FRANCHISINGUL ŞI PARTICULATĂŢILE

DEZVOLTĂRII LUI ÎN REPUBLICA MOLDOVA

MANAGEMENT

Chișinău 2016
 CUPRINS
Introducere...........................................................................................................................2
1 Considerații generale.....................................................................................................3
1.1 Istoria apariției frachizei........................................................................................3
1.2 Ce este franciza?....................................................................................................4
1.2.1 Avantaje și dezavantaje....................................................................................5
1.3 Tipurile de francize................................................................................................5
1.4 Francizele Straine De Pe Piata Republicii Moldova..............................................8
1.5 Contractul De Franciza..........................................................................................8
2 Franchisingul în Republica Moldova............................................................................8
2.1 Cum se desfășoară în Moldova afacerile în sistem de franciză.............................8
2.2 Reglementarea franchisingului în legislația Republicii Moldova..........................9
2.2.1 Investiții de bază..............................................................................................9
2.2.2 Nuanțe............................................................................................................10
2.2.3 Noţiunea contractului de franchising şi caracteristica lui juridică.................11
2.2.4 Elementele contractului de franchising..........................................................15
2.3 Câte companii din Moldova au contracte înregistrate la AGEPI.........................19
2.4 Ce tarife sunt aplicate...........................................................................................20
2.5 Practica Franchisingului in lume..........................................................................20
Concluzii............................................................................................................................21
Bibliografie........................................................................................................................22
Anexa 1..............................................................................................................................23

Introducere
Fiecare persoană care dorește să se lanseze în afaceri are posibilitatea de a alege una din
cele 3 variante: inițierea unei afaceri de la zero, procurarea unei afaceri existente sau cumpărarea
unei francize. Franchisingul e o modalitate de dezvoltare a unei afaceri cu șanse mari de reușită.
Prin franchising se înțeleg relațiile contractuale dintre vânzător (franchiser) și cumpărător
(franchisee) privind acordarea drepturilor de operare a afacerii și obținerea asistenței din partea
vânzătorului în schimbul unei plăți.

2
 Tema cercetată este foarte importantă din motivul dezvoltării și practicii continue al
frachiselor atît pe plan internațional cît și local, ceea ce și subliniază actualitatea temei cercetate.
Obiectul de studiu este frachiza ca modalitate de derulare a afacerilor. Scopul lucrării constă în
studierea franchisingului pe fon teoretic și practic pe plan local. În realizarea scopului, ne
propunem următoarele obiective:
1. Definirea franchizei;
2. Studiu istoric asupra fenomenului;
3. Definirea tipologiei frachizelor;
4. Studiu asupra aspectelor juridice și reglementării respectivei;
5. Studiu asupra franchisingului in Moldova;
6. Statistica practicării franchisingului pe plan local și internațional.
Lucrarea este stucturată în două capitole, dintre care primul este teoretic iar al doilea
practic, pe plan local. Penutima parte a lucrării va prezenta concluziile, iar ultima sursele de
informare.
Cuvinte-cheie: franchiza, contract, brand, vinzări, tarife, denumire, companii, afaceri
1 Considerații generale
Cei care doresc să fie antreprenori, dar nu au timp sau resurse pentru a-și crea un brand,
strategii de marketing, resurse umane, publicitate, aprovizionare, desfacere, apelează la
franchising. Prin achiziția franchisingului, antreprenorului i se oferă posibilitatea „copierii” unei
afaceri de succes de la o companie, care deține un renume pe o piață specifică. Afacerea se
„copiază” la toate nivelele, inclusiv la nivel de branding, politică de marketing, politică de
personal, politică de prețuri și calitate. Compania care oferă franciză obține venit din produsele
sale creative (dreptul de autor, secretele de producție comercială sau alte tehnici, instruirea
personalului şi monitorizarea afacerii) și din reputația sa în care a investit cu ceva timp în urmă.
1.1 Istoria apariției frachizei
Din punct de vedere etimologic termenul „franchising” îşi are obîrşie engleză, ce ar
însemna – drept, privilegiu şi reprezintă permisiunea de a folosi drepturi comerciale care aparţin
altuia , iar termenul „franchise” vine din franceză şi înseamnă la origine privilegiu, scutire de
taxe vamale şi impozite. Istoria acestor termini începe din timpurile epocii medievale, cînd regii
ofereau baronilor dreptul de a colecta impozite şi alte plăţi pe anumite teritorii în schimbul unor
servicii ( ex. înrolarea soldaţilor în armata regală) sau permiterea oamenilor liberi de a vinde
produsele, mărfurile sale pe teritoriile oraşului în cadrul anumitor pieţe sau iarmaroace. Aceste
privilegii, care dădeau posibilitatea de a exploata anumite activităţi pe un anumit teritoriu contra
plată, au format temelia raporturilor de franchising pe parcursul a mai multor veacuri. Chiar pînă
în prezent în Marea Britanie există franchise vechi ce dau dreptul de a întreţine pieţe, a petrece
iarmaroace, a permite trecerea peste poduri, etc1.
Franciza moderna isi are originile in SUA. Franciza a fost utilizată pentru prima data în
SUA de către compania Singer Sewing Machine în anii 1860. A urmat apoi General Motors, care
1
Bestreferat, articolul Contractul de franchising 2006.
3
a început sa folosească franciza în 1898 si, în sfarsit, Rexall Drugs în 1902. Dupa aceasta prima
etapa, de lansare, au urmat alte companii din domeniile auto, industria petrolului, imbuteliere
bauturilor racoritoare, accesorii auto, etc. Metodele de francizare care s-au dovedit atît de reusite
si de utile în industriile auto si petrolului au început sa se raspandeasca curand si în alte sectoare
de afaceri. Western Auto a dezvoltat sistemul de franciza în anul 1909 permitand celor interesati
sa isi deschida propriile magazine, daca aveau bani si ambitie, chiar si fara sa aiba experienta
anterioara în activitati de comert. În anul 1925, cand au început sa se extinda prin franciza,
restaurantele Howard Johnson ofereau trei arome de inghetata "superioara". În 1940 a fost
deschis primul restaurant Howard Johnson linga o autostrada, iar în 1954, s-a deschis primul
motel. În anii '50 a avut loc o adevarata explozie a dezvoltarii francizei, odata cu inaugurarea în
1955 a restaurantelor McDonald's, de către Ray Kroc, care a pus accentul pe "calitate, servicii,
curatenie si valoare." În acelasi an, Harland Sanders a gasit o nisa în industria fast food-ului cu
Kentucky Fried Chicken. În 1959, International House of Pancakes a început sa vîndă francize în
SUA si si-a deschis unitatile în care se servea micul dejun pentru milioane de persoane. Franciza
continua sa se dezvolte, iar în prezent mai mult de opt milioane de persoane lucreaza în francize
din mai mult de saizeci de domenii mari de activitate. În fiecare an, noi domenii si noi afaceri
aleg formatul francizei pentru a-si distribui produsele si serviciile2.
1.2 Ce este franciza?
Cuvintul "franchise" este de origine franceza si se traduce ca privilegiu sau permisiune.
Franciza nu este altceva de cit un raport în care o parte numit francizor acorda dreptul de a
produce sau de a comercializa anumite produse , de a presta anumite servicii în numele și cu
marca sa, celeilalte parti numite francizat în schimbul unei redevențe. Franciza atrage atît
interesul francizatului, cît și pe cel al francizorului. Francizorul are acces la oportunitati de
crestere prin extinderea sistemului de distributie cu produse și servicii de calitate. Francizatul are
ocazia de a reusi ca proprietar de afacere mica dispunand de sisteme de succes, operatiuni,
informatii, metode, materiale de promovare, experienta și adesea atît de valoroasa marca
francizorului.
Franciza este un sistem de comercializare bazat pe o colaborare continua intre persoane
fizice sau juridice, independente din punct de vedere financiar, prin care o persoana, denumita
francizor, acorda altei persoane, denumita beneficiar, dreptul de a exploata sau a dezvolta o
afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu3.
Obiectivul de bază al aproape oricărei organizații de franciză este utilizarea independentă
a parților terțe (francizații) pentru a livra produsele și/sau serviciile furnizorilor (francizori) către
consumatorul final. Pentru francizor, francizarea permite expansiunea unui concept dovedit sau
aflat la început și o modalitate de operare specifica pentru dezvoltarea de multi-unități cu locații
multiple ce oferă același produs sau serviciu. Pe de altă parte, francizatul are oportunitatea de a
utiliza produse, servicii dovedite, metode de operare de succes, promovări viabile, mărci
recunoscute și asistență continuă. În general, aceste avantaje nu sunt disponibile managerului
unei afaceri mici, independente care adesea poate vinde același produs sau serviciu.
2
Bumbu Alex, articolul Franciza, bijuteria businessului modern.
3
Qreferat, articolul Contractul de franciza.
4
 1.2.1 Avantaje și dezavantaje
Dezavantaje
Totodată, trebuie de menţionat că acest tip de colaborare are şi unele neajunsuri. În
primul rând, este vorba de dependenţa franchise-i de franchiser în organizarea afacerii, restricţii
în luarea deciziilor, dependenţa de stabilitatea financiară a franchiser-ului. De asemenea, există
riscul unei supraaprecieri a imaginii şi perspectivelor mărcii şi/sau siglei comerciale a
franchiserului ş.a. Principalul dezavantaj este dat de costurile francizei. Pe lângă taxa de acordare
a francizei și redevențele anuale, care diminuează profitul beneficiarului, acesta trebuie să
mențină permanent un anumit standard de calitate.
Avantaje
Franchising-ul are o mulţime de avantaje indiscutabile: din start întreprinzătorul intră în
afacere pe o cale deja bătătorită, folosind o marcă vestită care presupune prezenţa unei baze de
clienţi care o preferă. Cumpărând franchisa întreprinzătorul achiziţionează un sistem de afaceri
deja funcţional, obţine acces la baza de cunoştinţe a francizorului. Franchisele, de asemenea
reduc la minim riscurile legate de crearea unei noi afaceri, deoarece încheid contractul de
franchisă întreprinzătorul devine membrul unei familii numeroase, adică i se garantează sprijinul
în situaţii problematice.
Beneficiarul unei francize are avantajul de a exploata o marcă de prestigiu, și de a intra
pe o piață concurențială folosind tehnici de producție, comercializare și marketing perfecționate
în timp, și cu un grad înalt de rentabilitate.
Francizatul lucrează sub protecția unui brand ce este deja cunoscut și prezent în conștiința
publicului. Astfel, este mult mai ușor să atragi clienți. De asemenea, ei beneficiază de renumele,
mărcile comerciale, dreptul de autor, secretele de producție comercială sau alte proceduri secrete
și de succes deținute sistemul de franciză.
În ansamblu, neajunsurile franchise-i în comparaţie cu avantajele acesteia, sunt atât de
minore, încât mulţi le ignoră4.
1.3 Tipurile de francize
Articolul 6 al Legii Republicii Moldova cu privire la franchising reglamentează mai
multe forme de franchisa, și anume: corporativa și comerciala. Franchisingul corporativ prevede
participarea partii denumite franchisor la intregul ciclu de productie al franchiserului,
caracterizindu-se prin:
 Contacte permanente intre franchisor și franchiser;
 Schimb permanent de informatii;
 Reglamentare detaliata a activitatii și grad inalt de responsabilitate a partii denumite
franchiser.
Franchisingul comercial prevede comercializarea de productie finita (marfuri) sau
prestarea serviciilor de către franchiser, caracterizindu-se prin:
4
Mybusiness, articolul Franchising: O Afacere de Succes este o Afacere la Cheie.
5
 Specializarea ingusta a partii denumite franchiser în comercializarea unui anumit tip de
produse sau în prestarea unui anumit tip de servicii;
 Plata redeventei către franchisor din volumul total de vinzari;
 Riscul partii denumite franchiser legat de comercializarea de produse sau de prestarea de
servicii;
1. După profilul activitatii economice.
Franchisingul industrial (de producere).
Contractul de franchising industrial vizeaza producția de bunuri. Franchisee-ul este
autorizat, prin intermediul unei licențe, sa fabrice sub marca franchiserului și cu asistenta lui
tehnica, produsele acestuia. Franchiserul are, astfel, posibilitatea sa-și faca cunoscute produsele
și marcile sale fara a fi nevoit sa faca investitii importante, Franchiserul acorda consultanta
manageriala, pregateste personalul, ofera asistenta tehnica și comercială, know-how-ul, dreptul
de a folosi marca sa, precum și alte drepturi de proprietate industriala și intelectuala, se ocupa de
publicitate. Cele mai cunoscute contracte de franciza industrială sunt cele care au ca obiect
produsele: Campari, Schweppes, Coca-Cola, Pepsi-Cola.
Franchisingul de distributie.
În cazul dat franchiserul este, fie un producator, care desface produsele sale prin
intermediul unui franchisee, fieim angrosist, care revinde produsele sub marca sa unor
franchisee. Obligatiunile franchiserului constau în acordarea a consultantei, pregatirea
personalului, oferirea dreptului de a folosi marca sa pentru produsele ce fac obiectul francizei.
Foarte cunoscute sunt asa francize ca: Santal, Veritas, Unic, Yves Rocher, Christiansens.
Franchisingul de servicii.
Acesta constă în aceea, ca franchiserul care a pus la punct o metoda sau tehnica specifica
de prestare a serviciilor, autorizeaza pe franchisee sa utilizeze aceste metode și tehnici în
prestarea aceluiasi gen de servicii. Cele mai raspindite sunt acordurile de franchising practicate
de asa firme ca: McDonald's, Pizza Hut, Fast-Foods, Hertz, Avis, Rent a car, Sheratton, Hilton,
Holiday Inn etc.
2. Dupa nivelul de intermediere
Franchisingul direct.

