Sunteți pe pagina 1din 8

Universitatea Oradea, Facultatea de Stiinte Juridice, Specializarea Drept, an 2010-2011

REFERAT

Profesor coordonator: Lect. Univ. Gavril Olar

Student: Puşcaş Gabriel-Sebastian

Anul IV, Grupa 5

1
Universitatea Oradea, Facultatea de Stiinte Juridice, Specializarea Drept, an 2010-2011

Contractul de distribuție
selectivă

2
Universitatea Oradea, Facultatea de Stiinte Juridice, Specializarea Drept, an 2010-2011
Introducere
Distribuţia este o activitate comercială organizată şi complexă, care presupune
funcţionarea în temeiul unor dispoziţii legale şi al unor uzanţe comerciale.
Astfel în ţările cu economie de piaţă dezvoltată, distribuţia mărfurilor şi serviciilor se
prezintă ca un sistem modern de organizare a comercializării acestora, sub forma
distribuţiei comerciale.
În plan juridic, distribuţia se concretizează în raporturile juridice dintre producător şi
distribuitor, dintre distribuitori şi dintre distribuitor şi consumatori.
Distribuţia se realizează în cele mai multe cazuri sub forma unor reţele de
distribuitori, care contractează cu furnizorul sau iniţiatorul reţelei. Reţeaua reprezintă
aceea creaţie economico-politică a iniţiatorului, a cărui voinţa este în acord cu voinţele
tuturor distribuitorilor integraţi, ceea ce presupune convergenţa intereselor celor
implicaţi. Reţelele de distribuţie s-au dezvoltat considerabil din momentul în care
comercianţii au înţeles că este mai important procesul de vânzare decât cel de
producţie.
Integrare comercială este un fenomen care cunoaşte noi dimensiuni datorită
tendinţei de generalizare a distribuţiei în reţea; limitată iniţial la produse de lux sau de
înaltă tehnologie, precum domeniul cinematografic, astăzi distribuţia în reţea priveşte
toate sectoarele activităţii comerciale, cum ar fi, de exemplu, industria automobilelor
sau a produselor de uz casnic.
Conceptul de distribuţie în sens juridic care nu este însă clar determinat nici în
legislaţie, nici în doctrină. Orientarea jurisprudenţei franceze este de a analiza
liceitatea reţelei de distribuţie în funcţie de caracterul licit sau ilicit al contractelor
încheiate între furnizor şi distribuitori.
În ceea ce priveşte înţelegerile verticale, Regulamentul Consiliului Concurenţei din
24.05.2002 arată că acestea reprezintă orice acord sau practică concertată convenită
între doi sau mai mulţi agenţi economici – fiecare operând, în scopul îndeplinirii
acordului respectiv, la niveluri diferite ale lanţului de producţie-distribuţie – referitoare
la condiţiile în care părţile pot cumpăra, vinde sau revinde anumite produse ori servicii.
În această categorie se includ şi acorduri de genul distribuţiei exclusive, distribuţiei
selective, francizei. Se porneşte de la prezumţia că atunci când furnizorul deţine pe o
piaţă relevantă o cotă care nu depăşeşte 30%, înţelegerile verticale care nu conţin
restricţii cu efecte anticoncurenţiale (cum ar fi impunerea preţului minim şi maxim de
vânzare de către furnizor, obligaţia de neconcurenţă pe durată nedeterminată sau pe o
durată mai mare de 5 ani, obligaţia directă sau indirectă impusă distribuitorilor selectivi
să nu vândă produsele unor anumiţi furnizori concurenţi) pot avea efecte benefice,
precum ameliorarea producţiei şi distribuţiei. În cazul unei cote mai mari de 30%, se
consideră în general că avantajele nu pot compensa efectul anticoncurential.1

Contractul de distribuţie selectivă: noţiune, reglementare, condiţii


În legislaţia romană contractul de distribuţie selectivă cunoaşte doar o reglementare
de principiu în regulamentul privind aplicarea art. 5 alin. (2) din Legea concurenţei nr.
21/1996 în cazul înţelegerilor verticale, publicat în M. Of. nr. 374 din 29 aprilie 2004 în
care se defineşte sistemul de distribuţie selectivă.
Contract de distribuţie selectivă a fost definit printr-o decizie a Curţii de Casaţie a

