Sunteți pe pagina 1din 38

CUPRINS

Introducere.....................................................................................................................3 Capitolul 1- Reglementarea dreptului concurenei prin Tratate 1.1 Momente semnificative n evoluia politicii de concuren.....................6 1.2 Acorduri restrictive i practicile concertate...........................................11 1.3 Abuzul de poziie dominant.................................................................13 1.4 Ajutoarele de stat...................................................................................14 1.5 Controlul concentrrilor.........................................................................16 1.5.1 Reguli aplicabile ntreprinderilor........................................................19 Capitolul 2 Romnia i politica de concuren 2.1 Adoptarea acquis-ului n domeniul concurenei i practicile anticoncureniale n Romnia.......................................................................................20 2.2 Ajutorul de stat.......................................................................................23 Capitolul 3 Studiu de caz Influena Comisiei Europene asupra dezvoltrii politicii de concuren 3.1 Soluionarea de ctre Comisia European a unor cazuri concrete de practici anticoncureniale.............................................................................................26 3.2 Liberalizarea concurenei.......................................................................35 3.3 Msuri de mbuntire a sistemului de control al ajutorului de stat.....36 Concluzii......................................................................................................................38 Bibliografie...................................................................................................................41

Introducere
Politica Uniunii Europene n domeniul concurenei este una de capti deoarece ea reglementeaz piaa liber, iar tratatele comunitare subliniaz acest lucru specificnd faptul c politica n domeniul concurenei nu reprezint un scop n sine, ci o condiie necesar realizrii pieei interne1. Raiunea principal de a fi a politicii n domeniul concurenei (PDC) este determinat de faptul c piaa nu poate, n mod natural, s funcioneze normal, fiind necesare intervenii din afar, care s-i asigure o evoluie corespunztoare. Este bine cunoscut rolul fundamental jucat de piaa i concuren n garantarea bunstrii consumatorilor, n realizarea unei repartiii optime a resurselor i n oferirea unor motivaii puternice privind creterea eficienei i a nivelului tehnic i calitativ al produciei. Totodat, principiul economiei de pia deschise nu implic existena unei atitudini pasive fa de modul de funcionare a pieelor, ci dimpotriv, impune meninerea unei vigilene constante, pentru a permite mecanismelor pieei s funcioneze corect. Acest lucru devine cu att mai necesar n actualul context mondial, al globalizrii, caracterizat prin adncirea integrrii la nivelul pieelor. Conform teoriei economice, creterea concurenei de pia va conduce la o mai bun alocare a efectelor, ca urmare a faptului c preurile bunurilor i serviciilor vor tinde ctre nivelul costurilor marginale. n condiiile concurenei perfecte, preurile vor fi egale cu costurile marginale astfel nct profiturile vor fi zero. Ca atare, productorii vor tinde s intervin pentru a-i crete profiturile, prin msuri care s duc la reducerea concurenei. ntr-o guvernare caracterizat prin laissez-faire, nu sar putea interveni mpotriva unor asemenea opiuni strategice. Factorii care au contribuit la introducerea de reguli n domeniul concurenei sunt de natur divers i au variat n timp, astfel primul set de reguli a fost constituit n US Sherman Act, din 1980. Msurile au fost luate ca rezultat al ngrijorrilor crescnde legate de creterea numrului de nelegeri din domeniul cilor ferate, petrolului i bncilor de la sfritul secolului XIX, acestea fiind nite concentrri economice care ameninau sistemul economic i politic. n diferitele ri europene, de la nceputul secolului XX, regulile din domeniul concurenei au cutat s asigure o balan ntre beneficiile economice generate de colaborarea ntre firme i riscurile politice i economice.pe care le implic. Att n Germania, ct i n Japonia dup al doilea rzboi mondial,

Articolul 3(g) TCE.

forele alite au impus o legislaie anti-monopoluri cu scopul de a rstrnge puterea unor uriai financiari industriali care susinuser eforturile de rzboi ale acestor ri2. Obiectivul nominal al unei politici de concuren este promovarea i aprarea unui mediu concurenial n cadrul economiei naionale. Economia politic argumenteaz c existena unor piee concureniale reprezint principalul mijloc de maximizare a bunstrii sociale n msura n care procesul concurenial asigur maximul de eficien n alocare resurselor n cadrul economiei naionale.3 Politica n domeniul concurenei trebuie s garanteze unitatea, omogenitatea i viabilitatea pieei interne prin: combaterea monopolizrii anumitor piee de ctre societi ce ncheie ntre ele acorduri protecioniste acorduri restrictive i fuziuni; prevenirea exploatrii puterii economice a unor societi n defavoarea altora abuzul de poziie dominant; prevenirea distorsionrii regulilor concureniale de ctre guvernele statelor membre prin sprijinirea discriminatorie n favoarea anumitor operatori economici publici sau privai ajutoarele de stat. Dup cum spuneam mai sus, regulile concureniale nu reprezint un scop n sine, ci o premiz a funcionrii eficiente a pieei interne unice, un sistem care s asigure o concuren nedistorsionat pe piaa intern (Articolul 3 alin. 1 g, al Tratatului CE). Potrivit Art. 81 alin. 1 al Tratatului CE, n toate cele trei domenii menionate de aplicare a regulilor concurenei interdiciile vizeaz practicile ce au impact asupra comerului ntre statele membre, ns n condiiile pieei interne unice nu mai exist, cu extrem de puine excepii, practici care s influeneze numai comerul din interiorul unui singur stat. ntruct economia de pia punctul de referin al politicii economice a Uniunii i a statelor membre plaseaz concurena printre factorii determinani ai succesului economic, acceptarea prevederilor acestui articol nseamn att cea mai buna modalitate de ndeplinire a nevoilor consumatorilor, ct i cea mai buna cale de asigurare a competitivitii operatorilor economici, produselor i serviciilor europene pe piaa internaional. Astfel, n cadrul acestui raport de cercetare, voi ncerca s trasez o scurt istorie a politicii de concuren, caracteristicile acesteia, transpunerea aquis-ului comunitar referitor la politica de concuren n cadrul legislaiei romneti, iar mai apoi voi ncerca s art, prin exemple concrete,
2 3

Drgan Gabriela, Profesor, Academia de Studii Economice, Facultatea de Relaii Economice Internaionale, Bucureti. Paralelism i convergen n politicile contemporane n domeniul concurenei- Institutul European din Romnia nr.19, noiembrie 2006

influena major pe care a avut-o Comisia European, asupra dezvoltrii politicii de concuren. Voi realiza acest lucru prin prezentarea mai multor cazuri de practici anticoncureniale soluionate cu succes de Comisia European, prin aplicarea normelor europene din domeniul concurenei.

Capitolul 1 - Reglementarea dreptului concurenei prin Tratate 1.1. Momente semnificative n evoluia politicii de concuren

Istoria politicii n domeniul concurenei reprezint o poveste interesant, care implic apariia i consolidarea unui cadru reglementar i instituional bazat pe raporturi interinstituionale strnse; actuala forma a PDC reprezint rezultatul sinergic al convergenei dintre dinamica intern a politicii i existena unor factori exogeni diveri, de natura politic, economic sau instituional. Tratatul privind crearea CECO, din 1951, pnn Art. 65 si 66 reglementeaz practicile din domeniul crbunelui, oelului i a concentrrilor economice. Prevederile respective au fost ulterior preluate n articolele 85(81) i 86(82) ale Tratatului de la Roma din 1957, dei era evident c instrumentele regulatorii respective nu erau adecvate pentru a reglementa i alte segmente de pia. Politica european n domeniul concurenei s-a bazat i se bazeaz nc pe Art. 3(f) al Tratatului CEE (acum Art. 3(g) al Tratatului UE) conform cruia trebuie acionat astfel nct concurena la nivelul Pieei Comune s nu fie distorsionat, implementarea acestui principiu regsindu-se n articolele 85(81) -94(89) ale Tratatului UE. Prevederile respective se refer la controlul Comisiei asupra aranjamentelor restrictive (sau a cartelurilor), a exercitrii abuzive a poziiei dominante pe pia i a controlului privind acordarea ajutoarelor de stat. Aceste componente, specifice momentului de nceput al PDC continu s fie i astzi pilonii centrali ai acestei politici. La momentul lansrii PDC, cu excepia Germaniei, statele membre aveau reglementri in acest domeniu mult mai puin riguroase dect cele menionate de Tratatul CEE. Astfel, Belgia i Luxemburg nu aveau o asemenea legislaie, n vreme ce Olanda beneficia de o lege privind concurena (Economic Competition Act), din 1956, dar care impunea foarte puine restricii. n Italia, monopolurile i practicile restrictive erau reglementate de Codul Civil, n vreme ce n Frana, legislaia specific era detaliat dar extrem de relaxat n ceea ce privete reglementarea practicilor restrictive. Ca atare, afirma M. Cini (1998, p.16), Germania era singurul stat membru care avea o legislate articulat n domeniul concurenei. Ca urmare a acestei eterogeniti, statele membre au trebuit s fac eforturi n direcia adoptrii unor reguli procedurale prin care s poat fi puse n aplicare prevederile din Tratatul CEE, nainte de expirarea perioadei de trei ani prevazut n Tratat. n cele din urm, statele membre au 5

