Participantii La Procesul Contraventional Nazari Compress

MINISTERUL EDUCATIEI AL REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA DE STAT DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT

FACULTATEA DE PROTECTIE, PAZA SI SECURITATEA
CATEDRA DREPTUL PROTECTIEI, PAZEI SI SECURITATII
TEZA DE LICENŢA
ТЕМА
PARTICIPANŢII LA PROCESUL
CONTRAVENŢIONAL
Autor: Nazari Sergiu

gr. 307, (anul III),
Conducator stiintific: Baltag Dumitru,

doctor habilitat în drept,
profesor universitar
CHISINAU 2011
2
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL I.
CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND PARTICIPANŢII PROCESULUI
CONTRAVENŢIONŢIONAL
§1.Delimitări conceptuale privind subiecţii procesului contravenţionţional............6
§2.Noţiunea de parte şi participant la procesul contravenţional...............................8
CAPITOLUL II.
AUTORITĂŢILE COMPETENTE SĂ SOLUŢIONEZE CAUZELE
CONTRAVENŢIONALE CA PARTICIPANŢI LA PROCESUL
CONTRAVENŢIONAL
§1. Instanţa de judecată în procesul contravenţional...............................................12
§2. Procurorul în procesul contravenţional.............................................................14
§3. Comisia administrativă în procesul contravenţional.........................................16
§4. Agentul constatator în procesul contravenţional...............................................19
CAPITOLUL III
PĂRŢILE ŞI ALŢI PARTICIPANŢI LA PROCESULUI
CONTRAVENŢIONAL, DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE LOR
§1. Persoana în a cărei privinţă a fost pornit proces contravenţional – parte
interesată în procesul contravenţional................................................................43
§2. Victima – parte interesată în procesul contravenţional.....................................48
§3. Apărătorul în procesul contravenţional.............................................................49
§4. Reprezentanţii legali în procesul contravenţional.............................................54
§5. Martorul în procesul contravenţional................................................................58
§6. Specialistul în procesul contravenţional............................................................60
§7. Expertul în procesul contravenţional.................................................................63
§8. Interpretul şi traducătorul în procesul contravenţional......................................66
ÎNCHEIERE............................................................................................................70
BIBLIOGRAFIE.....................................................................................................73
3
INTRODUCERE
Republica Moldova este un stat democratic în care o importanţă deosebită se
acorda drepturilor şi libertaţilor fundamentale ale omului. Datorită faptului că ţara
noastră se află într-o perioada de tranziţie mai există categorii de relaţii sociale ce
nu sunt reglementate prin lege, iar aceasta face dificilă buna desfăşurare a relaţiilor
sociale.
Luînd în consideraţie că în Codul cu privire la contravenţiile administrative
existau un şir de norme care nu mai puteau fi aplicate în practică şi faptul că nu era
reglementată concret procedura aplicării acestor norme la 16 ianuarie 2009 în
Monitorul Oficial a fost publicat Codul contravenţional - menit să înlocuiască
Codul cu privire la contravenţiile administrative.
Noul Cod contravenţional e mult mai elaborat, putînd spune ca este o
„compilaţie” dintre Codul penal şi Codul procesual penal, cu referire la
contravenţii. Deşi s-a născut în chinuri îndelungate la prima vedere, Codul lasă o
impresie bună, răspunzînd, pe plan doctrinar, legislativ şi judiciar, realităţilor
politico-economice şi social-culturale noi şi contribuind la reglementarea
raporturilor juridice din societate, înlăturînd multe neajunsuri din Codul vechi.
Bineînţeles că după punerea în aplicare vor ieşi la iveală o serie de neajunsuri, şi
abia atunci vom putea aprecia cît de reuşit este.
Actualitatea temei
Această temă este actuală din considerentul că odată cu punerea în aplicare a
noului Cod contravenţional al Republicii Moldova au fost semnalate o serie de
lacune şi contraziceri între normele juridice, iar conţinutul acestora poate fi
interpretat în mai multe moduri. Fiind recent adoptat prezintă careva dificultăţi în
aplicarea acestuia în practică şi deaceea trebuie să fie tălmăcite noile instituţii
juridice ale dreptului contravenţional, cum ar fi: contravenţia, răspunderea
contravenţională, agentul constatator, procesul contravenţional, persoana juridică -
ca subiect al răspunderii contravenţionale etc.; Partea generală este mai
reglementată, asemănător Codurilor penal şi procesual penal, iar în calitate de noi
4
participanţi la procesul contravenţional au apărut: agentul constatator, procurorul,
specialistul, traducătoul, interpretul etc.
Scopul şi sarcinile lucrării
Scopul tezei constă în efectuarea unei cercetări complexe şi multilaterale a
instituţiei participanţilor în procesul contravenţional, identificării tuturor
elementelor ei, analiza detaliată a fiecărui participant al procesului contravenţional,
analiza drepturilor, obligaţiilor şi competenţelor fiecărui subiect/participant în
parte. La finele acestei cercetari sunt expuse careva propuneri eficiente în vederea
lichidării lacunelor şi a imperfecţiunilor care sunt în Codul contravenţional, la
compartimentul „Participanţii la procesul contravenţional”, ceea ce ar duce la o
bună desfăşurare a procesului contravenţional şi la asigurare respectării drepturilor
şi libertăţilor fundamentale ale omului în timpul procesului contravenţional.
Atingerea acestui scop a determinat trasarea şi rezolvarea următoarelor
sarcini:
 Caracterizarea noţiunii de participant şi parte a procesului contravenţional;
 Caracterizarea fiecarui participant la procesul contravenţional în parte;
 Identificarea lacunelor din legislaţie, referitoare la subiecţii contravenţionali;
 Expunerea de propuneri în vederea soluţionării neconcordanţelor în legislaţie
etc.
Noutatea ştiinţifică. Autorul a efectuat o investigaţie complexă, teoretico-
aplicativă a aspectelor ce ţine de participanţii la procesul contravenţional, noutatea
ştiinţifică a rezultatelor obţinute fiind determinată atît de caracterul temei alese,
devenind o contribuţie temeinică la studierea aprofundată a dispoziţiilor legale în
materie de drept, cît şi prin modul de abordare a cercetării acesteia din punctul de
vedere ştiinţific.
Inovaţia ştiinţifică rezidă şi în recomandările ştiinţifice, elaborate de autor în
rezultatul investigaţiilor întru evitarea şi lichidarea golurilor în legislaţie şi
neadmiterea eschivării făptuitorilor de la răspunderea contravenţională prin aşa
zisele „ferestre” legislative.
5
Suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific al lucrării
În cercetarea aspectelor despre participanţii la procesul contravenţional am
luat ca punct de reper şi ca bază de referinţă prevederile Constituţiei republicii
Moldova, Codul contravenţional al Republicii Moldova, Codul de Procedură
Penală al Republicii Moldova, Codul civil al Republicii Moldova, Legea „cu
privire la poliţie”, Legea „cu privire la organizarea judecătorească”, Legea “cu
privire la Procuratură”, Legea “cu privire la Centrul pentru Combaterea Crimelor
Economice si Coruptiei”. La fel pentru a reda problematica abordată conform
literaturii de specialitate am consultat un şir de monografii, tratate, manuale,
cursuri cum ar fi: Furdui .,Dreptulcontravenţional; Iorgovan A., Tratat de drept
administrativ; Preda M., Tratat elementar de drept administrativ român; M. Orlov,
Răspunderea în dreptul administrativ; Victor Guţuleac, Tratat de drept
contravenţional; A.Ţiclea, Răspunderea contravenţională.
Cercetarea problemei în cauză se bazează pe studierea materialului
doctrinar, teoretic şi normativ – legislativ.
Ca metode de cercetare au fost folosite metoda logică (analiza şi sinteza),
metoda istorică şi sistematică.
Gradul de cercetare constituie lucrările savanţilor care au abordat tematica
participanţilor procesuali.
Structura lucrării
Structura tezei este determinată de scopurile, sarcinile şi obiectul cercetării,
de cercul problemelor abordate de nivelul şi gradul de studiere a lor în teoria
juridică. Lucrarea este formată din: Introducere, 3 capitole, 14 paragrafe, Încheiere
şi Bibliografie.
6
CAPITOLUL I
CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND PARTICIPANTII
PROCESULUI CONTRAVENŢIONŢIONAL
§1.Delimitări conceptuale privind subiecţii

procesului contravenţionţional
Domeniul contravenţional constituie, incontestabil, un domeniu cu implicaţii

dintre cele mai profunde şi mai complexe în viaţa de zi cu zi a cetăţenilor şi,
implicit, în practica administrativă a autorităţilor cu atribuţii în materie.
Analizându-se modalitatea în care se soluţionează cauzele contravenţionale
remise spre soluţionare de către organele afacerilor interne în adresa altor organe,
s-a constatat diverse probleme de drept în cadrul aplicării legii contravenţionale şi
de competenţa a diferitor organe, cu implicaţii de ordin teoretic, dar şi practic
(deficienţe la interpretarea unitară şi aplicarea corectă a normelor contravenţionale,
contestaţii întemeiate privind valoarea lor normativă, diminuarea eficienţei legii
contravenţionale, abordări conjunctuale, reglementări ajuridice, practici
distorsionate etc.).
Procedura contravenţională este constituită dintr-o mulţime de activitatăţi
procesuale, cu funcţii şi o finalitate bine determinată care presupune, în mod
necesar, o activitate ordonată şi eficientă în concordanţă cu o precisă şi adecvată
legiferare. Această caracteristică impune o sistematizare a desfăşurării a procesului
contravenţional pe faze bine determinate, funcţionarilor de poliţie revenindu-le
anumite competenţe şi obligaţiuni, a căror respectare evită comiterea de către
poliţist a abuzurilor şi greşelilor în intervenţie, mai mult ca atât, asigurându-i
reuşita şi succesul în acţiunile sale. Prin săvârşirea unei contravenţii se creează un
raport juridic concret de drept contravenţional (raport de conflict), în temeiul
căruia statul are dreptul de a aplica vinovatului sancţiunile contravenţionale
prevăzute de lege. Raportul juridic apare astfel ca acea relaţie care e reglementată
prin intermediul normelor juridice şi în care subiectele sunt titulare de drepturi şi
obligaţii prevăzute (consacrate) în aceste norme, drepturi care pot fi realizate la
7
nevoie cu ajutorul organelor de stat1. Statul însă nu poate trage la răspundere direct
persoana, deoarece acesta nu este cu drept de aplicare automată, ci va cere
pedepsirea pe calea unei proceduri speciale prevăzute de lege. Printr-o asemenea
ordine se conturează un raport de procedură între diferiţi subiecţi care au anumite
drepturi şi obligaţii.
În baza hotărîrii agentului constatator sau a autorităţii competente în
soluţionarea cauzelor contravenţionale se aplică sancţiuni în procedura
contravenţională. Aceste organe poartă denumirea de subiecţi oficiali în procedura
în cazul cu privire la contravenţie2 şi îşi desfăşoară activitatea în cadrul unui sistem
jurisdicţional administrativ, care „presupune examinarea şi soluţionarea cazurilor
individuale atunci când apare litigiul administrativ”3 şi urmăreşte un singur scop –
„obţinerea rezultatului optim pe fiecare caz individual concret”4.
Activitatea în domeniul combaterii contravenţionalităţii este una dintre
sarcinile prioritare ale statului. Astfel procedura contravenţională este considerată
ca fiind o formă concretă de realizare a acestei administrări. Subiectul administrării
în domeniul combaterii contravenţionalităţii este reprezentantul statului. Deci, una
dintre părţile obligatorii ale fiecărui raport procesual contravenţional este
reprezentantul statului, împuternicit să constate şi să soluţioneze cazul. Raporturile
procesuale ca urmare a comiterii unei fapte contravenţionale apar între
reprezentantul statului – pe de o parte; şi făptuitorul, partea vătămată (victima), alţi
participanţi la procedura contravenţională – pe de altă parte.
Astfel, în conformitate cu Codul contravenţional şi după părerea unor autori
ai literaturii de specialitate persoanele care participă la procesul contravenţional
pot fi divizate în:
1. organele statale, participante la procesul contravenţional;
2. părţile interesate ale procedurii contravenţionale (care urmăresc un
interes personal);
1
Vrabie G. Teoria generală a dreptului – Iaşi, 1993, p. 124.
2
Бахрах Д. Производство по делам об административных правонарушениях М, 1989 – pag. 14-15.
3
А.П. Корнеев, Производство по делам административных правонарушениях, Административное право,
Москва, 1986, p. 156
4
M. Orlov, Răspunderea în dreptul administrativ, Chişinău, 1997, p. 85
8
3. persoanele (fizice şi juridice) care contribuie la desfăşurarea
procedurii contravenţionale.5
§2.Noţiunea de parte şi participant la procesul

contravenţional
Procesul contravenţional este o activitate complexă

reglementată de lege care se desfăşoară progresiv şi coordonat,
prin participarea organelor judiciare şi a unor persoane ca titulare
de drepturi şi obligaţii, în scopul constatării faptelor care
constituie contravenţii şi pentru tragerea la răspundere
contravenţională celor care le-au săvarşit. Aceste organe şi
persoane care, prin activitatea lor, participă la realizarea scopului
procesului contravenţional, au calitatea de participanţi în
desfăşurarea acestuia.
Noţiunea de participant şi parte în procesul contravenţional
sunt doua noţiuni diferite a căror diferenţiere se poate deduce din
definiţia procesului contravenţional, dată de literatura de
specialitate. Astfel, dintre definiţiile procesului contravenţional o
acceptăm pe acea conform căreia procesul contravenţional
este activitatea reglementată de lege, desfăşurată într-o cauză
contravenţională, de către organele judiciare cu participarea
părţilor şi a altor persoane - participanţi, ca titulari de drepturi şi
obligaţii, avand ca scop constatarea la timp şi în mod complet a
contravenţiilor şi tragerea la răspundere contravenţională a celor
care le-au săvarşit, pentru asigurarea ordinii de drept şi pentru
apărarea intereselor legitime ale persoanelor.
În literatura de specialitate a Rusiei, noţiunea de procedura
contravenţională este definită ca „activitatea organelor de stat şi publice,
5
Victor Guţuleac. Tratat de drept contravenţional, Chişinău 2009, pag 221.
9
reglementată de normele administrativ-procesuale, având scop să examineze
cazurile cu privire la contravenţiile administrative şi, în cazurile necesare, să aplice
sancţiunile administrative”6, iar în literatura juridică a României – „activitatea
organului competent, ce presupune: aprecierea cât mai corectă a pericolului social
al faptei, justa individualizare şi aplicare corectă a acţiunii, avându-se în vedere
cauzele ce exclud sau înlătură caracterul contravenţional al faptei sau răspunderea
contravenţională a făptuitorului”.7
În literatura juridică de specialitate, în ceea ce priveşte noţiunea de
participanţi procesuali, există diferite păreri care sunt asemănătoare..
Una dintre opinii s-ar rezuma la faptul că noţiunea de participanţi
încorporează toate persoanele care au rol în vreo activitate procedurală8, din rândul
acestora făcând parte organele judiciare, părţile, apărătorul şi alte persoane,
accepţiune care este mai puţin folosită şi nu are o semnificaţie tehnică, întrucât
presupune reunirea în această noţiune a tuturor celor care iau parte la proces. Mai
exact, dacă expresia „organe judiciare" are un conţinut aproape fără dubii, în
accepţiunea menţionată există o expresia „persoane”, ce poate induce în eroare pe
cei nefamiliarizaţi cu limbajul juridic, cum ar fi: agenţii de pază a clădirilor
organelor judiciare şi mai ales a sălilor de judecată, şoferii judecătorilor,
procurorilor şi apărătorilor, însoţitorii inculpaţilor arestaţi ca reprezentanţi ai
penitenciarelor în care aceştia sunt deţinuţi, cât şi agenţii de citare.
O altă părere pledează pentru definirea participanţilor procesuali ca organele
judiciare, părţile şi apărătorul.9 Dacă am încerca să comparăm cele două accepţiuni,
ar rezulta că prima se referă la o noţiune de participare mai complexă, incluzând în
plus acele persoane care au un rol auxiliar într-un proces (în materia probaţiunii sau
în cea a executării): grefierii, executorii judecătoreşti, experţii, interpreţii,
traducătorii, martorii, martorii asistenţi etc. Această categorie de participanţi, sau
mai concret spus, unii dintre aceşti participanţi nu sunt întâlniţi la toate procesele,
6
Бахрах Д. Производство по делам административных правонарушениях, М. Знание,1989 – pag.6
7
Ţiclea A. Răspunderea contravenţională – Bucureşti, 1995 – pag.68.
8
Traian Pop - "Drept procesual penal. Partea specială", Tipografia Naţională, Cluj-Napoca, 1948, voi. II, pag. 45.
9
Nicolae Volonciu - "Tratat de procedură penală. Partea generală", Ed. Paideia, Bucureşti, 1999, pag. 142.
10
prezenţa lor fiind determinată de natura şi împrejurările concrete ale fiecărei
cauze.10
În contextu Codului contravenţional al RM, prin participanţi ai procesului
contravenţional se înţeleg următoarele instituţii:
1. autorităţile competente să soluţioneze cauze contravenţionale;
2. părţile interesate ale procedurii contravenţionale (care urmăresc un interes
personal);
3. persoanele (fizice şi juridice) care contribuie la desfăşurarea procedurii
contravenţionale.
Spre deosebire de organele judiciare, care acţionează în numele statului