Este o forma traditionala a franchisingului și constă în aceea ca exista un singur

franchiser care colaboreaza în direct cu mai multi franchisee din diferite teritorii.
Master franchising.
Constă în aceea, ca franchiserul semnează un acord de franciza principala cu un
subfranchiser pe un anumit teritoriu, iar acesta, la rindul sau - contracte de franchising cu mai
multi franchisee în cadrul teritoriului respectiv.
3. Dupa gradul de participare a partenerului la capital
6
 Fondarea întreprinderii de către franchisee.
În forma sa clasica franchisingul nu presupune participarea franchiserului la capital.
Corespunzator, în calitate de fondatori vor aparea alte persoane fizice și/sau juridice, în
dependenta de forma organizational-juridica a întreprinderii-franchisee. Filozofia franchisingului
constă anume în atragerea persoanelor care doresc și sunt capabile sa conduca o afacere, dar
prefera o minimizare a riscului de antreprenor prin intermediul colaborarii cu un partener
experimentat.
Fondarea întreprinderii în comun.
În practica afacerilor exista și o serie de conditii care pot determina crearea unor
intreprinderi franchisee mixte (fondate de franchisee și franchiser). Ca exemplu de asa conditii
pot servi: lipsa resurselor financiare suficiente (aportul franchiserului fiind în forma baneasca,
dar mai des - de echipamente necesare activitatii), dorinta franchiserului de a dispune de pirghii
de control suplimentare. De obicei, cota franchiserului în capital este mai mica de 50% ,
deoarece scopul primordial al lui nu constă în controlul afacerii (acesta fiind posibil și în baza
contractului de franchising).
Redevente
În general, redeventele anuale platite francizorului sunt proportionale cifrei de afaceri și
nu trebuie considerate ca o renta obligatorie platita francizorului. Ele trebuie sa corespunda
adevaratelor servicii prestate : studii de piata, lansarea unor noi produse sau servicii, consultanta
tehnica și juridică etc. Redeventele cuprind cheltuielile de functionare intr-un centru de
cumparaturi sau/și de referinte. În acest centru de cumparaturi nu poate exista mereu o
transparenta, deoarece francizorul poate decide o reducere care nu apare de exemplu sur forma
de reduceri la articolele vandute insucursalele sale. Trebuie asadar cunoscut modul de
functionare a retelei și a modului sau de aprovizionare inainte de semnarea contractului de
franciza.
Afaceri francizabile
Nu exista restricții la francizarea unei afaceri, daca afacerea este de success și sunteti
posesorul unei marci populare atunci afacerea dumneavoastra este francizabila indiferent de
ramura,gen de activitate, cu conditia sa nu cotravina legii. Principalele domenii de activitate
economică cu un potential inalt de aplicare a sistemului de franchising sunt:comertul cu
amanuntul, alimentatia publica,serviciile auto,serviciile medicale,serviciile menajere,sfera
constructiilor,educatia și cursurile de perfectionare,sfera turism-sport-agrement,serviciile sociale
și unele ramuri din sfera productiei.
În concluzie putem spune ca daca am creat o afacere care este de success și se deosebeste
de celelalte afaceri prin ceva aparte ca exemplu:un dizain deosebit, meniul special, deservire
excelenta, atunci putem spune ca afacerea poate fi francizata.

7
 1.4 Francizele Straine De Pe Piata Republicii Moldova.
Francizele străine din Republica Moldova sunt unele dintre cele mai cunoscute
intreprinderi de la noi insa multi nu cunosc faptul ca ele functioneaza în franciza.Cele mai
cunoscute francize străine de la noi sunt:McDonalds,Romstal,Coca Cola,Fornetti. Republica
Moldova este una din tarile care a legiferat franchisingul printr-un act de normative distinct.
Legea cu privire la franchising cuprinde în sine prevederi, ce tin de activitatile antreprenoriatului,
care permite reglarea optimala a raporturilor dintre partile angajate intr-o afacere de franciza.
Astfel spus francizorul strain care vine în R. Moldova se bucura de protectie din partea statului.
1.5 Contractul De Franciza
Un element important al sistemului de franciza este contractul de franciza. Anume acest
contract determina caracterul și tehnologia relatiilor francizorului și francizatului, Deci, luind
decizia de integrare în business prin intermediul francizei, este necesar sa cunoastem continutul
documentului în cauza. Contractul de franchising este un document cu valoare juridică ce
reglamentează raportul de franciza și prezinta o intelegere privata intre parti, prin care
proprietarul unei afaceri, numit francizor, cedeaza beneficiarului numit francizat, dreptul de
folosinta al numelui firmei, al marcii, dreptul de producere, comercializare, prestare a unor
bunuri sau servicii, care sunt deja prezente pe piata și înregistreaza succes.
2 Franchisingul în Republica Moldova
Nu se poate afirma că pentru Moldova franchising-ul ar fi ceva nou, însă acest gen de
afaceri este abia la început de cale în ţara noastră, având un potenţial uriaş, mai ales în perioada
de criză, când pentru a iniţia propria afacere este nevoie de investiţii uriaşe, atât materiale, cât şi
fizice. În Moldova sistemul de franchisă va avea succes în asemenea domenii economice ca
vânzările cu amănuntul, alimentaţia publică (fast food), servicii auto, servicii medicale, prestări
servicii, educaţie, sport, agrement, servicii sociale şi în unele ramuri din sfera de producţie. În
prezent, în ţara noastră există destule oferte de franchisă din partea unor mărci vestite, mai
rămâne doar să-ţi alegi domeniul de activitate preferat. De menţionat, că Moldova este una din
puţinele ţări în care afacerile în franchisă sunt ocrotite de lege. Aceasta a fost adoptată încă în
anul 1997, fiind menită să reglementeze relaţiile antreprenoriale în domeniul acordării contra
plată a drepturilor asupra producerii sau comercializării produselor şi prestării serviciilor.
Deși franchisingul are multe avantaje, conform datelor AGEPI, din 1994 până în prezent,
au fost înregistrate doar 41 de contracte de franchising, dintre care 7 au fost reziliate, iar la 17
contracte a expirat termenul.
2.1 Cum se desfășoară în Moldova afacerile în sistem de franciză
Contractul de franchising este cunoscut practicii din Republica Moldova începând cu
adoptarea Legii cu privire la franchising din 1997, completată ulterior prin câteva ale Codului
Civil. Totuși, Legea privind protecţia mărcilor nu prevede obligativitatea înregistrării
contractelor la AGEPI, acestora aplicându-li-se principiul libertăţii contractului conform art. 667
(1) al Codului Civil, potrivit căruia părţile contractante în limitele normelor imperative de drept,
pot încheia în mod liber, contracte şi pot stabili conţinutul lor. Respectiv, lipsa înregistrării
8
contractului nu afectează legalitatea acestuia, contractul rămânând a fi valabil doar pentru părţi.
Totodată, conform Legea nr. 38/2008, drepturile ce rezultă din aplicarea prevederilor alin.(1) şi
(2) al Legii produc efecte pentru terţi şi condiţionează modificarea statutului juridic al mărcii din
momentul înscrierii datelor respective în Registrul naţional al cererilor de înregistrare a mărcilor
sau în Registrul naţional al mărcilor5.
2.2 Reglementarea franchisingului în legislația Republicii
Moldova
Franchisingul este reglementat de Legea nr. 1335 din 01.10.1997 cu privire la
franchising, Codul civil (articolele nr. 1171- 1178) și Hotărârea Guvernului nr. 612 din
12.08.2011 pentru aprobarea Regulamentului privind înregistrarea contractelor de cesiune,
licenţă, gaj şi franchising referitoare la obiectele de proprietate industrială. Astfel, potrivit
legislației, franchisingul reprezintă un sistem de raporturi contractuale între întreprinderi în care
partea denumită franchiser acordă părţii denumite franchisee dreptul de a produce şi/sau a
comercializa anumite produse (mărfuri), de a presta anumite servicii în numele şi cu marca
franchiserului, precum şi dreptul de a beneficia de asistență tehnică şi organizatorică a acestuia
Pentru existența relațiilor de franciză, marca franchiserului trebuie înregistrată ca obiect
al proprietății intelectuale pe teritoriul pe care dorește să ofere franchising. Altfel spus,
transmiterea politicilor și instrucțiunilor de activitate nu oferă protecție franchisee-ului dacă nu
se transmite și o marcă înregistrată pe teritoriul pe care activează franchisee-ul 6.
Drept consecință a neînregistrării mărcii de către franchiser pe teritoriul Republicii
Moldova, va fi imposibilă înregistrarea contractul de franchising la AGEPI. Neînregistrarea
contractului de franchising îl lipsește pe franchisee de protecție împotriva concurenților care au
încheiat contract de licență sau de franchising cu același contragent pentru aceleași
produse/tehnologii/servicii/marcă, pentru același teritoriu. Datele despre contractele de
franchising înregistrate la AGEPI se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală
(BOPI).
2.2.1 Investiții de bază
Pentru a lansa o rețea de franchising, franchiserul va investi resurse creative, umane,
financiare, organizatorice și resurse de timp pentru elaborarea, dezvoltarea și impunerea pe piață
a propriului brand și a imaginii companiei, a serviciilor/produselor sale și dezvoltarea rețelei de
franchising. Totodată, se vor solicita resurse pentru antrenarea personalului franchisee-ului la
inițierea și derularea afacerii, oferirea suportului la implementarea francizei. Pentru a beneficia
de dreptul de utilizare a brandului, de transmiterea know-how-ului, formarea personalului etc.,
franchisee-ul va achita:
 taxa de acordare a franchisingului (suma depinde de notorietatea mărcii și/sau serviciile
incluse în pachetul de franchising), și

5
Agora, articolul Lista companiilor din Moldova care activează în sistem de franciză 2014.
6
Bizalaw, articolul Afacere din creativitatea altora sau de ce franchisingul ar fi un start-up reușit.
9
  redevențe (plăți periodice exprimate de obicei în procent de la cifra de afaceri); precum și
se va obliga să mențină permanent un anumit standard de calitate și să investească în
menținerea și dezvoltarea acestuia.
Oferirea ulterioară de către franchiser a suportului prin antrenarea personalului,
transmiterea produselor/tehnologiilor noi se va efectua fie din contul redevenței, fie ca serviciul
separat, pentru care franchisee-ul va achita aparte. Aici se va ține cont de abordarea fiscală a
plăților achitate de către franchisee. Astfel impozitarea redevenței și impozitarea plăților pentru
servicii este diferită. Aceste aspecte financiare urmează să fie luate în calcul și reglementate în
contractul de franchising.
2.2.2 Nuanțe
Contractul de franchising trebuie să conțină numărul titlului de protecție al obiectului de
proprietate industrială (de exemplu, marcă). În cazul în care sunteți cel care preia franchisingul,
aveți grijă ca titlul de protecție să fie înregistrat pe teritoriul Republicii Moldova. În cazul în care
oferiți franchisingul în afara țării, înregistrați-vă marca și alte obiecte industriale aferente pe
teritoriul statelor unde vă doriți extinderea prin franchising sau unde activează contragentul
dumneavoastră.
Franchisingul, ca relație juridică, nu se va confunda cu:
 „reprezentanța” unei companii străine. Reprezentanța ce va practica activitatea de
antreprenoriat se înregistrează în calitate de persoană juridică separată în formă societate cu
răspundere limitată sau societate pe acțiuni. Reprezentanța ce va avea doar activitate cu
caracter pregătitor poate fi înregistrată ca „reprezentanță” (branch) la organul fiscal, fără a
constitui o persoană juridică separată;
 companie locală ce este parte a unui grup internațional de companii, sau
 companie locală ce a încheiat contract(e) de licență exclusivă/neexclusivă cu o companie cu
renume pentru un anumit tip de produse/servicii.
Deși astfel de companii preiau de la compania-mamă/grupul de companii atât branding-
ul, cât și politicile de marketing și calitate, modelul după care activează diferă mult din
perspectiva formei corporative, a necesității și a volumului de investiții, a responsabilității
contractuale față de cel care oferă imaginea și politicile esențiale de activitate. Totodată, nu se
exclude posibilitatea ca relațiile dintre compania-mamă/grupul de companii să fie bazate și pe
relații de franchising. Totul depinde de politica corporativă și de extindere a companiei
deținătoare de brand și tehnologii/politici specifice.
La negocierea contractului de franchising, francesee-ul va avea grijă:
 să se asigure că ceea ce cumpără este cu adevărat franchising, că a avut succes, că există un
„know-how” valoros care justifică investiția;
 să verifice dacă franchiserul asigură asistența la inițierea activității, cât și pe parcursul
derulării acesteia;
 să verifice înregistrarea mărcii și a altor obiecte de proprietate intelectuală pe teritoriul pe
care vrea să preia în baza franchisingul;

