ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN MOLDOVA

FACULTATEA BUSINESS ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR

CATEDRA DREPT PRIVAT

REFERAT

LUCRU INDIVIDUAL
la disciplina Dreptul Afacerilor
CONTRACTUL DE FRANCHISING

AUTOR:
Studentul gr. BA 162,
Învăţămînt cu frecvenţa la zi,
Vămășescu Nicu
_________________

CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC:
conf. univ., dr.
Natalia CIOBANU
______________

Chisinau -2018
 CUPRINS

INTRODUCERE..................................................................................................................1

CAPITOLUL I. NOȚIUNI GENERALE REFERITOARE LA CONTRACTUL DE

FRANCHISING.........................................................................................................................2-4

1.1. Noţiunea şi trăsăturile contractului de franchising.........................................................2

1.2. Domeniile de aplicare şi obiectul franchisingului .........................................................3

CAPITOLUL II.CONTRACTUL DE FRANHISING(aspectejuridice)....................5-13

2.1 Caracterele juridice ale contractului de franchising ....................................................5

2.2. Partile contractului si obligatiile partilor......................................................................8

2.3.Încetarea contractului de franciză..................................................................................12

CONCLUZII......................................................................................................................14

BIBLIOGRAFIE................................................................................................................15
 Introducere
De cele mai multe ori atunci când auzim de rețele de franciză le asociem cu restaurante
fast-food precum McDonald’s sau Fornetti. De fapt, această companie - McDonald’s – este
văzută pe piața ca un simbol al francizei deoarece ea se află printre giganții ce domină piața de
franciză la nivel global. A cumpăra o licență de franciză înseamnă să conduci o afacere pe
propriul risc, însă cu beneficiile folosirii numelui brandului francizorului. Notorietatea brandului
îți garantează un număr crescut de clienți și șanse minime de a da faliment.
Din punct de vedere etimologic termenul „franchising” îşi are obîrşie engleză, ce ar
însemna – drept, privilegiu şi reprezintă permisiunea de a folosi drepturi comerciale care aparţin
altuia , iar termenul „franchise” vine din franceză şi înseamnă la origine privilegiu, scutire de
taxe vamale şi impozite.
Istoria acestor termini începe din timpurile epocii medievale, cînd regii ofereau baronilor
dreptul de a colecta impozite şi alte plăţi pe anumite teritorii în schimbul unor servicii ( ex.
înrolarea soldaţilor în armata regală) sau permiterea oamenilor liberi de a vinde produsele,
mărfurile sale pe teritoriile oraşului în cadrul anumitor pieţe sau iarmaroace.
Aceste privilegii, care dădeau posibilitatea de a exploata anumite activităţi pe un anumit
teritoriu contra plată, au format temelia raporturilor de franchising pe parcursul a mai multor
veacuri. Chiar pînă în prezent în Marea Britanie există franchise vechi ce dau dreptul de a
întreţine pieţe, a petrece iarmaroace, a permite trecerea peste poduri, etc.
Însă cel mai răspîndit a fost franchisingul în SUA, dotorită imensului teritoriu şi
businessului american. Anume în SUA şi s-a conceput franchisingul ca metodă de activitate
comercială şi ca categorie specifică a contractului („franchising agreement”). Ca imbold
principal al apariţiei raporturilor de franchising în SUA a fost legislaţia antitrust, prin care a fost
interzisă comercializarea produselor de către producător.
Franchising-ul constituind una dintre cele mai recente şi moderne expresii ale distribuţiei
de mărfuri şi servicii, se realizează, aşadar, printr-un instrument juridic, şi anume, prin contractul
de franchising, contract comercial tipic dreptului american, avînd funcţii apropiate de
intermediere , care alături de contractul de cesiune comercială şi contractul de distribuţie
selectivă fac parte din categoria„contractelor relative de distribuţie”.