pentru ocrotirea intereselor întregii colectivităţi, părţile din proces acţionează
pentru realizarea intereselor personale, care se nasc din infracţiune sau
contravenţie, prin formularea de cereri, plîngeri, memorii, intervenţii, concluzii
adresate organelor judiciare.
Astfel unii cercetători consideră că, părţile într-un proces sunt acele
persoane fizice sau juridice, care au drepturi şi obligaţii ce izvorăsc în mod direct
din exercitarea acţiunii procesuale în cadrul unui proces, penal, civil sau
contravenţional11.
Alţii însă susţin că, părţile sunt subiecţii procesuali particulari ale căror
interese contrarii se confruntă în litigiu dedus în faţa instanţei. De aceea, s-a
afirmat că dacă procesul este necesar părţilor, atunci şi părţile sunt deopotrivă
necesare procesului12.
Literatura de specialitate13 utilizează mai multe criterii de clasificare a
părţilor în procesul penal care converg toate către o singură distincţie: inculpatul
este singurul considerat ca fiind parte principală a procesului penal, iar partea
vătămată, partea civilă şi partea responsabilă civilmente sunt părţi secundare. Pe
de altă parte, inculpatul şi partea vătămată reprezintă părţile constante, iar partea
civilă şi partea responsabilă civilmente sunt părţi eventuale.
10
Alexandru Pintea, op. cit., pag. 55.
11
Theodor Mrejeru - "Drept procesual penal", Ed. Sylvi, Bucureşti, 1999, pag. 17.
12
Nicolae Volonciu, op. cit., pag. 174-175.
13
Traian Pop, op. cit., voi. II, pag. 72-73.
11
Astfel, putem afirma că raportul dintre noţiunile de „participanţi” şi cea de
„părţi” este de incluziune a celei de a doua categorie în prima. De aceea, în opinia
unor autori14, participanţii mai poartă şi denumirea de subiecţi procesuali, întrucât
un proces se desfăşoară în condiţiile principiului oficialităţii, aceiaşi autori
auclasificat subiecţii procesuali, ţinând seama şi de acest criteriu, în subiecţi
oficiali şi subiecţi particulari. Subiecţii oficiali sunt acele persoane care îndeplinesc
atribuţii privind activitatea organelor judiciare. Astfel, subiecţi oficiali se pot
împărţi, la rândul lor, judiciari (judecători, procurori, lucrători în aparatul organelor
de cercetare) şi extrajudiciari (persoane cu atribuţii de inspecţie de stat, organe de
control, comandanţi de nave şi aeronave etc). Subiecţii particulari sunt persoanele
particulare care participă în diferite poziţii şi roluri la desfăşurarea procesului
contravenţional. Pe de altă parte, subiecţii particulari pot fi divizaţi în subiecţi
principali (părţile) şi secundari (ceilalţi participanţi).
Prin urmare, participanţii procesuali sunt organele judiciare şi persoanele
chemate să contribuie la desfăşurarea procesului penal în vederea realizării
scopului acestuia.15
14
Vintilă Dongoroz, Siegfried Kahane, George Antoniu, Constantin Bulai, Nicoleta Iliescu, Rodica Mihaela Stănoiu
"Explicaţii teoretice ale odului de Procedură Penală român. Partea generală", Ed. Academiei, Bucureşti, 1976,pag.
84-85; Nicolae Volonciu, op. cit, pag. 142-143.
15
Ion Neagu - "Drept procesual penal. Tratat", Ed. Global Lex, Bucureşti, 2002, pag. 74.
12
CAPITOLUL II
AUTORITĂŢILE COMPETENTE SĂ SOLUŢIONEZE CAUZELE
CONTRAVENŢIONALE CA PARTICIPANŢI LA PROCESUL
CONTRAVENŢIONAL
§1. Instanţa de judecată în procesul contravenţional
Puterea judecătorească este independentă, separată de puterea legislativă şi

puterea executivă, are atribuţii proprii, exercitate prin instanţele judecătoreşti, în
conformitate cu principiile şi dispoziţiile prevăzute de Constituţie şi de alte legi16.
În conformitate cu art. 4 al Legea Republicii Moldova privind organizarea
judecătorească nr. 514 din 06.07.1995 instanţele judecătoreşti înfăptuiesc justiţia
în scopul apărării şi realizării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor
şi ale asociaţiilor acestora, ale întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor.
Competenţa instanţelor de judecată este expres prevăzută în Legea Republicii
Moldova privind organizarea judecătorească nr. 514 din 06.07.1995. Astfel:
I. Conform art. 26 al legii nr. 514 din 06.07.1995 Judecătoriile judecă toate
cauzele şi cererile, în afară de cele date prin lege în competenţa altor instanţe.
II. Conform art. 37 al legii nr. 514 din 06.07.1995 Curţile de apel pot fi formate
din mai multe colegii, după categoria cauzelor, sau dintr-un singur colegiu mixt.
Colegiile se constituie din judecătorii Curţii de Apel. Componenţa colegiilor este
aprobată de preşedintele Curţii prin ordin la începutul fiecărui an. Componenţa
completului de judecată poate fi modificată doar în condiţiile Codului de procedură
penală, ale Codului de procedură civilă şi ale Codului cu privire la contravenţiile
administrative, prin încheiere motivată. Preşedintele curţii de apel are dreptul să
16
Legea Republicii Moldova privind organizarea judecătorească nr. 514 din 06.07.1995, Monitorul Oficial nr. 58,
art. 1, alin. (1).
13
dispună, după caz, antrenarea judecătorilor din colegiu la judecarea unor cauze în
alt colegiu. Colegiile sînt conduse de vicepreşedinţii Curţii de Apel.
Colegiile Curţii de Apel:
a) judecă cauzele date prin lege în competenţa lor;
b) generalizează practica judiciară şi analizează statistica judiciară;
c) exercită alte atribuţii, conform legii17.
III. Conform art. 44 al legii nr. 514 din 06.07.1995 Curtea Supremă de Justiţie:
a) judecă cauzele date în competenţa sa prin lege;
b) soluţionează conflictele de competenţă apărute între instanţele
judecătoreşti;
c) exercită alte atribuţii, conform legii.
În domeniul contravenţional competenţă materială a instanţei de judecată este
expres stabilită în art. 395 CC RM. Astfel instanţa judecă:
1) toate cazurile cu privire la contravenţii, cu excepţia celor atribuite de
prezentul cod competenţei unor alte organe, precum şi:
a) cauzele contravenţionale în privinţa minorilor;
b) cauzele contravenţionale prevăzute la art.61, 63–66, 316–318, 320, 336;
c) cauzele contravenţionale în care agentul constatator, procurorul propun
aplicarea unei sancţiuni dintre cele care urmează:
- privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate;
- privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii;
- privarea de dreptul special;
- munca neremunerată în folosul comunităţii;
- arestul contravenţional;
2) contestaţiile împotriva hotărîrilor autorităţilor competente să soluţioneze
cauzele contravenţionale, agentului constatator şi procurorului.18
17
Legea Republicii Moldova privind organizarea judecătorească nr. 514 din 06.07.1995, Monitorul Oficial nr. 58,
art. 38.
18
Codul contravenţional al Republicii Moldova Nr. 218 din 24.10.2008, Publicat: 16.01.2009 în Monitorul Oficial
Nr. 3-6/15, intrarii în vigoare: 31.05.2009.
14
Din conţinutul acestei norme juridice reiese că decizia comisiei
administrative asupra cauzei contravenţionale poate fi contestată numai în instanţa
de judecată.19
§2. Procurorul în procesul contravenţional

Conform art. 4 al Legii Republicii Moldova cu privire la procuratură nr. 294,
din 25.12.2008, procurorul este persoana cu funcţie de răspundere prin al cărei
intermediu Procuratura îşi exercită atribuţiile.20
Procuratura este o instituţie autonomă în cadrul autorităţii judecătoreşti, care,
în limitele atribuţiilor şi competenţei, apără interesele generale ale societăţii,
ordinea de drept, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, conduce şi exercită urmărirea
penală, reprezintă învinuirea în instanţele de judecată, în condiţiile legii.21
Procurorul poate fi participant la procesul contravenţional şi potrivit art. 396,
alin. (1) al CC RM examinează contravenţiile prevăzute la art.63-68, 88, 312, 313,
316, 317, 320, 322-324, 335-337, 351-353 şi cele pe care le-a depistat în exerciţiul
funcţiunii.
Potrivit art.51, alin. (1) CPP RM procurorul este persoana cu funcţie de
răspundere care, în limitele competenţei sale, exercită în numele statului urmărirea
penală, reprezintă învinuirea în instanţă, exercită şi alte atribuţii prevăzute de
Codul de Procedură Penală al Republicii Moldova nr. 122 din 14.03.2003.
Procurorul care participă la judecarea cauzei penale are funcţie de acuzator de stat,
iar în cazul refuzului începerii urmăririi penale, încetării urmăririi penale din cauza
că fapta constituie o contravenţie, precum şi în cazul liberării de răspundere penală
a persoanei cu tragerea la răspundere contravenţională, procurorul dispune pornirea
procesului contravenţional şi ori examinează cauza în limitele competenţei sale, ori
expediază materialele acumulate, conform competenţei, altor organe pentru
19
V. Guţuleac „Tratat de drept contravenţional”, Chişinău 2009, pag 235.
20
LEGE Nr. 294, din 25.12.2008, cu privire la Procuratură, Monitorul Oficial Nr. 55-56 din 17.03.2009, intrată în
vigoare : 17.03.2009.
21
LEGE Nr. 294, din 25.12.2008, cu privire la Procuratură, publicata la 17.03.2009, Monitorul Oficial Nr. 55-56,
intrată în vigoare : 17.03.2009, art. 1.
15
examinare22. Conform art. 396, alin. (3) CC RM procurorul, prin ordonanţă
motivată, poate aplica orice sancţiune contravenţională, cu excepţia sancţiunii a
cărei aplicare este de competenţa instanţei de judecată.
Potrivit art. 386, alin. (2) CC RM procurorul este în drept:
a) să pornească procesul contravenţional;
b) să aplice în cazurile prevăzute de lege sancţiune contravenţională;
c) să solicite aplicarea de către instanţa de judecată a unei sancţiuni
contravenţionale;
d) să participe la examinarea cauzei în instanţă de judecată atunci cînd
procesul contravenţional a fost pornit de el;
e) să verifice legalitatea acţiunilor agentului constatator;
f) să atace decizia agentului constatator sau a instanţei de judecată;
g) să exercite alte drepturi prevăzute de lege.
Conform art. 448 CC RM procurorul, în decursul a 15 zile de la data aducerii
la cunoştinţă a faptului încheierii procesului-verbal cu privire la contravenţie, este
în drept să-l contesteze în instanţa de judecată în a cărei rază teritorială activează
autoritatea din care face parte agentul constatator, fără a achita taxa de stat.
Pe lîngă drepturile prevăzute în CC RM, procurorul are şi alte drepturi
prevăzute în legislaţie. Astfel în art. 53, alin. (2), lit. (a) al Legii Republicii
Moldova cu privire la Procuratură este expres prevăzut că procurorul, în cadrul
activităţii profesionale, are dreptul să examineze cauzele şi cazurile ce ţin de
exercitarea atribuţiilor sale de serviciu şi să emită decizii în limitele competenţei
sale;
În afară de drepturile stabilite în legislaţie, procurorul are un şir de obligaţii
printre care şi obligaţia de-a întreprinde măsuri în vederea relevării şi înregistrării
tuturor încălcărilor de lege care i-au devenit cunoscute atît în exerciţiul funcţiei, cît
şi în timpul în care nu se află în acest exerciţiu.
În activitatea sa, Procuratura are un şir de atribuţii şi anume:
22
Codul contravenţional al Republicii Moldova Nr. 218 din 24.10.2008, Publicat: 16.01.2009 în Monitorul Oficial
Nr. 3-6/15, intrarii în vigoare: 31.05.2009, art. 396, alin. (2).
16
- în numele societăţii şi în interes public, asigură aplicarea legii, apără ordinea
de drept, drepturile şi libertăţile cetăţeanului atunci cînd încălcarea acestora atrage
sancţiune penală;
- participă, în condiţiile legii, la judecarea cauzelor civile, inclusiv de
contencios administrativ, şi contravenţionale în care procedura a fost intentată de
ea;
- şi alte atribuţii prevăzute de legislaţie.
Dacă comparăm prevederile art. 396 CC RM şi art. 395 CC RM observăm că
legiuitorul a admis unele greşeli între normele juridice ce reglementează
competenţa instanţei de judecată şi a procurorului.
Prima este materializată în existenţa conflictului de lege între două norme
juridice: potrivit prevederilor articolului 396 din CC RM soluţionarea cauzelor
contravenţionale prevăzute în art. 320 şi 336 din CC RM ţine de competenţa
procurorului; iar potrivit prederilor art. 395 din CC RM aceasta ţine de competenţa
instanţei de judecată.
Totodată considerăm că soluţionarea cauzelor contravenţionale prevăzute în
art. 312 şi 313 din CC al R. Moldova în nici un caz nu poate să constituie
competenţa procurorului, deoarece sancţiunea la ambele articole are următorul
conţinut: “se sancţionează cu amendă de la 50 la 150 de unităţi convenţionale cu
privarea de dreptul de a deţine o anumită funcţie sau de dreptul de a desfăşura o
anumită activitate pe un termen de la 3 luni la un an”. Înseamnă că organul
(persoana cu funcţie de răspundere) care va aplica această sancţiune nu are
alternativă. Pe lîngă amendă, ca sancţiune principală, trebuie să fie aplicată şi una
dintre sancţiunile complimentare: fie privarea de dreptul de a deţine o anumită
funcţie, fie privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate. Însă legea
contravenţională stipuleză că aplicarea sancţiunii privative de dreptul de a
desfăşura o anumită activitate sau de dreptul de a deţine anumite funcţii constituie
componenţa exclusivă a instanţei de judecată. 23
23
Codul contravenţional al R. Moldova Nr. 218 din 24.10.2008, Publicat: 16.01.2009 în Monitorul Oficial Nr. 3-6
art Nr.15 Data intrarii in vigoare: 31.05.2009, art. 395 alin. (1) pct. (1) lit.(c)
17
§3.Comisia administrativă în procesul contravenţional
Pentru examinarea cazurilor cu privire la contravenţiile administrative ce au
ca urmare aplicarea faţă de persoanele vinovate a unor sancţiuni administrative, pe
lîngă organele executive ale administrării locale se formează comisii
administrative, formate de către consiliile acestor organe în componenţa
preşedintelui, vicepreşedintelui, secretarului responsabil şi 4 - 10 membri.
Conform art. 398 CC RM comisia administrativă examinează contravenţiile
prevăzute la art.62, 75, 76, 92, 108, 161-168, 170-175, 180, 181, 227. Şedinţa
comisiei administrative este deliberativă dacă la ea este prezentă simpla majoritate
a membrilor ei. Deciziile comisiei administrative se adoptă cu majoritatea simplă
de voturi ale membrilor comisiei prezenţi la şedinţă.
Drept temei pentru examinarea cazului de către comisia administrativă este
procesul-verbal cu privire la contravenţia comisă, întocmit de către colaboratorul
organului afacerilor intrne sau de către persoana cu funcţii de răspundere a
ministerului, departamentului, inspectoratului şi altei instituţii de stat autorizate
pentru aceasta.
Examinarea cazurilor de către comisia administrativă se face în şedinţă
publică în prezenţa contravenientului cu cel puţin trei zile înainte de şedinţă.
Neprezentarea contravenientului, care a fost înştiinţat la timp despre ziua şedinţei,
nu împedică examinarea cazului.
Din necesitate cînd acesta poate avea o însemnătate esenţială pentru
soluţionarea cazului, la şedinţa comisiei administrative poate fi citată persoana care
a întocmit procesul-verbal cu privire la contravenţia administrativă sau
reprezintantul organului, care a trimis comisiei administrative materialele spre
examinare, martorii.
Comisia administrativă examinează minuţios fiecare caz, ţinînd cont de
circumstanţeţe în care a fost comisă contavenţia şi de gradul de responsabilitate al
persoanei vinovate, comisia poate efectua în prealabil controlul faptelor la locul
comiterii contravenţiei.
18
În baza examinării cazului cu privire la contravenţia comisă, comisia
administrativă, în limitele împuternicirilor sale, adoptă o decizie cu privire la
aplicarea faţă de contavenient a unor măsuri de influienţă administrativă sau cu
privire la clasarea dosarului din lipsa temeiului de a aplica măsuri de influienţă în
conformitate cu prevederile Codului contravenţional.
La determinarea felului şi mărimii sancţiunii contravenţionale comisia trebue
să ţină seama de caracterul contravenţiei comise, de persoana contravenientului, de
situaţia lui materială, precum şi de alte împrejurări24.
Decizia cu privire la aplicarea sancţiunii contravenţionale trebuie să conţină:
a) data şi locul adoptării deciziei;
b) numele, prenumele preşedintelui şedinţei, secretarului, şi membrilor
comisiei prezenţi la şedinţă:
c) Numele, prenumele, data şi anul naşterii, starea familială locul de trai, locul
de muncă şi funcţia pe care o ocupă persoana care a comis contravenţia;
d) locul şi timpul comiterii contravenţiei administrative şi în ce constă ea;
e) ce act normativ a fost încălcat (denumirea lui, data adoptării şi de cine a
fost emis);
f) felul şi mărimea sancţiunii aplicate;
g) ce se va face cu obiectele luate la intocmirea procesului verbal;
h) modul executăeii şi atacării deciziei.
Decizia comisiei administrative se pronunţă şi se întemiază contravenientului
la şedinţă, iar în caz de lipsă a contavenientulului la şedinţă, se întemiază lui contra
semnătură în termen de 3 zile.
Decizia comisiei cu privire la contarvenţia şi sancţiunea aplicată, de regulă, se
aduc la cunoştinţa obştimii de la locul de muncă, de învăţătură sau de trai al
contravenientului.
La fiecare şedinţă a comisiei administrative se întocmeşte un proces-verbal.
Procesul-verbal al şedinţei trebuie să conţină:
24
Hotărîrea Guvernului privind aprobarea Regulamentului comisiilor administrative nr. 126 din 27.05.1994.
19
a) data şedinţei, numele şi prenumele preşedintelui şedinţei, secretarului şi
membrilor comisiei prezenţi la şedinţă;
b) numele şi prenumele, anul naşterii, locul de trai şi de muncă, mărimea
salariului şi altor cîştiguri, ale contravenientului;
c) data şi locul comiterii contravenţiei, ce act normativ a fost încălcat şi în ce
constă contravenţia administrativă;
d) lămuririle contravenientului, martorilor, persoanei care a întocmit procesul-
verbal, dacă aceştea au asistat la şedinţă;
e) felul şi mărimea sancţiunii aplicate.
Procesul-verbal al şedinţei comisiei administrative se semnează de către
preşedintele şedinţei de secretar.
Cetăţenii, precum şi persoanele cu funcţii de răspundere, asupra cărora au fost
aplicate sancţiuni contravenţionale, au dreptul să atace deciziile comisiei
administrative.
Decizia comisiei administrative asupra cazului cu privire la contravenţie poate
fi atacată în termen de 15 zile din ziua pronunţării deciziei în instanţa
judecătorească de la locul de trai a cărei hotărîre este definitivă.
Atacarea deciziei comisiei administrative în instanaţa judecătorească în
termenul stabilit suspendă executarea deciziei cu privire la aplicarea sancţiunii
contravenţionale.
Plîngerea se depune comisiei administrative care a pronunţat decizia asupra
cazului cu privire la contravenţie. În termen de trei zile plîngerea primită se
transmite, împreună cu dosarul, instanţei judecătoreşti25.
§4.Agentul constatator în procesul contravenţional

