Procesul

contravențional:
mă surile procesuale
de constrâ ngere și
mă surile de siguranță
Ira BALAN, Ecaterina BORODIN, Mihai
BURDUJA, Cornel BÎCU

Coordonator: Liliana ȚURCAN - doctor în drept, conferențiar universitar

 INTRODUCERE
____________________Ecaterina BORODIN__________________
Relațiile interumane din societate, în condițiile existenței statului, sunt
reglementate prin norme juridice care urmăresc desfășurarea lor potrivit voinței celor
aflați la conducere și reprezintă interesele unor grupuri restrânse, în condițiile unui
stat totalitar, sau ale întregii comunități, în condițiile unui stat democratic.

În cazul încălcării normelor sunt puse în pericol valorile sociale pe care ele le
apără. În scopul ocrotirii acestor valori, s-a stabilit o răspundere juridică atunci când
normele juridice sunt încălcate, în sensul că persoanele care se fac vinovate de
săvârșirea unor fapte prin care încalcă normele juridice trebuie să suporte anumite
consecințe juridice, adică faptele lor să fie supuse unor sancțiuni juridice. Acest
principiu este unul fundamental în doctrina juridică și mai puțin contează ce fel de
norme au fost încălcate, care ramură a dreptului apară aceste valori. Cu atât mai mult
cu cât, în cazul nostru, faptele ilicite, considerate în prezent drept contravenții, erau
reglementate, în diferite timpuri, de diferite ramuri ale dreptului.

Natura specifică a obiectului de reglementare a dreptului contraventional impli-

că și o metodă specială de reglementare a relațiilor de apărare socială. Aici se poate
vorbi, cu certitudine, despre o metodă specială de aplicare a sancțiunilor
contravenționale, de înlăturare și absolvire de răspundere contravențională, precum
și de metode speciale de prevenire și combatere a ilicitului contravențional.

Un alt argument specific dreptului contravențional este și existența unei

proceduri proprii speciale de soluționare a contravențiilor, fapt ce mi-am propus drept
scop în continuare să analizăm particularitățile procesului contravențional, în special
măsurile de siguranță și măsurile procesuale de constrângere. Urmează să analizăm
într-un mod desfășurat care sunt acestea și prin ce este reflectat specificul lor. Dat
fiind faptul că conform Biroului Național de Statistică al Republicii Moldova în anul
2016 s-au constatat circa 398.535 de contravenții ceea ce înseamnă că la 10.000 de
locuitori s-au săvârșit 1122 de contravenții cu raportul aproximativ de 1 la 9 fapt ce
este destul de curios să analizăm atât din punct de vedere juridic, cât și din punct de
vedere practic aplicabilitatea și eficiența măsurilor de siguranță și a măsurilor
procesuale de constrângere în Republica Moldova și alte state.

În continuare urmează să prezentăm informațiile, statisticile și practicile judiciare

pe care le-am analizat, sub formă de lucru individual, pentru a expune actualitatea
subiectului în domeniul dreptului al Republicii Moldova.

1
 CUPRINS
______________________________________________

1. Noțiuni generale privind măsurile procesuale de constrângere și măsurile

de siguranță. Doctrină, definiții și scopul acestor măsuri (Ecaterina
BORODIN)…………………………………………….………………….3
2. Măsurile procesuale de constrângere (Ira BALAN)...................................10
3. Măsurile de siguranță în procesul contravențional (Mihai
BURDUJA).................................................................................................24
4. Aspecte comparative cu legislația altor țări (Cornel BÎCU)......................37

2
 1. Noțiuni generale privind măsurile procesuale de
constrângere și măsurile de siguranță. Doctrină,
definiții și scopul acestor măsuri.
_____________________Ecaterina BORODIN_________________

Procesul contravețional cuprinde totalitatea normelor juridice procesuale ce

conțin anumite reguli de implementare a normelor materiale ale dreptului
contravențional. Proces contravențional este activitatea desfașurată de autoritatea
competentă, cu participarea părților și a altor persoane titulare de drepturi și de
obligații, având ca scop constatarea contravenției, examinarea și soluționarea cauzei
contravenționale, constatarea cauzelor și condițiilor care au contribuit la săvârșirea
contravenției.1

Conform Codului Contravențional actualizat la 02.10.2017 în articolul 374 alin.

(2), procesul contravențional este definit ca activitatea desfășurată de autoritatea
competentă, cu participarea părților și a altor persoanae titulare de drepturi și de
obligații, având ca scop constatarea contravenției, examinarea și soluționarea
cauzei contravenționale, constatarea cauzelor și condițiilor care au contribuit la
săvârșirea contravenției.2

.Măsurile de asigurare a procedurii contravenționale sunt cele de constrângere

procesuală ca o modalitate a constrângerii statale.

Desfășurarea nominală a activității procesuale este imposibilă fără aplicarea

măsurilor procesuale de constrângere.

Una dintre sarcinile de bază ale procesului contravențional, reieșind din definiția
lui, este realizarea normei materiale, prevăzute de Partea specială a Cărții întâi din
Codul contravențional, deci aplicarea legitimă și corectă a sancțiunii în cazul
încălcării dispoziției normei materiale a dreptului contravențional. Prin urmare,
norma procesuală a dreptului contravențional se aplică numai atunci când a apărut un
raport juridic contravențional în legătură cu săvârșirea unei contravenții. Măsurile de
asigurare a procedurii contravenționale aplicate după comiterea faptei
contravenționale au drept scop buna și legitima desfășurare a procedurii
contraveționale.

1
Victor Mocanu, Valeriu Munteanu Note de curs Drept Contravențional, Chișinău ,2013
2
Codul contravențional al Republicii Moldova
3
 În partea generală a Codului au fost descrise măsurile de constringere statală
aplicate în domeniul combaterii contravenționalității: măsurile contravenționale de
prevenire, măsurile contravenționale de curmare și măsurile de pedeapsă
contravențională. Aceste măsuri (în special primele două grupe) formează
mecanismul de protecție a normei materiale, contribuie la prevenirea, neadmiterea
încălcării (nerespectării) prevederilor normei materiale stoparea (curmarea) acțiunii
antisociale periculoase la etapa inițială. Măsurile de constrângere procesuală, după
cum s-a menționat, formează mecanismul de protecție a normelor procesuale, ele
fiind prevăzute în capitolul V al Cărții a doua din Codul contravențional. Art. 432 din
CC al RM denotă următoarele măsuri procesuale de constringere: 1). reținerea; 2).
aducerea silită; 3). înlăturarea de la conducerea vehicululu; 4). examenul medical
pentru constatarea stării de ebrietate produse de alcool sau de alte substanțe; 5).
reținerea vehiculului; 6). suspendarea dreptului de utilizare a vehiculului rutier; 7).
amenda judiciară; 8). punerea sub sechestru.

Analizând mai multe surse, Victor Guțuleac, în manualul său Tratat de drept
contravențional este de opinia că legiuitorul intitulând capitolul V al Cărții a doua din
Codul contravențional „Măsurile processual de constrângere”, această poziție
rămâne a fi discutabilă din următoarele considerente:

a). măsurile nominalizate în acest capitol se aplică nu în scopul reacției statului și

a societății la comiterea unei fapte contravenționale ilicite, ci al desfășurării corecte,
multilaterale și obiective a procesului contravențional, al aflării adevărului în ceea ce
privește circumstanțele faptei comise;

b). aceste măsuri se aplică nu numai față de autorul unei fapte contravenționale
ilicite, ci și față de alți participanți la procesul contravențional, care se află în raport
juridic de conformare cu normele materiale ale dreptului contravențional, însă care nu
onorează obligațiile procesuale (de exemplu ,,aducerea silită", ca măsură de
constrângere procesuală, poate fi aplicată numai față de martor sau față de victimă);

c). în cazul în care procedura contravenețională va fi clasată din cauza lipsei

faptei contraveneționale sau a lipsei vinovăției făptuitorului, măsurile procesuale
aplicate deja nu vor avea efecte juridice, nevorbind despre caracterul de constrângere
statală a lor.3

Autorul susține că ar fi mai correct dacă capitolul V ar fi fost intitulat „Măsurile

de asigurare a procesului contravențional”. În acest caz „constrângerea”, ca metodă
de administrare în domeniul combaterii contravenționalității, ar avea o clasificare
logică, bine determinate, structurată în patru blocuri de măsuri:
3
Victor Guțuleac, Tratat de drept contravențional, Chișinău 2009
4
 - de prevenire, aplicate în scopul prevenirii (neadmiterii faptelor contravenționale
ilicite);

- de curmare (stopare), aplicate în scopul curmării faptelor ilicite la etapa inițială

și al minimizării consecintelor negative;

- de asigurare a procesului contravențional, aplicate în scopul respectării

prevederilor normelor procesuale;

- sancțunile contraventionale, aplicate ca pedeapsă (constrângere) pentru fapta

ilicită comisă cu vinovăție.

Conform conținutului și naturii sale juridice, măsurile de asigurare a procedurii

contravenționale (de constrângere procesuală) sunt foarte apropiate de măsurile
contravenționale de prevenire și de cele de curmare (stopare), însă au și anumite
particularități.

În primul rând, menirea măsurilor procesuale de constrîngere este de a crea

condițiile necesare pentru asigurarea normelor materiale. Scopul lor de bază este
asigurarea desfășurării procedurii contravenționale. Probabil din aceste considerente
legiuitorul le-a și numit ,,măsuri de asigurare…” în legea contravențională
precedentă.4

În al doilea rând, constrîngerea procesuală se aplică numai în limitele procedurii

contravenționale desfăăurate, în cadrul căreia poate fi luată o decizie de aplicare a
măsurilor de constrângere contravențională materială (de exemplu, tratamentul forțat
al alcoolicilor cronici sau al narcomanilor, interzicerea exploatării transportului a
cărui stare tehnică amenință securitatea circulației rutiere etc.).

Limitarea strictă a constrângerii procesuale prin desfașurarea procedurii

contravenționale înseamnă că: 1) măsurile de asigurare a procedurii contravenționale
(constrângere procesuală) pot fi aplicate numai după începerea procedurii
contravenționale și până la finalizarea ei; 2) ele se aplică numai față de participanții la
procesul contravențional; 3) uneori ele sunt determinate de sancțiunea contravenției
comise (de exemplu, dacă sancțiunea art. 363 din CC al RM ,,Tragerea din armă de
foc în locuri publice, în locuri nerezervate sau cu încălcarea modului stabilit"
prevede privarea de dreptul de portarmă, atunci, pentru asigurarea deciziei care va fi
luată încă în faza de constatare a acestei contravenții, arma de foc urmează a fi
ridicată (art. 427 din CC al RM)).

4
Codul cu privire la contravențiile administrative al RM din 1985, art.246
5
 În al treilea rând, sunt specificate temeiurile de aplicare a măsurilor de asigurare
a procedurii contravenționale. Mai întîi, trebuie să existe temeiul de bază - fapta
contravențională comisă cu vinovăție, care a determinat inceperea procedurii
contravenționale. Însă aceasta nu înseamnă că, odată cu comiterea contraventiei, a
apărut și temeiul de a aplica constrângerea procesuală (măsurile de asigurare a
procedurii contravenționale). În afară temeiului de bază de aplicare a constrângerii
procesuale (fapta contravențională ilicită), trebuie să existe una dintre următoarele
condiții suplimentare:

- neexecutarea de către făptuitor (delincvent a obligațiilor procesuale;

neîncetarea acțiunilor nelegitime antisociale; bănuiala întemeiată că faptuitorul
este predispus și în viitor să neglijeze normele juridice (atât materiale, cât și
procesuale);
- lipsa posibilității de a desfășura acțiunile procesuale fară a apela la
constrângerea procesuală (de exemplu, imposibilitatea de a desfășura
cercetarea judecătorească atunci când prezența victimei citate în modul stabilit
este obligatorie, dar ea se eschivează, în acest caz se aplcă aducerea silită (art.
437 din CC al RM)

În al patrulea rând, măsurile procesuale de constrângere nu constituie o pedeapsă

contravențională. Ele sunt măsuri de asigurare a desfășurării procedurii
contravenționale, fiind măsuri suplimentare, care nu au caracter de constrîngere
statală de sine stătător. Aplicarea lor nu are consecinte juridice pentru persoana față
de care au fost aplicate și nu modifică statutul ei juridic. Concluzia că măsurile
procesuale de constrângere nu au caracter de sine stătător în raport cu măsurile de
constrângere statală este confirmată și prin dispoziția art. 38 alin. (5) din CC al RM,
care denotă:,,Durata reținerii contravenționale se include în durata arestului
contravențional”, iar dispoziția art. 462 (,,Hotărirea judecătorească"), în alin. (6),
prevede că: ,,Pe lângă cele menționate la alin. (5), dispozitivul va cuprinde, după caz,
soluționarea referitor la: a) corpurile delicte …”etc.

În al cincilea rând, aplicarea măsurilor procesuale de constrângere (de asigurare a

procedurii) are un regim procesual special. Efectuarea reținerii, controlul corporal,
controlul obiectelor, ridicarea mijloacelor de transport, a obiectelor și a
documentelor, înlăturarea de la conducerea mijlocului de transport sunt însoțite în
mod obligatoriu de întocmirea unui proces-verbal. Aducerea silită poate fi efectuată
numai în baza unui mandat de aducere silită.

Pornind de la cele menționate, în baza analizei doctrine și a legislației naționale,

sistemul măsurilor de asigurare a procesului contravențional cuprinde:

6
 1. reținerea;
2. aducerea silită;
3. înlăturarea de la conducerea vehicului;
4. examenul medical pentru constatrea stării de ebrietate produsă de alcool sau
de alte substanțe;
5. reținerea vehicolului;
6. suspendarea dreptului de utilizare a vehicolului rutier;
7. amenda judiciară;
8. punerea sub sechestru.5

Scopul procedurii contravenționale este elaborarea unui mecanism bine chibzuit,

legitim de realizare a normelor materiale ale dreptului contravențional privind
aplicarea corectă a măsurilor de constrângere statală, inclusiv a sancțiunilor
contravenționale pentru asigurarea executării deciziilor de aplicare a pedepsei
contraveneționale.

Un element caracteristic dreptului contravențional, în special în cazul

procesului este simplificarea acestuia, prin excluderea sau restingerea
activităţilor sub aspect calitativ sau cantitativ, sau al timpului de realizare a
acestora. Complexitatea procesului este direct proporțională cu gravitatea faptei.
Astfel, din considerentul că contravenţia are un grad de pericol social mai redus decât
infracţiunea, este logic că şi procesul contravenţional este mult mai simplu decât
procesul penal.

Toate activităţile realizate în cazul procesului contravenţional trebuie realizate în

strictă conformitate, atît sub aspectul material cît şi sub aspectul consecutivităţii
acestora în conformitate cu prevederile codului contravenţional.
„Procesul contravenţional se desfăşoară pe principii generale de drept
contravenţional, în temeiul Constituției, al prezentului cod, al Codului de procedură
penală în cazurile expres prevăzute de prezentul cod, precum și al normelor
dreptului internațional și ale tratatelorinternaționale cu privire la drepturile și
libertățile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte.” – art.
374 alin.(3) Cod contravențional.6
Din aceste principii codul contravenţional prevede:
Principiul legalității aplicării măsurilor de constrângere statală. Respectarea
cerințelor legislației la aplicarea mșsurilor de influență pentru contravențiile comise
trebuie să fie asigurată prin controlul sistematic din partea organelor ierarhice
superioare și a persoanelor cu funncții de răspundere, prin supravegherea activității
5
Victor Guțuleac Tratat de drept contracvențional, Chișinău 2009
6
Codul contravențional al Republicii Moldova
7
organelor, abilitatea să aplice aceste măsuri exercitată de catre procuror, prin dreptul
de a depune plângeri, prin alte modalități stabilite de legislație. Astfel, acest principiu
prevede că măsurile de asigurare care sunt aplicate de catre organele abilitate trebuie
sa fie aplicate în strictă conformitate cu legislația în vigoare.

Principiul egaliățtii în fața legii și autorităților. Toate persoanele sunt egale în

fața legii, a organelor de constatare a cauzei contravenționale, de examinare și
emitere a deciziei asupra cazului, de revizuire a cazului și de executare a deciziei
privind aplicarea pedepsei contravenționale. Acest principiu presupune că fiecare
persoană este egală în fața legii și a organului care examinează cazul indiferent de
rasă, sex, religie, opinie, limbă, naționalitate, etc.

Principiul garanției dreptului la apărare. Astfel conform Constituției RM,

fiecare persoana are dreptul la aparare, el poate fi asistat de catre un avocat numit din
oficiu în cazul în care persoana nu poate să achite de sine stătător onorariul acestuia.
În conformitate cu acest principiu, persoana care va fi invinuită de comiterea unei
contravenții trebuie să fie informată de catre persoana cu funcție de răspundere de
dreptul acestuia la apărare.

Principiul inviolabilității persoanei. Libertatea individuală și suguranța

persoanei sunt inviolabile. Nimeni nu poate fi reținut decât în cazurile și în modul
prevăzut de legea contravențională. Persoana ale carei libertate și demnitate au fost
lezate prin aplicarea ilegală a unei măsuri procesuale are dreptul la repararea
prejudiciului cauzat astfel.

Principiul aflării adevărului obiectiv este principiul în care se arată că sarcina

procedurii contravenţionale este clarificarea „sub toate aspectele, deplină şi
obiectivă, a împrejurărilor fiecărui caz”. În baza acestui principiu organele
(persoanele cu funcţii de răspundere) împuternicite să examineze cazul
contravenţional au obligaţia să constate faptele ilicite, împrejurările în care au fost
comise acestea şi, în strânsă legătură cu realitatea obiectivă să afle adevărul despre
ele. Decizia asupra cazului contravenţional, pronunţată în urma administrării probelor
şi a interpretării lor corecte, trebuie să fie o reflectare fidelă a realităţii. Noţiunea
filozofică de adevăr capătă în procedura contravenţională o nuanţă aparte, întrucât
abordarea problemei trebuie făcută din punctul de vedere al libertăţii cetăţenilor, al
drepturilor lor fundamentale, vizând, în general, un interes social major.

Principiul liberării de marturie împotriva sa este una din formele de realizare a

prezumției nevinovăției. Nimeni nu poate fi silit să marturisească împotriva sa ori
împotriva rudelor sale apropiate, sau să-și recunoască vinovăția.

8
 Principiul independenței organelor împuternicite să examineze cazul
contravențional și supunerea acestora numai legii. La constatarea cauzei
contravenționale și la examinarea cazului organele împuternicite, sunt independente
și se supun numai legii.

Principiul contradictorialității se manifestă în raporturile dintre părţile

participante la procedura contravenţională. Acest principiu al procedurii
contravenţionale se manifestă în duelul dintre acuzare şi apărare,care presupune
confruntare de opinii şi argumente legate de modul în care să fie examinat cazul.

Principiul proporționalității sancțiunii aplicate în raport cu gradul de pericol

social al faptei. Acest principiu este una din formele de manifestare a individualizării
răspunderii contravenționale, care prevede că fiecare individ răspunde personal
pentru fapta săvârșită, avându-se în vedere împrejurările, motivul săvârșiri, gravitatea
faptei, prejudiciul cauzat și personalitatea lui. Principiul proporționalității sancțiunii
aplicate presupune că felul și asprimea pedepsei aplicate trebuie să fie conforme cu
gradul pericolului social al faptei comise.7

7
Victor Mocanu, Valeriu Munteanu Note de curs Drept Contravențional, Chișinău ,2013
9
 2. Măsurile procesuale de constrângere
_____________________Ira BALAN_____________________
Statul constituie o creație a omului, care are menirea să-i servească acestuia,
subordonând mecanismul integral al puterii și administrării sale, astfel toate
atribuțiile unui stat sant legate de soarta poporului sau, de asigurarea unor garantii ale
drepturilor si libertatilor omului, de indeplinirea unor obligatii in fata cetatenilor
statului respectiv.

Astfel, potrivit art. 1 alin. (3) din Constitutia R. M.,,R. Moldova este un stat de
drept, democratic, in care demnitatea omului, libera dezvoltare a personalitatii
umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme si sunt garantate. Iar
conform Declaratiei Universale a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948,
drepturile egale si inalienabile ale tuturor membrilor familiilor umane constituie
fundamentul libertatii, justitiei si al pacii in lume si totodata ”nimeni nu poate fi
supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante”.

In statul de drept, instantei judecatoresti ii revine rolul de a examina cauzele

penale si contraventionale, adica este autoritatea judecatoreasca abilitata cu drept de a
decide soarta fiecarui cetatean aflat in conflict cu legea.

La momentul actual, libertatea persoanei este intalnita in multiple acte

internationale.Totodata, libertatea individuala nu este, nu poate si nu trebuie sa fie
absoluta. Aceasta restrictie poate fi realizata doar prin prisma legii, asigurandu-se
prin aceasta ordinea de drept. De asemenea, legislatia prevede si cazuri de restrangere
a libertatii persoanei in scopul combaterii delictelor contraventionale.

Pentru aceasta, in activitatea practica se impune luarea unor masuri de reprimare

fata de persoanele invinuite de savarsirea infractiunilor sau a contraventiilor cum ar
fi:

1.retinerea;

2.aducerea silita;

3.inlaturarea de la conducerea vehiculului;

4.examenul medical pentru constatarea starii de ebrietate,produse de alcool sau alte

substante;

5.retinerea vehiculului;

10
6.suspendarea dreptului de a utiliza vehicolul rutier;

7.amenda judiciara;

8.punerea sub sechestru.

1.Reținerea
Necesita de mentionat, ca retinerea constituie o masura procesuala de
constrangere aplicata in cadrul procesului contraventional, ce consta in privarea de
libertate a persoanei banuite sau invinuite de savarsirea unei infractiuni sau a unui
delict contraventional pe o anumita perioada de timp, in scopul asigurarii ordinii si
securitatii publice.

Conform Codului Contraventional al R. Moldova (art. 435 al (1)) retinerea

contraventionala consta in limitarea de scurta durata a libertatii persoanei fizice, care
nu poate depasi 3 ore, cu exceptia cazurilor prevazute” de lege (care poate atinge
pana la 24 ore si 72 ore) si se aplica pentru:

- curmarea unei contraventii;

- stabilirea identitatii unei persoane;

- intocmirea unui proces-verbal cu privire la contraventie;

- asigurarea examinarii la timp si corecte a cazurilor contraventionale;

- garantarea respectarii hotararilor cu privire la cazul contraventional.

Masura retinerii poate dura cel mult 24 ore. Din durata masurii retinerii se deduce
timpul cit persoana a fost privata de libertate ca urmare a masurii administrative a
conducerii la sediul politiei. În ordonanta prin care s-a dispus retinerea trebuie sa se
mentioneze ziua şi ora la care retinerea a început, iar în ordonanta de punere în
libertate, ziua şi ora la care retinerea a incetat.

Celui retinut i se aduc de indata la cunostinta, în limba pe care o intelege,

motivele retinerii, dreptul de a-si angaja un aparator. De asemenea, i se aduce la
cunostinta fapta care formeaza obiectul cauzei precum si dreptul de a nu face nici o
declaratie, atragindu-i-se atentia ca ceea ce declara poate fi folosit si impotriva sa.

Persoana retinuta poate cere sa fie incunostiintat despre masura luata un membru
de familie sau una din persoanele desemnata de aceasta.

11
 Persoanelor retinute minore li se asigura în toate cazurile asistenta juridica,
organele judiciare fiind obligate sa ia masuri pentru desemnarea unui aparator din
oficiu, daca minorul nu si-a ales unul, si pentru ca acesta sa poata lua contact direct
cu minorul retinut si sa comunice cu el.

Atunci cind se dispune retinerea unui minor se incunostiinteaza despre aceasta

imediat parintii, tutorele, persoana in ingrijirea sau sub supravegherea caruia se afla
minorul, alte persoane pe care le desemneaza acesta.

In timpul retinerii minorii se tin separat de majori, in locuri anume destinate

acestora.

Sint in drept sa aplice retinerea urmatorii agenti constatatori:

• Ministerul Afacerilor Interne;

• Serviciul Graniceri,in cauzele de incalcare a regimului de frontier sau a

regimului punctelor de trecere a frontierelor de stat;

• Serviciul Vamal,in cazul contraventiilor ce tin de competent lui.

Persoana retinuta urmeaza sa fie eliberata in cazul in care:

• Nu s-au conformat motivele de a banui ca a savirsit o contraventie;

• A expirat termenul retinerii;

• Lipsesc temeiurile de a fi private in continuare de libertate.

Persoana liberat nu poate fi retinuta din nou pe aceleasi temeiuri.

2.Aducerea silită
Aducerea silită –„Aducerea faptuitorului unei fapte ilegale la organele de
drept”. In activitatea cotidiana a organelor de justitie in domeniul combaterii
contraventionalitatii exista necesitatea ca unele actiuni procesuale sa fie efectuate in
incinta autoritatii respective. In acest scop legislatorul prevede aplicarea unei asa
masuri de curmare precum „ aducerea la organul de drept", care este extrem de
necesara, indeosebi atunci cand stoparea actiunii ilicite concrete si prevenirea
consecintelor ei social-periculoase nu sunt posibile prin alte mijloace.

12
 Reiesind din caracterul comportarii persoanei pasibile de a fi supuse aducerii,
reactia ei la cerinta legitima a reprezentantului organului de drept, savantul Victor
Gutuleac mentioneaza existenta a doua forme de aducere si anume:

- aducerea obisnuita (cand persoana supusa aducerii se subordoneaza cerintelor

reprezentantului organului de drept si nu este necesara aplicarea fortei);

- aducerea silita (prin mandate de aducere, inclusiv cu aplicarea fortei fizice sau a
mijloacelor speciale).

Analizand legislatia in vigoare, evidentiem urmatoarele temeiuri juridice ale

aducerii la organele de drept:

- comiterea contraventiei la care intocmirea procesului-verbal este obligatorie si acest

proces-verbal nu poate fi intocmit la fata locului;

- eschivarea de la ispasirea pedepsei penale, a arestului contraventional, trimiterea in

institutiile de reabilitare sociala si alte asezaminte speciale de tratament obligatoriu al
alcoolicilor cronici, narcomanilor, toxicomanilor;

- vagabondajul;

- tentativa de sinucidere;

- asemanarea persoanei retinute cu o descriere a portretului verbal al pe¬soanei

banuite de comiterea infractiunii;

- confirmarea documentala din partea institutiilor medicale a faptului ca persoana

data este bolnava psihic si ca aflarea ei in locurile publice prezinta pericol;

- eschivarea de la tratament a celor bolnavi de boli venerice sau eschivarea de la

examinarea SIDA.

Aducerea silita se efectuiaza de organul de politie in temeiul unei incheieri

judicatoresti(unui mandat).

Mandatul de aducere silita cuprinte:

• Data si locul emiterii lui;

• Numele.prenumele,functia si semnatura persoanei care dispune aducerea;

• Numele,prenumele si domiciliul persoanei care trebuie sa fie adusa;

• Data,ora si locul in care persoana urmeaza sa fie adusa;

13
• Motivul aducerii.

3.Înlăturarea de la conducerea vehiculului

Inlaturarea de la conducerea vehiculului este prevazut in Codul
Contraventional din Republica Moldova in articolul 438 ce prevede:

(1) Persoana care conduce vehicul este înlăturată de la conducere dacă:

a) există temeiuri suficiente de a presupune că se află în stare de ebrietate

inadmisibilă produsă de alcool sau în stare de ebrietate produsă de alte substanţe;

b) nu are asupra sa documentul care confirmă dreptul de a conduce sau de a folosi

vehiculul.

c) a expirat termenul de 90 de zile de admitere temporară a mijlocului de transport

auto pe teritoriul Republicii Moldova.

c) a expirat termenul de 180 de zile de admitere temporară a mijlocului de

transport auto pe teritoriul Republicii Moldova, cu excepţia cazului în care mijlocul
de transport auto este introdus pe teritoriul vamal de către persoana fizică cu
domiciliul în orice stat străin şi care deţine permis de conducere emis în ţara în care
are domiciliu;

d) nu are domiciliu în una dintre unităţile administrativ-teritoriale din stînga

Nistrului sau municipiul Bender, deţine permis de conducere al Republicii Moldova,
emis în modul stabilit de legislaţia naţională, şi conduce un mijloc de transport auto
cu plăcuţa cu număr de înmatriculare din una dintre unităţile administrativ-teritoriale
din stînga Nistrului sau municipiul Bender, cu excepția prevăzută la art. 53 alin. (22)
din Legea privind siguranța traficului rutier.

(2) Persoana indicată la alin.(1) în situaţia de la lit.a) este obligată să accepte, la

cererea agentului constatator, testarea alcoolscopică, examenul medical, prelevarea de
sînge şi de eliminări ale corpului pentru analiză.

(3) Testarea alcoolscopică, examenul medical, prelevarea de sînge şi de eliminări

ale corpului pentru analiză se efectuează de un specialist abilitat cu asemenea
atribuţii. Pentru prezentarea cu bună ştiinţă a unei concluzii false, specialistul
răspunde în conformitate cu art.312 din Codul penal.

14
 (4) Modul de efectuare a testării alcoolscopice, a examenului medical, precum şi
de constatare a gradului de ebrietate produsă de alcool sau de alte substanţe, se
stabileşte de Guvern.

Aceasta masura de constringere statala are o importanta deosebita.Ea contribuie

nu numai la desfasurarea in bune conditii a procedurii contraventionale,ci si la
asigurarea securitatii circulatiei rutiere,in special in cazul in care exista temei de a
banui ca persoana ce conduce vehiculul se afla in stare de ebrietate.

Neonorarea cerintelor ale agentului constatator de catre persoana inlaturata de la

conducerea vehiculului constitue component juridical a unei noi
contraventii:’’nesubordonarea cu rea-credinta dispozitiilor sau cererii legitime a
colaboratorului organelor de ocrotire a normelor de drept” art.336 Cod
Contraventional al Republicii Moldova.

4.Examenul medical pentru constatarea starii de ebrietate,

produse de alcool sau alte substante.
Alcoolul actioneaza predominant pe sistemul nervos al omului, mai ales pe centrii
ce coordoneaza functiile cerebrale complexe cum ar fi constienta si emotiile, si mai
putin pe functiile inferioare, vegetative. Cit de tare este si cit de mult tine acest efect,
depinde de concentratia de alcool din organism, ce se determina din singe
(alcoolemia) si se masoara în grame de alcool la litrul de singe. Cele mai multe
decese survenite în urma unei intoxicatii etanolice au evidentiat o alcoolemie
cuprinsa între 1,8 si 6,7 grame/l. Concentratiile letale sunt cuprinse între 5,0 si 8,0 g/l;
90% dintre persoanele ce prezinta aceste valori decedeaza.

Constatam ca in prezent, consumul de alcool este un viciu care persista si

evolueaza in Republica Moldova, avind efecte negative asupra bunastarii populatiei.

Totodata, luind in considerare faptul ca personale, la momentul conducerii

autovehiculelor si concomitent aflate in stare de ebrietate, reprezinta o sursa de
pericol sporit pentru ordinea publica, securitatea si integritatea corporala a altor
personae.

Testarii alcoolscopice, la decizia politiei sau altei persoane abilitate de a efectua

astfel de testare, se supun urmatoarele categorii de persoane:

a) conducatorii de vehicule banuiti de consum de alcool, consum de droguri

si/sau de alte substante ce provoaca ebrietate;
15
 b) persoanele banuite de consum de alcool, consum de droguri si/sau de alte
substante ce provoaca ebrietate, care incalca ordinea publica si/sau care manifesta
comportament agresiv si violent;

c) persoanele implicate în accidente în traficul rutier, cu exceptia accidentelor

grave soldate cu traumatizarea sau decesul persoanelor.

Examinarii medicale se supun urmatoarele categorii de persoane:

a) persoanele la care in urma testarii alcoolscopice s-a constatat o concentratie

de alcool în aerul expirat, corespunzatoare starii de ebrietate cu grad avansat de
alcoolemie;

b) persoanele banuite de comiterea infractiunilor sub influenta alcoolului,

drogurilor şi altor substante ce provoaca ebrietate, la decizia lucrătorului organului de
drept;

c) conducatorii de vehicule si alti participanti la trafic, care au fost implicati

într-un accident rutier soldat cu traumatizarea sau decesul persoanelor;

d) persoanele banuite de consum de alcool, consum de droguri si de alte

substante ce provoacă ebrietate, care incalca ordinea publica si/sau care manifest
comportament agresiv si violent, care refuza testarea alcoolscopica.

e) persoanele care nu sint de acord cu rezultatul testarii alcoolscopice sau

contesta rezultatul acesteia;

f) persoanele ce se adreseaza de sine statator.

Temei pentru efectuarea testarii alcoolscopice serveste suspectarea consumului

de alcool, droguri sau de alte substante ce provoaca ebrietate, precum si prezenta
simptoamelor actiunii alcoolului, drogurilor si a altor substante psihotrope,
medicamentelor cu efecte similare acestora: mirosul de alcool din gura, instabilitatea
pozei, dereglarea mersului, tremurul accentuat al degetelor, pleoapelor, limbii,
comportarea neadecvata, marturia persoanei examinate despre faptul consumului.

Persoana abilitata cu dreptul de efectuare a testarii alcoolscopice este obligata:

a) sa verifice starea functionala a aparatului etilotest;

b) sa informeze subiectul despre faptul ca urmeaza a fi testat la existenta

vaporilor de alcool în aerul expirat;

c) sa explice persoanei testate procedura testarii alcoolscopice;

16
 d) sa respecte instructiunile privind ordinea testarii alcoolscopice si normele
sanitaro-igienice, desigilind dispozitivul de protectie in prezenta examinatului;

e) să extragă pe suport de hirtie rezultatul masurarii, sa-l completeze cu datele

necesare si sa-l aduca la cunostinta subiectului testat contra semnatura, cu anexarea
ulterioara la procesul-verbal de constatare a contraventiei. In cazul refuzului
subiectului testat de a semna extrasul cu rezultatul testarii va face mentiunea
respectiva;

f) sa explice subiectului dreptul de a contesta, in caz de dezacord, rezultatul

testarii alcoolscopice;

g) sa conduca subiectul, în cazul în care concentratia de alcool în aerul expirat

corespunde starii de ebrietate cu grad avansat de alcoolemie, la o institutie medicală
abilitată pentru efectuarea examinarii medicale si acordarea asistentei narcologice
necesare.

In cazul in care in urma examinarii medicale se stabileste stare de ebrietate,

recoltarea probelor biologice pentru determinarea concentratiei alcoolului in singe si
a prezentei substantelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora
in singe si/sau urina este obligatorie.

Concluzia examinarii medicale pentru stabilirea starii de ebrietate si naturii ei se

inregistreaza in procesul-verbal dupa cum urmeaza:

a) treaz;

b) consum de alcool, treaz;

c) consecintele consumului de alcool, treaz;

d) stare de ebrietate alcoolica cu grad minim;

e) stare de ebrietate alcoolica cu grad avansat;

f) consecintele consumului produselor ori substantelor stupefiante sau a

medicamentelor cu efecte similare acestora, treaz;

g) stare de ebrietate provocata de produsele ori substantele stupefiante sau de

medicamente cu efecte similare acestora (concluzia se stabileste la depistarea in
timpul consumului acestora, in cazul in care persoana comunica ce a consumat ori la
efectuarea probei la determinarea drogurilor in probele biologice) si manifestarilor
clinice corespunzatoare;

17
 g) temeiul trimiterii la examinarea medicala pentru stabilirea starii de ebrietate si
naturii ei;

h) organizatia, numele şi prenumele persoanei care-l insoteste, numarul

legitimatiei;

i) anul, luna, data, ora trimiterii la examinarea medicala pentru stabilirea starii
de ebrietate si naturii ei;

j) anul, luna, data, ora efectuarii examinarii medicale pentru stabilirea starii de
ebrietate si naturii ei;

k) numele si prenumele medicului/medicilor care efectueaza examinarea

medicala pentru stabilirea starii de ebrietate si naturii ei;

l) rezultatele probelor biologice;

m) concluzia examinarii medicale pentru stabilirea starii de ebrietate si naturii

ei;

n) semnatura celui care a primit procesul-verbal ori adresa si data expedierii

prin posta.

Registrul se completeaza de asistentul medical care participa la examinarea

medicala si se pastreaza in cabinetul destinat pentru aceasta:

a) foile registrului se leaga, se numeroteaza şi se sigileaza;

b) registrul se pastreaza timp de 5 ani.

5.Retinerea vehicolului
Retinerea asi aducerea vehiculului la parcare se aplica nu numai in scopul
asigurarii procedurii la constatarea contraventiilor din domeniul circulatiei rutiere
deja comise,ci si pentru prevenirea unor noi contraventii cu posibile urmari mai
grave,precum si pentru securitatea circulatiei rutiere.

Aceasta masura de constringere statala se manigesta prin doua forme:

• Retinerea vehiculului insotita de aducerea vehiculului retinut la parcare;

• Aducerea la parcare a vehiculului stationat sau parcat in loc interzis.

18
 Retinut poate fi numai acel vehicol al carui conducator a fost inlaturat de la
conducere in baza art. 438 Cod Contraentional al R.M.(Inlaturarea de la conducerea
vehiculului) si care este retinut.

Aducerea vehiculului retinut la statia de parcare speciala sau pe teritoriul

organului de politie va fi intemeiata in cazul in care organul constatator nu a avut
posibilitatea sa predea vehiculul proprietarului,poswsorului sau reprezentantului lor.

Pe linga aducerea la parcare a vehiculului retinut,legislatorul a stability ca

vehiculul poate fi adus la statia de parcare speciala sau pe teritoriul organului de
politie si in cazul in care:

• Stationarea vehiculului poate genera un pericol imminent perntru interesul

public;

• Vehiculul a fost lasat intr-un loc interzis pentru parcare.

Faptul aducerii vehiculului la statia de parcare speciala sau pe teritoriul organului

de politie se consemneaza intr-un process-verbal in care se indica:

a. Timpul,modelul,numarul de inamtriculare,numerele de identificare ale

agregatelor marcate,defectele si detiorarile lui vizibile:

b. Numele,prenumele,functia si semnatura persoanei care a decis aducerea

vehiculului la parcare si care a organizat aducerea;

c. Temeiul de fapt si temeiul juridic care au determinat aducerea vehiculului;

d. Denumirea.sediul,numarul de telefon al persoanei care a organizat aducerea

vehiculului;

e. Adresa parcarii;

f. Data si ora incheierii procesului-verbal

g. Numele,prenumele,functia si semnatura persoanei care a luat in primire

vehiculul la parcare.

Procesul-verbal cu privire la aducerea vehiculului la statia de parcare speciala

sau pe teritoriul organului de politie ori de ridicare a tablitelor cu numarul de
inmatriculare se incheie in 4 exemplare:

Un exemplar ramine la persoana care a decis aducerea vehiculului la parcare;

Al doilea exemplar se remite persoanei care a organizat aducerea;

19
 Al treilea exemplar se inmineaza persoanei care a luat in primire vehiculul la
paracre;

Cel de-al patrulea exemplar se inmineazaproprietarului sau posesorului de

vehicul or se expediaza recomandat la domiciliu.

Vehiculul parcat se restituie proprietarului,posesorului sau reprezentatului legal

imediat dupa inlaturarea temeiurilor pentru aducerea la parcare indicate in procesul-
verbal cu privire la aducerea vehiculului,in baza hotaririi cu privire la contraventie.

Cheltuielile de aducere si stationare a vehiculului la parcare sint suportate de

persoana recunoscuta in mod stability de lege ca contravenient.

Este de mentionat ca organul constatator care aplica aceasta masura de

constringere,din momentul retinerii si aducerii vehiculului,este responsabil de starea
lui tehnica si exterioara.

6.Suspendarea dreptului de a utiliza vehicolul rutier

Suspendarea de drept a inmatricularii, care a fost introdusa, este “operatiunea
administrativa care consta in interzicerea temporara a dreptului de a pune in circulatie
si a utiliza un vehicul pe drumul public”. Asadar, cit timp inmatricularea este
suspendata de drept, autoturismul nu poate circula pe drumurile publice.

In primul caz, inmatricularea se suspenda de drept daca se constata ca un

autoturism circula fara sa fi facut Inspectia Tehnica Periodica (ITP), sau daca circula
cu ITP expirat. Dupa ce vehiculul trece o noua inspecţie periodica, suspendarea
inceteaza.

Al doilea caz in care intervine suspendarea inmatricularii este cel in care se

achizitioneaza un autoturism, iar noul proprietar nu solicita transcrierea transmiterii
dreptului de proprietate in termen de 90 de zile de la data dobindirii dreptului de
proprietate asupra vehiculului.

7.Amenda judiciara
Amenda judiciara, sanctiune de drept procesual civil susceptibila de aplicare de
catre instanta judecatoreasca unui participant la proces si care consta în obligarea

20
celui vizat la plata unei sume de bani catre stat. Amenda judiciara se aplica
urmatoarelor fapte savirsite in legatură cu procesul:

- introducerea, cu rea-credinţa, a unor cereri vadit netemeinice;

-formularea, cu rea-credinta, a unei cereri de recuzare sau de stramutare;

- obtinerea, cu rea-credinta, a citarii prin publicitate a oricărei parti;

- obtinerea, cu rea-credinta, de catre reclamantul caruia i s-a respins cererea, a

unor masuri asiguratorii prin care piritul a fost psgubit;

-contestarea, cu rea-credinta, a scrierii sau semnaturii unui inscris;

-neprezentarea martorului legal citat sau refuzul acestuia de a depune marturie

cind este prezent in instanta, in afara de cazul in care acesta este minor;

- neprezentarea avocatului, a reprezentantului sau a celui care asista partea, ori

neres-pectarea de catre acestia a indatoririlor stabilite de lege sau de catre instanta,
daca in acest mod s-a cauzat aminarea judecarii procesului;

- refuzul expertului de a primi lucrarea sau nedepunerea lucrarii în termenul fixat,

ori refuzul de a da lamuririle cerute;

-neluarea, de catre conducatorul unitatii in cadrul careia urmeaza a se efectua o

expertiza, a masurilor necesare pentru efectuarea acesteia sau pentru efectuarea la
timp a expertizei, precum si impiedicarea de catre orice persoana a efectuarii
expertizei in conditiile legii;

- neprezentarea unui inscris sau a unui bun, de catre cel care il detine, la termenul
fixat în acest scop de instanta;

- refuzul sau omisiunea unei autoritati ori a altei persoane de a comunica la

cererea instantei, la termenul fixat în acest scop, datele care rezulta din actele si
evidentele ei;

-cauzarea aminarii judecarii sau executarii silite de catre cel insarcinat cu

indeplinirea actelor de procedura;

- impiedicarea in orice mod a exercitarii, în legatura cu procesul, a atributiilor ce

revin judecatorilor, expertilor desemnati de instanta in conditiile legii, agentilor
procedurali, precum si altor salariati ai instantei;

- neres-pectarea de catre executorul judecatoresc a obligatiei de a depune la

dosarul instantei actele de executare.
21
 Amenda nu se va aplica martorului, avocatului, reprezentantului sau celui care
asista partea, expertului, conducatorului unitatii in cadrul careia urmeaza a se efectua
o expertiza, celui care detine inscrisul, autoritatii sau persoanei ce urmeaza sa
comunice datele solicitate de instanta, celui insarcinat cu indeplinirea actelor de
procedura, executorului judecatoresc, daca acestia au fost impiedicati, din cauza unor
motive temeinice, sa aduca la indeplinire obligatiile ce le revin. De asemenea,
nerespectarea de catre oricare dintre parţi sau de catre alte persoane a masurilor luate
de catre instanta pentru asigurarea ordinii si solemnitatii sedintei de judecata, precum
si nerespectarea de catre orice persoana a dispozitiilor privind desfasurarea normala a
executarii silite se sanctioneaza cu amenta judiciara, in acest ultim caz, de catre
presedintele instantei de executare, la cererea executorului. Distinct de amenda
judiciara, cel care, cu intentie sau din culpa, a pricinuit aminarea judecarii sau a
executarii silite, prin una dintre aceste fapte, la cererea parţii interesate va putea fi
obligat de catre instanţa de judecata ori, dupa caz, de catre presedintele instantei de
executare, la plata unei despagubiri pentru paguba cauzata prin aminare.

Amenda si despagubirea se stabilesc prin incheiere executorie, care se comunica

celui obligat, daca masura a fost luata în lipsa acestuia. impotriva incheierii de
obligare la plata unei amenzi sau a unei despagubiri, cel sanctionat va putea face
numai cerere de reexaminare, în termen de 15 zile, dupa caz, de la data la care a fost
luata masura sau de la data comunicarii incheierii. Cererea se solutioneaza prin
incheiere irevocabila.

Pentru abaterile comise in cadrul judecarii cauzei, amenda judiciara se aplica de

catre instanta care judeca cauza, iar incheierea privind aplicarea amenzii se include in
procesul-verbal al sedintei.

8.Punerea sub sechestru

Aceste masuri procesuale de constringere:punerea sub sechestru si amenda
judiciara au intrat in vigoare la 16 martie 2017.

Astfel, punerea sub sechestru este o masura procesuala de constringere care poate
fi aplicata de catre judecatorul de instructie sau de catre instanta de judecata, la
solicitarea agentului constatator sau a procurorului, pentru a asigura eventuala
confiscare speciala, precum si pentru a garanta executarea sancțiunii amenzii (art.
4393 alin. (1) din CodulContraventional).

22
 Punerea sub sechestru a bunurilor pentru a asigura eventuala confiscare speciala
si pentru a garanta executarea sanctiunii amenzii poate fi aplicata asupra bunurilor
persoanei in privinta careia s-a pornit process contraventional. Punerea sub sechestru
pentru a asigura eventuala confiscare speciala poate fi aplicata si asupra bunurilor
altor persoane care le-au acceptat, stiind despre dobindirea ilegala a acestora (art.
4393 alin. (2) din Codul Contraventional).

Astfel, organele de control in cazul in care au statut de agent constatator al

contraventiei sunt in drept in cadrul procedurilor contraventionale sa solicite instantei
de judecata punerea sub sechestru a bunurilor contravenientului, inclusiv si cele care
se afla la terti, pentru a asigura eventuala confiscare speciala, precum si pentru a
garanta executarea sanctiunii amenzii.

23
 3. Măsurile de siguranță în procesul contravențional
_________________Mihai BURDUJA___________________
O lacună evidentă a Codului contravenţional, pînă în data de 16.03.2017, era absenţa
reglementării unor măsuri de asigurare a procesului contravenţional şi a realizării
scopului acestuia. Cu toate acestea, pînă la modificare, codul contravenţional
menţiona despre măsura de siguranţă a expulzării. Aceasta era stabilită în Codul
Contravenţional, la art.40, în calitate de sancţiune. La fel se menţiona şi în art. 462
alin. (5) lit. b) despre măsurile de siguranţă: „b) soluţia cu privire la vinovăţia
persoanei de săvîrşirea contravenţiei imputate şi, după caz, la stabilirea sancţiunii
contravenţionale, la aplicarea măsurii de siguranţă sau la înlăturarea executării
sancţiunii”, totodată neindicînd care sunt aceste măsuri de siguranţă.

În conformitate cu prevederile Codului penal al Republicii Moldova,

confiscarea specială apare ca măsură de siguranţă şi nu ca măsură procesuală de
constrîngere, mai mult ca atît, procedura de aplicare a acesteia nu era stabilită de
normele contravenţionale, la fel ca şi procedura de aplicare a demolării construcţiilor
neautorizate, ambele instituţii erau menţionate în Codul contravenţional doar în
sancţiunile unor contravenţii, în condiţiile în care nu se regăseau nici în normele care
reglementau sancţiunile contravenţionale, nici în alte prevederi.

În aceste condiţii, a fost stabilit de a introduce în Codul Contravenţional un nou

capitol, cu denumirea de „Măsuri de siguranţă care cuprinde prevederi ce
regularizează aplicarea măsurilor de siguranţă, şi anume a expulzării, a confiscării
speciale şi a demolării construcţiilor neautorizate şi defrişarea arborilor şi arbuştilor.

Expulzarea în dreptul contravențional ca măsură de siguranță.

Conform dicționarului explicativ al limbii române expulzarea este definită în
modul următor: „a dispune, printr-un act al puterii de stat, ca cineva să părăsească
teritoriul țării în care se află.”8

Conform Codului contraventional expulzarea este definită la articolul 439 5 ca

fiind „o măsură de siguranță care constă în îndepărtarea silită de pe teritoriul
Republicii Moldova a cetățenilor străini şi a apatrizilor care au săvîrşit o contravenție
prevăzută de prezentul cod.” Pînă la data intrării în vigoare,16.03.2017, a
modificărilor din Codul contravențional, expulzarea era stabilită de art.40 din Cod la
capitolul IV, „Sancțiunile contravenționale” , și care era prevăzută ca „o măsură de
8
https://dexonline.ro/
24
îndepărtare silită de pe teritoriul Republicii Moldova a cetăţenilor străini şi apatrizilor
care au încălcat regulile de şedere.” În cadrul acestui articol observăm că lipsește
sintagma „măsură de siguranță”. Prevederile alineatului (2), la rîndul său, stabileau
că, expulzarea putea fi aplicată ca sancţiune complementară. De asemenea, trebuie de
remarcat faptul că expulzarea, fiind plasată în capitolul IV, care reglementează
sancţiunile contravenţionale, nu era consemnată în calitate de sancţiune
contravenţională în articolul 32 – „Sancţiune contravenţională”, articol care stabileşte
expres sancţiunile pasibile de aplicare pentru săvîrşirea unei contravenţii. Sau
normele părţii speciale a Codului contravenţional prevăd pentru fiecare contravenţie,
în calitate de sancţiune, doar careva dintre sancţiunile stabilite la articolul 32 din cod.
După cum observăm din prevederile art.4395 ali. (2) lit. (a) „ Expulzarea se aplică de
către instanța de judecată şi doar în prezența cumulativă a următoarelor condiții: a)
contravenientul este cetățean străin sau apatrid, cu excepția persoanei care a fost
recunoscută ca refugiat sau căreia i s-a acordat protecție umanitară;” Din acest articol
observăm că subiecți în cadrul expulzării sunt cetățenii străini sau apatrizii.

Expulzarea este o măsură de siguranţă de drept contravențional, a cărei esenţă

constă în obligarea cetăţenilor străini sau a apatrizilor, care nu au domiciliu în ţară şi
care au fost săvîrșit contravenții, să părăsească ţara. Expulzarea nu poate fi adusă la
îndeplinire dacă există motive serioase de a crede că cel expulzat riscă să fie supus la
tortură sau tratament inuman în statul în care urmează sa fie expulzat.Pentru a decide
expulzarea se cer să fie întrunite următoarele condiţii:

a) contravenientul să fi săvârşit o contravenție prevăzută de legislația Republicii

Moldova;
b) să nu existe motive serioase de a crede că prin expulzare persoana va fi supusă la
tortură, tratament inuman sau la pedeapsa cu moartea în statul în care urmează să fie
expulzat;
c) rămânerea pe teritoriul RM a contravenientului constituie un pericol social care
impune aplicarea expulzării ca măsură de siguranţă;
d) contravenientul să fie cetăţean străin sau apatrid, iar acesta din urmă să nu aibă
domiciliu în Republica Moldova.

Executarea expulzării se face de către organele de poliţie după executarea

sancțiunii contravenționale. Dacă contravenientul pe parcurs a dobândit cetăţenia
Republicii Moldova, el va putea cere revocarea expulzării sau înlocuirirea acesteia cu
o altă măsură necesară, rezultată din situaţia de fapt şi de drept avută în cauză.

În cazul expulzării, starea de pericol poate avea sursa fie în natura sau în
gravitatea faptei, fie în însăşi persoana făptuitorului, care este cetăţean străin sau

25
apatrid. De asemenea, pentru aplicarea expulzării este necesar nu doar de a constata
că subiectul contravenţiei este cetăţean străin sau apatrid, dar este necesar de a
determina şi că expulzarea este soluţia potrivită pentru înlăturarea unei stări de
pericol şi prevenirea săvîrşirii ulterioare, de către acesta, a unor fapte socialmente
periculoase.

Putem menționa că pot apărea situaţiile în care nu fapta determină necesitatea

aplicării expulzării, ci însăşi persoana contravenientului, care ar putea deveni victimă.
În acest caz se manifestă temerea că alte persoane, indignate de prezenţa
contravenientului străin pe teritoriul ţării, după executarea sancţiunii, ar putea
reacţiona violent împotriva lui, săvîrşind alte contravenţii şi tulbur în ordinea publică.

Astfel, reieşind din diversitatea situaţiilor în care poate fi aplicată expulzarea,

este raţional de a lăsa în competenţa judecătorului atribuţia de a aprecia în care dintre
cazuri este oportună expulzarea şi de a nu limita aceste cazuri la anumite tipuri de
contravenţii. În acest sens, art. 40 din Cod, a fost transferat la capitolul V1 ,din Partea
specială, „Măsurile de siguranță”. Astfel articolul dat a suportat și unele modificări în
sensul excluderii enumerării exhaustive a contravenţiilor pentru care putea fi aplicată
expulzarea, excludere care atrage necesitatea de omogenizare, în acest sens, a
normelor contravenţionale şi care este realizată prin excluderea din sancţiunea
articolului 333 – „Încălcarea regulilor de şedere în Republica Moldova”, a cuvintelor
„cu sau fără expulzarea din Republica Moldova”.

Pentru a reuşi aplicarea expulzării cu respectarea drepturilor şi libertăţilor

omului, sunt prevăzute la art.4395 alin. (2) condiţiile obligatorii ce urmează a fi
întrunite cumulativ în momentul stabilirii expulzării ca sancţiune, și anume:
„a) contravenientul este cetățean străin sau apatrid, cu excepția persoanei care a fost
recunoscută ca refugiat sau căreia i s-a acordat protecție umanitară;”. Această calitate
a contravenientului trebuie să existe la momentul stabilirii sancţiunii, întrucît, dacă
cetăţeanul străin sau apatridul care locuieşte temporar pe teritoriul RM, la momentul
stabilirii sancţiunii, a dobîndit cetăţenia Republicii Moldova, acesta nu mai poate fi
expulzat, temei al acestui fapt fiind norma de la articolul 18 din Constituţia
Republicii Moldova, care prevede – „Cetăţenii Republicii Moldova nu pot fi extrădaţi
sau expulzaţi din ţară.”.

Cu referire la stabilirea statutului apatrizilor care pot fi supuşi expulzării,

acesta este determinat din textul prevederilor articolului 28 din Legea nr. 275- XIII
din 10 noiembrie 1994 cu privire la statutul juridic al cetăţenilor străini şi al
apatrizilor în Republica Moldova, care menţionează că, apatrizii sînt expulzaţi în ţara
ale cărei autorităţi le-au eliberat actele de identitate. Totodată, în conformitate cu

26
normele articolului 3 alineatul (2) din Legea nr. 273-XIII din 9 noiembrie 1994
privind actele de identitate din sistemul naţional de paşapoarte, buletinul de identitate
pentru apatrizi se eliberează apatrizilor care domiciliază permanent în Republica
Moldova, pentru întrebuinţare pe teritoriul republicii.

Astfel, aceste prevederi, coroborate cu prevederile articolului 28 din Legea cu

privire la statutul juridic al cetăţenilor străini şi al apatrizilor în Republica Moldova,
generează concluzia că pot fi supuşi expulzării doar apatrizii care domiciliază
temporar pe teritoriul Republicii Moldova.

„b) cetățeanul străin sau apatridul este sancționat pentru o faptă care constituie
contravenție;” Altă condiţie pentru aplicarea sancţiunii expulzării este ca cetăţeanul
străin sau apatridul care domiciliază temporar pe teritoriul Republicii Moldova să fie
sancţionat pentru o faptă ce constituie contravenţie conform Codului contravenţional.
Astfel, nu are importanţă locul săvîrşirii contravenţiei – pe teritoriul Republicii
Moldova sau în afara lui, dar contează ca autorităţile respective ale Republicii
Moldova să fie competente în examinarea cauzelor contravenţionale, în conformitate
cu principiile aplicării legii contravenţionale în spaţiu (articolul 4 din Codul
contravenţional).

„c) rămînerea contravenientului pe teritoriul Republicii Moldova este sursa

unei stări de pericol pentru ordinea publică sau pentru securitatea națională,
înlăturarea acestei stări fiind posibilă doar prin îndepărtarea contravenientului de pe
teritoriul Republicii Moldova;” O nouă condiţie care trebuie să existe în momentul
aplicării sancţiunii expulzării este că rămînerea cetăţeanului străin sau a apatridului
pe Teritoriul Republicii Moldova să fie sursa unei stări de pericol, iar singura soluţie
pentru înlăturarea acestei stări să fie posibilă doar prin îndepărtarea lui de pe acest
teritoriu.

”d) contravenientul nu poate fi expulzat în statul în privința căruia există

dovezi că în statul respectiv acesta va fi persecutat din motive de apartenență rasială,
națională, religioasă, din cauza convingerilor politice sau va fi supus tratamentului
inuman şi degradant, torturii ori pedepsei capitale.” O ultimă condiţie, existenţa
căreia este necesară pentru stabilirea expulzării ca sancţiune este ca, persoana
sancţionată contravenţional să nu fie expulzată într-un stat în care aceasta să fie
persecutat din motive de apartenenţă rasială, naţională, religioasă, din cauza
convingerilor politice sau vor fi supuşi unui tratament inuman şi degradant, torturii
ori pedepsei capitale. Condiţia dată a făcut obiectul multiplelor examinări din partea
Curţii Europene a Drepturilor Omului, fiind valabilă şi în materie de extrădare şi
urmăreşte, de fapt, respectarea articolului 3 din Convenţia Europeană pentru

27
Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale. Această condiţie este
incompatibilă, în mod special, cu cazurile de expulzare în statele în care persoana
riscă pedeapsa cu moartea. În acest context, Curtea s-a expus în sensul că, expunerea
persoanei la „sindromul culoarul morţii” constituie un tratament sau o pedeapsă
incompatibilă cu art. 32 din Convenţie. În actele naţionale, condiţia în cauză este
reflectată în articolul 29 al Legii cu privire la statutul juridic al cetăţenilor străini şi al
apatrizilor în Republica Moldova.

Potrivit alineatului 3 din articolul dat, „În privința cetățenilor străini şi

apatrizilor care nu pot fi expulzați imediat, instanța de judecată poate dispune luarea
în custodie publică, cu plasarea acestora în Centrul de Plasament Temporar al
Străinilor pe un termen de cel mult 6 luni.” Luarea în custodie publică este o măsură
de restrângere temporară a libertăţii de mişcare pe teritoriul Republicii Moldova,
dispusă de magistrat împotriva străinului care nu a putut fi îndepărtat sub escortă în
termenul prevăzut de lege, precum şi împotriva străinului care a fost declarat
indezirabil sau cu privire la care instanţa a dispus expulzarea.