1
Contractul-cadru de distributie comerciala, Serban Diaconescu, Editura Universul juridic, Bucuresti, 2010, pag.
267
3
Universitatea Oradea, Facultatea de Stiinte Juridice, Specializarea Drept, an 2010-2011
Franţei (FCA 03 noiembrie 1982, Bull CRAM nr 258, Nina Ricci).
“Contractul de distribuţie selectivă este acordul de voinţă prin care un furnizor se
obligă să aprovizioneze într-un teritoriu determinat, unul sau mai mulţi distribuitori, pe
care îi alege după criterii obiective, cu caracter calitativ, fără discriminări sau limitări
cantitative nejustificate şi prin care distribuitorul este autorizat să vândă alte produse
concurente.”
Contractul de distribuţie selectivă reprezintă acea înţelegere verticală prin care
furnizorul vinde produsele sau serviciile numai unor distribuitori selecţionaţi după
anumite criterii, aceştia obligându-se să nu vândă anumite produse altor distribuitori
neautorizaţi. Astfel distribuitorul selecţionat nu este ţinut de o exclusivitate de
aprovizionare şi poate vinde acele produse cu privire la care nu există o clauză
expresă de interzicere a comercializării în contractul încheiat cu furnizorul.
Producătorul îşi poate alege astfel distribuitorii astfel încât să menţină renumele
mărcii sale, iar distribuţia să se realizeze în cele mai bune condiţii, distribuitorii
nebeneficiind de vreo formă de exclusivitate. Distribuţia selectivă priveşte în principal
produse de lux, de prestigiu sau de marcă, cum sunt parfumurile sau produsele de
înaltă tehnologie sau cele care prezintă un anumit grad de originalitate. Precum la
distribuţia exclusivă, dar într-o proporţie mai redusă, acest tip de contract poate aduce
atingere liberei concurenţe, pentru că limitează numărul de vânzătorii şi nu favorizează
reducerea preţului.2.
Ceea ce ne interesează în mod deosebit este dacă acest fel de contracte sunt sau nu
licite. În primul rând, anterior încheierii contractului de distribuţie selectivă ne priveşte
modul de alegere a distribuitorilor.
Furnizorul cere ca distribuitorul potenţial să întrunească anumite calităţi; ca vadul
său comercial să fie adecvat; ca personalul său să fie competent şi flexibil faţă de
exigenţele consumatorilor. Asemenea criterii “obiective cu caracter cantitativ” pot
suferi modificări, în funcţie de evoluţia pieţei, a gusturilor şi nevoilor consumatorilor.
Este importantă natura produselor. Trebuie ca proprietăţile produselor să impună,
pentru păstrarea calităţii şi asigurarea bunei folosiri de către consumatori, un
asemenea sistem, pentru ca anumite produse nu pot fi comercializate decât în localuri
comerciale adecvate, cu personal specializat. Este cazul, de exemplu, produselor de
înaltă tehnologie, precum produsele audiovizuale, încălţămintea sport de marcă,
produselor de lux de artă aplicată, precum porţelanuri, cristaluri sau al parfumurilor şi
cosmeticelor renumite.
Contează şi modul în care se prezintă locul de desfacere, calificarea personalului;
jurisprudenţă a apreciat însă că nu contează personalitatea distribuitorului 3 , iar
Consiliul Concurenţei din Franţa a arătat că este nejustificată “calitatea de farmacist
cerută de fabricanţii de produse cosmetice pentru distribuţia acestor bunuri” 4 .
Jurisprudenţa franceză, conformându-se soluţiilor Curţii de Justiţie a Comunităţilor
Europene, subordonează validitatea contractelor de distribuţie selectivă următoarelor
condiţii:
 Selecţionarea distribuitorilor să se realizeze după criterii obiective şi fără
discriminare. Întrucât distribuţia selectivă trebuie să conducă la îmbunătăţirea
calităţii şi la stimularea concurenţei, sunt asemenea criterii, de exemplu,
calificarea profesională a distribuitorului şi a personalului său, calitatea

2
Contractele comerciale speciale, – Autori – Lect. univ. dr. Adrian Tutuianu, Conf. univ. dr. Livia Mocanu, Lect.
univ. dr. Rada Postolache, Lect. univ. dr. Smaranda Brebeanu, Asist. univ. Emilian Bulea, coordonata de Conf.
univ. dr. Gheorghe Gheorghiu,Editura Lumina Lex ,Bucuresti , pag. 90.
3
Cour de Paris, 11.02.1987, D., 1987, IR, 64
4
Decizia 87-D 15
4
Universitatea Oradea, Facultatea de Stiinte Juridice, Specializarea Drept, an 2010-2011
instalaţiilor acestuia, etc. Procedura de selecţionare nu trebuie să dea loc
arbitrariului şi discriminării. Ea trebuie să permită fiecărui candidat să cunoască
motivele obiective şi calitative ale refuzului.
 Distribuţia selectivă licită respectă principiile dreptului concurenţei.
În acest sens, furnizorul nu poate impune preţul de vânzare sau restricţii cantitative
nejustificate. De asemenea, clauzele care stabilesc un numerus clausus sunt în
principiu anticoncurenţiale, pentru că restrâng concurenţa între revanzatorii de aceeaşi
calitate. În mod excepţional însă, ele pot fi acceptate, pentru raţiuni cum ar fi caracterul
restrâns al pieţei, limitarea capacităţilor de producţie, necesitatea unei cooperări cât
mai strânse între producător şi revanzatori.
Sunt permise şi clauzele care interzic vânzarea activă a unui produs nou al
furnizorului în zona de exclusivitate a unui distribuitor, zona în care produsul nu a fost
încă lansat. Aceste clauze se justifică prin necesitatea ca fabricantul să-şi conducă
liber activitatea, limitând comercializarea unui produs nou la un anumit teritoriu, pentru
a decide în funcţie de rezultatele obţinute strategia sa ulterioară.
Important de reţinut este ca sarcina probei revine furnizorului. El trebuie să
dovedească liceitatea sistemului său de distribuţie selectivă, în raport de toate
contractele încheiate cu distribuitorii şi respectarea dreptului concurenţei ori de câte ori
refuză să contracteze cu un potenţial distribuitor.
Un contract de distribuţie selectivă care îndeplineşte cerinţele impuse de dreptul
concurenţei poate să justifice un refuz de a vinde unui terţ faţă de reţea.
Principiul distribuţiei selective nu autorizează însă furnizorul să acţioneze în
concurenţă neloială împotriva unui terţ faţă de reţea, care comercializează produsele
obţinute pe căi paralele, cât timp nu există fraudă din partea terţului (de exemplu,
acesta a achiziţionat produsele de la un importator căruia fabricantul nu putea refuza
să-i vândă). Terţul răspunde însă în ipoteza în care a obţinut produsele de la un
distribuitor selectiv, în urma încălcării de către acesta a contractului de distribuţie (fraus
omnia corrumpit), precum şi în cazurile în care revânzarea a avut drept consecinţă
degradarea imaginii produsului.
O altă problemă care a apărut în jurisprudenţa CJCE5 a fost dacă “etanşeitatea”
reţelei de distribuţie selectivă este o condiţie de validitate a acesteia în dreptul
european. Conceptul de etanşeitate sau impermeabilitate a fost dezvoltat în dreptul
german şi se referă la interdicţia de revânzare n afara reţelei impusă distribuitorilor şi la
limitarea garanţiei oferite la produsele comercializate de distribuitorii integraţi.6
Curtea a arătat că în dreptul european validitatea reţelei de distribuite selectivă în
cadrul pieţei comune nu poate să depindă de capacitatea fabricantului de a asigura
etanşeitatea reţelei sale, pentru ca legislaţiile naţionale din anumite teritorii pot să
împiedice atingerea acestui obiectiv, concluzionând că impermeabilitatea sistemului
de distribuţie selectivă nu este o condiţie de validitate din punct de vedere al dreptului
european.

