Facultatea de Filosofie și Științe Social Politice

Masterul de Securitate Comunitară și Controlul Violenței

Criminalitatea feminină

Coordonator: Masterand:

Prof. Dr. Cristina Gavriluță Bulbuc Andreea

Anul I

Iași

2020
 De-a lungul timpului au fost formulate mai multe teorii cu privire personalitatea
criminalului și la motivele delincvenței. Aceste teorii au urmărit întotdeauna descoperirea
factorilor care au dus la înfăptuirea delictului, toți acești factori într-o anumită măsură au
legătură cu stilul de viață sau cu modul de viață, personalitatea și situația în care se află agresorul
în momentul înfăptuirii dectului. 1
După cum am precizat anterior prin aceste teorii specialiștii își propun să descopere
motivațiile actelor criminale, ce anume îl provoacă pe agresor să comită crima, ajungându-se
până la modul în care comportamentul unei persoane poate fi considerat criminal, și terminând
cu explicarea construcției sociale a comportamentului delincvent de către factorii de control
social specializat. În literatura de specialitate criminalitatea este construită pe mai multe teze,
puncte de vedere sau păreri, însă toate acestea se axează pe trei întrebări:„ce îi determină pe
indivizi să comită acte criminale?; cum pot fi prevenite aceste acte?; ce criterii trebuie utilizate
pentru a putea încadra o conduită drept criminală?.”2
Majoritatea lucrărilor de specialitate precizează faptul că individul criminal are o
personalitate distinctă, din cauza anumitor structuri anatomofiziologice și biologice, transmise
ereditar prin care rezultă predispoziția individului către crimă.
Susceptibilitatea indivizilor de a comite infracțiuni, de a fi identificați și denunțați poliției
în cazul comiterii unor infracțiuni este dată și de rolul și poziția lor în societate, acestea fiind date
de vârstă, sex, rasă, clasă, rezidența și profesia individului. 3
În toate societățile cunoscute și în toate momentele, infractorii sunt majoritar bărbați și
mult mai numeroși comparativ cu femeile. Acest lucru ne spune foarte multe despre relațiile
dintre sexe, despre putere, cultură, despre controlul social și influența diferită pe care o au asupra
femeilor și a bărbaților. Diferența de sex este esențială pentru înțelegerea unei infracțiuni și
despre reacțiile pe care acestea le stârnesc și anume pentru simplul fapt că metodele de
intervenție sunt diferite comparativ cu cele ale bărbaților.4
Comportamentul criminal feminin a fost neglijat multă vreme, acest lucru s-a întâmplat
din cauza înregistrării reduse a ratei criminalității feminine în comparație cu cea masculină. După
ce datele și investigațiile privind criminalitatea feminină a crescut, s-a simțit nevoia de a găsi

11
Schiauncu, V., Canaton, R., „Manual de probațiune” , București : Euro Standard, 2008,p. 106
2
Idem
3
Idem
4
Idem

1
anumite explicații și interpretări care să distingă și să apropie, criminalitatea feminină de cea
masculină.
Există diferențe de caractere anatomice, fiziologice și psihologice ale sexelor, dar și între
condițiile sociale, morale și economice ale acestora și toate acestea sunt relevante pentru
criminalitate.5
Fenomenele deviante în rândul femeilor poate fi asociată cu mișcarea feministă. După
anii 60 criminalitatea feminină a crescut considerabil, deoarece atunci a apărut o schimbare
cultural majoră și anume masculinizarea femeilor, agresivitatea în comportamentul lor, așadar
fiecare avea propria percepție și propriul comportament în anumite situații. Criminalitatea
feminină este în creștere, acest lucru este explicat de către anumiți specialiști prin sărăcie,
incultură, marginalizare. Emanciparea în rândul femeilor poate fi văzut ca un alt factor ce duce la
comportamente agresive în rândul femeilor, așadar aceasta a dus la schimbarea totală a
personalității feminine. 6
„Dacă vrem , așadar să ne facem o idee despre strămoșii noștri, trebuie să privim femeia,
și nu asasinul sau hoțul, ca de obicei. În ea, ca într-o oglindă neclară și înfrumusețarea, dar nici
prea inexact, vom regăsi imaginea pătimașă și vie, tulburătoare și grațioasă, periculoasă și naivă,
a unanității primitive.”7
Cauzele infracționalității pot fi ori doar pentru femei, ori doar pentru bărbați dar se pot
regăsi și la ambele sexe: lipsurile materiale, inegalitățile economice, șomajul; alcoolismul;
nivelul de instrucție și educație; invidia, gelozia și dorința de răzbunare. 8
Inferioritatea criminalității feminine este cauzată de mai multe circumstanțe. femeia are o
„construcție fizică puțin robustă, precum și o fire uneori timidă, impresionantă, nu are dispoziție
și capacitate pentru infracțiunile a căror săvârșire presupune energie fizică. Spiritual altruist al
femeilor este și el un frâu în contra criminalității. Gestația și maternitatea sunt, într-o oarecare
măsură, piedici fizice sau morale (prin sentimentele și ideile ce le inspiră femeii) la săvârșirea
crimelor, în general, sau a unor crime.”9