1
 Capitolul I.
1.1. Noţiunea şi trăsăturile contractului de franchising

Franchising-ul constituie una dintre cele mai recente si mai moderne expresii ale
distributiei de marfuri si servicii. Contractul de franciză a apărut în SUA odată cu legislaţia
antitrust prin care s-a interzis desfacerea produselor de către producător. Datorită dinamismului
şi rentabilităţii sale a devenit o formă de cooperare comercială; fiind o varietate recentă şi
răspândită a contractului de concesiune, franciza constituie o metodă modernă de afaceri, bazată
pe colaborarea permanentă între parteneri. Imediat dupa cel de-al doilea razboi mondial,
franchising-ul a imigrat in Europa unde a suferit influente si modificari locale.Datorita gamei
foarte vaste de forme in care se poate realiza, cat si particulariitatilor pe care el le
reprezinta in fiecare stat , franchising-ul nu este usor de definit.In doctrina americana s-a afirmat
ca , in cei mai simpli termeni, franciza este o licenta prin care proprietarul unei marci
comerciale sau a unui nume comercial concesioneaza altuia dreptul de a vinde un produs
sau un serviciu sub acel nume sau marca.Literatura franceza considera , la randul ei, franciza ca
pe un mod de distributie care permite unui distribuitor – numit francizat- sa comercializeze
produse sau servicii sub denumirea si marca unui furnizor – numit francizor - , aplicand know-
how-ul acestuia.In doctrina romana franchising-ul a fost definit ca fiind operatiunea juridica
cepresupune cedarea cu titlu oneros de catre o firma de succes , numita francizor , adreptului si
licentei (de fabricatie sau de comert) de a produce si de a vinde un anumit produs sau serviciu
utilizand sistemul de afaceri si de management al firmei mama infavoarea unui intreg lant de alte
firme ( persoane juridice) sau comercianti persoane fizice in calitate de francizat.„Franciza este
un sistem de comercializare bazat pe o colaborare continuă întrepersoane fizice sau juridice,
independente din punct de vedere financiar, prin care opersoană, denumită francizor, acordă altei
persoane, denumită beneficiar, dreptul de a exploata sau a dezvolta o afacere, un produs, o
tehnologie sau un serviciu”.
Această definiţie este deficitară sub mai multe aspecte:
- nu sunt definite elementele esenţiale ale francizei, ca de exemplu: know-how-ul,asistenţa
comercială şi tehnică, folosinţa de către beneficiar a însemnelor atrageriiclientelei
(marcă, renume) ale francizorului;
- legiuitorul a introdus o parte din elementele definitorii ale francizei în definiţiiledate
partenerilor contractuali şi în obligaţiile părţilor;
-se lasă loc la interpretări ale unei serii de alte contracte din gama contractelor
dedistribuţie, licenţe şi cesiuni.În doctrina juridică, franciza s-a definit în diverse moduri:
Contractul de franchising (termen englez) constă în acordarea de cătrecomerciantul

2
producător, numit franchiser, a dreptului de a beneficia de un sistem derelaţii care conţine marca,
renumele, know-how-ul şi asistenţa unui comerciant, persoanăfizică sau juridică, numită
franchisee, în schimbul unui preţ constând într-o sumă de baniiniţială şi o redevenţă periodică,
numită franchisefee.În sistemul american, franciza este o convenţie care oferă unei părţi dreptul
de adistribui, de a vinde, de a furniza bunuri şi servicii sau facilităţi într-o zonă determinată.Un
autor francez conchide plastic: „A franciza înseamnă a transmite altora cum săreuşească cum noi
am reuşit, a reitera o reuşită”.Pentru Comisia de specialitate a Comunitatilor europene , franciza
este constituitadintr-un ansamblu de drepturi de proprietate industriala sau intelectuala
cuprinzandmarci , nume comercial, embleme, desene si modele , drepturi de autor, know-how
saubrevete, cu destinatia de a fi exploatate pentru revanzarea produselor sau prestarea deservicii
utilizatorilor finali.

In conceptia legiuitorului moldovean, franciza este un sistem de comercializare a

produselor , serviciilor sau tehnologiilor , bazat pe o colaborare stransa si continua intrepersoane
fizice sau juridice , independente din punct de vedere financiar , prin care o persoana , denumita
francizor , acorda unei alte persoane , denumita beneficiar , dreptul de a exploata o afacere , un
produs sau un serviciu. În sistemul de drept comercial românesc franciza a fost definită legal prin
articolu l1 din Ordonanţa Guvernului nr. 52/1997, modificată şi completată prin Legea nr.
79/1998,republicată în M. Of. Nr. 180 din 14 mai 1998 Codul Civil al Republicii Moldova in
articolul 1171 defineste contractul de franchising „ Prin contract de franchising, care este unul de
executare succesivă în timp, o parte (franchiser) şi cealaltă parte (franchisee) întreprinderi
autonome se obligă reciproc să promoveze comercializarea de bununri şi servicii prin efectuarea,
de către fiecare din ele, a unor prestaţii specifice”.Legea cu privire la franchising in articolul 1
„ Franchisingul reprezintă un sistemde raporturi contractuale între întreprinderi în care partea
denumită franchiser acordăpărţii denumite franchisee dreptul de a produce şi/sau a comercializa
anumite produse(mărfuri), de a presta anumite servicii în numele şi cu marca
franchiserului, precumşi dreptul de a beneficia de asistenţa tehnică şi organizatorică a acestuia.

1.2Domeniile de aplicare şi obiectul franchisingului

Franchisingul se aplică în toate domeniile economiei, cu excepţia celor interzise de
legislaţie, şi cuprinde toate tipurile de activităţi de întreprinzător, pentru unele genuri de
activitate fiind obligatorie licenţa de stat.Obiectul franchisingului îl constituie producerea
şi/sau comercializarea de produse (mărfuri), prestarea de servicii, efectuate de franchisee
conform standardelor şi cerinţelor privind calitatea stabilite de franchiser.Prin promovarea
comercializării de bunuri se are în vedere asigurarea unei politici unice în ce priveşte calitatea

3
bunurilor sau serviciilor, modul lor de prestare,asigurarea reţelei de comercializare,
asigurarea sistemului de reclamă, organizarea depistării cazurilor de contrafacere,
falsificare, plagiere şi a altor modalităţi de impact negativ asupra reputaţiei producătorului
bunurilor şi serviciilor, precum şi alte domenii defacilitare a activităţii comerciale.Prin
executarea unor prestaţii specifice se are în vedere realizarea acelor activităţi, care
presupun asigurarea producerii bunurilor sub numele franchiserului sau asigurarea
comercializării bunurilor sau serviciilor sub numele franchiserului cu toate consecinţele care pot
surveni din aceasta( EX transmisiunea dreptului de a utiliza numele franchiserului, transmisiunea
documentaţiei tehnologice privind fabricarea bunului sau prestarea serviciului, instruirea
personalului franchiseeului de către franchiser etc).Legea cu privire la antreprenoreat si
întreprinderi reglementeaza activitatea de fabricare a productiei , executare a lucrarilor si
prestarea serviciilor,desfasurata de cetateni si de asociatiile acestora în mod independent, din
proprie initiativa, pe riscul propriu si sub raspunderea lor patrimoniala cu scopul de asi asigura o
sursa permanenta de venituri,reglamentare aplicabila integral si relatiilor de franchising.

4
 Capitolul II.
2.1 Caracterele juridice ale contractului de franchising.
Contractul de franchising (cu sau fara elemente de internationalitate) se distinge prin
urmatoarele caractere juridice:
a.Este sinalagmatic.Partile au obligatii reciproce si independente; obligatia fiecarei parti isi
are cauzajuridica in obligatia pe care cealalta parte si-a asumat-o. Astfel franchiser-ul
(francizorul)se obliga sa acorde dreptul de a vinde anumite bunuri sau de a presta anumite
serviciipartenerului sau contractual, franchisee( beneficiar), care se obliga la randul sau
sarevanda acele marfuri sau servicii propriilor sai clienti in asa fel incat sa permita
pastrareaidentitatii si a renumelui francizorului si retelei sale de distributie , pentru care el
(adicafrancizorul) este garant.
b.Este cu titlu oneros. Fiecare dintre partenerii contractuali isi asuma obligatia sa in scopul
obtinerii unuiavantaj material. Astfel , francizorul vinde marfurile sau serviciile sale
beneficiarului inscopul obtinerii unui pret ce consta intr-o suma de bani initiala ( denumita , in
practicainternationala, taxa de intrare) si o redeventa periodica, iar beneficiarul
(franchisee)revinde marfurile sau serviciile respective cu finalitatea de a obtine un profit.
c.Este comutativ.Aceasta deoarece din chiar momentul perfectarii contractului, atat
existenta , cat siintinderea obligatiilor pe care partile si le asuma sunt cert determinate.d.Este
consensual.Desi este o creatie a practicii comerciale , contractul de franchising beneficiaza
dereglementare legala proprie atat in S.U.A. , cat si in majoritatea statelor europene. In Romania,
prin O.G.nr.52/1997 sunt stabilite clauzele pe care un asemenea contracttrebuie sa le cuprinda si
principiile pe care trebuie sa le respecte. Din modul de redactare aactului normativ mentionat
rezulta implicit ca este necesar ca acordul de vointa al partilorsa fie materializat printr-un inscris
constatator. Forma scrisa a contractului este ceruta adprobationem , iar continutul acestuia ,
schitat generic prin clauze necesare prevazute de lege , se subordoneaza unei finalitati ce nu pune
in discutie validitatea contractului , ci numai redactarea lui intr-o maniera care sa asigure
realizarea finalitatii respective. Intr-adevar, contractului de franchising ii sunt proprii efecte
specifice , materializate inobligatiile specifice pe care acesta le genereaza in sarcina partenerilor
contractuali. Or,daca redactarea clauzelor contractuale ar fi deficitara(confuza sau incompleta),
obligatiilespecifice avute in vedere de legiuitor ar putea fi puse sub semnul indoielii in caz
deneintelegere intre parti cu ocazia executarii prestatiilor asumate de acestea. Este motivul
pentru care legiuitorul a intervenit in contractul de franchising,limitand partial
autonomia de vointa a partilor si , implicit , libertatea lor contractuala , impunand printr-o
dispozitie normativa(art.15 si 16 din O.G. nr. 52/1997) o anumita structura continutului

5
raportului juridic obligational, astfel incat sa existe certitudinea atingerii
finalitatiispecifice unui astfel de contract. Credem ca acest gen de interventie a legiuitorului in
contract, care face obligatorieconstatarea raportului juridic obligational printr-un inscris , nu este
de natura totusi saconfere franchising-ului caracterul de contract solemn. Dupa parerea noastra ,
faptul capartenerii contractuali au obligatia legala de a-si adapta acordul lor de vointa intr-
oschema generic prestabilita de lege apropie contractul de franchising intr-o oarecaremasura de
contractul tipizat sau de ceea ce doctrina juridica anglo-americana a denumitstandard-contract.
Precizam insa ca legiuitorul nostru opereaza numai ocvasistandardizare a contractului de
franchising , adica numai in masura in care aceast era necesara pentru a ajuta partile sa se
situeze in parametrii juridici care asigurarealizarea corecta a operatiunii juridice pe care o
presupune franciza.Asadar , in opinia noastra , contractul de franchising este si ramane
consensual ,deoarece interventia legiuitorului in standardizarea sa in anumite limite nu este de
naturasa-l faca solemn.e.Este cu executare succesiva. De specificul acestui contract este
faptul cafrancizorul il autorizeaza pe beneficiar sa utilizeze marca produselor si/sau
serviciilor ,si/sau tehnologiilor , know-how-ul , precum si orice alte drepturi de
proprietate intelectuala sau industriala , dupa caz , sustinut permanent de asistenta comerciala
si/sau tehnica a sa pe toata durata de valabilitate a contractului de franciza.La randul sau,
beneficiarului ii revine obligatia de a plati periodic francizoruluiredeventele convenite prin
contract , pana la incetarea relatiilor contractuale.
f.Este incheiat intuitu personae. Caracterul intuitu personae al contractului de
franchising este dat de faptul ca francizorul selectioneaza si accepta numai pe
beneficiarul care, dupa o cercetare corespunzatoare , face dovada competentelor sale, a calitatilor
personale si a capacitatii financiare pentru exploatarea afacerii respective.De altfel , dispozitii
exprese in acest sens sunt cuprinse in chiar actele normativecare reglementeaza franciza din
majoritatea legislatiilor nationale. Tocmai de aceea ,suntem de parere ca acest caracter (intuitu
personae) tine de insasi natura intrinseca acontractului de franchising.In cazul altor contracte
prin care se realizeaza distributiacomerciala , cum este contractul de concesiune comerciala
exclusiva , caracterul intuitupersonae nu rezulta din natura contractului. El trebuie stipulat printr-
o clauza expresa ,care de altfel este frecvent inserata de catre parti in continutul unui asemenea
contract.
g.Este un contract numit. In majoritatea statelor cu economie de piata contractul
de franchising estereglementat expres prin legi speciale si denumit ca atare. In dreptul nostru,
O.G. nr.52/1997 privind regimul juridic al francizei stabileste atat modul de
perfectare alcontractului la care ne referim , cat si drepturile si obligatiile partilor contractante si
, deasemenea, raporturile precontractuale si postcontractuale ale acestora. Este motivul pentru
6
care contractul de franchising face parte si in legislatia noastra din categoria contractelor numite.
Contractele numite sunt contractele reglementate prin dispozitii exprese ale legilor generale sau
speciale si calificate prin denumiri speciale in acord cu operatiile juridice pe care le genereaza.
h.Este un act de comert.Acest contract constituie principalul instrument juridic prin
care se realizeazadistributia comerciala de marfuri si/sau servicii , care prin ea insasi reprezinta
o activitate comerciala , un fapt obiectiv de comert.Contractul de franchising este prin natura sa
un contract comercial , reglementat de legea comerciala , fiind suspus incidentei
acesteia.Încheierea contractului de franciză este precedată de o fază pre contractuală , careare ca
scop să permită fiecărei părţi să-şi confirme decizia de a colabora. Francizorul furnizează
viitorului beneficiar informaţii care-i permit acestuia să participe, în deplină cunoştinţă de cauză,
la derularea contractului de franciză .Legiuitorul a prevăzut obligativitatea ca în contractul de
franciză să fie introduse următoarele clauze:
-obiectul contractului;
-drepturile şi obligaţiile părţilor;
-condiţiile financiare;
- durata contractului;
-condiţii de modificare, prelungire, reziliere.
Contractul de franciză va respecta obligatoriu următoarele principii:
- termenul va fi fixat astfel î ncât să permită beneficiarului amortizarea
investiţiilor;francizorul va înştiinţa pe beneficiar, cu un preaviz suficient de mare, asupra
intenţiei de anu mai reînnoi contractul la data expirării sau de nu semna un contract nou;
- în cadrul clauzelor de reziliere se vor stabili circumstanţele care pot determina oreziliere
fără preaviz;
- condiţiile în care va putea să opereze cesiunea drepturilor decurgând
dincontract, în special condiţii de desemnare a unui succesor; - dreptul de preemţiune va fi
prevăzut, dacă interesul menţinerii sau dezvoltăriireţelei de franciză necesită recunoaşterea
acestui drept;
- clauzele de non-concurenţă vor fi cuprinse în contract pentru protejarea know-how-ului;
- obligaţiile financiare ale beneficiarului vor fi precizate cu claritate, astfel încât
săfavorizeze obiective comune.Francizorul controlează respectarea tuturor elementelor
constitutive ale imaginiimărcii; marca francizorului constituie garanţia calităţii produsului,
serviciului, tehnologieifurnizate consumatorului, garanţie asigurată prin transmiterea şi prin
controlul respectăriiknow-how-ului, furnizarea unei game omogene de produse şi/sau
servicii şi/sautehnologie.