ajuns la un consens privind coninutul acestor reguli procedurale, astfel nct n 1962 acestea au fost adoptate, acordul respectiv fiind cunoscut sub denumirea de Regulamentul 17/62 (textul acestuia a fost n cea mai mare msura influenat de sistemul german de notificare, evaluare i exceptare, i presupunea o aplicare centralizat, care reducea rolul autoritilor raionale, a devenit atunci foarte clar ca redactarea regulilor a fost fcut ntr-o asemenea manier nct controlul acestei politici s rmn la nivel supranaional, respectiv la nivelul Comisiei. Astfel, PDC a devenit prima politic sectorial, autentic supranaional, care reflecta poziia Comisiei i a eforturilor fcute n direcia realizrii unei politici comune, nu doar coordonate n comun. Primii cincisprezece ani de existen (1958-1972) ai PDC s-au caracterizat printr-o dezvoltare cumulativ i coerent a unui set de prioriti politice care au permis Comisiei promovarea unei atitudini ofensive. Evident, n aceast perioad, construcia instituional a fost prioritar, fiind creat Directoratul general IV (DGIV), unul din primele servicii ale Comisiei, fiind numit i un Comisar responsabil de acest domeniu, n persoana liberalului Hans van der Groeben. n prima parte a anilor 60, PDC era sinonim cu politica privind practici restrictive (cartelurile), ajutoarele de stat i monopolurile fiind practic neglijate. Atitudinea aceasta era n parte motivat de faptul c, pn la mijlocul anilor 80 obiectivul Comisiei a fost de a ncuraja marile companii europene ca o modalitate de a promova competitivitatea industriei europene. Cu toate acestea, Comisia a dat publicitii un Memorandum privind problematica concentrrilor din cadrul pieei comune", document care marcheaz un punct de cotitur n atitudinea acestei instituii. PDC a fost i continu s fie o politica complementar cu preocupri legate de realizarea pieei unice, de vreme ce ea ofer un mecanism de nlaturare a barierelor comerciale dintre statele membre, crend premise favorabile unei integrri complete pe pia. nainte de 1968, anul n care, n linii mari, a fost atins stadiul de uniune vamal, controlul comunitar asupra subveniilor i cel asupra practicilor restrictive era mai degrab o excepie. Odat cu realizarea 7 si cu inlaturarea cotelor si taxelor vamale in cadrul schimburilor comer; : : intracomunitare, s-a produs o mutatie in zona de interes a Comisiei, catre barierele non-tarifare (de la cele tehnice, fiscale, administrative la cele implicand inter.: statului prin subventionarea industriei nationale). Despre nevoia unei politici industriale s-a discutat abia la finele anilor 60, pe fondul ingrijorarilor provocate de ISD americane in Europa si numarul n crestere de preluari de catre firmele americane a companiilor europene. Cu toate acestea, la acel moment nu se inregistra un consens privind necesitatea unei strategii industriale europene. In ciuda acestor opinii, o sene de memorandumuri, mai intai asupra concentrarilor industriale (1965), apoi asupra unei politici industriale (1970) si a

unei politici in domeniul stiintei si tehnologiei (1970) au sugerat faptul ca problema interventionismului supranational era inca mult prea putin discutata. Urmatoarea perioada, 1973-1981, a fost una in care factoni externi au fost cei care si-au pus in mod determinant amprenta asupra PDC. Recesiunea economica, determinata de criza petrolului manifestata in ami 1973-1974, a generat nevoia unor politici mult mai reactive din partea Comumtani. Pornind de la doua rapoarte realizate de Comisie in 1973, Consiliul a adoptat programe menite sa ofere bazele actiunilor viitoare din domeniul politicii industriale. Unul din domeniile de actiune era reprezentat de managements! sectoarelor industriale in declin. In acest caz, Comisia area la dispozitie doua instrumente politice: pe de o parte, controlul ajutoarelor de stat acordate de guvernele statelor membre si, pe de alta parte, utilizarea contir.gentelor de import in apararea industriei europene in fata concurentei externe. Asa cum anii '60 au fost dominati de interventiile reaiizate conform Art. 85(81) (privind practicile restrictive), anii 70 au fost caracterizati prin atentia acordata abuzurilor legate de existenta unor pozitii dominante, respectiv spre posibilitatile de control a fuziunilor si concentrarilor econorr.:ce (vezi cazul Continental Can, 6/72, ECR 215). Obiectivul 1-a reprezentat Jntroducerea unui sistem institutionalizat al controlului preventiv". Trebuie subliniat insa faptul ca in acei ani, in cadrul Consiliului, s-a inregistrat un esec in realizarea unui compromis intre atitudinea generala antisupranationala si dorinta anumitor state membre de a mentine controlul absolut al politicilor industriale nationale, atitudine care s-a mentinut pana spre mijlocul anilor '80. Ca atare, nici la nivelul Comisiei nu se putea observa o opinie unitara in acest sens. Dezbateri aprinse in cadrul DG IV, privind apelul la instrumente interventioniste in domeniul concurentei, au avut loc ulterior recesiunii din 1973. La mijlocul anilor '70, Comisia si-a relaxat atitudinea privind acordarea ajutoarelor de stat, ca modalitate de combatere a somajului si de sprijin a sectoarelor aflate in declin. Ca rezultat, a aparut tendinta de a ignora reglementarile privind ajutoarele de stat, ceea ce a condus la aparitia unor situatii delicate, care au inceput a fi corectate dupa jumatatea anilor '80. Perioada 1982-2000, reprezinta trecerea catre o noua" politica in domeniul concurentei. Finalul anilor '70 au reprezentat un apogeu al criticilor adresate Comisiei si modului in care DG IV realiza politica in domeniul concurentei, dominante fiind acuzele privind caracterul supercentralizat al acesteia, procesul decizional inadecvat, proceduri de implementare ineficiente, sensibilitate" crescuta la presiunile politice si incapacitatea acesteia in a atinge obiectivele stabilite. 7

Sfarsitul anilor '80 au reprezentat un moment important in evolutia acestei politici, care va deveni mult mai transparenta si cu o mai mare viteza decizionala. reusind sa construiasca un nou echilibru intre abordarea neo-liberala si cea interventionista. Procesul de realizare a pietei unic impunea aplicarea unor masun corespunzatoare si in domeniul concurentei. Este mai degraba un truism faptul ca. odata ce barierele ne-tarifare (fizice, tehnice, fiscale) in calea relatiilor comerciale sunt Maturate, firmele si guvernele vor cauta noi metode prin care sa restrictioneze concurenta si sasi protejeze industnile rationale. In Cartea Alba din 1985. ^Completing the Internal Market", se arata ca: pe masura ce se vor face pas: semnificativi pe calea realizarii pietei unice, va trebui sa se actioneze astfel incat practicile anti-concurentiale sa nu ia forma unor noi bariere protectioniste care sa contribuie la reimpartirea pietelor"4. Problemele care s-a aflat in centrul preocuparilor politicii in domeniul concurentei in anii '80 au fost ajutoarele de stat si fuziunile. In cazul fuziunilor, doi facton importanti au contribuit la aceasta evolutie: 1. din punct de vedere economic si politic, piata comuna necesita un control la nivel comunitar; intensificarea relatiilor transfrontaliere ridica vechea problema a barierelor juridice si administrative; 2. unele decizii venite din partea CEJ, care indicau ca, in anumite imprejurari, se putea folosi Art. 85(81) pentru a controla fuziunile. Dezbaterile au fost intense si au permis, in cele din urma, adoptarea, la finele anului 1989, a pnmului Regulamentprivind controlul concentrarilor. In ceea ce priveste ajutoarele de stat, interventiile au vizat nu introducerea unor noi reglementari (mentiunile Tratatului fund din acest punct de vedere suficiente), ci a unor noi instrumente, necesare pentru punerea in aplicare a prevederilor existente. Inainte de 1985, implicarea redusa a Comisiei in acest domeniu il transformase intr-unul ca si inexistent. In 1985, DG IV a trecut la o revizuire a metodologiei privind acordarea ajutoarelor de stat; primul set de rezultate a acoperit perioada 1981-1986 si a servit ca punct de plecare pentru viitoarele analize periodice ale acestui domeniu. In ciuda presiunilor venite din partea celor care se pronuntau pentru interventii mult mai protectioniste, prin care se solicita plasarea competitivitatn inaintea concurentei in ierarhia obiectivelor promovate de Comisie, DG IV a continuat sa promoveze politica initiata de Sir Leon

Comisia(1985),p. 39.

Britan, conform caruia competitia de acasa este eel mai bun dascal pentru a face fata competitiei de afara {^competition at home is the best treiner for competition abroad'''). Fara sa duca la modificarea obiectivelor si procedurilor (care au ramas ir linii mari aceleasi de la inceputul procesului de integrare) anii '90 au marcat ir cazul PDC inceputul unui proces de modernizare si descentralizare, fiind in cun de implementare doua reforme, una in domeniul reglementarilor antitrust respectiv a regulilor privind acordurile dintre intreprinderi, care presupune modificarea radicals a faimosului Regulament 17/62, privind aplicarea Articolelor 81 si 82 si o a doua domeniul concentrarilor", care priveste implementarea noului Regulament privind concentrarile (Regulamentul 139/2004). Tratatul Constitutional (neratificat mca), plaseaza PDC in categoria competentelor exclusive ale Uniunii, alaturi de uniunea vamala. politica monetara pentru statele din spatiul euro, politica comerciala comuna si conservarea resurselor biologice in cadrul politicii comune privind pescuitul. fara a veni insa cu modificari de substanta (unele modificari legate de ajutoarele de stat). Apare cu evidenta faptul ca istoria evolutiei PDC reprezinta o ..juxtapunere a unor perioade pasive cu unele active", marcand prezenta ..unor perioade cumulative de expansiune a domeniilor politicii, prin extinderea dar si aprofundarea obiectivelor urmarite in cadrul acesteia"8. Astfel, s-a trecut de la accentul pus in anii '60 pe controlul exercitat asupra practicilor restrictive, la politicile indreptate impotriva monopolurilor din anii '70 si, mai apoi, la cele orientate spre ajutoarele de stat si controlul concentrarilor din anii '80 si '90, treptat, politica in domeniul concurentii extinzandu-se catre noi domenii industriale.

1.2 Acorduri restrictive i practicile concertate


Temeiul juridic al regulilor de concurenta referitoare la acordurile restrictive si practicile concertate este constituit din dispozitiile capitolelor 5 si 6 ale Titlului I ale Tratatului Euratom (1957) pentru industria energiei nucleare, si articolelor 3 alin. 1 g), 81, 83, 84 si 85 din Tratatul CE (1957) pentru toate celelalte industrii. Articolul 81 alin. 1 al Tratatului CE interzice acordurile, deciziile si practicile concertate ntre societatile comerciale, daca aceste practici pot afecta comertul dintre statele membre si care au ca obiect sau efect prevenirea, restrictionarea sau distorsionarea concurentei n interiorul pietei comune. Un acord restrictiv reprezinta un acord ntre doua sau mai multe societati prin care partile se obliga sa adopte un anumit tip de comportament care sa ocoleasca regulile si efectele unei concurente libere pe piata. Aceste acorduri pot lua forma conventiilor, exprese sau tacite, bilaterale sau multilaterale. Acelai articol vizeaza si deciziile asociatiilor de ntreprinderi. Este posibil ca prin constituirea unui grup profesional sa nu se aduca atingere concurentei, dar decizia luata de organul de conducere al unei astfel de asociatii, adunare generala sau consiliu de administratie, n masura n care obliga pe membrii sai sa adopte un comportament colectiv anticoncurential sa aiba acest efect 5. Sunt interzise acordurile orizontale si verticale ce stabilesc preturi n mod direct sau indirect, acordurile asupra conditiilor de vnzare, acordurile ce izoleaza segmente de piata, acordurile asupra cotelor de productie sau distributie, acordurile asupra investitiilor, birourile comune de vnzari, acordurile de mpartire a pietei, pietele colective exclusive, acordurile ce duc la discriminarea altor comercianti, boicoturile colective, restrictiile voluntare. Conform Art. 81, Comisia Europeana este institutia responsabila cu aplicarea normelor de concurenta n acest domeniu la nivelul ntregii Uniuni si poate investiga diferitele cazuri la cererea statelor membre sau din proprie initiativa. Daca descopera ncalcari ale regulilor, Comisia propune masuri care sa duca la ncetarea acestora. Practic, rolul sau a fost clarificat prin Regulamentul nr. 17/62, care stabileste ce anume poate si trebuie sa faca aceasta pentru investigarea si rezolvarea cazurilor din domeniul concurentei prin decizii individuale sau de grup. n cazul deciziilor prin care
5

