Facultatea Economie Generală și Drept

Lucrare individuală
la disciplina
,,Dreptul Comerțului Internațional”

Tema: ,,Contractul de franchising”

A elaborat: Lungu Daniela, D-192

A verificat: Mihalache Iurie, conf.universitar

Chișinău,2022
 CUPRINS:
1. Introducere
2. Principalele caracteristici ale contractului de franchising
3. Elementele principale ale unui contract de franchising
4. Drepturile și obligațiile părților
5. Bibliografie.
 Introducere
Din punct de vedere etimologic termenul „franchising” are
origine engleză, ce ar însemna – drept, privilegiu şi reprezintă
permisiunea de a folosi drepturi comerciale care aparţin altuia , iar
termenul „franchise” vine din franceză şi înseamnă la origine
privilegiu, scutire de taxe vamale şi impozite.

Franchising-ul constituind una dintre cele mai recente şi

moderne expresii ale distribuţiei de mărfuri şi servicii, se
realizează, aşadar, printr-un instrument juridic, şi anume, prin
contractul de franchising, contract comercial tipic dreptului
american, avînd funcţii apropiate de intermediere , care alături de
contractul de cesiune comercială şi contractul de distribuţie
selectivă fac parte din categoria „contractelor relative de
distribuţie”
 2. Principalele caracteristici ale contractului de franchising

Contractul de franchising combină concesiunea unei mărci (de

produse sau servicii) cu concesiunea ansamblului de metode și mijloace apte
să asigure exploatarea și gestiunea canalelor de desfacere în cele mai bune
condiții de rentabilitate.

Acest contract este considerat pe de o parte, ca o variantă recentă și

foarte răspândită a contractului de concesiune comercial, iar pe de alta parte,
dacă se examinează drepturile și obligațiile părților contractante, se poate
aprecia că imprumută din caracteristicile contractelor de vânzare cu
monopol, ale celui de licentă de know-how sau de reprezentanță, cu un
întins drept de control din partea cedentului asupra activității
concesionarului.

Franchisingul presupune un contract între o firma (numită

franchisor), care are o afacere recunoscută ca valoroasă pe plan național și,
adeseori, internațional, și o alta firmă (numită franchisee) interesată să
demareze o afacere economică similară. Franchisorul oferă informațiile
necesare inițierii afacerii și acordă, contra unei taxe, asistentă pe întreaga
durată a contractului. Beneficiarul va trebui să plătească: o taxă inițială fixă;
o taxă periodică; o taxă de publicitate, reprezentând procente din cifra de
afaceri înregistrată. Acestea reprezintă taxe pentru primirea know-how-ului
afacerii și a dreptului de a folosi numele franchisorului.  Investitția de  start
este  un  lucru  separat  și  constituie treaba franchisee-ului.

Contractul de franciză trebuie să reflecte interesele membrilor rețelei

de franciză, protejând drepturile de proprietate industrială sau intelectuală
ale francizorului, prin menținerea identității comune și a reputației rețelei de
franciză.
 Prin intermediul contractului de franchising se realizează o
armonizare economică suplă a unor întreprinderi specializate în vânzarea
exclusivă a produselor sau serviciilor cedentului o concentrare și integrare
economică, în cadrul căreia cesionarul prelungește actul creator al
producătorului până la stadiul comercializării.

Contractul de franchising prezintă, așa cum s-a menționat, aspecte

comune cu o serie de alte contracte comerciale internaționale dar el nu se
confundă cu ele: nu este identic cu un contract de agentură sau de
reprezentare, deoarece cesionarul acționează „sub marca cedentului, dar nu
în numele acestuia” operațiunea reprezintă forma specifică sub care are loc
cesionarea mărcii de comerț (și/sau service) sau a unui lanț de magazine,
datorită repartizării proprietății magazinelor și a fondurilor cu care este
susținut lanțul.

Dat fiind faptul că este o variantă a contractului de concesiune

comercială, contractul de franchising are, în general, aceleași caracteristici
ca și primul și anume: o exclusivitate de vânzare sau de cumpărare (deci
exclusivitate unilaterală) ori dublă legătură de exclusivitate cu o clauză de
teritorialitate simplă (dreptul de a vinde numai o anumita zonă contractual
determinată) sau teritorialitate absolută (interdicția de a vinde în afara unei
anumite zone, care îl privește nu numai pe cesionarul teritorial, ci pe toți
revânzătorii din sistem).

Datorită diversității domeniilor de aplicare și întinderii diferite a

drepturilor acordate cesionarului în cadrul operațiunilor de franchising nu
există, în prezent, contracte tip.

Marile companii de franchising își elaborează, de regulă propriile

tipuri de contracte, care se folosesc în cadrul lanțului respectiv de
comercializare. Subliniind că există o varietate tipologică de comercializare,
unele clauze sunt comune contractelor de franchising.
  

Elementele principale ale unui contract de franchising

Partenerii într-un  contract  de  franchising  sunt:  cedentul  (franchisor) 

și cesionarul (franchiser sau franchisee), care sunt menționați în preambul
odată cu afirmarea obiectului operațiunii actul de cesionare de pe pozițiile
celor două părți (franchisorul cedează dreptul de a opera sub marca sa
celeilalte părți - franchiser).

Cedentul (franchisorul) este întotdeauna partea ce deține dreptul de

proprietate asupra unei mărci de fabrică, de comerț sau serviciu și care
cedează un know-how de producție sau comercializare unei alte persoane, în
condiții comerciale. Pentru a iniția un sistem viabil, cedentul trebuie să
dețină o marcă de prestigiu, deja lansată pe piață și să dispună de mijloace
necesare pentru furnizarea asistenței necesare și exercitarea controlului
asupra desfacerii.

Cesionarul (franchiserul - franchisee-ul) inițiază o operație pe cont

propriu, deținând mijloace materiale, financiare și profesionale pentru a
putea obține dreptul de franciză. Acesta optează pentru o astfel de soluție în
comercializarea unui produs care deja are o poziție bună pe piață, prezintă
riscuri mai reduse decât ar începe afacerea în condiții de anonimat, precum
și datorită avantajelor obținute în cadrul sistemului (asistența de specialitate
și financiară acordată de franchiser). Cesionarul este o întreprindere cu
capital propriu, dar se aliniază din punct de vedere al tehnicii de lucru, al
produselor folosite de franchisor.

Deși este o întreprindere independentă, cu capital propriu ea este dirijată

ca și când ar fi o verigă, un element dintr-o vastă organizație, cu o marcă
națională, cu o firmă cunoscută, cu echipamente, produse și servicii
standardizate, activând sub marca sau în baza unei forme de proprietate a
cedentului.

Natura specifică a franchisingului presupune existența unui  sistem de

legături permanente între parteneri pe perioade de ani, sau zeci de ani. În
aceste condiții o importanță deosebită o prezintă cunoașterea și selectarea
reciprocă a partenerilor, pentru realizarea unei concordanțe între interesele
și obiectivele acestora.

3. Elementele contractului de franchising:

Obiectul contractului - un posibil obiect de contract de Franchising l-ar

putea constitui, așa cum s-a menționat, concesionarea unei mărci de fabrică
sau de servicii împreună cu ansamblul de metode și mijloace capabile să
asigure exploatarea în cele mai bune condiții.

Licența de tehnologie, de know-how, asistența tehnică - în

concordanță cu aceste elemente se pot consuma următoarele: franchiserul
primește dreptul de folosire exclusivă pe un anumit teritoriu, numele și
mărcile comerciale ale franchisorului, precum și tehnicile (metodele,
mijloacele) acestuia pentru care, la executarea contractului va plăti o taxă
inițială de franchisă.

Durata contractului - contractul intră în vigoare la data semnării

lui de ambele părți și își va produce efectele până la o data stabilită de cele
două părți „Este bine ca data de expirare a contractului să fie ultima zi a
anului fiscal”.

Condiții de plată - vor fi detaliate ulterior, împreună cu „Obligațiile

franchisorului (cedent) și cele ale franchiserului (cesionar)”.
 Cotele de producție. Se înțelege ca, pentru a avea o activitate
viabilă, este necesară o producție lunară minimă per tehnician, care se va
specifica în contract.

De aceea, dacă după un număr de luni stabilite de funcționare,

producția nu a atins încă 25% din cele de mai sus, rezultă că scopul inițial al
contractului nu a fost realizat.

Controlul calității. Franchisorul și franchiserul sunt de acord să

mențină calitatea și standardele tehnice și etice pe care le-a stabilit
franchisorul. Acesta va lupta consecvent pentru menținerea și îmbunătățirea
calității produselor din cadrul acestei afaceri.

Mărci  înregistrate.   Marca   franchisorului,   simbol al identității   și   al

renumelui rețelei de franchisă, constituie garanția calității produsului/
serviciului/tehnologiei furnizate consumatorului. Aceasta garanție este
asigurată prin transmiterea și prin controlul respectării know-how-ului,
furnizarea unei game omogene de produse și/sau servicii sau tehnologii.

A. Franchiserul recunoaște că franchisorul este deținătorul autorizat

al mărcilor înregistrate și ca franchiserul nu dobândește nici un drept sau
titlu sau parte din acestea, cu excepția autorizației acordate prin prezentul
contract, franchiserul recunoaște că toată clientela implicată în afacerea
respectivă și mărcile înregistrate vor fi spre beneficiul excusiv al
franchisorului.

B. Franchiserul va folosi, promova și oferi spre vânzare sub marca

înregistrată numai serviciile și produsele cuprinse în întelegerea dintre
franchisor și franchiser.

Contabilitate și evidențe. Franchiserul va ține evidente contabilizate,

acoperind toate afacerile legate de prezentul contract. Franchisorul sau
reprezentanții acestuia vor avea dreptul - oricând în timpul orelor de lucru -
să examineze respectivele evidente contabile și registre sau alte acte și
materiale aflate în posesia franchiserului cu referire la obiectul și condițiile
prezentului contract. Toate registrele și evidentele contabile vor fi ținute la
dispoziția franchisorului în vederea inspectării timp de numărul de ani
convenit de cei doi parteneri după desfacerea sau expirarea contractului.

Încetarea contractului.

a) Contractul poate înceta din partea franchisorului, printr-un

preaviz scris de 30 de zile, oricând de-a lungul duratei sale, dacă
franchiserul:

- nu efectuează plățile prevăzute în contract;

- nu îndeplinește oricare dintre celelalte prevederi ale contractului și

dacă neîndeplinirea respectivă nu este îndreptată în termen de 30 de zile de
la avizul scris al franchisorului;

este declarat falimentar voluntar sau involuntar;

- este condamnat pentru orice delict care constituie o infracțiune

evidentă împotriva derulării afacerii sau care afectează negativ mărcile
înregistrate sau clientela asociata franchisorului.

b) Contractul poate înceta din partea franchiserului, printr-un

preaviz scris de 30 de zile, oricând pe durata acestuia daca franchisorul:

- nu îndeplinește oricare dintre condițiile prezentului contract, dacă

această neîndeplinire nu este îndreptata în termen de 30 de zile de la avizul
scris al franchisorului;

- este declarat falimentar voluntar sau involuntar

Impozite, autorizații, datorii

 Franchiserul se va conforma tuturor legilor, normelor și reglementărilor
locale și va obține la timp toate premisele, certificatele și autorizațiile
necesare pentru funcționarea completă și adecvată a afacerii.

Franchiserul va anunța franchisorul în scris, în termen de un număr de zile

stabilite în contract de la data începerii oricărei acțiuni sau proceduri,
oricărui proces care ar putea afecta derularea afacerii.

Relațiile dintre părți

Nimic din cuprinsul acestui contract nu poate fi interpretat ca dând

naștere la o relație de „patron” și „salariat”, „stăpân” și „servitor” sau
„principal” și „agent” între părțile implicate.

