CAPITOLUL XV „INFRACŢIUNI CONTRA BUNEI DESFĂŞURĂRI

A ACTIVITĂŢII ÎN SFERA PUBLICĂ”

Prin „infracţiuni contra bunei desfăşurări a activităţii în sfera publică” se au în

vedere faptele prejudiciabile, săvârşite cu intenţie sau din imprudență, care aduc
atingere, în mod exclusiv sau în principal, relaţiilor sociale cu privire cu privire la
buna desfăşurare a activităţii în sfera publică, şi care sunt specificate la art.324-
3322 CP RM.
În cele din urmă, tipologia infracţiunilor contra bunei desfășurări a activității
în sfera publică fi prezentată în felul următor:
1) infracţiuni de corupţie (art.324-326 CP RM);
2) infracţiuni care aduc atingere bunei desfășurări a activităţii în sfera publică,
dar care nu sunt legate nemijlocit de corupţie (art.326 1, 327-329, alin.(3) art.3301,
art.3302, 332, 3321 și 3322 CP RM).

TEMA „CORUPERE PASIVĂ” (ART.324 CP RM)

Obiectul juridic generic al infracţiunilor prevăzute în Capitolul XV al Părţii

Speciale a Codului penal îl constituie relaţiile sociale cu privire la buna desfăşurare
a activităţii în sfera publică.
Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.324 CP RM îl
formează relaţiile sociale cu privire la buna desfăşurare a activităţii de serviciu în
sfera publică, care presupune respectarea de către persoanele publice și persoanele
publice străine a obligaţiei de a pretinde, accepta sau primi remuneraţia în strictă
conformitate cu legea.
Obiectul material sau imaterial al acestei infracţiuni îl reprezintă remunerația
ilicită. Aceasta se exprimă în bunurile, serviciile, privilegiile, avantajele, ofertele
ori promisiunile sub orice formă, ce nu i se cuvin persoanei publice sau persoanei
publice străine.

1
 Datorită specificului său, infracțiunea specificată la alin.(1) art.324 CP RM nu
are victimă.

Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.324 CP RM constă în

fapta prejudiciabilă exprimată în acţiunea de pretindere, acceptare sau primire,
personal sau prin mijlocitor, de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice
formă, ce nu i se cuvin persoanei publice sau persoanei publice străine, pentru
aceasta sau pentru o altă persoană, ori de acceptare a ofertei ori promisiunii de
asemenea foloase.
Astfel, cele patru modalităţi normative cu caracter alternativ ale acţiunii
prejudiciabile specificate la alin.(1) art.324 CP RM sunt:
1) pretinderea de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce
nu i se cuvin persoanei publice sau persoanei publice străine;
2) acceptarea de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu
i se cuvin persoanei publice sau persoanei publice străine;
3) primirea de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i
se cuvin persoanei publice sau persoanei publice străine;
4) acceptarea ofertei ori promisiunii de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje
sub orice formă, ce nu i se cuvin persoanei publice sau persoanei publice străine.
Modalitatea de pretindere presupune cererea stăruitoare (insistentă) sau
formularea unei pretenţii vizând bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice
formă, ce nu i se cuvin persoanei publice sau persoanei publice străine. Pretinderea
nu implică neapărat satisfacerea pretenţiei formulate de făptuitor.
Cât priveşte cea de-a doua și cea de-a patra modalitate normativă a acțiunii
prejudiciabile prevăzute la alin.(1) art.324 CP RM, prin „acceptare” se are în
vedere după caz:
1) consimțirea dării de către corupător de bunuri, servicii, privilegii sau
avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin persoanei publice sau persoanei publice
străine;

2
 2) aprobarea oferirii ori promisiunii de către corupător de bunuri, servicii,
privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin persoanei publice sau
persoanei publice străine.
Cât priveşte cea de-a treia modalitate normativă a acțiunii prejudiciabile
analizate, primirea se exprimă în luarea în posesiune, obținerea, încasarea de
bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin persoanei
publice sau persoanei publice străine.
Infracţiunea specificată la alin.(1) art.324 CP RM este o infracţiune formală.
Ea se consideră consumată din momentul pretinderii, acceptării sau primirii în
întregime a remunerației ilicite.

Latura subiectivă a infracţiunii specificate la alin.(1) art.324 CP RM se

caracterizează prin intenţie directă. Motivul infracţiunii în cauză se exprimă, de
cele mai multe ori, în interesul material sau în năzuinţa de a obţine unele avantaje
nepatrimoniale.
Scopul infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.324 CP RM este unul special,
adoptând oricare din următoarele patru forme:
1) scopul îndeplinirii – în interesul corupătorului sau al persoanelor pe care le
reprezintă – de către persoana publică sau persoana publică străină a unei acţiuni în
exercitarea funcţiei sau contrar funcției în cauză;
2) scopul neîndeplinirii – în interesul corupătorului sau al persoanelor pe care
le reprezintă – de către persoana publică sau persoana publică străină a unei acţiuni
în exercitarea funcţiei sau contrar funcției în cauză;
3) scopul întârzierii îndeplinirii – în interesul corupătorului sau al persoanelor
pe care le reprezintă – de către persoana publică sau persoana publică străină a unei
acţiuni în exercitarea funcţiei sau contrar funcției în cauză;
4) scopul grăbirii îndeplinirii – în interesul corupătorului sau al persoanelor pe
care le reprezintă – de către persoana publică sau persoana publică străină a unei
acţiuni în exercitarea funcţiei sau contrar funcției în cauză.

3
 Subiectul infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.324 CP RM este persoana fizică
responsabilă care la momentul comiterii faptei a atins vârsta de 16 ani. De
asemenea, subiectul trebuie să aibă calitatea specială de persoana publică sau de
persoana publică străină.
Noțiunea „persoană publică” este definită la alin.(2) art.123 CP RM.
Pentru recunoaşterea unei sau altei categorii de persoane ca fiind persoane
publice, are importanţă caracterul acţiunilor pe care acestea le îndeplinesc. Or,
uneori, aceleaşi persoane pot îndeplini atribuţii ale persoanei publice, dar şi acţiuni
de natură pur profesională. De aceea, pentru a atesta comiterea infracțiunii
specificate la alin.(1) art.324 CP RM, este decisiv să stabilim că, într-un caz
concret, făptuitorul a exercitat tocmai atribuţii ale persoanei publice, şi nu acţiuni
de natură pur profesională.
În consecinţă, nu pot fi subiecţi ai infracțiunii analizate acei salariați care
exercită funcţii pur profesionale (de exemplu, medicii, pedagogii etc.). În acelaşi
timp – dacă, în afară de exercitarea funcţiilor pur profesionale, persoanele în cauză
sunt învestite cu atribuţii ale persoanei publice – în caz de pretindere, acceptare sau
primire a remunerației ilicite, ele pot fi trase la răspundere penală pentru
infracţiunea prevăzută la alin.(1) art.324 CP RM (de exemplu: medicul care
eliberează certificatul de concediu medical; medicul din cadrul Consiliul pentru
determinarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă, care eliberează certificatul de
dizabilitate şi capacitate de muncă; medicul din cadrul comisiei de expertiză
medico-militară, care semnează concluzia de inaptitudine a recrutului de a satisface
serviciul militar în termen; profesorul din cadrul comisiei de admitere, de
examinare sau de calificare, care semnează documentul de promovare a
candidatului (studentului, masterandului, doctorandului, audientului etc.), etc.).
Primirea de către medici, profesori etc. a unei recompense ilicite de la cetăţeni
pentru îndeplinirea unor acţiuni, care intră în atribuţiile lor profesionale, nu intră
sub incidența alin.(1) art.324 CP RM.

