avut loc între companiile France Telecom si Communication Media Services, avand ca
obiect marcile „Pages Jaunes“ si „Pages Soleil“. Instanta franceza a condamnat compania
Communication Media Services considerând ca utilizarea marcii „Page Soleil“ este de
natura sa creeze confuzie cu bine cunoscuta marca „Page Jaunes“. Conform instantei
franceze, cuvântul „soleil“ duce cu gândul la culoarea galbena si comporta si similaritati
auditive, având acelasi numar de termeni si silabe ca si culoarea galbena.
Legea incrimineaza faptele „de natura sa produca confuzie“, ceea ce înseamna ca, pentru
a fi în prezenta unui act de concurenta neloiala, nu este necesar sa se fi produs deja o
confuzie, ci doar sa existe un risc în acest sens. Riscul de confuzie se raporteaza la
consumatorul obisnuit, cu atentie mijlocie, cu un nivel de educatie si de inteligenta
mediu, comun. Totusi, daca produsul este targetat pe o categorie de consumatori initiati,
specializati oarecum în utilizarea acestuia, riscul de confuzie se apreciaza în functie de
acesti consumatori.

4
            Concurenta neloiala – antagonismul dintre agentii economici
(ag.ec.) exercitat prin instrumente contrare uzantelor comerciale cinstite,
in sectoarele de libera competitie a pietei. Exista si sectoare sustrase prin
lege sau prin contract (de ex., contractul de distributie exclusiva) liberei
competitii.   
Diferenta dintre concurenta neloiala si practicile monopoliste :
a) finalitati diferite (concurenta neloiala presupune captarea
clientelei concurentului lezat, in timp ce practicile monopoliste presupun
captarea pietei ca atare, ceea ce in subisidiar conduce si la dobandirea
clientelei concurentilor lezati);
b) rezultatele (concurenta neloiala duce la deformarea competitiei in
timp ce practicile monopoliste duc la suprimarea concurentei).
c) concurenta neloiala reprezinta incalcarea unor norme
deontologice, in timp ce practicile monopoliste duc la dezechilibre socio-
economice.
Concurenta neloiala graviteaza in jurul conceptului de “clientela”,
in timp ce practicile monopoliste au in vedere conceptul de “piata”.  
Totusi, tendinta recenta in cazul ambelor practici anti-concurentiale este
de a le evalua prin prisma atingerilor aduse consumatorilor.
           
Element comun celor doua practici:
- ambele presupun existenta unui raport de concurenta intre agentul
economic agresor si agentii econonici agresati, aflati pe aceeasi piata
relevanta (v. “piata relevanta” la sectiunea de practici monopoliste).   Cred
ca concluzia nu se mai verifica, daca admit ca faptul de concurenta
neloiala se poate desfasura si cand agentii economici nu se afla in
concurenta.   In dreptul comparat, o asemenea conceptie a fost deja
consacrata legislativ in Elvetia, prin intrarea in vigoare in martie 1988 a
noii Legi impotriva concurentei neloiale (Bundesgesetz gegen den
unlauteren Wettbewerb).   Conform art.1, legea are drept scop sa garanteze
concurenta loiala si nedenaturata in interesul tuturor participantilor. [art.2
vorbeste de comportament neloial si ilicit ca fiind orice comportament sau
practica comerciala care este inselatoare sau care contravine in orice alt
mod regulilor de buna credinta si care influenteaza raporturile intre
concurenti sau intre furnizori si clienti, formulare diferite in partea ei
finala de ceea ce prevede legea noastra].  Cum s-a remarcat in doctrina
elvetiana, prin aceasta prevedere s-a extins sfera de aplicare a legii la toti
participantii la piata (agentii economici, indiferent ca se afla in raporturi
de concurenta sau nu, si consumatori).   Autorul citat arata ca desi
conceptul de “concurenta neloiala” presupune ideea de concurenta, totusi
oricine desfasoara o activitate organizata in domeniul economic (chiar
daca nu este in scop de profit) trebuie sa se raporteze la standardele legii