Franchiserul este și trebuie să rămână o parte contractantă independentă

de-a lungul întregii durate de derulare a prezentului contract și nu va avea
nici dreptul, nici autoritatea să-și asume sau să-și creeze vreo obligație,
expresă sau implicită, în numele franchisorului.

Tot personalul salariat sau angajat în alt mod de franchiser trebuie

considerat ca agenți sau salariați ai acestuia, iar franchisorul nu va avea nici
un fel de obligații în ceea ce privește acest personal.

Respectarea legislației locale

Drepturile și obligațiile părților semnatare ale contractului vor fi în

conformitate cu toate legile, ordinele, reglementările, normele, restricțiile și
limitările aplicabile ale guvernelor sub jurisdicția cărora se află.

Legislația aplicabilă

Prezentul contract va fi guvernat și interpretat în conformitate cu

legislația din tară unde oricare și toate disputele care ar putea rezulta din
acestea vor fi reglementate prin arbitraj conform Regulilor de Arbitraj al
Camerei Internaționale de Comerț. Procedura de arbitraj are loc în orașul de
reședință al părții care este chemata la arbitraj.

Forța majoră

Nici una din părți nu va putea fi făcută răspunzătoare pentru nereușita în

realizarea acestuia, dacă o astfel de nereușită s-ar putea datora unor grave,
lockouts (refuzul patronului de a permite pătrunderea angajaților la locul de
muncă, până ce aceștia nu renunță la anumite revendicări), accidente,
incendii, întârzieri în transporturi, acțiuni guvernamentale, starea de război
sau orice alte cauze în afara controlului oricăreia dintre părți, similare sau nu
celor enumerate. În cazul în care afacerea nu poate continua în teritoriu din
cauza existenței uneia dintre situațiile enumerate mai sus, franchisorul și
franchiserul vor conveni să se întâlnească pentru a concluziona încetarea
prezentului contract în condiții reciproc acceptabile.

Garanții

Franchiserul este de acord să garanteze neexpunerea franchisorului la nici

un fel de pagube/dezavantaje care ar putea deriva din pretențiile, daunele și
responsabilitățile de orice natură afirmate de orice persoană sau entitate,
rezultând direct sau indirect din încălcarea contractului sau din acte sau
omisiuni ale franchiserului sau ale salariaților sau agenților săi sau, în alt
mod, din derularea afacerii. Astfel de garanții vor include, dar nu se vor
limita la plata tuturor costurilor și taxelor legale rezonabile cheltuite de
franchiser în apărarea sa față de orice fel de pretenții/reclamații.

Transferul/cesiunea

Franchiserul nu va putea transfera/cesiona acest contract sau vreun drept

sau titlu care rezultă din el fără acordul prealabil scris al franchisorului.
Franchisorul poate aproba sau respinge orice transfer/cesiune propusă,
având puteri depline/absolute în acest sens. Franchisorul poate
transfera/cesiona prezentul contract unei firme „părinte”, sucursale sau
filiale sau unei alte unități, în contextul vânzării sau transferării tuturor sau
aproape tuturor bunurilor sale implicate în afacere. În funcție de aceste
restricții, prevederile prezentului contract vor fi obligatorii pentru părți și
vor intra în vigoare în favoarea acestora, succesorilor și mandatarilor lor
autorizați.

Locul și data încheierii prezentului contract.

Semnăturile~franchisorului și franchiserului.

4. Drepturile și obligațiile părților

Contractul de franciză trebuie să definească fără ambiguitate obligațiile

și responsabilitățile fiecărei părți, precum și orice alte clauze ale colaborării.
Drepturile și obligațiile cesionarului reprezintă elemente importante ale
contractului, deoarece ele precizează, pe de o parte, conținutul pachetului de
franchise, iar pe de alta parte, restricțiile impuse de către cedent în
funcționarea sistemului.