4
 În altă ordine de idei, cele trei categorii de persoane publice străine,
specificate în alin.(1) art.123 CP RM, sunt:
1) orice persoană, numită sau aleasă, care deţine un mandat legislativ,
executiv, administrativ sau judiciar al unui stat străin;
2) persoana care exercită o funcţie publică pentru un stat străin, inclusiv pentru
un organ public sau o întreprindere publică străină;
3) persoana care exercită funcţia de jurat în cadrul sistemului judiciar al unui
stat străin.

În principal, calitatea specială a subiectului este ceea ce deosebește

infracțiunea specificată la lit.a1) alin.(2) art.324 CP RM de infracțiunea prevăzută
la alin.(1) art.324 CP RM. Astfel, infracțiunea specificată la lit.a 1) alin.(2) art.324
CP RM este săvârșită de un funcţionar internaţional.
Potrivit alin.(2) art.1231 CP RM, prin „funcţionar internaţional” se înţelege,
după caz:
1) funcţionarul unei organizaţii publice internaţionale ori supranaţionale sau
orice persoană autorizată de o astfel de organizaţie să acţioneze în numele ei;
2) membrul unei adunări parlamentare a unei organizaţii internaţionale ori
supranaţionale;
3) orice persoană care exercită funcţii judiciare în cadrul unei curţi
internaţionale, inclusiv persoana cu atribuţii de grefă.

Circumstanța agravantă consemnată la lit.b) alin.(2) art.324 CP RM

presupune o pluralitate de făptuitori la săvârșirea infracțiunii prevăzute la alin.(1)
art.324 CP RM. Circumstanța agravantă în cauză nu este aplicabilă în următoarele
două ipoteze:
1) infracţiunea este săvârşită de o persoană având semnele subiectului
infracţiunii, împreună cu o persoană care nu are astfel de semne;

5
 2) infracţiunea este săvârşită de o persoană având semnele subiectului
infracţiunii, prin intermediul unei persoane care nu are astfel de semne.
Circumstanța agravantă în cauză este aplicabilă numai în ipoteza în care
persoanele, care comit infracțiunea prevăzută la alin.(1) art.324 CP RM, au
calitatea specială de persoane publice sau de persoane publice străine.

În altă ordine de idei, vom analiza infracțiunea prevăzută la lit.c) alin.(2)

art.324 CP RM.
Obiectul juridic special al acestei infracţiuni are un caracter multiplu:
obiectul juridic principal îl formează relaţiile sociale cu privire la buna desfăşurare
a activităţii de serviciu în sfera publică, care presupune respectarea de către
persoanele publice și persoanele publice străine a obligaţiei de a pretinde
remuneraţia în strictă conformitate cu legea; obiectul juridic secundar îl constituie
relaţiile sociale cu privire la integritatea corporală, sănătatea sau libertatea psihică
(morală) a persoanei.
Obiectul material sau imaterial al infracțiunii specificate la lit.c) alin.(2)
art.324 CP RM il reprezintă remunerația ilicită, concretizată în bunurile, serviciile,
privilegiile, avantajele, ce nu i se cuvin persoanei publice sau persoanei publice
străine. Noțiunile desemnând acest obiect au fost definite cu ocazia analizei
infracțiunii prevăzute la alin.(1) art.324 CP RM. De aceea, facem trimitere la
explicațiile corespunzătoare.
În ipoteza în care extorcarea se concretizează în aplicarea violenței, corpul
persoanei constituie obiectul material secundar al infracțiunii specificate la lit.c)
alin.(2) art.324 CP RM.
Victima infracțiunii prevăzute la lit.c) alin.(2) art.324 CP RM este cel căruia îi
sunt extorcate de către o persoană publică sau de către o persoană publică străină,
personal sau prin mijlocitor, bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice
formă, pentru aceasta sau pentru o altă persoană, pentru a o face să îndeplinească

6
sau nu ori să întârzie sau să grăbească îndeplinirea unei acţiuni în exercitarea
funcţiei sale ori contrar funcției în cauză.

Latura obiectivă a infracţiunii specificate la lit.c) alin.(2) art.324 CP RM

constă în fapta prejudiciabilă exprimată în acţiunea de extorcare, personal sau prin
mijlocitor, de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se
cuvin persoanei publice sau persoanei publice străine, pentru aceasta sau pentru o
altă persoană.
Pot fi deosebite următoarele trei modalități faptice de extorcare:
1) punerea victimei într-o situaţie care o impune să-i transmită făptuitorului
remuneraţia ilicită, pentru a preîntâmpina producerea efectelor nefaste pentru
interesele legitime ale victimei;
2) ameninţarea cu lezarea intereselor legitime ale victimei (nu lezarea
efectivă), în cazul în care aceasta nu-i transmite făptuitorului remuneraţia ilicită;
3) nesatisfacerea solicitării victimei, astfel încât aceasta este nevoită să
transmită remuneraţia ilicită către făptuitor, pentru a evita lezarea intereselor sale
legitime.
Infracţiunea specificată la lit.c) alin.(2) art.324 CP RM este o infracţiune
formală. Ea se consideră consumată din momentul extorcării în întregime a
remunerației ilicite.

