UNIVERSITATEA “PETRE ANDREI” DIN IAŞI

FACULTATEA DE DREPT
Infracțiuni prevăzute în legi speciale

SUBIECT: Reglementarea juridică a infracțiunii de spălare a banilor

RESPONSABIL DISCIPLINĂ: CONF. UNIV.DR. Roxana Elena LAZĂR

Autor:
CHIRIAC DIANA-ȘTEFANA

Email: stefana7c@yahoo.com
Localitatea: Iași
Telefon (opțional): 0748697514

1
 Cuprins

1.Introducere...............................................................................................pag.3

2.Definirea conceptului de spălare a banilor....................................................pag.3

3.Etapele procesului de spălare a banilor.........................................................pag.4

.
4.Spălarea Banilor Fenomen Național și Internațional.......................................pag.6

5.Tehnici de spălare a banilor utilizate în România...........................................pag.6

6.Analiza metodelor de spălare a banilor.........................................................pag.7

7.Concluzii..................................................................................................pag.8

Bibliografie.................................................................................................pag.9

2
 Reglementarea juridică a infracțiunii de spălare a banilor

1.Introducere
Bani „murdari” – o noțiune pe cât de inovatoare, pe atât de neclară.
În principal, aceștia sunt utilizaţi de către organizaţiile criminale, fie de către alţi subiecţi, ca
o modalitate de obţinere a unor venituri şi de neplată a impozitelor. Este dificil a depista banii
„murdari”, din considerentul că aceştia îmbracă diferite forme, iar forţa distrugătoare a circuitului
banilor „murdari” o constituie fapta numită spălarea banilor.Însăşi noţiunea „spălarea banilor” este
relativ recentă în vocabularul juridic, dar necesitateade a ascunde natura sau existenţa unor venituri
criminale sau, cel puţin, dubioase apare deja în secolul al XX-lea.

Autoritățile publice sunt interesate de procesele de spălare a banilor și de legislația care

încearcă stăvilirea fenomenului, deoarece prin activitățile ilegale de spălare de bani sumele obținute
din activități ilegale obțin un statut de aparență legală și reintră în circuitul economic.
Invocăm în sprijinul temei analizate necesitatea conștientizării existenței unui astfel de
fenomen, care este foarte greu de depistat, cuantificat și eradicat.
În ultimii ani au apărut în diferite zone ale lumii numeroase scandaluri financiare, datorită
faptului că organizaţiile criminale profită din plin de toate facilităţile oferite de paradisurile
financiare şi centrele bancare off-shore în scopul spălării banilor rezultaţi din activităţi ilicite. Un
ultim scandal mediatic de acest tip este dosarul PANAMA.
Paradisurile financiare pun la dispoziţia investitorilor străini o gamă foarte largă de servicii,
începând cu constituirea şi înregistrarea corporaţiilor străine şi sfârşind cu operaţiunile bancare ce
nu fac obiectul controlului autorităţilor (toate acestea fără obligaţia de a dezvălui originea banilor),
fapt ce îngreunează investigaţiile penale în domeniu.
Dificultăţile întâmpinate de organele judiciare și economice sunt amplificate de faptul că, în
numeroase cazuri, paradisurile financiare păstrează secretul financiar cu foarte mare stricteţe,
protejând efectiv investitorii străini şi ferindu-i de orice investigaţie sau urmărire în justiţie
declanşată eventual în ţările lor de origine.1
Deşi secretul bancar şi paradisul fiscal sunt două noţiuni distincte, ele au în comun atât
scopurile legitime, cât şi justificarea comercială, oferind însă posibilitatea desfăşurării de tranzacţii
şi operaţiuni ce ulterior se dovedesc a fi activităţi de reciclare, de spălare a fondurilor provenite din
activităţi ilicite. Aplicarea nediscriminatorie a legilor secretului bancar, precum şi rapida dezvoltare
a paradisurilor financiare constituie impedimente majore în desfăşurarea investigaţiilor legale.
Amploarea fenomenelor de spălare a banilor, respectiv de legalizare a veiturilor obținute pe
căi ilegale, multiplele forme de manifestare din țări și legislații diferite reprezintă impedimente
majore în identificarea cazurilor de spălare a banilor.

2.Definirea conceptului de spălare a banilor

Spălarea banilor (reciclarea fondurilor) este un proces complex prin care veniturile ce provin
din o activitate infracţională sunt transportate, transformate sau amalgamate cu fonduri legitime în
scopul de a ascunde adevărata natură, provenienţă, dispunere, deplasare sau dreptul de proprietate
asupra bunurilor respective2.