5
Ioan Alecu Iacobuță, Iulia Iacobuță, Dinu Lăzărescu, Criminologie, Editura Venus, Iași, 2006, p.128
6
Miftode, V., (coordonator), Sociologia populațiilor vulnerabile, Editura Universității Alexandru Ioan Cuza din
Iași, 2004 pp. 213-215
7
Gabriel Tarde, La criminalite comparee, Felix Alcan Editeur, Paris, 1907, p. 49
8
Ioan Alecu Iacobuță, Iulia Iacobuță, Dinu Lăzărescu, op.cit. , Editura Venus, Iași, 2006,pp.128-129
9
Idem

2
 „Dacă cercetătorii criminologi, înainte de a propune sau accepta orice teorie privind
crima sau delincvența, și-ar fi acordat răgazul să se întrebe dacă teoria se aplică și femeilor, ar fi
trebuit să se debaraseze de ea datorită inaplicabilității în cazul acestora.”10
Cele mai întâlnite infracțiuni întâlnite în rândul femeilor în vechile timpuri până în
secolul XX, pe lângă prostituție și proxenetism era adulterul, poligamia precum și uciderea
copiilor nou-născuți, rezultați din relațiile adulterine ori în afara unei căsătorii legitime, care însă
de cele mai multe ori, erau dificil de probat.11
În urma cercetărilor, realizate în cadrul secolului XX, se observă o dezvoltare majoră a
criminalității feminine, în ceea ce privește numărul de infracțiuni comise, dar bine înțeles și
diferențele dintre acestea, dar și o mai mare atenție a legiuitorului acordată femeii, în calitate de
subiect pasiv al infracțiunilor, indiferent de tipul acestora.
Legiuitorul roman de-a lungul timpului a încercat să diferențieze modul de aplicare a
sancțiunilor penale pentru femei, adoptând modalități mai puțin aspre în comparație cu cele ale
bărbaților. Acestea se referă și la condițiile de eliberare condiționată sau de prestare de muncă în
stare de detenție, există o serie de diferențieri.
Codul penal roman de la 1936, pedeapsa la munca silnică este prevăzută în articolul 22
al.1 punctele 1 și 2 „(muncă silnică pe viață și muncă silnică pe timp mărginit de la 5 la 25 de
ani”), însă nu se mai prevăd dispoziții special pentru femei sub acest aspect.”
”Totuși, în cuprinsul art.46 se prevede că „Femeile condamnate la oricare din pedepsele
de mai sus (sunt enumerate pedepsele principale) vor fi ținute separate de bărbați și supuse la o
muncă potrivită sexului lor în raport cu regimul pedepsei”, având loc aici o reglementare general
dar și mai permisivă de aplicare a sancțiunilor penale femeilor.” 12
Așa cum și Av. Dr. Anca – Elena Bălășoiu precizează în lucrarea sa, Lombroso a ajuns la
concluzia că există trei clase mari de criminali, (criminali înnăscuți, criminali bolnavi,
criminoloizii), așadar le vor descrie pe fiecare.
Criminalii înnăscuți, aceștia fac parte din categoria celor care aveau o evoluție mai
înapoiată, aceștia constituiau o treime din agresori. Crima comisă de aceștia provine din condiții
organice, considerată de Lombroso un fenomen biologic, așadar crima fiind în sânge, congenital.