Caracterele juridice ale contractului de distribuţie selectivă


Contractul de distribuţie selectivă prezintă următoarele caractere:
 este un contract nenumit, sinalagmatic, cu titlu oneros şi cu executare
succesivă;
 este un contract de dependentă, în care furnizorul are o poziţie preeminenţă

5
Aff. C. 376/92, Metro c/ Cartier, 13.01.1994, Rec. 1994-I, p.30
6
Contractele comerciale speciale, – Autori – Lect. univ. dr. Adrian Tutuianu, Conf. univ. dr. Livia Mocanu, Lect.
univ. dr. Rada Postolache, Lect. univ. dr. Smaranda Brebeanu, Asist. univ. Emilian Bulea, coordonata de Conf.
univ. dr. Gheorghe Gheorghiu,Editura Lumina Lex ,Bucuresti , pag. 91
5
Universitatea Oradea, Facultatea de Stiinte Juridice, Specializarea Drept, an 2010-2011
faţă de distribuitor, putându-i impune anumite obligaţii, fără ca acesta din urmă să
le poată negocia.
 este un contract de integrare, permite dezvoltarea reţelelor de distribuţie şi
colaborarea dintre distribuitorii aparţinând aceleiaşi reţele;
 cuprinde frecvent clauză de exclusivitate, de regulă cu caracter reciproc,
precum şi asumarea de către distribuitor a anumitor obligaţii privind volumul minim
comercializat, servicii post-vanzare, etc;
 de regulă, se încheie pe durată nedeterminată, ambele părţi având posibilitatea
de denunţare a contractului în orice moment, cu respectarea condiţiilor ţinând de
preaviz şi cu bună-credinţă;
 este un contract consensual, dar de regulă se încheie în formă scrisă;
 părţile pot determina liber clauzele contractului de distribuţie selectivă, cu
respectarea prevederilor legale în vigoare;
 poate avea caracter naţional sau internaţional (o reţea de distribuţie iniţiată de
acelaşi furnizor, având în structură distribuitori din ţări diferite, ce acţionează pe
pieţe diferite), dar regimul sau juridic trebuie să aibă un caracter unitar.7

Elementele contractului de distribuţie comercială selectivă :


 Preambulul contractului
Acesta conţine denumirea părţilor contractuale.
Următorul punct îl reprezintă definirea mărcilor şi numelor comerciale. Importanţa
acestora constă în posibilitatea consumatorilor de a distinge produsele/serviciile
sistemului de alte produse/servicii similare. Astfel rezultă că distribuitorul va primi nu
numai produsul, dar şi numele şi renumele legat de acesta.
 Teritoriul
Este unul din punctele cele mai problematice. Aici poate fi argumentată mărimea
teritoriului unde distribuitorul îşi poate desfăşura activitatea în exclusivitate. Interesul
furnizorului este ca potenţialul teritorial al afacerii să fie exploatat maxim, astfel el
încearcă să limiteze spaţiul de activitate al partenerului său nu acordă exclusivitate
acestuia. Interesul distribuitorului este de a avea un teritoriu care să-i asigure o cifră de
afaceri suficient de mare încât să poată realiza profitul aşteptat.
 Durata contractului
Durata contractului nu este uniformă. Durata contractului va fi stabilită astfel încât
să permită ambelor părţi amortizarea investiţiei, şi să asigure un nivel de trăi şi profit
sigur. După primii 5 ani se va dovedi dacă cooperarea partenerilor aduce roadele
aşteptate.
Furnizorul va înştiinţa distribuitorul cu mult înainte de expirarea contractului asupra
intenţiei de a reînnoi contractul la data expirării sau de a nu semna un nou contract.

Efectele contractului de distribuţie selectivă:


Obligaţiile specifice ale părţilor
Distribuitorului îi revin numeroase obligaţii, a căror nerespectare poate atrage
rezilierea contractului.
 Distribuitorul selectiv nu poate alege liber strategia comercială.
El trebuie să urmeze instrucţiunile fabricantului, pentru a asigura comercializarea
produselor în condiţii optime, trebuie să respecte modul de amenajare a punctelor de
vânzare, să aibă personal calificat, să constituie un stoc minim, să valorifice marca,