10
 să estimeze valoarea investiției, perioada estimată de recuperare a acesteia, volumul și tipul
resurselor personale de care se are nevoie pentru afacerea de succes;
 să depună maxim efort pentru a dezvolta afacerea pe teritoriul ocupat în limitele politicilor
de marketing și a politicilor de extindere oferite de franchiser;
 să facă o analiza de oportunitate pentru a stabili dacă respectiva afacere se poate adapta la
specificul local, deoarece dacă franchisingul a avut succes în alt stat, nu înseamnă ca va avea
succes și în Republica Moldova;
 să utilizeze întocmai tehnologia, politicile interne, metode de comercializare folosite în
rețea, „know how” transmis și să evite orice abatere de la acestea fără a coordona cu
franchiserul.
Relațiile de franchising sunt complexe. O abordare precaută, însoțită de evaluare
economică și juridică vă va salva de la o investiție într-o iluzie frumos „vândută”.
2.2.3 Noţiunea contractului de franchising şi caracteristica lui
juridică
Însă cel mai răspîndit a fost franchisingul în SUA, dotorită imensului teritoriu şi
businessului american. Anume în SUA şi s-a conceput franchisingul ca metodă de activitate
comercială şi ca categorie specifică a contractului („franchising agreement”). Ca imbold
principal al apariţiei raporturilor de franchising în SUA a fost legislaţia antitrust, prin care a fost
interzisă comercializarea produselor de către producător. Franchising-ul constituind una dintre
cele mai recente şi moderne expresii ale distribuţiei de mărfuri şi servicii, se realizează, aşadar,
printr-un instrument juridic, şi anume, prin contractul de franchising, contract comercial tipic
dreptului american, avînd funcţii apropiate de intermediere , care alături de contractul de cesiune
comercială şi contractul de distribuţie selectivă fac parte din categoria „contractelor relative de
distribuţie”7.
Larga utilizare a contractului de franchising, în ţări cu economie de piaţă dezvoltată, a
ocazionat formularea mai multor definiţii în doctrina juridică cu referire la conceptul în discuţie.
Dintre acestea vom reţine pe cele mai semnificative.
Astfel, unii autori8 definesc contractul de franchising ca fiind un contract comercial cu
funcţii apropiate de intermediere, avînd ca obiect acordarea de către un comerciant – producător,
numit franchiser, a dreptului de a vinde anumite bunuri sau de presta anumite servicii şi de a
beneficia de un sistem de relaţii, care cuprinde marca, renumele know-how-ul şi asiatenţa, unui
alt comerciant (persoană fizică sau juridică), numit franchisee, în schimbul unui preţ ce constă
într-o sumă de bani iniţială şi o redevenţă periodică numită franchise fee. Alţi autori apreciază că
contractul de franchising este o legătură dintre două părţi, franchiser (producător de bunuri sau
ofertant de servicii) şi franchisee (distribuitor) în virtutea căruia primul acordă celui de al doilea
posibilitatea de a se integra în reţeaua de distribuţie cu dreptul de a exploata, în condiţii
determinate şi contra unei sume de bani - marca, numele, emblema şi secretul comercial al
franchisorului. În baza altei opinii se determină că în baza contractului de franchising o persoană
(franchiser) acordă unei alte persoane (franchisee) un „ pachet de afaceri”, ce constă din
7
Ioan Bălan. Contractul de franciză // dreptul 98, №1б, p.23.
8
Mircea N. Costin. Dicţionar de drept internaţional al afacerilor, vol.I, Bucureşti 1996, p. 305.
11
drepturile patrimoniale protejate (denumirea de firmă, marca comercială, marca de deservire şi
altele) şi cele neprotejate(experienţa şi reputaţia de afaceri, etc), precum şi alte obiecte ale
dreptului civil (precum este secretul comercial), pentru înfăptuirea de către franchisee a unei
activităţi de antreprenoriat analogice cu cea a franchiser-ului, iar franchisee la rîndul său se
obligă să efectuieze anumite plăţi franchiser-ului şi să respecte şi alte obligaţiuni prevăzute de
contract. În acelați timp, prin contractul de franchising o persoană, numită franchiser
(franchiseur), se obligă faţă de altă persoană, numită franchisee (franchise) de a-i comunica un
know-how, folosinţa mărcii sale şi eventual de a o aproviziona, franchisee la rîndul său se obligă
să exploateze know-how-ul transmis să utilizeze marca comercială şi eventual să se
aprovizioneze la franchiser.
Biroul internaţional al OMPI a definit contractul de franchising, ca fiind un contract în
baza căreia o persoană (proprietarul francizei), avînd un sistem elaborat privind gestiunea unei
anumite activităţi, permite altei persoane (beneficiarului franchisei) de a folosi acest sistem
conform cerinţelor proprietarului în schimbul unei recompense . Astfel, contractul de franchising
se referă la un sistem pe care franchiser-ul îi permite să-l utilizeze de către franchisee. El poate fi
numit contract privind sistemul în condiţiile francizei, sau mai simplu contractul privind
sistemul. Sistemul în condiţii de franciză este un pachet de contracte, ce cuprinde drepturile de
proprietate intelectuală asupra unei sau mai multor mărci, denumiri de formă, modele industriale
şi opere, protejate de dreptul de autor, la fel tehnologia „know-how” şi secretul comercial, care
vor fi utilizate de beneficiar în vederea prestării serviciilor şi comercializării mărfurilor. În
concepţia legiuitorului nostru şi anume art.1171 Cod civil menţionează că prin contract de
franchising, care este unul cu executare succesivă în timp, o parte (franchiser) şi cealaltă parte
(franchisee) întreprinderi autonome se obligă reciproc să promoveze comercializarea de bunuri şi
servicii prin efectuarea, de către fiecare din ele, a unor prestaţii specifice.
În Legea RM „cu privire la franchising” nu este vre-o definiţie concretă al contractului de
franchising. Însă, din art.1 al Legii putem face concluzia, că contractul de franchising este un
contract în baza căruia o persoană, denumită franchiser, acordă unei alte persoane, numită
franchisee, dreptul de a produce şi/sau a comercializa anumite produse (mărfuri), de a presta
anumite servicii în numele şi cu marca franchiser-ului, precum şi dreptul de a beneficia de
asistenţa tehnică şi organizatorică al acestuia.
Reeşind din multiplele definiţii contractul de franchising este un contract comercial
(antreprenorial), în baza căruia o parte (franchiser) se obligă să acorde cu titlu oneros unei alte
persoane (franchisee) un complex de drepturi exclusive asupra unor obiecte al proprietăţii
intelectuale şi industriale (cum ar fi: denumirea de firmă, marca de comerţ, de producţie, de
deservire, emblema, desenele şi modelele industriale, know-how-ul, secretul comercial, etc)
precum şi să-i asigure asistenţă tehnică şi organizatorică acestuia, iar franchisee la rîndul său se
obligă să efectuieze plata respectivă, precum şi să respecte cerinţele franchiser-ului şi alte
obligaţii prevăzute de contract.
Astfel, din aceste definiţii rezultă că contractul examinat are următoarele caractere juridice:

12
 · Este sinalagmatic. Contractul sinalagmatic presupune că fiecărui drept a unei părţi îi
corespunde obligaţiunea celeilalte părţi, adică fiecare parte are atît drepturi cît şi obligaţii. În
acest context, franchiser-ul se obligă să acorde dreptul de proprietate asupra semnelor distinctive
pentru consumatori: marca, firma, emblema, sigla, etc., dreptul de folosinţă a unui know-how,
experienţa, secret comercial precum şi să-l asigure pe franchisee cu asistenţă consultativă,
tehnică şi organizatorică. Iar franchisee la rîndul său are obligaţia de a utiliza în activitatea sa
aceste drepturi, de a efectua plăţile respective precum şi de a urma cerinţele impuse de franchiser
sau contract.
· Este consensual . contractul consensual (din lat. consensus – înţelegere) este un astfel de
contract care dă naştere la drepturi şi obligaţii din momentul ce părţile au ajuns la un numitor
comun privind toate condiţiile esenţiale ale contractului. Deşi este o creaţie a practicii
comerciale, contractul de franchising beneficiază de reglementare legală proprie atît în SUA, cît
şi în majoritatea statelor europene. În R.Moldova prin Legea RM nr.1335-XIII din 1997 sunt
stabilite clauzele pe care un asemenea contract trebuie să le cuprindă, şi principiile pe care
trebuie să le respecte. Din modul de redactare a actului normativ menţionat rezultă implicit că
este necesar ca acordul de voinţe a părţilor să fie materializat printr-un înscris constatator. Astfel
şi Codul civil al RM prevede în al.1 al art.1172 că contractul de franchising se încheie în scris
sub sancţiunea nulităţii. În al.2 al aceluiaşi articol se menţionează că în contractul de franchising,
pe lîngă obligaţiile reciproce clar precizate ale părţilor, durata contractului, dispoziţiile
referitoare la reziliere şi la prelungire, şi pe lîngă alte elemente importante, se face şi o descriere
completă a programului de prestare a franchisei.
Întradevăr contractului de franchising îi sunt proprii efecte specifice, materializate în
obligaţiile specifice pe care acesta le generează în sarcina partenerilor contractuali. Dacă legea n-
ar prevedea clauzele contractuale ori dacă redactarea lor ar fi dificitară, obligaţiile specifice avute
în vedere de legiuitor ar putea fi puse sub semnul îndoielii în caz de neînţelegere privind
executarea obligaţiilor asumate de acestea. Din acest punct de vedere legiuitorul a intervenit în
contractul de franchising limitînd parţial autonomia de voinţă a părţilor şi implicit, libertatea lor
contractuală, impunînd printr-o dispoziţie normativă (art.8 din Legea cu privire la franchising) o
anumită structură conţinutului raportului juridic obligaţional. Totuşi, astfel de intervenţie a
legiuitorului în contract, care face obligatorie constatarea raportului juridic obligaţional printr-un
înscris, nu este de natură să confere franchising-ului caracterul de contract solemn. Astfel,
conform p.(3) al art.9 a Legii cu privire la franchising, contractul de franchising intră în vigoare
la data semnării lui sau la altă dată prevăzută de contract.
· Este cu titlu oneros. Se consideră oneros acel contract, în baza căruia prestaţia
patrimonială a unei părţi generează prestaţia patrimonială din partea celeilalte părţi, adică fiecare
din partenerii contractuali îşi asumă obligaţii în scopul obţinerii unui avantaj material.
· Este comutativ . Deoarece chiar din momentul perfectării contractului, atît existenţa cît
şi întinderea obligaţiilor pe care părţile şi le asumă sunt cert determinate.
· Este un contract mixt sui generis, care integrează caracterile unor alte operaţiuni
comerciale: vînzarea- cumpărarea, licenţă, reprezentare, leasing, etc. şi totodată are o

13
configuraţie pariculară 9. această teză reese şi din stipulaţiile legale (art.4 p.(1) a Legii cu privire
la franchising).
De aici tragem concluzia că, din momentul acordării contractului de franchising un loc
special în Cod civil, el îşi pierde caracterul complex
(sui generis), fiind reglementat de normele capitolului respectiv din Cod, exclude
aplicarea subsidiară a normelor ce reglementează elementele contractelor care reprezintă
contractul de franchising.
· Este încheiat intuitu personas . Caracterul intuitu personae al contractului de franchising
este dat atunci cînd franchiser-ul selecţionează şi acceptă pe beneficiar, care după cercetarea
corespunzătoare dă dovadă competenţelor sale, a calităţilor personale şi a capacităţii financiare
pentru exploatarea afacerii respective.
· Este contract cu caracter comercial, ce presupune că este folosit „exclusiv în cadrul
activităţii de antreprenoriat” şi este încheiat între comercianţi (antreprenori)- persoane fizice
şi/sau juridice – independenţi din punct de vedere juridic şi financiar, care presupune o
colaborare strînsă şi de lungă durată.
· Este cu executare succesivă. Specificul acestui contract este faptul că franchiser-ul îl
autorizează pe beneficiar să utilizeze marca produselor şi/sau serviciilor, şi/sau tehnologiilor,
know-how-ul, precum şi orice alte drepturi de proprietate intalectuală sau industrială după caz,
susţinut permanent de asistenţa comercială sau tehnică a sa pe toată perioada de valabilitate a
contractului de franchising. La rîndul său, beneficiarului (franchisee) îi revine obligaţia de a plăti
periodic franchiser-ului redevenţele convenite prin contract, pînă la încheierea relaţiilor
contractuale.
· Este un contract numit. Se consideră contracte numite acele contracte, care sunt
reglementate prin dispoziţii exprese ale legilor generale, pe care le generează. Însă alţi autori11
atribuie acest contract la contractele nenumite (contractus innominatis ), deoarece acest tip de
contract face parte dintr-o clasă nouă de contracte, care au apărut în activitatea contractuală a
comercianţilor şi n-a primit încă oglindire în legislaţia multor ţări. Însă, în dreptul nostru, avem
Codul civil şi Legea RM nr.1335-XIII din 11 decembrie 1997 cu privire la franchising, care
stabilesc atît modul de perfectare a contractului la care ne referim, cît şi drepturile şi obligaţiile
părţilor contractante şi de asemenea raporturile precontractuale şi postcontractuale ale acestora.
Deaceea, contractul de franchising face parte şi în legislaţia noastră din categoria
contractelor numite. O particularitate esenţială a contractului de franchising (esentiale negotii ) îl
constituie asistenţa tehnică acordată de către franchiser părţii, care se numeşte franchisee (al.2 lit.
(e) art.9 din Lege).
Caracteristica principală a contractului de franchising, rezidă în aceea că presupune
obligatoriu transferal de cunoştinţe tehnice şi de procedee comerciale verificate, ce constituie
“reţete de succes”, respectiv transferul know-how-ului. În lipsa acestui element sau în cazul
inconsistenţei sale, pe ansamblu contractului sau al efectelor sale, contractul trebuie să fie nul,