10
Ana Bălan, Criminalitatea feminină, Editura C.H. Beck, București, 2008, p.11
11
Av.Dr. Anca-Elena Bălășoiu, Criminalitatea și victimologie feminină, Editura Pro Universitaria, București,
2017,p.14
12
Av. Dr. Anca-Elena Bălășoiu, Op. Cit. , p. 26

3
Mai exact „criminalul se naște criminal”. O altă concluzie descoperită de Cesare Lombroso este
accea că acești îndivizi nu simt durerea iar acest fapt duce și mai mult la apropierea de sălbăticie.
Criminalii bolnavi, idioții, imbecilii, paranoicii, melancolicii și cei afectați de paralizie
general, alcoolicii, epilepticii sau istericii.
Criminoloizii, acea clasă largă fără caracteristice fizice specific, care nu sunt afectați de
boli mintale, dar al căror sistem emoțional și mental conduce, sunt anumite circumstanțe, la
comportamentele criminale. 13
La 1 ianuarie 2002 în unităţile penitenciare din România se aflau 2122 femei (2068
majore şi 54 minore), din care 1524 condamnate definitiv, 275 condamnate la prima instanţă,
206 arestate preventiv şi 117 contraveniente, reprezentând 4,25% din totalul populaţiei
penitenciare. Peste 2500 de copii au mamele în penitenciare. Din aceste femei, 74,17% erau
infractoare primare, 20,23% recidiviste şi restul de 5,65% fiind contraveniente. Rata recidivei la
femei este de aproape de 2 ori mai mică decât rata populaţiei carcerale masculine. 25,09% au
comis infracţiuni contra persoanei, 66,61% în dauna avutului particular, 0,86% infracţiuni care
aduc atingere unor relaţii privind convieţuirea socială şi 5,36% alte infracţiuni.

Aproape 50% dintre femeile condamnate au recunoscut că, înainte de condamnare, au

suferit abuzuri sexuale (10,9%), fizice (34,3%), psihice (34,2), sexuale şi fizice (9,35%), sexuale,
fizice şi psihice (9,2%), sexuale şi psihice (3%). 26,7% din ele au afirmat că au avut tentative de
sinucidere înainte de depunerea în penitenciare, 33,3% au consumat, înainte de condamnare
alcool (71,8%) sau au fost dependente de droguri sau alte medicamente (28,2%)

În conluzie, din punctul meu de vedere numărul femeilor care comit crime este în
creștere. Mediul din care face parte, lipsa de sprijin material, lipsa spijinului moral din partea
celor apropiați, masculinizarea acestora, duce spre un comportament antisocial și mai mult la
comiterea numitor crime. Dorința de a demonstra că și ele pot fi la fel de capabile să se comporte
la fel ca și un bărbat, că nu sunt mai prejos poate conduce la un procentaj din ce în ce mai mare
de crime în rândul femeilor.
O altă cauză a creșterii criminalității în ceea ce privește femeile este acela că și ele au fost
victime ale abuzurilor, au avut trăiri pentru care doresc să se răzbune.

13
Av. Dr. Anca-Elena Bălășoiu, Op. Cit., p.33

4
Studiu de caz

I. Istoric social
a) Date de identificare:
Nume și prenume: C.P.
Sex: feminin
Vârstă: 37 de ani
Stare civilă: căsătorită
Domiciliu: Bărlad
Ocupație: dispecer taxi

a) Date despre benificiar:

Doamna C.P. are 37 de ani, aceasta locuia în Bârlad și lucra la un dispecer de taxi.
Doamna nu era căsătorită înainte de a intra în penitenciar, pe tatăl copilului îl denumește „iubit”.
Aceasta se află în detenție în Penitenciarul Târgșor. Aceasta mai avea o fiică în vârstă de 16 ani
din spusele dumneai cu un alt bărbat, iar pruncul ucis era conceput cu o altă persoană ce era
plecată în Anglia. Este închisă de doi ani și jumătate, are de ispășit o pedeapsă de 12 ani de
închisoare pentru fapta de pruncucidere, nu este recidivistă.

b) Date despre familie:

Acesta s-a căsătorit în penitenciar, concubinul dumneaei fiind tot în detenție în
Penitenciarul Găești. Aparent aceștia au comunicat prin scrisori și s-au văzut abia în ziua nunții.
Domnul cu care s-a căsătorit era în detenție pentru fapta de lovituri cauzatoare de moarte. După
cum am precizat și mai sus doamna C.P. are o fiică de 16 ani concepută cu un bărbat, iar pruncul
pe care l-a ucis era conceput cu o altă persoană ce era plecată în Anglia. Doamna C.P. are ambii
părinți și de asemenea mai are doi frați și o soră, toți judecând-o pentru căsătoria acesteia și
pentru fapta comisă. ține legătura cu toate persoanele din afară prin telefon, nu o vizitează
nimeni din familie. Relația dintre ea și soțul ei este momentan bună, bărbatul s-a liberat în
septembrie și lucrează în Brașov.

c) Date despre locuință:

Din interviul ascultat reiese că aceasta locuia singură într-o locuință.

5
 d) Date despre starea de sănătate:
Aparent din cele relatate de dumneai aceasta a avut o depresie când a conștientizat în ce
loc se află și ce faptă comis.
e) Relații între ea și familie:
Are contact cu familia însă doar telefonic. Nu își dorește ca fiica ei să o vadă în acel loc, iar
mama ei i-a spus că nu ar putea să o vadă în spatele unui geam, în spatele unor gratii.
f) Relația cu biserica:
Acesta a menționat că s-a apropiat foarte mult de Dumnezeu de când a intrat în penitenciar, a
învățat să aibe încredere în El și să își lase toată viața în mâinile Lui.

II. Întocmirea listei cu probleme

Doamna C.P. are probleme cu depresia și nu reușește să se adapteze la mediul penitenciar.
Aceasta nu are parte prea mult de sprijin din partea familiai nici moral nici financiar. Doamna
C.P. are nevoie foarte mare de sprijin moral, pe care îl primește din spusele dumneai de la unele
pritene pe care și le-a făcut în acel mediu, dar și de la soțul dumnaei.

III. Matricea ciclului de viață

Membrii 0-10 ani 10-20 20-30 30-40 40-50 50-60 60-70 70-80 Peste
familiei ani ani ani ani ani ani ani 80
C.P. X
Tatăl Neprecizat
Mama Neprecizat
Fiica x
Soțul Neprecizat
Frate 1 Neprecizat
Frate 2 Neprecizat
Soră

6
 IV. Genograma

37

LEGENDĂ: 16

- Bărbat
- Femeie

- Căsătorie

- concubinaj

- bărbat decedat

V. Harta eco

Soțul Colegi din

penitență

Sora
C.P.

Asistent Biserica
social

Frați Părinți

7
 Lengendă:

Relație echilibrată

Relație bilateral

Relație tensionată

VI. Scala resurselor familiale

În ce măsură Nu se Insufiente Rareori Uneori Aproape Suficiente

următoarele aplică sufiecnte suficiente întotdeauna
resurse sunt suficiente
suficiente
pentru
dumneavoastră
Mâncarea x
pentru trei
mese pe zi
Bani pentru x
cele necesare
Haine x
Încălzire x
Surse x
financiare
Îngrijire x
medicală
Timp pentru x
odihnă
Timp pentru x
dumneavoastră
înșivă
Acces la x
telefon
Timp pentru x
familie
O persoană cu x
care vorbiți
Timp pentru x
socializare
Bani pentru x
economii
Timp pentru x
vacanțe

8
VII. Scala de sprijin familial

În ce măsură au Nu se Inutile Uneori În Forte utile Estrem de

fost îndeajuns aplică utile majoritate utile
pentru utile
dumneavoastră
următoarele
resurse atunci
cand ați avut
nevoie de ceva
Copiii x
dumneavoastră
Soția x
Rudele x
dumneavoastră
Prietenii x
Vecinii x
Alte cunoștințe x
Foști colegi x
Preotul x
Voluntari x
Medicul x
Comunitatea x
Instituția x
Asistent social x
Psiholog x
Educator x
Alte resurse x

VIII. Harta rețelei sociale

Biserica Medic

Soț Instituție

Familia Asistent social

9
 IX. Analiza câmpului de forțe

(+) (-)