5
privind concurenta neloiala.   Ceea ce inseamna ca nu numai agentii
economici, ci si organizatiile de protectie a consumatorilor sau alte
organizatii economice trebuie cuprinse in sfera de aplicare a dreptului
concurentei loiale (ceea ce permite sanctionarea unei organizatii de
protectie a consumatorilor care denatureaza concurenta prin prezentarea
rezultatelor incomplete ale unei testari de marfuri).  In consecinta, sfera
de aplicare   a legii elvetiene ar trebui descrisa printr-un criteriu begativ:
nu intra in sfera domeniului economic (si deci a concurentei) relatiile pur
private si unele raporturi comerciale in care intra functionarii publici,
determinate de aplicarea unor masuri politienesti. Motivul extinderii
sferei de aplicare a reglementarilor privind concurenta neloiala este
urmatorul: aceste reglementari nu protejeaza numai interesul concurentilor
individuali de a participa la relatii comerciale bazate pe moralitate, ci si
interesul tuturor participantilor la piata si in cele din urma al intregii
comunitati de a exista o concurenta functionala.   Legea concurentei
neloiale nu este impregnata numai de individualism, ci si de conceptie a
dreptatii sociale.   
            Largirea sferei conceptului de concurenta permite luarea in
considerare a actiunilor tertilor care sunt importante pentru concurenta,
dar care nu intra direct in jocul concurential (cum ar fi organele mass-
media, institutele de teste comparative).   Simplul risc ca aceste actiuni sa
produca un rezultat anti-concurential este suficient, independent de
folosirea sau nu a unor mijloace specifice.  
            In ceea ce priveste campul de aplicare a dispozitiilor care combat
concurenta neloiala, acesta este domeniul economic, care este in foarte
larg, incluzand ansamblul activitatilor de productie, distributie si consum
de bunuri si servicii (inclusiv profesiile liberale), caracterizate printr-un
schimb de prestatii facute in scop de castig. De asemenea, intra in sfera
domeniului economic prestatiile de natura economica ale colectivitatilor
publice, in masura in care influenteaza piata, independent de existenta
unui raport de concurenta.
            Cat priveste caracterul neloial al actiunii, el consta in incalcarea
unor reguli de comportament economic, independent de existenta unei
forme de vinovatie.   Totusi, vinovatia joaca un rol   in ceea ce priveste
actiunea penala si actiunea in repararea prejudiciului.
            Incalcarea regulilor de conduita economica reflecta un
comportament contrar bunei-credinte. Pentru a aprecia buna-credinta in
acest caz special, judecatorul trebuie sa aiba in vedere doua criterii: un
criteriu etic (constand in morala comerciala, in regulile de deontologie
profesionala si in uzantele comerciale, codificate sau nu, morala care
constituie un liant intre concurenti si clienti si care asigura mentinerea
unei increderi indispensabile schimburilor economice) si un criteriu
economic (abuzul de libertate economica denatureaza concurenta
normala).

6
            In intelesul larg pe care l-a dobandit conceptul de concurenta
dupa modificarea din 1986, dreptul elvetian al concurentei neloiale
protejeaza mai multe categorii de interese, si anume:
(i) cele ale concurentilor (care din punct de vedere istoric au fost
protejate intotdeauna, pe baza unei conceptii care se axa exclusiv
pe protectia personalitatii economice a persoanei lezate.   Actul
de concurenta neloiala poate   aduce atingere unui concurent, mai
multor concurenti sau chiar unui intreg domeniu economic);
(ii) cele ale clientilor (acestia sunt destinatarii eforturilor
depuse de concurenti si au interesul de a putea alege in mod liber
intre prestatiile oferite, pe cele care corespund cel mai bine
nevoilor lor.  Protectia intereselor clientilor, mai ales cand ei
sunt consumatori, raspunde unei cerinte de politica sociala, si
anume protectia partii mai slabe economiceste);
(iii) cele ale colectivitatii (societatea in ansamblul ei are
interesul ca lupta de concurenta sa nu fie denaturata).    
  Faptele prevazute de Legea nr.21/ 1996 ca fapte monopoliste pot fi
calificate si drept fapte de concurenta neloiala, daca impactul lor asupra
pietei este mai redus.  Aceasta deoarece ambele categorii de fapte sunt
contrare uzantelor cinstite.   Drept urmare, principalul criteriu de distinctie
intre faptele monopoliste si cele de concurenta neloiala este dat de
magnitudinea puterii economice a autorului incalcarii uzantei cinstite.
           
            In ultimele trei decenii, dreptul concurentei a fost influentat tot
mai mult de ideea protectiei consumatorilor, consumatorul alaturandu-i-se
astfel agentului economic ca subiect pasiv al faptului anormal de
concurenta.   Dar nu numai protectia consumatorului a influentat dreptul
concurentei, actiunea a fost si inversa.  Astfel, s-a observat o tendinta a
legiuitorului de a include in sfera consumatorilor si micii agenti
economici, micii comercianti.   Legislatia moderna privind sanctionarea
faptelor comerciale neoneste a fost adoptata pentru  a proteja
consumatorii, dar aceste sanctiuni se aplica frecvent si comportamentelor
care nu sunt indreptate impotriva consumatorilor, ci impotriva altor agenti
economici, pornind de la ideea ca eradicarea unor asemenea
comportamente de pe piata este cel mai bine promovata de o interdictie
generala a activitatii neoneste, chiar daca nu sunt afectati consumatorii in
cazuri particulare.   Drept urmare, si agentii economici urmaresc aplicarea
legislatiei privind protectia consumatorilor, pentru ca in acest fel se
ajunge la suprimarea practicilor neloiale.   Pe de alta parte, standardele
privind protectia consumatorilor nu mai au un caracter pur local, ele
trebuie privite in contextul international.   Se poate astfel afirma ca
legislatia privind protectia consumatorilor are o natura dubla, pe de o
parte urmareste sa corecteze disfunctiile pietei iar pe de alta parte

