Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea Ştiinţe Economice

Business şi Administrare

Lucru individual
la Dreptul Afacerilor

Tema: “ Conceptul franchisingului şi

contractul de franchising”

Elaborat: Cîrlig Andreea, anul I, gr. BA212

Conducător Ştiinţific: Cuzneţov Alexandu

Chișinău, 2021
 Cuprins:

Introducere.................................................................................................. 3

I CONCEPTUL FRANCHISINGULUI. AVANTAJLE ŞI

DEZAVANTAJELE
1. 1. Conceptul de franchising.................................................................. 4
1. 2. Avantajele şi dezavantajele franchisingului................................ ....5

II CONTRACTUL DE FRANCHISING ŞI EXPERIENŢA

INTERNAŢIONALĂ ŞI NAŢIONALĂ
2.1. Contractul de franchising............................................................. 8
2.2. Experienţa internaţională............................................................. 11
2.3. Situaţia actuală a franchisingului în Moldova.............................. 14
Concluzie......................................................................................................... 17
Bibliografie...................................................................................................... 18

2
 Introducere

Această temă este actuală deoarece franchisingul e o modalitate de

dezvoltare a unei afaceri cu șanse mari de reușită. Tema este actuală şi din
considerentul că franchisingul este una dintre acele căi mai sigure pentru cei ce
vor să lanseze o afacere de succes. Astăzi, franciza este modalitatea de a face
afaceri cu cea mai rapidă creștere în lume. Mai mult de 600.000 de afaceri în
franciză sunt răspândite pe continentul american, generând vânzări mai mari de
un trilion dolari. Peste 40% din vânzările din comerțul cu amânuntul de produse
și servicii în SUA sunt realizate de francize. La fiecare 12 minute o nouă
franciză se deschide undeva în SUA. Cu certitudine, franciza este povestea de
succes a deceniului al XX-lea.

Scopul acestui studiu este de a oferi informații adecvate şi accesibile

pentru a înțelege modul în care funcţionează franchisingul. Sunt scoase în
evidență caracteristicile şi specificul conceptului şi contractului de franchising.

Pentru realizarea scopului propus au fost determinate următoarele obiective:

1. Descrierea conceptului de franchising;
2. Identificarea modului de acţionare a unui franchising;
3. Descrierea contractului de franchising.

Metodologia de cercetare aplicată se bazează pe aplicarea diverselor metode

de cercetare cum sunt: observaţia ştiinţifică, inducţia şi deducţia, analiza şi
sinteza, clasificarea şi comparația.

3
 I CONCEPTUL FRANCHISINGULUI. AVANTAJLE ŞI
DEZAVANTAJELE

1. Conceptul franchisingului
Franciza poate fi definită ca o oportunitate de afaceri în care proprietarul
unui serviciu sau a unei mărci de produs (francizorul, sau altfel spus
franchiserul) acordă drepturile de distribuție locală și/sau vânzare a serviciilor și
produselor unui individ (francizat) primind în schimb o taxă sau redevență în
concordanță cu standardele de calitate.
Franciza reprezintă o tehnică modernă, de natură contractuală prin care se
realizează comercializarea produselor şi serviciilor, bazată pe colaborarea dintre
antreprenori.
Cuvântul franchise provine din limba franceză, avînd înţelesul de privilegiu
(concesiune) în vînzarea unor produse. La început, privilegiul era acordat de
lege (stat) şi se referea la colectarea taxelor locale, organizarea tîrgurilor,
editarea de cărţi, producerea de băuturi alcoolice, adică la monopolul statului
într-un domeniu de activitate. Începând însă cu 1840 termenul va fi folosit cu
înţelesul pe care îl are astăzi (privilegii acordate de firme private).
Franchisingul, în esenţa sa, reprezintă o tehnică de afaceri, la fel ca şi
activitatea de dealer,marketingul în reţea sau producerea pe licenţă.
Franchisingul, însă reprezintă cea mai adecvată metodă de a începe o afacere.
Aceasta se datorează faptului că acest sistem presupune o colaborare permanentă
între franchiser şi franchisee. Ca rezultat, riscul insuccesului este mult mai redus
decât în condiţiile demarării businessului de sinestătător.
Potrivit Codului deontologic european al francizei, intrat în vigoare la 1
ianuarie 1991, franchisingul constituie una dintre cele mai moderne şi recente
forme ale distribuţiei de mărfuri şi servicii.