Latura subiectivă a infracţiunii specificate la lit.c) alin.(2) art.324 CP RM se

caracterizează prin intenţie directă. Motivul infracţiunii în cauză se exprimă, de
cele mai multe ori, în interesul material sau în năzuinţa de a obţine unele avantaje
nepatrimoniale.
Scopul infracţiunii prevăzute la lit.c) alin.(2) art.324 CP RM este unul special,
desemnat prin sintagma „pentru a îndeplini sau nu ori pentru a întârzia sau a grăbi
îndeplinirea unei acţiuni în exercitarea funcţiei sale sau contrar acesteia”. În

7
vederea perceperii esenței juridice a scopului în cauză, facem trimitere la
explicațiile privind scopul infracțiunii specificate la alin.(1) art.324 CP RM.

Subiectul infracţiunii prevăzute la lit.c) alin.(2) art.324 CP RM este persoana

fizică responsabilă care la momentul săvârșirii infracțiunii a atins vârsta de 16 ani.
De asemenea, subiectul trebuie să aibă calitatea specială de persoana publică sau
de persoana publică străină. La noțiunile desemnând aceste calități, ne-am referit
cu ocazia examinării infracțiunii prevăzute la alin.(1) art.324 CP RM.
În alt registru, în ipoteza infracțiunii specificate la lit.d) alin.(2) art.324 CP
RM, valoarea exprimată în bani a remunerației ilicite, care constituie obiectul
material sau imaterial al infracțiunii, trebuie să depăşească 20 de salarii medii
lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern în vigoare la
momentul săvârșirii faptei. În același timp, valoarea în cauză nu trebuie să
depăşească 40 de salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin
hotărârea de Guvern în vigoare la momentul săvârșirii faptei. În caz contar,
răspunderea se va aplica în conformitate cu lit.b) alin.(3) art.324 CP RM.

În principal, calitatea specială a subiectului este ceea ce deosebește

infracțiunea specificată la lit.a) alin.(3) art.324 CP RM de infracțiunea prevăzută la
alin.(1) art.324 CP RM. Astfel, infracțiunea specificată la lit.a) alin.(3) art.324 CP
RM este săvârșită de o persoană cu funcţie de demnitate publică.
Din alin.(3) art.123 CP RM, deducem că persoană cu funcţie de demnitate
publică este, după caz: 1) persoana al cărei mod de numire sau de alegere este
reglementat de Constituţia Republicii Moldova sau care este învestită în funcţie,
prin numire sau prin alegere, de către Parlament, Preşedintele Republicii Moldova
sau Guvern, altă persoană cu funcție de demnitate publică stabilită prin lege; 2)
persoana căreia persoana cu funcţie de demnitate publică i-a delegat
împuternicirile sale.

8
 În ipoteza infracțiunii specificate la lit.b) alin.(3) art.324 CP RM, valoarea
exprimată în bani a remunerației ilicite, care constituie obiectul material sau
imaterial al infracțiunii, trebuie să depăşească 40 de salarii medii lunare pe
economie prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern în vigoare la momentul
săvârșirii faptei.
Cu privire la circumstanţa agravantă specificată la lit.c) alin.(3) art.324 CP
RM, precizăm doar că infracţiunea poate fi săvârşită în interesul unei organizaţii
criminale atât de către un membru al acesteia (din proprie iniţiativă sau la
însărcinarea organizaţiei respective), cât şi de către o persoană care nu este
membru al organizaţiei criminale (la însărcinarea acesteia). Aceleaşi principii pot fi
aplicate la interpretarea noţiunii „în interesul unui grup criminal organizat”.
În încheiere, menționăm că în ipoteza infracțiunii prevăzute la alin.(4) art.324
CP RM, valoarea exprimată în bani a remunerației ilicite, care constituie obiectul
material sau imaterial al infracțiunii, nu trebuie să depăşească 100 unităţi
convenţionale.

TEMA „CORUPERE ACTIVĂ” (ART.325 CP RM)

Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.325 CP RM îl

formează relaţiile sociale cu privire la buna desfăşurare a activităţii de serviciu în
sfera publică, care este incompatibilă cu săvârşirea unor fapte de corupere a
persoanelor publice sau a persoanelor publice străine.
Obiectul material sau imaterial al acestei infracţiuni are acelaşi conţinut cu
obiectul material sau imaterial al infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.324 CP RM.
De aceea, facem trimitere la explicațiile corespunzătoare.
Datorită trăsăturilor sale particularizante, infracțiunea specificată la alin.(1)
art.325 CP RM nu are victimă.

Latura obiectivă a infracţiunii analizate constă în fapta prejudiciabilă care se

9
exprimă în acţiunea de promisiune, oferire sau dare, personal sau prin mijlocitor,
unei persoane publice sau unei persoane publice străine de bunuri, servicii,
privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin, pentru aceasta sau pentru o
altă persoană.
Astfel, acţiunea prejudiciabilă prevăzută la alin.(1) art.325 CP RM cunoaşte
următoarele trei modalităţi normative cu caracter alternativ:
1) promisiunea unei persoane publice sau unei persoane publice străine de
bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin;
2) oferirea unei persoane publice sau unei persoane publice străine de bunuri,
servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin;
3) darea unei persoane publice sau unei persoane publice străine de bunuri,
servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin.
Vizavi de prima dintre modalităţile normative ale acțiunii prejudiciabile în
cauză, este de menţionat că promisiunea reprezintă angajamentul pe care
corupătorul şi-l asumă faţă de o persoană publică sau o persoană publică străină de
a-i transmite în viitor – într-un termen determinat sau nedeterminat – remunerația
ilicită, dacă acea persoană publică sau persoană publică străină va acţiona în sensul
dorit de corupător.
În legătură cu cea de-a doua modalitate normativă a acțiunii prejudiciabile
specificate la alin.(1) art.325 CP RM, consemnăm că oferirea se exprimă în
prezentarea, etalarea, înfăţişarea de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub
orice formă, ce nu i se cuvin persoanei publice sau persoanei publice străine.
Cât priveşte cea de-a treia modalitate normativă a acțiunii prejudiciabile
prevăzute la alin.(1) art.325 CP RM, darea constituie înmânarea, remiterea,
predarea efectivă a remunerației ilicite de către corupător către persoana publică
sau persoana publică străină. Spre deosebire de promisiune sau oferire, darea
implică în mod necesar acţiunea corelativă de primire a foloaselor necuvenite,
acţiune săvârşită de persoana publică sau persoana publică străină. Deci, darea nu
mai este un act unilateral. Ea este un act bilateral.

10
 Infracţiunea specificată la alin.(1) art.325 CP RM este o infracţiune formală.
Ea se consideră consumată din momentul promisiunii, oferirii sau dării în
întregime a recompensei ilicite.

