Infracţiuni economice

1. Caracterizarea generală a infracţiunilor economice;

2. Fabricarea sau punerea în circulaţie a semnelor băneşti false sau a titlurilor de
valoare false (art. 236 C.pen.);
3. Fabricarea sau punerea în circulaţie a cardurilor sau a altor instrumente de plată
false (art. 237 C.pen.);
4. Dobândirea creditului, împrumutului sau despăgubirii/ indemnizaţiei de
asigurare prin înşelăciune (art. 238 C.pen.);
5. Încălcarea regulilor de creditare, politicilor de acordare a împrumuturilor sau
regulilor de acordare a despăgubirii / indemnizaţiei de asigurare (art. 239 C.pen.);
6. Practicarea ilegală a activităţii de întreprinzător (art. 241 C.pen.);
7. Spălarea banilor (art. 243 C.pen.);
8. Evaziunea fiscală a întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor (art. 244 CP);
9. Evaziunea fiscală a persoanelor fizice; (art. 244ˡ C.pen.);
10. Contrabanda (art. 248 C.pen.);
11. Eschivarea de la achitarea drepturilor de import (art. 249 C.pen.);
12. Insolvabilitatea intenționată (art. 252 C.pen.);
13. Insolvabilitatea fictivă (art.253 C.pen.).

1. Caracterizarea generală a infracţiunilor economice.

Obiectul juridic generic al infracțiunii îl constituie relaţiile sociale ce sunt condiţionate

de protejarea sistemului economic al statului.
Obiectul juridic special al infracțiunii reprezintă relaţiile sociale care reflectă protejarea
unor domenii concrete de activitate economică (activitatea în întreprinzător, sistemul monetar
sistemul bugetar şi fiscal etc.).
Obiectul material al infracțiunii se stabilește în funcţie de infracţiunea la care este
prezent: bancnotele, monedele metalice, valuta străină – art.236 C.pen.; cardurile – art.237
C.pen.; mărfurile şi alte obiecte de contrabandă – art.248 C.pen.; etc.
Latura obiectivă a infracţiunilor – în majoritatea cazurilor se realizează prin acţiune.
Sunt infracţiuni care pot fi săvârşite atât prin acţiune, cît şi prin inacţiune (evaziunea
fiscală a întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor – art.244 C.pen.; evaziunea fiscală a
persoanelor fizice – art.244/1 C.pen.; contrabanda – art. 248 C.pen. etc.)
Unele din infracţiunile din acest capitol au o componenţă formală (de exemplu, art.236,
237, 241/1, 243, 246/1, 247, 248, 256, 257 alin.(1) şi (2) Cpen. etc.). Celelalte infracţiuni au o
componenţă materială (art.238-241, 242, 244-245/2, 246/2, 249-250, 257 alin.(3) – (4), 258 etc.
C.pen.).
Latura subiectivă a infracțiunii se exprimă prin intenţie (directă sau indirectă), adică
făptuitorul îşi dădea seama de caracterul prejudiciabil al acţiunii sau inacţiunii sale, a prevăzut
urmările ei prejudiciabile, le-a dorit sau admitea, în mod conştient, survenirea acestor urmări.
Scopul săvârșirii infracțiunii poate fi ca semn obligatoriu la următoarele infracțiuni:
art.236 C.pen. - scopul de a pune în circulaţie semne băneşti false sau titluri de valoare false;
art.237 C.pen. - scopul de a pune în circulaţie carduri false sau alte instrumente de plată false;
art.238 C.pen. - scopul obţinerii unui credit, a unui împrumut sau a unei despăgubiri/
indemnizaţii de asigurare, ori al majorării sumei acestora, ori al obţinerii unui credit sau
împrumut în condiţii avantajoase; etc.
Subiect infracțiunii reprezintă persoana fizică, responsabilă cu vârsta de 16 ani. În unele
cazuri acesta poate fi și persoana juridică: art.236-238, 240, 241, 242, alin.(l) art.242 1, art.2422,
alin.(l) art.243, art.244, 245-2453, 2455- 245 , 245 , 246,246,248-250, alin.(l) art.2501, art.251 şi
257 C.pen.
Clasificarea infracţiunilor economice:
1. Infracţiuni săvârşite în sfera financiar-creditară (art.236-240, 244, 244/1, 245-245/12,
250 C.pen.);
2. Infracţiuni săvârşite în sfera activităţii de întreprinzător (art.241, 241/1, 241, 242/1,
242/2, 252 şi 253 C.pen.);
3. Infracţiuni săvârşite în sfera distribuirii de bunuri (art.243, 246, 247, 251 C.pen.);
4. Infracţiuni ce atentează la regimul vamal de trecere a bunurilor (art.248, 249 C.pen);
5. Infracţiuni săvârşite în sfera consumului de bunuri, servicii şi lucrări (art.255-257
C.pen.);
6. Infracţiuni săvîrşite în sfera exploatării fondului de locuinţe (art.258 C.pen.).

2. Fabricarea sau punerea în circulaţie a semnelor băneşti false sau a titlurilor de

valoare false.

Noțiunea legală (art.236 C.pen.):

(1) Fabricarea în scopul punerii în circulaţie sau punerea în circulaţie a semnelor băneşti
(bancnotelor şi monedelor metalice, inclusiv a celor jubiliare şi comemorative, emise de Banca
Naţională a Moldovei sau de organul autorizat al unui stat străin sau al unei uniuni monetare de
state străine), a valorilor mobiliare de stat sau a altor titluri de valoare false, utilizate pentru
efectuarea plăţilor.
(2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite:
a) - exclusă
b) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;
c) în proporţii deosebit de mari.

Obiectul juridic special al infracțiunii reprezintă relaţiile sociale din domeniul financiar-
bancar, ce sunt condiţionate de protejarea sistemului monetar al statului.
Obiectul material al infracțiunii se stabileşte în funcţie de modalitatea normativă de
comitere a infracţiunii:
 În cazul contrafacerii, banii falşi nu constituie obiect material, ci produs al infracţiunii. În
acest caz obiectul material îl formează materialele utilizate la realizarea falsului (hârtia,
vopseaua, fibrele de color etc.).
 În cazul alterării sau punerii în circulaţie acesta îl formează:
a. semnele băneşti (bancnotele şi monedele metalice, inclusiv a celor jubiliare şi
comemorative, emise de Banca Naţională a Moldovei sau de organul autorizat al unui stat străin
sau al unei uniuni monetare de state străine);
În conformitate cu Hotărârea Plenului CSJ al RM cu privire la practica judiciară în
cauzele penale despre fabricarea sau bunerea în circulație a semnelor bănești false sau a
titlurilor de valoare falsă, nr.23 din 29.10.2001, sub noţiunea de bancnote şi monede metalice
trebuie să se înţeleagă bancnote ca bilete de hîrtii, monedele metalice emise de Banca Naţională
a Republicii Moldova precum şi valuta străină ca ban al altui stat sub formă de bancnote ori
monede metalice aflate în circulaţie.
Necesită de menționat că monedele metalice jubiliare şi comemorative false reprezintă
obiectul material al infracţiunii doar atunci când făptuitorul le percepe ca mijloace de plată în
economia naţională. În cazul în care făptuitorul le v-a percepe în calitate de obiecte cu valoare
numismatică, acestea nu vor constitui obiect material al infracțiunii.
Nu formează obiect material al infracțiunii date banii scoşi din circulaţie (monedele vechi;
semnele băneşti ale fostei URSS etc).
De asemenea nu pot avea calitatea de obiect material al infracțiunii prevăzute la art.236
C.pen. semnele băneşti emise de autorităţile neconstituţionale din Transnistria, Osetia de Sud,
Republica Turcă a Ciprului de Nord sau din alte asemenea formaţiuni statale autoproclamate.
Fabricarea unor asemenea semne băneşti false poate fi calificată ca pregătire de infracțiune
prevăzute la art.190 sau 196 C.pen., sau la art.105 sau 106 din Codul contravenţional.
b. Valori mobiliare garantate de stat sau alte titluri de valoare utilizate pentru
efectuarea plăților.
Valorile mobiliare garantate de stat sunt valorile mobiliare emise de autorităţile
administraţiei publice centrale (de exemplu, de Ministerul Finanţelor) sau de autorităţile
administraţiei publice locale din Republica Moldova sau din alte state;
Prin alte titluri de valoare necesită de a înţelege valorile mobiliare al căror emitent este nu
o autoritate a administraţiei publice, dar o altă persoană juridică, participantă la piaţa de capital
din Republica Moldova sau dintr-un alt stat (se are în vedere valorile mobiliare emise de băncile
comerciale din Republica Moldova sau dintr-un alt stat; ex: acţiune, certificatul bancar de
depozit, cambia, bon de tezaur etc.).
Certificatul bancar de depozit este o valoare mobiliară care atestă depunerea mijloacelor
băneşti într-o bancă şi dreptul deţinătorului certificatului de primire, la expirarea termenului
stabilit, a sumei depunerii şi a dobânzii aferente.
Cambia bancară este un titlu de credit care reprezintă o creanţă scrisă, întocmită conform
prevederilor legii, cuprinzînd ordinul necondiţionat dat de trăgător (emitent) către tras (plătitor)
de a plăti imediat sau la scadenţă o sumă anumită prezentatorului cambiei sau persoanei indicate
în cambie, sau la ordinul acestei persoane.
Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin două acţiuni alternative:
1. Fabricarea semnelor băneşti, a valorilor mobiliare sau a altor titluri de valoare.
Fabricarea se realizează prin două metode:
a. Contrafacarea, denumită şi plăsmuire, reprezintă acţiunea prin care sunt confecţionate,
reproduse bancnotele, monedele, valuata străină, valorile mobiliare sau alte titluri de valoare,
care le imită pe cele adevărate (prin copiere, imprimare, fotografiere, turnarea sau baterea
acestora).
b. Alterarea reprezintă acţiunea de schimbare, de modificare a conţinutului sau aspectului
unei bancnote, monede sau a unei valori adevărate prin denaturarea semnelor distinctive a
acestora (de pildă schimbarea cifrelor de pe o bancnotă, modificarea compoziţiei în cazul unei
monede etc.).
Nu va exista infracţiune dacă imitarea este grosolană, total necorespunzătore şi nu poate fi
introdusă în circuitul monetar (de exemplu, bancnota falsă depăşeşte în mod vădit dimensiunile
originalului, bancnota are o altă culoare decât originalul).
 În cazul în care banii sunt fabricați cu scopul de a comite un furt sau o altă infracțiune, iar
făptuitorii au fost priși până a comite infracțiunea dată, atunci v-a exista doar etapa de pregătire
de infracțiunie.
2. Punerea în circulaţie constă în operaţiunea de introducere în angrenajul circuitului
monetar a banilor falşi sau a titlurilor de valoare falsă. În această modalitate fapta poate fi
săvârşită prin efectuarea de plăţi, schimburi, donaţii, substituirea unei valori adevărate cu una
falsă, vânzare, darea în împrumut etc.
Nu constituie punere în circulaţie acţiunea ce mărturiseşte intenţia făptuitorului de a se
izbăvi de banii falşi: de exemplu, aruncarea, abandonarea etc.
Păstrarea, procurarea, transportarea sau expedierea semnelor băneşti sau a titlurilor de
valoare false în scopul punerii în circulaţie necesită a fi calificată ca pregătire de infracțiunea
prevăzută la art.236 C.pen.
Infracţiunea data are o compoență formală.
Fabricarea se consideră consumată din momentul obţinerii de către făptuitor măcar a unei
bancnote, monede sau valori false, neavând relevanţă dacă aceasta a reuşit sau nu să-i pună în
circulaţie.
Punerea în circulaţie se consideră consumată din momentul pătrunderii banilor falşi în
circulaţia obişnuită, adică din momentul remiterii măcar a unei bancnote, monede sau valori
false.
Latura subiectivă a infracţiunii se exprimă prin vinovăție sub formă de intenţie directă.
Făptuitorul îşi dădea seama de caracterul prejudiciabil al acţiunii sale, a prevăzut urmările ei
prejudiciabile și a dorit în mod conştient survenirea acestor urmări.
Acţiunea de fabricare trebuie să fie comisă în scopul punerii în circulaţie a semnelor
băneşti sau a titlurilor de valoare falsă.
Subiectul infracţiunii - poate fi atât persoana fizică responsabilă cu vârsta de 16 ani, cât şi
persoana juridică.
Folosirea situaţiei de serviciu la săvârşirea fabricării sau punerii în circulaţie a semnelor
băneşti sau a titlurilor de valoare false necesită a fi calificate în concurs cu infracțiunea prevăzută
la art.327 sau 335 C.pen.
La art.236 alin. (2) C.pen. este agravată răspunderea penală pentru aceleași acțiuni
săvârșite:
b) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;
În conformitate cu art.46 C.pen., grupul criminal organizat este o reuniune stabilă de
persoane care s-au organizat în prealabil pentru a comite una sau mai multe infracţiuni.
Se consideră organizaţie (asociaţie) criminală o reuniune de grupuri criminale organizate
într-o comunitate stabilă, a cărei activitate se întemeiază pe diviziune, între membrii organizaţiei
şi structurile ei, a funcţiilor de administrare, asigurare şi executare a intenţiilor criminale ale
organizaţiei în scopul de a influenţa activitatea economică şi de altă natură a persoanelor fizice şi
juridice sau de a o controla, în alte forme, în vederea obţinerii de avantaje şi realizării de interese
economice, financiare sau politice (art.47 C.pen.)
c) în proporţii deosebit de mari.
Se are în vedere atunci când valoarea semnelor băneşti false sau a titlurilor de valoare false
este în proporţii care depăşeşte 40 de salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin
hotărîrea de Guvern în vigoare la momentul săvîrşirii faptei. Pentru anul 2020 salariul mediu
prognozat pe economie este de 7953 lei, proporţiile deosebit de mari constituind 318120 lei.
 3. Fabricarea sau punerea în circulaţie a cardurilor sau a altor instrumente de plată
false.

Noțiunea legală (art.237 C.pen.):

(1) Fabricarea în scopul punerii în circulaţie sau punerea în circulaţie a cardurilor, a
tichetelor de masă sau a altor instrumente de plată false, care nu reprezintă semne băneşti sau
titluri de valoare, dar care confirmă, stabilesc sau acordă drepturi sau obligaţii patrimoniale.
(2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite:
a) - exclusă
b) de un funcţionar ori alt salariat în exerciţiul funcţiunii;
c) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;
d) în proporţii deosebit de mari.

Obiectul juridic special al infracțiunii reprezină ansamblul relaţiilor sociale din sistemul
financiar-bancar condiţionate de circulaţia cardurilor şi a altor carnete de plată.
Obiectul material al infracțiunii constituie cardurile, ordinele de plată, cecurile,
dispoziţiile incaso, dispoziţiile de plată acceptate etc.
Noţiunea de card corespunde cu noţiunea de card bancar prevăzută la art.1810 C.civ.:
“Cardul bancar este un instrument de plată emis de o bancă (emitent) care permite titularului
cardului să retragă bani în numerar, să efectueze transfer de sume băneşti în limitele
disponibilului din contul său în banca emitentă ori din contul liniei de credit acordată de
aceasta”.
În cazul în care făptuitorul efectuează o operaţiune cu cârdul străin, pe care l-a găsit sau l-a
sustras, cunoscând numărul personal de identificare, acesta v-a fi tras la răspundere penală în
conformitate cu art.186 C.pen. Chiar dacă făptuitorul poate ajunge, pe căi frauduloase, în posesia
cârdului şi a numărului de identificare, sustragerea însăşi o va comite pe ascuns.
Ordinul de plată (dispoziţia de plată) este definit la art.1777 alin. (1) C.civ.: “Ordinul de
plată (dispoziţie de plată), aferent transferului de credit, este dispoziţia dată de o persoană
(ordonator) unei bănci (bancă ordonatoare) de a plăti o anumită sumă în favoarea unei alte
persoane (beneficiar) pentru stingerea unei obligaţii băneşti a ordonatorului faţă de beneficiar.
Potrivit art.1801 C.civ. prin acreditivul documentar se înțelege un aranjament, oricum ar fi
denumit sau descris, prin care o bancă (banca emitentă), acţionînd la cererea clientului său
(ordonatorului) şi conform instrucţiunilor acestuia sau în nume propriu, efectuează o plată către
un terţ (beneficiar) ori la ordinul acestuia sau acceptă şi plăteşte cambii trase de către beneficiar,
sau autorizează o altă bancă să efectueze o astfel de plată ori să accepte şi să plătească asemenea
cambii.
Incasoul documentar, potrivit art.1806 C.civ. este un aranjament prin care o bancă (banca
remitentă) se obligă să manipuleze, conform instrucţiunilor date de clientul (emitentul) său,
documente financiare (cambii, bilete la ordin, cecuri sau alte instrumente similare utilizate pentru
a obţine efectuarea plăţii), însoţite de documente comerciale (facturi, documente de transport,
valori mobiliare, alte documente similare care nu sînt documente financiare), pentru a obţine,
inclusiv prin intermediul unei alte bănci (bancă însărcinată cu încasarea), plata sau acceptarea
cambiilor emise ori pentru a elibera documente contra plăţii sau contra acceptării cambiilor
emise.
Deasemenea trebuie de tras atenția la faptul că aceste să fie folosite în calitate de mijloace
de plată, să fie practic identice ( pentrua oferi credibilitate) cu cele originale și să nu fie scoase
din circuit.
Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin două acţiuni alternative:
1. Fabricarea cardurilor sau a altor carnete de plată false.
La rândul său, modalitatea normativă de fabricare se prezintă sub două modalităţi faptice
cu caracter alternativ:
a) contrafacere - confecţionarea cardurilor sau altor instrumente de plată false, care imită
cardurile sau alte instrumente da plată autentice;
b) alterare - fabricarea parţială a cardurilor sau a altor instrumente de plată false. Altfel
spus, alterarea se exprimă în modificarea conţinutului sau a aspectului cardurilor sau al altor
instrumente de plată autentice.
2. Punerea în circulaţie a cardurilor sau a altor carnete de plată false.
Infracţiunea are o componenţă formală şi se consideră consumată din momentul comiterii
uneia dintre acţiunile menţionate.
Latura subiectivă a infracţiunii se exprimă prin vinovăție sub formă de intenţie directă.
Făptuitorul îşi dădea seama de caracterul prejudiciabil al acţiunii sale, a prevăzut urmările ei
prejudiciabile și a dorit în mod conştient survenirea acestor urmări.
Acţiunea de fabricare trebuie să fie comisă în scopul punerii în circulaţie a cardurilor sau a
altor instrumentede plată false.
Subiectul infracţiunii poate fi atât persoana fizică responsabilă cu vârsta de 16 ani, cât şi
persoana juridică.
La art.237 alin. (2) C.pen. este agravată răspunderea penală pentru aceleași acțiuni
săvârșite:
b) de un funcţionar ori alt salariat în exerciţiul funcţiunii;
În conformitate cu art.l din Codul muncii al Republicii Moldova, adoptat de Parlamentul
Republicii Moldova la 28.03.2003, salariat este persoana fizică (bărbat sau femeie) care
prestează o muncă conform unei anumite specialităţi, calificări sau într-o anumită funcţie, în
schimbul unui salariu, în baza contractului individual de muncă.
De asemenea, salariatul poate fi, inclusive, un funcționar public sau privat.
Fapta prejudiciabilă prevăzută la art.237 alin.(2) lit.b) C.pen. exclude calificarea
suplimentară cu infracțiunile prevăzute la art.327 și 335 C.pen.
c) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;
A se vedea explicația dată la art.236 alin.(2) lit.b).
d) în proporţii deosebit de mari.
A se vedea explicația dată la art.236 alin.(2) lit.c).