Procedura de expulzare este prevăzută în regulamentul cu privire la procedurile

de returnare, expulzare şi readmisie a străinilor de pe teritoriul Republicii Moldova,
la capitolul VII. Conform acestui capitol procedura de expulzarea a străinilor este
următoare:
„54. Autoritatea competentă pentru străini este responsabilă de executarea măsurii
de expulzare a străinului care a săvîrşit o contravenţie sau o infracţiune pe teritoriul
Republicii Moldova şi în privinţa căruia există o hotărîre judecătorească definitivă.
55. În acest sens, autoritatea competentă pentru străini va emite o decizie prin care
va aduce la cunoştinţa străinului, în limba de stat sau într-o limbă de circulaţie
internaţională pe care o înţelege, hotărîrea instanţei de judecată cu privire la
expulzarea sa de pe teritoriul Republicii Moldova. În cazul în care aceasta nu este
posibil, se va recurge la serviciile unui translator autorizat, fapt care va fi consemnat
în decizie.
56. În termen de 24 de ore, ofiţerul de caz va consemna măsura de expulzare a
străinului în Sistemul informaţional integrat automatizat în domeniul migraţiei şi
azilului şi va aplica restricţiile de rigoare în conformitate cu legislaţia în vigoare.
57. Dacă străinul nu deţine document valabil pentru trecerea frontierei de stat sau
mijloace financiare suficiente, autoritatea competentă pentru străini va solicita
instanţei judecătoreşti ca, pînă la efectuarea expulzării, străinul să fie luat în custodie
publică.
58. Măsura de luare în custodie publică se va realiza în conformitate cu prevederile
legislaţiei în vigoare şi doar în vederea pregătirii procesului de expulzare.

28
 59. Expulzarea se va efectua în mod obligatoriu sub escortă, prin însoţirea
străinului de către personalul specializat al autorităţii competente pentru străini pînă
la punctul de trecere a frontierei de stat a statului vecin, deschis pentru traficul
internaţional, ori pînă în ţara de origine, de tranzit sau de destinaţie.
60. Autoritatea competentă pentru străini nu va admite expulzarea străinului într-un
stat în care există temeri justificate că viaţa îi va fi pusă în pericol ori că va fi supus
unor torturi, tratamente inumane sau degradante, cu excepţia cazurilor în care această
decizie a fost luată pe motive de securitate naţională sau ordine publică.
601. Apatrizii aflaţi legal pe teritoriul Republicii Moldova nu pot fi expulzaţi, cu
excepţia cazului în care există motive de securitate naţională sau de ordine publică.
Măsura expulzării poate fi dispusă numai de instanţa de judecată.
61. Străinul nu va fi expulzat pînă la dispariţia motivelor pe care a fost întemeiată
decizia de expulzare, în cazul în care este bănuit, învinuit sau inculpat într-o cauză
penală, iar procurorul sau instanţa de judecată a dispus obligarea lui de a nu părăsi
teritoriul Republicii Moldova şi nu există nici o încuviinţare de a ieşi din ţară sau a
fost condamnat prin hotărîre judecătorească rămasă definitivă şi are de executat o
pedeapsă privativă de libertate, pedeapsă penală sub formă de amendă sau de muncă
neremunerată în folosul comunităţii.”9

Demolarea construcțiilor neautorizate și defrișarea arborilor și

arbuștilor
Prin construcții neautorizate se subînţelege orice tip de:

- construcţii capitale - construcţii cu destinaţie locatvă sau cu altă destinaţie,

împrejmuiri;
- construcţii uşor demontabile - gherete, tarabe, garaje metalice, copertine,
panouri publicitare, împrejmuiri din lemn sau metal, instalaţii ce blochează
căile de acces, amplasate pe terenuri ce aparţin domeniului public/privat al
statului;
- spaţii publice - amenajate şi executate în lipsa certificatului de urbanism
pentru proiectare, a documentaţiei de proiect şi autorizaţiei de construire.

De asemenea, la categoria construcţii neautorizate se atribuie:

9
 Regulamentului cu privire la procedurile de returnare, expulzare şi readmisie a străinilor de pe teritoriul Republicii
Moldova

29
 - reconstrucţiile, replanificările, intervenţiile în construcţii prin care se modifică
proiectul iniţial sau direcţia de deschidere a uşilor la intrarea în apartamente şi
care blochează căile de evacuare în caz de situaţii excepţionale;
- accesul spre spaţiile de uz comun (subsoluri, cerdacuri, holuri, coridoare,
intrări în bloc, casa scării etc.) din interiorul blocurilor locative sau din alte
imobile aflate în gestiunea municipalităţii.

Demolarea construcțiilor neautorizate şi defrişarea arborilor şi arbuştilor

reprezintă o măsură de siguranță prevăzută de codul contravențional la art.439 6 care
stabilește că:

(1) Demolarea construcțiilor neautorizate se aplică în cazul faptelor prevăzute

la art. 116, 134, 168, 178, 179 şi 226 şi atrage, după caz, remedierea construcțiilor
afectate în urma intervențiilor neautorizate. 
(2) Defrişarea arborilor şi arbuştilor se aplică în cazul contravenției prevăzute
la art. 168.
(3) Demolarea construcțiilor neautorizate şi defrişarea arborilor şi arbuştilor se
dispun de către instanța de judecată şi pot fi aplicate chiar dacă este înlăturată
răspunderea contravențională în temeiul art. 26 sau procesul contravențional a încetat
în temeiul art. 441 alin. (1) lit. f). 
(4) Demolarea construcțiilor neautorizate şi defrişarea arborilor şi arbuştilor se
execută de către contravenient pe cont propriu sau de către autoritățile administrației
publice locale din contul proprietarului.
(5) Modul de demolare a construcțiilor neautorizate şi de defrişare a arborilor şi
arbuştilor se stabileşte de către Guvern. 

Potrivit aliniatului 1 din acest articol, demolarea construcțiilor neautorizate se

aplică în cazul faptelor prevăzute la următoarele articole:

Art.116 - Abaterea neautorizată de la proiectele de organizare a teritoriului sau de

folosință a terenului.

Art.134 – Folosirea neautorizată a terenurilor din fondul forestier și spațiile verzi

pentru defrișare, construcție de clădiri administrative, depozite și alte obiective.

Art.168 –Încălcarea regulilor cu privire la protecția rețelelor de gaze natural sau a

rețelelor termice.

Art.178 – Încălcarea regulilor de construire a caselor cu un nivel în localităţile

rurale şi a căsuţelor de livadă în întovărăşirile pomicole.

30
Art.179 – Construcţii neautorizate şi intervenţiineautorizate la construcţiile
existente.

Art.226 – Încălcarea regulilor de protective a benzii de separație și a regulilor de

folosire a terenurilor din zona de protective.

În cazul comiterii contravențiilor prevăzute de articolele stabilite în art.439(6),

în calitate de agent constator sunt stabilite următoarele organe competente:

1. Ministerul afacerilor interne – art. 226; În cazul contravenției prevăzute de

art.226 în calitate de agent constator este colaboratorul MAI care este în drept să
constate contravenția și să închiei procese-verbale.

2.Organele pentru protecția mediului, organele pentru control geologic și

supravegherea minieră și Agenția „Moldsilva”. - 116, 126 și 134. În cazul
contravențiilor prevăzute de art. 126 și 134 funcția de agent constator îî revine
Agenției „Moldsilva”. În cazul dat potrivit art.405 al.4 „ Sînt în drept să constate
contravenții și să încheie procese-verbale:

a) în cadrul Agenției „Moldsilva” – directorul general, directorii generali adjuncți,

angajații cu atribuții de pază a fondului forestier şi/sau de control privind respectarea
legislației în domeniu;

b) în cadrul întreprinderilor de stat subordonate Agenției „Moldsilva” – directorii,

inginerii-şefi în silvicultură, inginerii pază şi protecție, inginerii fond forestier,
inspectorii Gardă Forestieră, şefii ocolurilor silvice, şefii adjuncți ai ocolurilor silvice,
maiştrii-pădurari.”; În cadrul contravenției prevăzute de art.116, în calitate de agent
constator apare Inspectoratul principal de stat pentru ecologie și adjuncții lui,
inspectorii superiori de stat pentru ecologie și inspectorii de stat pentru ecologie. În
cadrul acestei contravenții agentul constator este în drept să aplice sancțiune.

3. Administrația publică locală- art. 178 și 179. Potrivit art.423 10 al.3

„procesele-verbale cu privire la contravențiile prevăzute la art.178 și 179 se remit
spre examinare în fond instanței de judecată.” Iar potrivit al.4 „ În cazul constatării
contravențiilor prevăzute la art. 178 și 179, agentul constatator este în drept să
dispună sistarea executării lucrărilor de construcție și să solicite instanței de judecată
aplicarea măsurii de siguranță prevăzute la art. 4396.” După cum putem vedea, noile
prevederi ale Codului Contravențional oferă autorităților locale suficientă putere ca să
poată lupta eficient cu marile probleme urbane: construcțiile neautorizate și comerțul
neautorizat. Dacă pînă la intrarea în vigoare a modificărilor din 16.03.2017 în calitate
de agent constator era Inspecția de Stat în Construcții în cazul contravențiilor
31
prevăzute la art.178 și 179, acum ca agent constator este și administrația publică
locală care poate dispune sistarea lucrărilor de construcție și demolarea construcțiilor
respective.

4. Organele supravegherii de stat în domeniul energetic - art. 168. Potrivit

art.4111 al.2 lit.b Sînt în drept să constate contravenții şi să încheie procese-verbale
„ şeful și șeful adjunct al Inspectoratului Principal de Stat pentru Supraveghere
Tehnică a Obiectelor Industriale Periculoase, inspectorii abilitați cu funcții de control,
pentru contravențiile prevăzute la art. 1631 alin. (2), art. 166–168.” Și în conformitate
cu al.3 din acest articol, procesele-verbale întocmite sunt remise spre examinare în
fond instanței de judecată competentă.

Potrivit al.2, aplicarea măsurii de siguranță și anume defrişarea arborilor şi

arbuştilor se aplică în cadrul contravenției prevăzute la art.168 care la rîndul său
stabilește că „Încălcarea regulilor cu privire la protecția rețelelor de gaze naturale sau
a rețelelor termice, care are ca efect reducerea fiabilității furnizării de gaze natural
sau a energiei termice și/sau prin care sînt puse în pericol persoanle, bunurile ori
mediul.”

Conform al.3, instanța de judecată poate aplica măsura dată chiar dacă în
privința contravenientului a fost aplicată înlăturarea răspunderii contravenționale sau
chiar și în cazul temeiului de încetare a procesului contravențional. Confiscarea
specială se aplică în cazul dat numai dacă nu a fost identificat făptuitorul și termenul
prescripției tragerii la răspunderea contravențională a expirat.

Potrivit al.4, contravenientul este obligat să suporte cheltuielile care sunt

folosite pentru demolarea contrucțiilor neautorizate și defrișarea arborilor și
arbuștilor, iar în cazul în care contravenientul nu execută aceste acțiuni, administrația
publică locală poate să execute acțiunea de demolare cheltuielile fiind suportate de
către contravenient.

Conform al.5, Guvernul stabilește modul de demolare al construcțiilor

neautorizate și de defrișare al arborilor și arbuștilor.

Confiscarea specială ca măsură de siguranță.

32
 Măsura de siguranţă a confiscării speciale “specială constă în trecerea forţată şi
gratuită în proprietatea statului a bunurilor indicate la alin.(2). În cazul în care aceste
bunuri nu mai există, nu pot fi găsite sau nu pot fi recuperate, se confiscă
contravaloarea acestora.”, a căror deţinere, datorită naturii lor sau ținând seama de
legătura cu fapta săvârșită, prezintă pericolul că pe viitor vor fi comise noi fapte
prevăzute de codul contravențional sau au proprietar sau posesor legal. Această
prevedere este stabilită de art.4397 al.1. Potrivit acestui aliniat confiscarea specială
este o măsură de siguranţă de drept contravenţional cu caracter patrimonial care
constă în trecerea în patrimonial statului, a proprietarului sua posesorului legal a unor
bunuri sau valori care au servit la săvîrşirea contravenţiei sau au rezultat din
săvîrşirea acesteia, ori deţinute contrar regimului stabilit de legislaţie. În cazul în care
aceste bunuri nu mai există, statul este în drept să confişte alte bunuri din patrimonial
contravenientului care să fie de aceeaşi valoare cu bunurile ce nu mai există.