În legislaţia contravenţională noţiunea de „agent” constatator a fost recent
introdusă, fiind o noutate a legii contravenţionale, şi, conform dicţionarului
25
Hotărîrea Parlamentului Nr. 126 din 27.05.1994, privind aprobarea Regulamentului comisiilor administrative
şi abrogarea unor acte normative, publicat: 30.06.1994 în Monitorul Oficial Nr. 006, promulgată: 27.05.1994, art.
2 alin.(4).
20
explicativ al limbii române, înseamnă reprezentantul oficial al unei instituţii, al
unei organizaţii, al unui stat etc., care îndeplineşte anumite însărcinări, funcţii.
În România, agentul constatator26 - reprezintă organul sau persoana
desemnată prin actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei cu
competenţa de a constata săvîrşirea unei contravenţii într-un anumit domeniul de
activitate.
Deci, agentul constatator este reprezentantul autorităţii publice a statului, în
limitele competenţei sale, are menirea de constata fapta contravenţională, iar în
cazurile şi condiţiile prevăzute de lege şi de a soluţiona cauza.27
Organele Afacerilor Interne
Conform art.1 al Legii Republicii Moldova cu privire la poliţie: „poliţia
Republicii Moldova este un organ armat de drept al autorităţilor publice, aflat în
componenţa Ministerului Afacerilor Interne, chemat să apere, pe baza respectării
stricte a legilor, viaţa, sănătatea şi libertăţile cetăţenilor, interesele societăţii şi ale
statului de atentate criminale şi de alte atacuri nelegitime”.28
Poliţia asigură dreptul la apărare juridică şi alte drepturi ale persoanelor
reţinute şi puse sub stare de arest, comunică locul lor de aflare rudelor,
administraţiei de la locul de lucru sau de învăţătură şi în caz de necesitate ia măsuri
pentru a le acorda asistenţă medicală urgentă şi pentru a înlătura pericolul ce
ameninţă viaţa, sănătatea şi bunurile cuiva în urma reţinerii sau punerii sub stare de
arest a persoanelor menţionate.
Conform art. 400, alin. (1) CC RM organele afacerilor interne examinează
cauzele contravenţionale prevăzute la art.47–54, 69–71, 73, 74, art.77 alin.(8),
art.78, art.79 alin.(1), (2), (4), art.85–87, 89–91, 96–107, 159, 160, 176, 191, 197,
201–203, 205, 216, 220–226, 228–245, 261, 262, 267, art.273 pct.1)–4), 6)–13),
art.274, art.277 alin.(1), (4), (5), (7), art.283, art.284 alin.(1)–(3), art.285, 286,
art.299 alin.(2), art.321, 325, 326, 334, 338–343, 354–365 din CC al R. Moldova.29
26
Mona Maria Pivniceru, Petru Susanu, DanTudorache “Contravenţia”, Institutul European Iaşi – 1997, pag. 59
27
Victor Guţuleac, Tratat de drept contravenţional,Chişinău-2009, pag.221
28
Legea R. Moldova Nr. 416 din 18.12.1990 cu privire la poliţie* , publicat: 31.01.2002 în Monitorul Oficial
nr.17-19 art Nr: 56, art. 1.
29
art Nr.15 Data intrarii in vigoare: 31.05.2009.
21
Însă nu toate serviciile şi subdiviziunile poliţiei pot examina cauzele
contravenţionale. Astfel legiuitorul, la alin. (2) şi (3) ale art. 400 CC RM stipulează
expres funcţionarii de poliţie care sunt în drept să examineze cauzele
contravenţionale şi să aplice sancţiuni în limitele competenţei lor, şi anume:
• şeful de direcţie şi adjuncţii lui;
• comisarul de poliţie şi adjuncţii lui;
• şefii secţiilor de poliţie, şefii sectoarelor de poliţie;
• şefii posturilor de poliţie;
• ofiţerii operativi superiori de sector şi ofiţerii de sector ai poliţiei, precum şi
• şefii posturilor liniare de poliţie;
• funcţionarii poliţiei rutiere - pe cauzele privind încălcarea regimului din
transporturi şi a regulilor de circulaţie rutieră;
• şeful Direcţiei salvatori şi pompieri şi adjuncţii lui, şefii detaşamentelor,
unităţilor, posturilor paramilitare şi militare de salvatori şi pompieri din
subordinea direcţiei, şefii subunităţilor specializate - cauzele privind
încălcarea regulilor de apărare împotriva incendiilor.
Totodată la art. 400, alin. (4) şi (5) CC RM se prevede că contravenţiile
prevăzute la art.62, 75, 76, 92, 227 se constată de organele afacerilor interne, iar
procesele-verbale cu privire la contravenţiile respective se remit spre examinare
comisiei administrative.
Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei.
Conform art. 1 al Legii Republicii Moldova nr. 1104-XV din 06.06.2002
Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Coruptiei este un organ de
ocrotire a normelor de drept, specializat în contracararea infracţiunilor economico-
financiare şi fiscale, precum şi a coruptiei. 30
Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Coruptiei are mai
multe atribuţii, inclusiv şi preîntâmpinarea, depistarea, cercetarea şi curmarea
contravenţiilor economico-financiare şi fiscale.
30
Legea nr. 1104-XV din 06.06.2002 “cu privire la Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice si Coruptiei”.
22
Potrivit alin. (1), art. 401 CC RM Contravenţiile prevăzute în art.264, 265,
272, art.273 pct.5), art.282, art.284 alin.(4), art.2931, art.314, 315, art.349 alin.(1),
(2), art.350 din CC RM se examinează de organele Centrului pentru Combaterea
Crimelor Economice şi Corupţiei, iar contravenţiile prevăzute la art.277 alin.(2),
(3), (6), art.293, 295 din CC RM se examinează de organele de specialitate ale
centrului care le-au depistat.31
La alin. (2), art. 401 CC RM în calitate de funcţionari care au dreptul să
examineze cauze contravenţionale şi să aplice sancţiuni sunt:
• directorul centrului;
• vicedirectorii centrului;
• şefii organelor teritoriale şi adjuncţii lor.
Organele de control financiar şi fiscal ale Ministerului
Finanţelor.
Ministerul Finanţelor32 este un organ de specialitate al administraţiei publice
centrale, care elaborează şi promovează politica unica a formării şi gestionarii
finanţelor publice, al aplicării pârghiilor financiare în concordanţă cu exigenţele
economiei de piaţa.
Conform alin. (1) al art. 402 CC RM contravenţiile prevăzute la art.263,
288–292, 2931, 297, 298, art.299 alin.(1), art.301, 311 din CC RM se examinează
de organele de control financiar şi fiscal ale Ministerului Finanţelor, iar
contravenţiile prevăzute la art.277 alin.(2), (3), (6), art.293, 295 din CC RM se
examinează de organele de specialitate ale ministerului care le-au depistat.33
Ministerul Finanţelor are în subordinea sa următoarele instituţii
subordonate34:
• Inspectoratul Fiscal Principal de Stat;
• Serviciul Control Financiar şi Revizie;
31
32
http://minfin.md/ro/about/prezentation
33
34
http://www.mf.gov.md/ro/istitutii
23
• Visteria de Stat;
• Serviciul Vamal al Republicii Moldova;
• Consiliul de supraveghere a activităţii de audit;
• Întreprinderea de stat „Fintehinform”;
• Camera de Stat pentru Supravegherea Marcării.
Potrivit alin. (2), art. 402 CC RM sînt în drept să examineze cauze
contravenţionale şi să aplice sancţiuni:
• ministrul şi viceminiştrii finanţelor;
• directorul general al Vistieriei de Stat şi adjuncţii lui;
• conducătorii direcţiilor generale finanţe ale unităţilor administrativ-
teritoriale şi adjuncţii lor;
• şefii inspectoratelor fiscale de stat de toate nivelurile şi adjuncţii lor;
• conducătorii Serviciului Control Financiar şi Revizie din subordinea
Ministerului Finanţelor şi ai subdiviziunilor lui teritoriale, adjuncţii
acestora.
Serviciul vamal
Serviciul Vamal al Republicii Moldova este organul de drept al
administraţiei publice centrale, cu statut de persoană juridică35, dispune de ştampilă
cu Stema de Stat a Republicii Moldova şi asigură securitatea economică a statului,
promovează politica vamală şi conduce nemijlocit activitatea vamală în Republica
Moldova.
Sarcina principală în activitatea Serviciului Vamal este lupta cu infracţiunile
şi contravenţiile de contrabandă, fraudele vamale şi securitatea transfrontalieră.
Conform alin. (1), art. 403 CC RM serviciul vamal examinează
contravenţiile prevăzute la art.79, alin.(3) şi art.287 CC RM, iar dreptul de a
examina cauzele contravenţionale şi de a aplica sancţiuni îl au:
• şefilor birourilor şi posturilor vamale şi
• adjuncţii lor.
35
http://www.customs.gov.md/index.php?id=3
24
Comisia Naţională a Pieţei Financiare
Conform art.1 al Legii Republicii Moldova nr. 192 Comisia Naţională a
Pieţei Financiare este o autoritate autonomă a administraţiei publice centrale,
responsabilă faţă de Parlament, care reglementează şi autorizează activitatea
participanţilor la piaţa financiară nebancară, precum şi supraveghează respectarea
legislaţiei de către ei. În acest scop, Comisia Naţională a Pieţei Financiare este
învestită cu putere de decizie, de dispensă, de interdicţie, de intervenţie, de control
şi de sancţionare disciplinară şi administrativă, în limitele stabilite de legislaţie.36
Comisia Naţională are dreptul:
a) să aplice sancţiuni legale faţă de persoanele fizice participanţi la piaţa
financiară nebancară în cazul încălcării legislaţiei;
b) să examineze cauzele contravenţionale în domeniul pieţei financiare
nebancare37.
Potrivit art. 404 CC RM Comisia Naţională a Pieţei Financiare examinează
cauzele contravenţiile prevăzute la art. 300, 302–304, 306–310 din CC RM, iar
dreptul să examineze cauzele contravenţionale şi să aplice sancţiuni îl au:
• preşedintele Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare şi
• vicepreşedinţii Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare. 38
Organele pentru protecţia mediului şi Agenţia pentru Silvicultură