7
promoveaza valori sociale (sanatatea si siguranta consumatorului, justitia
sociala si prevenirea exploatarii).   Aceasta legislatie urmareste de
asemenea sa promoveze informarea completa si la timp a consumatorului,
mai ales in legatura cu bunurile complexe si sa intervina in raportul de
forte dintre consumator si agent economic, in cazul care primul este lipsit
de puterea efectiva de negociere a conditiilor contractuale. Din aceasta
ultima perspectiva, se naste si o pozitie critica: intervenind prea mult in
sprijinul unor grupuri de consumatori considerate mai vulnerabile, statul
dovedeste un anume paternalism, in dauna considerentelor de eficienta a
pietei.   De aceea, orice control exercitat asupra practicilor concurentiale
neoneste trebuie sa ia in considerare atat interesele consumatorilor, cat si
cele ale agentilor economici, incercand totodata sa armonizeze pozitiile
diferitelor parti interesate (de ex., intre grupurile de consumatori cu
interese diferite).  
In ceea ce priveste urmarirea si sanctionarea faptelor   care induc in eroare
consumatorii si a altor fapte neoneste, sistemele de drept nationale au
dezvoltat in general cateva principii de actiune.   Astfel, nu este necesara
dovedirea intentiei de a induce in eroare sau insela; reprezentarile care nu
sunt in sine neadevarate dar al caror efect general este de a induce in
eroare, pot fi contestate; in cazul publicitatii, trebuie luata in considerare
audienta careia i se adreseaza,   si nu standardul clasic de “om rezonabil”;
este suficient sa dovedesti capacitatea sau tendinta de a insela, fara a fi
necesar sa dovedesti prejudiciul comis (aceste principii se abat de la
solutiile traditionale din dreptul civil, dar numai asa se poate ajunge la un
control eficient al faptelor de concurenta neloiala).   
 
Ca sub-ramura a dreptului concurentei, dreptul concurentei neloiale (ca si
dreptul anti-monopol, de altfel) isi justifica autonomia datorita promovarii
unui scop de ordine publica economica, si anume pastrarea jocului liber al
concurentei.  Din aceasta perspectiva, el se deosebeste de dreptul civil,
deoarece conduce la inlaturarea (sau trecerea lor pe un plan secund) unor
principii de baza ale acestuia (libertatea   consimtamantului partilor,
anularea sau modificarea in urma interventiei autoritatilor statului a unor
clauze licite prin obiect si cauza la data incheierii lor, dar devenite
ulterior ilicite datorita modificarii conditiile economice in raport cu cele
initiale), atunci cand libertatea concurentei apare amenintata prin
executarea unui contract.   Se poate afirma astfel ca dreptul concurentei, ca
drept special in raport cu dreptul civil, promoveaza o noua ordine publica
economica, care se adauga ordinii publice traditionale.   
Nu exista un drept exclusiv al comerciantului asupra propriei
clientele.   Atragerea acestei clientele de catre un alt comerciant este licita
atat timp cat ea nu este acompaniata de acte de concurenta neloiala.  
Deturnarea clientelei este pana la un punct un rezultat al jocului cererii si
ofertei, dar libertatea concurentei nu poate fi fara limite. Libertatea