7
 2.2.Partile contractului și obligatiile partilor.
Părțile
Partile contractului de franchising sunt franchiser-ul si franchisee-ul.In legislatia
romana franchiser-ul este denumit francizor, iar franchisee estedenumit
beneficiar.Potrivit,art.2 lit.a) din O.G. nr.52/1997 , francizorul este comerciantul care
fiindtitularul drepturilor asupra unei marci inregistrate, ofera un ansamblu de produse
si/sauservicii si/sau tehnologii beneficiarului , caruia ii asigura o pregatire initiala
pentruexploatarea marcii respective, utilizand personal si mijloacele financiare proprii
invederea promovarii , cercetarii si inovarii produsului , urmarind dezvoltarea si
viabilitateaacestuia (adica a produsului).Conform lit.b a textului normativ mentionat,
beneficiarul este un comerciant ,persoana fizica sau juridica, selectionat de francizor , care adera
la principiul omogenitatiiretelei de franciza asa cum este ea definita de catre francizor. Reţeaua
de franciză cuprinde un ansamblu de raporturi contractuale întrefrancizor şi mai mulţi
beneficiari, în scopul promovării unei tehnologii, unui produs sauserviciu, precum şi pentru
dezvoltarea producţiei şi distribuţiei unui produs sau serviciu.Know-how-ul este ansamblul
formulelor, definiţiilor tehnice, documentelordesenate şi modelelor, reţelelor, procedeelor şi
altor elemente analoage care servesc lafabricarea şi comercializarea unui produs

Obligațiile părților.
Dupa cum s-a aratat in literatura de specialitate, in temeiul contractului de
franchising , franchiser-ul (francizorul)isi asuma urmatoarele obligatii mai importante:
-sa acorde partenerului asistenta in domeniile pregatirii profesionale, instalarii ,conducerii
etc.
-sa asigure promovarea produsului sau serviciului (obiect al contractului) scutind-ul pe
beneficiar de cheltuielile de publicitate;
-sa stabileasca sortimentul marfurilor sau serviciilor;
-sa asigure aprovizionarea ritmica , constituirea stocurilor , completarea colectiilorsi
modelelor. Conform art.5 alin. 2 din O.G. nr. 52/1997 , francizorul trebuie sa indeplineasca
siurmatoarele cerinte:
-sa detina si sa exploateze o activitate comerciala , pe o anumita perioada anteriorlansarii
retelei de franciza;
-sa fie titularul drepturilor de proprietate intelectuala si/sau industriala;-sa asigure
beneficiarilor sai o pregatire initiala , precum si asistenta comercialasi/sau tehnica permanenta pe
toata durata existentei drepturilor contractuale.De asemenea , francizorului ii revine obligatia

8
legala de a veghea la pastrareaidentitatii si reputatiei retelei de franciza , in calitatea sa de
initiator si garant al acesteiretele.La randul sau beneficiarul (comerciant independent) isi asuma
prin contractul defanchising urmatoarele obligatii:
-sa plateasca francizorului taxa de intrare in retea si redeventele
periodiceconvenite prin contract;
-sa respecte regulile si politicile stabilite de francizor; -sa respecte zona teritoriala in care
activeaza potrivit conventiei;
-sa acorde francizorului dreptul de control privind respectarea stricta a metodelortehnicilor
de comercializare sau de prestare de servicii, precum si la calitatea publicitatiifacute pe plan
local;
-sa dezvolte reteaua de franciza si si sa mentina atat identitatea , cat si reputatiaacesteia.
-sa furnizeze francizorului orice informatie de natura sa-i faciliteze acestuiacunoasterea si
analiza performantelor si a situatiei reale financiare , pentru a putea asiguragestiunea eficienta a
retelei de franciza si a obiectului acesteia;
-sa nu divulge la terte persoane know-how-ul furnizat de catre francizor pe toatadurata
existentei raportului contractual , dar si dupa incetarea lui.