Latura subiectivă a infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.325 CP RM se

caracterizează prin intenţie directă. Motivele infracţiunii în cauză se exprimă în:
năzuinţa făptuitorului de a obţine unele avantaje nepatrimoniale; năzuinţa
făptuitorului de a-şi ajuta persoana apropiată; interesul material, etc.
Scopul infracţiunii specificate la alin.(1) art.325 CP RM este unul special.
Caracteristicile acestuia nu diferă de cele ale scopului infracţiunii prevăzute la
alin.(1) art.324 CP RM. De aceea, facem trimitere la explicațiile corespunzătoare.

Subiectul infracţiunii specificate la alin.(1) art.325 CP RM este: 1) persoana

fizică responsabilă care, în momentul comiterii faptei, a atins vârsta de 16 ani; 2)
persoana juridică (cu excepția autorității publice). Nu se cere ca subiectul să aibă
vreo calitate specială.

În fond, înțelesul noțiunilor utilizate la alin.(2) şi (3) art.325 CP RM ne este

cunoscut din investigaţiile asupra variantelor de infracțiuni prevăzute la alin.(2) și
(3) art.324 CP RM. Urmează doar să fie făcută o ajustare la esenţa juridică a
infracţiunilor prevăzute la art.325 CP RM.
În acord cu dispoziţia de la alin.(4) art.325 CP RM, persoana, care a promis, a
oferit sau a dat bunuri ori servicii enumerate la art.324 CP RM, este liberată de
răspundere penală în oricare din următoarele două ipoteze:
1) aceste bunuri sau servicii i-au fost extorcate;
2) această persoană s-a autodenunţat, neştiind că organul de urmărire penală
este la curent cu infracţiunea pe care a săvârşit-o.

11
 TEMA „TRAFICUL DE INFLUENŢĂ” (ART.326 CP RM)

Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.326 CP RM îl

constituie relaţiile sociale cu privire la buna desfăşurare a activităţii de serviciu în
sfera publică, care este incompatibilă cu bănuiala că persoanele publice, persoanele
cu funcţie de demnitate publică, persoanele publice străine sau funcţionarii
internaţionali pot fi influenţaţi în exercitarea atribuţiilor lor.
În cazul în care modalitatea faptică a infracțiunii analizate (presupunând
modalitatea normativă de pretindere a remunerației ilicite) este cea de extorcare a
remunerației ilicite, în plan secundar, se aduce atingere relaţiilor sociale cu privire
la integritatea corporală, sănătatea sau libertatea psihică (morală) a persoanei.
Obiectul material sau imaterial al infracţiunii specificate la alin.(1) art.326
CP RM îl reprezintă remunerația ilicită. Aceasta se exprimă în banii, titlurile de
valoare, serviciile, privilegiile, alte bunuri sau avantaje necuvenite făptuitorului
(adică traficantului de influență).
În ipoteza infracțiunii specificate la alin.(1) art.326 CP RM, este esențial ca
valoarea exprimată în bani a remunerației ilicite să nu depăşească 20 de salarii
medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern în vigoare
la momentul săvârșirii faptei. În caz contar, răspunderea se va aplica în
conformitate cu lit.c) alin.(2) art.326 CP RM.
Infracţiunea prevăzută la alin.(1) art.326 CP RM poate avea victimă numai în
cazul în care extorcarea remunerației ilicite constituie modalitatea faptică sub care
se prezintă fapta prejudiciabilă prevăzută la această normă (faptă presupunând
modalitatea normativă de pretindere a remunerației ilicite). În acest caz, victimă
este persoana căreia remunerația ilicită îi este extorcată de către făptuitor.

Latura obiectivă a infracţiunii specificate la alin.(1) art.326 CP RM constă în

fapta prejudiciabilă exprimată în acţiunea de pretindere, acceptare sau primire,

12
personal sau prin mijlocitor, de bani, titluri de valoare, servicii, privilegii, alte
bunuri sau avantaje, pentru sine sau pentru o altă persoană.
Astfel, acţiunea prejudiciabilă prevăzută la alin.(1) art.326 CP RM cunoaşte
următoarele trei modalităţi normative cu caracter alternativ:
1) pretinderea de bani, titluri de valoare, servicii, privilegii, alte bunuri sau
avantaje, ce nu i se cuvin făptuitorului;
2) acceptarea de bani, titluri de valoare, servicii, privilegii, alte bunuri sau
avantaje, ce nu i se cuvin făptuitorului;
3) primirea de bani, titluri de valoare, servicii, privilegii, alte bunuri sau
avantaje, ce nu i se cuvin făptuitorului.
În fond, înțelesul noțiunilor „pretindere”, „acceptare” şi „primire” ne este
cunoscut din investigaţiile asupra infracțiunii specificate la alin.(1) art.324 CP RM.
Urmează doar să fie făcută o ajustare la esenţa juridică a infracţiunii prevăzute la
alin.(1) art.326 CP RM.
Precizăm că, în prezența modalității normative de pretindere a remunerației
ilicite, la individualizarea pedepsei, se poate lua în considerație dacă această
modalitate normativă se înfățișează sau nu în modalitatea faptică de extorcare a
remunerației ilicite. În prezența modalității faptice de extorcare, nu va fi necesară
calificarea suplimentară conform altor norme. În această ipoteză, va fi aplicabil
doar alin.(1) art.326 CP RM.
Infracţiunea prevăzută la alin.(1) art.326 CP RM poate fi săvârşită de către
făptuitor pentru sine sau pentru o altă persoană. În primul caz, pretinderea,
acceptarea sau primirea remunerației ilicite se face în profitul făptuitorului. În cel
de-al doilea caz, fapta respectivă se realizează în profitul unei alte persoane, în a
cărei soartă este, de regulă, interesat făptuitorul.
Infracţiunea specificată la alin.(1) art.326 CP RM este o infracţiune formală.
Ea se consideră consumată din momentul pretinderii, acceptării sau primirii în
întregime a remunerației ilicite.

13
 Latura subiectivă a infracţiunii specificate la alin.(1) art.326 CP RM se
caracterizează prin intenţie directă. Motivul infracţiunii în cauză constă, în
principal, în interesul material sau în năzuinţa de a obţine unele avantaje
nepatrimoniale.
Scopul infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.326 CP RM este unul special.
Acesta cunoaște următoarele patru forme alternative:
1) scopul de a o face pe persoana publică, persoana cu funcţie de demnitate
publică, persoana publică străină sau funcţionarul internaţional să îndeplinească o
acțiune în exercitarea funcţiei sale, indiferent dacă o asemenea acţiune va fi sau nu
săvârşită;
2) scopul de a o face pe persoana publică, persoana cu funcţie de demnitate
publică, persoana publică străină sau funcţionarul internaţional să nu îndeplinească
o acţiune în exercitarea funcţiei sale, indiferent dacă o asemenea acţiune va fi sau
nu săvârşită;
3) scopul de a o face pe persoana publică, persoana cu funcţie de demnitate
publică, persoana publică străină sau funcţionarul internaţional să întârzie
îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcţiei sale, indiferent dacă o asemenea
acţiune va fi sau nu săvârşită;
4) scopul de a o face pe persoana publică, persoana cu funcţie de demnitate
publică, persoana publică străină sau funcţionarul internaţional să grăbească
îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcţiei sale, indiferent dacă o asemenea
acţiune va fi sau nu săvârşită.