9
V.Negară. Francising – o nouă formă contractuală în legislaţia RM // Legea şi viaţa, Nr.8/98, p.18.
14
pentru lipsa de cauză, fie el se reduce la un simplu contract de colaborare ori, după caz, la un
contract de livrare.
În genere, în conformitate cu aceeaşi opinie de mai sus, contractul de franchising încheiat
între doi comercianţi independenţi este caracterizat numai de trei elemente:
- comunicarea unui know-how
- asistenţa comercială
- licenţierea mărcii.
Deci, rezultă că lipsa vre-o unui element indicat mai sus duce la nulitatea contractului.
Dacă clauzele contractuale acordă puteri excessive franchiser-ului – împrejurare de
natură să releve caracterul mai mult sau mai puţin impus al contractului – contractul de
franchising devine un contract individual de muncă.
În literatura de specialitate sunt evidenţiate următoarele tipuri de franchising:
a) franchising industrial . Acest tip de franchising este o operaţiune complexă prin care
francizatul fabrică el însuşi, respectînd indicaţiile francizorului, anumite mărfuri, pe care le vinde
sub marca acestuia.această operaţiune presupune transfer de informaţie comercială secretă, de
marcă şi licenţe, de asistenţă şi chiar livrare de furnituri, ingridiente şi materii prime.
b) franchising de distribuţie . Acesta presupune dreptul francizatului de a comercializa pe
un anumit teritoriu mărfurile francizorului sub numele şi marca acestuia.
c) franchising de servicii . În acest caz franchizatul prestează servicii sub marca şi numele
comercial al franchizorului.
2.2.4 Elementele contractului de franchising
Literatura juridică enumeră următoarele elemente ale contractului: părţile, obiectul,
termenul, forma şi preţul. Doctrina juridică rusă indică şi conţinutul ca element, însă în doctrina
noastră conţinutul contractului ce constă din drepturile şi obligaţiile părţilor, se examinează
aparte de elementele lui.
Părţi ai contractului de franchising sunt: franchiser -ul şi franchisee. Astfel, conform
Codului civil şi art.2 al Legii RM „cu privire la franchising”, franchiser (mai este numit
proprietarul franchizei, francizor) – este întreprinderea producătoare, reputată pe o anumită piaţă,
care dispune de marcă proprie şi care a încheiat contractul de franchising cu altă întreprindere.
Franchiser poate fi o persoană fizică sau juridică:
a) din Republica Moldova care a încheiat contractul de franchising cu o întreprindere
autohtonă sau străină,
b) din altă ţară care a încheiat contractul de franchising cu o întreprindere autohtonă.
În accepţiunea legii române 14 franchiser-ul este comerciantul care:
- este titularul drepturilor asupra unei mărci înregistrate, drepturi care trebuie să fie
exercitate pe o durată cel puţin egală cu durata contractului de franciză;
15
 - conferă dreptul de a exploata ori dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un
serviciu;
- asigură beneficiarului o pregătire iniţială pentru exploatarea mărcii înregistrate;
- utilizează personal şi mijloacele financiare pentru promovarea mărcii sale, cercetării şi
inovaţiei, asigurînd dezvoltarea şi viabilitatea produsului;
- acţionează ca o firmă „mamă”, fiind în permanenţă interesată de activitatea comercială a
beneficiarului.
Dreptul exclusiv asupra unei mărci de comerţ, nume, etc. apare la franchiser odată cu
înregistrarea lui ca antreprenor la Camera de înregistrare de pe lîngă Ministerul Justiţiei al RM.
De aici rezultă că franchiser-ul la momentul încheierii contractului trebuie să fie înregistrat la
organele respective ca antreprenor sub o anumită formă organizatorico- juridică, prevăzută de
legislaţia Republicii Moldova.
Franchisee, în baza Codului civil şi a Legii RM sus menţionate este întreprinderea, care a
încheiat contract de franchising sau care s-a creat în urma semnării unui astfel de contract.
Franchisee poate fi o persoană fizică sau juridică:
a) din Republica Moldova, care a încheiat contract de franchising cu o întreprindere
autohtonă sau străină;
b) din altă ţară, care a încheiat contractul de franchising cu o întreprindere autohtonă
În schimbul termenului „franchisee” unii autori de peste hotare folosesc termeni
alternativi, cum ar fi: beneficiar, licenţiat, dealer, filial, operator ş.a. Aceşti termeni, însă, nu sunt
caracteristici franchising-ului, fiindcă sunt utilizaţi nu numai în raporturile de franchising ci şi în
alte forme contractuale. Reieşind din caracterul comercial al contractului, care prevede să se
încheie numai între anreprenorii înregistraţi în modul respectiv, ce presupune că la momentul
încheierii contractului, atît franchiser-ul, cît şi franchisee trebuie să fie înregistraţi ca antreprenori
independenţi din punct de vedere juridic, o dificultate prezintă înţelesul stipulaţiei legale care
prevede că „ franchisee este întreprinderea... care s-a creat în urma încheierii unui astfel de
contract” (art.3 p.(1) din Lege). Astfel, contractul de franchising se aplică în domeniul activităţii
de antreprenoriat şi presupune participarea la el atît a întreprinderilor - persoane juridice, cît şi a
întreprinderilor – persoane fizice.
Obiectul contractului, sau mai bine zis obiectul obligaţiei ce rezultă din contract,
reprezintă prin sine acţiunile (sau inacţiunile) pe care trebuie să le întreprindă (sau de care
trebuie să se abţină) partea obligată. Obiectul contractului de franchising este acţiunile
franchiser-ului în vederea transmiterii unui complex de drepturi exclusive ale sale asupra unor
obiecte ale proprietăţii intelectuale unei alte persoane – franchisee, precum şi acţiunile în vederea
asigurării cu asistenţă consultativă (tehnică, contabilă, financiară) şi respectiv acţiunile
franchisee-ului privind folosirea acestor drepturi în activitatea sa de antreprenoriat în schimbul
unei remuneraţii.

16
 În doctrina română unii autori 15 , referindu-se la obiectul contractului, indică că acesta
constă în concesiunea mărcii de fabrică, comerţ, sau de servicii împreună cu asistenţa tehnică şi
comercială, precum şi comunicarea către franchisee a know-how-ului în vederea desfăşurării
activităţii pe baza modelului conceput de franchiser, la care se adaugă concesiunea ansamblului
de metode şi mijloace apte să asigure exploatarea şi gestiunea în cele mai bune condiţii, precum
şi ridicarea rentabilităţii.
Astfel, „pachetul” de drepturi exclusive, transmise în baza contractului de franchising
poate include atît obiecte protejate de dreptul proprietăţii intelectuale, cît şi obiecte neprotejate.
Aceste obiecte pot fi:
· denumirea de firmă – ar putea fi definită, ca fiind „cuvîntul sau cuvintele prin care se
individualizează o persoană juridică.16 dreptul la denumire de firmă este un drept subiectiv
nepatrimonial. Conform art.24 a Legii RM „cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi”,
antreprenorul sau întreprinderea constituită de acesta îşi desfăşoară activitatea sub o anumită
firmă (denumire). Persoana juridică ce şi-a înregistrat denumirea sa de firmă dobîndeşte dreptul
exclusiv asupra folosinţei ei.
· marca de comerţ sau marca de servicii – este un semn distinctiv, ce dă posibilitatea de a
deosebi mărfurile şi serviciile a unor persoane fizice sau juridice de mărfurile şi serviciile
similare ale altor persoane fizice sau juridice.17 Mărcile de produs sau de serviciu pot fi:
a) verbale, constituite din cuvinte, inclusiv prenume şi nume, la fel din litere, cifre;
b) figurative, reprezentări grafice, plane sau forme tridimensionale;
c) combinate, alcătuite din elemente verbale şi figurative.
Dreptul exclusiv asupra mărcii comerciale se probează prin certificatul de înregistrare.
Protecţia juridică a mărcii comerciale în Rep. Moldova se asigură în baza înregistrării ei la
Agenţia de Stat pentru Protecţia Proprietăţii Industriale (AGEPI) în modul prevăzut de legislaţia
în vigoare.
· marcările sau desemnările comerciale . Acestea nu sunt protejate prin brevet sau
certificat de înregistrare. Protecţia marcării comerciale nu este reglementată de legislaţia RM,
însă drepturile asupra marcării comerciale pot fi apărate în Republica Moldova în baza
Convenţiei de la paris „privind protecţia proprietăţii industriale” din 20.10.1883, care prevede
protecţia denumirilor de firmă, în toate ţările participante la Convenţie, nefiind obligatoriu
înregistrate. Trebuie de avut în vedere că în unele state, în particular SUA, nu se cere obligatoriu
înregistrarea de stat a mărcilor comerciale, însă nici nu se exclude o asemenea înregistrare.
· invenţiile, desenele şi modelele industriale. Legea RM „cu privire la brevetele de
invenţie” nu ne dă o definiţie logico-formală a noţiunii de invenţie, ci numai numeşte condiţiile
de brevetabilitate. Astfel, conform art.4 al Legii, invenţia este brevetabilă dacă este nouă, rezultă
din activitate inventivă şi este susceptibilă de aplicare industrială. Invenţia poate fi considerată
orice rezultat al creaţiai umane, esenţa căruia constă în găsirea unor mijloace, soluţii tehnice
pentru soluţionarea unor probleme apărute în sectorul practic.