4. Dobândirea creditului, împrumutului sau despăgubirii/ indemnizaţiei de asigurare

prin înşelăciune.

Noțiunea legală (art.238 C.pen.):

(1) Prezentarea cu bună ştiinţă a unor informaţii false în scopul obţinerii unui credit,
împrumut sau despăgubiri / indemnizaţiei de asigurare sau majorării sumei acestora, sau obtinerii
unui credit sau împrumut în condiţii avantajoase, dacă prin aceasta au fost cauzate instituţiei
financiare, organizaţiei financiare nebancare, asociaţiei de economii şi împrumut sau
asigurătorului daune în mărime mai mare sau egală cu 500 unităţi convenţionale.
(2) Aceleaşi acţiuni care au cauzat daune în proporţii deosebit de mari.

Obiectul juridic special al infracțiunii reprezintă relaţiile sociale ce sunt condiţionate de

activitatea de creditare des defăşurată instituţii financiar-bancare, activitatea de acordare a
împrumuturilor de instituţiile financiare nebancare, asociaţiile de economii şi de împrumut şi
activitatea de asigurare realizată de companiile de asigurare.
Obiectul material al infracțiunii îl poate forma actele care conţin informaţii false.
Victimă a infracţiunii poate fi instituţiile financiar-bancare, instituţiile financiare
nebacare, asociaţiile de economii şi de împrumut, companiile de asigurare.
În conformitate cu Legea instituţiilor financiare din 21 mai 1995 prin instituţie financiară
se are în vedre persoana juridică ce acceptă depozite sau echivalente ale acestora netransferabile
prin nici un instrument de plată şi care utilizează total sau parţial aceste mijloace pentru a acorda
credite sau a face investiţii pe propriul cont şi risc.
În conformitate cu Legea asociaţiilor de economii şi împrumut din 21.06.2007, prin
asociaţie de economii şi împrumut se are în vedere organizaţia necomercială cu statut juridic
special, constituită benevol de persoane fizice şi juridice, asociate pe principii comune, care
acceptă de la membrii săi depuneri de economii, le acordă acestora împrumuturi, precum şi alte
servicii financiare, în conformitate cu categoria licenţei pe care o deţine.
Prin asigurator, potrivit Legii cu privire la asigurări se are în vedere persoana juridică
înregistrată în Republica Moldova care, în condiţiile prezentei legi, deţine licenţă pentru
desfăşurarea activităţii de asigurare (reasigurare).
Latura obiectivă a infracţiunii include trei semne:
1) Fapta prejudiciabilă reprezintă acţiunea de prezentare a unor informaţii false instituţiei
financiar-bancare, asociaţiei de economii şi împrumut sau asigurătorului.
Acţiunea se săvârşeşte în formă scrisă, prin prezentarea de către solicitant a unor
documente ce conţin informaţii false.
La obţinerea unui credit de la o instituţie financiar-bancară sau a unui împrumut de la o
asociaţie de economii şi împrumut aceste informaţii se pot referi la situaţia financiară a
întreprinderii, venitul obţinut de către solicitant, garanţiile oferite etc.
La obţinerea indemnizaţiei sau a despăgubirii de la asigurator informaţiiile false se pot
referi la riscul asigurat, împrejurările asupra preluării riscului, cauzele şi circumstanţele de
producere a riscului, pagubele provocate,
Uzul de fals se absoarbe în infracţiunea incriminată la art.238 C.pen., fără a necesita o
calificare în concurs cu art.361 C.pen. Dacă făptuitorul a antefactum a confecţionat documente,
fapta va fi calificată în concurs cu art.361 C.pen.
2) Urmarea prejudiciabilă – cauzarea instituţiei financiare, organizaţiei financiare
nebancare, asociaţiei de economii şi împrumut sau asigurătorului daune în mărime mai mare sau
egală cu 500 unităţi convenţionale;
3) Legătura de cauzalitate între acţiune şi urmarea prejudiciabilă.
Nu poate fi aplicată prevederea de la art.238 C.pen. în cazul în care acţiunea fie de obţinere
a unui credit, a unui împrumut sau a unei despăgubiri/indemnizaţii de asigurare, fie de majorare a
sumei acestora, fie de obţinere a unui credit sau împrumut în condiţii avantajoase, are ca premisă
nu acţiunea de prezentare a unor informaţii false, dar o altă acţiune sau inacţiune. De exemplu,
dacă creditul este obţinut pe calea remunerării necuvenite a funcţionarului bancar care are
competenţa de a decide asupra acordării creditului, solicitantul de credit va răspunde pentru una
din infracţiunile prevâ zute la art.334 C.pen. şi, eventual, pentru infracţiunea specificată la art.42
şi alin.(l) art.239 C.pen.
Infracţiunea are o componenţă materială şi se consideră consumată din momentul
survenirii urmării prejudiciabile menţionate mai sus.
Latura subiectivă a infracţiunii se exprimă prin vinovăție sub formă de intenţie directă.
Făptuitorul îşi dădea seama de caracterul prejudiciabil al acţiunii sale, a prevăzut urmările ei
prejudiciabile și a dorit în mod conştient survenirea acestor urmări.
Pentru existenţa componenţei de infracţiune este necesar ca fapta să fie săvîrşită în unul din
următoarele scopuri alternative:
1. în scopul obţinerii unui credit, împrumut sau despăgubirii/ indemnizaţiei de asigurare;
2. majorării sumei acestora;
3. obţinerii unui credit sau împrumut în condiţii avantajoase.
Subiectul infracţiunii poate fi atât persoana fizică responsabilă cu vârsta de 16 ani, cât şi
persoana juridică.
La art.238 alin. (2) C.pen. este agravată răspunderea penală pentru aceleași acțiune ce a
căuzat daune în proporţii deosebit de mari.
A se vedea explicația dată la art.236 alin.(2) lit.c).

5. Încălcarea regulilor de creditare, politicilor de acordare a împrumuturilor sau

regulilor de acordare a despăgubirii / indemnizaţiei de asigurare.

Noțiunea legală (art.237 C.pen.):

(1) Acordarea unui credit, împrumut sau despăgubirii / indemnizaţiei de asigurare cu
încălcarea intenţionată a legii, regulilor de creditare, politicilor de acordare a împrumuturilor sau
normelor de prudenţă financiară, dacă prin aceasta au fost cauzate instituţiei financiare,
organizaţiei financiare nebancare, asociaţiei de economii şi împrumut sau asigurătorului daune în
mărime mai mare sau egală cu 500 unităţi convenţionale.
(2) Aceleaşi acţiuni care:
a) au cauzat instituţiei financiare, asociaţiei de economii şi împrumut, organizaţiei
financiare nebancare sau asigurătorului daune în proporţii deosebit de mari;
b) au condus la insolvabilitatea instituţiei financiare, asociaţiei de economii şi împrumut,
organizaţiei financiare nebancare sau asigurătorului.

Obiectul juridic special al infracțiunii reprezintă relaţiile sociale cu privire la acordarea

creditului, împrumuturilor sau a despăgubirilor/indemnizaţiilor de asigurare.
Obiect material al infracțiunii constituie banii acordaţi cu titlu de credit sau de
împrumut; banii acordaţi cu titlu de despăgubire/indemnizaţie.
Latura obiectivă a infracțiunii se caracteriează print rei semen:
1) Fapta prejudiciabilă care se exprimă în acțiunea sau inacțiunea de acordare a unui
credit, împrumut sau despăgubire prin încălcare regulilor de creditare, acordare a împrumuturilor
sau a indemnizaţiilor/despăgubirilor.
Dispoziţia incriminatoare este de blanchetă şi face trimitere la actele normative care prevăd
regiliele de creditare, acordare a împrumuturilor sau despăgubirilor/indemnizaţiilor de asigurare.
Din categoria acestora fac parte: Codul civil; Legea cu privire la instituţiile financiare; Legea cu
privire la Banca Naţională a Moldovei; Regulamentul BNM cu privire la activitatea de creditare
a băncilor care operează pe teritoriul R. Moldova; etc.
2) Urmarea prejudiciabilă ce se exprmă în cauzarea unor daune materiale în mărime mai
mare sau egală cu 500 unități convenționale.
3) Legătura de cauzalitate dintre fapta și urmarea prejudiciabilă.
Infracțiunea prevăzută la art.239 C.pen. are o componență materială și se consideră
consumată din momentul în care instituţiei financiare, organizaţiei financiare nebancare,
asociaţiei de economii şi împrumut sau asigurătorului au fost cauzate daune în mărime mai mare
sau egală cu 500 unităţi convenţionale.
Latura subiectivă a infracțiunii se caracterizează prin vinovăție sub formă de intenție
directă sau indirectă. Prin aceasta, făptuitorul, îşi dădea seama de caracterul prejudiciabil al
acţiunii sau inacţiunii sale, a prevăzut urmările ei prejudiciabile, le-a dorit sau admitea, în mod
conştient, survenirea acestor urmări.
Subiect al infracțiunii este persoana fizică responsabilă care la momentul săvârșirii
infracțiunii a atins vârsta de 16 ani. De asemenea necesită să aibă calitate specială de persoană, în
a cărei competență intră acordarea creditului, a împrumutului sau a despăgubirii/indemnizației de
asigurare.
La art.239 alin. (2) C.pen. este agravată răspunderea penală pentru aceleași acțiuni care:
a) au cauzat instituţiei financiare, asociaţiei de economii şi împrumut, organizaţiei
financiare nebancare sau asigurătorului daune în proporţii deosebit de mari;
A se vedea explicația dată la art.236 alin.(2) lit.c).
b) au condus la insolvabilitatea instituţiei financiare, asociaţiei de economii şi
împrumut, organizaţiei financiare nebancare sau asigurătorului.
În conformitatea cu Legea insolvabilității, nr.149 din 29.06.2012, art.1, prin insolvabilitate
se înțelege situaţia financiară a debitorului caracterizată prin incapacitatea de a îşi onora
obligaţiile de plată, constatată prin act judecătoresc de dispoziţie.