8
concurentei este un corolar al libertatii comertului. Libertatea comertului
este o libertate fundamentala, care trebuie insa exercitata cu respectarea
libertatii altora. In lipsa oricarui control, ar putea apare si dezvolta
practici contrarea uzantelor comerciale cinstite, castigatorul luptei de
concurenta nefiind cel mai bun, dar fiind in mod cert lipsit de scrupule.  
Cu alte cuvinte, prejudiciul concurential (transferul clientelei de la un
agent economic la altul) este licit, dar numai daca sunt respectate uzantele
comerciale loiale.  
Libertatea comertului implica libertatea pretului.   Astfel, un
comerciant nu savarseste un act de concurenta neloiala atat timp cat vinde
produsele sale la un pret inferior celui al concurentilor, cu conditia ca
acest pret sa nu fie derizoriu sau contrar uzantelor comertului.
In dreptul francez, nu exista un fundament juridic special al
concurentei neloiale. Nu exista o reglementare speciala a faptelor de
concurenta neloiala. De aceea, se considera ca actiunea in concurenta
neloiala- ca instrument prin care se asigura se respectarea concurentei
loiale- este o actiune bazata pe raspunderea delictuala pentru fapta proprie
(art. 1382-1383 C.civ.fr.).  Acest fundament al actiunii in concurenta
neloiala, chiar daca nu permite decat sanctionarea a posteriori (prin
interventia instantie) a comportamentelor neloiale, este vazut ca un
avantaj datorita supletii sale, articolele din C.civ. privind raspunderea
civila delictuala pentru fapta proprie putand fi folosite pentru a sanctiona
o mare varietate de asemenea comportamente.   Dar, doctrina si
jurisprudenta franceza au stabilit in timp ca actiunea in concurenta
neloiala are o sfera mai larga decat actiunea in raspundere civila
delictuala, deoarece sanctiunile pentru savarsirea faptelor de concurenta
neloiala nu urmaresc numai sa repare un prejudiciu, ele sunt in aceeasi
masura preventive (pot avea drept obiect incetarea unui fapt care
distorsioneaza artificial concurenta loiala), protejand victima impotriva
deturnarii eventuale a propriei clientele.   De asemenea, prejudiciul in
materia concurentei neloiale are o anumita specificitate, fiind apreciat mai
putin riguros decat in materie civila.   Evolutia  recenta a jurisprudentei
franceze a fost in sensul de a recunoaste existenta unui prejudiciu in
aceasta materie in lipsa oricarei pierderi de clientela.   Astfel, a fost
admisa actiunea unei soc.com. care nu avea clientela (s-a admis chiar si
actiunea introdusa de o asociatie fara scop lucrativ, care desfasura o
activitate profesionala) sau care nu avea clientela comuna cu autorul
faptei.  Notiunea de clientela comuna a autorului si victimei faptului de
concurenta neloiala tinde sa fie inlocuita cu cea de “clientela finala
identica”.   In consecinta, s-a afirmat in doctrina ca regulile concurentei
neloiale protejeaza nu numai concurentii, dar si concurenta.  
S-a mai afirmat ca actiunea in concurenta neloiala are drept scop sa
moralizeze relatiile intre profesionisti (comercianti), sa asigure
respectarea unei anume morale profesionale, fiind o actiune de tip

9
disciplinar si avand ca obiectiv principal sa asigure respectarea uzantelor
profesionale.   Astfel, actiunea in concurenta neloiala protejeaza nu numai
concurentii direct lezati, dar si consumatorii.   O asemenea abordare exista
in sistemul german, olandez si cel belgian, care combina functia
deontologica a actiunii in concurenta neloiala cu dreptul (interesul
general) consumatorilor si utilizatorilor finali de a face uz de actiunea in
concurenta neloiala pentru a obliga agentii economici sa isi respecte
obligatiile deontologice.   In consecinta, pot fi astfel sanctionate fapte care
nu ar fi condamnabile intre concurenti.   Alti autori, pornind de la
observatia ca actiunea in concurenta neloiala este in principal de tip
represiv si nu de tip indemnitar, considera totusi ca scopul actiunii nu este
atat disciplinar, in sensul de a sanctiona incalcarea unor uzante
profesioanle ale agentilor economici, ci este o actiune cu caracter represiv
care ia in considerare o sfera mai larga de interese, atat interesul agentilor
economici pentru a aavea un mediu concurential normal, cat si interesele
consumatorilor.   In consecinta, exista o distinctie intre caracterul
disciplinar si cel represiv, distinctie care justifica introducerea actiunii in
concurenta neloiala si de catre alte persoane decat agentii economici (in
speta, consumatorii).   Mai mult chiar, s-ar putea distinge intre caracterul
represiv si cel indemnitar al actiunii, desi actiunea represiva are in multe
cazuri si un caracter indemnitar (de ex., publicarea hotararii de
condamnare intr-un ziar).    
            Autorii italieni au propus un alt fundament al actiunii in
concurenta neloiala, si anume protectia unui drept, si anume dreptul de
proprietate asupra clientelei.   Ideea a fost preluata in Franta si promovata
de G. Ripert.   In acest sens, s-a afirmat ca actiunea in concurenta neloiala
recunoaste un drept privativ asupra unei valori concurentiale care nu este
protejata printr-o lege speciala.   Desigur, indepartand afirmatia cu privire
la dreptul de proprietate asupra clientelei (in fond, comerciantul are un
drept de proprietate cel mult asupra fondului de comert, fara ca aceasta sa
presupuna insa si proprietatea asupra clientelei.   Comerciantul are dreptul
de a propune clientelei anume bunuri/ servicii, individualizandu-le ca
fiind ale sale, dar nu are siguranta ca clientela va raspunde avansurilor
sale.  Cat priveste fundamentarea actiunii pe un drept privativ, nici acest
lucru nu s-ar putea sustine, deoarece dreptul privativ presupune
interdicitia oricarei concurente, in timp ce actiunea in concurenta neloiala
exista tocmai pentru ca exista concurenta libera, in anumite limite.   In
timp ce drepturile privative sunt aparate in general prin actiunea in
contrafacere (care presupune atingerea adusa acestor drepturi), incalcarile
aduse concurentei asigura repararea unui prejudiciu cauzat printr-un act
ilicit.   Teoria a fost abandonata de jurisprudenta, deoarece se baza pe
ideea ca autorul si victima a o clientela comuna. 
            In fine, exista si opinia conform careia fundamentul actiunii
consta in sanctionarea unui fapt ilicit. Aceast fundamentare a actiunii este
cea mai potrivita, fiind in concordanta cu caracterul ei de actiune in

