Cap.

VIII CONTRACTUL DE FRANCIZA

8.1 Istoric
- este un contract asemănător celui de concesiune comercială (apărut în dreptul
continental-european);
- a luat naştere şi cunoaştere o mare dezvoltare în S.U.A., unde a apărut cu
multe decenii în urmă, când legislaţia antitrust a interzis distribuirea
mărfurilor (automobile în acel moment) de către însuşi producătorul lor;
vânzarea către consumatorul direct a fost concesionată unor societăţi
comerciale specializate în desfacere, concesiune ce constituie însuşi obiectul
franchisingului (franciză în dreptul român);
- în România este în vigoare Legea nr. 70/1998 (Monitorul Oficial nr.
147/13.IV.1998) pentru aprobarea Ordonanţei de Guvern nr. 52/1997
(Monitorul Oficial nr. 224/30.VIII.1997) privind regimul juridic al francizei.
Modificată prin LEGEA nr. 179 din 10 octombrie 2019, publicată în
Monitorul Oficial nr. 829 din 11 octombrie 2019.

8.2 Definiţie franciză

Conform legii 179/2019, „franciza reprezintă un sistem de comercializare a
produselor și/sau al serviciilor și/sau al tehnologiilor, bazat pe o colaborare
continuă între persoanele fizice sau juridice independente din punct de vedere
juridic și financiar, prin care o persoană, denumită francizor, acordă altei persoane,
denumită francizat, dreptul și impune obligația de a exploata o afacere, în
conformitate cu conceptul francizorului. Acest drept autorizează și obligă pe
francizat, în schimbul unei contribuții financiare directe sau indirecte, să utilizeze
mărcile de produse și/sau de servicii, alte drepturi de proprietate intelectuală sau
industrială protejate, know-how-ul, drepturile de autor, precum și însemne ale
comercianților, beneficiind de un aport continuu de asistentă comercială și/sau
tehnică din partea francizorului, în cadrul și pe durata contractului de franciză
încheiat între părți în acest scop.
Este contractul care constă din acordarea de către un comerciant
(FRANCIZOR) producător sau prestator de servicii, a dreptului de a vinde anumite
bunuri sau de a presta anumite servicii şi de a beneficia de un sistem de relaţii ce
 2

conţine marca, semnele, know-howul şi asistenţa sa, unui alt comerciant (persoană
fizică sau persoană juridică), numit beneficiar, în schimbul unui preţ.
8.3 Plata cuprinde:
- o sumă fixă, taxă de intrare în reţea ;
- plata unei redevenţe pentru utilizarea mărcii, know-how-ului (franchise fee).

8.4Părţi contractante
Francizorul este un comerciant care:
- este titularul drepturilor asupra unei mărci înregistrate;
- conferă beneficiarului dreptul de a exploata ori de a dezvolta o afacere, un
produs, o tehnologie sau un serviciu;
- asigură beneficiarului o pregătire iniţială pentru exploatarea mărcii
înregistrate şi o asistenţă tehnică şi comercială pe durata contractului;
- utilizează personal şi mijloace financiare pentru promovarea mărcii sale,
pentru cercetare, publicitate, marketing, în vederea întăririi reţelei de
franciză.
Francizatul este un comerciant, persoană fizică sau persoană juridică,
selecţionat de francizor care aderă la principiul omogenităţii reţelei de franciză.
Know-how = ansamblul formulelor, definiţiilor tehnice, documentelor,
modelelor, reţelelor, procedurilor care servesc la fabricarea şi comercializarea unui
produs.
Contractul de know-how = contractul prin care o persoană deţinătoarea unui
know-how (denumită cedent, furnizor sau comunicant de know-how) comunică
unei alte persoane, numită beneficiar, un ansamblu de cunoştinţe tehnice, ce
alcătuiesc know-how-ul, în schimbul unui preţ convenit. Când se păstrează de
către comerciantul cedent dreptul de dispoziţie, transmiţând beneficiarului doar
folosinţa cunoştinţelor, contractul poartă denumirea de licenţă de know-how.
Spre deosebire de invenţie, know-how-ul sau savoire faire-ul nu implică
neapărat condiţia noutăţii absolute. Know-how-ul poate conţine cunoştinţe
nebrevetabile sau brevetabile, dar nebrevetate, deci o noutate subiectivă.
Know-how-ul se poate concretiza fie într-o cunoştinţă sau perfecţionare
tehnică, model nou, formulă nouă, dar şi din alte domenii decât cel tehnic, de
exemplu, o metodă de administrare a societăţii comerciale, o nouă formulă de
comercializare a produselor etc.
 3