Ileana Pascal, tefan Deaconu, Codru Vrabie, Niculae Fabian, Politica in doemniul concurentei,Centrul pentru resurse

juridice, Bucureti,2002, pag 10

10

Comisia constata ncalcarea Tratatului, acordul sau practica n cauza, devin automat nule si trebuie sa nceteze imediat. Comisia poate impune ntreprinderilor amenzi de pna la 10% din cifra de afaceri sau penalitati de pna la 20% din profitul zilnic pna la ncetarea ncalcarii, dar nu poate acorda despagubiri ntreprinderilor afectate de ncalcarea n cauza, acest aspect tinnd n temeiul Art. 81 de competenta instantelor judecatoresti nationale. De asemenea, n temeiul aceleiasi dispozitii, autoritatile nationale pot impune penalitati pentru ncalcarea regulilor concurentei. Exista nsa posibilitatea ca, n baza Art. 81 alin. 3 din Tratatul CE, sa fie autorizate anumite acorduri interzise prin Art. 81 alin. 1. Pentru ca aceste acorduri sa fie autorizate, alin. 3 impune ndeplinirea anumitor conditii. Astfel, acordul trebuie sa contribuie la ameliorarea productiei sau a distributiei produselor sau la promovarea progresului tehnic sau economic, trebuie sa rezerve utilizatorilor o parte a profitului care rezulta, iar restrictiile impuse ntreprinderilor nu trebuie sa depaseasca ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor. O ultima conditie este aceea conform careia ntreprinderile participante la acord sa nu elimine concurenta pe o parte substantiala a pietei produselor n cauza. Astfel, Comisia trebuie sa efectueze practic un bilant economic al acelui acord. Partile care doresc exceptarea acordului lor trebuie sa mai ndeplineasca anumite conditii prevazute de Regulamentul nr. 17/62. Atunci cnd Comisia intentioneaza sa excepteze un anumit acord, ea publica n Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene un rezumat al acordului si intentia sa de a-l excepta. ntreprinderile terte interesate pot face observatii. Deciziile de exceptare au o durata limitata de valabilitate (n general 5-10 ani), pot fi rennoite sau revocate, dupa cum considera necesar Comisia.ntreprinderile au, de asemenea, posibilitatea de a obtine decizii de atestare negativa a faptului ca un anumit acord sau o practica nu ncalca dispozitiile Art. 81 alin. 1. n alte situatii, Comisia poate emite scrisori administrative informale n locul deciziilor de exceptare, prin care Comisia declara ca nu exista nici un motiv pentru a interveni n activitatea notificata, n absenta schimbarii mprejurarilor ea neputnd sa-si modifice pozitia si sa impuna amenzi beneficiarului. Anumite forme de cooperare ntre ntreprinderi sunt considerate ca avnd efecte pozitive, putnd fi de aceea exceptate de la interdictie, astfel: acordurile de exclusivitate, acordurile de licenta pentru transfer tehnologic, acordurile de specializare si de cercetare-dezvoltare, acordurile de franciza, acordurile din sectorul de asigurari. Astfel de exceptii se acorda, de regula, pe perioade limitate, n baza regulamentelor nr. 19/65, nr. 2871/71 si nr. 1215/99 ale Comisiei. Exist de asemenea i alte tipuri de exceptii de la interdinctie funcie de caz cum ar fi: Regulamentul nr. 240/96/CE priveste aplicarea articolului 81 alin. 3 anumitor categorii de acorduri de transfer de tehnologii; Regulamentul nr. 2790/1999/CE pentru aplicarea Art. 81 alin. 3 al Tratatului asupra categoriilor de acorduri verticale si practici concertate conditioneaza aplicarea sa 11

de faptul detinerii de catre furnizor a unei cote mai mici sau egale cu 30% din piata relevanta; Regulamentul nr. 2658/2000/CE cu privire la aplicarea Art. 81 alin. 3 al Tratatului asupra anumitor categorii de acorduri de specializare care priveste doar societatile care nu detin mai mult de 20% din piata relevanta;Regulamentul nr. 2659/2000/CE privind aplicarea Art. 81 alin. 3 din Tratat, categoriilor de acorduri privind cercetarea si dezvoltarea;Regulamentul nr. 1400/2001/CE privind aplicarea Art. 81 alin. 3 al Tratatului la categoriile de acorduri verticale si practici concertate n sectorul vehiculelor cu motor enumera categoriile de acorduri verticale.

1.3 Abuzul de pozitie dominanta


Potrivit Art. 82 al Tratatului CE, orice abuz de pozitie dominanta al uneia sau mai multor ntreprinderi n interiorul pietei interne sau ntr-un segment important al acesteia va fi interzis ca fiind incompatibil cu piata interna, atta timp ct afecteaza comertul dintre statele membre. n afara acestei dispozitii, temeiul juridic al combaterii abuzurilor de pozitie dominanta: Art. 83 (ce permite adoptarea de regulamente si directive) si Art. 85 (competentele de investigare ale Comisiei) ale Tratatului CE. Pozitia dominanta este situatia n care o societate comerciala dispune de o asemenea putere economica nct poate obstructiona concurenta pe piata pe care actioneaza. Pozitia dominanta se manifesta pe o piata relevanta care se determina aproximativ la fel ca n cazul acordurilor, deciziilor si practicilor concertate. Elementele determinante sunt caracteristicile esentiale ale produsului. Sunt considerate abuzuri de pozitie dominanta: impunerea directa sau indirecta de preturi sau conditii comerciale incorecte;limitarea productiei, a pietei sau a dezvoltarii tehnologice n detrimentul consumatorilor; efectuarea de tranzactii echivalente n conditii diferite pentru parti diferite; fortarea celorlalte parti implicate ntr-un contract sa accepte obligatii suplimentare ce nu fac parte din contract6. Comisia si Curtea de Justitie au identificat o serie de alte forme de practici abuzive pe lnga cele principale, enuntate chiar n Tratatul CE: discriminarea prin preturi stabilite pe zone geografice, returnarea unor sume pentru fidelitate ce mpiedica clientii sa obtina produse de la furnizori concurenti, reducerea preturilor n scopul eliminarii concurentei, refuzarea nejustificata a furnizarii ce poate duce la eliminarea concurentei, refuzarea acordarii de licente. Regulamentul nr. 17/62 se aplica si n cazul abuzului de pozitie dominanta, astfel ca procedura este asemanatoare, cu
6

Fuerea, Augustin, Drept comunitar al afacerilor, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2006, pp. 187-189.

12

mentiunea ca Tratatul CE nu prevede, pentru cazurile de abuz de pozitie dominanta, derogari individuale sau exceptii de grup. Reforma propusa de Comisie se aplica si acestui domeniu, fiind nsa dedicata n principal situatiilor referitoare la acorduri restrictive si practici concertate.

1.4 Ajutoarele de stat


Potrivit Art. 87 al Tratatului CE, va fi considerat incompatibil cu piata comuna orice ajutor acordat de un stat membru sau din resursele de stat, sub orice forma, care distorsioneaza sau ameninta sa distorsioneze concurenta prin favorizarea anumitor ntreprinderi sau productia anumitor bunuri atta timp ct afecteaza comertul dintre statele membre. Practic, orice avantaj acordat de catre stat sau din resursele de stat este considerat subventie atunci cnd: confera un avantaj economic entitatii caruia i este destinat; este acordat selectiv anumitor societati comerciale sau pentru productia anumitor bunuri; poate distorsiona concurenta si poate afecta comertul dintre statele membre. Temeiul juridic al politicii comunitare privind ajutoarele de stat este constituit, pe lnga textul deja evocat, si de articolele 88 si 89 ale Tratatului CE. Conceptul de ajutor de stat a fost interpretat de catre Comisie si de Curtea de Justitie ntr-un sens extrem de larg: el include orice ajutor public sau orice ajutor acordat de autoritati, locale sau regionale. Ajutorul poate proveni chiar de la organisme private (societati comerciale private sau societati publice ce opereaza n regim comercial) sau de la alte organisme asupra carora statul, o institutie publica sau o autoritate locala sau regionala exercita o influenta puternica n mod direct sau indirect. Interdictia este aplicata unui numar foarte mare de masuri de sprijin de toate tipurile, fie ele directe sau indirecte. Forma si scopul ajutorului, precum si motivul acordarii lui, sunt irelevante. Tot ceea ce conteaza sunt efectele acestuia asupra concurentei, de aceea nu numai contributiile propriuzise (precum subventiile) sunt considerate ca ajutor de stat, ci si alte masuri ce reduc povara financiara a unei firme. O interzicere absoluta a ajutoarelor de stat este imposibila. Art. 2 al Tratatului CE prevede faptul ca unul din obiectivele Comunitatii este acela de a promova o dezvoltare armonioasa si echilibrata a activitatilor economice n ntreaga Comunitate. Diferentele de dezvoltare economica existente de la un stat membru la altul si de la o regiune la alta pot justifica interventia guvernamentala pentru ndeplinirea acestei sarcini. Astfel, alineatele 2 si 3 ale Art. 87 prevad o serie de exceptii considerate compatibile cu piata interna: ajutorul de stat cu caracter social 13