10
raspundere civila delictuala.   Ilicitul consta in abuzul libertatii comertului
care vine din partea agentului economic, si nu in incalcarea unei obligatii
generale de a nu vatama pe altii (deoarece faptul de concurenta presupune
prin definitie un “prejudiciu” adus concurentilor).   Este insa vorba de o
fapta ilicita pentru a carui existenta nu se cere un element intentional.   
 
Reglementari   interne:
- L 11/ 1991 – diferentiaza faptele de concurenta neloiala in functie de
gravitatea lor, ceea ce nu este prea rational (astfel, faptele de confuzie
sunt considerate cele mai grave si sunt sanctionate penal, in timp ce alte
fapte de concurenta neloiala sunt considerate contraventii si sanctionate
cu amenda). L 11/ 1991 a transpus aproape ad-literam textele di Codul
comercial Carol al II-lea, adoptat in 1938 dar care nu a intrat niciodata in
vigoare.  L 11/ 1991 enumera fapte de concurenta neloiala, dar
enumerarea este exemplificativa .  Pentru determinarea existentei unui fapt
de concurenta neloiala (chiar si a unuia dintre cele enumerate in art. 4 si 5
ale L 11/ 1991), trebuie pornit intodeauna de la definitia generala a
acestuia din art. 2 si anume faptul de concurenta neloiala este orice act
sau fapt contrar uzantelor “cinstite” in activitatea comerciala (in sens
larg).  Dupa cum voi arata in continuare, de regula buna credinta a
autorului faptei nu are inlatura raspunderea autorului faptei odata ce
aceasta a fost savarsita.   De unde rezulta ca toata arta este de a stabili
care sunt uzantele cinstite incalcate de ag. ec. agresor (art. 4 si 5 nu fac
decat sa prezinta o lista a unor asemenea fapte.   In anumite situatii insa,
chiar savarsirea uneia din faptele enumerate nu constituie o incalcare a
unei uzante cinstite).

Legea privind concurenta neloiala

 

Legea 11/1991 cu modificarile si completarile aduse prin legea 298/2001

Art. 1. - Comerciantii sunt obligati să îsi exercite activitatea cu bună-

credintă, potrivit uzantelor cinstite, cu respectarea intereselor
consumatorilor si a cerintelor concurentei loiale.

Art. 1^1. - În întelesul prezentei legi:

a) este considerată ca fiind contrară uzantelor comerciale cinstite
utilizarea în mod neloial a secretelor comerciale ale unui comerciant
prin practici de genul neexecutării unilaterale a contractului sau

11
utilizării unor proceduri neloiale, abuzului de încredere, incitării la
delict si achizitionării de secrete comerciale de către tertii care
cunosteau că respectiva achizitie implică astfel de practici, de natură
să afecteze pozitia comerciantilor concurenti pe piată;
b) constituie secret comercial informatia care, în totalitate sau în
conexarea exactă a elementelor acesteia, nu este în general cunoscută
sau nu este usor accesibilă persoanelor din mediul care se ocupă în
mod obisnuit cu acest gen de informatie si care dobândeste o valoare
comercială prin faptul că este secretă, iar detinătorul a luat măsuri
rezonabile, tinând seama de circumstante, pentru a fi mentinută în
regim de secret; protectia secretului comercial operează atâta timp cât
conditiile enuntate anterior sunt îndeplinite;
c) constituie fond de comert ansamblul bunurilor mobile si imobile,
corporale si necorporale (mărci, firme, embleme, brevete de inventii,
vad comercial), utilizate de un comerciant în vederea desfăsurării
activitătii sale.

Art. 2. - Constituie concurentă neloială, în sensul prezentei legi, orice

act sau fapt contrar uzantelor cinstite în activitatea industrială si de
comercializare a produselor, de executie a lucrărilor, precum si de
efectuare a prestărilor de servicii.