4
 În literatura de specialitate franchisingul este definit ca o licenţă prin care
proprietarul unei mărci comerciale sau a unui nume comercial concesionează
altuia dreptul de a vinde un produs sau un serviciu sun acelaşi nume de marcă.
Există mai multe forme de franchising:
-Franchising comercial – ce presupune comercializarea mărfurilor sau
prestarea de servicii francizorului de către francizat pe un teritoriu determinat,
folosind marca comercială a primului.
-Franchising corporativ - ce include participarea francizatului la întregul
ciclu de producţie a francizorului.
În doctrina juridică găsim următoarele tipuri de franchising:
a) Franchising industrial – acest tip de franchising este o operaţiune complexă
unde francizatul fabrică el însuşi, respectând indicaţiile francizorului, anumite
mărfuri , pe care le vinde sub marca acestuia
b) Franchising de distribuţie – presupune dreptul franciziatului de a
comercializa pe un anumit teritoriu mărfurile francizorului sub numele şi sub
marca acestuia .
C)Franchising de servicii – constă în faptul că franciziatul prestează servicii
sub marca comercială a francizorului.

Franciza atrage atât interesul francizatului, cât și pe cel al francizorului.

Francizorul are acces la oportunități de creștere prin extinderea sistemului de
distribuție cu produse și servicii de calitate. Francizatul are ocazia de a reuși ca
proprietar de afacere mică dispunând de sisteme de succes, operațiuni,
informații, metode, materiale de promovare, experiență și adesea atât de
valoroasă marca francizorului. Totuși, deși franciza prezintă o serie de avantaje,
e nevoie ca atât francizorul, cât și francizatul să le cunoască.

5
2. Avantajele şi dezavantajele franchisingului
Franchisingul oferă posibilitatea „copierii” unei afaceri de succes de la o firmă
care are oreputaţie înaltă şi posedă o experienţă bogată. Pe lângă faptul că devii
om de afaceri cu dreptul de exploatare a unui brand deja bine cunoscut, mai ai și
susținerea francizorului de-a lungul unei anumite perioade de timp, exact până
propria afacere își ia avântul. Sistemul de franchising combină avantajele unei
firme de dimensiuni reduse cu cele ale companiilor mari, totuși avantajele nu pot
fi serios diminuate de unele dezavantaje aferente lor.

Avantajele:
• Aderarea la o afacere de succes. Deoarece numele franchiserului şi al
ofertei/mărcii sale este bine cunoscut, succesul îl însoţeşte pe franchisee chiar
din start. Din aceleaşi motive, riscul de faliment este mult mai redus in
comparaţie cu businessul individual.
• Instruirea personalului şi monitorizarea afacerii de către franchiser. Interesul în
reuşita afacerii se manifestă din partea ambelor părţi, de aceea franchiserul
organizează instruirea managerială înainte şi după deschiderea afacerii.
• Extinderea experienţei de succes in cadrul sistemului. Franchisee-ul nu este
lăsat de unul singur cu problemele de afaceri. Experienţa altor franchisee este
generalizată şi sistematizată de către franchiser şi utilizată în elaborarea noilor
soluţii.
• Beneficierea de o gamă largă de servicii din partea franchiserului. Acestea
includ şi alte servicii decat cele menţionate mai sus: utilizarea rezultatelor
activităţii de cercetare a franchiserului, beneficierea de pe urma programelor
naţionale de reclamă, servicii de proiectare şi amplasare teritorială, consultaţii
juridice, etc.).
• Finanţarea parţială din partea franchiserului. Aceasta poate obţine forma unor
împrumuturi directe (credite, participarea la capital), dar mai des - indirecte
(utilaje în leasing, materiale şi produse cu plata în rate, etc.).
6
• Avantaje bazate pe puterea de cumpărare a franchiserului. Franchiserul, care
are o reţea dezvoltată de franchisee achiziţionează în cantităţi mari totul ce este
necesar pentru activitatea lor, de aceea are posibilitatea negocierii calităţii
necesare şi a unor reduceri de preţuri.