acordat consumatorilor individuali, sub garantia nediscriminarii legate de originea produselor n cauza;ajutorul acordat pentru repararea daunelor cauzate de dezastre naturale sau de situatii exceptionale, etc. De asemenea, Comisia Europeana poate declara ca fiind compatibile cu piata interna: ajutorul pentru promovarea dezvoltarii anumitor activitati sau regiuni, ajutorul pentru promovarea executarii unui proiect important de interes european sau de remediere a unor perturbari grave n economia statelor membre, ajutorul pentru promovarea culturii si conservarea patrimoniului, alte categorii de ajutor specificate de catre Consiliul UE. ntruct Comisia trebuie sa se asigure ca statele membre acorda doar ajutor compatibil cu principiile bunei functionari a pietei interne, Art. 88 al Tratatului CE obliga statele membre sa anunte si sa ceara aprobarea Comisiei nainte de acordarea unui astfel de ajutor. Regulile de procedura privind ajutorul de stat au fost consolidate si clarificate prin Regulamentul nr. 659/1999/CE, iar pe baza Regulamentului nr.994/98/CE Comisia Europeana poate excepta anumite tipuri de ajutor de stat orizontal de la cerintele de notificare: ajutorul pentru ntreprinderile mici si mijlocii, pentru cercetare si dezvoltare, pentru protejarea mediului, pentru ocuparea fortei de munca si pentru formare; ajutorul conform cu harta aprobata de Comisie pentru fiecare stat membru referitoare la acordarea ajutorului regional. n cazul n care Comisia Europeana considera ca un anumit tip de ajutor de stat nu este compatibil cu piata comuna si nici nu face parte din exceptiile acceptate, aceasta cere statului membru sa comenteze acest lucru n cel mult o luna. Daca justificarile statului membru n cauza nu sunt satisfacatoare, Comisia decide ca statul membru sa modifice sau sa elimine ajutorul de stat ntro perioada data (de regula, doua luni). Daca statul membru nu se conformeaza deciziei Comisiei pna la termenul limita stabilit, Comisia sau oricare alt stat membru interesat pot aduce problema n fata Curtii de Justitie. n acelasi timp, statul membru vizat poate si el recurge la Curtea de Justitie sau la Consiliul UE . Importanta unei politici in domeniul ajutoarelor de stat a fost subliniata si la nivel comunitar comunicarea comisiei europene din anul 2005, intitulata Actionand impreuna pentru cresterea economica si crearea de locuri de munca, un nou inceput pentru Strategia Lisabona a pus deja bazele unui nou Program de actiuni Lisabona in care evaluarea si controlul ajutoarelor de stat sunt esentiale. Consiliul Europena din amrtie 2005 a cerut statelor membre sa ia masuri pentru reducerea nivelului general al ajutorului de stat. Avand in vedere sensibilitatea problematicii ajutorului de stat la nivel european si rolul acestea in atingerea obiectivelor stabilitae la Lisabona in

14

2000, Comisia European a elaborat deja Planul de actiuni privind ajutorul de stat in perioada 200520097.

1.5 Controlul concentrarilor


Spre deosebire de o nelegere, care reprezint un acord ntre ntreprinderi independente din punct de vedere juridic, n cazul unei concentrri, structura intern a acestora se modific iar raporturile de proprietate se schimb. Concentrrile pot mbrca diferite forme, precum fuziuni, participri, ntreprinderi comune, etc, toate aceste forme implicnd o modificare a raporturilor de proprietate. Tratatul CEE din 1957 nu coninea nici un fel de prevederi privind controlul concentrrilor. n perioada urmtoare, principale evoluii pot fi sintetizate astfel: n primele dou decenii, Comisia a stabilit treptat, dar foarte lent, competene n ceea ce privete concentrrile de dimensiuni comunitare. Iniial, Comisia a considerat c aplicarea Art.82 privind problema concentrrilor va trebui judecat n funcie de fiecare caz. Astfel, Comisarul cu probleme privind concurena, Von der Groeben, declara n faa Parlamentului European, la 16 iunie 1965: Cu ct o firm ocupnd o poziie dominant se apropie mai mult de situaia de monopol (prin nelegerile realizate cu o alt firm), punnd n discuie libertatea de alegere i de aciune a furnizorilor, cumprtorilor i consumatorilor, cu att mai mult exist o probabilitate mai ridicat ca aceasta s intre, datorit concentrrii, n zona abuzurilor. n scurt timp ns, pe fondul fluxurilor masive de capital venite dinspre SUA, care profitau de avantajele oferite de noul spaiu economic creat n spatele TVC, firmele europene au contientizat faptul c dimensiunile lor sunt mult mai mici n raport cu cele americane, fapt care reducea puterea lor competitiv pe pia14. La nceputul anilor 70, s-a ridicat astfel o nou problem: necesitatea creterii rapide, dar controlate, a numrului de concentrri n spaiul comunitar. ntre 1962 i 1970, n Comunitatea celor ase, numrul concentrrilor15 a trecut de la 173 pe an la 612 pe an (deci o cretere de peste 3,5 ori).
7

Decizia CEJ din 1973, n cazul Continental Can, a deschis calea ctre controlul expost, oferind susinere procesul de control al concentrrilor prin intermediul deciziilor CEJ; n iulie 1973 Comisia a prezentat o prim propunere de reglementare privind

controlul concentrrilor. Propunerea original viza dou aspecte:


Jozsef Nandor Nemenyi, Daniel Diaconescu, O tema si un deziderat de peramanenta actualitate : ajutoare de stat mai putine si mai eficiente, Revista Profil Concurena- nr.3, septembrie 2006, pag.18

15

1. erau declarate incompatibile cu Tratatul operaiile de concentrare care duceau la apariia de obstacole n calea unei concurene efective, n msura n care comerul ntre statele membre era susceptibil de a fi afectat. Operaiunile de mai mic amploare, care nu erau susceptibile a genera asemenea efecte, erau excluse de la aplicarea acestei reguli, n msura n care nu depeau anumite criterii cantitative predeterminate (exprimate n cifra de afaceri i ponderea pe pia a firmelor participante). 2. operaiunile de concentrare care depeau un anumit nivel (definit n cifra de afaceri total) trebuiau n prealabil notificate. Pentru Comisie, notificarea i interzicerea erau dou elemente distincte: o operaiune de concentrare, care nu a fost notificat n prealabil, putea fi interzis, n vreme ce o operaie de concentrare supus unei notificri prealabile putea fi autorizat. Iniial, Consiliul nu a fost de acord cu aceast propunere, propunerea fiind modificat ulterior de Comisie de mai multe ori, astfel nct, la nceputul lui 1989 se propunea a asea modificare. Regulamentul 4064/89 privind controlul operaiunilor de concentrare Noua propunere reia o idee mai veche a controlului prealabil al operaiunilor de concentrare de importan comunitar (a cror cifr de afaceri este de cel puin 750 milioane dolari, respectiv 1 mld ECU sau operaii susceptibile s ocupe o parte a pieei comunitare mai mare de 20% ntr-un sector determinat). O reglementare a fost n final adoptat de ctre Consiliu la 21 decembrie 19898. Regulamentul 4064/89 privind controlul operaiunilor de concentrare Stabilete c: operaiile de concentrare de dimensiuni comunitare, care creeaz sau ntresc o poziie dominant i care au drept consecin mpiedicarea concurenei efective pe piaa comunitar sau ntr-o zon semnificativ a acesteia, trebuie declarate incompatibile cu piaa comun.Concentrarea apare atunci cnd o firm obine controlul exclusiv asupra altei firme sau asupra unei firme pe care o poate controla alturi de alte firme sau atunci cnd mai multe firme preiau controlul unei ntreprinderi sau creeaz alta nou. O operaiune de concentrare (fuzionare a mai multor ntreprinderi sau preluare a controlului asupra mai multor ntreprinderi) este de dimensiune comunitar atunci cnd:cifra de afaceri total
8

Brsan, Maria, Mediul European al afacerilor, Volum III, Editura Fundatiei pentru Studii Europene, Cluj-Napoca, 2006, pp. 311-340.

16

realizat pe plan mondial de toate ntreprinderile vizate este superioar valorii de 5 miliarde euro; cifra de afaceri total realizat n cadrul Comunitii de cel puin dou din ntreprinderile vizate, reprezint o valoare mai mare de 250 milioane euro, condiia fiind ca fiecare din ntreprinderile vizate s nu realizeze mai mult de 2/3 din cifra lor de afaceri, n interiorul unuia i aceluiai stat membru. Atunci cnd cota de pia a firmelor n cauz nu depete 25%, nici n cadrul Pieei comune, nici ntr-o zon semnificativ a acesteia, concentrarea este considerat compatibil cu reglementrile comunitare. Concentrrile vizate prin Reglementare trebuie s fie notificate ctre Comisie, care dispune de un termen limitat pentru a se pronuna. n mod concret, Regulamentul 4064/89 a oferit Comisiei dreptul de a examina concentrrile nainte de realizarea acestora (ex ante) astfel nct s poat fi examinat compatibilitatea cu piaa intern n timp util.Ulterior (n 1997), Regulamentul a fost amendat, astfel nct pragul agregat la nivel mondial a fost redus la 2,5 miliarde euro iar pragul individual, pentru cel puin 2 companii comunitare a fost redus la 100 milioane euro. ncepnd cu 1 septembrie 2000 a fost introdus o procedur simplificat (decizia se ia la finele perioadei de examinare, de 1 lun), pentru operaiunile care respect urmtoarele criterii: dou sau mai multe firme care obin controlul n comun asupra altei firme care nu exercit sau nu intenioneaz s exercite alt tip de activitate dect neglijabil, pe teritoriul SEE (Spaiului Economic European); cifra de afaceri a firmei comune i valoarea total a activelor cedate firmei comune sunt inferioare valorii de 100 milioane euro pe teritoriul SEE; nici una din prile implicate nu exercit activiti comerciale pe aceeai pia a produsului sau pe aceeai pia geografic (relaii orizontale), sau pe o pia a produsului situat n amonte sau aval, pe care opereaz o alt parte a concentrrii; dou sau mai multe concentrri exercit activiti comerciale pe aceeai pia a produsului i pe aceeai pia geografic sau pe o pia a produsului situat n amonte sau aval de piaa produsului pe care o alt parte a concentrrii i exercit activitatea,condiia fiind ca, prile de pia cumulate s nu depeasc 15% n cazul relaiilororizontale i 25% n cazul relaiilor verticale. Procedura simplificat a permis reducerea constrngerilor administrative care apas asupra prilor notificatoare. Ca i n cazul procedurii normale, statele membre i terii au posibilitatea s fac observaii sau s intervin. Comisia i rezerv dreptul, n cazul n care consider necesar, s revin n orice moment la procedura normal i deci s deschid o anchet. 17