17
 · Obiecte ale dreptului de autor. Unele drepturi, transmise în baza contractului de
franchising, cum ar fi: dreptul asupra unor designe, opere, traduceri, programe computer; pot fi
apărate cu ajutorul unor măsuri de protecţie stabilite pentru dreptul de autor. Metodele de apărare
a drepturilor de autor şi altor drepturi conexe sunt prevăzute de Legea RM „cu privire la dreptul
de autor şi altor drepturi conexe” .
· secretul comercial, experienţa comercială sau know-how-ul. Cum s-a menţionat mai
sus, în rînd cu drepturile protejate, ca obiect al contractului pot fi şi obiecte neprotejate al
proprietăţii intelectuale, cum sunt secretul comercial, experienţa comercială, know-how-ul.
Problema majoră în apărarea acestor informaţii constă în primul rînd în identificarea ei. Secretul
comercial este reglementat prin Legea RM „cu privire la secretul comercial” nr.171-XIII din
06.07.94.
Informaţia comecială şi experienţa comercială, acordată franchisee-ului în bază de
contract, include de obicei, documentaţia privind organizarea şi gestionarea reţelei de distribuţie,
exploatarea utilajului, ducerea evidenţei, deservirea clientelei, pregătirea bucatelor de firmă ş.a.
În ce priveşte reputaţia de afaceri pe care o posedă franchiser-ul, aceasta nu poate fi
transmisă franchisee deoarece reputaţia nu poate constitui obiect al contractului de franchising.
Obiectul contractului conform Legii RM „cu privire la franchising” reprezintă acordarea de către
franchiser franchisee dreptul de a produce şi/sau a comercializa anumite produse (mărfuri), de a
presta anumite servicii în numele şi cu marca franchiser-ului, precum şi acţiunile ultimului în
vederea acordării asistenţei tehnice şi organizatorice franchisee. În această ordine de idei, tragem
concluzia că, denumirea de firmă şi marca comercială (de produs sau de serviciu) constituie
obiectele principale şi obligatorii, utilizate în contractul de franchising. La încheierea unor
contracte ce n-ar prevedea acordarea drepturilor asupra denumirii de firmă şi mărcii comerciale,
ar duce la examinarea acestor contracte ca fiind diferite de cele de franchising.
Termenul contractului. Reieşind din prevederile legale, şi anume art.1176 Cod civil
prevede că durata contractului se determină de către părţi cu luarea în considerare a cerinţelor
desfacerii bunurilor şi a serviciilor asupra cărora s-a convenit. În al.2 al aceluiaşi articol se
menţionează că dacă durata nu este determinată sau depăşeşte 10 ani, oricare din părţi are dreptul
să rezilieze contractul cu respectarea unui termen de preaviz de un an. Dacă nici una din părţi nu
exercită dreptul de reziliere, contractul se prelungeşte de fiecare dată pentru 2 ani.
Preţul, la fel este un element esenţial al contractului de franchising. Preţul – reprezintă
sumele băneşti prevăzute de contract care se acordă franchiser-ului ca plată pentru utilizarea în
activitatea sa antreprenorială a drepturilor exclusive acordate lui de franchiser, în bază de
contract. Plata iniţială unică se acordă pentru dreptul de folosire a mărcii pe teritoriul determinat,
precum şi pentru compensarea cheltuielilor efectuate de franchiser, inclusiv pentru instruirea
personalului şi consultaţii. Royalty reprezintă recompense periodice proporţionale indicilor de
activitate, convenite între părţile contractuale.
În practică sunt cunoscute mai multe feluri de plată a remuneraţiei franchiser-ului:
· plata fixă unică – ce înseamnă că franchiser-ul primeşte doar o singură dată suma
bănească, pentru „pachetul de drepturi exclusive” acordate franchisee-ului;
18
 · plata iniţială, ce este efectuată în cote părţi – poate fi utilizată în locul plăţii fixe unice;
· plăţile fixe periodice – sunt efectuate pe parcursul duratei şi în mărimea sumei stabilite
de contractul de franchising. Acestea sunt înfăptuite sub formă de plăţi licenţiate (royalty) sau
plăţi de servicii;
· defalcări din încasările primite de franchisee – sunt plăţile efectuate de franchisee în
dependenţă de încasările primite;
· plata sub forma de adaos comercial la preţul angro a mărfurilor, vîndute de către
franchiser franchisee-ului;
· plata pentru publicitatea şi promovarea mărfurilor sau serviciilor în cadrul unei pieţe
concrete – sunt plăţi băneşti plătite suplimentar franchiser-ului;
· remuneraţia pentru unele servicii specifice, acordate de franchiser – sunt sumele băneşti
plătite de franchisee în cazul cînd franchiser-ul acordă servicii de ordin consultativ cum ar fi:
aprecierea şi alegerea locului amplasării unităţii comerciale, negocierile în cadrul convenţiei de
leasing, relaţiile cu publicul şi cu presa, etc.
Această concluzie o putem face reieşind din cele stabilite de art.9 al Legii, care prevede
conţinutul contractului şi care indică că contractul de franchising intră în vigoare la data semnării
lui sau la o altă dată prevăzută de contract. Forma scrisă a contractului este generată şi de
înregistrarea obligatorie a lui la Agenţia de Stat pentru Protecţia Proprietăţii Industriale 10.
2.3 Câte companii din Moldova au contracte înregistrate la
AGEPI
În perioada 1994-2014 la AGEPI au fost înregistrate 29 contracte de franchising, totuși
numărul acestora ar putea fi mai mare. Numărul mic de contracte de franchising se datorează
faptului că relaţiile de franchising în Republica Moldova se dezvoltă foarte activ prin intermediul
altor forme cum ar fi acordurile de dealer, cât şi prin intermediul reprezentanţelor oficiale ale
unor companii străine.
Printre companiile care activează în Republica Moldova în bază de franchising înregistrat
la AGEPI sunt: Andy`s Pizza, Pizza Mania, TONY & GUY, Tirex Petrol, Planeta Sushi, Il Patio,
Hertz, Fourchette, La plăcinte, OVS, 1C, McDonald’s, Hugo Boss, Petrom, Xerox, Coca-Cola,
UPS, DHL şi altele.
Lista integrală a companiilor care activează în Moldova în bază de franciză și înregistrate
la Agenția de Stat pentru Proprietate Intelectuală poate fi gasita in Anexa 1. Cele mai multe
contrate de franchising sunt încheiate între companiile înregistrate în Republica Moldova, totuși
șase dintre francizori sunt din alte țări, ca Federația Rusă, China, Statele Unite ale Americii,
Danemerca. Într-un singur caz, atât francizorul, cât și francizatul sunt din alte țări. Este vorba
despre compania „Carlo Pazolini Participations” SARL din Luxemburg care are semnat un
contract de francising cu Protex Properties LLP, companie înregistrată în Lituania.

10
Bestreferat, articolul Contractul de franchising 2006.
19
 Cea mai mare extindere o au francizele din domeniul comerțului, în special al
confecțiilor, precum și companiile din domeniul serviciilor, cum ar fi fast-food-urile. Apariția
marilor centre comerciale, mai ales în mun. Chișinău, a devenit de asemenea un stimulent în
dezvoltarea franchisingului. Dacă până nu demult întreprinderile moldovenești erau cele care
cumpărau francize, în ultimii ani au apărut și primii franchiseri locali. Reușind să-și creeze un
nume și să ocupe poziția de lider pe piața locală, astfel de companii ca Alina Electronic, Andy's
Pizza sau Neuron Grup au început să vândă francize altor afaceri11.
2.4 Ce tarife sunt aplicate
Pentru înregistrarea contractului de franchising la AGEPI se aplică o taxă de 200 de euro,
însă cele părți - francizorul, cât și francizatul mai convin și asupra altor tarife. Prin urmare,
obținerea unei francize implică plata unei taxe de intrare în sistem, precum și a unor redevențe
anuale, de regulă sub forma unui procent din cifra de afaceri.
De exemplu, reţeaua de restaurante „Andy’s Pizza” a anuțat acum patru ani că eliberează
francize. Taxa iniţială de franciză la momentul deschiderii primului restaurant „Andy’s Pizza”
sau „La Plăcinte” este de 10.000 de euro, fară TVA. La deschiderea mai multor restaurante, taxa
se diminuează, reducându-se până la 5.000 de euro.
În afară de taxa iniţială de franciză, contractul de franciză prevede achitarea unei taxe de
6% din cifra de afaceri fără TVA. Toţi membrii reţelei de franciză ai Andy’s Pizza vor achita
taxa de publicitate ce va constitui 1 % din veniturile lunare (fără TVA).
Un alt lanț de restaurante, „Star - Kebab”, de asemenea, activează în sistem de franciză,
însă nu este înregistrat la AGEP. Potrivit informațiilor publicate pe site-ul restaurantului, taxa de
intrare este de 1.000 de euro, iar redevențele lunare - 4%, iar investițiile - minim 360 euro /
metru pătrat.
2.5 Practica Franchisingului in lume
Astăzi, franciza este modalitatea de a face afaceri cu cea mai rapidă creștere în lume. Mai
mult de 600.000 de afaceri în franciză sunt răspândite pe continentul american, generând vânzări
mai mari de un trilion dolari. Peste 40% din vânzările din comerțul cu amânuntul de produse și
servicii în SUA sunt realizate de francize. La fiecare 12 minute o nouă franciză se deschide
undeva în SUA. Cu certitudine, franciza este povestea de succes a deceniului al XX-lea.
Departamentul de Studii Comerciale al SUA raportează că mai puțin de 5% din afacerile
în franciză și-au întrerupt activitatea sau au eșuat în oricare an de după 1974. Statisticile sunt
foarte impresionante atunci când sunt comparate cu estimările eșecurilor micilor afaceri, care
variază de la 30% la 65% depinzând de sursă.
Franciza continuă să se dezvolte, iar în prezent mai mult de opt milioane de persoane
lucrează în francize din mai mult de șaizeci de domenii mari de activitate.
Conform Asociației Internaționale de Franchising (IFA), franchisingul poate fi practicat
în peste 70 de domenii de activitate, cele mai populare fiind: alimentația (fast-food), comerțul cu