6. Practicarea ilegală a activităţii de întreprinzător.

Noțiunea legală (art.241 C.pen.):

(1) Practicarea ilegală a activităţii de întreprinzător, soldată cu obţinerea unui profit în
proporţii mari, săvîrşită prin:
a) desfăşurarea activităţii fără înregistrare (reînregistrare), licenţă şi/sau fără autorizare
obligatorii, conform legii, pentru desfăşurarea activităţii în cauză;
b) desfăşurarea unor genuri de activitate interzise de lege.
(2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:
a) - exclusă
b) de două sau mai multe persoane;
c) cu folosirea situaţiei de serviciu;
d) - exclusă
e) - exclusă
f) cu obţinerea unui profit în proporţii deosebit de mari.

Obiectul juridic special al infracțiunii reprezintă relaţiile sociale ce sunt condiţionate de

protejarea legalităţii de desfăşurare a activităţii de întreprinzător.
 Legea Republicii Moldova cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi nr.845 din
03.01.1992, la art.1 alin.(1), defineşte antreprenoriatul ca fiind activitatea de fabricare a
producţiei, executare a lucrărilor şi prestare a serviciilor, desfăşurată de cetăţeni şi de asociaţiile
acestora în mod independent, din proprie iniţiativă, în numele lor, pe riscul propriu şi sub
răspunderea lor patrimonială cu scopul de a-şi asigura o sursă permanentă de venituri.
Latura obiectivă a infracţiunii conţine trei semne:
1. Fapta prejudiciabilă ce se exprimă prin acţiunea sau inacțiunea de practicare ilegală a
activităţii de întreprinzător săvîtșită prin:
a) desfăşurarea activităţii fără înregistrare (reînregistrare), licenţă şi/sau fără autorizare
obligatorii, conform legii, pentru desfăşurarea activităţii în cauză;
Potrivit art.5 alin.(1) al Legii privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a
întreprinzătorilor individuali nr.220 din 19.10.2007, persoanele juridice, filialele şi
reprezentanţele lor, precum şi întreprinzătorii individuali se înregistrează la oficiul teritorial al
organului înregistrării de stat în a cărui rază de deservire se află sediul acestora.
În conformitate cu art.35 al aceeași Legi, înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi
fizice se efectuează de către Î.S. “Camera Înregistrării de Stat prin intermediul oficiilor sale
teritoriale.
b) desfăşurarea unor genuri de activitate interzise de lege,
Se are în vedere practicarea ilegală a activităţii de întreprinzător fără licenţă, cu licenţă
expirată sau realiazarea alto activităţi decât cele prevăzute în licenţă.
În conformitate cu art.6 din Legea privind licențierea unor genuri de activitate nr.451 din
30.07.2001, licenţa se acordă de către Camera de liecenţiere. Spre exemplu, pentru realizarea
activităţii în domeniul jocurilor de noroc: organizarea şi desfăşurarea loteriilor, întreţinerea
cazinourilor, exploatarea automatelor de joc cu câştiguri băneşti, stabilirea mizelor la
competiţiile sportive; importul alcoolului etilic; importul şi (sau) comercializarea angro a
băuturilor alcoolice şi a berii importate.
2. Urmarea prejudiciabilă care constă în obţinerea unui profit în proporţii mari. Se are în
vedere atunci când valoarea profitului este în proporţii care depăşeşte 20 de salarii medii lunare
pe economie prognozate, stabilite prin hotărîrea de Guvern în vigoare la momentul săvîrşirii
faptei. Pentru anul 2020 salariul mediu prognozat pe economie este de 7953 lei, proporţiile mari
constituind 158700 lei.
3. Legătura de cauzalitate dintre faptă şi urmarea prejudiciabilă.
Infracţiunea specificată la art.241 C.pen. este o infracţiune cu componență materială. Ea
se consideri consumată din momentul obţinerii profitului în proporţii mari.
Latura subiectivă a infracțiunii se caracterizează prin vinovăție sub formă de intenţie
directă. Prin aceasta, făptuitorul, îşi dădea seama de caracterul prejudiciabil al acţiunii sau
inacţiunii sale, a prevăzut urmările ei prejudiciabile și a dorit în mod conştient survenirea acestor
urmări.
Infracţiunea dată are un scop special obligatoriu care este unul de profit.
Subiectul infracţiunii este persoana fizică, responsabilă, ce a atins vârsta de 16 ani. De
asemenea, subiectul infracţiunii poate fi şi persoana juridică.
La art.241 alin.(2) C.pen. este agravată răspunderea penală pentru săvârşirea faptei:
b)de două sau mai multe persoane;
Fapta de practicare ilegală a activității de întreprinzător săvârşită de două sau mai multe
persoane presupune trei ipoteze diferite:
1.săvârșirea infacțiunii de către doi sau mai mulți coautori;
 2.săvârșirea infracțiunii de către o persoană, care întrunește semnele subiectului
infracțiunii, în comun cu una sau mai multe persoane, care nu întrunesc aceste semne;
3.săvârșirea infracțiunii de către o persoană, care întrunește semnele subiectului
infracțiunii, prin intermediul unei persoane, care nu întrunește aceste semne.
c)cu folosirea situaţiei de serviciu;  
Prin folosirea situației de serviciu se înțelege comiterea, de către o persoană, a cărorva
acțiuni și inacțiuni, ce decurg din atribuțiile sale de serviciu și care sunt în limetele competenței
sale de serviciu.
Sub incidența noțiunii de ,,folosire a situației de serviciu” nu intră folosirea relațiilor de
rudenie, de afinitate sau de amiciție, atunci când acestea nu au legătură cu funcția ocupată.
f)cu obţinerea unui profit în proporţii deosebit de mari.
A se vedea explicația dată la art.236 alin.(2) lit.c).

7. Spălarea banilor.

Noțiunea legală (art.243 C.pen.):

(1) Spălarea banilor săvîrşită prin:
a) convertirea sau transferul bunurilor de către o persoană care ştie ori trebuia să ştie că
acestea constituie venituri ilicite, în scopul de a tăinui sau de a deghiza originea ilicită a
bunurilor sau de a ajuta orice persoană, implicată în comiterea infracţiunii principale, de a se
sustrage de la consecinţele juridice ale acestor acţiuni;
b) tăinuirea sau deghizarea naturii, originii, amplasării, dispunerii, transmiterii, deplasării
proprietăţii reale a bunurilor ori a drepturilor aferente de către o persoană care ştie sau trebuia să
ştie că acestea constituie venituri ilicite;
c) dobîndirea, deţinerea sau utilizarea bunurilor de către o persoană care ştie ori trebuia să
ştie că acestea constituie venituri ilicite;
d) participarea la orice asociere, înţelegere, complicitate prin acordarea de asistenţă, ajutor
sau sfaturi în vederea comiterii acţiunilor prevăzute la lit.a)-c)
(2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite:
a) - exclusă
b) de două sau mai multe persoane;
c) cu folosirea situaţiei de serviciu
(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvîrşite:
a) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;
b) în proporţii deosebit de mari,
(4) Acţiuni ilicite constituie şi faptele comise în afara teritoriului ţării dacă acestea conţin
elementele constitutive ale unei infracţiuni în statul în care au fost comise şi pot constitui
elementele constitutive ale unei infracţiuni comise pe teritoriul Republicii Moldova.

Obiectul juridic special al infracțiunii reprezintă relaţiile sociale ce sunt condiţionate de