1.5.1 Reguli aplicabile intreprinderilor


Dupa cum reiese din subcapitolul anterior, regulile aplicabile intreprinderilor vizeaza (in conformitate cu Tratatul de la Roma) Interzicerea oricaror intelegeri/ acorduri intre intreprinderi, decizii de asociere si practici concertate, care sunt susceptibile sa afecteze comertul intre statele membre si care au ca obiect sau ca efect impiedicarea,restrangerea sau falsificarea concurentei in interiorul pietei comune. Tratatul ofera si situatii de astfel de intelegeri ce sunt nule de drept, cum ar fi: fixarea in mod direct sau indirect a preturilor de cumparare sau de vanzare sau a altor conditii de tranzactionare; limitarea sau controlarea productiei, a desfacerilor, a dezvoltarii tehnice, sau a investitiilor; impartirea pietelor sau a surselor de aprovizionare; aplicarea in ceea ce priveste partenerii comerciali, a unor conditii inegale sau prestatii echivalente, facandu-i sa suporte astfel un dezavantaj in lupta de concurenta; subordonarea incheierii de contracte de acceptarea de catre parteneri a unor prestatii suplimentare care prin natura lor sau conform uzantelor comerciale, nu au legatura cu obiectul contractelor respective. Dar interzicerea acestor practici depinde de indeplinirea a trei conditii: schimburile intracomunitare trebuie revizuite in conformitate cu jurisprudenta Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene chiar daca partenerii se situeaza in acelasi stat acordurile trebuie sa fi avut ca obiect sau ca efect restrangerea sau inselarea concurentei in interiorul pietei comunitare, ceea ce exclude acordurile intre intreprinderi din UE care vizeaza tarile terte atingerea adusa concurentei sa fie importanta, acordurile de importanta minora intra in sfera de derogari, cum ar fi cazul intreprinderilor mici si mijlocii deoarece un acord nu afecteaza in mod semnificativ conditiile pietei cand cota de piata detinuta de intreprinderile respective nu depaseste 5 % , iar cifra de afaceri anuala cumulata nu depaseste 300 mil euro9.

Tudorel tefan, Beatrice Andresan- Grigoriu, Drept comunitar, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2007, pp.564-567.

18

Capitolul 2- Romnia si politica de concurenta


Potrivit articolului 135 alin (1) din Constitutie, economia Romniei este economie de piata, bazata pe libera intiativa si concurenta. Aceste dispozitii reprezinta sorgintea principiului potrivit cruia toate politicile de dezvoltare trebuie sa tina seama de imperativul promovarii concurentei si dezvoltarii durabile.Regulile privind concurenta reprezinta fundamentul economiei de piat fuctionale, deoarece scopul lor este acela de a promova libera circulatie a marfurilor si serviciilor si prevenirea distorsiunilor care pot afecta dezvoltarea economica, mediul de aafaceri si comertul cu statele membre ale Uniunii.

2.1 Adoptarea acquis-ului n domeniul concurentei si practicile anticoncurentiale in Romania


De la intrarea n vigoare n 1995 a Acordului de asociere a Romniei la Uniunea Europeana (Acordul european), regulile de concurenta sunt agreate de ambele parti, pornind n principiu de la cele n vigoare n cadrul Uniunii, nsa tinnd cont de ncadrarea Romniei n rndul regiunilor cu nivel de trai foarte scazut sau avnd un nivel ridicat alsomajului (Art. 87 alin. 3 a al Tratatului CE). n cazul n care Romnia sau Comunitatea considera ca o anumita practica este incompatibila cu regulile concurentei sau aduce prejudicii serioase uneia dintre parti, n urma consultarii cu Consiliul de Asociere, se pot adopta masuri adecvate. De asemenea, cele doua parti vor raporta anual catre cealalta parte suma totala si distribuirea ajutorului acordat. Acordul prevede evitarea impunerii de masuri restrictive, inclusiv masuri la import pentru echilibrarea balantei de plati, si interzice masurilerestrictive aplicate transferurilor legate de investitii. n ceea ce priveste ntreprinderile publice si ntreprinderile ce beneficiaza de drepturi speciale sau exclusive, acordul plaseaza n sarcina Consiliului de Asociere aplicarea, ncepnd cu anul 1998, a principiilor cuprinse n Art. 86 al Tratatul CE. In scopul implementarii politicii de concurenta in conformitate cu angajamentele asumate de Romania la Capitolul nr.6 de negociere Concurenta au fost adoptate incepand din anul 1996 legi armonizate cu aquis-ul comunitar care pana in prezent au fost revizuite si republicate cu anumite modificari si completari. 19

Legea Concurentei nr.21/1996, a fost republicata cu modificari si republicari in 2005, fiind administrata de Consiliul Concurente i- organism creat in scopul implementarii Politicii de concurenta in Romania. Destinatarii legii concurentei sunt: Agentii economici sau asociatiile de agenti economici Organele administratiei publice centrale sau locale Legea interzice la art.5 aliniatul 1, practicile anticoncurentiale dupa cum urmeaza: Intelegerile intre agenti economici Deciziile luate de asociatiile de agenti economici Practicile concertate Restrangerea, impiedicarea sau denaturarea concurentei pe piata romaneasca sau pe o parte a acesteia Interdictia de la art. 5 alin.(1) nu se aplica insa in cazul intelegerilor considerate a avea un impact minor asupra concurentei: De asemenea legea prevede si anumite exceptari , care intra in categoria de intelegeri care pot conduce la cresterea eficientei si sunt benefice pentru consumatori Interdictiile se aplica intotdeauna: pentru preturi/ tarife; acorduri de partajare a pietei; Participare cu oferte trucate la licitatii. Trucarea unei licitatii imbraca diverse forme, dar toate se bazeaza pe o schema fundamentala: ofertantii se inteleg sa nu se concureze la licitatie in scopul obtinerii obiectului licitatiei la un pret mai bun decat cel care rezulta din concurenta (pret concurential). Autoritatea de concurenta intervine in cazul unei suspiciuni privind incalcarea art.5 lit.f) din Legea concurentei, ceea ce presupune indeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii: procedura de licitatie se desfasoara cu respectarea legislatiei specifice, intelegerea se realizeaza intre ofertanti (pe orizontala); intelegerea are ca obiect trucarea ofertelor. Totodata la art. 6 din sus mentionata lege, se interzice abuzul de pozitie dominanta definita de lege ca fiind situatia in care un agent eonomic este capabil sa se comporte independent fata de furnizori, clienti sau concurenti datorita puterii de piata detinute. Pozitia dominanta a unei societati pe piata nu este interzisa in schimb este interzis abuzul de pozitie dominanta. 20

Abuzul de pozitie dominanta se poate manifesta prin: Exploatarea starii de dependenta a unui agent economic Impunerea preturilor Limitarea productiei, distributiei Practicarea unor preturi excesive sau a unor preturi de ruinare In cazul in care constata savarsirea unei practici anticoncurentiale Consiliul Concurentei, ordona masuri intermediare pentru a preveni/impiedica un prejudiciu grav si cert, solicita incetarea practicii anticoncurentiale,aplica amenzi Sursa esentiala de informatii pentru detectarea incalcarii regulilor de concurenta sunt plangerile care pentru a fi considerate admisibile, trebuie sa contina anumite informatii precise, asa cum sunt descrise in anexa la Regulamentul pentru aplicarea prevederilor art. 5 si 6 din Legea concurentei nr. 21/1996, privind practicile anticoncurentiale in cazul plangerilor (Publicat in M. Of., Partea I nr. 430/2004)/Formularul de plangere.In cazul in care se confirma obiectul plangerii, in conformitate cu art. 51 alin.(1), Consiliul Concurentei acorda amenzi, cea maxima putand ajunge pana la 10% din cifra de afaceri a contravenientului. Articolul 52, individualizeaza sanctiunile, tinand seama de urmatoarele elemente:gravitatea faptei, durata faptei i consecintele faptei asupra concurentei Totodata Legea nr.21 prevede situatii in care Consiliul concurentei poate practica si o politica de clementa care are ca obiectiv incurajarea firmelor spre reconsiderarea pozitei lor si cooperare cu autoritatea de concurenta in vederea intreruperii practicilor anticoncurentiale. Beneficiarii politicii de clementa sunt firmele care coopereaza in depistarea cartelurilor avand ca beneficiu un tratament favorabil cum ar fi imunitatea la amenda. Imunitatea la amenda se acorda atunci cand agentul economic este primul care furnizeaza elemente probatorii care, in opinia Consiliului Concurentei, permit declansarea procedurii de investigatie sau este primul care furnizeaza elemente probatorii care, in opinia Consiliului Concurentei, permit probarea unei incalcari a art.5alin.(1) din Legea concurentei Conditiile care trebuie indeplinite de agentul economic pentru a beneficia de imunitate la amenda, sunt urmatoarele: coopereaza total, continuu si prompt cu Consiliul Concurentei; inceteaza participarea la activitatea presupusa ilegala, cel mai tarziu la data furnizarii elementelor probatorii; nu a intreprins masuri pentru a constrange alti agenti economici sa participe la activitatea presupusa ilegala. Pentru primul agent economic care informeaza Consiliul Concurentei cu privire la existenta unui cartel se acorda imunitate . 21

2.2 Ajutorul de stat


In domeniul ajutorului de stat a fost adoptata Legea nr. 143 din 27 iulie 1999 privind ajutorul de stat - republicata in 2005. Aceast lege a fost abrogat prin OUG nr.117 din 2006 privind procedurile naionale n domeniul ajutoarelor de stat, iar de la 1 ianuarie 2007, pentru Romnia ca stat membru, spre deosebire de procedurile anterioare n care era implicat Consiliul Concurenei, se aprob ajutoare de stat numai dup autorizarea direct a Comisiei Europene10. Ajutorul de stat reprezint orice msur de sprijin acordat de ctre stat sau de ctre unitile administrativ teritoriale, din resurse de stat sau resurse ale unitilor administrativ teritoriale, ori de alte organisme care administreaz surse ale statutul sau ale colectivitilor locale. Conform legislaiei n vigoare ajutoarele de stat ntr-un anumit cuantum trebuie notificate obligatoriu Consiliului Concurenei i nu pot fi puse n aplicare fr a fi autorizate de ctre acest organism.Sunt compatibile cu mediul concurenial i se notific Consiliului Concurenei: Ajutoarele de stat cu caracter social, acordate consumatorilor individuali, cu condiia ca acestea s fie date fr discriminare n ceea ce privete originea produselor sau serviciilor implicate; Ajutoarele de stat pentru nlturarea efectelor cauzate de dezastre naturale sau evenimente excepionale Ajutoarele de stat se concretizeaz prin :Transferuri de fonduri publice ctre o ntreprindere(orice persoan fizic sau juridic, indiferent de forma de organizare, care desfoar activiti n scop lucrativ , total sau parial) i renunarea la unele venituri viitoare(certe sau posibile) i care asigur unei ntreprinderi un beneficiu de natur economic sau financiar, pe care nu l-ar fi obinut n absena acestor msuri. Ajutoarele de stat pot luat forma subveniilor, anulrii da datorii sau sau preluarea pierderilor, exceptrii, reducerii sau amnrii de la plata taxelor si impozitelor, renunarea la obinerea unor venituri normale de pe urma fondurilor publice inclusiv acordarea de mprumuturi cu dobnzi prefereniale, garanii acordate de stat sau de alte autoriti publice centrale sau locale de alte organisme care administreaz surse ale statului sau ale colectivitilor locale n condiii prefereniale, participri cu capital ale statului, sau ale autoritilor publice centrale sau locale ori ale
10