Subiectul infracţiunii specificate la alin.(1) art.326 CP RM este:

1) persoana fizică responsabilă care, în momentul săvârşirii infracţiunii, a
atins vârsta de 16 ani;
2) persoana juridică (cu excepția autorității publice).
În plus, subiectul infracțiunii în cauză trebuie să fie o persoană care are
influenţă sau care susţine că are influenţă asupra unui factor de decizie, și anume

14
asupra unei persoane publice, persoane cu funcţie de demnitate publică, persoane
publice străine sau funcţionar internaţional.
În art.326 CP RM, termenul „influenţă” este folosit în sensul de putere,
capacitate de a modifica comportamentul factorului de decizie în sensul dorit,
respectiv de a-l determina să facă o favoare sau să ia o decizie favorabilă. Evident,
această influenţă trebuie să fie de o anumită natură şi să îndeplinească anumite
condiţii pentru a face obiectul de referinţă al dispoziției de la alin.(1) art.326 CP
RM. Astfel, influenţa la care se referă dispoziţia în cauză nu trebuie să aibă la bază
o putere legală, autoritate, cu care este învestit cineva prin lege sau în baza legii,
cum ar fi şeful faţă de subordonat, organul de control faţă de cel controlat etc.
Drept urmare, în sensul prevederii de la alin.(1) art.326 CP RM, termenul
„influenţa” priveşte acea influenţă care trebuie să izvorască din alte raporturi decât
raporturile legale de subordonare, de control, colaborare, îndrumare, supraveghere
etc., prevăzute de lege sau în baza legii. Aceasta trebuie să izvorască, de exemplu,
din raporturile de rudenie sau prietenie, raporturile comerciale, relaţiile
infracţionale, relaţiile politice etc.

În altă ordine de idei, vom examina infracțiunea specificată la alin.(11) art.326

CP RM.
Obiectul juridic special al acestei infracţiuni îl formează relaţiile sociale cu
privire la buna desfăşurare a activităţii de serviciu în sfera publică, care este
incompatibilă cu bănuiala că influența asupra unei persoane publice, persoane cu
funcţie de demnitate publică, persoane publice străine sau a unui funcţionar
internaţional poate fi cumpărată în urma promisiunii, oferirii sau dării de
recompensă ilicită unui traficant de influență.
Obiectul material sau imaterial al infracţiunii prevăzute la alin.(11) art.326
CP RM are acelaşi conţinut cu obiectul material sau imaterial al infracţiunii
specificate la alin.(1) art.326 CP RM. De aceea, facem trimitere la explicațiile
corespunzătoare.

15
 Datorită specificului său, infracțiunea prevăzută la alin.(1 1) art.326 CP RM nu
are victimă.
Latura obiectivă a infracţiunii în cauză constă în fapta prejudiciabilă
exprimată în acţiunea de promisiune, oferire sau dare unei persoane, personal sau
prin mijlocitor, de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje enumerate la alin.(1)
art.326 CP RM, pentru aceasta sau pentru o altă persoană.
Astfel, acţiunea prejudiciabilă prevăzută la alin.(1 1) art.326 CP RM cunoaşte
următoarele trei modalităţi normative cu caracter alternativ:
1) promisiunea de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje enumerate la alin.(1)
art.326 CP RM, ce nu i se cuvin traficantului de influență;
2) oferirea de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje enumerate la alin.(1)
art.326 CP RM, ce nu i se cuvin traficantului de influență;
3) darea de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje enumerate la alin.(1)
art.326 CP RM, ce nu i se cuvin traficantului de influență.
În fond, înțelesul noțiunilor „promisiune”, „oferire” și „dare” ne este cunoscut
din investigaţiile asupra infracțiunii specificate la alin.(1) art.325 CP RM. Urmează
doar să fie făcută o ajustare la esenţa juridică a infracţiunii prevăzute la alin.(1 1)
art.326 CP RM.
Infracţiunea prevăzută la alin.(11) art.326 CP RM este o infracţiune formală.
Ea se consideră consumată din momentul promisiunii, oferirii sau dării în
întregime a remunerației ilicite.

Latura subiectivă a infracţiunii specificate la alin.(11) art.326 CP RM se

caracterizează prin intenţie directă. Motivul infracţiunii în cauză se exprimă în:
interesul material; năzuinţa făptuitorului de a obţine unele avantaje nepatrimoniale;
năzuinţa făptuitorului de a-şi ajuta persoana apropiată; răzbunare; gelozie; ură;
invidie; ură socială, naţională, rasială sau religioasă, etc.

16
 Scopul infracţiunii prevăzute la alin.(1 1) art.326 CP RM are aceleaşi
caracteristici ca şi scopul infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.326 CP RM. De
aceea, facem trimitere la explicațiile corespunzătoare.

Subiectul infracţiunii specificate la alin.(11) art.326 CP RM este: 1) persoana

fizică responsabilă care, în momentul comiterii faptei, a atins vârsta de 16 ani; 2)
persoana juridică (cu excepția autorității publice). Nu se cere ca subiectul să aibă
vreo calitate specială.
În acord cu prevederea de la alin.(4) art.326 CP RM, persoana, care a promis,
a oferit sau a dat bunuri ori servicii enumerate la alin.(1) art.326 CP RM, este
liberată de răspundere penală în oricare din următoarele două ipoteze:
1) aceste bunuri sau servicii i-au fost extorcate;
2) această persoană s-a autodenunţat, neştiind că organul de urmărire penală
este la curent cu infracţiunea pe care a săvârşit-o.
Conținutul prevederii de la alin.(4) art.326 CP RM este asemănător cu cel al
prevederii de la alin.(4) art.325 CP RM. De aceea, este admisibilă o abordare
similară a conținutului prevederii în cauză, cu luarea în consideraţie a
particularizărilor de rigoare, condiţionate de specificul infracţiunii prevăzute la
alin.(11) art.326 CP RM.
În fond, înțelesul noțiunilor utilizate la lit.b) și c) alin.(2) şi (3) art.326 CP
RM ne este cunoscut din analiza variantelor de infracțiuni prevăzute la alin.(2) și
(3) art.324 CP RM. Urmează doar să fie făcută o ajustare la esenţa juridică a
infracţiunilor prevăzute la art.326 CP RM.
În sensul prevederii de la lit.d) alin.(2) art.326 CP RM, faptul că săvârșirea
infracțiunilor specificate la alin.(1) sau (11) art.326 CP RM este urmată de
influenţa promisă înseamnă că traficantului de influență i-a reușit să exercite
influența asupra unei persoane publice, persoane cu funcţie de demnitate publică,
persoane publice străine sau a unui funcţionar internaţional, pentru a-l face să
îndeplinească sau nu ori să întârzie sau să grăbească îndeplinirea unei acţiuni în