„Moldsilva”
Agenţia „Moldsilva” este autoritatea administrativă centrală, în subordinea
Guvernului, abilitată să promoveze politica de stat în domeniile silviculturii şi
cinegeticii, şi care elaborează şi implementează strategiile naţionale de dezvoltare
în domeniile nominalizate.
Misiunea Agenţiei constă în realizarea prerogativelor constituţionale ale
Guvernului privind elaborarea, promovarea şi implementarea politicii de stat în
36
Legea Nr. 192-XIV din 12 noiembrie 1998 privind Comisia Naţională a Pieţei Fiananciare (în redacţia Legii
Nr.129-XVI din 7 iunie 2007), publicată la 04.03.1999 în Monitorul Oficial NR. 22-23.
37
Legea Nr. 192-XIV din 12 noiembrie 1998 privind Comisia Naţională a Pieţei Fiananciare (în redacţia Legii
Nr.129-XVI din 7 iunie 2007), publicată la 04.03.1999 în Monitorul Oficial NR. 22-23.
38
25
domeniile silviculturii şi cinegeticii, racordate la tendinţele internaţionale de
dezvoltare social-economice, dezvoltarea durabilă a sectoarelor forestier şi
cinegetic, protecţia, paza pădurilor şi a faunei lor, menţinerea şi conservarea
biodiversităţii, formarea profesională şi asigurarea accesului la educaţie ecologică
şi forestieră.39
Conform art. 405, alin. (1) şi (2) CC RM contravenţiile prevăzute la art.93–95,
109–130, 132–154, 156, 182 din CC RM se examinează de organele pentru
protecţia mediului, iar dreptul să examineze cauzele contravenţionale şi să aplice
sancţiuni îl au:
• inspectorul principal de stat pentru ecologie şi adjuncţii lui;
• inspectorii superiori de stat pentru ecologie.
Directorul general al Agenţiei pentru Silvicultură „Moldsilva” şi adjuncţii lui,
directorii întreprinderilor de stat pentru silvicultură, ai întreprinderilor silvo-
cinegetice, ai rezervaţiilor naturale sînt în drept să constate şi să încheie procese-
verbale în cazul contravenţiile prevăzute la art.110-115, 120-130, 132-137, 139-
142 CC RM, cu remiterea spre examinare a acestora organelor de protecţie a
mediului.40
Conform alin. (6), art. 405 al CC RM contravenţiile prevăzute la art.181 CC
RM se constată de organele pentru protecţia mediului. Astfel, în asemenea cazuri,
sunt în drept să constate contravenţii şi să încheie procese-verbale:
• inspectorul principal de stat pentru ecologie şi adjuncţii lui;
• inspectorii superiori de stat pentru ecologie, însă pentru examinarea acestora
este necesar ca procesele-verbale cu privire la contravenţiile prevăzute la art. 181
CC RM să fie remise comisiei administrative.41
Organele supravegherii sanitar-epidemiologice de stat
Supravegherea sanitaro-epidemiologică de stat în Republica Moldova este
efectuată de către Serviciul sanitaro-epidemiologic de stat al Ministerului Sănătăţii
39
http://www.moldsilva.gov.md/md/regulament/.
40
art Nr.15 Data intrarii in vigoare: 31.05.2009, art. 405, alin. (3), (4) şi (5).
41
art Nr.15 Data intrarii in vigoare: 31.05.2009, art. 405, alin. (6), (7) şi (8).
26
şi prevede supravegherea continuă asupra calităţii factorilor mediului de viaţă,
produselor alimentare, condiţiilor de muncă, instruire, educare, de trai şi odihnă
etc., care pot influenţa sănătatea sau viaţa; supravegherea curentă şi preventivă
asupra respectării regulamentelor şi normelor sanitaro-igienice şi sanitaro-
antiepidemice de către ministere, departamente, instituţii, organizaţii, unităţi
economice, persoane juridice şi fizice.42
Serviciul sanitaro-epidemiologic de stat constituie un sistem unic de
instituţii şi organizaţii de reglementare a supravegherii, monitorizării şi expertizei
sanitaro-epidemiologice din cadrul Ministerului Sănătăţii şi Protecţiei Sociale, din
care fac parte:
• Centrul naţional ştiinţifico-practic de medicină preventivă;
• Centrele de medicină preventivă judeţene, municipale şi U.T.A. Găgăuzia
(Gagauz-Yeri).
Conform art. 406 CC RM organele supravegherii sanitar-epidemiologice de
stat examinează contravenţiile prevăzute la art. 80–83, 115, 268–271, 276 din
Codul contravenţional al Republicii Moldova. Sînt în drept să examineze cauze
contravenţionale şi să aplice sancţiuni:
• medicul-şef sanitar de stat al Republicii Moldova şi adjuncţii lui,
• medicii-şefi sanitari de stat ai raioanelor şi oraşelor (municipiilor).43
Organele de specialitate în domeniul transportului
Transportul este un element esenţial pentru societatea noastră modernă
deoarece acesta asigură accesul persoanelor la locurile de muncă, la bunuri şi
servicii, educaţie, la activităţi turistice şi de agrement. Numărul unităţilor de
transport este în permanentă creştere: anual 1,9 % pentru pasageri şi 2,7 % pentru
transportul de mărfuri. O preocupare aparte o reprezintă aviaţia care este sectorul
transporturilor cu cea mai rapidă creştere, aceasta fiind determinată în mare parte
de scăderea în ultimul timp a preţurilor pentru biletele de călătorie.
42
Hotărîrea Guvernului Nr. 423 din 03.05.2000, pentru aprobarea Regulamentului privind supravegherea
sanitaro-epidemiologică de stat în Republica Moldova, publicat: 12.05.2000, art. 505, pct. 3.
43
art Nr.15 Data intrarii in vigoare: 31.05.2009, art. 406, alin. (1) şi (2).
27
Fiind tot mai des folosite unităţile de transport de multe ori sunt încălcate
normele legale referitor la transportul de mărfuri, persoane, etc.
Astfel conform art. 407, alin. (1) CC RM contravenţiile prevăzute la art.198-
200, 204, 206, 207 se constată de organele de specialitate ale administraţiei publice
în domeniul transportului auto, electric, feroviar şi naval. Sînt în drept să constate
contravenţii şi să încheie procese-verbale:
a) în transportul auto şi electric – şefii serviciilor abilitate cu funcţii de control
şi adjuncţii lor;
b) în transportul feroviar – şefii de staţii şi locţiitorii lor, şefii de gări şi
locţiitorii lor, şefii de depouri de locomotive (de vagoane), şefii trenurilor de
călători, controlorii-revizori ai trenurilor de călători;
c) în transportul naval – căpitanul portului şi inspectorii căpităniei portului.44
Potrivit alin. (3),(4) şi (5), art. 407 CC RM procesele-verbale cu privire la
contravenţii se remit spre examinare în fond instanţei de judecată competente, iar
contravenţiile prevăzute la art. 208-215, 217-219 se examinează de organele de
specialitate ale administraţiei publice în domeniul transportului aerian. Sînt în drept
să examineze contravenţii şi să aplice sancţiuni:
a) conducătorii agenţiilor transportului aerian şi adjuncţii lor, inspectorii
superiori şi inspectorii abilitaţi cu funcţii de control;
b) comandanţii aeronavelor civile în perioada de îndeplinire a misiunii de
zbor, pentru contravenţiile prevăzute la art. 210.
Inspectoratul Principal de Stat pentru Supravegherea Pieţei, Metrologie
şi Protecţia Consumatorilor
Într-o societate democratică drepturile omului trebuie să fie apărate prin lege.
Drepturile omului în calitatea sa de consumator constituie o parte foarte importantă
a legislaţiei şi merită o atenţie deosebită deoarece indiferent de vîrstă, profesie,
viziuni politice, etc. zi de zi sîntem consumatori de produse şi servicii.
44
art Nr.15 Data intrarii in vigoare: 31.05.2009, art. 407, alin. (2).
28
În Republica Moldova în ultimii ani protecţia consumatorilor se consolidează
prin perfecţionarea cadrului legislativ şi instituţional.
Astfel, în a.2003 a fost adoptată Legea privind protecţia consumatorilor
nr.105-XV din 13.03.2003 (MO nr.126-131/507 din 27.06.2003) în redacţie nouă,
după care a urmat un şir de alte acte normative în scopul creării mecanismului de
executare a legii.
Conform art. 408 CC RM contravenţiile prevăzute la art.84, 278–281, 344–
348 se constată de Inspectoratul Principal de Stat pentru Supravegherea Pieţei,
Metrologie şi Protecţia Consumatorilor. Dreptul să constate contravenţii şi să
încheie procese-verbale îl au şeful Inspectoratului Principal de Stat pentru
Supravegherea Pieţei, Metrologie şi Protecţia Consumatorilor şi adjuncţii lui.
Procesele-verbale cu privire la contravenţii se remit spre examinare în fond
instanţei de judecată competente.45
Inspecţia Muncii
Inspecţia Muncii este organ al administraţiei publice centrale, se află în
subordinea Ministerului Economiei şi Comerţului, are sediu în municipiul
Chişinău. Inspecţia Muncii exercită control de stat asupra respectării actelor
legislative şi a altor acte normative în domeniul muncii la întreprinderi, instituţii şi
organizaţii, cu orice tip de proprietate şi formă juridică de organizare, la persoane
fizice care angajează salariaţi, precum şi în autorităţile administraţiei publice
centrale şi locale46.
Conform art. 4, alin. (1) al Legii nr. 140 din 10.05.2001 Inspecţia Muncii are
următoarele atribuţii:
a) controlează respectarea legislaţiei muncii, securităţii şi sănătăţii în muncă;
c) eliberează, în modul şi în condiţiile stabilite de lege, avize privind introducerea
în fabricaţie a prototipurilor de echipamente tehnice şi de echipament individual de
protecţie şi de lucru;
d) cercetează, în modul stabilit de Guvern, accidente de muncă;
45
art Nr.15 Data intrarii in vigoare: 31.05.2009, art. 408, alin. (1)(2) şi (3).
46
Legea Republicii Moldova nr. 140 din 10.05.2001 privind Inspecţia Muncii, publicată la 29.06.2001 în Monitorul
Oficial Nr. 68-71, intrată în vigoare la 01.01.2002, art. 1, alin. (1) şi (2).
29
e) coordonează activitatea de pregătire, instruire şi informare a salariaţilor angajaţi
în problemele relaţiilor de muncă, securităţii şi sănătăţii în muncă.
f) exercită alte atribuţii prevăzute de lege.
Conform. art. 409, alin. (1) CC RM contravenţiile prevăzute la art. 55–61 se
constată de Inspecţia Muncii. Sînt în drept să constate contravenţii şi să încheie
procese-verbale:
• inspectorul general de stat al muncii şi adjuncţii lui;
• şefii inspectoratelor teritoriale de muncă şi adjuncţii lor;
• inspectorii de muncă.
Agenţia Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii
Electronice şi Tehnologia Informaţiei
Autoritatea care reglementează activitatea în domeniul comunicaţiilor
electronice şi al tehnologiei informaţiei, asigură implementarea strategiilor de
dezvoltare a domeniilor menţionate şi supraveghează respectarea legislaţiei în
domeniul comunicaţiilor electronice de către furnizorii de reţele şi/sau servicii de
comunicaţii electronice este Agenţia Naţională pentru Reglementare în
Comunicaţii Electronice şi Tehnologia Informaţiei. Această agenţie este o
autoritate publică centrală de reglementare a pieţei serviciilor în domeniul
comunicaţiilor electronice şi al tehnologiei informaţiei care îşi desfăşoară
activitatea în conformitate cu legislaţia în vigoare, are statut de persoană juridică
cu buget autonom, fiind independentă de furnizorii de reţele şi/sau servicii, de
producătorii de echipamente de comunicaţii electronice, precum şi de Guvern, cu
excepţia cazurilor prevăzute de lege48.
Conform art. 8, alin. (4) al Legii comunicaţiilor electronice nr. 241 din
15.11.2007, Agenţia Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii Electronice şi
47
48
Legea comunicaţiilor electronice nr. 241 din 15.11.2007, publicată la 14.03.2008 în Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr. 51-54, art.8, alin. (1) şi (2).
30
Tehnologia Informaţiei promovează concurenţa în furnizarea reţelelor, a
infrastructurii asociate şi a serviciilor de comunicaţii electronice, acţionînd în
special pe următoarele direcţii:
a) instituirea măsurilor necesare pentru ca utilizatorii, inclusiv cei cu handicap
sau nevoi speciale, să beneficieze de posibilitatea de a alege servicii, preţuri şi
calitate;
b) prevenirea acţiunilor ce au ca obiect sau pot avea ca efect distorsionarea
sau restrîngerea concurenţei în domeniul comunicaţiilor electronice;
c) încurajarea investiţiilor eficiente în infrastructură şi promovarea inovaţiei;
d) susţinerea utilizării eficiente şi asigurarea managementului raţional al
resurselor limitate.
Agenţia, în limitele competenţelor sale, are dreptul:
a) să aplice sancţiuni contravenţionale, în limitele competenţelor sale,
conform legislaţiei în vigoare;
b) să sesizeze instanţele de judecată în vederea soluţionării litigiilor;
c) alte drepturi stabilite de legislaţie.
Conform art. 410, alin. (1) CC RM contravenţiile prevăzute la art.246-260 se
constată de Agenţia Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii Electronice şi
Tehnologia Informaţiei.
Sînt în drept să constate contravenţii şi să încheie procese-verbale directorul
Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Comunicaţii Electronice şi Tehnologia
Informaţiei şi adjuncţii lui. Procesele-verbale cu privire la contravenţii se remit
spre examinare în fond instanţei de judecată competente49.
Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică
Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică este o autoritate publică
centrală de reglementare, are statut de persoană juridică şi nu se subordonează nici
unei alte autorităţi publice sau private, cu excepţia cazurilor stipulate în lege.
Agenţia reglementează activităţile economice şi comerciale în sectoarele
electroenergetic, de gaze naturale şi produse petroliere prin acordarea de licenţe,
49
31
promovarea unei politici tarifare adecvate şi protecţia drepturilor consumatorilor.
În activitatea sa Agenţia se conduce de Constituţia Republicii Moldova, Legea cu
privire la energetică Nr.1525-XIII din 19.02.98, Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr.50-51/366 din 04.06.1998, Legea cu privire la energia electrică nr.
124-XVIII din 23.12.2009, Monitorul Oficial nr.23-24/33 din 12.02.2010, Legea
cu privire la gazele naturale nr. 123-XVIII din 23.12.2009, Monitorul Oficial
nr.23-24/31 din 12.02.2010, Legea privind piaţa produselor petroliere Nr.461-XV
din 30.07.2001, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.76/342 din 22.04.2003
- Monitorul Oficial al R.Moldova nr.107/821 din 04.09.2001, regulamentul
Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică şi alte acte legislative şi
normative ale Republicii Moldova.
Conform art. 411, alin. (1) CC RM contravenţiile prevăzute la art.108, 161–
169 se constată de Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică.
Potrivit art. 411, alin. (2) şi (3) CC RM sînt în drept să constate
contravenţiile prevăzute la art.108, 161–168 şi să încheie procese-verbale
persoanele cu funcţie de răspundere din unităţile energetice, împuternicite de către
Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică. Aceste persoane vor remite
procesele-verbale cu privire la contravenţii spre examinare comisiei administrative.
Sînt în drept să constate contravenţiile prevăzute la art.169 şi să încheie
procese-verbale specialiştii şi şefii subdiviziunilor împuterniciţi de Agenţia
Naţională pentru Reglementare în Energetică, care vor remite procesele-verbale cu
privire la contravenţii spre examinare în fond instanţei de judecată competente.50
Casa Naţională de Asigurări Sociale
Casa Naţională de Asigurări Sociale este o instituţie publică autonomă de
interes naţional, cu sediul în municipiul Chişinău, cu personalitate juridică ce
administrează şi gestionează sistemul public de asigurări sociale.
Potrivit art. 412, alin. (1) CC RM contravenţiile prevăzute la art.263 alin.(2),
294, 296, 305, art. 349, alin.(2) se constată de Casa Naţională de Asigurări Sociale.
50
32
Sînt în drept să constate contravenţii şi să încheie procese-verbale
preşedintele Casei Naţionale de Asigurări Sociale şi directorii caselor teritoriale de
asigurări sociale. Procesele-verbale cu privire la contravenţii se remit spre
examinare în fond instanţei de judecată competente.51
Compania Naţională de Asigurări în Medicină
Compania Naţională de Asigurări în Medicină este organizaţie de
stat autonomă, inclusiv cu autonomie financiară, nonprofit, şi se înfiinţează de
Guvern. Aceasta are următoarele drepturi:
b) să participe la acreditarea prestatorilor de servicii medicale;
c) să ia parte la elaborarea propunerilor de stabilire a tarifelor pentru serviciile
medicale în cadrul asigurării obligatorii de asistenţă medicală;
d) să intenteze acţiuni prestatorului de servicii medicale sau lucrătorului
medical în scopul compensării materiale a prejudiciului cauzat sănătăţii persoanei
asigurate din culpa acestora;
e) să constituie suplimentar, pe lîngă fondurile indicate la art.16 alin.
(1), fonduri de rezervă pe tipurile de asigurări care au atribuţie la medicină şi
sănătate52.
Conform art. 12, alin. (3) al Legii nr. 1585 din 27.02.1998 cu privire la
asigurarea obligatorie de asistenţă medicală Compania Naţională de Asigurări în
Medicină este obligată:
a) să realizeze, conform legii, asigurarea obligatorie de asistenţă medicală a
cetăţenilor Republicii Moldova, a cetăţenilor străini şi apatrizilor avînd reşedinţa în
Republica Moldova, încadraţi în muncă în Republica Moldova în baza unui
contract individual de muncă, precum şi a cetăţenilor străini şi apatrizilor cu
domiciliul în Republica Moldova;
a1) să încheie cu prestatorii de servicii medicale contracte de acordare a
asistenţei medicale persoanelor asigurate;
51
52
Legea cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală nr.1585-XIII din 27 februarie 1998, art. 12, alin.
(1) şi (2).
33
b) să elibereze, în modul stabilit, poliţe de asigurare obligatorie de asistenţă
medicală;
c) să verifice corespunderea cu clauzele contractului de acordare a asistenţei
medicale (de prestare a serviciilor medicale) a volumului, termenelor, calităţii şi
costului asistenţei medicale acordate persoanelor asigurate, precum şi gestionarea
mijloacelor financiare provenite din fondurile asigurării obligatorii de asistenţă
medicală, în limita serviciilor medicale contractate;
d) să apere interesele persoanelor asigurate;
e) să încheie contracte de reasigurare.
Contravenţiile menţionate la art.263 alin.(3), 266, art.349 alin.(3) se constată
de Compania Naţională de Asigurări în Medicină. Dreptul de a constata
contravenţii şi de a încheia procese-verbale îl au:
• directorul general al Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină şi
adjuncţii lui;
• directorii agenţiilor teritoriale şi adjuncţii lor.
Organele supravegherii de stat în domeniul agricol şi sanitar-
veterinar
Serviciile sanitar-veterinare de stat constituie un sistem unic, fiind structurat
astfel:
a) Agenţia Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Produselor de Origine
Animală, subordonată Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare.
b) Centrul Republican de Diagnostic Veterinar - laboratorul naţional de
referinţă în domeniul veterinar, subordonat administrativ şi tehnic Agenţiei;
c) serviciile veterinare din cadrul Ministerului Apărării, Ministerului
Afacerilor Interne, Ministerului Justiţiei, Serviciului Grăniceri şi al altor instituţii
de stat, subordonate tehnic Agenţiei.
53
Codul contravenţional al R. Moldova Nr. 218 din 24.10.2008, Publicat: 16.01.2009 în Monitorul Oficial Nr. 3-6.
34
Agenţia este autoritatea publică centrală de supraveghere sanitar-veterinară
aflată în subordinea Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare, responsabilă
de implementarea politicii şi strategiilor în domeniul sanitar-veterinar şi al
siguranţei produselor de origine animală, abilitată să organizeze, supravegheze şi
controleze respectarea prevederilor legislaţiei şi ale actelor normative în domeniu,
precum şi a prevederilor stipulate în tratatele internaţionale sanitar-veterinare la
care Republica Moldova este parte54.
Direcţia fitotehnie, semenologie, horticultură şi pepinierit este o subdiviziune
structurală a Ministerului Agriculturii şi Industriei Almentare şi este creată în
scopul organizării şi asigurării realizării sarcinilor trasate de Minister în
problemele obţinerii producţiei agricole pentru piaţa internă şi externă, încercării
soiurilor, hibrizilor şi implementării lor în producere, exercitării controlului asupra
calităţii materialului semincer, elaborării programelor şi politicii de stat în
problemele asigurării implementării tehnologiilor moderne în agricultură, spre
sporirea eficienţei producţiei agricole55.
Conform art. 414, alin. (1), (2) şi (3) CC RM contravenţiile prevăzute la
art.131, 157, 158, 183-190, 192-196, 275 se constată de organele supravegherii de
stat în domeniul agricol şi sanitar-veterinar. Sînt în drept să constate contravenţii şi
să încheie procese-verbale:
a) şeful Inspectoratului General Agricol şi adjuncţii lui, şefii oficiilor
teritoriale ale inspectoratului, pentru contravenţiile prevăzute la art.131, 183-188,
192-195;
b) directorul Agenţiei Fitosanitare şi adjuncţii lui, şefii direcţiilor teritoriale
ale agenţiei, pentru contravenţiile prevăzute la art.189, 190;
c) medicii veterinari oficiali din cadrul Agenţiei Sanitar-Veterinare şi pentru
Siguranţa Produselor de Origine Animală sau din cadrul direcţiilor raionale
(municipale) sanitar-veterinare şi pentru siguranţa produselor de origine animală,
pentru contravenţiile prevăzute la art.157, 158, 196, 275.
54
Legea Republicii Moldova privind activitatea sanitar-veterinară nr. 221 din 19.10.2007, publicată la 14.03.2008 în
Monitorul Oficial nr. 51-54, art. 4.
55
http://www.maia.gov.md/pageview.php?l=ro&idc=5&id=2268
35
instanţei de judecată competente.
Ministerul Apărării
Ministerul Apărării este autoritatea publică centrală de specialitate, care
organizează, coordonează şi conduce activităţile în domeniul apărării naţionale şi
este responsabil de construcţia şi dezvoltarea Armatei Naţionale şi de pregătirea ei
pentru executarea misiunilor de apărare a ţării56.
Conform art. 415, alin. (1) şi (2) CC RM Ministerul Apărării constată
contravenţiile prevăzute la art.242, 244, 366-373. Sînt în drept să constate
contravenţii şi să încheie procese-verbale:
a) persoanele cu funcţie de răspundere din centrele militare sau din Marele
Stat Major al Armatei Naţionale, pentru contravenţiile prevăzute la art.366-373;
b) persoanele cu funcţie de răspundere din poliţia militară rutieră sau din
Marele Stat Major al Armatei Naţionale, pentru contravenţiile prevăzute la art.242,
244.
Materialele cu privire la încălcările săvîrşite de conducătorii de vehicule ale
Forţelor Armate (militari prin contract, militari în termen, militari cu termen redus,
studenţi ai instituţiilor de învăţămînt militar, rezervişti concentraţi sau mobilizaţi),
dacă pentru asemenea încălcare este prevăzută numai sancţiunea amenzii, se remit
de către poliţia militară rutieră, în modul stabilit de Ministerul Apărării,
comandanţilor (şefilor) respectivi pentru a soluţiona tragerea la răspundere
conform Regulamentului disciplinei militare. Procesele-verbale cu privire la
contravenţii se remit spre examinare în fond instanţei de judecată competente57.
Inspecţia de Stat în Construcţii

Inspecţia de Stat în Construcţii este organul unic de stat abilitat cu funcţii de
control asupra aplicării unitare şi întocmai a legislaţiei şi documentelor normative
în construcţii, respectării disciplinei în urbanism de către organele administraţiei
56
http://www.army.md/?action=show&cat=7
57
36
publice locale, persoanele fizice şi juridice, implicate în activitatea de
investiţionale, de concepere, proiectare, autorizare, realizare, utilizare şi
postutilizare a construcţiilor sau în producerea materialelor şi articolelor pentru
construcţii.
Inspecţia de Stat în Construcţii a fost instituită prin Hotărîrea Guvernului
RM nr.579 din 17 octombrie 1991 şi activează în baza Legii nr.721-XIII din
02.02.96 privind calitatea în construcţii, Legii nr. 835-XIII din 17.05.1996 privind
principiile urbanismului şi amenajării teritoriului, Hotărîrii Guvernului RM nr.360
din 25.06.96 cu privire la controlul de stat al calităţii în construcţii, altor acte
normative în domeniu.
Inspecţia este persoană juridică, dispune de balanţă autonomă, cont de
decontare, ştampilă cu Stema de Stat a Republicii Moldova şi denumirea ei58.
În conformitate cu art. 416, alin. (1) CC RM contravenţiile prevăzute la
art.177-179 se constată de Inspecţia de Stat în Construcţii.
Sînt în drept să constate contravenţii şi să încheie procese-verbale:
• şeful Inspecţiei de Stat în Construcţii şi adjuncţii lui;
• şefii direcţiilor din cadrul inspecţiei;
• şefii inspecţiilor teritoriale în construcţii şi adjuncţii lor;
• inspectorii principali de stat în construcţii;
• specialiştii principali ai Inspecţiei de Stat în Construcţii.
instanţei de judecată competente59.
Serviciile publice de gospodărie comunală