www.conisliulconcurentei.ro, Buletin lunar, decembrie 2006, pag.2

22

altor organisme care administreaz surse ale statului sau ale colectivitilor locale, dac rata profitului acestor investiii este mai mic dect cea normal anticipat de ctre un investitor privat prudent. Dup 1 ianurie 2007, Consiliul Concurenei are obligaii legate de : procedura de pregtire a notificrii (pentru ajutoarele de stat supuse acestei obligaii) i informrii asupra documentelor ce vor fi supuse avizrii consiliului nainte de transmiterea ctre Comisia European, reprezentarea Romniei n faa Comisiei Europene n calitate de autoritate de concuren, monitorizarea ajutoarelor de stat (organizarea registrului ajutoarelor de stat i elaborarea raportului anual al ajutoarelor acordate n Romnia), declanarea procedurilor de rambursare, recuperare, suspendare a ajutorului de stat ilegal sau utilizat abuziv, dispuse de Comisia European, aplicarea de contravenii i sanciuni conform legii. n acest context, prin Ordinul Preedintelui Consilului concurenei nr.300/21. decembrie 2006 , a fost adoptat Regulamentul privind abrogarea unor regulamente i instruciuni adoptate de Consiliul Concurenei n doemniula jutorului de stat, regulament care a devenit aplicabil la 1 ianuarie 2007. 11 Autoritile administraiei publice locale sau altor organisme care administreaz surse ale statului ori ale colectivitilor locale: au anumite obligaii legate de politica de concuren : Transmiterea de informaii ctre Consiliul Concurenei privind : natura ajutoarelor acordate , condiiile impuse la acordarea acestora, originea lor , cuantumul i defalcarea acestora pe fiecare beneficiar, durata acordrii ajutoarelor. Notificarea ctre Consiliul Concurenei a oricrei intenii de acordare a unui ajutor de stat nou sau a modificrilor ajutoarelor existente. inerea unor evidene specifice privind ajutoarele de stat Furnizarea ctre Consiliu Concurenei de informaii n legtur cu relaiile financiare existente ntre ele i ntreprinderile publice; Constituirea de compartimente specializate n ajutor de stat de ctre autoritile locale, pentru aplicarea legilor i regulamentelor referitoare la ajutorul de stat se poate solicita asisten tehnic de specialitate Consiliului Concurenei, n acest sens. Din pacate autoritatile publice locale din Romnia mai au probleme legate de ntelegerea ajutoarelor de stat si modalitatile de evidenta si raportare, dar s-au depus eforturi considerabile de
11

www.conisliulconcurentei.ro, Buletin lunar, decembrie 2006, pag.4

23

catre Consiliul Concurentei prin Inspectoratele Teritoriale de Concurent din judete, care sprijinite de Institutiile Prefectului s-au ocupat de diseminarea informatiilor legate de aceste aspecte prin organizarea de seminarii de informare si explicare a modalitatilor de desfasurare a activitatii.

Capitolul 3 Studiu de caz Influena Comisiei Europene asupra dezvoltrii politicii de concuren 3.1 Soluionarea de ctre Comisia European a unor cazuri concrete de practici anticoncureniale
24

Fiind o pia liber, afacerile sunt un joc unde concurenii se ntrec, ns n cazul n care firmele ncearc s evite aceast ntrecere i s-i stabileasc propriile reguli de joc, sau s-i elimine concurenii de pe pia, intervine Comisia European ca un arbitru ce ncearc s se asigure c toate firmele joac dup aceleai reguli. Mai jos voi prezenta mai multe cazuri concrete de abuz din partea unor firme, soluionate cu succes de Comisia European pentru a putea forma o vedere mai larg asupra modului cum funcioneaz politica de concuren in Uniunea European. MICROSOFT CORPORATION Pentru 12a exemplifica modul in care se aplica politica de concurenta in comunitate se poate mentiona cazul firmei americane Microsoft Corporation care a incalcat regulile de concurenta consacrate prin Tratatul CE abuzand de pozitia sa de monopol pe piata sistemelor de exploatare pentru PC cu scopul de a restrange concurenta pe pietele de sisteme de exploatare pentru servere de grupuri de lucru si cititoare multimedia. In acest caz dupa 5 ani de ancheta aprofundata si dupa trei comunicari de incriminare, Comisia Europeana a adoptat la 24 martie 2004 o decizie prin care a confirmat faptul ca firma americana a incalcat prevederile trtatului in acest domeniu. Deoarece acest comportament nu a incetat dupa emiterea deciziei, Comisia a cerut firmei Microsoft sa divulge concurentilor sai, intr-un termen de 120 zile, informatiile privind interfetele necesare pentru ca produsele acestora sa poata dialoga cu sistemul de expoatare Windows. Microsoft era obligata ca intr-un termen de 90 de zile, sa propuna firmelor de echipamente o versiune a sistemului sau de exploatare Windows care sa nu tina cititorul Windows Media (WMP). Deoarece a fost cazul unui abuz foarte grav si continuu, comis pe parcursul a cinci ani si jumatate, Comisia a penalizat firma Microsoft atribuindu-i o amenda de 497.2 milioane euro.

FUZIUNI lN SECTORUL PRODUSELOR FARMACEUTICE Comisiei Europene i-au fost notificate doua fuziuni de proportii din sectorul produselor farmaceutice: Sanofi/ Synthelabo si Pfizer/Pharmacia. Comisia Europeana a ajuns la concluzia
12

Voigt, S., The Economic Effects of Competition Policy Cross-Country Evidence using Four New Indicators, University of Kassel and ICER, Torino, 2005

25

fuziuni ar putea avea un efect negativ asupra concurentei, limitand gama de medicamente pentru care puteau opta pacientii. In ambele cazuri, partile au propus sa transfere concurentilor unele din produsele lor. Comisia Europeana a fost de acord ca acest lucru va reface concurenta pe piete si va proteja interesele pacientilor. in cazul Sanofi/Synthelabo, printre produsele transferate sau vandute se numarau, de pilda, vitamina B12 vanduta sub numeleDelagrange", anumite antibiotice, hipnotice sj sedative. In cazul Pfizer/Pharmacia, partile au propus, de exemplu, sa transfere concurentilor anumite produse in curs de elaborare, care ar fi concurat cu Viagra produsa de Pfizer, ceea ce a permis autorizarea fuziunii13. FUZIUNI DIN SECTORUL BUNURILOR DE CONSUM/ ALIMENTELOR In urma analizei initiale, Comisia Europeana a ajuns la concluzia ca operatiunea de fuziune dintre companiile Unilever si Bestfoods, din sectorul industriei alimentare, ar fi diminuat concurenta pe pietele supelor instant, sosurilor pentru paste, gemurilor sj altor produse alimentare, in aproape toate statele membre UE. Consumatorii ar fi fost afectati in mod semnificativ defuziunea propusa, care ar fi condus la o reducere a gamei de produse si la preturi mai mari. Ca urmare, partile au propus vanzarea catre concurenti a unei parti, in valoare de un miliard de euro, din afacerea lor, iar aceasta a permis Comisiei Europene sa autorizeze conditionat fuziunea. Atunci cand a examinat achizitionarea firmei Wella de catre Procter & Gamble, Comisia Europeana a concluzionat ca aceasta ar putea diminua concurenta pe pietele produselor de ingrijire a parului (ca, de exemplu, sampoane, balsamuri de par, tratamente $i vopsele) din Irlanda, Suedia si Norvegia. Pentru a corecta acest neajuns, partile s-au oferit sa acorde licenta pentru o serie de marci de produse de ingrijire a parului, precum Herbal Essences, Silvikrin i Catzy, concurenilor din aceste ri. Aceasta a oferit Comisiei Europene posibilitatea de a autoriza condiionat achiziia14.

PNEURI n 2001, Comisia Europeans a amendat productorul francez de pneuri Michelin cu 20 milioane euro pentru cS a abuzat de pozitia sa dominanta pe piata francezS a pneurilor de schimb
13

Politica UE n domeniul concurenei i consumatorul, Comisia European, Oficiul pentru publicaii oficiale a Comunitilor Europene, Belgia, 2006, p.9. 14 Idem.

26

pentru vehiculele de mare tonaj, pe aproape intreaga perioada a anilor'90. Michelin fabrica peste 50% din pneurile de schimb noi pentru vehiculele de mare tonaj si un procent $i mai mare de pneuri reconditionate. Nici unul din concurentii sSi nu avea dimensiuni comparabile, asa incat era greu pentru distribuitori sa evite sa lucreze cu Michelin. Michelin folosea un sistem de rabaturi si prime care ii facea pe distribuitori dependenti de pneurile sale si ii impiedica sS-si aleagS in mod liber furnizorii15. AJUTORUL DE INSTRUIRE ACORDAT COMPANIEI FIAT Comisia Europeana a aprobat un ajutor de instruire, in valoare de 38 milioane euro, pentru producatorul italian de automobile Fiat. Compania dorea sa imbunatateasca pregatirea profesionala a muncitorilor, ale caror locuri de munca erau puse in pericol ca urmare a masurilor de rationalizare sj care aveau nevoie de instruire pentru a se adapta modificarilor din procesele de productie si cerintelor implicate de acestea. Comisia Europeana are in general o atitudine favorabila fata de masurile privind ajutorul pentru instruire. in cadrul mai multor Consilii Europene s-a afirmat ca instruirea este un factor important pentru a face economia europeana mai competitiva pe pietele mondiale. AJUTOR PENTRU CERCETARE-DEZVOLTARE ACORDAT MOTOROLA, PHILIPS SI ST MICROELECTRONICS In anul 2003, Comisia a aprobat un ajutor in valoare de 293 milioane de euro pentru un proiect comun de cercetare al celor trei companii menit sa elaboreze o noua tehnologie pentru primele prototipuri de circuite integrate cu dimensiuni nanometrice. Acest ajutor a fost autorizat pentru toate tipurile de cercetare, respectiv cea fundamentals, preconcurentiala sj industrials. Unui din elementele pozitive ale proiectului a fost sporirea substantial a numarului de personal pentru cercetare, precum fi cresterea cheltuielilor de cercetare-dezvoltare. Acest lucru a contribuit la atingerea obiectivelorConsiliului European de a create cheltuielile de cercetare-dezvoltare realizate de industrie sj de statele membre in vederea stimularii competitivitatii industriei europene.

