Penitenciarele. Evolutie in timp.

1 Istoricul sistemului penitenciar in Romania

Penitenciarele au reprezentat dintotdeauna spatiul executarii pedepselor privative de
libertate inca din perioada Daciei Antice. Drept urmare putem prezenta o evolutie a acestora din
perioada Daciei Antice si pana in prezent pe baza dovezilor scrise si nescrise puse la dispozitie
de istorie.
Desi nu exista marturii scrise despre sistemul juridic si aplicarea pedepselor in Dacia
antica, gasim totusi referiri la cultura si civilizatia din Dacia care ne permit sa tragem concluzia
ca atat sistemul juridic cat si aplicarea pedepselor au functionat in limitele oranduirii sociale care
a dominat legea geto-dacica.
Timp de secole, legislatia bizantina a influentat legislatia din voievodatele romanesti, care
pana in secolul al XIV-lea a functionat in toate cele 3 provincii sub titulatura de Jus
Valahicumsau Legea romaneasca. Aceasta se compune din elemente geto-dacice, peste care sa suprapus dreptul romano-bizantin, si caruia i s-au adaugat elemente ale dreptului popoarelor
migratoare, care au fost asimilate de bastinasi, constituite in legea nescrisa a poporului sau
datina poporului.1[1]
Pana in secolul al XIV-lea, penitenciarele erau asa-numitele gropnite si saline in care
intemnitatii erau suspusi la suferinte ce nu pot fi imaginate.
In secolul al XVI-lea se gasesc primele mentiuni cu privire la pedeapsa amenzi aplicata
pentru cele mai variate vini, chiar pentru furt si ucidere, caz in care amenda se numea
despagubina.
Incepand cu secolul al XVII-lea, informatiile cu privire la starea inchisorilor din cele 2
provincii Moldova si Muntenia se inmultesc. Inchisorile din acea perioada erau mai mult

1[1] Ioan Marcel Rus, Drept executional penal, ed. Hamangiu, Bucuresti, 2007, p.58.

improvizatii (case parasite, gropi adanci si ocne), unde infractorii erau aruncati fara nici o
socoteala, lipsiti de cea mai elementara igiena.
Desi, o data cu alcatuirea pravilei lui Vasile Lupu si a lui Matei Basarab, s-a adus o
oarecare reglementare in aplicarea pedepselor, obiceiul locului era mai puternic decat legea, iar
vointa domnului ramanea atotstapanitoare, caci putea sa omoare fara nici o judecata.
Informatii despre inceputurile si modul de organizare a penitenciarelor din Ardeal provin
din lucrarea Privatiuni de libertate, in feudalism in Ungaria. Conform acesteia, construirea de
inchisori la sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea a cunoscut un avant,
ca urmare a intensificarii starii de revolta a populatiei romanesti impotriva celor care ii
deposedasera de pamant. La cererea nobililor maghiari, au fost construite inchisori in toate
capitalele judetelor transilvanene. Ca o caracteristica, aproape toate penitenciarele din Ardeal au
fost construite in forma de M, initiala Mariei Tereza, care a adoptat acelasi tip de constructie
pentru penitenciarele din Imperiul Austro-Ungar.
O data cu inceputul secolului al XIX-lea, se poate vorbi despre o adevarata evolutie a
regimului penitenciar, atat in Moldova, cat si in Muntenia.
Regulamentul Organic din anul 1834, in art. 360, dispunea: Stapanirea va avea grija
ca inchisorile sa fie nu numai sigure, ci si curate, astfel incat sanatatea celor inchisi sa nu se
vatame nicicum, hrana acestora, imbracamintea si lemnele de foc se vor cumpara din suma
hotarata spre aceasta la capatul finansului.
Tot in aceasta perioada, dupa modelul Europei, s-a pus pentru prima data problema
separatiunii detinutilor dupa sex, dupa gradul de vinovatie, precum si diferentierea preventivilor
de condamnati. Promotorul noului sistem a fost domnitorul Grigore Ghica.
O data cu Unirea din 1859 dintre Tara Romaneasca si Moldova, domnitorul Alexandru
Ioan Cuza a intreprins o serie de masuri de reforma, inclusiv in domeniul inchisorilor. Astfel,
incepand cu data de 1 octombrie 1862, Administratia temnitelor a fost desfiintata, sistemul
penitenciar din Moldova a inceput sa fie aplicat si in Muntenia si a fost aprobat Regulamentul
pentru organizarea serviciului stabilimentelor si cele de binefacere din Romania.