Art. 3
Incalcarea obligatiei prevazute la art. 1 atrage raspundere civila,
contraventionala ori penala, in conditiile prezentei legi.

Art. 4. - Constituie contraventii următoarele fapte, dacă nu sunt

săvârsite în astfel de conditii încât să fie considerate, potrivit legii
penale, infractiuni:
a) aborgat de Legea concurentei 21/1996 ;
b) divulgarea, achizitionarea sau folosirea unui secret comercial de
către un comerciant sau un salariat al acestuia, fără consimtământul
detinătorului legitim al respectivului secret comercial si într-un mod
contrar uzantelor comerciale cinstite;
c) încheierea de contracte prin care un comerciant asigură predarea
unei mărfi sau executarea unor prestatii în mod avantajos, cu conditia
aducerii de către client a altor cumpărători cu care comerciantul ar
urma să încheie contracte asemănătoare;
d) comunicarea sau răspândirea în public de către un comerciant de
afirmatii asupra întreprinderii sale sau activitătii acesteia, menite să
inducă în eroare si să îi creeze o situatie de favoare în dauna unor
concurenti;
e) comunicarea, chiar făcută confidential, sau răspândirea de către un
comerciant de afirmatii mincinoase asupra unui concurent sau asupra

12
mărfurilor/serviciilor sale, afirmatii de natură să dăuneze bunului mers
al întreprinderii concurente;
f) oferirea, promiterea sau acordarea - mijlocit sau nemijlocit - de
daruri ori alte avantaje salariatului unui comerciant sau
reprezentantilor acestuia, pentru ca prin purtare neloială să poată afla
procedeele sale industriale, pentru a cunoaste sau a folosi clientela sa
ori pentru a obtine alt folos pentru sine ori pentru altă persoană în
dauna unui concurent;
g) deturnarea clientelei unui comerciant prin folosirea legăturilor
stabilite cu această clientelă în cadrul functiei detinute anterior la acel
comerciant;
h) concedierea sau atragerea unor salariati ai unui comerciant în
scopul înfiintării unei societăti concurente care să capteze clientii acelui
comerciant sau angajarea salariatilor unui comerciant în scopul
dezorganizării activitătii sale.

Contraventiile prevăzute la lit. a)-c) se sanctionează cu amendă de la

10.000.000 lei la 100.000.000 lei, iar cele prevăzute la lit. d)-h), cu
amendă de la 15.000.000 lei la 150.000.000 lei. Actualizarea
cuantumului amenzilor se face prin hotărâre a Guvernului, în functie
de rata inflatiei. Sanctiunea poate fi aplicată si persoanelor juridice.
Contraventiile se constată, la sesizarea părtii vătămate, a camerelor de
comert si industrie sau din oficiu, de către personalul de control
împuternicit în acest scop de Oficiul Concurentei, care aplică si
amenda.

În cazurile de concurentă neloială ce afectează în mod semnificativ

functionarea concurentei pe piata relevantă afectată Oficiul
Concurentei va sesiza Consiliul Concurentei pentru solutionarea cazului
în conformitate cu dispozitiile Legii concurentei nr. 21/1996.

Oficiul Concurentei va transmite camerelor de comert si industrie

teritoriale actele de decizie adoptate pentru cazurile de concurentă
neloială care constituie contraventie, conform prevederilor prezentei
legi.

Prevederile alin. 1 se completează cu dispozitiile Legii nr. 32/1968

privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor, cu modificările si
completările ulterioare, cu exceptia art. 13 si art. 25-27. Termenul de
prescriptie este de 3 ani.

Art. 5. - Constituie infractiune si se pedepseste cu închisoare de la 6

luni la 2 ani sau cu amendă de la 25.000.000 lei la 50.000.000 lei:
a) folosirea unei firme, inventii, mărci, indicatii geografice, unui desen