7
Contractul-cadru de distributie comerciala, Serban Diaconescu, Editura Universul juridic, Bucuresti, 2010, pag
126
6
Universitatea Oradea, Facultatea de Stiinte Juridice, Specializarea Drept, an 2010-2011
practicând un anumit sistem de preţuri, în general să nu întreprindă nimic de natură a
aduce atingere imaginii mărcii fabricantului
 Distribuitorul nu poate comercializa produsele decât în locurile pentru care a
fost abilitat.
El nu poate vinde într-un magazin care nu este sau nu mai este agreat de furnizor,
în practică respectarea acestei obligaţii fiind asigurată prin includerea unor pacte
comisorii.
 Distribuitorul nu poate vinde produsele unor comercianţi neacceptaţi de
furnizor.
Nerespectarea acestor obligaţii este de asemenea aspru sancţionată.
Obligatiile furnizorului sau initiatorului retelei :
 Obligatia de a proteja fiecare distributor impotriva faptelor celorlalti distributori,
care ar putea sa impieteze asupra activitatii sale comerciale.
Doctrina8 considera ca aceasta obligatie priveste numai contractele de distributie
consolidata, in care furnizorul/concedentul isi asuma obligatia de porte-fort, adica de a
preveni incalcarea exclusivitatii teritoriale acordata unui distributor/concesionar de
catre ceilalti distributori.
 Obligatia de informare
Cu ocazia incheierii contractului de distributie, furnizorul il informeaza pe
distribuitor, parte la contract despre structura retelei sale, despre exclusivitatile
acordate altor distributori si despre indatorirea ce-I revine de a respecta aceste
exlusivitati

Încetarea contractului
Durata contractelor de distribuţie exclusivă este stabilită în mod liber de către
părţi, care trebuie însă să ţină seama şi de dispoziţiile dreptului concurenţei, care
limitează la 5 ani durata clauzelor de exclusivitate. Faţă de aceste dispoziţii,
contractele de distribuţie selectivă încheiate pe durată nedeterminată sau pe termen
mai mare de 5 ani se reduc la 5 ani. Contractul încheiat pe durată determinată mai
mică de 5 ani încetează la împlinirea termenului stipulat de părţi.
În cazul contractelor pe durată nedeterminată, oricare dintre părţi poate rezilia
în mod unilateral contractul, fără ca această acţiune să fie abuzivă, dacă există motive
justificate şi cu respectarea unui termen de preaviz, fie termenul stabilit de părţi, fie un
termen rezonabil.
O problemă legată de încetarea contractului priveşte stocurile de produse. Este
de discutat dacă furnizorul este obligat să primească produsele achiziţionate de
distribuitor şi nevândute în timpul executării contractului, în momentul în care acesta
iese din reţea. În principiu, distribuitorul este proprietar; instanţele franceze au decis
însă ca fostul distribuitor care vinde produsele sub marca furnizorului realizează un act
de concurenţă neloială 9 ; instanţele nu îl pot obliga însă pe concedent să preia
stocurile, pentru că distribuitorul îşi asumă riscul comercial. De regulă, prin clauzele
contractuale părţile reglementează şi aceste ipoteze, stabilind fie autorizarea
distribuitorului de a vinde aceste stocuri după încetarea contractului, fie preluarea lor
de către furnizor.

8
Contractele comerciale speciale,-master – Autori – Lect. univ. dr. Adrian Tutuianu, Conf. univ. dr. Livia
Mocanu, Lect. univ. dr. Rada Postolache, Lect. univ. dr. Smaranda Brebeanu, Asist. univ. Emilian Bulea,
coordonata de Conf. univ. dr. Gheorghe Gheorghiu,Editura Lumina Lex ,Bucuresti , pag. 85
9
Cass. Com., 9.02.1993, JCP, 1993, Ed., Pan., 45
7
Universitatea Oradea, Facultatea de Stiinte Juridice, Specializarea Drept, an 2010-2011

Bibliografie

1. Contractele comerciale speciale – Autori – Lect. Univ. Dr. Adrian


Tutuianu, Conf. Univ. Dr. Livia Mocanu, Lect. Univ. Dr. Rada
Postolache, Lect. Univ. Dr. Smaranda Brebeanu, Asist. Univ.
Emilian Bulea, coordonată de Conf. Univ. Dr. Gheorghe Gheorghiu,
Editura Lumina Lex, Bucureşti,

2. Legea 21/1996

3. Contractul-cadru de distribuţie comercială, Şerban Diaconescu,


Editura Universul juridic, Bucureşti, 2010