Regimul instituit prin acest regulament a functionat 12 ani, pana cand domnitorul Carol I
a elaborat Legea inchisorilor din 1 februarie 1874, bazata pe sistemul celular mixt si pe
infiintarea de inchisori pentru minori.
In iulie 1929 a aparut legea pentru organizarea penitenciarelor si institutiile de preventie,
moment legislativ deosebit, care a fost apreciat in mod pozitiv si pe plan international. Congresul
Comisiei Internationale Penale si Penitenciare care a avut loc la Praga in anul 1930 si-a insusit
principii de executare a pedepsei pe care Romania le adoptase cu un an inainte, iar o parte dintre
acestea se regasesc si in Ansamblul de reguli minime pentru tratamentul detinutilor, adoptat de
O.N.U. in anul 1955.
Al doilea Razboi Mondial a insemnat si pentru sistemul penitenciar, ca de altfel pentru
intregul popor roman, un sir de privatiuni si pierderi materiale. Pe fondul dezordinilor sociale
provocate de miscarea legionara, in noaptea de 27/28 noiembrie 1940, echipele mortii au
impuscat la Jilava numerosi oameni politici printre care generalul Gheorghe Argesanu,
profesorul Victor Iamandi si Mihail Moruzov.
Dupa lovitura de stat din 23 august 1944 si arestarea maresalului Ion Antonescu, primul
act politic realizat de Regele Mihai si guvernul condus de Constantin Sanatescu a fost Decretul
regal de amnistie generala, prin care au fost amnistiate toate infractiunile politice comise dupa
data de 1 ianuarie 1918, insotit de Decretul lege nr. 442, care desfiinta toate lagarele.
In sentinta Consiliului de Ministri din 1 noiembrie 1944, a fost adoptat Regulamentul
pentru infiintarea si functionarea centrelor de internare, care impartea internatii in 3 clase. Cei
aflati in primele doua erau obligati sa plateasca suma de 10.000 lei, pentru care se asigurau patul
si lenjeria necesara, acestea ramanand dupa punerea in libertate in proprietatea centrului.
Incepand cu 23 august 1944 si pana in 1964 putem vorbi de detentia politica din
Romania. Seria arestarilor si inculparilor celor vinovati pentru crime de razboi si dezastrul
economiei nationale a inceput cu arestarea cu arestarea maresalului Ion Antonescu si a grupului
sau.

Prin H.C.M. nr. 1554/1952 s-a aprobat infiintarea coloniilor de munca, a domiciliului
obligatoriu si a batalioanelor de munca. In anii 1950 s-au deschis si lucrari de mare amploare
pentru economia romaneasca: Canalul Dunare - Marea Neagra, complexul hidroenergetic de la
Bicaz, sistemele de irigatii din Dobrogea. Aceste lucrari au fost incepute si finalizate in mare
parte cu ajutorul institutiei penitenciare, care a pus la dispozitie beneficiarilor forta de munca
speciala.
In anul 1969, la 18 noiembrie este adoptata Legea nr. 23 privind executarea pedepselor si,
in acelasi an, Regulamentul de aplicare a acesteia.
La data de 3 iulie 2006 a fost adoptata Legea nr. 275 privind executarea pedepselor si a
masurilor dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal. Lege care urmeaza sa fie
modificata deoarece in prezent se lucreaza la Proiectul de Lege privind executarea pedepselor si
a masurilor dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal.