Concurenta neloiala

Practicile anticoncurentiale reprezinta mijloace neoneste folosite de unii agenti economici pentru atragerea clientelei concurentilor. Daca in Occident aceste practici sunt tratate cu sanctiuni dure, la noi legea este mult prea slaba pentru a-i tine in frau pe diversionisti Prin definitie, concurenta neloiala consta in orice act sau fapt contrar uzantelor cinstite n activitatea industriala si de comercializare a produselor, de executie a lucrarilor, precum si de efectuare a prestarilor de servicii (art. 2 din Legea nr. 11 din 1991 privind combaterea concurentei neloiale, completata si modificata de Legea nr. 298 din 7 iunie 2001). Prin urmare, avem de-a face cu o definitie care permite o apreciere extrem de larga a faptelor de concurenta neloiala. Art. 4 si 5 din Legea nr. 11/1991 definesc principalele acte de concurenta neloiala de natura penala si contraventionala, nsa aceasta lista nu este si nu poate fi exhaustiva n privinta practicilor anticoncurentiale. Dupa cum remarca expertii Organizatiei Mondiale a Proprietatii Intelectuale, exista ntotdeauna acte noi de concurenta neloiala, de vreme ce, n aparenta, nu exista nici un fel de limite ale inventivitatii n domeniul concurentei. Orice ncercare de a cuprinde toate actele de concurenta prezente si viitoare ntr-o definitie cuprinzatoare care, n acelasi timp, prezinta toate comportamentele interzise si este destul de flexibila pentru a se adapta noilor practici comerciale a esuat pna n prezent. Actele parazitare (free riding) Asa-numita concurenta parazitara, concept larg vehiculat in lumea occidentala (sub terminologia free riding sau parasitisme), inseamna ca un agent al pietei traieste ca un parazit, pe seama muncii altora, tragand foloase din eforturile si reputatia celorlalti. In alte tari, astfel de practici au fost recunoscute pe cale legislativa drept acte specifice de concurenta neloiala, primind ncadrari specifice. In Romnia, Legea privind combaterea concurentei neloiale nu prevede incadrari penale si nici macar contraventionale pentru astfel de manifestari. Ramane doar raspunderea civila. Dar pentru asta este necesara o actiune in justitie, demarata de partea lezata, ceea ce inseamna o mare intarziere pentru luarea unor masuri impotriva faptelor anticoncurentiale. Aceste practici se regasesc pe piata sub cele mai diverse forme, cum ar fi imitarea parazitara a metodelor de publicitate, a tipului de promovare, referiri abuzive la companii sau marci de prestigiu. Anumite actiuni vizeaza transferarea imaginii favorabile create de reputatia unor marci asupra propriilor produse sau servicii. Cei care recurg la astfel de practici neloiale utilizeaza, n contextul comercializarii si al publicitatii produselor lor, expresii ca: gen, de tipul, ca si produsul X, mod, stil, marca, gust, dupa reteta sau alte mentiuni asemanatoare. Cu alte cuvinte, ncearca sa atraga asupra produselor lor avantajele garantiilor de calitate conferite de marci consacrate. O serie de legi speciale aparute recent, cum ar fi H.G. 106/7.02.2002, privind etichetarea alimentelor, art. 6, alin. 4 din Anexa nr. 1, interzic expres utilizarea unor