11
Micul Business, articolul Franchisingul — oportunitate de lansare a afacerii 2012.
20
amănuntul, industria alimentară, business-servicii, saloane de frumusețe, servicii hoteliere,
cluburi fitness, centre de instruire, agenții de turism etc.
Poziția de lider în dezvoltarea franchisingului o dețin Statele Unite ale Americii, unde au
apărut primele francize. Potrivit datelor IFA, în 2005 în SUA activau 909253 de franchisee, care
au generat peste 880,9 miliarde de dolari în economie. În afacerile francizate sunt antrenate circa
11 milioane de persoane, ceea ce constituie aproximativ 8,1% din numărul total al locurilor de
muncă din sectorul privat.
În Europa de Vest franchisingul a început să se dezvolte în anii ’60-’70 ai sec. al XX-lea.
Franchisingul a luat amploare în special în Germania, Franța și Regatul Unit. În ce privește
Europa de Est, primele francize au apărut în anii ’90 ai secolului trecut, numărul acestora fiind în
continuă creștere.
Concluzii
Franciza este o strategie de dezvoltare a unei afaceri, o formă de comerț care pune în
legatură un francizor - proprietar al unei mărci și deținător de know-how și un comerciant
independent care se numește francizat. Pentru proprietarul afacerii, franciza este un mod de
extindere a afacerii, iar pentru francizat, este o oportunitate de a deschide și a conduce o afacere
sub o marcă recunoscută. Totodată acesta este ca o oportunitate de afaceri în care proprietarul
unui serviciu sau a unei mărci de produs (francizorul, sau altfel spus franchiserul) acordă
drepturile de distribuție locală și/sau vânzare a serviciilor și produselor unui individ (francizat)
primind în schimb o taxă sau redevență în concordanță cu standardele de calitate Franciza atrage
atât interesul francizatului, cât și pe cel al francizorului. Francizorul are acces la oportunități de
creștere prin extinderea sistemului de distribuție cu produse și servicii de calitate. Francizatul are
ocazia de a reuși ca proprietar de afacere mică dispunând de sisteme de succes, operațiuni,
informații, metode, materiale de promovare, experiență și adesea atât de valoroasă marca
francizorului. Totuși, deși franciza prezintă o serie de avantaje, există și o serie de dezavantaje pe
care le-am menționat mai sus. Acest sistem de relații contractuale implică anumite costuri, pe
lângă taxa de acordare a francizei și redevențele anuale, francizatul trebuie să mențină permanent
un anumit standard de calitate. Prin urmare, obținerea unei francize implică plata unei taxe de
intrare în sistem, precum și a unor obligații care se plătesc periodic la date fixe, de regulă sub
forma unui procent din cifra de afaceri.
În Republica Moldova sistemul franciza se dezvoltă activ prin intermediul altor forme
cum ar fi acordurile de dealer şi prin intermediul reprezentanţelor oficiale ale unor companii
străine, de aceea nemijolcit numărul de contracte este foarte mic. Totuși, cum am vazut mai sus,
avem o serie de practici de succes al frachisei. Baza legală este stabilită, urmează doar ca cu
timpul forma dată de cooperare să se extindă și dezvolte. Piața locală are prețurile și condițiile
proprii, de alfe cum și brandurile franchizate, ceea ce determină specificul franchisingului în
Republica Moldova.

21
Bibliografie
Agora, articolul Lista companiilor din Moldova care activează în sistem de franciză 2014,
disponibil la http://agora.md/stiri/4547/lista-companiilor-din-moldova-care-activeaza-în-sistem-
de-franciza 12.12.2016
Micul Business, articolul Franchisingul — oportunitate de lansare a afacerii 2012,
disponibil la http://www.antreprenor.su/2012/05/franchisingul-oportunitate-de-lansare.html
12.12.2016
Diez, articolul Iată câte companii activează în Republica Moldova în bază de franchising,
disponibil la http://diez.md/2016/08/12/iata-cate-companii-activeaza-republica-moldova-baza-
de-franchising/ 12.12.2016
Pagina Oficială a Agenției De Stat Pentru Proprietatea Intelectuală, articolul Ce este
franciza și care sunt companiile ce activează în baza acestui sistem în Republica Moldova,
disponibil la http://agepi.gov.md/ro/news/ce-este-franciza-%C8%99i-care-sunt-companiile-ce-
activeaz%C4%83-%C3%AEn-baza-acestui-sistem-%C3%AEn-republica 12.12.2016
Legea Nr. 1335 din 01.10.1997 cu privire la franchising Publicat: 11.12.1997 în
Monitorul Oficial Nr. 82-83 art Nr: 669 Data intrarii în vigoare : 11.12.1997, disponibil la
http://lex.justice.md/viewdoc.php?action=view&view=doc&id=312758&lang=1 12.12.2016
Document tips, articolul Franchise De Succes În Republica Moldova 2014, disponibil la
http://documents.tips/documents/franchise-de-succes-în-republica-moldova.html 12.12.2016
Mybusiness, articolul Franchising: O Afacere de Succes este o Afacere la Cheie,
disponibil la http://mybusiness.md/ro/categories/item/84-gotovii-business-franchising-2
12.12.2016
Bumbu Alex, articolul Franciza, bijuteria businessului modern, disponibil la
http://bumbu.awardspace.com/topul.html 12.12.2016
Bizalaw, articolul Afacere din creativitatea altora sau de ce franchisingul ar fi un start-up
reușit, disponibil la http://www.bizlaw.md/2016/09/13/afacere-din-creativitatea-altora-sau-de-ce-
franchisingul-ar-fi-un-start-up-reusit/ 12.12.2016
Bestreferat, articolul Contractul de franchising 2006, disponibil la
http://www.bestreferat.ru/referat-366836.html 12.12.2016
Qreferat, articolul Contractul de franciza, disponibil la
http://www.qreferat.com/referate/economie/Contractul-de-franciza231.php 12.12.2016
Ioan Bălan. Contractul de franciză // dreptul 98, №1б. 1998.
Mircea N. Costin. Dicţionar de drept internaţional al afacerilor, vol.I, Bucureşti 1996.
Codul Civil Al Republicii Moldova, Publicat : 22.06.2002 în Monitorul Oficial Nr. 82-
86, Nr. 1107 din 06.06.2002, disponibil la http://lex.justice.md/md/325085/ 12.12.2016

22
 V.Negară. Francising – o nouă formă contractuală în legislaţia RM // Legea şi viaţa,
Nr.8/98, 1998.
Anexa 1
Lista companiilor care activează în Moldova în bază de franciză și înregistrate la Agenția
de Stat pentru Proprietate Intelectuală:
1. ÎS „Aeroportul Internaţional Chişinău” - Depozit Vamal SRL,
2. Kompass International Neuenschwader SA - Kompass Moldova SA
3. Riscom Computers, S.R.L. - SRL „Invia Grup”
4. Continental Aktiengesellschaft - „Dio-Plus
5. Tirex Petrol SA - „Mabanaft - Moldova” SRL
6. Riscom Computers SRl - SC „Tehno-Sud-Service” SRL
7. Hertz System INC - Rentauto SRL
8. Tirex Petrol S.A - Redrex & Co SRL
9. Otkrytoe aktsionernoe obchtchestvo „Neftyanaya kompaniya Lukoil” - Lukoil - Moldova SRL
10. Mac-stro SRL - Filiala nr.1 ÎPII „Handi”
11. Neoron - Grup SRL - SC „Maxlinie-Comp” SRL
12. Tranga Andrei (Andy's Pizza) - S.R.L. „Azamet - Grup”
13. Rigs Services Limited - Rinascita SRL
14. Otkrytoe aktsionernoe obchtchestvo „Neftyanaya kompaniya Lukoil” - Lukoil - Moldova
SRL
15. Carlo Pazolini Participations SARL - Protex Properties LLP
16. „Trade House Perkristok Closed Joint Stock Company - „Stati - Market”
17. Trabo-Plus SRL (Andy's Pizza)- „Azamet -Grup” SRL
18. Otkrytoe aktsionernoe obchtchestvo „Neftyanaya kompaniya Lukoil” - Lukoil - Moldova
SRL
19. Orange Restaurants Brands Limited, CY - Rinascita SRL
20. Trabo-Plus SRL (Andy's Pizza) - Ascorni SRL
21. Trabo-Plus SRL - Alimer-Comerț SRL
22. Hertz System Inc US - Intertel SRL
23. Avens Grup SRL (Pizza Mania) - S.C. „Alimer-Comerţ” SRL
24. ÎCS „Fourchette-M SRL - Vesna Paslari

23