Dezavantaje:
• Costul francizei. Taxa iniţială, taxele periodice – royalty( este o taxă periodică
pe drepturile de marcă, ce reprezintă recompense pentru dreptul de a obţine o
franciză. Mărimea taxei date este stipulată în contract şi constituie de la 0 până
la 15% de la un indice de activitate, de regulă de la cifra de afaceri înregistrată
sau veniturile de la vânzări.) şi taxa publicitară sunt uneori destul de neplacute,
în special cînd vanzările merg nu prea bine.
• Aderenţa strictă la operaţiuni standardizate. Deşi este proprietarul afacerii,
franchisee-ul nu este independent, încadrarea în anumite standarde fiind
obligatorie. In acest scop franchiserul face verificări şi solicită rapoarte scrise,
care necesită consum excesiv de timp.
• Restricţii asupra cumpărărilor. Franchiserul deseori impune franchisee-lor
cumpărarea echipamentelor, produselor, materialelor, etc. de la depozitele sale
sau de la anumiţi furnizori agreaţi de franchiser.
• Linie limitată de produse. Potrivit contractului, franchisee-ul poate vinde doar
produse şi servicii cuprinse în contractul de franchising.
• Teritoriul francizei este dificil de a fi impus pieţei. Cumpărătorul nu este
obligat să cumpere doar în teritoriul în care locuieşte, uneori achiziţionînd
produse de la franchisee-ii din teritoriile vecine.

7
 II CONTRACTUL DE FRANCHISING ŞI EXPERIENŢA
INTERNAŢIONALĂ ŞI NAŢIONALĂ

1. Contractul de franchising
Contractul de franchising este un document cu valoare juridică ce
reglementează raportul de franchising şi reprezintă o inţelegere privată între
părţi, prin care proprietarul unei afaceri, numit franchiser, cedează beneficiarului
numit franchisee, dreptul de folosinţă al numelui firmei, al mărcii, dreptul de
producere / comercializare/prestare a unor bunuri/servicii, care sunt deja
prezente pe piaţă şi înregistrează succes.
Contractul de franciză a apărut în SUA odată cu legislaţia antitrust prin care
s-a interzis desfacerea produselor de către producător. Datorită dinamismului şi
rentabilităţii sale a devenit o formă de cooperare comercială; fiind o varietate
recentă şi răspândită a contractului de concesiune, franciza constituie o metodă
modernă de afaceri, bazată pe colaborarea permanentă între parteneri. Imediat
dupa cel de-al doilea razboi mondial, franchising-ul a imigrat in Europa unde a
suferit influente si modificari locale.
Franchisingul se aplică în toate domeniile economiei, cu excepţia celor
interzise de legislaţie, şi cuprinde toate tipurile de activităţi de
întreprinzător, pentru unele genuri de activitate fiind obligatorie licenţa de stat.
De regulă, în contractul de franchising se indică un şir de compartimente
care se întîlnesc în majoritatea contractelor. Părţi ale contractului de franchising
sunt Franchiserul şi Franchiseeul.
Franchiser - poate fi o persoană fizică sau juridică, din Republica
Moldova sau din străinătate, întreprindere producătoare, reputată pe o anumită
piaţă, care dispune de marcă proprie şi care a încheiat contract de franchising cu
o altă întreprindere autohtonă sau străină.
8
 Franchisee-ul - poate fi la fel o persoană fizică sau juridică, autohtonă sau
străină, care a încheiat un contract de franchising cu o întreprindere autohtonă
sau străină sau care s-a creat în urma încheierii unui astfel de contract.
Întreprinderile autohtone create înainte de încheierea contractului de franchising
îşi menţin forma de organizare juridică. Întreprinderile create în urma încheierii
contractului de franchising se înregistrează în modul stabilit de legislaţia ţării de
reşedinţă în conformitate cu procedurile legale pentru forma organizatorico-
juridică aleasă de asociaţii noii întreprinderi.
În cazul încheierii contractului de franchising, părţile îşi păstrează
independenţa financiară, dispun de conturi individuale în bancă şi bilanţuri
proprii, asigură independent darea de seamă contabilă şi statistică în modul
stabilit.
Condiţia esenţială a contractului de franchising este ca aceste activităţi să fie
efectuate de franchisee conform standardelor şi cerinţelor de calitate stabilite de
franchiser.

Plăţile prevăzute de contract, care se acordă franchiserului se stabilesc în

expresie bănească sau naturală în formă de: (a) plata iniţială unică, (b) royalty şi
(c) taxa pentru reclamă.
- Plata iniţială unică se acordă de către franchisee pentru dreptul de folosire a
mărcii pe teritoriul determinat, precum şi pentru compensarea cheltuielilor
efectuate de franchiser, inclusive pentru instruirea personalului şi consultaţii.
- Royalty (taxa de redevenţă) reprezintă recompensele periodice
proporţionale indicilor de activitate, convenite între părţile la contract.
- Taxele pentru reclamă precum şi cuantumul şi formele plăţilor se stabilesc
de comun acord şi se indică expres în contract.

Angajamentul franchiserului de a acorda asistenţă este obligativitatea

franchiserului de a acorda franchisee-ului o pregătire iniţială, precum şi asistenţă

9
comercială şi/sau tehnică permanentă, pe toată durata existenţei drepturilor
contractuale.
Responsabilitatea părţilor, conform contractului de franchising, reprezintă
măsurile de pedeapsă, obligaţia de a repara sau de a restitui prejudiciile cauzate
şi modul de aplicare a acestor sancţiuni faţă de participanţii afacerii în vederea
satisfacerii intereselor lor legale şi patrimoniale.
Teritoriul francizei reprezintă zona geografică determinată prin acordul
părţilor în perimetrul căreia franchisee-ul are dreptul de a exploata sau de a
dezvolta afacerea francizată.
Termenul contractului reprezintă acţiunea lui în timp, adică este perioada de
timp care începe la data intrării în vigoare a contractului şi se termină la data
stabilită de părţi sau de lege.

Etapele contractuale:
- Faza precontractuală- unde permite fiecărei părţi să se decidă cu privire la
colaborare . La acestă fază părţile au obligaţia de a se informa în mod deschis şi
complet despre circumstanţele care vizează franchisingul şi de a pune la
dispoziţia celeilalte părţi informaţia necesară. Francizorul îi remite francizatului
informaţia cu privire la : îndeplinirea şi experienţa francizorului, obiectele
relevante ale drepturilor de proprietate intelectuală, caracteristicile know-how-
ului relevant, sectorul comercial şi condiţiile pieţei, metodele particulare ale
franccizei şi desfăşurarea acesteia, structura şi mărimea reţelei de franciză,
comisioanele, clauzele contractului.
-Faza contractuală – în care francizorul este obligat să pună la dispoziţia
francizatului o totalitate de bunuri încorporate, de drepturi, de mărci de
producţie, de modele, de concepte asupra apriovizinării, desfacerii şi organizării,
precum şi alte dat sau cunoştinţe utile promovării vânzărilor . El este obligat să
protejeze programul comun de prestare a franchizei împotriva intervenţiilor unor

10
terţi, să-l perfecţioneze pe parcurs şi să sprijine francizatul în activitatea acestuia
prin îndrumare, informare şi perfecţionare profesională.
-Faza postcontractuală - După încetarea contractului, relaţiile
postcontractuale sunt fondate pe regulile unei concurenţe loiale. Francizorul
poate impune vechiului francizat orice obligaţie care să permită:
a)protejarea caracterului confidenţial al know-how-ului, în special
neutilizarea acestuia de o reţea concurentă.
b)deschiderea unui nou punct de vânzare pe teritoriul vechiului francizat.