astfel de termeni. Aceste restrictii si au originea tocmai n ideea de a reprima manifestarile neloiale ale concurentei care, folosind o astfel de publicitate si practicnd, eventual, preturi mai scazute, poate deturna o parte din clientela celor care, prin eforturile lor, au consacrat marcile respective. Deturnarea clientelei Un caz anticoncurential frecvent este inregistrarea unui nume de domeniu identic cu un semn distinctiv care deja exista, in scopul de a crea confuzie in randul consumatorilor si de a acapara clientela concurentilor. Dupa nenumaratele procese referitoare la domenii, transate in favoarea reclamantilor, practicile neloiale de acest gen s-au extins pe alte directii pe Internet. Mai nou, Google este in procese cu mai multe companii pentru ca a vandut cuvinte-cheie si metatag-uri constand in denumirile unor marci celebre. Afacerea Imaje versus Wolke este un alt caz celebru ajuns in manualele de drept. Compania Wolke, care vindea cerneala pentru imprimantele Imaje, a inregistrat drept nume de domeniu http://www.imaje-ink.com, carei dirija pe internauti catre site-ul sau http://www.wolk-ink.de. Judecatorii au relevat riscul de confuzie pentru consumatorii cu atentie medie, tentati sa atribuie aceeasi origine pentru cerneala ca si pentru imprimante. O alta maniera, mai ocolita, de deturnare a clientelei a fost cea folosita de France Telecom. Societatea SFR, titulara a marcii SFR, care dispunea deja de numele de domeniu http://www.sfr.fr, a constatat ca societatea americana W3 System Inc a depus nume de domeniu http://www.sfr.com, cu conexiuni pornind de pe site-ul France Telecom, concurenta SFR. Si in acest caz, deturnarea clientelei este perfect caracterizata, chiar daca a existat o companie interpusa. Confuzie privind semnele distinctive Este vorba despre imitarea marcilor emblemelor, ambalajelor si a oricarui alt insemn caracteristic al societatii respective. In afara de infractiunea de contrafacere a marcilor, pedepsita de art. 83 din Legea nr. 84/1996, privind marcile si indicatiile geografice, aceste fapte pot face obiectul infractiunii de concurenta neloiala, n masura n care folosirea fara drept a unor marci identice ori similare este de natura a produce confuzie. In dreptul concurentei comerciale, prin confuzie se intelege actul de concurenta neloiala care consta in disimularea credibila a propriei activitati de piata a autorului, sub aparenta semnelor distinctive ale concurentului lezat sau ale unui colectiv de concurenti. Conform art. 5 lit. a din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale, constituie infractiune si se pedepseste cu nchisoare de la sase luni la doi ani sau cu amenda de la 25.000.000 lei la 50.000.000 lei folosirea unei firme () marci, indicatii geografice, unui desen sau model industrial (), a unei embleme sau a unui ambalaj de natura sa produca confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant. Confuzia poate fi provocata nu doar de o contrafacere sau o imitatie servila a semnelor distinctive ale altui comerciant. Aceasta imitatie poate sa fie numai partiala, dar, n masura n care atinge elemente caracteristice, poate crea confuzie. De exemplu, instanta franceza a considerat ca marca La vache serieuse produce un risc de confuzie cu bine cunoscuta marca La vache qui rit, ntruct creeaza impresia unei origini comune a produselor.

Un litigiu de rasunet a avut loc ntre companiile France Telecom si Communication Media Services, avand ca obiect marcile Pages Jaunes si Pages Soleil. Instanta franceza a condamnat compania Communication Media Services considernd ca utilizarea marcii Page Soleil este de natura sa creeze confuzie cu bine cunoscuta marca Page Jaunes. Conform instantei franceze, cuvntul soleil duce cu gndul la culoarea galbena si comporta si similaritati auditive, avnd acelasi numar de termeni si silabe ca si culoarea galbena. Legea incrimineaza faptele de natura sa produca confuzie, ceea ce nseamna ca, pentru a fi n prezenta unui act de concurenta neloiala, nu este necesar sa se fi produs deja o confuzie, ci doar sa existe un risc n acest sens. Riscul de confuzie se raporteaza la consumatorul obisnuit, cu atentie mijlocie, cu un nivel de educatie si de inteligenta mediu, comun. Totusi, daca produsul este targetat pe o categorie de consumatori initiati, specializati oarecum n utilizarea acestuia, riscul de confuzie se apreciaza n functie de acesti consumatori.