circuitul legal al bunurilor.
Obiectul material al infracțiunii constituie bunurile care constituie venituri ilicite.
Potrivit Legii cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării
terorismului nr.190  din  26.07.2007 prin venituri ilicite se înțelege:
1. bunuri destinate, folosite sau rezultate, direct sau indirect, din săvârşirea unei
infracţiuni;
 2. beneficiile obţinute din aceste bunuri;
3. bunuri convertite sau transformate, parţial sau integral, din bunuri destinate, folosite sau
rezultate din săvârşirea unei infracţiuni şi din beneficiul obţinut din aceste bunuri.
Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin patru categorii de acţiuni alternative:
1) convertirea sau transferul bunurilor de către o persoană care ştie ori trebuia să ştie că
acestea constituie venituri ilicite, în scopul de a tăinui sau de a deghiza originea ilicită a
bunurilor sau de a ajuta orice persoană, implicată în comiterea infracţiunii principale, de a se
sustrage de la consecinţele juridice ale acestor acţiuni;
Convertirea reprezintă înlocuirea unui bun provenit din săvârşirea unei infracţiuni într-un
alt bun (de exemplu, schimbul banilor obţinuţi în rezultatul vânzării drogurilor într-o valută
străină).
Transferul reprezintă transmiterea dreptului asupra unui bun ce provine dintr-o activitate
infracţională unei alte persoane (de exemplu, transferul banilor dintr-un cont în alt cont).
2) tăinuirea sau deghizarea naturii, originii, amplasării, dispunerii, transmiterii, deplasării
proprietăţii reale a bunurilor ori a drepturilor aferente de către o persoană care ştie sau trebuia să
ştie că acestea constituie venituri ilicite;
Prin tăinuire se înțelege acţiunea prin care făptuitorul ascunde provenienţa veniturilor
ilicite.
Deghizarea reprezintă activitatea prin care făptuitorul prezintă sub o formă legală
veniturile ilicite.
3) dobîndirea, deţinerea sau utilizarea bunurilor de către o persoană care ştie ori trebuia să
ştie că acestea constituie venituri ilicite;
Dobîndire reprezintă obținerea bunurilor pe diferite căi, despre care se ştie că provin din
activităţi infracţionale.
Deţinerea reprezintă posesia faptică, permanentă sau temporară a veniturilor ilicite.
Utilizarea reprezintă folosirea de bunuri despre care se ştie că au fost obţinute pe cale
infracţionala.
4) participarea la orice asociere, înţelegere, complicitate prin acordarea de asistenţă, ajutor
sau sfaturi în vederea comiterii acţiunilor prevăzute la lit.a)–c)
Asocierea presupune constituirea, prin consensul mai multor persoane, a unei pluralităţi
constituite de făptuitori, organizate în scopul de a fiinţa în timp şi de a pregăti, a organiza şi a
aduce la îndeplinire săvârşirea unei sau mai multor infracţiuni privind spălarea banilor.
Înţelegerea presupune nu doar ideea de constituire a asociaţiei, dar şi anumite activităţi de
obiectivizare a ideii (recrutare; explicare; procurarea celor necesare organizării etc.). De
asemenea, înţelegerea poate presupune aderarea la asociaţia deja constituită.
Complicitatea prin acordare de asistenţă, ajutor sau sfaturi presupune activitatea celui care
sprijină, sub orice formă, o astfel de asociaţie, fără a face parte din ea (furnizarea de informaţii,
schiţe, planuri, indicaţii, consultaţii; acordarea de ajutor bănesc etc.). Complicitatea trebuie
deosebită de favorizare, tolerare sau nedenunţare.
Infracţiunea are o componenţă formală şi se consideră consumată din momentul săvârşirii
unea dintre faptele menţionate mai sus.
Latura subiectivă a infracțiunii se caracterizează prin vinovăție sub formă de intenţie
directă. Pentru existenţa componenței de infracțiune, este necesar ca făptuitorul să cunoască că
veniturile au o provenienţă ilicită și să îşi dea seama de caracterul prejudiciabil al faptei sale și a
dorit în mod conştient să o comită.
 În cazul modalităţii normative prevăzute de art.243 lit.a) C.pen., infracţiunea se comite în
scopul de a tăinui sau de a deghiza natura, originea, amplasărea, dispunerea, transmiterea,
deplasărea proprietăţii reale a bunurilor ori a drepturilor aferente.
Subiectul infracţiunii poate fi atât persoana fizică, cît şi persoana juridică, cu excepţia
autorităţilor. În cazul persoanei fizice este necesar ca persoană să fie responsabilă şi să atingă
vârsta de 16 ani.
La art.243 alin.(2) C.pen. este agravată răspunderea penală pentru săvârşirea faptei:
b) de două sau mai multe persoane;
A se vedea explicația dată la art.241 alin.(2) lit.b).
c) cu folosirea situaţiei de serviciu
A se vedea explicația dată la art.241 alin.(2) lit.c).
La art.243 alin.(2) C.pen. este agravată răspunderea penală pentru săvârşirea faptei:
a) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;
A se vedea explicația dată la art.236 alin.(2) lit.b).
b) în proporţii deosebit de mari,
A se vedea explicația dată la art.236 alin.(2) lit.c).
În conformitatea cu art.243 alin.(4) C.pen. ,,acţiuni ilicite constituie şi faptele comise în
afara teritoriului ţării dacă acestea conţin elementele constitutive ale unei infracţiuni în statul în
care au fost comise şi pot constitui elementele constitutive ale unei infracţiuni comise pe
teritoriul Republicii Moldova”.

8. Evaziunea fiscală a întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor.

Noțiunea legală (art.244 C.pen.):

(1) Evaziunea fiscală a întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor prin includerea
intenţionată în documentele contabile, fiscale şi/sau financiare, inclusiv în cele electronice, a
unor date vădit denaturate privind veniturile sau cheltuielile care nu au la bază operaţiuni reale
ori care au la bază operaţiuni ce nu au existat, fie prin tăinuirea intenţionată a unor obiecte
impozabile, acte contabile, fiscale şi/sau financiare, dacă suma cumulativă a impozitului, taxei
prevăzute de Codul fiscal, contribuţiei de asigurări sociale de stat obligatorii sau primei de
asigurare obligatorie de asistenţă medicală aferente unui an fiscal depăşeşte 50 de salarii medii
lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărîrea de Guvern în vigoare la momentul
săvîrşirii faptei.
(2) Aceeaşi acţiune:
a) - exclusă
b) dacă suma cumulativă a impozitului, taxei prevăzute de Codul fiscal, contribuţiei de
asigurări sociale de stat obligatorii sau primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală
aferente unui an fiscal depăşeşte 100 de salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite
prin hotărîrea de Guvern în vigoare la momentul săvîrşirii faptei.

Obiectul juridic special al infracțiunii reprezintă totalitatea relaţiilor sociale a căror

existență și desfășurare normală sunt condiţionate de asigurarea politicii bugetare a statului.
Obiectul material al infracțiunii constituie documentele contabile (documentele primare,
registrele contabile, bilanţul contabil), documentele fiscale (care trebuie prezentate organului
fiscal(dări de seamă)), documentul financiar, precum şi mijloacele financiare datorate statului.
 Documentul primar reprezintă confirmarea documentară (pe suport de hârtie sau în formă
electronică) care justifică efectuarea operaţiunii economice, acordă dreptul de a o efectua sau
certifică producerea unui eveniment. Documentele primare se întocmesc în timpul efectuării
operaţiunii, iar dacă aceasta este imposibil – nemijlocit după efectuarea operaţiunii sau după
producerea evenimentului.
Din categoria documentelor contabile primare fac parte:
1. Factura de expediţie;
2. Factura fiscală;
3. Procesul-verbal de prestare a serviciilor;
4. Actul de primire – predare;
5. Nota de contabilitate.
Prin registre contabile se au în vedere registre destinate grupării, sistematizării,
înregistrării şi generalizării informaţiei privind existenţa şi mişcarea elementelor contabile
reflectate în documentele primare şi centralizatoare.
Registrele contabile obligatorii sunt: cartea mare; balanţa de verificare și alte registre
centralizatoare, care servesc drept bază pentru întocmirea rapoartelor financiare.
Prin document fiscal se are în vedere darea de seamă fiscală.
Potrivit pct.9 din C.fiscal darea de seamă fiscală constituie orice declaraţie, informaţie,
calcul, notă informativă, alt document, care sînt prezentate sau trebuie să fie prezentate organului
fiscal, privind calcularea, achitarea, reţinerea impozitelor, taxelor, majorărilor de întârziere
(penalităţilor) şi/sau amenzilor ori privind alte fapte ce ţin de naşterea, modificarea sau stingerea
obligaţiei fiscale.
Prin documente financiare se au în vedere rapoartele financiare. Prin raport financiar se are
în vedere totalitate sistematizată de indicatori ce caracterizează situaţia patrimonială şi
financiară, existenţa şi fluxul capitalului propriu şi al mijloacelor băneşti ale entităţii pe o
perioadă de gestiune.
Rapoartele financiare semianuale cuprind:
a) bilanţul contabil condensat;
b) raportul de profit şi pierdere condensat;
c) raportul privind fluxul mijloacelor băneşti condensat;
d) raportul privind fluxul capitalului propriu condensat;
e) notele explicative selectate.
Rapoartele financiare anuale cuprind:
a) bilanţul contabil;
b) raportul de profit şi pierdere;
c) raportul privind fluxul mijloacelor băneşti;
d) raportul privind fluxul capitalului propriu;
e) notele explicative, inclusiv anexele la rapoartele financiare.
Latura obiectivă a infracțiunii este formată din trei semne:
1. Fapta prejudiciabilă care se exprimă prin trei acţiuni alternative:
a. acţiunea de includere în documentele contabile, fiscale sau financiare a unor date
denaturate privind veniturile sau cheltuielile;
b. acţiunea de includere unor cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale ori care au la
bază operaţiuni ce nu au existat;
c. inacţiunea de tăinuire a unor obiecte impozabile.
Potrivit art.195 C.fisc.alin.(1) prin obiecte impozabile se are în vedere:
 a) livrarea mărfurilor, serviciilor de către subiecţii impozabili, reprezentînd rezultatul
activităţii lor de întreprinzător în Republica Moldova;
b) importul mărfurilor în Republica Moldova, cu excepţia mărfurilor de uz sau consum
personal importate de persoane fizice, a căror valoare nu depăşeşte limita stabilită de legislaţia în
vigoare, importate de către persoanele fizice;
c) importul serviciilor în Republica Moldova.
În conformitate cu alin.(2) al aceluiaşi articole nu constituie obiecte impozabile:
a) livrarea mărfurilor, serviciilor efectuată în interiorul zonei economice libere;
b) venitul sub formă de dobîndă obţinut de către locator în baza unui contract de leasing;
c) livrarea de mărfuri şi servicii efectuată cu titlu gratuit în scopuri de publicitate şi/sau de
promovare a vînzărilor în mărime anuală de 0,2% din venitul din vînzări obţinut pe parcursul
anului precedent anului în care se efectuează această livrare;
d) transmiterea proprietăţii în cadrul reorganizării agentului economic.
2. Urmarea prejudiciabilă care constă în neachitarea impozitului ce depăşeşte 50 de salarii
medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărîrea de Guvern în vigoare la momentul
săvârşirii faptei.
Potrivit art.6 C.fisc., impozitul, este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu ţine de
efectuarea unor acţiuni determinate şi concrete de către organul împuternicit sau de către
persoana cu funcţii de răspundere a acestuia pentru sau în raport cu contribuabilul care a achitat
această plată.
Din categoria impozitelor de stat fac parte:
1. Impozitul pe venit;
2. Accizele;
3. Impozitul privat.
Sistemul impozitului local mai include şi impozitul pe bunurile imobiliare.
3. Legătura de cauzalitate dintre faptă şi urmarea prejudiciabilă.
Infracțiunea dată are o componență materială și se consideră consumată din momentul
survenirii urmărilor prejudiciabile speciaficate mai sus.
Latura subiectivă a inifracțiunii se caracterizează prin vinovăție sub formă de intenţie
directă. Făptuitorul, la momentul comiterii infracțiunii, îşi dădea seama de caracterul
prejudiciabil al faptei sale, a prevăzut urmările ei prejudiciabile și a dorit în mod conştient
survenirea acestor urmări.
De asemenea scopul reprezintă un semn oblicatoriu al acestei infracțiuni. Ca urmare, fapta
prejudiciabilă, se comite în scop de profit.
Subiectul infracţiunii este persoana fizică, responsabilă, care la momentul săvârșirii
infracțiunii a atins vârsta de 16 ani. La fel, subiectul infracțiunii trebuie să dețină calitatea
specială de persoană care răspunde de evidenţa contabilă (conducătorul întreprinderii, contabilul-
şef etc.). De asemenea, subiectul infracţiunii poate fi şi persoana juridică.
La art.244 alin.(2) C.pen. este agravată răspunderea penală pentru săvârşirea faptei a cărei
sumă cumulativă a impozitului, taxei prevăzute de Codul fiscal, contribuţiei de asigurări sociale
de stat obligatorii sau primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală aferente unui an
fiscal depăşeşte 100 de salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărîrea de
Guvern în vigoare la momentul săvîrşirii faptei.