AJUTOR DE STAT PENTRU ALSTOM

15

Ibidem, p.5

27

Comisia Europeana a autorizat ajutorul pentru restructurare acordat de statul francez Companiei Alstom, un grup cu o gama larga de activitati de productie, in special in sectoarele transport sj energie. Ajutorul a fost aprobat cu conditia ca aceasta companie sa adopte asa-numite masuri compensatorii, ca de exemplu vanzarea de active din diferite sectoare de activitate ale grupului. Aceste masuri compensatorii erau necesare pentru a se asigura ca ajutorul de restructurare nu va provoca daune substantial concurentilor care functionau fara ajutor de stat si pentru a restabili o concurenta echitabila in sectoarele de transport sj energie. SCI SYSTEMS La sfarsitul anilor'90, autoritatile olandeze au acordat SCI Systems un pachet de ajutor generos in vederea construirii unei fabrici pentru asamblarea de PC-uri pentru Hewlett-Packard in Friesland. In februarie 2001, Comisia Europeana a decis ca acest ajutor incalca regulile referitoare la ajutorul pentru investitii regionale. Aceste reguli impiedica autoritatile sa organizeze o goana costisitoare dupa subventii in vederea atragerii de proiecte mobile de investitii si de locuri de munca pe care acestea le-ar putea aduce in respectiva regiune. 0 asemenea goana ar fi costisitoare pentru contribuabili si ar submina obiectivele procesului de coeziune deoarece autoritatile mai bogate ar putea sa le invinga mereu pe cele mai sarace prin oferta lor. In august 2002, compania a rambursat autoritatilor olandeze suma de 3,8 milioane guldeni olandezi (1,7 milioane euro)16.

AJUTOR DE STAT PENTRU TV2 DANEMARCA In mai 2001, Comisia Europeana a dispus ca postul public de televiziune din Danemarca, TV2, sa ramburseze supracompensarea acordata pentru furnizarea unui serviciu public. Aceasta investigate fusese initiata ca urmare a unei plangeri din partea unui post comercial de televiziune, care functiona pe piata daneza, conform careia TV2 primea ajutor de stat pentru a finanta obligatia sa de serviciu public. Investigatia a aratat ca suma totala de ajutor de stat pe care o primea postul TV2 depasea cu 84,4 milioane euro cheltuielile pentru realizarea serviciului public. TV2 putea sa foloseasca supracompensarea pentru a-si finanta activitatile comerciale, ceea ce il favoriza in mod
16

Ibidem, p.16

28

nejustificat in raport cu concurentii care nu primeau fonduri de la stat. Pentru a restabili conditiile de concurenta in activitatile sale comerciale, Comisia a dispus ca TV2 sa ramburseze supracompensarea, inclusiv dobanda aferenta.

AJUTOR DE STAT ACORDAT BANCILOR PUBLICE GERMANE, AUSTRIECE SI FRANCEZE

Bancile landurilor din Germania sj Austria au obtinut din partea guvernelor lor garantii de stat care sa le protejeze de faliment. Aceste garantii au permis bancilor publice sa acorde credite in conditii mai favorabile decat concurentele lor, bancile comerciale. Dupa o investigate privind aceste garantii, Comisia Europeana a ajuns la concluzia ca acestea constituie ajutor de stat ilegal sj a negociat eliminarea lor treptata cu guvernul german sj eel austriac. O decizie similara s-a luat in privinta unei garantii acordate de guvernul francez institutiei financiare publice Caisse des Depots et Consignations (CDC) pentru a sprijini activitatile bancare comerciale ale acesteia. Sj in acest caz Comisia a cerut eliminarea treptata a acelei garantii, permitand CDC sa-sj adapteze activitatea sj cadrul juridic pentru a opera in aceleasj conditii ca sj concurentii ei. Aceste decizii ale Comisiei au contribuit la restabilirea unei concurente corecte in sectorul bancar.

CARTELURI N DOMENIUL VITAMINELOR

n anul 2001, Comisia European a amendat opt companii (printre care Hoffman-La Roche) pentru participarea lor la carteluri destinate a elimina concurena n sectorul vitaminelor. Vitaminele sunt folosite ntr-o mare varietate de produse ca, de exemplu, cereale pentru micul dejun, biscuii, buturi, hran pentru animale, produse farmaceutice i cosmetice. Acest lucru s-a reflectat n amenda aplicat, de peste 800 milioane de euro. Timp de aproape 10 ani, companiile respective au

29

putut practica preuri mai mari dect n situaia n care ar fi existat o concuren real ntre ele, prejudiciind astfel consumatorii i realiznd profituri ilicite17.

JOCURI VIDEO

ntre 1991 i 1998, Nintendo, productorul japonez de jocuri video, i apte dintre distribuitorii si oficiali din Europa au conlucrat pentru a menine diferene de pre artificial de mari ntre rile din UE. Fiecare distribuitor era-obligat s mpiedice exporturile de pe teritoriul rii sale ctre un alt stat prin canale de distribuie neoficiale (aa-numitul comer paralel) Sub conducerea Nintendo, companiile au colaborat intens pentru a depista sursa oricror asemenea exporturi. Comercianii care permiteau aceste exporturi erau penalizai prin acordarea unor cantiti mai mici de produse sau printr-un boicot total. Ca urmare, preurile pentru consolele de joc i pentru jocuri difereau foarte mult de la o ar a Uniunii Europene la alta, fiind cu 65% mai ieftine n Marea Britanie dect n Germania i rile de Jos. Comisia European a aplicat Nintendo i distribuitorilor si o amend de 168 milioane euro18.

VNZRI DE AUTOMOBILE NTRE STATELE MEMBRE UE

In 1998, ca urmare a numeroaselor sesizri din partea consumatorilor, Comisia European a amendat Volkswagen AG cu 90 milioane euro pentru c interzisese distribuitorilor si din Italia s onoreze comenzi de la clieni germani sau austrieci, atrai de preurile mai sczute din Italia. Este ilegal ca fabricanii de automobile s-i descurajeze distribuitorii s vnd unor clieni rezideni n alte state membre UE. Comisia European public la fiecare ase luni o analiz a preurilor nete la automobile n fiecare din statele membre UE pentru a-i ajuta pe consumatori s identifice ara n care automobilul pe care ar vrea s-l cumpere are preul cel mai mic.

FUZIUNEA COMPANIILOR FRANCEZE DIN DOMENIUL PETROLULUI


17 18

Ibidem, p.2 Idem

30

TotalFina i Elf Aquitaine erau principalii juctori n sectorul francez de produse petroliere, iar fuziunea lor ar fi generat o cretere a cheltuielilor distribuitorilor independeni de benzin. Aceasta ar fi afectat n special supermarketurile, care contribuiser la scderea preurilor la combustibili n Frana. Compania rezultat n urma fuzionrii ar fi exploatat circa 60% din staiile de service de pe autostrzile franceze. Ar fi devenit, de asemenea, principalul furnizor de gaz petrolier lichefiat (GPL). Comisia European a considerat c acest nivel de putere de pia ar fi determinat o cretere a preurilor. Pentru a nltura aceste temeri legate de concuren, TotalFina/Elf au propus vnzarea unui mare procent din aceste operaiuni ctre concureni. Au propus, de exemplu, vnzarea a 70 de staii de service de pe autostrzile din Frana ctre concureni. Aceasta a dat Comisiei Europene posibilitatea s autorizeze condiionat fuziunea, astfel nct pieele franceze de combustibili s rmn concureniale, iar consumatorii s continue s plteasc preuri echitabile.

LINII AERIENE CU PRE REDUS

In Europa, liniile aeriene cu cost redus au inceput sa functioneze sj sa se dezvolte multumita Comisiei Europene, care a deschis catre concurenta industria transportului aerian. Aceasta gama mai larga de servicii, la un pret mai convenabil, este utilizata acum de multi dintre consumatorii europeni.

SERVICII POTALE

Serviciul potal Deutsche Post, finanat de statul german, este obligat s ntrein o reea naional costisitoare de oficii potale i, prin urmare, are costuri mai mari dect concurenii si. n martie 2001, cnd a solicitat companiei Deutsche Post s asigure serviciul de coletrie la un pre echitabil, Comisia European a recunoscut c o parte din costurile Deutsche Post proveneau din obligaia sus-menionat. Ca rezultat, Comisia European a cerut Deutsche Post s-i fixeze preurile

31

pentru a acoperi costurile de asigurare a serviciilor de coletrie, astfel nct s includ costurile necesare pentru meninerea acestei reele (respectiv costul suplimentar).

GAZE NATURALE

In 2004, Comisia Europeana a intervenit atunci cand companiile franceze sj germane furnizoare de gaze naturale - Gaz de France sj Ruhrgas - au refuzat, dupa cum s-a sustinut, sa permita producatorului norvegian de gaze naturale - Marathon - accesul la retelele lor de distribute. Ulterior, atat compania franceza, cat si cea germana s-au oferit sa imbunatateasca accesul la retelele lor, permitand cllentilor din ambele tari sa beneficieze mai eficient de deschiderea catre concurenta a pietelor de gaze naturale.