17
exercitarea funcţiei sale. În același timp, faptul că săvârșirea infracțiunilor
prevăzute la alin.(1) sau (11) art.326 CP RM este urmată de obţinerea rezultatului
urmărit înseamnă că persoana publică, persoana cu funcţie de demnitate publică,
persoana publică străină sau funcţionarul internaţional a fost influențat de către
traficantul de influență, și, drept urmare, a îndeplinit, nu a îndeplinit, a întârziat sau
a grăbit îndeplinirea unei acţiuni în exercitarea funcţiei sale.

TEMA „ABUZUL DE PUTERE SAU ABUZUL DE SERVICIU”

(ART.327 CP RM)

Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.327 CP RM îl

formează relaţiile sociale cu privire la buna desfăşurare a activităţii de serviciu în
sfera publică, care presupune îndeplinirea de către o persoană publică a obligaţiilor
de serviciu în mod corect, fără abuzuri, cu respectarea drepturilor şi intereselor
ocrotite de lege ale persoanelor fizice şi ale celor juridice.
Obiectul material al acestei infracţiuni îl reprezintă sau îl poate reprezenta
corpul persoanei ori bunurile mobile sau imobile.
Persoana fizică sau juridică, ale cărei drepturi sau interese ocrotite de lege
suferă daune în proporţii considerabile, este victima infracţiunii specificate la
alin.(1) art.327 CP RM.

Latura obiectivă a infracţiunii analizate include următoarele trei semne:

1) fapta prejudiciabilă care se exprimă în acţiunea sau inacţiunea de folosire a
situaţiei de serviciu;
2) urmările prejudiciabile, şi anume – daunele în proporţii considerabile
cauzate drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice;
3) legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile.
Prin „folosirea situaţiei de serviciu” se înţelege săvârşirea unor acţiuni sau
inacţiuni care decurg din atribuţiile de serviciu ale făptuitorului şi care sunt în

18
limitele competenţei sale de serviciu.
Indiferent de forma sub care se poate exprima folosirea situaţiei de serviciu,
esenţial este ca, în procesul de calificare a infracţiunii – în urma analizei tuturor
normelor care circumstanţiază statutul juridic al făptuitorului – să se stabilească că
acţiunea sau inacţiunea făptuitorului decurge din atribuţiile de serviciu ale acestuia,
că această acţiune sau inacţiune este în limitele competenţei sale de serviciu. Deci,
că nu au fost depăşite în mod vădit limitele drepturilor şi atribuţiilor ce i-au fost
acordate făptuitorului prin lege.
Infracţiunea prevăzută la alin.(1) art.327 CP RM este o infracţiune materială.
Ea se consideră consumată din momentul producerii daunelor în proporţii
considerabile drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau
juridice. Conform alin.(2) art.126 CP RM, în cazul prejudicierii drepturilor şi
intereselor ocrotite de lege, caracterul considerabil al daunelor cauzate se stabileşte
luându-se în considerare gradul lezării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale
omului.

Latura subiectivă a infracţiunii specificate la alin.(1) art.327 CP RM se

caracterizează prin intenţie directă sau indirectă. Motivul infracţiunii în cauză
poate fi oricare cu excepția celui prevăzut la lit. b1) alin. (2) art.327 CP RM:
„interes material, alte interese personale sau interesul unei terţe persoane”.

Subiectul infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.327 CP RM este persoana fizică

responsabilă care la momentul comiterii faptei a atins vârsta de 16 ani. De
asemenea, subiectul trebuie să aibă calitatea specială de persoană publică.

În principal, calitatea specială a subiectului este ceea ce deosebește

infracțiunea prevăzută la lit.b) alin.(2) art.327 CP RM de infracțiunea specificată la
alin.(1) art.327 CP RM. Astfel, infracțiunea prevăzută la lit.b) alin.(2) art.327 CP
RM este săvârșită de o persoană cu funcţie de demnitate publică.

19
 TEMA „EXCESUL DE PUTERE SAU DEPĂŞIREA ATRIBUŢIILOR
DE SERVICIU” (ART.328 CP RM)

Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.328 CP RM îl

constituie relaţiile sociale cu privire la buna desfăşurare a activităţii de serviciu în
sfera publică, care presupune îndeplinirea de către o persoană publică a obligaţiilor
de serviciu în mod corect, fără excese, cu respectarea drepturilor şi intereselor
ocrotite de lege ale persoanelor fizice şi ale celor juridice.
Obiectul material al acestei infracţiuni îl reprezintă sau poate să-l reprezinte
corpul persoanei ori bunurile mobile sau imobile.
Victima infracţiunii specificate la alin.(1) art.328 CP RM este persoana fizică
sau juridică, ale cărei drepturi sau interese ocrotite de lege suferă daune în proporţii
considerabile.

Latura obiectivă a infracţiunii în cauză include următoarele trei semne:

1) fapta prejudiciabilă care se exprimă în acţiunea de depăşire a limitelor
drepturilor şi atribuţiilor acordate prin lege;
2) urmările prejudiciabile, şi anume – daunele în proporţii considerabile
cauzate drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice;
3) legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile.
Când ne referim la acţiunea prejudiciabilă de depăşire a limitelor drepturilor şi
atribuţiilor acordate prin lege, avem în vedere oricare din următoarele patru
modalităţi faptice:
1) săvârşirea unei acţiuni care ţine de competenţa unei alte persoane publice;
2) săvârşirea unei acţiuni care putea fi comisă de către făptuitor numai în
prezenţa unor circumstanţe deosebite, indicate în lege sau într-un alt act normativ;
3) săvârşirea unipersonală a unei acţiuni pe care o poate efectua exclusiv un
organ colegial;

20
 4) săvârşirea unei acţiuni pe care nimeni şi în nici un fel de circumstanţe nu
este în drept să le săvârşească.
Infracţiunea prevăzută la alin.(1) art.328 CP RM este o infracţiune materială.
Ea se consideră consumată din momentul producerii daunelor în proporţii
considerabile drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau
juridice. Conform alin.(2) art.126 CP RM, în cazul prejudicierii drepturilor şi
intereselor ocrotite de lege, caracterul considerabil al daunelor cauzate se stabileşte
luându-se în considerare gradul lezării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale
omului.