1
Petruț Ciobanu, Infracțiuni Financiar Bancare, Editura Rosseti Internațional, București, 2012, pag. 173.
2
Ştefan Popa, Adrian Cucu, Economia subterană şi spălarea banilor, Editura Exvent, Bucureşti 2000, pag 81.
3
 În concepția F.B.I., spălarea banilor reprezintă manipularea banilor astfel încât să se
deghizeze sursa și originea lor adevărată3.
În România, conform legii 656/2002, art. 1 lit. a), prin spălarea banilor se înțelege
infracțiunea prevăzută la Articolul 23:
- schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni,în
scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri sau în scopul de a ajuta
persoana care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire,
judecată sau executarea pedepsei;
- ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienței, a situării, a dispoziției, a
circulației sau a proprietății bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile
provin din săvârșirea de infracțiuni;
- dobândirea, deținerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de
infracțiuni.
Conform legislației Uniunii Europene, Directivele Consiliului 91/308/EEC din 10 Iunie
1991 si 2001/97/EC din 4 Decembrie 2001, spălarea banilor înseamnă următoarea acțiune, atunci
când este săvârșită cu intenție:
a) transformarea sau transferarea de proprietate, cunoscând că o astfel de proprietate
provine dintr-o activitate infracțională sau dintr-un act de participare la o astfel de activitate, în
scopul ascunderii sau disimulării originii ilicite a proprietății sau în scopul sprijinirii oricărei
persoane implicate în comiterea unei astfel de activități, pentru a se sustrage de la consecințele
legale ale acțiunilor sale;
b) ascunderea sau disimularea naturii, sursei, amplasării, dispunerii, mișcării,
drepturilor reale cu privire la proprietate sau la posesia acesteia, cunoscând că o astfel de proprietate
provine dintr-o activitate infracțională;
c) dobândirea, posesia sau folosirea unei proprietăți, cunoscând, la data primirii, că o
astfel de proprietate provine dintr-o activitate infracțională sau dintr-un act de participare la o
asemenea activitate;
d) participarea, asocierea, tentativa de comitere și sprijinirea, încurajarea, înlesnirea,
sfătuirea în vederea comiterii oricăreia dintre acțiunile menționate în alineatele anterioare 4.

3.Etapele procesului de spălare a banilor

Nu există o singură metodă standard de spălare a banilor - acestea variază de la cumpărarea
sau vânzarea obiectelor de lux până la trecerea banilor într-o rețea de afaceri ilegale.
Procesul de spălare a banilor are trei faze: plasare, stratificare şi integrare sau, altfel spus,
prespălare (convertirea banilor murdari în bani curaţi); spălarea principală (conversia banilor în
intrări contabile); uscarea sau reciclarea (folosirea banilor pentru a obţine profit) 5.

3
Petruț Ciobanu, Infracțiuni Financiar Bancare, Editura Rosseti Internațional, București, 2012, pag. 113.
4
Proiect PHARE RO99-IB/JH-02 – Manual de instruire privind combaterea spălării banilor – 2002 pag 9.
5
Drept bancar şi valutar -Dr.Florescu Viorel, Bucureşti 2006
4
 Figura nr. 1 Etapele Procesului de spălare a banilor

În literatura de specialitate aceste etape se consideră a fi esențiale și sunt descrise astfel:

1. Plasarea fondurilor în circuitul financiar reprezintă fluxurile de numerar de la sursa acestora.
Sursa banilor poate fi ascunsă sau declarată greșit, după care urmează introducerea banilor în
circulație prin intermediul instituțiilor financiare, cazinourilor, magazinelor, birourilor de schimb și
alte întreprinderi atât locale cît și internaționale. Este cea mai vulnerabilă etapă a spălării banilor.
deoarece implică colectarea şi manevrarea unei mari cantităţi de numerar 6.
2. Stratificarea fondurilor este procesul de mişcare a fondurilor între diferite conturi pentru a le
ascunde originea acestora; separarea veniturilor ilicite de sursa lor prin crearea unor straturi
complexe de tranzacţii financiare proiectate pentru a înşela organele de control şi pentru a asigura
anonimatul. Scopul acestei etape este de a îngreuna procesul de detectare a procesului de spălare a
banilor7. În această etapă, spălătorul de bani întrerprinde o serie de preschimbări sau mișcări ale
fondurilor pentru a le îndepărta de sursa din care provin. Fondurile pot fi îndreptate către
cumpărarea și vânzarea de instrumente de investiții, sau spălătorul poate, pur și simplu, să trimită
fondurile prin transfer electronic într-o serie de conturi din diverse bănci de pe întreg globul 8.
Utilizarea a mai multe conturi îndepărtate din punct de vedere geografic, în scopul spălării banilor,
este, în special, folosită în acele jurisdicții care nu cooperează în anchetele pentru combaterea
spălării banilor. În anumite situații, spălătorii de bani pot deghiza transferurile ca fiind plăți pentru
bunuri și servicii, în acest fel dându-le o aparență legitimă.
3. Integrarea fondurilor în circuitul legal9 - reprezintă mişcarea fondurilor astfel spălate prin
intermediul organizaţiilor legale; furnizarea unei legalităţi aparente bogăţiei acumulate în mod
criminal. Dacă procesul de stratificare are succes, schemele de integrare vor aşeza rezultatele
spălării la loc în economie, în aşa fel încât ele vor reintra în sistemul financiar apărând ca fonduri
normale şi „curate" de afaceri10. Prin intermediul acestei etape, profiturile reciclate sunt plasate în
economia reală legitimă iar rezultatele obţinute din activităţi ilegale sunt legale. Profiturile au o
acoperire legală, iar reciclatorul le poate folosi achiziţionând bunuri la vedere.
În România, există un manual de instruire privind combaterea spălării banilor și finanțării
terorismului (elaborat de Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor), în care

6
http://people.exeter.ac.uk/watupman/undergrad/ron/methods%20and%20stages.htm
7
Drept bancar şi valutar -Dr.Florescu Viorel, Bucureşti 2006
8
Proiect PHARE RO99-IB/JH-02 – Manual de instruire privind combaterea spalarii banilor – 2002, pag12.
9
GAFI- Ce înseamnă spălarea de bani – Ediție Revizuită, Octombrie 2003
10
Proiect PHARE RO99-IB/JH-02 – Manual de instruire privind combaterea spalarii banilor – 2002, pag 13.
5
sunt identificate anumite puncte vulnerabile ale procesului de spălare a banilor 11, puncte dificil de
evitat de către spălătorul de bani și, în consecință, ușor de recunoscut, respectiv:
 plasarea numerarului în sistemul financiar;
 trecerea numerarului peste frontiere;
 transferarea numerarului în și dinspre sistemul financiar.

4.Spălarea Banilor Fenomen Național și Internațional

Problema spălării banilor afectează din ce în ce tot mai multe state din întreaga lume,
statisticile fiind îngrijorătoare de la an la an.
Infracțiunea de spălare de bani12 se desfășoară cel mai adesea în mai multe state și zone
geografice ale lumii. De aceea, se impune cooperarea internațională prin instituțiile juridice ale
extrădării, comisiilor rogatorii, executarea hotărârilor judecătorești rămase definitive emise de alte
state, sechestrul și confiscarea bunurilor - rezultate a unor infracțiuni comise în străinătate, precum
și noi metode de cooperare între agențiile naționale ale diferitelor state. Doar existența unui sistem
de norme legislative comune poate ajuta instituțiile diferitelor state în cooperarea eficientă în acest
domeniu. De asemenea, cooperarea internațională prin intermediul instituțiilor internaționale cu
atribuțiuni în acest domeniu (Interpol, Europol, Eurojust etc.) poate contribui la stăvilirea
fenomenelor de spălare a banilor.
Pentru Uniunea Europeană este o misiune importantă combaterea infracțiunilor economice.
Anual se stabilesc strategii de combatere a infracționalităților și combaterea spălării banilor nu este
o excepție.
5.Tehnici de spălare a banilor utilizate în România
Tehnica de bază a spălării banilor cuprinde patru etape, desfășurate în mod succesiv: 13
 Înființarea conturilor colectoare, care au drept scop să reunească sumele de bani obținute ilicit;
 Virarea banilor din conturile colectoare în conturi deschise la băncile din străinătate;
 Investirea sumelor aflate în conturi deschise, în afaceri licite producătoare de beneficii;
 Returnarea banilor spălați organizațiilor criminale, în scopul producerii altor infracțiuni.
Cele mai utilizate tehnici de spălare a banilor sunt următoarele:
1. Dubla facturare, prin care o societate comercială cumpără, la prețuri supraevaluate, bunuri sau
servicii ale unei firme deschise intr-o țară tetra, de preferință o țară cu legi fiscal avantajoase.
Acest sistem permite scoaterea din țară a unui surplus de capital, firma din țara de refugiu fiinf,
în realitate, o firmă asociată sau aparținând aceleași corporații.
2. Specula Imobiliară simulate constă în achiziționarea unui imobil , prin subevaluarea valorii lui
reale, și revânzarea acestuia (după efectuarea unor îmbunătațiri fiscale) la adevărata lui valoare
de piață.
3. Împrumutul de bani lichizi, urmat de o restituire prin intermediul instrumentelor bancare.
Această restituire se bucură că poate fi acoperită prin intermediul unor contracte fictive, greu
controlabile. Este practicată și tehnica împrumutului fictiv.
4. Spălarea banilor și a bancnotelor false în cazinouri legal înființate. Sistemul are la bază faptul că
jetoanele pentru jocurile de noroc pot fi cumpărate în număr nelimitat cu bani lichizi, câștigurile
realizate putând fi, în schimb transferate la cerere, justificând astfel proveniența lor.