9. Evaziunea fiscală a persoanelor fizice.

 Noțiunea legală (art.2441 C.pen.):
(1) Evaziunea fiscală a persoanelor fizice care nu practică activitate de întreprinzător prin
eschivarea de la prezentarea declaraţiei cu privire la impozitul pe venit sau prin includerea în
declarație a unor date denaturate, dacă suma impozitului pe venit care trebuia să fie achitat
depășește 2500 de unități convenționale,
(2) Aceeaşi acţiune care a condus la neachitarea impozitului în proporţii deosebit de mari

Obiectul juridic special al infracțiunii reprezintă relaţiile sociale ce sunt condiţionate de

politica bugetară a statului.
Obiectul material al infracțiunii constituie declaraţia cu privire la venituri.
Latura obiectivă a infracțiunii cuprinde trei semne:
1. Fapta prejudiciabilă, care se exprimă prin două modalităţi:
a. eschivarea de la prezentarea declaraţiei cu privire la impozitul pe venit – este inacţiunea
de neprezentare a declaraţiei cu privire la venituri;
b. includerea în declaraţie a unor date denaturate – este acţiunea de introducere în
declaraţia cu privire la venituri a unor date care nu corespund adevărului (de exemplu, declararea
unor venituri mai mici decât cele efectiv obţinute).
2. Urmarea prejudiciabilă care constă neachitarea impozitului în valoare de 2500 de
unităţi convenţionale.
3. Legătura de cauzalitate dintre faptă şi urmarea prejudiciabilă.
Infracțiunea dată are o componență materială și se consideră consumată din momentul
survenirii urmărilor prejudiciabile.
Latura subiectivă a inifracțiunii se caracterizează prin vinovăție sub formă de intenţie
directă. Făptuitorul, la momentul comiterii infracțiunii, îşi dădea seama de caracterul
prejudiciabil al faptei sale, a prevăzut urmările ei prejudiciabile și a dorit în mod conştient
survenirea acestor urmări.
De asemenea scopul reprezintă un semn oblicatoriu al acestei infracțiuni. Ca urmare, fapta
prejudiciabilă, se comite în scop de profit.
Subiectul infracţiunii reprezintă persoana fizică, responsabilă, cu vârsta de 16 ani care nu
desfăşoară activitatea de întreprinzător și este obligată să completeze și să prezinte declarația cu
privire la impozitul pe venit.
La art.2441 alin.(2) C.pen. este agravată răspunderea penală pentru aceeași faptă care a
condus la neachitarea impozitului în proporţii deosebit de mari.
A se vedea explicația dată la art.236 alin.(2) lit.c).

10. Contrabanda.

Noțiunea legală (art.248 C.pen.):

(1) Trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a bunurilor valoarea cărora
depăşeşte 100 de salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărîrea de Guvern
în vigoare la momentul săvîrşirii faptei, eludîndu-se controlul vamal ori tăinuindu-le de el, prin
ascundere în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop, ori cu folosirea frauduloasă a
documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală, ori prin nedeclarare sau declarare
neautentică în documentele vamale sau în alte documente de trecere a frontierei,
(2) Trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a substanțelor stupefiante,
etnobotanicelor, substanțelor cu efecte puternice, toxice, otrăvitoare, radioactive şi explozive,
precum şi a deşeurilor nocive şi a produselor cu destinaţie dublă, eludîndu-se controlul vamal ori
tăinuindu-le de el, prin ascundere în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop, ori cu
folosirea frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală, ori prin
nedeclarare sau declarare neautentică în documentele vamale sau în alte documente de trecere a
frontierei,
(3) Trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a armamentului, a
dispozitivelor explozive, a muniţiilor, eludîndu-se controlul vamal ori tăinuindu-le de el, prin
ascundere în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop, ori cu folosirea frauduloasă a
documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală, ori prin nedeclarare sau declarare
neautentică în documentele vamale sau în alte documente de trecere a frontierei,
(4) Trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a valorilor culturale,
eludîndu-se controlul vamal ori tăinuindu-le de el prin ascundere în locuri special pregătite sau
adaptate în acest scop, precum şi nereturnarea pe teritoriul vamal al Republicii Moldova a
valorilor culturale scoase din ţară, în cazul în care întoarcerea lor este obligatorie,
(5) Acţiunile prevăzute la alin.(1), (2), (3) sau (4), săvîrşite:
a) - exclusă
b) de două sau mai multe persoane;
c) de o persoană cu funcţie de răspundere, cu folosirea situaţiei de serviciu;
d) în valoarea sumei drepturilor de import care depăşeşte 200 de salarii medii lunare pe
economie prognozate, stabilite prin hotărîrea de Guvern în vigoare la momentul săvîrşirii faptei,
(6) - exclus

Obiectul juridic special al infracțiunii reprezintă relaţiile sociale cu privire la securitatea

vamală a Republicii Moldova.
Obiectul material al infracțiunii constituie:
1. Mărfurile, obiectele sau alte valori suma cărora depăşeşte 100 de salarii medii lunare pe
economie prognozate, stabilite prin hotărîrea de Guvern în vigoare la momentul săvîrşirii faptei.
– art. 248 alin.(1);
Potrivit art.3/1 al Legii cu privire la modul de introducere şi scoatere a bunurilor de pe
teritoriul Republicii Moldova de către persoane fizice, nr. 1569-XV  din  20.12.2002 , persoanele
fizice sînt obligate să declare în scris numerarul şi cecurile în moneda naţională a Republicii
Moldova, precum şi numerarul şi cecurile de călătorie în valută străină, în următoarele cazuri:
a) la introducerea acestora pe teritoriul Republicii Moldova, dacă suma lor depăşeşte
10000 euro (sau echivalentul lor) de persoană;
b) la scoaterea acestora de pe teritoriul Republicii Moldova, dacă suma lor depăşeşte
10000 euro (sau echivalentul lor) de persoană;
c) la solicitarea colaboratorului vamal.
2. Substanţele narcotice, psihotrope, cu efecte puternice, toxice, otrăvitoare, radioactive şi
explozive, precum şi a deşeurilor nocive şi a produselor cu destinaţie dublă - art.248 alin.(2)
C.pen.;
3. Armament, a dispozitive explozive şi muniţii - art.248 alin.(3) CP;
4. Valori culturale - art.248 alin.(4) C.pen.
Latura obiectivă a infracțiunii se realizează prin acţiunea de trecere a obiectului
contrabandei peste frontiera vamală a R. Moldova, săvârşită prin una din următoarele metode:
1) Eludarea de controlul vamal - intrarea sau ieşirea din ţară prin alte locuri decât cele
destinate pentru aceasta şi nu are importanţă dacă se recurge sau nu la diferite metode pentru
mascarea mărfurilor, obiectelor sau a altor valori. Eludarea controlului vamal se consideră
aceleaşi acţiuni în cazul intrării sau ieşirii din ţară şi prin locuri destinate pentru aceasta, dacă
trecerea sau ieşirea a fost săvârşită forţat, neautorizat sau fără permisiunea organului vamal;
2) Tăinuire de controlul vamal - neprezentarea pentru control vamal a bunurilor ce se trec
peste frontiera vamală a Republicii Moldova pe o cale ce împiedică examinarea şi constatarea
lor, precum şi trecerea cu folosirea ascunzişurilor, adică a locurilor ascunse ale corpului,
hainelor, obiectelor personale etc. (inclusiv a celor special fabricate); trecerea obiectelor cu
mijloace reutilate sau acomodate drept ascunziş sau prin atribuirea unor bunuri a formei altor
bunuri;
3) Prin folosirea frauduloasă a documentelor vamale sau a mijloacelor de identificare
vamală se are în vedere utilizarea unor documente false, nule, obţinute pe cale ilegală,
documente ce se referă la alte bunuri etc.
4) Nedeclarare a mărfurilor - neprezentarea în modul stabilit a informaţiilor precise despre
aceste mărfuri, obiecte sau alte valori, iar declarare neautentică - introducerea în declaraţia
vamală a unor informaţii vădit false sau declararea neautentică în documentele vamale sau în alte
documente, sau declararea datelor false despre astfel de bunuri în documentele menţionate;
5) Nereturnarea pe teritoriul vamal al Republicii Moldova a valorilor culturale scoase din
ţară, în cazul în care întoarcerea lor este obligatorie.
Infracţiunea are o componenţă formală şi se consumă din momentul trecerii de facto a
obiectelor de contrabandă peste frontiera vamală.
Latura subiectivă a inifracțiunii se caracterizează prin vinovăție sub formă de intenţie
directă. Făptuitorul, la momentul comiterii infracțiunii, îşi dădea seama de caracterul
prejudiciabil al faptei sale, a prevăzut urmările ei prejudiciabile și a dorit în mod conştient
survenirea acestor urmări.
Subiectul infracțiunii reprezintă persoana fizică, responsabilă, cu vârsta de 16 ani, precum
şi persoana juridică, cu excepţia autorităţilor.
La art.248 alin.(5) C.pen. este agravată răspunderea penală pentru aceeași faptă săvârșită:
b) de două sau mai multe persoane;
A se vedea explicația dată la art.241 alin.(2) lit.b).
c) de o persoană cu funcţie de răspundere, cu folosirea situaţiei de serviciu;
Conform art.123 alin.(1) C.pen., prin persoană cu funcţie de răspundere se înţelege
persoana căreia, într-o întreprindere, instituţie, organizaţie de stat sau a administraţiei publice
locale ori într-o subdiviziune a lor, i se acordă, permanent sau provizoriu, prin stipularea legii,
prin numire, alegere sau în virtutea unei însărcinări, anumite drepturi şi obligaţii în vederea
exercitării funcţiilor autorităţii publice sau a acţiunilor administrative de dispoziţie ori
organizatorico-economice.
Prin folosirea situației de serviciu se înțelege comiterea, de către o persoană, a cărorva
acțiuni și inacțiuni, ce decurg din atribuțiile sale de serviciu și care sunt în limetele competenței
sale de serviciu.
d) în valoarea sumei drepturilor de import care depăşeşte 200 de salarii medii lunare
pe economie prognozate, stabilite prin hotărîrea de Guvern în vigoare la momentul
săvîrşirii faptei.