În sensul art. 2 al Legii serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 1402
din 24.10.2002 prin noţiunea de servicii publice de gospodărie comunală se
înţelege serviciile scoase din subordinea autorităţilor publice centrale şi constituite
58
http://iscmcdt.md/index.html
59
37
ca structuri autonome gestionare, atribuindu-li-se patrimoniu propriu în unitatea
administrativ-teritorială respectivă.
Serviciile publice de gospodărie comunală asigură furnizarea/prestarea
următoarelor servicii:
a) alimentarea cu apă;
b) alimentarea cu energie termică;
c) canalizarea şi epurarea apelor uzate şi pluviale;
d) salubrizarea, înverzirea localităţilor;
e) asigurarea cu transport public local;
f) administrarea fondului locativ public şi privat.
În conformitate cu art. 417, alin. (1) CC RM serviciile publice de gospodărie
comunală constată contravenţiile prevăzute la art.170-175, 180. Sînt în drept să
constate contravenţii şi să încheie procese-verbale:
• şefii direcţiilor serviciilor publice de gospodărie comunală şi adjuncţii
lor,
• specialiştii principali şi coordonatori ai gospodăriei comunale şi
gospodăriei de exploatare a fondului de locuinţe.
Procesele-verbale cu privire la contravenţii se remit spre examinare comisiilor
administrative60.
Agenţia Rezerve Materiale, Achiziţii Publice şi Ajutoare
Umanitare
Agenţia Rezerve Materiale, Achiziţii Publice şi Ajutoare Umanitare este o
autoritate administrativă centrală cu statut de persoană juridică, în subordinea
Guvernului, constituită în scopul reglementării de stat, efectuării supravegherii,
controlului şi coordonării interramurale în domeniul achiziţiilor publice. Agenţia
are autonomie funcţională, dispune de bilanţ propriu, de cont de decontare, de
60
38
ştampilă cu Stema de Stat a Republicii Moldova şi denumirea Agenţiei în limba de
stat61.
Contravenţiile prevăzute la art.327 se constată de Agenţia Rezerve Materiale,
Achiziţii Publice şi Ajutoare Umanitare. Sînt în drept să constate contravenţii şi să
încheie procese-verbale directorul general al Agenţiei Rezerve Materiale, Achiziţii
Publice şi Ajutoare Umanitare şi adjuncţii lui62.
În conformitate cu art 418, alin. (3) CC RM procesele-verbale cu privire la
contravenţii se remit spre examinare în fond instanţei de judecată competente.
Biroul Naţional de Statistică
Biroul Naţional de Statistică este autoritate administrativă centrală care, în
calitatea sa de organ central de statistică, conduce şi coordonează activitatea în
domeniul statisticii din ţară. Biroul este persoană juridică, dispune de ştampilă cu
Stema de Stat a Republicii Moldova şi denumirea sa, de conturi trezoreriale şi se
subordonează Guvernului, purtând răspundere în faţa acestuia pentru îndeplinirea
atribuţiilor ce îi revin63.
Întru executarea funcţiilor ce îi revin, Biroul este învestit, prin lege, cu un şir
de drepturi printre care şi dreptul de a examineze cazurile de contravenţii
administrative şi să aplice sancţiuni administrative, conform legislaţiei.
În conformotate cu art. 419 CC RM contravenţiile prevăzute la art.330 se
constată de Biroul Naţional de Statistică. Sînt în drept să constate contravenţii şi
să încheie procese-verbale:
• şeful Biroului Naţional de Statistică şi adjunctul lui,
• şefii organelor teritoriale de statistică.
instanţei de judecată competente.
Serviciul de Stat de Arhivă
61
Legea Republicii Moldova privind achiziţiile publice nr. 96-XVI din 13.04.2007, Monitorul Oficial nr. 107-
111/470 din 27.07.2007, art. 8.
62
63
Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 1049 din 06.10.2005 cu privire la aprobarea Regulamentului
Biroului Naţional de Statistică şi componenţei nominale a Colegiului Biroului Naţional de Statistică, Monitorul
Oficial nr. 135-138 din 14.10.2005, art. 1.
39
În conformitate cu art. 420, alin. (1) CC RM Serviciul de Stat de Arhivă
constată contravenţiile prevăzute la art.72, 328, 329. Sînt în drept să constate
contravenţii şi să încheie procese-verbale directorul Serviciului de Stat de Arhivă şi
adjuncţii lui. Procesele-verbale cu privire la contravenţii se remit spre examinare în
fond instanţei de judecată competente64.
Departamentul de executare
Executarea silită a documentelor executorii revine Departamentului de
executare şi se efectuează prin intermediul subdiviziunilor lui teritoriale, numite
oficii de executare. Departamentul de executare şi oficiile de executare sînt
persoane juridice, au conturi trezoreriale, conturi speciale în lei şi în valută străină,
ştampilă cu imaginea stemei de stat şi cu denumirea lor, dispun de patrimoniu, pe
care îl administrează în condiţiile legii şi fac parte din sistemul organelor
Ministerului Justiţiei65.
Contravenţiile menţionate la art.318, 319 se constată de Departamentul de
executare, iar dreptul de a constata şi încheia procese-verbale îl au:
• directorul şi vicedirectorul Departamentului de executare,
• şefii oficiilor de executare.
Agenţia Medicamentului
Agenţia Medicamentului este creată în baza Hotărîrii Guvernului nr. 617 din
28 iunie 2005 “Cu privire la redresarea situaţiei farmaceutice în Republica
Moldova” prin reorganizarea Institutului Naţional de Farmacie, Inspectoratului de
Stat Farmaceutic şi Direcţiei Farmaceutice a Ministerului Sănătăţii.67
Agenţia se subordonează Ministerului Sănătăţii şi are ca scop de bază
realizarea politicii statului în domeniul medicamentului şi activităţii farmaceutice.
64
65
Codul de executare al Republicii Moldova nr. 443 din 24.12.2004, Monitorul Oficial nr. 34-35 din 03.03.2005, art.
11.
66
art Nr.15 Data intrarii in vigoare: 31.05.2009, art. 421.
67
http://www.amed.md/index.html.
40
În conformitate cu art. 422 CC RM contravenţiile prevăzute la art.77 alin.(1)–
(7) se constată de Agenţia Medicamentului. Sînt în drept să constate contravenţii şi
să încheie procese-verbale şeful Inspectoratului de Stat Farmaceutic, adjuncţii lui şi
farmaciştii inspectori. Procesele-verbale cu privire la contravenţii se remit spre
examinare în fond instanţei de judecată competente.68
Serviciul Grăniceri
Serviciul Grăniceri este o autoritate administrativă centrală, care îşi exercită
atribuţiile şi promovează politica statului în următoarele domenii:
a) supravegherea şi controlul frontierei de stat, în scopul combaterii faptelor
specifice criminalităţii transfrontaliere, inclusiv migraţiei ilegale, asigurarea
intereselor Republicii Moldova la frontiera de stat, în condiţiile legii;
b) paza frontierei de stat a Republicii Moldova în modul stabilit de legislaţia
în vigoare.
Serviciul Grăniceri promovează politica statului şi în alte domenii prevăzute
de legislaţia în vigoare.
Pe lîngă toate atribuţiile pe care le are, Serviciul Grăniceri trebuie să prevină
şi depisteze contravenţiile, în limitele competenţei69.
Conform art. 423 CC RM contravenţiile prevăzute la art.331–333 se constată
de Serviciul Grăniceri. Dreptul de a constata contravenţii şi de-a încheia procese-
verbale îl au:
• şefii pichetelor de grăniceri şi adjuncţii lor;
• şefii punctelor de trecere a frontierei de stat şi adjuncţii lor.
68
69
http://www.border.gov.md/links/despre_serviciul_graniceri.php.
70
41
CAPITOLUL III. PĂRŢILE ŞI ALŢI PARTICIPANŢI LA
PROCESULUI CONTRAVENŢIONAL, DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE
LOR
§1. Persoana în a cărei privinţă a fost pornit proces contravenţional

– parte interesată în procesul contravenţional
În literatura de specialitate făptuitorul este considerat ca fiind singura parte

principală din procesul contravenţional, fară de care acesta nu se poate desfăşura.
42
Însă, trebuie de precizat că aceeaşi persoană fizică care a comis o faptă
contravenţională, pe parcursul desfăşurării procesului contravenţional va avea
diverse calităţi procesuale, fiecare din acestea indicând atât faza în care a ajuns
procesul (cercetare, urmărire, judecată, executare), cât şi drepturile şi obligaţiile pe
care le are cel care a încălcat legea contravenţională.
Statutul juridic al persoanei pasibile de/sau trase la răspundere contravenţio-
nală se modifică în funcţie de etapele activităţii procesuale.
Persoana care a comis contravenţia în funcţie de faza în care se află procesul
contravenţional, este numită71:
1. făptuitor – persoana faţă de care a fost declanşată procedura
contravenţională;
2. delicvent - persoana faţă de care a fost încheiat un proces verbal cu
privire la contravenţie;
3. contravenient - persoana faţă de care s-a pronunţat o hotărîre, rămasă
definitivă, cu privire la aplicarea de sancţiuni contravenţionale.
Făptuitor poate fi considerată persoana fizică faţă de care există anumite
probe că ea a săvîrşit o contravenţie. Persoana care a comis o faptă, adică o acţiune
sau inacţiune ilicită72, cu un grad de pericol social mai redus decît infracţiunea,
săvîrşită cu vinovăţie, care atentează la valorile sociale ocrotite de lege, este
prevăzută de Codul Contravenţional şi este pasibilă de sancţiune contravenţională,
şi faţă de care a fost intentată procedura contravenţională are statut juridic de
făptuitor pînă la încheierea procesului-verbal cu privire la contravenţie. Acesta, ca
subiect al raportului juridic de conflict devine, o dată cu declanşarea procesului
contravenţional, partea interesată a raportului juridic procesual contravenţional.
Delicvent este considerat făptuitorul a cărui vinovăţie în comiterea unei
contravenţii este dovedită. Această calitate apare în urma întocmirii procesului-
verbal cu privire la contravenţie. El va avea acest statut juridic pînă la pronunţarea
hotărîrii, rămase definitive, cu aplicarea faţă de el a sancţiunii contravenţionale.
71
Victor Guţuleac, Tratat de drept contravenţional,Chişinău-2009, pag.223.
72
Codul contravenţional al R. Moldova Nr. 218 din 24.10.2008, Publicat: 16.01.2009 în Monitorul Oficial Nr. 3-
6, art Nr.15 Data intrarii in vigoare: 31.05.2009, art. 10.
43
Contravenient este considerată persoana trasă la răspundere contravenţională
din momentul obţinerii forţei juridice a hotărîrii privind aplicarea pedepsei
contravenţionale. În momentul rămânerii definitive a hotărârii judecăţoreşti penale,
calitatea de inculpat se transformă în cea de condamnat. Acesta nu este considerat
de toţi autorii de specialitate ca fiind parte a procesului penal, el fiind subiect
numai în raportul juridic de drept execuţional, raport plasat în afara sferei
procesului penal.
Din data executării hotărîrii de sancţionare contravenţională, contravenientul
se consideră persoană cu antecedent contravenţional.
Persoana poate fi recunoscută în calitate de făptuitor prin hotărîrea de a porni
(a începe) procedura contravenţională sau printr-un proces verbal de reţinere. 73
În calitate de delicvent persoana poate fi recunoscută printr-un proces-verbal
cu privire la contravenţie.
În calitate de contravenient persoana este recunoscută prin hotărîrea de
aplicare a sancţiunii contravenţionale.
Reţinerea, adică limitarea de scurtă durată a libertăţii persoanei fizice în
calitate de făptuitor nu poate depăşi 3 (trei) ore; în calitate de delicvent – 24 ore şi
anume persoana suspectată de săvîrşirea unei contravenţii pentru care sancţiunea
prevede arestul contravenţional poate fi reţinută pînă la examinarea cauzei
contravenţionale, dar nu mai mult decît pe 24 de ore, faptul reţinerii se comunică
neîntîrziat procurorului.
Sunt şi unele cazuri cînd persoana poate fi reţinută mai mult de 24 de ore,
dar acest termen nu poate depăşi 72 de ore, de exemplu, persoanele care au încălcat
regulile de şedere a cetăţenilor străini şi apatrizilor în Republica Moldova, regimul
de frontieră sau regimul punctelor de trecere a frontierei de stat pot fi reţinute pe un
termen de pînă la 3 ore pentru încheierea procesului-verbal sau, prin decizia
instanţei de judecată, pe un termen de pînă la 72 de ore pentru a identifica persoana
şi a clarifica circumstanţele contravenţiei.
73
Victor Guţuleac, Tratat de drept contravenţional,Chişinău-2009, pag. 224.
44
Mai pot fi reţinute de autoritatea competentă să examineze cauze
contravenţionale şi persoanele care au comis un act huliganic nu prea grav, care au
încălcat premeditat modul de folosire a simbolurilor de stat, care au atentat la
ordinea publică în condiţiile regimului de stare excepţională, care nu execută cu
rea-voinţă dispoziţiile sau cererile legitime ale procurorului, ofiţerului de urmărire
penală, ofiţerului de informaţii şi securitate, colaboratorului organului afacerilor
interne sau ale unei alte persoane aflate în exerciţiul funcţiei de serviciu sau al
datoriei obşteşti de asigurare a securităţii statului, de menţinere a ordinii publice şi
de combatere a criminalităţii, care le-au opus rezistenţă, i-au ultragiat pe aceştia ori
pe un militar, care au adresat un apel fals poliţiei, care vînd mărfuri (produse) în
locuri interzise sau mărfuri (produse) cu termenele de vînzare expirate,
necalitative, fără certificat ori fără semnul conformităţii, sau care au încălcat
regulile operaţiunilor valutare. Termenul reţinerii contravenţionale curge din
momentul reţinerii.74
Drepturile şi obligaţiile persoanei în a cărei privinţă a fost pornit proces
contravenţional sunt prevăzute în art. 384 CC al R. Moldova.
Din momentul pornirii procesului contravenţional făptuitorul are dreptul:
• la apărare;
• să cunoască fapta imputată;
• să fie asigurată, în cel mult 3 ore de la reţinere, cu un apărător din oficiu
dacă este pasibilă de sancţiunea arestului contravenţional;
• să anunţe, în cazul reţinerii, prin autoritatea competentă să soluţioneze
cauza contravenţională, două persoane, la alegerea sa, despre faptul şi locul
reţinerii;
• să primească informaţie scrisă şi explicarea drepturilor sale, inclusiv a
dreptului de a tăcea şi de a nu mărturisi împotriva sa, împotriva rudelor sale
apropiate, a soţului/soţiei, logodnicului/logodnicei, precum şi de a nu-şi recunoaşte
vinovăţia;
74
45
• să fie audiată în prezenţa apărătorului dacă acceptă sau cere să fie
audiată;
• să aibă întrevederi cu apărătorul în condiţii confidenţiale, fără limitarea
numărului şi duratei întrevederilor;
• să ia cunoştinţă de materialele din dosar şi să i se elibereze, la cerere, în
cel mult 24 de ore, copia de pe procesul-verbal;
• să prezinte probe;
• să formuleze cereri;
• să conteste decizia asupra cauzei;
• să recunoască total sau parţial vinovăţia în comiterea faptei ce i se
impută;
• să ceară recuzarea reprezentantului autorităţii competentă să soluţioneze
cauza contravenţională, expertului, interpretului, traducătorului, grefierului;
• solicite audierea martorilor;
• să facă obiecţii împotriva acţiunilor agentului constatator şi să ceară
consemnarea obiecţiilor sale în procesul-verbal;
• să ia cunoştinţă de procesul-verbal încheiat de agentul constatator, să facă
obiecţii asupra corectitudinii lui, să ceară completarea lui cu circumstanţele care, în
opinia sa, trebuie să fie consemnate;
• să se împace cu victima în condiţiile prevăzute de Codul contravenţional;
• să fie informat de agentul constatator despre toate hotărîrile ce se referă
la drepturile şi interesele sale, să primească, la cerere, copii de pe aceste hotărîri;
• să atace, în modul stabilit de lege, acţiunile şi deciziile autorităţii
competentă să soluţioneze cauza contravenţională, inclusiv hotărîrea
judecătorească;
• să retragă orice plîngere depusă personal sau de apărător în interesele
sale;
46
• să ceară şi să primească repararea prejudiciului cauzat de acţiunile
nelegitime ale autorităţii competentă să soluţioneze cauza contravenţională
(agentului constatator sau ale instanţei de judecată).
Realizarea de către persoana în a cărei privinţă a fost pornit procesul
contravenţional a drepturilor sale ori renunţarea la realizarea acestor drepturi nu
poate fi interpretată în detrimentul persoanei nominalizate şi nu poate avea
consecinţe nefavorabile pentru ea. 75
Ca parte interesată persoana în a cărei privinţă a fost pornit procesul
contravenţional este obligată:
a) să se prezinte la citarea autorităţii competentă să soluţioneze cauza
contravenţională;
b) să accepte, la cererea autorităţii competentă să soluţioneze cauza
contravenţională, examinarea şi percheziţia sa corporală;
c) să accepte necondiţionat, la cererea autorităţii competentă să soluţioneze
cauza contravenţională, testarea alcoolscopică, examenul medical, dactiloscopia,
prelevarea de sînge şi de secreţii ale corpului pentru analiză;
d) să fie supusă expertizei judiciare, la cererea agentului constatator
competent sau a instanţei;
e) să se supună dispoziţiilor legale ale agentului constatator şi ale
preşedintelui şedinţei de judecată;
f) să respecte ordinea în şedinţa de judecată şi să nu părăsească sala de
şedinţe fără învoirea dată de preşedintele şedinţei.76
§2. Victima – parte interesată în procesul contravenţional