1. Susținere din partea soțului Este uneori depresivă

2. Merge frecvent la biserică Nu este vizitată de familie
3. Participă la activitățile instituției Are puțini prieteni
4. Primește serviciile necesare Condamnare de lungă durată

X. Soluții și strategii de intervenție

Intervievata se află în arest pentru 12 ani în Penitenciarul Târgșor. Aceasta beneficiază de o

serie de servicii cum ar fi asistență socială, asistență religioasă, consiliere spirituală, psihoterapie,
asistență medicală etc. Instituția este dotată cu aparatura și obiectele strict necesare unui mediu
de trai decent. Persoanele aflate în detenție au un control medical periodic.
Consider că în ceea ce privește legătura dintre persoanele instituționalizate și familia lor ar
trebui organizate anumite întrevederi cu aceștia și de asemenea consilierea de grup. Aceste
lucruri i-ar ajuta în ridicarea moralului și trecerea mai ușor peste timpul petrecut acolo. De
asemenea tot pentru diminuarea efectului de singurătate și moral scăzut ar trebui formate grupuri
de voluntari, pentru a discuta diverse teme interesante ce i-ar ajuta în valorizarea stimei de sine.
Ceea ce ar trebui făcut pentru atragerea acestor voluntari este o campanie de informare pe
această temă.
De asemenea programele de asistență socială reprezintă demersul structurat cu caracter
specific ce cuprinde ansamblul de metode și tehnici de specialitate, care se adresează nevoilor și
riscurilor identificate, în vederea formării și dezvoltării deprinderilor sociale, precum și a
îmbunătățirii relațiilor persoanelor deținute cu mediul de suport.
Se mai pot realiza programe de asistență socială destinate persoanelor aflate în detenție, în
urma evaluării sociale, identificarea nevoilor și acționarea intervenției specializate, în special în:
abilități parentale, abilități sociale, abilități decizionale în situații de risc, relațiile cu mediul de
suport, violența domestică.
Tot asupra persoanelor private de libertate mai pot fi organizate grupuri de tratament sub
mai multe forme: grupurile de progres, creștere și dezvoltare sunt destinate să încurajeze și să
sprijine progresul individual al membrilor grupului; grupurile de terapie socială sunt destinate să
sprijine fiecare membru în parte să adopte stiluri comportamentale acceptate social; grupurile
educaționale sunt destinate să educe și să pregătească membrii grupului într-o anumită
problematică sau pe o anumită temă; grupurile de socializare sunt destinate să ofere asistență în
formarea de deprinderi necesare socializării în comunitate; grupurile de suport sunt grupurile cu
un puternic accent pe sprijin reciproc, prin furnizarea de informații, încurajare și susținere.

10
 Consilierea pe probleme sociale se poate acorda și membrilor familiilor persoanelor
private de libertate, atunci când situația impune acest demers, în cadrul locului de deținere, în
spații special amenajate.

Soluții preventive:
Din punctul meu de vedere pentru a se preveni astfel de incidente, victima care devine
agrseor ar trebui să se adreseze cât mai repede unui preot, medic, familie, psiholog, pentru a fi
îndrumată și încurajată. De asemenea este important ca persoana cu care se întemeiază o familie,
sau cu care se concepe un copil trebuie să fie deacord, să fie sprijin și să își dea interesul pentru
această situație.

11
 Bibliografie:

1. Schiauncu, V., Canton, R., „Manual de probațiune” , București : Euro Standard, 2008,p.
106
2. Ioan Alecu Iacobuță, Iulia Iacobuță, Dinu Lăzărescu, Criminologie, Editura Venus, Iași,
2006, p.128
3. Miftode, V., (coordonator), Sociologia populațiilor vulnerabile, Editura Universității
Alexandru Ioan Cuza din Iași, 2004 pp.
4. Gabriel Tarde, La criminalite comparee, Felix Alcan Editeur, Paris, 1907, p.
5. Ana Bălan, Criminalitatea feminină, Editura C.H. Beck, București, 2008, p.11
6. Av.Dr. Anca-Elena Bălășoiu, Criminalitatea și victimologie feminină, Editura Pro
Universitaria, București, 2017,p.14
7. https://www.youtube.com/watch?v=_5cqglqatzw ¸emisiunea „Condamnații” 26
octombrie 2019, accesat la data 09.11.2019 /10.01.2020

12