Reţeaua de franciză cuprinde un ansamblu de raporturi contractuale între

francizor şi mai mulţi beneficiari, în scopul promovării unei tehnologii, unui produs
sau serviciu, precum şi pentru dezvoltarea producţiei şi distribuţiei unui produs sau
serviciu.
Principiul omogenităţii reţelei implică egalitatea de tratament între
beneficiarii aceleiaşi reţele francizate, constând în oferirea de condiţii similare:
acelaşi „pachet francizabil” (Ex. „lifreding” = licensing, franchising, export şi
direct investment cuprinzând deci „fabricaţie, marketing, management”), iar pe de
alta parte a stabili taxele de intrare în reţea, a taxei de publicitate, a redevenţelor.

8.5 Caracterele contractului:

a. Caracterul consensual al francizei se exprimă prin faptul că părţile nu trebuie să

dea o anumită formă, nici măcar scrisă, contractului pentru ca acesta să fie valabil
încheiat. OG 52/1997 privind regimul juridic al francizei impune incheierea
acestuia in forma scrisa, precum si respectarea altor prevederi cu privire la forma,
dar toate acestea ad probationem si nu ad validitatem;în cazul în care se transmit şi
drepturi de autor forma scrisă se cere ad validitatem.

b. Franciza este un contract sinalagmatic (bilateral), pentru că ambele părţi se

obligă şi urmăresc obţinerea de avantaje reciproce; francizorul să-şi extindă reţeaua
de franciză şi să încaseze redevenţele, francizatul să exploateze conceptul de
afacere al francizorului, în vederea realizării de profit.
c. Contractul de franciză este cu executare succesivă, deoarece exploatarea
elementelor ce se transmit în temeiul francizei are loc pe o anumită perioadă de
timp, sub formă de redevențe.
d. Caracterul intuitu personae al francizei se explică, în ce priveşte alegerea
francizatului, prin bonitatea şi condiţiile manageriale de care dă dovadă acesta, iar
în privinţa francizorului, prin omogenitatea reţelei de franciză, succesul de care se
bucură afacerea, obiectul francizei, domeniul în care operează, imaginea pe piaţă
etc.
e. Franciza este un contract de adeziune care constă în aceea că, dacă
beneficiarul/francizatul consimte la încheierea contractului, va trebui să se supună
regulilor impuse de francizor. Acest caracter rezultă din prevederile art. 1 lit. c) ale
 4

ordonanţei care stipulează că francizatul este selecţionat de francizor şi aderă la

principiul omogenităţii reţelei de franciză.
Alte caractere juridice ale contractului de franciza: contract cu titlu oneros
(patrimonial), contract comutativ, contract numit, contract principal.

8.6 Efectele contractului

Contractul de franciza genereaza drepturi si obligatii in sarcina partilor

contractante.