Legislaţia contravenţională recunoaşte în calitate de victimă ca parte
interesată a procesului contravenţional persoana fizică sau persoana juridică căreia
prin contravenţie, iau fost cauzate prejudicii morale, fizice sau materiale77. În
75
Victor Guţuleac, Tratat de drept contravenţional,Chişinău-2009, pag.225.
76
6, art Nr.15 Data intrarii in vigoare: 31.05.2009, art. 384 alin. 4.
77
6, art Nr.15 Data intrarii in vigoare: 31.05.2009, art. 387, alin. (1).
47
procesul penal persoana fizică sau juridică îşi schimbă calitatea de victimă în cea
de parte vătămată prin ordonanţa organului de urmărire penală, imediat după
stabilirea temeiurilor de atribuire a unei asemenea calităţi procesuale.
În condiţiile legii, vicitma îşi realizează drepturile şi îşi execută obligaţiile
personal sau prin reprezentant. În cazul în care victima este un minor sau o
persoana în stare de iresponsabilitate, adică persoana care săvîrşeşte o faptă
aflîndu-se în imposibilitatea de a conştientiza sau a dirija acţiunile sale din cauza
unei boli psihice cronice, unei tulburări temporare a activităţii psihice, a alienării
mintale sau a unei alte stări psihice patologice, atunci drepturile ei sunt realizate de
reprezentanţii legali în modul stabilit de lege.
Victima ca parte a procesului contravenţional are dreptul:
• la înregistrarea neîntîrziată a cererii sale în modul stabilit, la soluţionarea
cererii de către agentul constatator, la informare privitor la decizia adoptată;
• să prezinte documente, alte mijloace de probă în vederea confirmării
pretenţiilor sale;
• să-şi retragă cererea în cazurile prevăzute de lege;
• să atace decizia autorităţii competentă (agentului costatator sau a
instanţei de judecată) să soluţioneze cauza contravenţională;
• să fie asistată în procesul contravenţional de un apărător ales;
• să i se elibereze, la cerere, în cel mult 24 de ore, copii de pe materialele
din dosarul contravenţional.78
În conformitate cu art. 387, alin. (5) CC RM victima, ca parte interesată în
procesul contravenţional, are următoarele obligaţii:
• să se prezinte la citarea autorităţii competentă să soluţioneze cauza
contravenţională, să dea explicaţii la solicitarea acesteia;
• să prezinte, la cererea autorităţii competentă să soluţioneze cauza
contravenţională, documente şi alte mijloace de probă de care dispune, mostre
pentru cercetare comparativă;
78
art Nr.15 Data intrarii in vigoare: 31.05.2009, art. 387 alin. 3.
48
• să accepte, la cererea autorităţii competentă să soluţioneze cauza
contravenţională, a fi supusă examenului medical în cazul în care pretinde că i s-a
cauzat un prejudiciu fizic;
• să se supună dispoziţiilor legitime ale reprezentantului autorităţii
competentă să soluţioneze cauza contravenţională sau ale preşedintelui şedinţei de
judecată.
Conformarea părţii vătămate la obligaţiile nominalizate constituie
responsabilitatea juridică a victimei faţă de buna desfăşurare a procesului
contravenţional.
Victima poate avea şi alte drepturi şi obligaţii prevăzute de legislaţia în
vigoare.
§3.Apărătorul în procesul contravenţional
Este apărător persoana admisă în profesia de avocat avînd dreptul să
participe la procesul contravenţional pentru a asigura asistenţă juridică sau a
reprezenta partea pe care o asistă în bază de contract sau din oficiu79, exercitîndu-şi
atribuţiile în conformitate legislaţia în vigoare.
Avocatul este persoana care a obţinut licenţă conform legii şi care dispune
de dreptul de a participa la urmărirea penală şi contravenţională, la dezbateri
judiciare, de a se pronunţa şi de a acţiona în numele clienţilor săi şi/sau de a-şi
reprezenta şi consulta clienţii în domeniul dreptului. Avocat poate fi cetăţeanul
Republicii Moldova, cu capacitate deplină de exerciţiu, licenţiat în drept, care se
bucură de o reputaţie ireproşabilă, a efectuat stagiul profesional şi a susţinut
examenul de calificare.80
Orice persoană are dreptul să consulte în chestiunile juridice un avocat şi să
fie reprezentată de acesta în raporturile cu toate persoanele fizice şi juridice,
inclusiv cu statul şi cu organele acestuia, în instanţele de judecată şi în judecătoriile
arbitrale. Statul asigură accesul la asistenţa juridică calificată tuturor persoanelor în
condiţiile prevăzute de lege.
79
80
LEGE Nr. 1260 din 19.07.2002 cu privire la avocatură, articolul 8 alin.1-2
49
Persoanele fizice şi juridice sînt în drept să beneficieze, în modul stabilit, de
asistenţa juridică a oricărui avocat în bază de acord al părţilor. În cazurile
prevăzute de lege, plata pentru asistenţa juridică calificată se achită de la bugetul
de stat. Pornind de la starea materială a persoanei, avocatul îi poate acorda acesteia
asistenţă juridică în mod gratuit – aceasta numindu-se asistenţă juridică garantată
de stat.
Asistenţă juridică garantată de stat – constituie acordarea serviciilor juridice
prevăzute de lege din contul mijloacelor destinate acordării unor astfel de servicii
persoanelor care nu dispun de suficiente mijloace financiare pentru plata lor şi care
întrunesc condiţiile stipulate legea cu privire la asistenţa juridică garantată de stat.
Conform legii sus menţionate există două tipuri de asistenţa juridică
garantată de stat şi acestea sunt:
1. asistenţă juridică primară;
2. asistenţă juridică calificată. 81
Asistenţă juridică primară - furnizare de informaţii privind sistemul de drept

al Republicii Moldova, privind actele normative în vigoare, drepturile şi obligaţiile
subiecţilor de drept, privind modalitatea de realizare şi de valorificare a drepturilor
pe cale judiciară şi extrajudiciară; acordare de consultanţă în probleme juridice;
acordare de asistenţă în vederea întocmirii actelor juridice; acordare a altor forme
de asistenţă, care nu intră în categoria de asistenţă juridică calificată.
Asistenţă juridică calificată - acordare a serviciilor juridice de consultanţă,
reprezentare şi/sau apărare în organele de urmărire penală, în instanţele judecă-
toreşti pe cauze penale, contravenţionale, civile sau de contencios administrativ,
reprezentare în faţa autorităţilor administraţiei publice.
Au dreptul la asistenţă juridică calificată persoanele: cetăţenii Republicii
Moldova, cetăţenii străini şi apatrizii beneficiază de asistenţă juridică garantată de
stat, în conformitate cu legea, în procedurile sau în cauzele ce ţin de competenţa
autorităţilor administraţiei publice şi a instanţelor judecătoreşti ale Republicii
Moldova, care:
81
Legea Nr. 198 din 26.07.2007 cu privire la asistenţa juridică garantată de stat, art. 3
50
a) au nevoie de asistenţă juridică pe cauze penale, şi interesele justiţiei o cer,
însă nu dispun de suficiente mijloace pentru a plăti acest serviciu;
b) au nevoie de asistenţă juridică de urgenţă în cazul reţinerii în cadrul unui
proces penal sau al unei proceduri contravenţionale;82
c) au dreptul la asistenţă juridică obligatorie în temeiul Codului de procedură
penală al Republicii Moldova şi anume, dacă:
• aceasta o cere bănuitul, învinuitul, inculpatul;
• aceştea întîmpină dificultăţi pentru a se apăra el însuşi, fiind mut,
surd, orb sau avînd alte dereglări esenţiale ale vorbirii, auzului, vederii, precum şi
defecte fizice sau mintale;
• bănuitul, învinuitul, inculpatul nu posedă sau posedă în măsură
insuficientă limba în care se desfăşoară procesul penal;
• acesta este minor;
• acesta este militar în termen;
• acestuia i se incriminează o infracţiune gravă, deosebit de gravă sau
excepţional de gravă;
• acesta este ţinut în stare de arest ca măsură preventivă sau este trimis
la expertiza judiciară psihiatrică în condiţii de staţionar;
• interesele acestora sînt contradictorii şi cel puţin unul din ei este
asistat de apărător;
• în cauza respectivă participă apărătorul părţii vătămate sau al părţii
civile; - interesele justiţiei cer participarea lui în şedinţa de judecată în primă
instanţă, în apel şi în recurs, precum şi la judecarea cauzei pe cale extraordinară de
atac;
• procesul penal se desfăşoară în privinţa unei persoane iresponsabile,
căreia i se incriminează săvîrşirea unor fapte prejudiciabile sau în privinţa unei
persoane care s-a îmbolnăvit mintal după săvîrşirea unor asemenea fapte;
82
Legea Nr. 198 din 26.07.2007 cu privire la asistenţa juridică garantată de stat, art. 19 alin 1
51
• procesul penal se desfăşoară în privinţa reabilitării unei persoane
decedate la momentul examinării cauzei83;
d) au dreptul la asistenţă juridică obligatorie în conformitate cu Codul de
procedură civilă al Republicii Moldova, dacă:
• după pornirea procesului privind limitarea persoanei în capacitatea de
exerciţiu sau declararea incapacităţii ei, aceasta nu este asistată în judecată de
avocat, pentru apărarea intereselor ei în proces judecătorul numeşte din oficiu un
avocat, care va dispune de împuternicirile unui reprezentant legal;
• persoana a cărei spitalizare în staţionarul de psihiatrie se cere nu este
reprezentată în judecată de avocat, judecătorul desemnează un avocat din oficiu
pentru a-i apăra interesele84;
e) au nevoie de asistenţă juridică în cauze contravenţionale, civile şi de
contencios administrativ, însă nu dispun de suficiente mijloace pentru a plăti aceste
servicii, cauzele fiind complexe din punct de vedere juridic sau procesual.
Avocatul capătă calitatea de apărător din momentul în care şi-a asumat
angajamentul de a apăra interesele persoanei în cauză, cu consimţămîntul acesteea,
iar avocaţii numiţi din oficiu - din momentul numirii lor din oficiu de către organul
împuternicit să examineze cazul. Apărătorul, după ce şi-a asumat angajamentul de
a apăra o parte a procedurii contravenţionale (pe delicvent sau partea vătămată),
trebuie să anunţe acest lucru organului care examinează cazul dat.
Apărătorul nu este în drept să-şi asume aceasta funcţie şi nu poate fi numit în
această calitate în cazul în care:
• nu poate fi apărător conform restricţiilor prevazute de lege;
• a acordat sau acordă asistenţă juridică persoanei ale cărei interese sînt în
contradicţie cu interesele persoanei pe care o apăra;
83
Codul de procedură penală al Republicii Moldova Nr. 122 din 14.03.2003, publicat: 07.06.2003 în Monitorul
Oficial Nr. 104-110 art Nr : 447, data intrarii in vigoare: 12.06.2003, art.69 alin.(1) pct.2)-12)
84
Codul de procedură civilă al Republicii Moldova Nr. 225 din 30.05.2003, Publicat: 12.06.2003 în Monitorul
Oficial Nr. 111-115 art Nr : 451, data intrarii in vigoare: 12.06.2003, art.304, 316
52
• se află în relaţii de rudenie sau în relaţie de subordonare cu persoana ale
cărei interese sînt în contradicţie cu interesele persoanei apărate de el, precum şi în
alte cazuri prevăzute de legislaţia în vigoare.85
Apărătorul nu poate participa la procedura contravenţională dacă:
• persoana pe care o apără a renunţat la el sau a reziliat contractul cu el ori
i s-a retras ordonanţa emisă de biroul de asistenţă juridică;
• organul care examinează cazul contravenţional a admis cererea de
renunţare la apărător etc.
În funcţie de calitatea procesuală a persoanei ale cărei interese le apără,
apărătorul are dreptul:
a) să ia cunoştinţă cu toate materialele din dosarul contravenţional;
b) să formuleze demersuri;
c) din însărcinarea persoanei care l-a invitat, să depună în numele ei plîngeri
împotriva aplicării măsurilor de asigurare a procedurii contravenţionale;
d) să participle la toate acţiunile procesuale efectuate la solicitarea sa;
e) să prezinte documente sau alte mijloce de probă pentru a fi anexate la
dosarul contravenţional şi cercetarea de organul ce examinează cazul;
f) să participle la şedinţa de examinare a cazului contravenţional;
g) să depună plîngeri împotriva acţiunilor şi hotărîrilor organului care
examinează cazul;
h) să explice persoanei ale cărei interese le apără şi să atenţioneze persoana
cu funcţie de răspundere care efectuiază acţiune procesuală asupra încălcărilor legii
comise de ea;
i) să-i fie compensate cheltuielile suportate în procedura contravenţională
de către persoana ale cărei interese le apără;
j) să atace hotărîrea pronunţată asupra cazului contravenţional etc.
Apărătorul are următoarele obligaţii:
• să se supună dispoziţiilor legitime ale organului (persoanei cu funcţii de
răspundere) care examineză cazul contravenţional;
85
53
• să se prezinte la chemarea organului care examinează cazul dat;
• să respecte ordinea stabilită în şedinţa de examinare a cazului
contravenţional etc.
Apărătorul mai are şi alte drepturi şi obligaţii prevăzute de legislaţia
Republicii Moldova care este în vigoare.
Profesia de avocat este incompatibilă cu86:
a) oricare funcţie retribuită, cu excepţia funcţiilor legate de activitatea
ştiinţifică şi didactică, precum şi de activitatea în calitate de arbitru al judecăţii
arbitrale (arbitrajului);
b) activitatea de întreprinzător;
c) activitatea de notar.
Nu se admite acordarea de către avocat a asistenţei juridice de reprezentare a
intereselor în instanţele de judecată în alt temei decît în baza contractului de
asistenţă juridică înregistrat la biroul de avocaţi. Excepţie fac cazurile de
reprezentare a intereselor soţului/soţiei şi ale rudelor pînă la gradul al patrulea
inclusiv.
§4. Reprezentanţii legali în procesul contravenţional

Deşi în Cartea a II, Titlul I, Capitolul II al Codul contravenţional al Republicii
Moldova nu este expres prevăzut faptul că reprezentanţii legali sunt participanţi la
procesul contravenţional, în conformitate cu alin. (6), art. 384 şi alin. (2), art. 387,
alin. (9), art. 388 CC RM drepturile minorului sau a persoanei iresponsabile se
realizează şi de reprezentantul lui legal. Procesului contravenţional se aplică în
mod corespunzător prevederile Codului de procedură penală cu privire la drepturile
şi obligaţiile reprezentantului legal al minorului.
Din cele expuse mai sus putem afirma că reprezentanţi legali ai victimei sau a
persoanei în privinţa căreia s-a pornit proces contravenţional sînt părinţii, înfietorii,
tutorii sau curatorii lor, care reprezintă în procesul contravenţional interesele
participanţilor la proces minori sau iresponsabili. Dacă victima sau persoana în
86
Legea Republicii Moldova cu privire la procuratură nr. 1260-XV din 19.07.2002, Monitorul Oficial nr. 126-
127/1001 din 12.09.2002 articolul 9
54
privinţa căreia s-a pornit proces contravenţional nu au reprezentanţi legali din
numărul persoanelor menţionate mai sus, agentul constatator sau instanţa de
judecată numeşte din oficiu ca reprezentant legal autoritatea tutelară.
În cazul în care, după admiterea persoanei în calitate de reprezentant legal al
victimei sau a persoanei în privinţa căreia s-a pornit proces contravenţional se
constată lipsa temeiurilor de a o menţine în această calitate, instanţa, prin hotărîre
motivată, încetează participarea acesteia la proces în calitate de reprezentant legal.
Calitatea de reprezentant legal încetează o dată cu atingerea majoratului de către
victimă sau persoana în privinţa căreia s-a pornit proces contravenţional şi
dobîndirea de către aceştia a capacităţii depline de exerciţiu.
Reprezentantul legal al victimei sau a persoanei în privinţa căreia s-a pornit
proces contravenţional admis în procesdispune, după caz, de dreptul:
1) să cunoască esenţa bănuielii, învinuirii;
2) să fie înştiinţat despre citarea persoanei, interesele căreia le reprezintă;
3) să comunice fără vreo restricţie cu persoana interesele căreia le reprezintă, în
condiţii confidenţiale şi fără a se limita numărul şi durata întrevederilor;
4) să participe la acţiuni procesuale care se efectuează la propunerea agentului
constatator, la cele care se efectuează la cererea sa şi la cele care se efectuează cu
participarea persoanei interesele căreia le reprezintă;
5) să facă explicaţii;
6) să prezinte documente sau alte mijloace de probă pentru a fi anexate la dosarul
contravenţional şi cercetate în şedinţa de judecată;
7) să înainteze cereri de recuzare a persoanei care efectuează investigarea cazului,
a judecătorului, procurorului, expertului, interpretului, traducătorului, grefierului;
8) să înainteze cereri;
9) să facă obiecţii împotriva acţiunilor agentului constatator şi să ceară includerea
obiecţiilor sale în procesul-verbal al acţiunii procesuale respective;
10) să ia cunoştinţă de procesele-verbale ale acţiunilor procesuale la care el sau
persoana interesele căreia le reprezintă a participat, să facă obiecţii asupra
55
corectitudinii şi caracterului complet al proceselor-verbale respective, precum şi să
ceară completarea lor cu date care, în opinia sa, trebuie să fie menţionate;
11) să ia cunoştinţă de materialele prezentate în instanţă de către agentul
constatator pentru confirmarea legalităţii şi temeiniciei ţinerii în stare de arest a
persoanei interesele căreia le reprezintă;
12) după terminarea cercetării cazului să ia cunoştinţă de toate materialele cauzei,
să noteze din ele datele necesare;
13) să participe la judecarea cauzei în primă instanţă şi în apel;
15) să fie informat de către organul competent sau instanţă despre hotărîrile care se
referă la drepturile şi interesele sale sau ale persoanei pe care o reprezintă, la cerere
să primească copii de pe aceste hotărîri;
16) să depună plîngeri, în modul stabilit de lege, împotriva acţiunilor şi hotărîrilor
agentului constatator, să atace sentinţa sau, după caz, decizia instanţei care a
judecat cauza pe cale ordinară de atac;
17) să retragă orice plîngere a sa;
18) să facă obiecţii la plîngerile înaintate împotriva persoanei pe care o reprezintă
în cazul cînd ele i-au fost aduse la cunoştinţă de către organul competent sau
despre ele a aflat din alte împrejurări;
19) să-şi expună părerea în şedinţa de judecată referitor la cererile şi propunerile
altor participanţi în proces, precum şi la chestiunile ce se soluţionează de către
instanţă;
20) să facă obiecţii împotriva acţiunilor ilegale ale celorlalţi participanţi la proces;
21) să facă obiecţii împotriva acţiunilor preşedintelui şedinţei de judecată;
22) să invite pentru persoana pe care o reprezintă un apărător sau, după caz, un
reprezentant şi să propună sistarea participării acestora.
proces contravenţional dispune, în condiţiile legislaţiei, şi de dreptul:
1) să ceară repararea prejudiciului cauzat de acţiunile nelegitime ale agentului
constatator sau ale instanţei şi compensarea cheltuielilor suportate în cauza
contravenţională;
56
2) să i se restituie bunurile ridicate de organul competent în calitate de mijloace de
probă, să primească documentele, care îi aparţin, în original.
proces contravenţional cu capacitate de exerciţiu limitată este în drept:
1) cu consimţămîntul persoanei interesele căreia le reprezintă:
a) să ceară înlocuirea apărătorului;
b) să retragă plîngerea susţinută de reprezentantul legal al victimei;
2) să cunoască intenţiile persoanei pe care o reprezintă:
a) de a retrage plîngerea referitor la comiterea contravenţiei faţă de sine;
b) de a se împăca cu partea oponentă;
c) de a renunţa la acţiunea civilă intentată de el sau de a recunoaşte acţiunea civilă
pornită împotriva lui;
d) de a retrage plîngerea depusă în apărarea intereselor sale;
proces contravenţional nu este în drept să întreprindă acţiuni împotriva intereselor
persoanei pe care o reprezintă, inclusiv să renunţe la apărător.
proces contravenţional este obligat:
1) să prezinte agentului constatator sau instanţei documente ce confirmă
împuternicirile sale de reprezentant legal;
2) să se prezinte la citarea organului competent sau a instanţei;
3) să prezinte, la cererea organului competent sau instanţei, obiecte şi documente;
4) să se supună dispoziţiilor legitime ale reprezentantului organului competent şi
ale preşedintelui şedinţei de judecată;
5) să respecte ordinea stabilită în şedinţa de judecată.
Reprezentantul legal poate fi citat şi interogat ca martor în condiţiile legii.
§5. Martorul în procesul contravenţional