Latura subiectivă a infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.328 CP RM se

caracterizează prin intenţie directă sau indirectă.
În dispoziția de la alin.(1) art.328 CP RM se menţionează despre săvârşirea de
către o persoană publică a unor acţiuni care depăşesc în mod vădit limitele
drepturilor şi atribuţiilor acordate prin lege. Aceasta înseamnă că făptuitorul
manifestă certitudine, este lipsit de orice îndoială, nu are dubii că depăşeşte
limitele drepturilor şi atribuţiilor acordate prin lege. În lipsa caracterului vădit al
depăşirii limitelor drepturilor şi atribuţiilor acordate prin lege, răspunderea nu
poate fi aplicată potrivit alin.(1) art.328 CP RM.
Motivele infracţiunii specificate la alin.(1) art.328 CP RM pot consta în:
interesul material; năzuinţa de a obţine unele avantaje nepatrimoniale; răzbunare;
gelozie; interpretarea eronată a obligaţiilor de serviciu; excesul de zel, etc.

Subiectul infracţiunii examinate este persoana fizică responsabilă care la

momentul săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani. În plus, subiectul trebuie
să aibă calitatea specială de persoană publică.

21
 În altă ordine de idei, cât priveşte noţiunea „aplicarea armei”, utilizată la lit.b)
alin.(2) art.328 CP RM, facem trimitere la explicaţiile vizând agravanta
consemnată la lit.g) alin.(2) art.164 CP RM, cu ajustările de rigoare.
În principal, calitatea specială a subiectului este ceea ce deosebește
infracțiunea prevăzută la lit.b) alin.(3) art.328 CP RM de infracțiunea specificată la
alin.(1) art.328 CP RM. Astfel, infracțiunea prevăzută la lit.b) alin.(3) art.328 CP
RM este săvârșită de o persoană cu funcţie de demnitate publică.

În altă ordine de idei, vom examina infracțiunea specificată la alin.(11) art.328

CP RM.
Obiectul juridic special al acestei infracţiuni îl formează relaţiile sociale cu
privire la buna desfăşurare a activităţii de serviciu în sfera publică, care este
incompatibilă cu refuzul neîntemeiat de eliberare a actului permisiv care a condus
la restrângerea dreptului de desfăşurare a activităţii de întreprinzător.
Datorită specificului său, infracțiunea analizată nu are obiect material.
Victimă a infracţiunii specificate la alin.(11) art.328 CP RM este persoana
fizică sau juridică, ale cărei drepturi sau interese ocrotite de lege suferă daune în
mărime de cel puţin 10 salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin
hotărârea de Guvern în vigoare la momentul săvârşirii faptei. Victima infracțiunii
analizate este solicitantul actului permisiv.

Latura obiectivă a infracţiunii specificate la alin.(11) art.328 CP RM are

următoarea structură:
1) fapta prejudiciabilă exprimată în inacțiunea de refuz neîntemeiat de
eliberare a actului permisiv;
2) urmările prejudiciabile, și anume – restrângerea dreptului de desfăşurare a
activităţii de întreprinzător, dacă aceasta a cauzat daune drepturilor şi intereselor
ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice, în valoare de cel puţin 10 salarii

22
medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern în vigoare
la momentul săvârşirii faptei;
3) legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile.
Inacțiunea prejudiciabilă prevăzută la alin.(11) art.328 CP RM se exprimă în
refuzul neîntemeiat de eliberare a actului permisiv. Ce înseamnă „refuz”?
Refuzul implică sustragerea categorică şi definitivă de la eliberarea actului
permisiv. Refuzul se consideră neîntemeiat dacă:
1) solicitantul întrunește și respectă cerințele și/sau condițiile expres stabilite
de lege în privința actului permisiv în cauză sau, după caz, demonstrează întrunirea
acestor condiții în decursul suspendării termenului de examinare a solicitării;
2) nu se constată o neregularitate a documentaţiei depuse de către solicitant.
În sensul alin.(11) art.328 CP RM, refuzul de eliberare a actului permisiv se
concretizează, după caz, în:
1) refuzul de înmânare a actului permisiv solicitantului;
2) refuzul de trimitere/livrare a actului permisiv prin serviciul poștal sau alte
servicii de livrare la sediul solicitantului;
3) refuzul de emitere a actului permisiv, etc.
Infracţiunea prevăzută la alin.(11) art.328 CP RM este o infracţiune materială.
Ea se consideră consumată din momentul restrângerii dreptului de desfăşurare a
activităţii de întreprinzător, dacă aceasta a cauzat daune drepturilor şi intereselor
ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice, în mărime de cel puţin 10 salarii
medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern în vigoare
la momentul săvârşirii faptei.

Latura subiectivă a infracţiunii specificate la alin.(11) art.328 CP RM se

caracterizează prin intenţie directă sau indirectă. Motivul infracţiunii examinate se
exprimă în: interesul material; excesul de zel; răzbunare; ură; invidie; ură socială,
naţională, rasială sau religioasă, etc.

23
 Subiectul infracţiunii specificate la alin.(11) art.328 CP RM este persoana
fizică responsabilă care, în momentul comiterii faptei, a atins vârsta de 16 ani. În
plus, subiectul are calitatea specială de funcționar competent din cadrul autorității
emitente abilitate cu dreptul de eliberare a actului permisiv.

TEMA „NEGLIJENȚA ÎN SERVICIU” (ART.329 CP RM)

Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.329 CP RM îl

formează relaţiile sociale cu privire la buna desfăşurare a activităţii de serviciu în
sfera publică, care presupune îndeplinirea corespunzătoare de către o persoană
publică a obligaţiilor sale de serviciu.
Obiectul material al acestei infracţiuni îl reprezintă corpul persoanei sau
bunurile mobile ori imobile.
Persoana fizică sau juridică, ale cărei drepturi sau interese ocrotite de lege
suferă daune în proporţii mari, este victima infracţiunii specificate la alin.(1)
art.329 CP RM.