Raporturile dintre parți in rețeaua de franciză

Potrivit art.3 lit. d din O.G. nr. 52/1997 , reteaua de franciza este un ansamblu deraporturi
contractuale stabilite intre francizor si mai multi beneficiari,in scopul promovarii unei
tehnologii , a unui produs sau serviciu , precum si pentru dezvoltareaproductiei si distributiei
unui produs sau serviciu.Reteaua de franciza este intemeiata si organizata de catre francizor si
trebuieexploatata astfel incat sa permita pastrarea identitatii si renumelui marcii pentru
carefrancizorul este garant.Atat francizorul,cat si beneficiarii sai, trebuie sa contribuie
deopotriva ladezvoltarea retelei de franciza in vederea ameliorarii productiei si/sau distributiei
deproduse si /sau prestari de servicii, cu o impartire echitabila a profitului care rezulta.
Contractul de exclusivitate
În cazul unui contract de exclusivitate propus de francizor, vor fi
respectareurmătoarele reguli: - dacă este încasată o taxă de intrare î n reţeaua de franciză
la semnareacontractului de franciză, suma privind drepturile de exclusivitate, prevă zută în
contract,este proporţională cu taxa de intrare şi se adaugă acesteia;
- în lipsa taxei de intrare, modalită ţile de rambursare a taxei de exclusivitate suntprecizate
în cazul rezilierii contractului de franciză;
- taxa de exclusivitate poate fi destinată pentru a acoperi o parte a cheltuielilornecesare
implementării francizei şi/sau pentru a delimita zona şi/sau pentru know-how-ultransmis;
9
 - contractul de exclusivitate trebuie să prevadă o clauză de reziliere, convenabilă ambelor
părţi;
- durata contractului este determinată în funcţie de caracteristicile proprii fiecăreifrancize.
Avantajele contractului de franciză
Această formă de contractare, care se bucură de o supleţe deosebită, s-a dovedit a fi un
instrument economic eficient, cu o rentabilitate uluitoare, deoarece reuşeşte să atragă în circuit
potenţiale forţe economice care poate altfel nu ar fi rentabilizate optim, în afara încadrării lor în
disciplina contractului de franciză.Încetarea contractului de franciză poate interveni prin
rezilierea contractului;relaţiile postcontractuale se vor baza pe regulile unei concurenţe loiale.
Interesul francizei.
Interesul francizei consta in avantajele evidente pe care acest mijloc modern dedistributie
comerciala le confera atat francizorului , cat si beneficiarilor sai.Dupa cum s-a aratat in literatura
de specialitate, prin intermediul contractului defranchising se realizeaza o unitate economica
simpla intre intreprinderi de productie siintreprinderi specializate in vanzarea exclusiva a
marfurilor fabricate de cele dintai , prinutilizarea procedeelor de comercializare si prestare de
servicii ale acestora. In acest fel, seproduce , pe de o parte , concentrarea capitalului iar pe de alta
parte , prelungirea actuluicreator al producatorului pana la comercializarea finala a produsului.In
doctrina s-a evidentiat si faptul ca , in europa, franchising-ul se prezinta ca unmijloc eficace de
dezvoltare a intreprinderilor mici si mijlocii ca alternativa a marilor organisme
monopoliste.Principlul obiectiv urmarit de parti la incheierea unui contract defranciza este de a
realiza beneficii , in acelasi timp, atat francizorul , cat si beneficiarul(sau beneficiarii sai) prin
combinarea resurselor lor umane si financiare, fara ca in vreunfel sa le fie afectata independenta
comerciala. Mai mult , cu toate ca partile isi pastreazastatutul de comercianti independenti ,
un asemenea contract creeaza fata de terti imaginea unui produs sau a unui serviciu unic a
unei activitati unice.Prin functia sa economica franciza antreneaza pentru francizor avantajul
rezolvarii problemei comercializarii produselor si/sau serviciilor sale, in timp ce beneficiarul are
posibilitatea exercitarii unei activitati comerciale cu riscuri limitate.
-adevar francizorul poate sa-si dezvolte intreprinderea sa , facandu-si marca mai cunoscuta
si utilizand metode care i-au adus succesul in afaceri , fara a fi nevoit safinanteze investitiile
comerciale corespunzatoare unui asemenea demers. In plus daca franciza este exclusiva el poate
sa-si concentreze activitatea sa de vanzare , planificandu-si livrarile si selectionandu-si
revanzatorii.Beneficiarul (franchisee) la randul sau evita incertitudinile lansarii unei afaceri
sipoate sa devina distribuitor al unei marci de renume , fara a avea o veritabila
experientacomerciala prealabila. Daca franciza este cu exclusivitate , el are si un monopol
dedistributie care-i garanteaza o regularitate a aprovizionarii si o piata de desfacere.In ceea ce-l
10
priveste pe consumatorul final, acesta obtine produse si servicii decalitate la preturi accesibile, cu
service si asistenta asigurata.
Diferite tipuri de franciză
In doctrina si practica internationala , franciza se clasifica , in functie de obiectul ei, in trei
categorii principale:
A.Franciza industriala (sau de productie). Acest tip de franciza este o
operatiunecomplexa prin care franchisee (beneficiarul) - societate comerciala de productie –
fabricael insusi , respectand indicatiile francizorului , anumite produse industriale, pe care
levinde apoi sub marca acestuia din urma(adica a francizorului). Aceasta
operatiunepresupune in acelasi timp transfer de know-how , de licente , de brevet si de marca ,
deinginerie si asistenta si de multe ori chiar livrare de furniruri si materii prime.
B.Franciza de distributie (sau de produse). Se concretizeaza prin faptul
cafranchisee(beneficiarul) se obliga sa vanda anumite produse intr-un magazin care
poartaemblema franchiser-ului (francizorului).Franciza de distributie se subdivide in :
-franciza de producator;
-franciza de distribuitor.
In primul caz francizorul fabrica el insusi produsele pe care apoi beneficiarul
lecomercializeaza clientilor sai. In cel de-al doilea caz , francizorul selectioneaza
produsefabricate de terti , pe care apoi sub emblema sa le da beneficiarului (franchisee) pentru
ale distribui clientilor sai.Un exemplu de acest gen este franciza practicata de
compania Americana Computerland. In calitate de francizor , aceasta companie selecteaza
dintre fabricantii de tehnica de calcul pe aceia ale caror produse sunt mai competitive pe piata de
gen , preia produsele de la acestia si le plaseaza in reteaua sa de distributie. Distribuitorii
(franchisee-beneficiari) revand apoi aceste produse sub marca “Computerland”propriilor lor
clienti.
C.Franciza de servicii. De specificul ei tine faptul ca franchisee(beneficiarul)ofera
servicii sub emblema si numele comercial (si chiar sub marca) francizorului ,conformandu-se
directivelor acestuia din urma.Dupa cum s-a retinut in doctrina internationala , acest mod de
distributie a condus pe francizor si beneficiarii sai sa-si adapteze tehnica contractuala la nevoile
lor concrete.

Au aparut astfel subcategorii de franciza cum ar fi :

1.Franciza principala(sau master franchising).Este utilizata in special

pentrucrearea unei retele de franciza in strainatate.Francizorul acorda dreptul de a

11
distribuiprodusele sale pe un larg teritoriu unui beneficiar(franchisee) principal. Acesta din
urmaelaboreaza un model adaptand sistemul francizorului la obiceiurile locale si
isiselectioneaza pe proprii sai beneficiari(franchisee) pentru a distribui produsele respective
,fiecare pe o anumita suprafata a zonei de exploatare.

2.Franciza partiala(sau franchise corner). Consta in faptul ca francizorul

primeste dreptul de a-si amenaja un spatiu privilegiat(destinat numai produselor sale) intr-un
magazin ce vinde si alte produse.

3.Franciza asociativa. Specific acestei varietati este faptul ca fiecare partenerdetine o cota
de participare la capitalul social al celuilalt.

4.Franciza financiara.este caracterizata de faptul ca beneficiarul

(franchisee)realizeaza in intregime investitiile necesare construirii si amenajarii
spatiuluicomercial(magazinului), dar gestionarul si personalul angajat este selectionat si
remuneratde francizor.

2.3.Încetarea contractului de franciză

Încetarea contractului de franciză intervine în următoarele cazuri:

 - Încetarea existenţei uneia dintre părţi. Intervine in cazul decesului uneia dintre părţi, sau, în
cazul persoanelor juridice, al faimentului declarat de instanţa de drept .
 - Expirarea termenului pentru care a fost incheiat contractul de franciză. Potrivit Art. 6 OU
52 /1997, contractul de franciză trebuie sa cuprindă durata acestuia, precum şi condiţiile de
modificare, prelungire şi reziliere. Art. 7 al aceleiaşi legi prevede că francizorul îl va inştiinţa pe
beneficiar cu un preaviz suficient de mare asupra intenţiei de a nu reînnoi contractul la data
expirarii.