Instituţia mărturiei a reprezentat o îndelungată perioada de timp, aproape
singurul mijloc de probă.
57
Existenţa în cauză a probelor materiale nu înlătură necesitatea depoziţiilor
martorilor deoarece proba materială în sine ( urmă, armă ), luată izolat, nu poate
dovedi nimic, dacă nu este pusă în legătură cu toate împrejurările cauzei, dacă nu i
se clarifică provenienţa, însemnătatea ei pentru cauză, iar acest lucru nu se poate
realiza decât cu ajutorul declaraţiilor oamenilor, adică cu depoziţiile martorilor.
Martorul – este persoana citată în această calitate de organul constatator sau
de organul care examinează cazul, precum şi de persoana care face declaraţii, în
modul stabilit de lege.
În calitate de martor în cazul cu privire la o contravenţie poate fi chemată
orice persoană, care poate avea cunoştinţă de unele împrejurări ce urmează să fie
stabilite în cazul respectiv.
Nimeni nu poate fi silit să facă declaraţii contrar intereselor sale sau ale
rudelor sale apropiate, adică „rudele apropiate, precum şi soţul/soţia,
logodnicul/logodnica, nu sînt obligate să facă depoziţii împotriva persoanei în
privinţa căreia a fost pornit proces contravenţional, iar agentul constatator şi
instanţa de judecată sînt obligaţi să aducă acest fapt la cunoştinţă persoanelor
respective contra semnătură.87”
Nu pot participa la procedura contravenţională în calitate de martori şi
următoarele persoane:
• apărătorii, colaboratorii birourilor de avocaţi – pentru constatarea unor
date care le-au devenit cunoscute în legătură cu adresarea pentru acordarea de
asistenţă juridică sau în legătură cu acordarea acesteia;
• persoanele care, din cauza defectelor fizice sau psihice, nu sunt în stare să
înţelegă just împrejurările care au importanţă pentru procedura contravenţională şi
să facă declaraţii exacte şi corecte referitor la ele;
• persoanele care cunosc o anumită informaţie despre procedura în cauză în
legătură cu exercitarea de către ele a atribuţiilor de reprezentanţi ai părţilor;
87
6, art Nr.15 Data intrarii in vigoare: 31.05.2009, art. 388 alin 2.
58
• medicii de familie şi alte persoane care au acordat asistenţă medicală –
referitor la viaţa privată a persoanelor pe care le au în evidenţă şi alte persoane
prevăzute de lege.
Martorul are dreptul:
• să i se comunice în legătură cu ce cauză este citat şi temeiul juridic de
citare;
• să ceară recuzarea interpretului, traducătorului care participă la audierea
sa;
• să înainteze cereri;
• să refuze de a face depoziţii, de a prezenta documente, alte mijloace de
probă, mostre ori date dacă acestea pot fi folosite împotriva sa ori a rudelor
apropiate;
• să facă depoziţii în limba maternă sau în orice altă limbă, să ia
cunoştinţă de depoziţiile sale înregistrate, să ceară corectarea sau completarea lor;
• la depunerea depoziţiilor, să utilizeze documente ce conţin calcule
complicate, denumiri geografice, informaţii de altă natură dificil de a fi expuse din
memorie, să noteze amănuntele greu de memorizat, să-şi ilustreze depoziţiile cu
scheme, desene grafice;
• să fie asistat de un apărător pe care l-a ales ca reprezentant88;
• la repararea prejudiciului şi a cheltuielilor suportate în procesul
contravenţional în ordinea procedurii civile, cu excepţia cazurilor cînd nu există
divergenţe asupra întinderii acestora (conform art. 383 alin. 2 CC al RM).
Pe lîngă drepturile sale martorul, ca şi orice participant la procedura
contravenţională, are obligaţii şi anume:
• să se prezinte la citarea agentului constatator sau a instanţei de judecată
pentru a face depoziţii şi a participa la acţiuni procesuale;
• să facă depoziţii veridice, să comunice tot ceea ce ştie în legătură cu
cauza respectivă şi să răspundă la întrebări, să confirme prin semnătură exactitatea
88
6, art Nr.15 Data intrarii in vigoare: 31.05.2009, art. 388 alin 3.
59
depoziţiilor sale consemnate în procesul-verbal al acţiunii procesuale sau anexate
la el;
• să prezinte, la cererea autorităţii competentă să soluţioneze cauza
contravenţională, documente, alte mijloace de probă, mostre;
• să se supună dispoziţiilor legale ale agentului constatator sau ale instanţei
de judecată.
Executarea obligaţiilor de către martor constituie esenţa responsabilităţii
juridice a lui ca participant la procesul contravenţional. Refuzul sau eschivarea
martorului de a face depoziţii se sancţionează în conformitate cu art.313 din Codul
penal, iar prezentarea intenţionată de depoziţii mincinoase – în conformitate cu
art.312 din acelaşi cod.
§6. Specialistul în procesul contravenţional

Este considerat specialist – persoana neinteresată de rezultatele cauzei
contravenţionale, cu suficiente cunoştinţe şi deprinderi speciale pentru a acorda
ajutor agentului constatator sau instanţei de judecată, chemată să participe la
efectuarea acţiunilor procesuale în cazul prevăzute de Codul contravenţional.
Specialistul nu poate participa la acţiunea procesuală dacă are, direct sau
indirect, un interes care i-ar afecta imparţialitatea89. El nu poate fi umplicat în
process ca specialist în problemele juridice.
Înainte de a începe acţiunea procesuală la care participă specialistul, agentul
constatator sau instanţa de judecată stabileşte identitatea şi competenţa
specialistului, domiciliul acestuia precum şi relaţiile în care se află cu persoanele
care participă la acţiunea procesuală contravenţională respectivă, îi explică
drepturile şi obligaţiile şi îl previne de răspunderea pentru refuzul sau eschivarea
de aşi îndeplini obligaţiile. Acest fapt este consemnat în procesul verbal al acţiunii
respective şi se certifică prin semnătura specialistului.
Specialistul ca participant la procesul contravenţional are dreptul:
89
6, art Nr.15 Data intrarii in vigoare: 31.05.2009, art. 389 alin. 2
60
• să ia cunoştinţă, cu permisiunea agentului constatator sau a instanţei de
judecată, de materialele cauzei şi să pună întrebări participanţilor la acţiune
procesual-contravenţională respectivă pentru a formula o concluzie adecvată, să
ceară completarea materialelor şi datelor puse la dispoziţie pentru stabilirea
concluziei;
• să-i atenţioneze pe cei prezenţi asupra circumstanţelor legate de
descoperirea, ridicarea şi păstrarea obiectelor şi documentrelor, asupra aplicării
mijloacelor tehnice şi programelor computerizate, să dea explicaţii referitor la
chestiuni ce ţin de competenţa sa profesională;
• să facă obiecţii, care vor fi incluse în procesul-verbal al acţiunii
procesuale respective, referitor la descoperirea, ridicarea şi păstrarea obiectelor,
precum şi să de şi alte explicaţii conform competenţei sale profesionale;
• să ia cvunoştinţă de procesele-verbale ale acţiunilor la care a participat şi
să ceară completarea lor sau includerea obiecţiilor sale în procesul-verbal
respectiv;
• să ceară compensarea cheltuielilor suportate în cauza contravenţională şi
repararea prejudiciului cauzat de acţiunile nelegitime ale agentului constatator sau
ale instanţei de judecată;
• să primească recompensă pentru lucru efectuat.90
Pe lîngă drepturile sale acordate prin lege, specialistul, ca parte a procesului
contravenţional, este obligat:
a) să se prezinte la chemarea agentului constatator sau a instanţei de
judecată;
b) să prezinte agentului constatator sau instanţei de judecată documentele ce
confirmă calificările lui în domeniul respectiv, să-şi aprecieze obiectuv capacitatea
de a acorda ajutorul necesar ca specialist într-un domeniul sau altul;
c) să comunice, la cererea agentului constatator, a instanţei de judecată sau
a părţilor, despre experienţa sa în domeniu şi despre relaţiile sale cu persoanele
participante la cauza contravenţională respectivă;
90
61
d) să se afle la locul efectuării acţiunii procesual-contravenţionale sau în
şedinţa de judecată atît timp cît este necesar pentru a acorda ajutor ca specialist şi
să nu părăseacă fără permisiune locul efectuării acţiunii procesuale sau şedinţa de
judecată;
e) să aplice toate cunoştinţele şi deprinderile sale speciale pentru acordarea
de ajutor organului care efectuiază acţiunea procesual-contravenţională la
descoperirea, fixarea sau excluderea probelor, la aplicarea mijloacelor tehnice şi a
programelor computerizate, la formularea întrebărilor pentru expert;
f) să dea explicaţii referitor la problemele ce ţin de competenţa sa
profesuională în domeniul respectiv;
g) să facă concluzii de constatare tehnico-ştiinţifică sau medico-legală;
h) să se supună dispoziţiilor legale ale agentului constatator sau ale instanţei
de judecată;
i) să respecte ordinea stabilită în şedinţa de judecată;
j) să confirme prin semnătură, desfăşurarea, conţinutul şi rezultatele acţiunii
procesuale la care a participat, precum şi caracterul complet şi exact al înscrierilor
în procesul-verbal al acţiunii respective;
k) să nu divulge circumstanţele şi datele care i-au devenit cunoscute în urma
efectuării acţiunii procesual-contravenţionale, inclusiv circumstanţele ce se referă
la inviolabilitatea vieţii private, de familie, precum şi cele ce constituie secret de
stat, adică – informaţiile protejate de stat în domeniul apărării naţionale,
economiei, ştiinţei şi tehnicii, relaţiilor externe, securităţii statului, asigurării
ordinii de drept şi activităţii autorităţilor publice, a căror divulgare neautorizată sau
pierdere este de natură să aducă atingere intereselor şi/sau securităţii Republicii
Moldova91, sau alt secret ocrotit de lege.
Specialistul are şi alte drepturi şi obligaţii prevăzute de legislaţia în vigoare.
El este responsabil pentru onorarea obligaţiilor sale. Pentru neonorare
acestor obligaţii, specialistul poate fi tras la răspundere, iar în cazul cum ar fi
“prezentarea cu bună ştiinţă a unor concluzii false, dacă această acţiune a fost
91
Legea Nr. 245 din 27.11.2008, cu privire la secretul de stat, Publicat: 27.02.2009 în Monitorul Oficial Nr. 45-46
art Nr: 123, data intrarii in vigoare: 27.05.2009, articolul 1.
62
săvîrşită în cadrul judecării cauzei92”, specialistul răspunde în conformitate cu
legislaţia penală în vigoare a Republicii Moldova.
§7. Expertul în procesul contravenţional

Expertul – este persoana desemnată pentru a efectua investigaţii în cazurile
prevăzute de Codul contravenţional, care nu este interesată de rezultatul cauzei
contravenţionale şi care, aplicînd cunoştinţele speciale din diferite domenii şi
deprinderile practice, prezintă rapoarte în baza investigaţiilor realizate.
Expertul este un subiect independent al procesului, care deţine un volum
personal de obligaţii şi drepturi procesuale şi care î-l deosebesc de alţi subiecţi,
inclusiv de martori. Pe expert îl deosebeşte faptul că obiectiv el nu este interesat în
cauză. Funcţia lui principală este de a prezenta instanţei de judecată probă judiciară
– raportul de expertiză. Expertul nu deţine de dinainte (a priori) informaţie
probantă – el o dobândeşte pe parcursul investigaţiilor speciale cu ajutorul
cunoştinţelor de specialitate. 93
Expertul judiciar nu se poate afla în dependenţă, directă sau indirectă, de
ordonatorul expertizei, de părţile procedurii contravenţionale şi de alte persoane
interesate în rezultatul cauzei.
Este interzisă influenţarea expertului de către ordonatorul expertizei,
autorităţi publice sau persoane particulare în scopul întocmirii raportului de
expertiză în favoarea unuia dintre participanţii la procesul contravenţional sau în
interesul altor persoane. Persoanele vinovate de influenţarea expertului poartă
răspundere conform legislaţiei.94
Analiza juridică a multor fapte contravenţionale necesită nu numai
cunoştinţe juridice, ci şi cunoştinţe şi deprinderi practice din alte sfere, fapt care
impune implicarea în procedura contravenţională a specialiştilor din diferite
domenii.
92
CODUL PENAL al Republicii Moldova Nr. 985 din 18.04.2002,Publicat: 14.04.2009 în Monitorul Oficial
Nr. 72-74 art Nr: 195, art 312 alin. 1.
93
http://www.cnaa.md/thesis/14085/
94
Legea Nr. 1086 din 23.06.2000, cu privire la expertiza judiciară, constatările tehnico-ştiinţifice şi medico-
legale, Publicat: 16.11.2000 în Monitorul Oficial Nr. 144-145 art Nr: 1056, art. 4
63
Actuala lege contravenţională, spre deosebire de cea precedentă (Codul cu
privire la contravenţiile administrative din 29.03.1985, Publicat: 29.04.1985 în
Veştile Nr.3 art. Nr. 47, Abrogat prin CC218-XVI din 24.10.08, MO 3-6/16.01.09
art.15, în vigoare 31.05.09), prevede ca parte a procedurii contravenţionale atît
expertul cît şi specialistul.
În viziunea mai multor învăţaţi, acest fapt corespunde realităţii, deoarece
persoana cu funcţii de răspundere care efectuiază analiza juridică a faptelor
antisociale comise apelează mai degrabă la ajutorul „specialistului” decît al
„expertului” 95. În acelaşi timp, ca părţi ale procedurii contravenţionale, statutul
juridic al specialistului nu este identic cu cel al expertului.
Potrivit Codului contravenţional al Republicii Moldova, expertul este numit
de organul competent (persoana cu funcţii de răspundere), care cercetează cazul
contravenţional cînd apare necesitatea unor cunoştinţe speciale.
Expertul are dreptul: 96
l) să ia cunoştinţă, în condiţiile legii, de materialele din dosarul
contravenţional, să solicite materiale suplimentare necesare pentru întocmirea
raportului de expertiză;
m) să indice în raportul de expertiză existenţa unor circumstanţe importante
pentru cauza contravenţională, în privinţa cărora nu au fost înaintate întrebări;
n) să asiste, cu permisiunea ordonatorului expertizei judiciare, la efectuarea
acţiunilor de procedură şi să înainteze demersuri referitor la obiectul expertizei;
o) să atace, în condiţiile legii, acţiunile ordonatorului expertizei dacă acestea
încalcă drepturile expertului;
p) să ceară ordonarea unei expertize în comisie sau a unei expertize
complexe;
q) să-şi expună obiecţiile privind interpretarea greşită a concluziilor din
raportul de expertiză de către participanţii la proces;
95
96
legale, Publicat: 16.11.2000 în Monitorul Oficial Nr. 144-145 art Nr: 1056, art.9 alin 1.
64
r) să fie remunerat suplimentar, în condiţiile legii, pentru efectuarea
expertizei judiciare în afara programului de lucru şi în afara instituţiei în care este
angajat, să ceară repararea cheltuielilor personale suportate în legătură cu
efectuarea expertizei;
s) să refuze, în condiţiile legii, efectuarea expertizei;
t) cu permisiunea organului competent (persoana cu funcţii de răspundere)
care cercetează cazul, să pună făptuitorului, delicventului sau contravenientului,
părţii vătămate, martorilor întrebări ce ţin de obiectul expertizei;
u) să asiste la examinarea cazului etc.
Expertul este obligat:
• să se prezinte la chemarea organului competent (persoana cu funcţii de
răspundere) care examinează cazul contravenţional;
• să se supună dispoziţiilor legale ale organului care efectuiază cercetarea
cazului;97
• să efectueze cercetări complete şi în baza lor să prezinte concluzii
întemeiate şi obiective;
• în caz de necesitate, la cererea ordonatorului expertizei judiciare, să
prezinte explicaţii privind raportul de expertiză;
• să se autorecuze, în condiţiile legii, dacă există circumstanţe care nu
permit participarea lui la proces;
• să nu divulge informaţiile de care a luat cunoştinţă în legătură cu
efectuarea expertizei dacă acestea pot cauza prejudicii drepturilor şi libertăţilor
constituţionale ale cetăţenilor sau constituie un secret apărat de lege;
• să asigure integritatea maximă a obiectelor şi materialelor examinate.98
Expertul are şi alte drepturi şi obligaţii prevăzute de legislaţia în vigoare.
Expertul trebuie să fie responsabil pentru executera corectă a obligaţiilor. În
caz de neonorare a obligaţiilor, cum ar fi “prezentarea cu bună ştiinţă a unor
97
Victor Guţuleac, Drept contravenţional,Chişinău-2006, pag.217
98
legale, Publicat: 16.11.2000 în Monitorul Oficial Nr. 144-145 art Nr: 1056, art. 10
65
concluzii false, dacă această acţiune a fost săvîrşită în cadrul judecării cauzei99”,
expertul răspunde în conformitate cu legislaţia penală a Republicii Moldova.
§8. Interpretului şi traducătorul în procesul contravenţional