Latura obiectivă a infracţiunii examinate are următoarea structură:

1) fapta prejudiciabilă care se exprimă în acţiunea sau inacţiunea de
neîndeplinire sau îndeplinire necorespunzătoare a obligaţiilor de serviciu;
2) urmările prejudiciabile, şi anume – daunele în proporţii mari cauzate
drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice;
3) legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile.
Cât priveşte fapta prejudiciabilă prevăzută la alin.(1) art.329 CP RM, aceasta
se particularizează prin aceea că făptuitorul fie nu realizează în genere ceea ce-i
revine potrivit competenţei de serviciu, fie îşi îndeplineşte obligaţiile de serviciu de
o manieră necorespunzătoare (adică la momentul nepotrivit, în volum incomplet,
într-un mod inexact, necalitativ etc.). În legătură cu aceasta, în procesul de

24
calificare a faptei întâi de toate, urmează de stabilit – în baza legilor, altor acte
normative, ordinelor, instrucţiunilor etc. – obligaţiile care îi reveneau făptuitorului,
sarcinile concrete pe care urma să le îndeplinească acesta. În nici un caz nu pot fi
considerate suficiente afirmaţiile abstracte privind o oarecare neexecutare de către
făptuitor a obligaţiilor de serviciu, privind lipsa unui control adecvat din partea
acestuia asupra comportamentului altor persoane, privind lipsa de atenţie,
diligenţă, prudenţă, vigilenţă etc. din partea făptuitorului.
Din dispoziţia de la alin.(1) art.329 CP RM reiese că fapta prejudiciabilă
analizată cunoaște două modalități normative cu caracter alternativ:
1) inacţiunea de neîndeplinire a obligaţiilor de serviciu;
2) acţiunea de îndeplinire necorespunzătoare a obligaţiilor de serviciu.
Prima din aceste modalități presupune omisiunea făptuitorului de a-şi
îndeplini obligaţiile de serviciu, obligaţii decurgând din competenţa lui de serviciu,
pe care făptuitorul putea şi trebuia să le îndeplinească. Făptuitorului nu i se pot
incumba obligaţii care nu intră în sfera lui de competenţă. La fel, făptuitorului nu i
se poate incrimina fapta prevăzută la alin.(1) art.329 CP RM, dacă, la momentul
comiterii faptei:
1) făptuitorul nu putea să-şi îndeplinească obligaţiile de serviciu;
2) făptuitorul nu trebuia să-şi îndeplinească obligaţiile de serviciu;
3) făptuitorul nu putea şi nu trebuia să-şi îndeplinească obligaţiile de serviciu.
La rândul ei, cea de-a doua modalitate normativă a faptei prejudiciabile
specificate la alin.(1) art.329 CP RM presupune o asemenea conduită a
făptuitorului, când acesta, deşi acţionează în direcţia îndeplinirii obligaţiilor sale de
serviciu, totuşi o face într-un mod defectuos, adică altfel decât s-ar fi cuvenit să le
îndeplinească.
Infracţiunea prevăzută la alin.(1) art.329 CP RM este o infracţiune materială.
Ea se consideră consumată din momentul producerii daunelor în proporţii mari
drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice. În
acord cu alin.(1) art.126 CP RM, se consideră proporţii mari valoarea pagubei

25
pricinuite, care, la momentul săvârşirii infracţiunii, depăşeşte 20 de salarii medii
lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern în vigoare la
momentul săvârșirii faptei.

Latura subiectivă a infracţiunii specificate la alin.(1) art.329 CP RM se

caracterizează prin imprudenţă.

Subiectul infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.329 CP RM este persoana fizică

responsabilă care la momentul comiterii faptei a atins vârsta de 16 ani. De
asemenea, subiectul trebuie să aibă calitatea specială de persoană publică.

În ipoteza consemnată la lit.a) alin.(2) art.329 CP RM, faţă de decesul

victimei, care se află în legătură cauzală cu fapta de neîndeplinire sau îndeplinire
necorespunzătoare a obligaţiilor de serviciu, făptuitorul manifestă imprudenţă.

TEMA „FALSUL ÎN ACTE PUBLICE” (ART.332 CP RM)

Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.332 CP RM îl

formează relaţiile sociale cu privire la buna desfăşurare a activităţii de serviciu în
sfera publică, care este condiţionată de încrederea publică în autenticitatea
documentelor oficiale.
Obiectul material sau imaterial al acestei infracţiuni îl reprezintă documentul
oficial autentic (în ipoteza înscrierii în documentele oficiale a unor date vădit false
sau în ipoteza falsificării documentelor oficiale, presupunând modificarea
conţinutului unor documente oficiale autentice, nu însă introducerea în asemenea
documente a constatărilor sau menţiunilor false) sau materia primă utilizată în
vederea falsificării documentului oficial (în ipoteza falsificării documentelor
oficiale presupunând contrafacerea acestora). Totodată, produsul infracţiunii în
cauză îl constituie documentul oficial fals.

26
 Latura obiectivă a infracţiunii specificate la alin.(1) art.332 CP RM constă în
fapta prejudiciabilă exprimată în acţiunea de înscriere în documentele oficiale a
unor date vădit false ori de falsificare a unor astfel de documente.
Deducem că modalităţile normative cu caracter alternativ ale acţiunii
prejudiciabile analizate sunt:
1) înscrierea în documentele oficiale a unor date vădit false;
2) falsificarea documentelor oficiale.
Prima din aceste modalități presupune introducerea în documentele oficiale
autentice a constatărilor sau menţiunilor false. Cea de-a doua modalitate presupune
fie contrafacerea documentelor oficiale (adică confecţionarea documentelor
oficiale false), fie modificarea conţinutului unor documente oficiale autentice, nu
însă introducerea în asemenea documente a constatărilor sau menţiunilor false.
Infracţiunea prevăzută la alin.(1) art.332 CP RM este o infracţiune formală.
Ea se consideră consumată din momentul înscrierii în documentele oficiale a unor
date vădit false ori al falsificării unor astfel de documente.

Latura subiectivă a infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.332 CP RM se

caracterizează prin intenţie directă. Motivul infracţiunii în cauză are un caracter
special. După caz, acesta se exprimă în: 1) interesul material; 2) alte interese
personale.

Subiectul infracţiunii specificate la alin.(1) art.332 CP RM este persoana

fizică responsabilă care la momentul săvârşirii faptei a atins vârsta de 16 ani. De
asemenea, subiectul infracţiunii în cauză are calitatea specială de persoană publică.

În principal, calitatea specială a subiectului este ceea ce deosebește

infracțiunea prevăzută la lit.b) alin.(2) art.332 CP RM de infracțiunea specificată la

27
alin.(1) art.332 CP RM. Astfel, infracțiunea prevăzută la lit.b) alin.(2) art.332 CP
RM este săvârșită de o persoană cu funcţie de demnitate publică.

28