Principalele drepturi acordate cesionarului constau in:

a) Autorizarea funcționării unui magazin sau unei unități de

prestări servicii sub marca cedentului. Licența acordata, în acest caz
cesionarului, reprezintă teritoriul pentru care urmează să opereze, cu
menținerea dreptului de exclusivitate, ca și localizarea precisă a unității de
desfacere. Din punct de vedere al conținutului, drepturile pe care le conferă
licența cesionarului se referă la folosirea numelui firmei și a insemnelor
distinctive ale cedentului (ambalaj, marcare, design, containere, materiale
publicitare), folosirea documentației, a tehnicilor și metodelor de operare ale
acestuia.

b) Asistenta financiară și comercială primită din partea

franchisorului, asistenta care, din punctul de vedere al cesionarului,
reprezintă principalul avantaj pe care îl obține în cadrul operațiunii.

Pentru a iniția un sistem viabil, cedentul trebuie să dețină o marcă

cunoscută, deja lansată pe piață și să dispună de mijloacele necesare pentru
furnizarea asistenței tehnice și exercitarea controlului asupra desfacerii.

Asistența se acordă în două etape: în perioada anterioară deschiderii

unității de desfacere și sub forme specifice, pe tot parcursul funcționării
sistemului.

În perioada anterioară deschiderii unității, asistența se referă la:

amplasarea localului, închirierea terenului și a spațiilor necesare, alegerea
designului, închirierea sau proiectarea localului, proiectarea și alegerea
echipamentului, instruirea cesionarului, selectarea și pregătirea personalului
necesar, ajutoarele financiare sub forma de credite, stabilirea sistemului de
evidentă contabilă, de rapoarte către franshzor și acordarea de ajutoare de
lansare. Dacă în această fază cesionarul primește ajutoare financiare sub
forma de credite, în eventualitatea ieșirii din sistem el pierde toate drepturile
de proprietate.

În perioada de funcționare a sistemului, asistența este asigurată de

supraveghetorii cedentului („troubl shooters”), în următoarele domenii:
rezolvarea unor probleme de management și de marketing; efectuarea
publicității generale, la scara națională sau internațională, pentru întregul
lanț; stabilirea unui program de relații publice de care beneficiază toți
cesionarii; furnizarea de mărfuri, echipament, înlocuirea din stocul
cesionarilor a mărfurilor care nu se vând într-o perioadă rezonabilă de timp,
reorganizarea și reamenajarea unităților de desfacere; analiză contabilă a
activității cesionarilor, recrutarea și pregătirea în continuare a personalului
necesar, acordarea de ajutoare financiare, etc. Această asistență acordată de
cedent este susținută din taxele achitate de către cesionar.

Principalele obligații ale cesionarului constau în:

a) Comercializarea produselor sau a serviciilor preluate de la

cedent, cu respectarea stricta a condițiilor contractuale, în acest sens el
se obliga să se aprovizioneze cu mărfuri de la cedent, să mențină nivelul
standard al calității produselor și să investească mijloacele materiale și
bănești pentru a pune în aplicare formula acestuia, îndeplinirea acestor
obligații este însoțită de o serie de condiții impuse de cedent: respectarea
listelor de furnizori de produse și echipamente, a know-how-ului de
producție și funcționare, folosirea tehnicilor standard de vânzare, prezentare,
design, acceptarea controlului cedentului cu privire la tehnicile de
comercializare și mijloacele publicitare realizate pe plan local sau regional.
Cesionarul se obligă, de asemenea, să respecte zona teritorială în care
acționează și să realizeze un anumit minim în ceea ce privește cifra de
afaceri, în caz contrar fiind supus penalizărilor.

b) pentru dreptul de operare care i-a fost încredințat, cesionarul

plătește cedentului taxe de fransiză care se compun din: taxa de intrare în
grupul economic respectiv (de aderență la acest grup) și o redevență
variabilă, calculată în raport cu cifra de afaceri.

Taxa de intrare sau de redevență reprezintă remunerarea cedentului

pentru acordarea dreptului de a folosi marca și sistemul său de lucru. Ca
atare, ea este considerata ca preș al admiterii în afaceri, variind în funcție de
importanța afacerii și perspectivele acesteia, în funcție de mărimea ei, se
asigură o anumită selectivitate a cesionarilor.

Redevența sau drepturile de royality îmbracă forma unor procente

sau a unei cote fixe cea 5% din volumul desfacerilor brute.