 - Anularea contractului de franciză. Contractul poate fi anulat în condiţiile dreptului comun,

având în vedere vicii de consimţământ, dol sau eroare în momentul semnării. Potrivit Art. 14 din
OU 52 /1997, contractul se anulează la cererea uneia dintre părţi dacă sunt prezente vicieri de
consimţământ sau dacă contractul conţine informaţii eronate sau ambigue.  
 - Rezilierea contrectului de franciză. Rezilierea intervine în cazul neexecutării culpabile a
obligaţiilor izvorâte din contracte sinalagmatice.

12
  Efectele încetării contractului de franciză
 
Atunci cand contractul de franciză încetează, drepturile încorporate transmise spre
folosinţă francizatului vor fi restituite francizorului. Francizatul nu va mai putea folosi nici
marca, nici alte semne distinctive şi nu se va mai putea folosi de know-how-ul transmis.
De la data încetării contractului îşi vor produce efectele clauzele de neconcurentă
convenite de părţi. În ceea ce priveşte reparaţiile, atunci când încetarea contractului este urmare a
conduitei culpabile a uneia dintre părţi, iar aceasta a pricinuit prejudicii contractantului, acesta
este indreptăţit să primească despagubiri potrivit regulilor dreptului comun. Nu se poate
recunoaşte francizatului dreptul la despagubiri pentru clientela pierduta eventual la incetarea
contractului.

13
 Concluzii
A avea o franciză nu se rezumă doar la dreptul de a folosi numele și logo-ul brandului, ci și
la adaptarea afacerii la cerințele sistemului. Cuvântul ”sistem” este cheia pentru a înțelege
regulile pentru o afacere în franciză. Francizatul va avea mereu suport din partea francizorului –
cum ar fi cursuri de formare profesională pentru francizat și angajații lui; campanii promoționale
pentru a sprijini creșterea vânzărilor; transmiterea cunoștințelor într-o anumita arie precum
contabilitatea și modalitatea de facturare. Pentru această asistență francizatul plătește, pe lângă
fee-ul de aderare la sistemul de franciză, o taxă ce reprezintă un anumit procentaj din profit ce se
virează lunar în contul francizorului. Acești bani sunt folosiți pentru bunăstarea întregului sistem
de franciză, pentru fiecare francizat în parte. Francizorul cheltuie acești bani pentru cercetări de
piață, dezvoltarea de produse noi, campanii de promovare. Într-o singură frază, francizatul
folosește în conducerea afacerii experiența, cunoștințele și metodele de operare dezvoltate
francizor.
În general , franciza este utilizată pentru penetrarea de către producătorul de bunuri,
furnizorul de servicii a unor piețe , altele decat cea pe care el activează. Din aceasta cauza ,
acordul de franciză este perfectat între parteneri aparținînd unor sisteme de drept național
diferite, fiind, deci un contract internațional. Din acest motiv parțile pot , învvirtutea principiului
lex voluntatis, să aleaga libere legea aplicabilă contractului , însa cu condiția respectării normelor
de ordine publică în vigoare in zona de exploatare.în lipsa unei clauze de electio juris, legea
aplicabilă va fi cea a locului de executarea a contractului.
Toate aceste nuanțe juridice legate de contractual de franchising par la prima vedere a fi un
impediment în semnarea și înființarea de noi francize. Toțuși în prezent există un număr enorm
de francize iar statistica arată că undeva în lume în fieacare zi se deschide o afacere bazată pe
franchising. În viitor aceste cifre pot crește anume din cauza avantajelor pe care le oferă acest
contract nu doar pentru franchiser ci și pentru franchisee.

14
 Bibliografie:
1. Driga, C., Driga., E., Primii paşi în franciză, Bucureşti, Editura C.H. Beck, 2006

2. Lect.univ.dr.Silvia CRISTEA;Lect.univ.dr.Camelia Florentina STOICA, Drept

comercial, www.ase.ro

3. LEGE Nr. 1335 din  01.10.1997 cu privire la franchising Publicat : 11.12.1997 în

Monitorul Oficial Nr. 82-83     art Nr : 669     Data intrarii in vigoare : 11.12.1997

4. HOTĂRÎRE Nr. 612 din  12.08.2011 pentru aprobarea Regulamentului privind

înregistrarea contractelor de cesiune, licenţă, gaj şi franchising referitoare la obiectele
deproprietate industrială

5. http://www.afaceri-francize.ro/articol/contractul-de-franciza

6. http://documents.tips/documents/contractul-comercial-de-franchising.html

7. https://superbotanik.net/referati/topiki-po-anglijskomu-yazyku/referat-contractul-de-
franchising

15