13
sau model industrial, unor topografii ale unui circuit integrat, unei
embleme sau unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele
folosite legitim de alt comerciant;
b) punerea în circulatie de mărfuri contrafăcute si/sau pirat, a căror
comercializare aduce atingere titularului mărcii si induce în eroare
consumatorul asupra calitătii produsului/serviciului;
c) folosirea în scop comercial a rezultatelor unor experimentări a căror
obtinere a necesitat un efort considerabil sau a altor informatii secrete
în legătură cu acestea, transmise autoritătilor competente în scopul
obtinerii autorizatiilor de comercializare a produselor farmaceutice sau
a produselor chimice destinate agriculturii, care contin compusi chimici
noi;
d) divulgarea unor informatii prevăzute la lit. c), cu exceptia situatiilor
în care dezvăluirea acestor informatii este necesară pentru protectia
publicului sau cu exceptia cazului în care s-au luat măsuri pentru a se
asigura că informatiile sunt protejate contra exploatării neloiale în
comert, dacă aceste informatii provin de la autoritătile competente;
e) divulgarea, achizitionarea sau utilizarea secretului comercial de
către terti, fără consimtământul detinătorului său legitim, ca rezultat al
unei actiuni de spionaj comercial sau industrial;
f) divulgarea sau folosirea secretelor comerciale de către persoane
apartinând autoritătilor publice, precum si de către persoane
împuternicite de detinătorii legitimi ai acestor secrete pentru a-i
reprezenta în fata autoritătilor publice;
g) producerea în orice mod, importul, exportul, depozitarea, oferirea
spre vânzare sau vânzarea unor mărfuri/servicii purtând mentiuni false
privind brevetele de inventii, mărcile, indicatiile geografice, desenele
sau modelele industriale, topografiile de circuite integrate, alte tipuri
de proprietate intelectuală cum ar fi aspectul exterior al firmei,
designul vitrinelor sau cel vestimentar al personalului, mijloacele
publicitare si altele asemenea, originea si caracteristicile mărfurilor,
precum si cu privire la numele producătorului sau al comerciantului, în
scopul de a-i induce în eroare pe ceilalti comercianti si pe beneficiari.

Prin mentiuni false asupra originii mărfurilor, în sensul alin. 1 lit. g), se
întelege orice indicatii de natură a face să se creadă că mărfurile au
fost produse într-o anumită localitate, într-un anumit teritoriu sau într-
un anumit stat. Nu se socoteste mentiune falsă asupra originii
mărfurilor denumirea unui produs al cărui nume a devenit generic si
indică în comert numai natura lui, în afară de cazul în care denumirea
este însotită de o mentiune care ar putea face să se creadă că are
acea origine.

14
Art. 6. - Persoana care săvârseste un act de concurentă neloială va fi
obligată să înceteze sau să înlăture actul, să restituie documentele
confidentiale însusite în mod ilicit de la detinătorul lor legitim si, după
caz, să plătească despăgubiri pentru daunele pricinuite, conform
legislatiei în vigoare.

ART. 7
Actiunile izvorind dintr-un act de concurenta neloiala sint de
competenta tribunalului locului savirsirii faptei sau in a carui raza
teritoriala se gaseste sediul piritului sau inculpatului; in lipsa unui
sediu este competent tribunalul domiciliului piritului sau inculpatului.

La cererea detinătorului legitim al secretului comercial instanta poate

dispune măsuri de interzicere a exploatării industriale si/sau
comerciale a produselor rezultate din însusirea ilicită a secretului
comercial sau distrugerea acestor produse. Interdictia încetează atunci
când informatia protejată a devenit publică.

Art. 8. - Actiunea penală în cazurile prevăzute la art. 5 se pune în

miscare la plângerea părtii vătămate ori la sesizarea camerei de
comert si industrie teritoriale sau a altei organizatii profesionale ori la
sesizarea persoanelor împuternicite de Oficiul Concurentei. În aplicarea
prezentei legi Oficiul Concurentei va avea puterile de investigatie
prevăzute la art. 39-46 din Legea concurentei nr. 21/1996.

ART. 9
Daca vreuna dintre faptele prevazute de art. 4 sau 5 cauzeaza daune
patrimoniale sau morale, cel prejudiciat este in drept sa se adreseze
instantei competente cu actiune in raspundere civila corespunzatoare.
Daca fapta prevazuta de aceasta lege a fost savirsita de un salariat in
cursul exercitarii atributiilor sale de serviciu, comerciantul va raspunde
solidar cu salariatul pentru pagubele pricinuite, afara de cazul in care
va putea dovedi ca, potrivit uzantelor, nu era in masura sa previna
comiterea faptei.
Persoanele care au creat impreuna prejudiciul raspund solidar pentru
actele sau faptele de concurenta neloiala savirsite.
Pentru luarea unei masuri ce nu sufera aminare se pot aplica
dispozitiile art. 581 si art. 582 din Codul de procedura civila.

ART. 10
Prin hotarirea data asupra fondului, instanta poate dispune ca
marfurile se chestrate sa fie vindute, dupa distrugerea falselor
mentiuni.

15
Din suma obtinuta in urma vinzarii se vor acoperi mai intii
despagubirile acordate.

ART. 11
O data cu condamnarea ori obligarea la incetarea faptei ilicite sau
repararea daunei, instanta poate obliga la publicarea hotaririi, in
presa, pe cheltuiala faptuitorului.