11. Eschivarea de la achitarea plăților vamale.

Noțiunea legală (art.249 C.pen.):

 (1) Eschivarea de la achitarea drepturilor de import care depăşeşte 100 de salarii medii
lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărîrea de Guvern în vigoare la momentul
săvîrşirii faptei.
(2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:
a) - exclusă
b) de două sau mai multe persoane.
(3) Eschivarea de la achitarea drepturilor de import care depăşeşte 200 de salarii medii
lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărîrea de Guvern în vigoare la momentul
săvîrşirii faptei.

Obiectul juridic special al infracțiunii reprezintă relaţiile sociale ce sunt condiţionate

de protejarea politicii bugetare a statului.
Obiectul material al infracțiunii îl formează plăţile vamale prevăzute la art.117 Cod
vamal, ce urmează să fie achitate pentru mărfurile şi alte valori prezentate pentru trecerea peste
frontiera vamală;
Potrivit art.117 Cod vamal, se consideră plăţi vamale (denumite şi drepturi de import ori
export) plăţile care se percep în cazul trecerii mărfurilor peste frontiera vamală a Republicii
Moldova, precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie. Acestea sunt: taxa vamală, taxa pe
valoarea adăugată, accizele, taxa pentru proceduri vamale, taxa pentru participare la licitaţie
vamală şi alte sume prevăzute de legislaţie.
Latura obiectivă a infracțiunii se exprimă prin 3 semne consecutive:
1) Fapta prejudiciabilă care reprezintă inacţiunea de eschivare de la achitarea plăţilor
vamale. În cele mai multe cazuri eschivarea se manifestă prin refuzul făptuitorului de a achita
taxele vamale în termenii stabiliţi de legislaţie.
2) Urmarea prejudiciabilă constituie în neachitarea plăților vamale în termenul stabilit în
sumă ce depășește 100 salarii medii lunare.
3) Legătura de cauzalitate între faptă și urmare prejudiciabilă.
Infracţiunea are o componență materială și se consideră consumată din momentul
neachitării plăţilor vamale în termenul stabilit care depăşeşte 100 de salarii medii lunare pe
economie prognozate .
Latura subiectivă a inifracțiunii se caracterizează prin vinovăție sub formă de intenţie
directă. Făptuitorul, la momentul comiterii infracțiunii, îşi dădea seama de caracterul
prejudiciabil al faptei sale, a prevăzut urmările ei prejudiciabile și a dorit în mod conştient
survenirea acestor urmări.
Subiectul infracţiunii reprezintă persoana fizică responsabilă, cu vârsta de 16 ani, precum
şi persoana juridică cu excepţia autorităţilor.
La art.249 alin.(2) lit.b) C.pen. este agravată răspunderea penală pentru aceeași faptă care a
fost săvârșită de două sau mai multe persoane.
A se vedea explicația dată la art.241 alin.(2) lit.b).
La art.249 alin.(3) C.pen. este agravată răspunderea penală pentru eschivarea de la
achitarea drepturilor de import care depăşeşte 200 de salarii medii lunare pe economie
prognozate, stabilite prin hotărîrea de Guvern în vigoare la momentul săvîrşirii faptei.

12. Insolvabilitatea intenţionată.

Noțiunea legală (art.252 C.pen.):

 (1) Insolvabilitatea intenţionată care a cauzat creditorului daune în proporţii mari.
(2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:
a) de două sau mai multe persoane;
b) cu cauzarea de daune în proporţii deosebit de mari.
(3) Cauzarea insolvabilităţii băncii, prin acţiuni sau inacţiuni intenţionate ale
administratorului acesteia, inclusiv prin efectuarea cheltuielilor excesive, vinderea activelor
băncii la un preţ sub valoarea reală a acestora, asumarea obligaţiilor nerezonabile, angajarea în
relaţii de afaceri cu o persoană insolvabilă, omiterea colectării creanţelor băncii la scadenţă sau
în orice alt mod contrar bunei administrări, care diminuează intenţionat patrimoniul băncii.
(4) Acţiunile prevăzute la alin. (3) săvîrşite:
a) de un grup de administratori şi/sau de acţionari;
b) cu scopul de a evita plata creanţelor şi repornirea afacerii bancare.

Asfel, legiuitorul, prevede două modalități faptice de săvârșire a infracțiunii date:

1 – alin.(1) - insolvabilitatea intenţionată care a cauzat creditorului daune în proporţii mari;
2 – alin.(3) - cauzarea insolvabilităţii băncii, prin acţiuni sau inacţiuni intenţionate ale
administratorului acesteia, inclusiv prin efectuarea cheltuielilor excesive, vinderea activelor
băncii la un preţ sub valoarea reală a acestora, asumarea obligaţiilor nerezonabile, angajarea în
relaţii de afaceri cu o persoană insolvabilă, omiterea colectării creanţelor băncii la scadenţă sau
în orice alt mod contrar bunei administrări, care diminuează intenţionat patrimoniul băncii.
Obiectul juridic special al infracțiunii prevăzute la alin.(1) în formează relațiile sociale
condiționate de protejarea corectitudinii onorării de către debitor a obligațiilor față de creditor.
Obiectul material al infracțiunii prevăzute la alin.(1) reprezintă bunurile care fac parte
din activul sau pasivul debitorului, documentele şi registrele contabile etc.
Victima infracţiunii prevăzute la alin.(1)este creditorul, adică persoana care are creanţe
la scadenţă asupra debitorului.
Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la alin.(1) se realizează prin următoarele
semne:
1. Fapta prejudiciabilă ce constă în comiterea unei acţiuni sau inacţiuni orientate spre
provocarea stării de insolvabilitate intenţionate a întreprinderii.
2. Urmarea prejudiciabilă care constă în cauzarea unor daune în proporții mari.
3. Legătura de cauzalitate dintre fapta și urmarea prejudiciabilă.
În conformitatea cu Legea insolvabilității, nr.149 din 29.06.2012, art.1, prin insolvabilitate
se înțelege situaţia financiară a debitorului caracterizată prin incapacitatea de a îşi onora
obligaţiile de plată, constatată prin act judecătoresc de dispoziţie.
Prin provocarea artificială a stării de insolvabilitate debitorul urmăreşte să se sustragă de la
plata la scadenţă a datoriilor către creditor.
În aceste condiţii starea de insolvabilitate este favorabilă pentru făptuitor, întrucât potrivit
prevederilor Legii cu privire la insolvabilitate, creanţele creditorilor, neexecutate din cauza
insuficienţei masei debitoare, se consideră stinse.
Din punct de vedere faptic infracţiunea poate fi realizată prin următoarele forme:
 efectuarea unor operaţiuni cu caracter vădit nerentabil pentru întreprindere;
 tăinuirea sau înstrăinarea bunurilor întreprinderii;
 tăinuirea, distrugerea sau falsificarea oricărui act de evidenţă contabilă sau statistică
privind activitatea economică a debitorului;
  tăinuirea de administrator a informaţiilor cu privire la înstrăinarea bunurilor ;
 neprezentarea, la cererea administratorului, a bunurilor aflate la debitor în folosinţă sau la
păstrare;
 neprezentarea, la cererea administratorului, a documentelor contabile etc.
Infracţiunea de insolvabilitate intenţionată, prevăzută la alin.(1), are o componenţă
materială și se consideră consumată din momentul producerii daunelor în proporţii mari.
Latura subiectivă a inifracțiunii prevăzute la alin.(1) se caracterizează prin vinovăție
sub formă de intenţie directă. Făptuitorul, la momentul comiterii infracțiunii, îşi dădea seama de
caracterul prejudiciabil al faptei sale, a prevăzut urmările ei prejudiciabile și a dorit în mod
conştient survenirea acestor urmări. De asemenea, fapta se comite de regulă din interes material.
Subiectul infracţiunii prevăzute la alin.(1) este unul special, putând fi persoana fizică
responsabilă, cu vârsta de 16 ani care are calitatea de întreprinzător individual, persoană care
gestionează o organizaţie comercială, nestatală sau obştească.
Subiecte ale insolvabilităţii sunt: întreprinderile, indiferent de tipul lor de proprietate şi
forma juridică de organizare; întreprinzătorii individuali, inclusiv titularii de patentă de
întreprinzător; societăţile de asigurări; fondurile de investiţii; companiile fiduciare; societăţile
necomerciale în proces de insolvabilitate, înregistrate în Republica Moldova în modul stabilit.
La răspunderea penală poate poate fi trasă doar persoana fizică (de exemplu, contabilul şef
al întreprinderii, conducătorul întreprinderii, directorul etc.).
La art.252 alin.(2) C.pen. este agravată răspunderea penală pentru săvârşirea faptei:
a) de două sau mai multe persoane;
A se vedea explicația dată la art.241 alin.(2) lit.b).
b) cu cauzarea de daune în proporții deosebit de mari.
A se vedea explicația dată la art.236 alin.(2) lit.c).
La art.252 alin.(3) C.pen. este prevăzută răspunderea penală pentru cauzarea insolvabilităţii
băncii, prin acţiuni sau inacţiuni intenţionate ale administratorului acesteia, inclusiv prin
efectuarea cheltuielilor excesive, vinderea activelor băncii la un preţ sub valoarea reală a
acestora, asumarea obligaţiilor nerezonabile, angajarea în relaţii de afaceri cu o persoană
insolvabilă, omiterea colectării creanţelor băncii la scadenţă sau în orice alt mod contrar bunei
administrări, care diminuează intenţionat patrimoniul băncii
Obiectul juridic special prevăzute la alin.(3) reprezintă totalitatea relațiilor sociale, cu
privire la corectitudinea onorării de către banca debitoare a obligațiilor față de creditori.
Obiectul material al infracțiunii prevăzute la alin.(3) constituie activele băncii,
creanțele băncii, etc.
Victima infracțiunii prevăzute la alin.(3) este creditorul unei bănci.
Latura obiectivă a infracțiunii prevăzute la alin.(3) conține următoarele semne:
1. Fapta prejudiciabilă care constă în acțiunea sau inacțiunea de cauzare a insolvabilității
băncii, care se caracterizează prin:
- efectuarea cheltuielilor excesive,
- vinderea activelor băncii la un preţ sub valoarea reală a acestora,
- asumarea obligaţiilor nerezonabile,
- angajarea în relaţii de afaceri cu o persoană insolvabilă,
- omiterea colectării creanţelor băncii la scadenţă
- orice alt mod contrar bunei administrări băncii.
2. Urmarea prejudiciabilă ce reprezintă diminuarea patrimoniului băncii.
 3. Legătura de cauzalitate dintre fapta și urmarea prejudiciabilă.
Banca se află în insolvabilitate în una din următoarele cazuri:
- banca nu este capabilă să execute cererile creditorului privind plata obligațiilor pecuniare
scadente;
- activele băncii nu mai acoperă obligațiile acesteia;
- capitalul băncii este mai mic de 1/3 față de capitalul reglementat.
Constatarea insolvabilității băncii este de competența BNM.
Infracţiunea de insolvabilitate intenţionată, prevăzută la alin.(3), are o componenţă
materială și se consideră consumată din momentul diminuării patrimoniului băncii.
Latura subiectivă a inifracțiunii prevăzute la alin.(3) se caracterizează prin vinovăție
sub formă de intenţie directă. Făptuitorul, la momentul comiterii infracțiunii, îşi dădea seama de
caracterul prejudiciabil al faptei sale, a prevăzut urmările ei prejudiciabile și a dorit în mod
conştient survenirea acestor urmări.
Scopul este un semn obligatoriu și reprezintă diminuarea patrimoniului băncii.
Fapta se comite de regulă din interes material, motive de răzbunare, etc.
Subiectul infracţiunii prevăzute la alin.(3) este unul special, putând fi persoana fizică
responsabilă, cu vârsta de 16 ani care are calitatea de administrator al băncii.
La art.252 alin.(4) C.pen. este agravată răspunderea penală pentru acțiunile prevăzute la
alin.(3) săvârşite:
a) de un grup de administratori și/sau de acționari;
Prin aceasta se înțelege că acțiunile sau inacțiunile de cauzare a insolvabilității băncii
trebuie să fie efectuate de mai multe persoane ce au calitate specială de administratori sau
acționari ai băncii. De asemenea, este necesar ca aceștia să acționeze cu o intenție și scop unic.
Prin administrator se înțelege a fi o persoană care administrează o anumită instituție,
organizație etc.
Prin acționar se înțelege persoana care posedă un anumit număr de acțiuni.
c)cu scopul de a evita plata creanțelor și repornirea afacerii bancare.

13. Insolvabilitatea fictive.

Noțiunea legală (art.253 C.pen.):

(1) Insolvabilitatea fictivă care a cauzat creditorului daune în proporţii mari,
(2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:
a) de două sau mai multe persoane;
b) cu cauzarea de daune în proporţii deosebit de mari.

Obiectul juridic special al infracțiunii reprezintă totalitatea relațiilor sociale cu privire la

temeinicia intentării unui process de insolvabilitate.
Obiectul material al infracţiuni îl reprezintă anumite documente false, şi anume:
1) cererea scrisă falsă de intentare a procesului de insolvabilitate;
2) anexele la această cerere (şi ele false).
Victima infracţiunii de insolvabilitate fictivă este creditorul.
Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin următoarele semne:
1. Fapta prejudiciabilă ce constă în comiterea unei acţiuni de insolvabilitate fictivă.
2. Urmarea prejudiciabilă care constă în cauzarea unor daune în proporții mari.
3. Legătura de cauzalitate dintre fapta și urmarea prejudiciabilă.
 Prin insolvabilitate fictivă se are în vedere anunţarea falsă de către făptuitor a stării de
insolvabilitate a debitorului, deşi acesta este în capacitate de plată.
Procesul de insolvabilitate se intentează în baza cererii de intentare a procesului de
insolvabilitate (cererii introductive).
În esenţă infracţiunea constă în înaintarea unei cereri care nu reflectă adevărul, situaţia
economico-financiară reală a întreprinderii, care realmente este una solvabilă.
Debitorul este obligat să depună cerere introductivă dacă există unul din temeiurile de
intentare a unui proces de insolvabilitate: incapacitatea de plată a debitorului; supraîndatorarea
debitorului.
Debitorul este obligat să depună cerere introductivă şi dacă:
a) executarea integrală a creanţelor scadente ale unuia sau ale mai multor creditori poate
cauza imposibilitatea satisfacerii integrale la scadenţă a creanţelor celorlalţi creditori;
b) în cadrul lichidării, care se efectuează conform altor legi decât Legea insolvabilităţii,
când devine evident că debitorul nu poate satisface integral creanţele creditorilor.
Dacă lipsesc aceste condiţii fapta poate fi calificată ca insolvabilitate fictivă, în baza
art.253 C.pen.
Insolvabilitatea fictivă poate fi săvârşită prin prezentarea unor documente false, care
denaturează situaţia economico-financiară a întreprinderii (bilanţul contabil, registrul de audit
etc.). În acest caz fapta nu va fi caliifcată în concurs de infracţiuni cu art.361 C.pen.
Va exista însă un concurs real de infracţiuni atunci când făptuitorul confecţionează
documente false în scopul declanşării procedurii de insolvabilitate (art.361 şi art.26, 253 C.pen.).
Dacă scopul a fost realizat prin introducerea cererii introductive făptuitorul va fi tras la
răspunderea penală pentru insolvabilitate fictivă consumată (art.253 C.pen.) şi confecţionarea
documentelor false (art.361 C.pen.).
Infracţiunea de insolvabilitate fictivă are componenţă materială. Ea se consideră
consumată din momentul producerii daunelor în proporţii mari.
Latura subiectivă a infracţiunii se exprimă prin intenţie directă.
Infracţiunea este comisă cu scopul de a induce în eroare creditorii pentru a obţine de la
aceştia amânarea şi/sau eşalonarea plăţilor cuvenite creditorilor, fie de a obţine reducerea
datoriilor.
Infracţiunea se comite, de regulă, din interes material.
Subiectul infracţiunii este special – persoana fizică responsabilă, cu vârsta de 16 ani, care
are una dintre următoarele calităţi speciale prevăzute de prevederile art.25 şi 26 ale Legii
insolvabilităţii, subiect special este:
- persoana fizică care desfăşoară activitatea de întreprinzător;
- membrul organului executiv al persoanei juridice ce desfăşoară activitatea de
întreprinzător;
- persoana care, conform legislaţiei, are dreptul să reprezinte persoana juridică ce
desfăşoară activitatea de întreprinzător;
- asociatul cu răspundere nelimitată;
- lichidatorul debitorului, dacă lichidarea se efectuează conform altor legi (altor decât
Legea insolvabilităţii ).
La art.253 alin.(2) C.pen. este agravată răspunderea penală pentru aceeași faptă săvârșită:
a) de două sau mai multe persoane;
A se vedea explicația dată la art.241 alin.(2) lit.b).
b) cu cauzarea de daune în proporții deosebit de mari.
A se vedea explicația dată la art.236 alin.(2) lit.c).