2. Experienţa internaţională
Apariţia franchisingului ca formă de administrare a activităţii antreprenoriale
îşi ia începuturile în Anglia medievală. Noţiunea de „franciza” presupunea în
acea perioadă transmiterea drepturilor din numele regelui.
În istoria economiei britanice există exemple ale practicii comerciale care
seamănă cu franchisingul. Un exemplul îl constituie instituţiile sistemului de
breaslă din cadrul London City din secolul XII, sau vânzarea de către rege
reprezentanţilor nobilimii a drepturilor pentru încasarea impozitelor şi altor plăţi
pe un anumit teritoriu, în schimbul, de exemplu, recrutării soldaţilor pentru
armata regală. Chiar şi în prezent în Marea Britanie există francize străvechi,
care permit desfăşurarea iarmaroacelor, întreţinerea pieţelor, acordarea bacurilor
de trecere, poduri, etc.
La începutul secolului XIX, primul exemplu de franchising în SUA a fost
acordarea legală a drepturilor exclusive pentru exploatarea întreprinderilor de
consum public, aşa ca căile ferate şi bănci, businessului privat. La rândul său,
statul îşi lăsa după sine dreptul de a controla activitatea acestora. Acordarea de
către stat a acestor drepturi exclusive, a stimulat businessmenii în plasarea
investiţiilor de capital considerabile pentru dezvoltarea întreprinderilor de

11
consum public şi a permis dezvoltarea destul de rapidă a acestor întreprinderi
fără implicarea fondurilor statale.
În SUA, începând cu anii 50 ai secolului XIX, franchisingul şi-a găsit o
răspândire mult mai largă. În această perioadă producătorilor de mărfuri din
SUA li s-au oferit drepturi exclusive. Astfel, firma „Zingher” care producea
maşini de cusut, deja în anii 60 ai secolului XIX, a folosit franchisingul ca
metodă de dezvoltare a reţelei întreprinderilor comerciale cu amănuntul. Dar
neavând resurse necesare pentru angajarea unui număr mare de personal care ar
cuprinde un teritoriu mare, proprietarul întreprinderii a început să vândă drepturi
pentru realizarea producţiei sale pe un anumit teritoriu firmelor independente.
Iniţiatorul producţiei băuturilor nealcoolice în sistema de franchising a fost
„CocaCola” (1986). Apoi acest exemplu a fost urmat de „Pepsi”, „Dr. Pepper” şi
alte companii. În acest caz, întreprinderii independente i se transmite un sirop
sau concentrat patentat, ori dreptul de producere şi comercializare a băuturii de
firmă pe un anumit teritoriu.
În prezent tuturor le sunt cunoscute companiile de franchising „McDonald’s”
(peste 24800 de restaurante în 115 ţări), „Holidays Inc.” (peste1400 de hotele),
motelurile „777”, magazinele „Ben Franklin”, „Baskin Robbins”, „Pizza Hut”,
etc. Franchisingul a primit o largă recunoaştere în multe ţări ale lumii. După
numărul de francizori şi francizaţi Marea Britanie ocupă primele poziţii în sfera
de dezvoltare a franchisingului din ţările europene (vezi figura 1

12
 Olanda

Spania

Italia
Număul de francizori
Franţa Numărul de francizaţi

Germania

Marea Britanie

0 5 10 15 20 25 30

Figura 1. Dezvoltarea franchisingului în ţările europene (date 2017)

În ţările Europei, după opiniile specialiştilor cele mai bune perspective le au
sfera de învăţământ şi instruire, serviciile de livrări rapide, deservirea oficiilor,
comerţul cu amănuntul (mai ales cel specializat).