Obligatiile francizorului

- Transmiterea know-how-ului. Se sustine ca transmiterea know-how-ului este

o conditie esentiala a contractului de franciza si constituie o obligatie
continua, in sensul ca know-know-ul, fiind perfectibil, francizorul va trebui
sa comunice francizatului toate imbunatatirile si dezvoltarile aduse.
- Pentru a putea forma obiect al francizei, know-how-ul trebuie sa apartina
francizorului, sa fie transmisibil si sa reprezinte un ansamblu de cunostinte
noi, aplicabile industrial, nebrevetate, verificate, nedezvaluite public, probate
de francizor in afacerea proprie si constituind reteta pentru reusita afacerii.
Transmiterea know-how-ului presupune si acordarea unei asistente
francizatului (tehnice și comerciale).
- Trasmiterea dreptului de utilizare a semnelor distinctive ale francizorului.
Aceasta este necesara pentru atragerea clientelei. Semnele distinctive apartin
fondului de comert al francizorului si cele mai importante sunt firma,
emblema si marca. In doctrina de specialitate, inspirata din jurisprundenta
europeana in materia, se sutine ca transmiterea dreptului de folosinta asupra
semnelor de atragere a clientelei este de esenta contractului de franciza.
- Asistenta tehnica si/sau comerciala. Este obligatia in temeiul careia
francizorul trebuie sa sprijine in permanenta beneficiarul-francizat si poate
consta in: pregatirea personalului, instruirea in vederea exploatarii know-
how-ului, supravegherea pentru respectarea omogenitatii retelei de franciza,
etc.
- Obligatia de aprovizionare. Obligatia de aprovizionare este intalnita mai ales
in cadrul francizei de distributie.
 5

- Exclusivitatea teritoriala. Asigurarea exclusivitatii teritoariale este o obligatie

a francizorului menita sa-l protejeze pe francizat. In temeiul acestei obligatii,
francizorul nu va putea nici sa desfasoare el franciza in raza teritoriala pentru
care a acordat exclusivitate beneficiarului-francizat si nici sa transmita dreptul
de a exploata afacerea in regim de franciza altui francizat.

Obligatiile francizatului

- Pastrarea secretului know-how-ului. Contractul de franciza permite

beneficiarului-francizat sa foloseasca know-how-ul in limitele stabilite cu
francizorul. In lipsa un stipulatii contrare, contractul de franciza nu da
dreptul francizatului de a divulga know-how-ul ori de a-l folosi dupa
incetarea raporturilor contractuale. Intrucat know-how-ul nu este cunoscut
publicului, fiind un secret comercial al francizorului, pastrarea secretului este
o obligatie a carei incalcare atrage raspunderea contractuala sau delictuala,
dupa caz.
- Plata taxelor si redeventelor. Contractul de franciza find un contract
sinalagmatic si cu titlu oneros, in schimbul transmiterii know-how-ului,
francizatul are obligatia sa plateasca taxe si redevente. Dintre taxele platite
de beneficiar, cea mai frecventa este taxa de intrare, care consta in plata unei
sume de bani, care de regula se plateste la data incheierii contractului, ca
efect al intrarii beneficiarului in reteaua de franciza. Redeventa reprezinta
suma de bani pe care trebuie sa o plateasca beneficiarul pe intreaga durata a
existentei contractului, in schimbul dobandarii dreptului de utilizare a marcii,
serviciilor, tehnologiilor, know-how-ului, experientelor, precum si a ori caror
altor drepturi de proprietate intelectuala sau industriala.
- Obligatia de neconcurenta. Prin obligatia de neconcurenta,
beneficiarului/francizat ii este interzis sa contracteze francize cu concurenti
ai francizorului de pe piata. In acest sens, prevederile art. 10 din O.G.
52/1997 dispun ca francizorul poate sa impuna o clauza de neconcurenta
beneficiarului. Obligatia de neconcurenta a francizatului, spre deosebire de
cea a francizorului, exista atat pe durata contractului, cat si dupa expirarea
acestuia( dar nu mai mult de 2 ani).
 6

8.7 Comparaţie cu alte contracte

A. Cu contractul de concesiune prin care o parte, concedentul, transmite
celeilalte părţi, concesionarul, spre administrare rentabilă, pe un termen
determinat, în schimbul unei redevenţe, o activitate economică, un
serviciu public, un activ sau un teren aparţinând proprietăţii publice a
statului.
Asemănare:
- transmiterea termporară a folosinţei unor drepturi, (respectiv dreptul de
administrare în cazul concesiunii şi a unor drepturi de proprietate intelectuală
în cazul francizei).
Deosebiri:
- concesionarul aplică strategii proprii şi metode, beneficiarul de franciză se
bucură de asistenţa francizorului, beneficiind de transmiterea permanentă a
know-how-ului;
- clauzele privind licenţa de marcă sau alte semne distinctive sunt de esenţa
francizei, clauza de exclusivitate fiind de esenţa contractului de concesiune
exclusivă, putând lipsi la franciză;
- prin concesiunea exclusivă înţelegând un contract prin care concesionarul
primeşte dreptul de a fi aprovizionat cu anumite mărfuri de un concedent,
pentru a le comercializa în nume propriu, pe cont propriu, franciza nu este
întotdeauna un contract de distribuţie, putând îmbrăca forma francizei
industriale (de produse) sau de servicii.