Literatura juridică de specialitate ne mai prezintă şi alţi participanţi care în
anumite condiţii legale, sunt implicaţi la soluţionarea cauzelor contravenţionale, şi
anume interpretul şi traducătorul.
Interpretul este persoană specializată în traducerea orală dintr-o limbă în alta
şi/sau în traducerea semnelor celor surzi, muţi ori surdomuţi, mijlocind astfel
înţelegerea dintre două sau mai multe persoane;
Traducătorul este specializată în traducerea textelor scrise dintr-o limbă în
alta în cadrul profesiei sale.100
Astfel, interpretul sau trăducătorul este persoana care poate traduce dintr-o
altă limba, poate interpreta semnele celor muţi ori surzi, cunoaşte terminologia
juridică, nu este interesată de rezultatele cauzei contravenţionale şi acceptă să
participle în această calitate. Persoana este desemnată în calitate de interpret sau de
trăducător de către agentul constatator sau de instanţa de judecată în cazurile
prevăzute de legea contravenţională101.
Persoana nu poate participa la acţiunile procesual- contravenţionale în
calitate de interpret sau trăducător dacă are, direct sau indirect, un interes ce i-ar
putea afecta imparţielitatea.
Interpretul (trăducătorul) are dreptul:
• să solicite de la persoanele fizice şi juridice documente şi informaţii
necesare pentru prestarea serviciilor;
• la asigurare socială şi la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală, în
modul prevăzut de lege;
99
CODUL PENAL al Republicii Moldova Nr. 985 din 18.04.2002,Publicat: 14.04.2009 în Monitorul Oficial
Nr. 72-74 art Nr: 195, art 312 alin. 1
100
Legea Nr. 264 din 11.12.2008, privind autorizarea şi plata interpreţilor şi traducătorilor antrenaţi de Consiliul
Superior al Magistraturii, de Ministerul Justiţiei, de organele procuraturii, organele de urmărire penală, instanţele
judecătoreşti, de notari, avocaţi şi de executorii judecătoreşti, articolul 2
101
Codul contravenţional al R. Moldova Nr. 218 din 24.10.2008, Publicat:16.01.2009 în Monitorul Oficial Nr. 3-6
art Nr.15 Data intrarii in vigoare: 31.05.2009, art. 391 alin. 1
66
• la contestarea, în condiţiile legii, a deciziilor autorităţilor respective;
• la asociere în organizaţii profesionale, la autoinstruire continuă;102
• să pună întrebări persoanelor prezente la desfăşurarea diferitor etape ale
procedurii contravenţionale pentru precizarea traducerii;
• să ia cunoştinţă de procesul-verbal al procesului la care a participat,
precum şi de declaraţiile persoanelor audiate în şedinţa de examinare a cazului
contravenţional cu participarea sa, să facă obiecţii referitor la caracterul complet şi
exact al traducerii înscrise;
• să ceară compensarea cheltuielilor suportate în legătură cu participarea la
acţiune procesuală în cauza contravenţională, în afară de cazurile în care şi-a
executat obligaţiile de trăducător în timpul serviciului.103
Interpretul (trăducătorul) are şi obligaţii:
• să se înfîţişeze la chemarea organului (persoanei cu funţie de
răspundere);
• să efectuieze complet şi exact traducerea ce i s-a încredinţat;
• să se afle în locul acţiunii procesual- contravenţionale atît timp cît este
necesar a asigura interpretarea, traducerea şi să nu părăsească locul desfăşurării
acţiunii fără permisiunea organului care o efectuiază;
• să respecte cererile legale ale organului care examinează cauza
contravenţională;
• să confirma, prin semnătură, caracterul complet şi exact al interpretării,
traducerii incluse în documentul procesual;
• să nu divulge circumstanţe şi date care i-au devenit cunoscute în timpul
participării la acţiunea procesuală;
• sa fie imparţial şi să respecte alte obligaţii prevăzute de legislaţia în
domeniu.
102
103
67
Interpretul (trăducătorul) are şi alte drepturi şi obligaţii prevăzute de
legislaţia în vigoare a Republicii Moldova. Neexecutarea de către interpret,
trăducător a obligaţiilor atrage răspunderea potrivit legii.
Interpretul şi traducătorul răspund, în condiţiile legii, pentru veridicitatea
traducerilor orale şi scrise, pentru două refuzuri nejustificate, în termen de un an,
de a presta serviciile solicitate, pentru divulgarea intenţionată a actelor şi faptelor
care le-au devenit cunoscute în cadrul activităţii, pentru încălcarea altor obligaţii.
Prejudiciul cauzat de interpret şi/sau traducător în exercitarea atribuţiilor lor se
repară în modul stabilit de legislaţie. Statul nu răspunde pentru prejudiciul cauzat
de interpret şi traducător.104
Pentru traducerea intenţionată incorectă interpretul (trăducătorul) răspunde
în conformitate cu prevederile articolului 312 din Codul penal al Republicii
Moldova.
ÎNCHEIERE
Procesul contravenţional este activitatea desfăşurată de autoritatea

competentă, cu participarea părţilor şi a altor persoane titulare de drepturi şi de
obligaţii, avînd ca scop constatarea contravenţiei, examinarea şi soluţionarea
cauzei contravenţionale, constatarea cauzelor şi condiţiilor care au contribuit la
săvîrşirea contravenţiei.
Acest proces complex implică în mod firesc o succesiune de situaţii cu
relevanţă procesuală, provocate şi rezolvate prin intervenţia unor persoane obligate
sau interesate să asigure desfăşurarea activităţii procesual-contravenţionale. Aceste
persoane sunt numite participanţi la procesul contravenţional şi participă la
soluţionarea cazului contravenţional în mod complet, multilateral şi obiectiv prin
administrare de probe. Între aceşti participanţi se nasc anumite raporturi juridice cu
caracter contravenţional. Procesul contravenţional, în complexitatea sa, cuprinde o
pluralitate de astfel de raporturi procesuale, raporturi care se deosebesc prin
104
68
conţinutul, prin importanţa, prin persoanele între care intervin relaţiile specifice
fiecărui raport.
Aceste raporturi juridice contravenţionale stabilesc drepturile şi obligaţiile pe
care le au fiecare participant la procesul contravenţional. Respectarea strictă a
acestora este o garanţie a desfăşurării procesului contravenţional în mod echitabil
şi democratic.
În literatura de specialitate se face o distincţie între noţiunile de „părţi la
procesul contravenţional” şi „participanţi la procesul contravenţional”, cea de-a
doua înglobînd în sine conţinutul primei noţiuni.
În comparaţie cu Codul cu privire la contravenţiile administrative, Codul
contravenţional în viguare ofera posibilitatea mai multor participanţi, de a
intervene în procesul contravenţional, pentru a soluţiona litigiile fără a încălca
drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale celorlalţi participanţi în procesul
contravenţional.
Deasemenea au mai fost introduse un şir de noutăţi:
1. S-a renunţat la sintagma „contravenţie administrativă” în favoarea noţiunii
de „contravenţie”.
2. Este introdusă răspunderea contravenţională a persoanei juridice (art.17),
aceasta avînd calitatea de participant în procesul contravenţional atunci cînd
săvîrşeşte o faptă ilicită prevăzută de legislaţia contravenţională.
3. Persoana în privinţa căruia este întocmit procesul-verbal se numeşte
făptuitor şi nu contravenient. Astfel, au fost ascultate părerile specialiştilor,
precum că este inadmisibil ca persoana în privinţa căreia se întocmeşte proces-
verbal să fie din start numită contravenient aşa cum era stipulat în Codul vechi.
Potrivit noului cod, persoana devine contravenient după ce a fost a fost
sancţionată.
4. Examinarea multor contravenţii în primă instanţă a fost dată în competenţa
judecătoriilor de sector. Astfel, o serie de organe admisnitrative au rămas fără
dreptul de a aplica sancţiuni (de ex. Casa Naţională de Asigurări Sociale,
69
Compania Naţională de Asigurări în Medicină, Inspecţia muncii, ş.a.), ci doar să
întocmească procese-verbale.
5. Termenul de contestaţie împotriva hotărîrii organului adminstrativ
(procesului -verbal) a fost majorat la 15 zile (art. 448), spre diferenţă de 10, cum
era prevăzut în Codul cu privire la contravenţii administrative(art. 275).
6. În şedinţa de judecată este obligatorie prezenţa agentului constatator, iar
lipsa acestuia duce la încetarea procesului contravenţional (art. 445). Codul vechi
nu prevedea posibilitatea participării agentului constatatot în şedinţă iar unii
avocaţi insistau ca agentul constatator să fie înlăturat din şedinţă.
În urma cercetării efectuate au fost stabilite un şir de norme juridice din Codul
contravenţional al Republicii Moldova care, după părerea mea, crează
impedimente în realizarea justiţiei şi soluţionarea eficienta a cauzelor
contravenţionale, şi anume:
1. la art. 400 alin.(2) CC al RM sunt enumeraţi, în mod restrîns,
funcţionarii de poliţie care sunt în drept de a examina cauze contravenţionale.
Consider că în calitate de agent constatator ar trebui de recunoscut şi alţi
funcţionari ai poliţiei din cadrul Organelor Afacerilor Interne, cum ar fi:
inspectorul din cadrul inspectoratului pentru minori, inspectorii secţiilor teritoriale
care investighează infracţiunile economice, etc.
2. reprezentanţii legali ai minorului sau persoanei care se află în stare de
iresponsabilitate ar trebui recunoscuţi expres ca participanţi în procesul
contravenţional, în cazurile prevăzute de legislaţia, stabilindu-se, într-un articol
separat: cine poate fi reprezentant legal, drepturile şi obligaţiile lui.
3. contravenţiile prevăzute la art. 312 CC al RM „Abuzul de putere sau
abuzul de serviciu” şi la art. 313 „Excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de
serviciu”, de atribuit în competenţa doar a a instanţei de judecată deoarece
conform art. 35, alin. (3) CC RM „privarea de dreptul de a deţine o anumită funcţie
sau de dreptul de a desfăşura o anumită activitate” poate fi aplicată de către
instanţa de judecată şi nu de procuror, iar la art. 395, alin. (1), punct 1), lit. C este
70
stipulat că „instanţa judecă cauzele contravenţionale în care agentul constatator,
procurorul propun aplicarea sancţiunii:
• privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate;
• privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii;
4. consider că trebuie de exclus instituţia „martorilor asistenţi” din
conţinutul normelor juridice contravenţionale(art. 430, alin. (5) CC RM), pentru a
exclude „fabricarea” dosarelor contravenţionale;
5. trebuie de introdus în Codul contravenţional al Republicii Moldova în
calitate de agent constatator şi Agenţia Naţională de Reglementare a Activităţilor
Nucleare şi Radiologice avînd competenţa de a examina şi aplica sancţiuni
contravenţionale în cazul comiterii unor fapte ilicite din domeniul nuclear şi
radiologic, care la moment nu sunt prevăzute în Cod.
Acestea nu sunt unicile neajunsuri în legea contravenţională, însă odată cu
cercetarea teoretico-ştiinţifică şi aplicarea în practică a acesteia vor fi stabilite şi
celelalte lacune, care vor fi eliminate şi va avea ca finalitate perfecţionarea
legislaţiei contravenţionale.
BIBLIOGRAFIE
LEGI ŞI ACTE NORMATIVE

1. Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994;
2. Codul contravenţional al Republicii Moldova nr. 218 din 24.10.2008,
Publicat: 16.01.2009 în Monitorul Oficial Nr. 3-6 art Nr.15 Data intrarii în
vigoare: 31.05.2009;
3. Codul cu privire la contravenţiile administrative al Republicii Moldova,
adoptat prin legea RSSM la 29 martie 1985 cu modificările până la 01
ianuarie 2009;
4. Codul penal al Republicii Moldova, adoptat prin Legea Republicii Moldova
nr.985-XV din 18.04.2002, publicat în Monitorul Oficial nr.128-129/1012
din 13.09.02;
71
5. Codul de procedură penală al Republicii Moldova, adoptat prin Legea
Republicii Moldova nr.122-XV din 14.03.2003, publicat în Monitorul
Oficial nr.104-110 (1197-1203) din 7 iunie 2003;
6. Codul civil al Republicii Moldova, Legea nr.1107-XV din 06.06.02,
publicat în Monitorul Oficial nr.82-86/661 din 22.06.02;
7. Legea Republicii Moldova nr.416-XII din 18.12.90 „Cu privire la poliţie”,
republicată în Monitorul Oficial nr.17-19 din 31.01.2002;
8. Legea Republicii Moldova nr. 294, din 25.12.2008, “cu privire la
Procuratură”, publicată la 17.03.2009 în Monitorul Oficial Nr. 55-56, art Nr
: 155, Data intrarii in vigoare : 17.03.2009;
9. Legea Republicii Moldova nr. 514 din 06.07.1995, “privind organizarea
judecătorească”, Publicat : 19.10.1995 în Monitorul Oficial Nr.58, art Nr :
641;
10. Legea Republicii Moldova nr. 1104-XV din 06.06.2002 “cu privire la
Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice si Coruptiei”;
11. Legea Republicii Moldova nr. 192-XIV din 12 noiembrie 1998 “privind
Comisia Naţională a Pieţei Fiananciare”(în redacţia Legii Nr.129-XVI din 7
iunie 2007) , art.1 alin. (2) şi( 3);
12. H O T Ă R Â R E C.N.P.F. “cu privire la aprobarea Regulamentului privind
organizarea şi funcţionarea Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare”, nr. 48/5
din 27.09.2007, Monitorul Oficial nr.157-160/587 din 05.10.2007;
13. Hotărîrea Guvernului nr. 423 din 03.05.2000, “pentru aprobarea
Regulamentului privind supravegherea sanitaro-epidemiologică de stat în
Republica Moldova”, publicat: 12.05.2000 în Monitorul Oficial Nr. 54-56;
14. Legea Republicii Moldova “privind sistemul public de asigurări sociale de
stat”, nr. 489-XIV din 08.07.1999;

15. Legea Republicii Moldova “cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă
medicală”, nr.1585-XIII din 27 februarie 1998;

16. Legea Republicii Moldova “Cu privire la apararea nationala”, nr.345-XV
din 25.07.2003, Monitorul Oficial nr.200-203/775 din 19.09.2003;
72
17. Legea Republicii Moldova nr. 880, din 22.01.1992, “privind Fondul
Arhivistic al Republicii Moldova”, Publicat : 01.02.1992 în Monitorul
Parlamentului Nr. 00, art Nr : 20, in vigoare la 01.02.1992;
18. Hotărîrea Guvernului nr. 617 din 28 iunie 2005, “Cu privire la redresarea
situaţiei farmaceutice în Republica Moldova”;
19. Hotărîrea Parlamentului nr. 126 din 27.05.1994, “privind aprobarea
Regulamentului comisiilor administrative şi abrogarea unor acte
normative”, publicat: 30.06.1994 în Monitorul Oficial Nr. 006;
20. Legea Republicii Moldova nr. 1260 din 19.07.2002 “cu privire la
avocatură”;
21. Legea Republicii Moldova nr. 198 din 26.07.2007 “cu privire la asistenţa
juridică garantată de stat”;

22. Legea Republicii Moldova nr. 1086 din 23.06.2000, “cu privire la expertiza
judiciară, constatările tehnico-ştiinţifice şi medico – legale”,
Publicat: 16.11.2000 în Monitorul Oficial Nr. 144-145 art Nr: 1056;
23. Legea Republicii Moldova nr. 245 din 27.11.2008, “cu privire la secretul de
stat”, Publicat: 27.02.2009 în Monitorul Oficial Nr. 45-46, art Nr: 123, data
intrarii in vigoare: 27.05.2009;
24. Legea Republicii Moldova nr. 264 din 11.12.2008, “privind autorizarea şi
plata interpreţilor şi traducătorilor antrenaţi de Consiliul Superior al
Magistraturii, de Ministerul Justiţiei, de organele procuraturii, organele de
urmărire penală, instanţele judecătoreşti, de notari, avocaţi şi de executorii
judecătoreşti”.
MONOGRAFII, TRATATE, MANUALE, CURSURI

1. Iorgovan A. Tratat de drept administrativ. – Nemira, 1996;
2. Furdui S. „Dreptul contravenţional”, Chişinău, 2005;
3. Preda M. Tratat elementar de drept administrativ român, Bucureşti,
1996;
4. Vrabie G. Teoria generală a dreptului – Iaşi, 1993;
73
5. M. Orlov, Răspunderea în dreptul administrativ, Chişinău, 1997;
6. Victor Guţuleac, Tratat de drept contravenţional, Chişinău 2009;
7. Victor Guţuleac, Drept contravenţional,Chişinău-2006;
8. A.Ţiclea, Răspunderea contravenţională – Bucureşti, 1995;
9. Traian Pop, "Drept procesual penal. Partea specială", Tipografia
Naţională, Cluj-Napoca, 1948, vol. II;
10. Nicolae Volonciu, "Tratat de procedură penală. Partea generală", Ed.
Paideia, Bucureşti, 1999;
11. Vintilă Dongoroz, Siegfried Kahane, George Antoniu, Constantin
Bulai, Nicoleta Iliescu, Rodica Mihaela Stănoiu, "Explicaţii teoretice ale
odului de Procedură Penală român. Partea generală", Ed. Academiei,
Bucureşti;
12. Ion Neagu - "Drept procesual penal. Tratat", Ed. Global Lex,
Bucureşti, 2002;
13. Сорокин В.Д. Административно-процесуальное право, М, Юрид.
Лит., 1972;
14. Бахрах Д. Производство по делам об административных
правонарушениях М, 1989;
15. А.П. Корнеев, Производство по делам административных
правонарушениях, Административное право, Москва, 1986;
16. И. Ш. Килясханова «Административно-процессуальное право»,
Москва-2004.
SURSE ELECTRONICE
1. www.moldsilva.gov.md/md/regulament/;
2. www.mtid.gov.md/index.php?
option=com_content&view=category&layout=blog&id=39&Itemid=124&la
n;
3. www.cnaa.md/thesis/14085/;
4. mai.md/istoria;
5. minfin.md/ro/about/prezentation/;
74
6. www.mf.gov.md/ro/cfpi/inf_gen/;
7. www.customs.gov.md/index.php?id=3;
8. www.moldsilva.gov.md/md/history/;
9. www.mec.gov.md/sector/122/1128;
10. www.mec.gov.md/sector/122/164;
11. iscmcdt.md/;
12. tender.gov.md/ro/about/prez/;
13. www.statistica.md/pageview.php?l=ro&idc=23&;
14. www.amed.md/index.html;
15. www.inspectiamuncii.md/;
16. www.anrti.md/informatie_sumara;
17. www.anre.md/anre/index.php?vers=1&sm=2;
18. www.cnas.md/pageview.php?l=ro&idc=169;
19. www.cnam.md/?page=9;
20. www.maia.gov.md/pageview.php?l=ro&idc=5&id=2268;
21. www.border.gov.md/links/despre_serviciul_graniceri.php;
22. www.euroavocatura.ro/dictionar/2052/Faptuitor.
75

Participantii La Procesul Contraventional Nazari Compress

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Participantii La Procesul Contraventional Nazari Compress

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MINISTERUL EDUCATIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT

Autor: Nazari Sergiu

Conducator stiintific: Baltag Dumitru,

§1.Delimitări conceptuale privind subiecţii

Domeniul contravenţional constituie, incontestabil, un domeniu cu implicaţii

§2.Noţiunea de parte şi participant la procesul

Procesul contravenţional este o activitate complexă

Spre deosebire de organele judiciare, care acţionează în numele statului

§1. Instanţa de judecată în procesul contravenţional

Puterea judecătorească este independentă, separată de puterea legislativă şi

§2. Procurorul în procesul contravenţional

§4.Agentul constatator în procesul contravenţional

Organele pentru protecţia mediului şi Agenţia pentru Silvicultură

Inspecţia de Stat în Construcţii

Serviciile publice de gospodărie comunală

§1. Persoana în a cărei privinţă a fost pornit proces contravenţional

În literatura de specialitate făptuitorul este considerat ca fiind singura parte

§2. Victima – parte interesată în procesul contravenţional

Asistenţă juridică primară - furnizare de informaţii privind sistemul de drept

§4. Reprezentanţii legali în procesul contravenţional

§5. Martorul în procesul contravenţional

§6. Specialistul în procesul contravenţional

§7. Expertul în procesul contravenţional

§8. Interpretului şi traducătorul în procesul contravenţional

Procesul contravenţional este activitatea desfăşurată de autoritatea

LEGI ŞI ACTE NORMATIVE

stat”, nr. 489-XIV din 08.07.1999;

medicală”, nr.1585-XIII din 27 februarie 1998;

juridică garantată de stat”;

MONOGRAFII, TRATATE, MANUALE, CURSURI

S-ar putea să vă placă și