Sau alt exemplu, conform aceluiaşi studiu, s-a constatat că peste 50% a
veniturilor din vânzarea cu amânuntul provine din franchising şi a constituit
circa 1 trilion de dolari. Conform Ministerului Muncii din SUA, industria de
franchising antrenează peste 8 milioane de oameni.

În Germania produsele şi serviciile educaţionale ocupă locul patru în lista

celor mai mari domenii ale franchisingului (figura 2).

13
 Închirierea automobilelor

Cosmetică, servicii de sănătate, distracţii

Restaurante (inclusiv deservirea rapidă)

Servicii speciale(de toate tipurile)

Produse şi servicii educaţionale

Produse şi servicii pentru posesorii de automobile

Produse alimentare de toate tipurile

Produse şi servicii pentru îmbunătăţirea condiţiilor de trai

0 1000 2000 3000 4000 5000

Figura 2. Cele mai mari domenii de franchising în Germania (2017)

3. Situaţia actuală a franchisingului în Moldova

Republica Moldova este una din puţinele ţări care a legiferat franchisingul
printr-un act de normare distinct. Legea cuprinde în sine prevederi ce ţin de
activităţile antreprenoriatului care permite reglarea optimală a raporturilor dintre
părţile angajate într-o asemenea afacere. Altfel spus, francizorul străin care vine
în Moldova se bucură de protecţie din partea statului.
Cu toate că ritmul este foarte lent, se poate afirma că sectorul de franchising
din Moldova creşte constant şi conceptul de franchising devine tot mai familiar
pentru un număr din ce în ce mai mare de companii şi persoane private. Deşi
majoritatea companiilor internaţionale încă nu se hotărăsc se intre direct în
Moldova, produsele acestora deja domină în comerţ şi influenţează piaţa
serviciilor, alimentaţiei publice, etc
În perioada 1994-2014 la Agenţia pentru Protecţia Proprietăţii Industriale
(AGEPI) au fost înregistrate 29 contracte de franchising, totuşi numărul acestora
14
ar putea fi mai mare. Numărul mic de contracte de franchising se datorează
faptului că relaţiile de franchising în Republica Moldova se dezvoltă foarte activ
prin intermediul altor forme cum ar fi acordurile de dealer, cît şi prin intermediul
reprezentanţelor oficiale ale unor companii străine.
În Moldova prima afacere de acest fel a apărut încă în 1998 (restaurantele
McDonald’s). . În prezent aici sunt înregistrate doar două contracte de
franchising (Kompass S.R.L. şi Depozitul Vamal Aeroportul Chişinău). Pe piaţa
însă activează mai multe intreprinderi, care au contracte de franchising, dar nu
sunt înregistrate la AGEPI (1C, McDonald’s, Hugo Boss, Petrom, Xerox, Coca-
cola, UPS, DHL).
Principala cauză care a adus la această situaţie constă în faptul, că legislaţia
moldovenească nu prevede nici un fel de sancţiuni pentru neînregistrarea
contractului de franchising, iar beneficiarii acestui tip de afaceri nu văd utilitatea
acestei proceduri.
Cele mai multe francize care există la momentul actual în Republica
Moldova sunt din domeniul alimentaţiei publice, serviciilor.

În continuare vă vom prezenta cele mai de success francize autohtone, care

tind să se dezvolte în ritmuri rapide pe teritoriul țării noastre, cât și peste
hotarele acesteia:
* Tucano Coffee este un concept de cafenea în franciză, originar din Republica
Moldova. După ce a cucerit piaţă Chişinăului, etapa a 2-a de dezvoltare a fost în
Bucureşti, iar în prezent conceptul este în dezvoltare accelerată în principalele
oraşe din România. Compania ‚mamă’ deține 2 locaţii proprii în România şi
francize în Bucureşti, Braşov, Arad, Timişoara, Cluj, Iași, Sibiu, Oradea, Sinaia,
Constanța) iar în Republica Moldova există 4 locații proprii. În același timp au
fost semnate contracte de masterfranciză în Emiratele Arabe Unite, Germania,
Olanda, Rusia, Cipru, Kazahstan (Vânzări medii per locaţie: 250 – 300 mii
euro/an) (Investiţia medie/locaţie: 100 – 150 mii euro).