COSTUL CONVORBIRILOR DE LA TELEFOANELE FIXE

Comisia Europeana a deschis complet pentru concurenta sectorul telecomunicatiilor de la 1 ianuarie 1998. Acest lucru a permis utilizatorilor persoane particulare si firme din Europa sa economiseasca 13 % i, respectiv, 23 % la facturile lor telefonice pentru convorbiri interne de la telefoane fixe in intervalul august 1998-august 2003. Economiile au fost chiar mai spectaculoase in domeniul convorbirilor internationale, unde costul mediu al convorbirilor cu toate tSrile OECD a Factura telefonica medie lunara pentru convorbiri interne (in euro) scazut cu 41 % pentru utilizatorii minute convorbiri internationalepentru firme. Cost mediu pentru 10 persoane particulare si cu 45 % (in euro)

32

3.2 Liberalizarea concurenei


Serviciile precum transporturile, energia, serviciile de posta si telecomunicatii nu au fost intotdeauna la fel de deschise pentru concurenta cum sunt astazi. Comisia Europeana a jucat un rol major in deschiderea pentru concurenta a acestor piete (proces cunoscut si ca liberalizare). In statele membre UE, servicii precum cele de mai sus au fost anterior asigurate de organizatii nationale ce detineau dreptul exclusiv pentru prestarea unui anumit serviciu. Prin deschiderea acestor piete catre concurenta internationala, consumatorii pot acum sa aleaga din-tr-o gama de prestatori de servicii si de produse alternative. Deschiderea acestor piete catre concurenta libera a permis totodata COnsumatorilor sa beneficieze de preturi mai mici si de servicii noi, care sunt de regula mai eficiente si care vin in intampinarea consumatorului mai mult decat inainte. Aceasta face ca economia noastra sa fie mai competitiva. Abordarea Comisiei a evoluat de-a lungul anilor. In 1993, cand a cerut Danemarcei sa desfiinteze drepturile de monopol ale companiei feroviare de stat DSB asupra instalatiilor portuare de la Rodby, Comisia Europeana a oferit guvernului danez posibilitatea de a decide daca sa permita utilizarea acelorasi instalatii de catre concurenti sau sa construiasca instalatii noi langa portul existent. Curand, a devenit insa evident ca realizarea unor instalatii concurente, mai ales in cazul unor retele de dimensiuni nationale, necesita un mare volum de investitii si este de obicei ineficienta. Ca urmare, Comisia Europeana a elaborat conceptul separarii juridice a furnizarii ca atare a retelei de serviciile comerciale care folosesc reteaua. In domeniul cailor ferate, electricitatii si gazelor naturale, operatorii de retea trebuie sa acorde acum concurentilor acces echitabil la retelele lor. In aceste sectoare, monitorizarea accesului echitabil la retea pentru tod furnizoriieste esentiala pentru a permite consumatorilor sa aleaga furnizorul care ofera cele mai bune conditii. Pe primele doua piete descbise pentru concurenta (transportul aerian si telecomunicatiile), preturile medii au scazut substantial. Nu la fel stau lucrurile in cazul pietelor care au fost deschise pentru concurenta mai tar/iu sau nu au fost deschise deloc (ca, de exemplu, electricitatea, gazele naturale, transportul feroviar si serviciile postale), unde preturile au ramas neschimbate sau chiar au crescut. Desi aceasta se poate datora unor factori specifici sectoral ui de exemplu, preturile gazelor naturale sunt scrans legate de preturile petrolului 33

se pare ca tocmai in sectoarele care sunt mai deschise pentru concurenta consumatorii au beneficiat mai usor de preturi mai mici. Deschiderea de noi piee necesit reglementri suplimentare pentru a asigura prestarea n continuare a serviciilor publice i protejarea consumatorului mpotriva posibilelor efecte negative. Atunci cnd aplic legislaia n domeniul concurenei, Comisia European ine ntotdeauna cont de obligaiile speciale ce revin oticrei organizaii cu drepturi de monopol". Aceast abordare asigur existena unei concurene corecte, care nu afecteaz furnizorul de servicii finanat de stat, obligat s ptesteze serviciile n interes public chiat i atunci cnd acest lucru nu este profitabil.

3.3 Msuri de mbuntire a sistemului de control al ajutorului de stat


n mai multe rnduri, Consiliul European a subliniat necesitatea de a acorda un volum mai mic, dar mai bine direcionat, de ajutor de stat pentru a impulsiona economia european. Comisia a reacionat la aceast solicitate prin adoptarea unei serii de insttumente noi menite s acceleteze i s faciliteze acordarea ajutorului de stat atunci cnd acesta este conform cu obiectivele UE. De exemplu, au fost reduse formalitile n cazurile n care ajutorul este probabil a fi n conformitate cu legislaia european i n general nu ridic probleme. In aceste cazuri, statele membre trebuie s informeze Comisia dup ce au acordat ajutorul, ca o procedur n interesul asigurrii transparenei. O alt mbuntire const n faptul c acum Comisia pune la dispoziie formulare pentru notificare i informare. Formularele prezint avantajul clar c asigur Comisiei informaiile de care are nevoie i clarific, pentru statele membte, coninutul celor necesare. n plus, punerea n aplicare a deciziilor Comisiei privind recuperarea ajutorului ilegal a fost mbuntit prin crearea unei uniti specializate care s asigure o monitorizare strict. Recuperarea efectiv este o suplimentare necesar a mandatului Comisiei de a controla ajutorul de stat, iar statele membre sunt acum mult mai stimulate s pun n aplicare deciziile de recuperare. Serviciile publice (cunoscute i sub numele de servicii de interes economic general) au o importan crucial pentru funcionarea corespunztoare a economiei, ca i a societii noastre. Prin urmare, trebuie s se garanteze disponibilitatea serviciilor publice n mod continuu i suficient. multe dintre acestea, ca de pild serviciile potale i de transport, electricitatea i telecomunicaiile, au 34

cunoscut o restructurare radical n urma liberalizrii i se confrunt cu situaii dificile pe piaa concurenial. Aadar, pentru a asigura furnizarea n mod continuu a serviciilor publice, companiilor din aceste sectoare trebuie s li se acorde compensaii pentru costurile aferente furnizrii acestor servicii. Totui, faptul c exist posibilitatea ca aceste companii s foloseasc respectiva compensaie pentru activiti ce ar trebui realizate n condiii normale de concurent nseamn c acest aspect trebuie supravegheat ndeaproape n cadrul regulilor privind ajutorul de stat.

Concluzii
Politica in domeniul concurentei este esentiala in realizarea pietei interne ratiunea de a fi a acesteia fiind tocmai aceea de a permite tuturor firmelor sa concureze in conditii egale pe pietele 35

oricarui stat membru. De aceea este importanta o mai buna implicare a consumatorilor, cresterea transparentei in adoptarea deciziilor, precum si intarirea cooperarii internationale. In ceea19 ce priveste politica in domeniul concurentei aceasta a evoluat ca fiind una din cele mai importante politici comunitare. Cu toate acestea trebuie tinut seama de faptul ca tarile membre au propriile lor reglementari in domeniul concurentei, limita de demarcatie intre competentele nationale si comunitare fiind uneori dificil de trasat. Comisia percepe politica de concurenta ca o problema sensibila si asta mai ales in sectoarele productiei de gaz si electricitate, telecomunicatii si servicii postale. Insa problema este aceeasi si pentru serviciile financiare sau de transport in masura in care exista bariere in calea intrarii pe piata rezultand din reglementari nationale sau locale si punandu-se problema accesului la retele sau alte facilitati indispensabile.In acest context si politica de concurenta se doreste a fi imbunatatita si reformata in urmatorii ani . Dup cum artam mai sus Comisia European se implic n mod constant n mbuntirea politicilor de concuren, ns acestea sunt nc perfectibile, iar fiecare caz de practic anticoncurenial i are propriile caracteristice ce trebuie interpretate ca atare, conform cu normele UE, lucru ce nu poate fi ntotdeuna controlat. Referitor la Romnia, ara noastr, face eforturi pentru a perfeciona instituiile responsabile de politica de concuren ns din pacate autoritatile publice locale mai au probleme legate de ntelegerea ajutoarelor de stat si modalitatile de evidenta si raportare. Totui s-au depus eforturi considerabile de catre Consiliul Concurentei prin Inspectoratele Teritoriale de Concurent din judete, care sprijinite de Institutiile Prefectului s-au ocupat de diseminarea informatiilor legate de aceste aspecte prin organizarea de seminarii de informare si explicare a modalitatilor de desfasurare a activitatii. Pentru a menine o ct mai bun cooperare cu consumatorii ct i cu alte autoriti din domeniul concurenei Comisia European a stabilit numeroase contacte cu autoritile din domeniul concurenei din afara UE. De exemplu, in Europa, Comisia Europeana coopereaza cu Autoritatea de Supraveghere a EFTA.

19

Commission Europeenne Construire notre avenit comun. Defis politique et moyens budgetaries de lUnion elargie (2007-2013), Bruxelles 2004

36

De asemenea, Comisia Europeana si-a coordonat activitatea cu autoriratile din domeniul concurentei din Canada, Japonia si SUA pentru a realiza inspecn'i simultane in sase state membre ale UE, Canada, Japonia si SUA in legatura cu un presupus cartel international. Un fapt interesat este acela c Peste 100 de tari si regiuni, inclusiv cei mai importanti parteneri comerciali ai UE, au adoptat politici in domeniul concurentei. Autoritatile din domeniul concurentei din aceste tari sau regiuni sunt tot mai des solicitate sa investigheze aceleasi fuziuni internationale sau sa ia masuri impotriva cartelurilor internationale. Aproape toate sunt membre ale unor forumuri precum Reteaua Internationala a Concurentei (International Competition Network ICN), care este o retea mondiala, informala, a autoritatilor din domeniul concurentei. Comisia Europeana considera ca autoritatile din domeniul concurentei din intreaga lume pot beneficia de experienta lor comuna si de aceea a jucat un rol central in cadrul ICN inca de la crearea acesteia. Desi ICN a fost infiintata destul de recent, aceasta a emis deja o serie impresionanta de recomandari, intr-un limp relativ scurt, care vor conduce, probabil, in viitor, la o abordare mai coerenta a politicii din domeniul concurentei din intreaga lume. Comisia Europeana a discutat totodata abordarile tehnice ale unor cazuri concrete cu alte autoritati din domeniul concurentei, care pot sa investighc/.c si ele aceleasi cazuri. Comisia Europeana a considerat ca acest gen de cooperare direct! este nu numai eficienta, ci si bine primita de companiile vizate, care ar putea altfel fi in situatia de a se confrunta cu solutii aparent contradictorii, impuse de diversele autoritati din domeniul concurentei implicate. UE are aranjamente privind cooperarea in domeniul concurentei cu cateva tari si regiuni. Toate acestea sunt publicate pe pagina de internet a Directiei Generale pentru Concurenta din cadrul Comisiei Europene. Concluzia este una logic, dar care de multe ori poate fi greu de realizat: Cu cat este mai unit! comunitatea internationala a autoritatilor din domeniul concurentei, cu atat mai mult aceasta poate sa se asigure ca atat consumatorii, cat si firmele pot sa beneficieze de cele mai bune conditii de pret si calitate, facand posibila luarea de masuri uniforme si decisive impotriva companiilor care formeaza carteluri sau abuzeaza de puterea de care dispun pe piata, afectand diverse tari si regiuni. In acelasi timp, cooperand cu autoritatile din domeniul concurentei din afara UE, Comisia Europeana urmareste sa creeze cadrul uniform necesar pentru ca, indiferent de nationalitate, companiile sa poar! concura pe baza propriilor merite chiar si in afara UE.

37

38