Redevența reprezintă remunerarea serviciilor pe care franchisorul le

prestează, în permanenta pentru cesionar, constituind alături de vânzările de
echipamente și de produse sursa cea mai importantă a veniturilor cedentului.

Clauza care stabilește mărimea taxelor precizează, totodată,

termenele și modul în care acestea vor fi plătite.

Pentru taxa inițială de aderentă se prevede, deci ca termenele de

plată, data încheierii (semnării) contractului, iar pentru redevență se
stabilește o anumită dată în cadrul lunii următoare celei pentru care se face
calcul. Taxa inițială este achitată cash, iar redevențele sunt plătite din
fondurile speciale constituite de către cesionar cu acordul cedentului. În
afara celor două taxe, cesionarii mai au obligația să achite inventarul inițial
(echipamente, accesorii), stocul inițial de mărfuri (necesar începerii operării
franchisei), chiria localului, terenul, serviciile publice, salariile de încadrare
a personalului etc.

Operațiunea poate fi inițiată prin oferta cedentului în care acesta

procedează la studierea pieței, selectarea și evaluarea partenerilor potențiali
și, uneori, la realizarea unor operațiuni pilot, pentru a testa viabilitatea
sistemului de fransizare.

Principalele drepturi ale cedentului sunt:

- dreptul de control asupra activității cesionarului; cel de a încasa

taxele plătite de acesta; de a încheia diferite aranjamente pentru finanțarea
operațiunii;
 - poate deveni, în anumite cazuri, copropietar al unor verigi din
rețeaua de franchising, participând cu o cota la investițiile inițiale și
revenându-i dreptul de a participa la beneficiile magazinului, în raport cu
cota sa de participare.

Principalele obligatii ale cedentului sunt:

 să pună la dispoziția cesionarului un proces deja existent de fabricație, de

distribuție și de comercializare a unui produs sau serviciu sau să pună la
punct un astfel de proces, care să asigure o cifră de afaceri și o rentabilitate
ridicate;
 își asumă obligația să analizeze și să modernizeze în permanență produsele
și serviciile pe care le furnizează cesionarului;
 să garanteze rentabilitatea investițiilor făcute de cesionar, să acorde asistența
tehnică, juridică și financiară;
 să realizeze marketingul publicitar în vederea promovării vânzărilor;
 să asigure aprovizionarea ritmică a cesionarului, completarea colecțiilor și
modelelor oferite;
 să înlocuiască stocurile nevandabile din magazia cesionarului cu alte tipuri
de mărfuri, solicitate fără nici o compensare bănească.

Transmiterea franchisei unei terțe persoane poate avea loc prin

vânzarea ei de către cesionar, prin cedarea acesteia de către creditorii
cesionarului în urma unei ipoteci sau gaj sau prin cedare testamentară.

Contractul de franchising ia sfârșit odată cu expirarea perioadei

pentru care a fost încheiat. De asemenea, în cazul nerespectării daunelor
contractuale de către părți poate să intervină anularea sau rezilierea
contractului.

Reînnoirea francizei are loc prin formularea expresa a dorinței celor

două părți în acest sens, la încheierea termenului de valabilitate a
 contractului. Evoluția evenimentelor și a situației de pe piață poate să
determine în acest caz, unele modificări ale clauzelor contractuale inițiale.

Bibliografie:
1. Ioan Bălan. Contractul de franciză//  Dreptul 98.
2. Legea RM „cu privire la franchising”  M.O. nr.82-83 din 11 decembrie 1997
3. Legea RM “cu privire la mărcile şi denumirile de origine a produselor”
M.O.nr.8-9, 1996
4. Ordonanţa Guvernului nr.52/8 privind regimul juridic al franchizei.
M.O.nr.224/ 30.08.97
5. Andrei Bloşenco . “Drept civil.Partea specială . Note de curs.” Chişinău 
2003.
6. http://lex.justice.md/viewdoc.php?
action=view&view=doc&id=325085&lang=1
7. http://conspecte.com/Dreptul-afacerilor/contractele-comerciale.html