B. Nu este o activitate ce se poate confrunta cu filiala sau sucursala,

francizorul şi beneficiarul rămânând două persoane distincte din punct de
vedere economic şi juridic.

C. Beneficiarul nu este nici salariat al francizorului pentru că fiecare este

titularul unei afaceri proprii, fiind comercianţi independenţi.

D. Deosebiri faţă de contractul de know-how:

- la know-how există doar obligaţia de comunicare a cunoştinţelor, neexistând
obligaţii legate de atribute de identificare (firmă, marcă) sau alte drepturi
intelectuale (brevet), beneficiarul de know-how plătind doar o redevenţă sau
sumă forfetară din beneficiul obţinut nu şi o taxă de intrare în reţea;
 7

- la franciză redevenţa reprezintă plata şi pentru alte prestaţii decât

transmiterea de know-how; Ex.: redevenţa de publicitate, tarife speciale;
beneficiarul asumându-şi obligaţii legate de reţeaua de franciză, inexistentă
la know-how.

8.8 TIPURI DE FRANCIZĂ

Din punct de vedere al tipologiei sistemului de franciză, se poate stabili o
diversitate de genuri (de tipuri) de franciză, deci nu se poate vorbi despre un tip
absolut unitar. Într-o concepţie modernă a literaturii de specialitate diferenţele
caracteristice sistemului de franciză duc la necesitatea unei tipologizări mai
nuanţate a sistemului, pentru a face mai transparente şi mai selective formele lui de
apariţie pe arena economiei mondiale. Tipologizarea sistemului de franciză se
poate face pe baza unor criterii bine determinate, care să corespundă unei logici de
gândire orientată spre o clasificare ştiinţifică a acestei noţiuni complexe.

8.8.1Tipuri de franciză ce pornesc de la obiectul de activitate

Extinderea sistemului de franciză asupra diferitelor sfere de activitate
economică presupune delimitarea acestuia, în funcţie de caracterul afacerilor care
determină obiectul societăţilor din acest sistem. În această ordine de idei, conform
obiectului de activitate desfăşurat, se disting patru categorii importante de franciză:
1. Franchising-ul de distribuţie;
2. Franchising-ul de prestări de servicii;
3. Franchising-ul „business-format”;
4. Franchising-ul de producţie.
Această clasificare clasică se face pe baza categoriei de activitate practicată
de francizor, dar în realitate pot să apară şi companii cu forme combinate, din gama
celor patru categorii de tipuri de franciză. În practică, problema separării în trei
grupe principale a afacerilor de franciză pare a fi mai dificilă, deoarece în frecvente
cazuri companiile de franciză desfăşoară o activitate mixtă şi mult mai complexă.
Franchising-ul de distribuţie este cel mai frecvent tip de organizare din
sistemul de franciză în cadrul economiei mondiale. Obiectul lanţului de franciuză
îl reprezintă desfacerea selectivă a unui produs, grupe de produse sau sortimente de
mărfuri. Mărfurile pot să provină de la un producător, comerciant en gros (cu
ridicata) şi eventual de la comercianţi intermediari. Exemple de lanţuri de franciză
care acţionează ca franciză de distribuţie (desfacere) al sistemului sunt: „Yves
 8

