Afacerile de tip franciza

Franchisingul este elementul care uneşte globalizarea şi cultura locală, este noul tip de afacere
care se potriveşte ca o mănuşă contextului actual. Acesta este definit ca „reprezintă o înţelegere
între două părţi, în baza căreia una din ele, numită franchiser, transmite alteia, numite franchisee,
dreptul de a practica o anumită afacere conform formatului franchiserului şi contra unor plăţi
stabilite. Franchisingul oferă astfel, posibilitatea „copierii” unei afaceri de succes de la o firmă
care are o reputaţie înaltă şi posedă o experienţă bogată.”

Conform literaturii de specialitate, franchisingul poate fi:

„- determinarea unui sistem de distribuţie selectiv şi limitat pentru anumite produse prin folosirea
numele producătorului sau a unei mărci comerciale;

– concesionarea unui întreg sistem operaţional;

– folosirea unor mărci de fabrică sau de comerţ în cadrul unui proces de producţie derulat sub
licenţă”

Cuvântul franchise provine din limba franceză şi înseamnă „privilegiu (concesiune) în vânzarea
unor produse. La început, privilegiul era acordat de lege (stat) şi se referea la colectarea taxelor
locale, organizarea târgurilor, editarea de cărţi, producerea de băuturi alcoolice, adică la
monopolul statului într-un domeniu de activitate. Începând însă cu 1840 termenul va fi folosit cu
înţelesul pe care îl are astăzi (privilegii acordate de firme private). La acea dată producătorii de
bere din Germania au acordat francize unor magazine de produse de băcănie, care aveau dreptul
exclusiv de a le vinde marfa. În timp ce în America franchisingul lua amploare, în Europa se
dezvolta instituţia concesiunii, conform căreia o persoană dobândeşte dreptul de a exploata
anumite servicii publice sau bunuri ale statului în schimbul unor beneficii (plăţi) care revin
acestuia. Franchisingul va reveni în Europa în secolul XX după ce, peste Ocean, va deveni o
afacere de succes.”

Franchisingul are următoarele caracteristici:

1. Existenţa unui contract (licenţă) de transmitere a dreptului de utilizare a numelui, mărcii

comerciale, a emblemei franchiserului pe o perioadă de timp stabilită şi pentru un teritoriu
stabilit.

2. Obiectul franchisingului este, de obicei, o activitate (în mod obişnuit, un serviciu)  care a fost
deja testată ca formulă de operare şi funcţionează eficient.

3. Franchisingul oferă întregul concept al afacerii sub forma unui Manual Operaţional,
prevederile căruia trebuie să fie respectate cu stricteţe de către franchisee. Manualul
Operaţional”, este oferit franchisee-ului după finalizarea negocierilor şi semnarea contractului.

1
4. Franchiserul transmite franchisee-ului experienţa sa de dirijare a afacerii în corespundere cu
metodele şi principiile expuse în Manualul Operaţional. Aceasta are loc în prima perioadă de
colaborare în cadrul unor cursuri de instruire aplicativă.

5. Franchiserul asigură acordarea unor servicii de suport pentru a contribui la succesul

franchisee-ului, inclusiv:

• Asistenţa în demararea afacerii, inclusiv, în obţinerea finanţării necesare

• Publicitatea şi promovarea numelui de marcă/firmă şi a ofertei pe piaţă

• Cercetări de marketing (evaluarea potenţialului şi preferinţelor pieţei şi selectarea locului de

amplasare a unităţilor comerciale)

• Obţinerea autorizaţiilor şi a licenţelor necesare pentru activitate

• Suportul în închirierea terenului, proiectarea, construirea, designul interiorului localului

• Participarea la negocierile cu furnizorii de echipamente, materii prime, mărfuri, etc.

• Suport în stabilirea unui sistem eficient de contabilitate.

6. În schimbul suportului şi serviciilor acordate de franchiser, franchisee-ul se obligă să

efectueze următoarele plăţi:

• Taxa iniţială fixă (taxă de aderare la grupul economic şi de obţinere a dreptului de a activa pe
teritoriul respectiv)

• Taxa de redevenţă / royalty (plata periodică pentru utilizarea obiectelor de proprietate

intelectuală, stabilită în funcţie de cifra de afaceri înregistrată)

• Taxa de publicitate (pentru publicitate, măsuri de promovare a mărcii şi a francizei în teritoriul

franchisee-ului).

7. Franchisee-ul se obligă, în unele cazuri, să achiziţioneze produsele, materialele şi

echipamentele necesare pentru derularea afacerii de la furnizorii recomandaţi de franchiser. În
aşa cazuri franchiserul, de obicei, beneficiază financiar de pe urma aranjamentelor menţionate şi,
în schimb, efectuează unele reduceri ale taxei de redevenţă.

8. Implicarea franchiserului în afacere nu trebuie să afecteze independenţa franchisee-ului,

deoarece businessul aparţine acestuia din urmă şi el este liber să dispună de el la propria dorinţă.
Însă, în cazul vânzării francizei în funcţiune, dreptul preferenţial de a decide aparţine deseori
franchiserului (cui să vândă, să accepte cumpărătorul propus de franchisee, să anuleze în genere
franciza în teritoriul respectiv).