Deci, cauza stării de pericol în cazul privind aplicarea confiscării speciale

decurge din faptul deţinerii anumitor lucruri care au legătură cu săvârșirea
contravenției prevăzute de cod contravențional.

Datorită faptului că măsura confiscării speciale este una de periculozitate

obiectivă, aceasta obligă luarea ei și faţă de alte persoane decât cele ce au săvîrșit o
contravenție. Este vorba de persoanele care, fără a fi contravenienți, pot fi obligate să
restituie lucrurile confiscabile.

Având incidenţă obiectivă, măsura de siguranţă a confiscării speciale se aduce

la îndeplinire și se realizează momentan; de aceea, spre deosebire de celelalte măsuri
de siguranţă, în cazul confiscării speciale, nu există o problemă privind durata,
determinată sau nedeterminată, a măsurii.

De menţionat că pot fi supuse confiscării nu doar bunurile indicate în art.4397

al.2, ci și contravaloarea acestora în cazul în care ele nu mai există, adică atunci când
ele nu sunt localizate, deţinătorul lor nu este cunoscut, lucrurile au fost deteriorate sau
a fost schimbată destinaţia lor, astfel încât ele nu mai pot fi folosite de proprietar.

Aliniatul 2 al acestui articol prevede următoarele bunuri care pot fi supuse

confiscării special şi anume: „Sînt supuse confiscării speciale bunurile”:

a) utilizate sau destinate pentru săvîrşirea unei contravenţii;” În acest caz lucrurile
trebuie să fie destinate sau folosite anu-me pentru comiterea unei contravenți. În
această categorie intră lucrurile care au fost folosite de fapt în timpul săvârșirii
infracţiunii (în calitate de in-strument sau de mijloc) sau au avut o asemenea
destinaţie, dar în realitate nu a apărut necesitatea întrebuinţării lor la comiterea

33
contravenției. Sunt destinate săvârșirii contravenției și bunurile care au fost produse
sau adaptate special pentru comiterea ori facilitarea acesteia. În cazul de faţă se cere
ca bunurile să fie ale contravenientului, pentru a putea fi confiscate, deoarece anume
în mâinile lui acestea, aparent nepericuloase, devin o sursă de pericol. Dacă însă
lucrul aparţine unei alte persoane, care nu are nici o legătură cu contravenția, atunci
acesta nu urmează a fi confiscat deoarece el nu devine o sursă de pericol în mâinile
ei.

„b) rezultate din săvîrşirea contravenţiei, precum şi orice venituri generate de aceste
bunuri;” Legea cere ca fapta din care rezultă lucrurile să fie prevăzută de Codul
contravențional și nu contează dacă contravenientul a fost eliberat de răspundere
contravențională. În această categorie intră bunurile care au fost produse prin fapta
contravențională, adică în urma înfăptuirii laturii obiective a componenţei de
contravenție.

„c) date pentru a determina săvîrşirea unei contravenţii sau pentru a-l răsplăti pe
contravenient;” Prin bunuri destinate a determina săvârșirea unei contravenții se au
în vedere lucrurile care au o valoare economică și care, fiind transmise înainte de
contravenție, sunt destinate să instige persoana să comită o contravenție. Lucrurile
destinate a-l răsplăti pe contravenient sunt bani sau alte valori materiale transmise
contravenientului în calitate de remuneraţie pentru contravenția comisă; Confiscarea
lucrurilor deţinute contrar dispoziţiilor legale urmează a fi aplicată oricând, indiferent
de rezultatul procesului contravențional, de faptul dacă persoana este sancționată sau
achitată. Dat fiind caracterul periculos al acestor lucruri sau caracterul ilicit al
deţinerii, lucrurile sunt supuse confiscării indiferent dacă aparțin făptuitorului sau
altei persoane, chiar dacă aceasta este străină de fapta săvârșită.

„d) deţinute contrar regimului stabilit de legislaţie şi depistate pe parcursul

desfăşurării procesului contravenţional;” În această categorie sunt incluse lucrurile
periculoase prin natura lor, uneori însăși deţinerea lor constituind o contravenție.

„e) convertite sau transformate, parţial sau integral, din bunurile rezultate din
contravenţii sau din veniturile generate de aceste bunuri;” În această categorie sunt
incluse lucrurile care au fost dobîndite în urma realizării bunurilor rezultate din
contravenții sau care în urma tranformării parțiale sau integrale a lor au avut efect
asupra altor bunuri care au dus la dobîndirea unui venit.

Din acest aliniat reese faptul că pentru a aplica confiscarea specială, este
necesar a constata că:

34
a) Contravenientul a utilizat obiecte, lucruri pentru săvîrşirea contravenţiei care
aparţin lui.

b) Contravenientul a săvîrşit o contravenţie prevăzută de codul contravenţional.

c) Contravenientul a dobîndit produse prin contravenţie, realizînd latura obiectivă a

contravenţiei. În acest caz pot fi confiscate bunurile dobîndite în urma activităţii ce
constituie o contravenţie.

Conform al. (3) „ Confiscarea specială se aplică de către instanța de judecată

la demersul agentului constatator.” Potrivit acestui aliniat stabilim că autoritatea
competentă de aplicarea acestei măsuri de siguranță este instanța de judecată la
demersul agentului constator, însă aici există o excepție și anume că în cazul
contraveției prevăzute la art.79 al.3, art.287 reprezentantul Serviciului Vamal este în
drept de să aplice confiscarea specială, aceastafiind prevăzut la al.4 din acest articol.
Potrivit al.5 „Până la pronunțarea hotărârii cu privire la confiscarea specială, agentul
constatator dispune restituirea către proprietar sau către posesorul legal al bunurilor
uşor alterabile, în acest caz confiscându-se contravaloarea lor.” Astfel, proprietarul
sau posesorul legal dobîndește în mod legal contravaloarea bunurilor ușor alterabile
pîna la pronunțarea hotărîrii cu privire la confiscarea specială.

Potrivit al.6 „Dacă bunurile rezultate din săvârșirea contravenției şi veniturile

de la aceste bunuri au fost comasate cu bunurile dobândite legal, se confiscă acea
parte din bunuri sau contravaloarea acestora care corespunde valorii bunurilor
rezultate din săvârșirea contravenției şi a veniturilor de la aceste bunuri.” În acest
caz este prevăzut faptul că statul pretinde numai la bunurile dobîndite illegal și în
nicidecum la cele dobîndite pe cale legală, astfel respectîndu-se drepturile și
libertățile omului.

Potrivit al.7 „Dacă bunurile indicate la alin. (2) lit. a) și b) din art. 439 7 din
Cod aparțin sau au fost transferate oneros unei persoane care nu știa și nici nu
trebuia să știe despre scopul utilizării sau originea bunurilor, se confiscă
contravaloarea acestora. Dacă bunurile respective au fost transferate cu titlu gratuit
unei persoane care nu știa și nici nu trebuia să știe despre scopul utilizării sau
originea acestora, bunurile se confiscă.” Astfel în alineatul dat stabilim că
persoanele care au procurat bunurile de la contravenient fără a cunoaște că ele au fost
dobîndite illegal, persoana dată nu poate fi lipsită de aceste bunuri pentru că în cazul
dat s-ar încălca dreptul de proprietate și astfel în cazul dat se confiscă contravaloarea
acestora de la contravenient.În cazul în care persoana știa despre dobîndirea ilegală a
35
acestor bunuri, ele sunt supuse confiscării special. Iar în cazul în care acestea au fost
dobîndite cu titlu oneros fără ca persoana să cunoască că ele au fost dobîndite illegal,
aceste bunuri sunt confiscate.

Potrivit al.8 „Confiscarea specială se poate aplica chiar dacă făptuitorul este
eliberat de răspundere contravențională.” În acest caz bunurile sunt întoarse
propietarului sau posesorului legal pentru ca să nu le fie încălcate drepturile legale.
Eliberarea de răspundere contravențională nu are ca efect și dobîndirea dreptului legal
asupra bunului dobîndit ilegal.

Potrivit al.9 „Confiscarea specială nu se aplică în cazul contravențiilor

săvârșite prin intermediul unui organ de presă sau al oricărui alt mijloc de
informare în masă.”

Bibliografie:

1. Legea nr. 200 din 16 iulie 2010 privind regimul străinilor în Republica Moldova

2. http//dexonline.ro

3. Drept contravențional. Guțuleac

4. Aspecte comparative cu legislația altor țări

__________________Cornel BÎCU____________________
36
 Procedura prin care este angajata raspunderea contraventionala a unei persoane
prezinta particularitati semnificative de la un sistem juridic la altul. Probabil materia
contraventionala reprezinta domeniul in care intalnim cele mai eterogene
reglementari.

In urma mutatiilor legislative realizate in a doua jumatate a secolului trecut

intalnim practic trei sisteme cu privire la procedura aplicabila contraventiilor. Primul
sistem este caracterizat de faptul ca angajarea raspunderii contraventionale are loc
intotdeauna in conditiile reglementate de procedura penala, exemplificat in Franta. Al
doilea sistem, adoptat de statele din Estul Europei, presupune ca procedura
contraventionala sa fie reglementata prin coduri contraventionale sau prin legi cadru,
procedura de tragere la raspundere a persoanei care comite o contraventie fiind o
procedura extrapenala. Al treilea sistem reprezinta un amestec al primelor doua.
Unele contraventii sunt reglementate de Codul Penal, iar sanctionarea
contravenientilor se face conform procedurii penale, iar alte contraventii sunt
constatate si sanctionate dupa o procedura speciala, care se completeaza cu
dispozitiile Codului de Procedura Civila.

Republica Moldova a adoptat Codul cu privire la contraventiile administrative

la 29 martie 1985, acesta fiind o reproducere fidela a legislatiei sovietice, fiind
adoptat in urma Legii federale a U.R.S.S. „Cu privire la bazele legislatiei
administrative” intrata in vigoare la 1 martie 1981. Conform articolului 209 al acestui
cod, instantele judecatoresti examineaza toate cazurile cu privire la contraventiile
administrative, cu exceptia celor atribuite prin lege unor organe administrative.

In esenta, dupa desfasurarea fazei de constatare a cazului contraventional ce

consta din acte specifice unei faze de urmarire penala, organul constatator intocmeste
procesul-verbal cu privire la contraventia administrativa, pe care il prezinta persoanei
investite cu dreptul de trimitere spre examinare. Aceasta persoana, in situatia in care
considera ca se impune acest lucru, trimite materialele organului competent sa
examineze cazul contraventional, care, in majoritatea cazurilor, este judecatoria in
circumscriptia careia a fost savarsita contraventia.

Procedura judiciara debuteaza cu citirea procesului-verbal cu privire la

contraventie si continua cu administrarea probatiunii. Partile pot solicita
administrarea si a unor mijloace de proba care nu au fost examinate in faza de
constatare a cazului contraventional. Instanta poate aplica o sanctiune administrativa,
poate clasa cazul cand nu sunt intrunite conditiile angajarii raspunderii
contraventionale sau poate trimite materiale organului care a intocmit procesul

37
verbal. Impotriva deciziei pronuntata de judecatorie sau de alt organ administrativ,
partile pot formula recurs in termen de 10 zile de la pronuntare.

Pentru a nu se incarca in mod inutil rolul instantelor, conform articolului 244

din Cod, procesul-verbal nu se mai incheie si orice urmarire inceteaza, in situatia in
care sanctiunea aplicata de agentul constatator este avertismentul sau amenda ce nu
depaseste un salariu minim pe economie. Totusi, procesul-verbal se incheie daca
persoana sanctionata contesta savarsirea contraventiei.