6.Analiza metodelor de spălare a banilor

11
Manual de instruire privind combaterea spălării banilor și finanțării terorismului Dl. Giuseppe Lombardo Dl. Massimo
Nardo, Valeria Roversi (UIC) Nicolae Craiu ,Cornel Moldoveanu (ONPCSB),. Laura Banu (ONPCSB)
Piero Ricca (UIC), București 2007
12
Evaziunea fiscala – Theodor Mrejeru, Dumitru Andreiu, Petre Florescu, Dan Safta, Marieta Safta, ed. Tribuna
Economica 2000
13
Petruț Ciobanu, Infracțiuni Finaciar-Bnacare, Editura Risetti Internațional , pag 182.
6
Iată câteva elemente-cheie pe care spălătorii de bani le caută în construcția schemelor
de spălare a banilor:
 ANONIMATUL – tranzacțiile spălătorilor de bani par a fi obișnuite, astfel încât nu
atrag atenția asupra lor;
 VITEZA – circulația rapidă a valorilor, pentru a nu putea fi detectate;
 COMPLEXITATEA – pista este greu de urmărit;
 SECRETUL – transferul valorilor spre locuri unde implementarea legii nu este ușor de
controlat.

ANONIMATUL
Este una dintre regulile de baza ale spălării banilor prin care tranzacția cu valori
obținute din infractiuni care ar putea fi efectuata, trebuie sa se asemene altor tranzactii legale
din mediul sau locul unde acestea au loc. De fapt, numerarul nu lasă nicio pistă care să ducă
la originea sa, și, de altfel, majoritatea veniturilor ilegale (obținute din infracțiuni, cum ar fi
traficul de droguri, inșelăciunea, darea de mita etc.) sunt de obicei bani in numerar. În
economiile în care se folosește des numerarul pentru achiziții de mai mică sau mai mare
valoare, dispunerea de acesta nu reprezintă nici o problema pentru infractor. Totuși, în
majoritatea țărilor, aproape toate tranzacțiile cu sume mari sunt realizate prin utilizarea altor
instrumente de plată (cecuri, polițe bancare, cărți de credit), de aceea cheltuirea sau
depozitarea unor sume mari de bani în numerar creează suspiciune.
Din această cauză, infractorii au creat variate metode de inserare a numerarului în
sistemul financiar.
1. Structurarea – Divizarea sumelor mari de numerar în sume mai mici și depunerile acestora
de către mai multe persoane în diverse conturi bancare, sau utilizarea sumelor în vederea
achiziționării altor instrumente de plată, cum ar fi titluri la purtător și ordine de plată. Smurfing-ul
este utilizat, în primul rând, pentru a se ocoli prevederile legale de raportare a tranzacțiilor în
numerar ce se evidențiază imediat atunci când tranzacția a depășit o anumită sumă.
2. Contrabanda cu numerar – Simpla scoatere din țară a unei cantități de bani în numerar și
introducerea acesteia într-o altă țară (în general, cu reguli mai puțin stricte), de obicei, prin curieri
sau prin ascunderea cantității pe vase ce transporta bunuri.
3. Altă metodă reușită pentru scoaterea banilor peste graniță este reprezentată de
utilizarea sistemelor de transmitere a banilor.
4. Amestecul fondurilor ilegale cu cele dintr-o afacere cu numerar. Infractorul utilizează o
afacere “legală” cu numerar pentru a se putea explica originea numerarului obținut din infracțiuni,
care impreună cu încasările de la un magazin super-market, stațiile petroliere, restaurante sau alte
companii – sunt depozitați ca un total provenit din afacerea respectivă.
VITEZA
O data ce numerarul a intrat in sistemul financiar, fie ca se află sau nu in țara de
origine, spălătorul poate utiliza avantajele create de metodele moderne de transmitere a
banilor pentru a-i pune rapid in circulație.
Transferurile bancare electronice pot mișca sume mari de bani aproape oriunde în
lume în doar cateva minute.
Circulația capitalurilor dintr-un cont în altul sau peste granițe poate fi realizată adesea de
către deținătorul contului fără a mai fi nevoit să treacă pe la bancă sau să implice angajații bancii.
COMPLEXITATEA
Prin împărțirea fondurilor sale într-un număr de tranzacții, spălătorul face dificilă sau
imposibilă munca investigatorilor de a reconstitui drumul banilor. În acest sens, transferurile
electronice multiple pot fi deosebit de eficiente. Acestea constau in transferuri de fonduri
dintr-un cont sau câteva conturi bancare în conturile numeroaselor instituții financiare aflate,
de obicei, în alte țări.
7
În continuare, acestea pot fi redirecționate dinspre acele țări, creându-se un circuit
complex multinațional electronic de transferuri care face dificilă și îndelungată urmarirea lor
de către investigatori.
SECRETUL
În ciuda faptului că secretul bancar și paradisurile financiare au în egală masură un
scop legitim și o justificare comercială, ele pot oferi protecție nelimitată infractorilor care
abuzează de scopul lor din dorința de a face afaceri cu orice cost.
Paradisurile financiare oferă o gamă extinsă de facilități investitorilor străini care nu
doresc să dezvăluie originea veniturilor lor. Acestea includ înregistrarea Corporațiilor Internaționale
de Afaceri (IBC) sau a companiilor scoică precum și serviciile unui număr de bănci
offshore care nu sunt sub controlul autorităților de reglementare. În multe cazuri, paradisurile
fiscale impun foarte strict secretul financiar, apărând in mod eficient investitorii străini de
investigații și anchete judiciare în țările lor de origine. Se estimează că există la nivel mondial
mai mult de un milion de corporații anonime. Atunci cand banii murdari s-au mișcat suficient
de mult într-un “ciclu de spălare”, sunt considerați curați și sunt puși la dispoziția infractorilor
iar originile lor geografice sunt ascunse.