15
 * Star Kebab este unul din cele mai de succes restaurante din Republica
Moldova lansat pe piața de pe 15 noiembrie 2011 iar din 2012, Star Kebab a
lansat sistemul de franciză - rețeta unei afaceri la cheie. Astăzi îndeplinind
gustul visului în 13 locații din Chișinău, Bălți, Ungheni și București din care 9
deschise până acum sunt în sistem de franciză. Taxa de franciză este de 7.000 de
euro. Redevențele lunare sunt de doar 4% din vânzări. Contractul se încheie pe
10 ani și include toate condițiile, în detaliu.

*Reţeaua de restaurante Andy’s Pizza este o companie mare şi dinamică,

care, timp de 21 ani, au devenit lideri pe piaţa naţională și s-au plasat în rîndurile
companiilor cu dinamică de dezvoltare înaltă. Aceasta are în posesia sa câteva
branduri proprii, cum ar fi: ,,La Plăcinte”, ,,Ciao Cacao”, ,,Alb & Roșu”și deţine
peste 19 restaurante „La plăcinte” în România şi în jur de 30 de restaurante
„Andy’s pizza” în Chişinău, taxa lor de franciză fiind de 10 000 euro pentru
restaurantele Andy’s Pizza şi de 15 000 euro pentru restaurantele ,,La plăcinte”
În afară de taxa iniţială de franciză, contractul de franciză prevede achitarea
unei taxe de 6% din cifra de afaceri fără TVA. Toţi membrii reţelei de franciză
ai Andy’s Pizza vor achita taxa de publicitate ce va constitui 1 % din veniturile
lunare (fără TVA).

În urma acestor informaţii şi statistici putem spune că afacerile în bază de

franciză cunosc o evoluţie spectaculoasă . Sistemul de franciză reprezintă o
soluţie ce trebuie luată din ce în ce mai mult în calcul atunci când se doreşte
iniţierea unei afaceri.

16
 Concluzie:

Într-un final putem afirma că franchisingul reprezintă o modalitate perfectă

pentru tinerii antreprenori de a se lansa pe piață, întrucât acesta îi minimizează
riscul de eșec și îi oferă un câștig financiar asigurat. Cercetând această temă am
ajuns la concluzia că acest sistem va continua să domine în lumea afacerilor,
deoarece cuprinde o gamă largă de domenii din diverse sfere ale economiei.
Activitatea în sistem de franciză înglobează numeroase avantaje pentru
economiile țărilor aflate în tranziție, precum Republica Moldova. Astfel prin
intermediul acestora poate avea loc diminuarea ratei șomajului prin crearea unor
noi locuri de muncă, cât și majorarea calității de bunuri și servicii.
Franchisingul va fi în continuare dezvoltare şi după mine el este viitorul
afacerilor. Aceasta a devenit o modalitate de a face bani pe un drum bătut
anterior, cu mai puţin efort, cu o bază de clienţi gata şi un nume recunoscut, toţi

17
aceşti factori minimizează posibilitatea de faliment. Cu toate că nu există afaceri
fără risc, consider că în cazul francizei, avantajele acesteia acordă mai mult decît
ce ar putea lua riscurile.

“ Franciza este cel mai de succes concept de marketing creat vreodată.”

John Naisbitt

Bibliografie:

1. Cartea “Dreptul afacerilor” A.Cuzneţov, O.Tretiacov, V.Vlaicu,

M.Lungu

2. http://www.antreprenor.su/2012/05/franchisingul-oportunitate-de-
lansare.html
3.
https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/
271_275_Franchising_experienta%20internationala%20si
%20nationala.pdf

18
4. https://prezi.com/sbnt0e09dlc8/franchisingul-in-republica-
moldova/

5. https://ro.scribd.com/document/349083696/Referat-Franchising

6. https://ro.wikipedia.org/wiki/Franciz%C4%83

19