ART. 12
Dreptul la actiune prevazut de art. 9 se prescrie in termen de un an de
la data la care pagubitul a cunoscut sau ar fi trebuit sa cunoasca
dauna si pe cel care a cauzat-o, dar nu mai tirziu de 3 ani de la data
savirsirii faptei.

ART. 13
Dispozitiile prezentei legi se completeaza cu prevederile Codului de
procedura civila sau, dupa caz, ale Codului de procedura penala.

ART. 14
Dipozitiile prezentei legi se aplica si persoanelor fizice sau juridice
straine care savirsesc acte de concurenta neloiala pe teritoriul
Romaniei.

ART. 15
Prezenta lege intra in vigoare la data publicarii ei in Monitorul Oficial al
Romaniei.
Aceasta lege a fost adoptata de Senat in sedinta din 23 ianuarie 1991.

 
Reglementari internationale:
- Conventia de la Paris din 20.03.1883 pentru protectia proprietatii
intelectuale (art. 10 bis) si Actul aditional de la Bruxelles din 1900.  
Romania a ratificat aceasta conventie prin L din 13.03.1924.  
 
Calificarea faptelor de concurenta neloiala (dupa Paul Roubier, Le droit
de la propriete industrielle , tome I, Sirey 1952, p.504):
I           confuzia in detrimentul concurentului lezat
II          denigrarea in detrimentul concurentului lezat
III        actele de dezorganizare interna a intreprinderii concurente

16
IV        mijloace de dezorganizare generala a pietei (acapararea agresiva a
clientelei)
 
Ripert, Roblot clasifica astfel:
- denigrarea
- confuzia
- parazitismul economic
- dezorganizarea concurentului
            Dupa cum s-a remarcat (P. Roubier, op.cit., p. 504), exista
aproapte tot atatea clasificari ale faptelor de concurenta neloiala, cati
autori sunt.  Totusi, in Franta cel putin clasificarea lui Roubier a fost
imbratisata de majoritatea docrtinei si a jurisprudentei, pana acolo incat s-
a ajuns ca fapte care nu se incadreaza in una din cele 4 categorii, sa nu fie
considerate fapte de concirenta neloiala.
 
            Nu ne vom ocupa aici de faptele de concurenta neloiala cu
elemente de extraneitate (publicitatea mincinoasa trans-frontiera,
dumpingul internationalde marfuri, subventiile la export, etc.), ci numai
de faptele de concurenta neloiala desfasurate in cadrul unei piete
relevante nationale.
 
            Legea nr.11/1990 defineste intr-un text general (art.1), ce este
faptul de concurenta neloiala, iar in alte articole sunt furnizate exemple de
asemenea fapte.  Din acest punct de vedere, se asemenea cu legea germana
(Gesetz gegen den unlauteren Wettbewerb, din 7 iunie 1909).   Dupa cum
s-a demonstrat, tarile care au avut un concept legislativ atat de general
asupra concurentei neloiale, au dezvoltat intial sistemul dreptului
concurentei neloiale in scopul protejarii concurentilor, si numai ca efect
secundar aplicarea legislatiei respective a dus si la protejarea altor agenti
economici sau a consumatorilor.   Ulterior, jurisprudenta si amendamentele
aduse legislatiei initiale au condus la luarea in considerare, tot mai
frecvent, in procesul de aplicare al legislatiei concurentei neloiale, si
efectele actelor respective asupra unor agenti economici neconcurenti si a
consumatorilor.   In ceea ce priveste tarile care nu au avut in mod
traditional conceptul de concurenta neloiala in dreptul lor privat, ele au
adoptat dispozitii penale care sanctionau practicile care ducea in eroare
sau erau neoneste (de ex., SUA, Australia si Canada).   Principalul merit al
unei clauze generale este ca permite ca legea sa fie aplicata si unor fapte
nou aparute.  Pe de alta parte, este de dorit ca legea sa sanctioneze (sa
descrie) si faptele de concurenta neloiala cele mai importante, pentru a

17
oferi un anumit ghid de conduita agentilor economici si o anumita
orientare instantelor.

Bibliografie

1. Concurenta neloiala – Valeria Constantinescu . Editura RENTROP SI

STRATON 2004
2. Ghid pentru practicieni in dreptul concurentei
Diana Ungureanu,Paul Prisecaru,Valentin Mircea,Norbert Maier,Sorin Fusea,Fabio Filpo,Adina
Claici,Cristina Butacu,Marius Bulancea,Diana Ungureanu,Paul Prisecaru,Valentin Mircea,Norbert
Maier,Sorin Fusea,Fabio Filpo,Adina Claici,Cristina Butacu,Marius Bulancea
3. https://ro.wikipedia.org/wiki/Concuren%C8%9B%C4%83_neloial%C4%83

18