In Franta, chiar daca se recunoaste posibilitatea unor organe administrative sa

stabileasca contraventii prin acte administrative normative, angajarea raspunderii
juridice a persoanei care a savarsit o contraventie are loc intotdeauna in conditiile
Codului de Procedura Penala. Astfel, toate contraventiile, cu exceptia celor din clasa
a 5-a savarsite de minori si contraventiile referitoare la legislatia muncii sunt judecate
de catre o instanta specializata – Tribunalul de Politie, dupa o procedura speciala,
prevazuta in articolele 521 – 549 din Codul de Procedura Penala francez. Procedura
speciala de sanctionare a contraventiilor nu poate fi aplicata in situatia in care partea
vatamata citeaza direct contravenientul in fata Tribunalului de Politie. Codul prevede
o competenta alternativa, fiind competent atat tribunalul de politie de la locul
savarsirii contraventiei, cat si cel de la domiciliul contravenientului.

Prima faza a procedurii este necontradictorie. Pe baza documentelor prezentate

de Ministerul Public, fara citarea contravenientului, judecatorul poate emite o
ordonanta penala prin care, in masura in care apreciaza ca probele prezentate sunt
suficiente, aplica o amenda persoanei care a savarsit contraventia. In ipoteza in care
considera ca probele prezentate nu sunt suficiente, restituie dosarul procurorului,
urmand a statua asupra vinovatiei persoanei pe calea procedurii ordinare.

Daca Ministerul Public nu face opozitie, ordonanta penala, care trebuie

motivata, este comunicata contravenientului, care, in termen de 30 de zile, poate sa
faca contestatie impotriva ordonantei. Daca nu se face contestatie sau isi retrage
contestatia pana la deschiderea dezbaterilor, ordonanta dobandeste autoritate de lucru
judecat. Totusi ea nu are autoritate de lucru judecat in ceea ce priveste actiunea civila
de reparare a eventualelor daune produse prin savarsirea contraventiei. Acest lucru
este pe deplin explicabil prin faptul ca, fiind emisa in urma unei proceduri
necontradictorii, ordonanta nu-i poate fi opusa persoanei vatamate.

Procedura de judecare a contestatiei este reglementata de articolele 534 – 543

din Codul de Procedura Penala. Persoana vatamata se poate constitui parte civila.
Contraventiile sunt dovedite fie cu procese – verbale sau rapoarte, fie cu martori in
lipsa de rapoarte sau procese verbale.
38
 Instanta poate fie sa-l condamne pe contravenient statuand si asupra actiunii
civile, fie sa-l absolve pe acesta de raspundere, daca apreciaza ca fapta nu constituie
infractiune conform legii penale, ca fapta nu a fost probata sau ca nu este imputabila
contravenientului, restituind acestuia cheltuielile urmaririi. In majoritatea situatiilor
toate partile pot formula apel.

Daca instanta apreciaza ca a fost comisa o crima sau un delict trimite dosarul
Ministerului Public pentru a se proceda conform normelor legale incidente.

De la aceasta procedura exista si exceptii: in cazul anumitor contraventii nu

este necesara emiterea unei ordonante penale, contravenientului aplicandu-i-se o
amenda care poate fi achitata direct agentului constatator. In materia contraventiilor
cu privire la transportul pe calea ferata exista prevederi care permit ca raportul penal
dintre stat si contravenient sa poata fi stins printr-o tranzactie.

In Italia, pana in anul 1981, toate contraventiile erau considerate fapte penale,
reprezentand al doilea grad al ilicitului penal, dupa delict. Prin legea nr. 689/1981
majoritatea contraventiilor prevazute in Codul Penal au fost depenalizate, aceasta
lege cuprinzand si reglementarea procedurii de constatare si sanctionare a acestor
fapte.

Practic, in Italia exista doua tipuri de contraventii: contraventiile prevazute in

legislatia penala (Codul Penal si legi penale speciale) care sunt supuse procedurii
penale si contraventiile depenalizate care sunt sanctionate dupa o procedura speciala,
cuprinsa in Legea nr. 681/1981.

Legea italiana da posibilitatea constatarii contraventiilor de catre organe

administrative printr-un inscris denumit proces-verbal, care trebuie sa contina
anumite elemente prevazute de lege. In lipsa unei stipulatii contrare, agentul
constatator este competent sa aplice si sanctiunea prin procesul verbal. Impotriva
masurilor dispuse prin procesul-verbal, persoana prezenta este obligata sa formuleze
imediat contestatie. Daca cel in drept sa formuleze contestatie nu este prezent poate
face plangere in termen de 90 de zile de la comunicare, daca locuieste in Italia sau in
termen de 360 de zile daca are resedinta in Italia. Persoana sanctionata are
posibilitatea ca, in termen de 60 de zile de la comunicarea procesului-verbal, sa
efectueze „o plata in masura redusa”, respectiv sa evite tragerea la raspundere
contraventionala prin achitarea unei sume de bani corespunzatoare dublului
minimului special, fie a unei treimi din maximul special al sanctiunii amenzii, in
functie de care prevedere ii este mai favorabila in speta.

39
 Conform articolului 22 al Legii nr. 681/1981, impotriva ordonantei prin care se
stabileste amenda sau masura confiscarii se poate face opozitie, in termen de 30 de
zile, la instanta in circumscriptia careia s-a savarsit contraventia. Formularea
opozitiei nu conduce la suspendarea de drept a efectelor ordonantei, doar judecatorul
putand dispune aceasta suspendare, in cazuri temeinic justificate. In sistemul italian,
judecatorul este chemat sa se pronunte asupra raspunderii contraventionale, doar in
ipoteza in care contravenientul nu accepta sa efectueze plata in masura redusa. In
cazul majoritatii contraventiilor este competent judecatorul de pace, cu exceptia
anumitor materii date expres in competenta tribunalelor. Tribunalul este competent
cand amenda depaseste suma de 15.493 de Euro.

Sarcina probei apartine autoritatii, iar dispozitiile legii speciale se completeaza

cu normele Codului de Procedura Civila. Judecatorul are prerogative extinse, putand
mentine, modifica sau anula ordonanta. Sentinta pronuntata nu este supusa apelului,
ci doar recursului in casatie.

In Ungaria, procedura contraventionala este reglementata de Codul

Contraventional, respectiv Legea nr. LXIX/1999. conform acestei legi, contraventiile
sunt constatate de organe administrative pe baza reclamatiei unei persoane sau a
sesizarii din oficiu a agentului constatator. Inainte de a incheia procesul-verbal de
sanctionare contraventionala, autoritatea trebuie sa audieze eventualul reclamant,
precum si martorii. Daca nu se poate stabili vinovatia contravenientului nu se mai
incheie procesul – verbal. Impotriva procesului-verbal se poate formula plangere in
termen de 8 zile. Legea maghiara consacra o competenta teritoriala alternativa,
putand fi competente mai multe instante.

Conform articolului 52 din lege, contravenientul nu este obligat sa-si probeze

nevinovatia. Orice fel de mijloace de proba sunt admise, instanta putand administra si
probe care nu au fost administrate in procedura administrativa, prealabila incheierii
procesului-verbal. Hotararea se pronunta in cel mult 30 de zile, fiind irevocabila.

In dreptul comunitar, aplicarea unor sanctiuni pecuniare pentru nerespectarea

unor regulamente este de competenta Comisiei, care este obligata, in prealabil, sa
procedeze la ascultarea partilor si a tertilor. Aceste decizii sunt executorii, iar Curtea
poate dispune suspendarea executarii deciziei doar in anumite conditii.

Decizia Comisiei de aplicare a sanctiunii pecuniare poate fi atacata in temeiul

articolului 229 din Tratatul CEE si a regulamentelor care reglementeaza astfel de
sanctiuni in fata Curtii de Justitie. Instanta comunitara poate sa dispuna nu numai
anularea actului atacat ci si reformarea acestuia, in sensul maririi sau micsorarii
sanctiunii aplicate.
40
Bibliografie :

1. Juris Classeur, Procedure pénale, Tribunal de Police.

2. Codul penal italian din 1930 a mentinut sistemul bipartit delicte – contraventii,
introdus de Codul penal din 1889 – Giuseppe Santaniello, Manuale di diritto
penale.
3. Mircea Ursuta, op. cit., p. 26.
4. Sergiu Furdui, Dreptul Contraventional.
5. Gyula Fabian, Drept institutional comunitar.
6. Mihaela Patraus, Drept comunitar.

CONCLUZIE
________________Ecaterina BORODIN__________________

41
 În urma studierii subiectului pe care mi le-am propus „Procesul contravențional:
măsurile procesuale de constrângere și măsurile de siguranță”, am avut drept
sarcină să analizăm mai multe acte legislative, cât și doctrina națională și cea străină
pentru am intra în esența și specificul acestora în dreptul contravențional.

Întrucât, dreptul contravențional se consideră ca unul nou apărut, am observant

diverse tangențe ale acestuia și cu alte ramuri drept precum: dreptul penal,
administrativ, comunitar etc. fapt ce duce la idea că acesta are la baza ca obiectului de
reglementare relațiile de apărare socială din diverse domenii ale dreptului, sub
aspectul prevenirii și combaterii contravențiilor.

Dacă e să ne referim în special la măsurile procesuale de constrîngere, acestea

asigură desfăşurarea normală a procesului penal, deşi prin lege în sistemul măsurilor
procesuale de constrîngere sunt incluse diverse categorii ale acestora, avînd fiecare
un scop distinct, dar toate contribuind la excluderea unor inconveniente procesuale
determinate de comportamentul subiecţilor în procesul penal.

Este important de menționat că odată ce nu se întreprind măsuri, persoana în a

cărei privință a fost pornit procesul constravențional sau făptuitorul lăsat în libertate
ar putea săvîrşi în continuare alte contravenții, care ar îngreuna stabilirea adevărului.
Prin urmare, toate măsurile procesuale de constrîngere sunt instituite pentru a asigura
comportamentul contravenientului conform cerinţelor legii procesual
contravenționale, iar unele măsuri pot fi aplicate în acelaşi scop şi altor participanţi în
condiţiile prevăzute expres de lege.

Totodată, am a ajuns la concluzia că tendinţa de creştere şi escaladare a

fenomenului contravențional, a riscurilor şi ameninţărilor la adresa ordinii şi
siguranţei publice, este prezentă şi va rămâne bine conturată şi în viitor, deoarece
aceste fenomene nu pot fi niciodată eliminate, ci doar limitate. De aceea, gândite şi
prezentate - din motive obiective - ca sinteză a principalelor elemente caracteristice a
celor două măsuri preventive, instituţiile subiect al prezentei lucrări vor fi, cu
certitudine, analizate şi dezvoltate în viitor de doctrină, urmând ca practica judiciară
să desăvârşească opera de înţelegere şi aplicabilitate a acestora.

42
 BIBLIOGRAFIE
______________________________________________
DOCTRINĂ

1. Victor Mocanu, Valeriu Munteanu Note de curs Drept Contravențional,

Chișinău, 2013;
2. Victor Guțuleac, Tratat de drept contravențional, Chișinău 2009;
3. http//dexonline.ro
4. Juris Classeur, Procedure pénale, Tribunal de Police;
5. Mircea Ursuta, op. cit., p. 26;
6. Sergiu Furdui, Dreptul Contraventional;
7. Gyula Fabian, Drept institutional comunitar;
8. Mihaela Patraus, Drept comunitar;

CADRUL NORMATIV

1. Codul cu privire la contravențiile administrative al RM din 1985, art.246;

2. Codul Contravențional al Republicii Moldova;
3. Regulamentului cu privire la procedurile de returnare, expulzare şi readmisie a
străinilor de pe teritoriul Republicii Moldova;
4. Legea nr. 200 din 16 iulie 2010 privind regimul străinilor în Republica
Moldova;
5. Codul penal italian din 1930 a mentinut sistemul bipartit delicte – contraventii,
introdus de Codul penal din 1889 – Giuseppe Santaniello, Manuale di diritto
penale.

43