7.Concluzii
Incursiunea în acest domeniu de strictă actualitate referitor la spălarea banilor a presupus
analiza aspectelor de bază ale legislației privind spălarea banilor, interpretarea directă a termenilor,
prezentarea etapelor de spălare a banilor. Aceste aspecte au contribuit la cunoașterea unor aspecte
definitorii ale fenomenului studiat, a cărui monitorizare este decisivă în lupta guvernelor naționale
împotriva criminalității financiare.
Consider că nu se poate vorbi decât despre un stadiu incipient al înțelegerii fenomenelor de spălare
a banilor și că în permanență metodele prin care au loc acțiuni de spălare a banilor evoluează, iar
autoritățile naționale se văd nevoite să își perfecționeze legislația, dar mai ales, să investească în
acțiuni de identificare a infracțiunilor și de pedepsire a celor implicați.

8
Bibliografie

1. Petruț Ciobanu, Infracțiuni Financiar Bancare, Editura Rosseti Internațional, București,

2012;
2. Florescu Viorel, Drept bancar și valutar, Bucureşti, 2006;
3. GAFI, Ce înseamnă spălarea de bani – Ediție Revizuită, Octombrie 2003;
4. Giuseppe Lombardo Dl. Massimo Nardo, Valeria Roversi (UIC) Nicolae Craiu, Cornel
Moldoveanu (ONPCSB), Laura Banu (ONPCSB), Piero Ricca (UIC), Manual de instruire
privind combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, București, 2007;
5. Theodor Mrejeru, Dumitru Andreiu, Petre Florescu, Dan Safta, Marieta Safta, Evaziunea
fiscală, Editura Tribuna Economică, 2000;
6. Proiect PHARE RO99-IB/JH-02, Manual de instruire privind combaterea spălării banilor,
2002;
7. Ştefan Popa, Adrian Cucu, Economia subterană şi spălarea banilor, Editura Exvent,
Bucureşti, 2000.

Siteografie

http://people.exeter.ac.uk/watupman/undergrad/ron/methods%20and%20stages.htm
http://www.onpcsb.ro/
https://www.onpcsb.ro/pdf/MANUAL%20INSTRUIRE%20-%20ROMANA.pdf
https://www.avocatnet.ro/t16725/obligatii-oficiu-spalarea-banilor.html