Rocher” pentru produse cosmetice, „Bleyle” pentru mărfuri textile şi nu în ultimul

rând „Vobis”.
Franchising-ul de prestări de servicii este un model deosebit şi este în
plină dezvoltare. În cadrul acestuia, contrar activităţii francizei de distribuţie unde
se vehiculează mărfuri, obiectul activităţii îl reprezintă serviciile selective, dar
foarte variate, de la închirieri, servicii hoteliere, până la prelucrarea electronică a
datelor. Reuşita acestui tip de franciză depinde în mare măsură de calitatea
nivelului de dezvoltare a sistemului de cunoştinţe, de gradul de perfecţionare a
know-how-ului, de politica de informaţii şi comunicare a formatorului de sistem,
deci a francizorului. În general în cazul acestui tip de franciză, francizorul poate să
fie o întreprindere mai mare de prestări de servicii sau un comerciant en gros ce
practică şi activitate de prestări de servicii. Francizaţii sunt, în schimb, prestatori
de servicii. Ca exemple specifice acestui lanţ de franciză pot fi enumerate: „Hertz”
şi „Avis” pentru închirieri de maşini, „Howard Johnson” şi „Holiday Inn” pentru
servicii hoteliere, „Mc Donald’s” şi „Burger King” pentru produse gastronomice.
Această separare a grupelor de afaceri de franciză este o clasificare teoretică ce se
bazează pe caracteristicile principale în primul rând ale francizorului şi pe
legăturile contractuale pe care le au aceştia cu francizaţii.
Franchising „business-format”, denumit şi „franchising de program de
activitate”, are ca obiect atât distribuţia produselor materiale, cât şi unele prestări
de servicii. Acest tip de franciză se bazează pe existenţa unui program general de
activitate stabilit de către francizor care, de altfel reprezintă cheia succesului
acestui tip de lanţ de franciză. Un exemplu elocvent în această privinţă este lanţul
de franciză Mc Donald’s, al cărui succes se bazează pe un concept de distribuţie
foarte sever şi bine structurat până la ultimul amănunt şi pe un concept de activitate
complet standardizat. Elementele componente caracteristice acestui tip de franciză
sunt următoarele:
- strategia conceptului de studiere a pieţei din partea centralei de sistem;
- punerea la dispoziţie de către francizor a unui know-how important;
- un istoric de firmă unic;
- transfer de idei în plan vertical.
Franchising-ul de producţie. Acest tip de franchising este cel mai puţin
răspândit formă dar cuprinde câteva mari companii internaţionale. Potrivit
denumirii are ca obiect de activitate realizarea şi desfacerea produselor industriale
în sistemul de franciză, pe baza unor licenţe care stabilesc metode şi tehnologii de
 9

producţie precum şi reţete speciale. În acest caz, producătorul, în calitate de

francizor, transmite francizaţilor dreptul de producţie şi de distribuţie a unui număr
de produse restrînse, împreună cu licenţa şi marca specifică. Exemple din această
categorie sunt: „Coca-Cola” pentru băuturi răcoritoare şi „Yoplaid – Franchising”
pentru produse lactate şi iaurt. Prin această cooperare în sistem de franciză
producătorul în calitate de francizor se află permanent într-o legătură ideală cu
francizaţii, care asigură o reţea de desfacere locală şi foarte bine structurată. Prin
acest sistem de marketing vertical şi contractual se realizează o formă de cooperare,
de divizare şi de delimitare a riscurilor de afaceri între francizor şi francizaţi.

8.8.2 Tipuri de franciză în funcţie de dominantă

Acest criteriu se bazează pe relaţiile şi structura cooperării între francizor şi

francizat în derularea afacerilor de franciză. Principiul de dominaţie este influenţat
de mulţi factori în relaţia dintre francizor şi francizat. Se poate vorbi de lanţuri de
sisteme de franciză mai puternice, unde se realizează dominaţia francizorului şi mai
slabe unde dominaţia francizatului este mai accentuată. Conform acestui criteriu de
dominaţie distingem două grupuri de mari lanţuri din sistemul de franciză şi
anume:
1. franchising subordonativ;
2. franchising de parteneriat.
Conform unor studii de specialitate, franchising-ul de parteneriat se poate
clasifica dijn punct de vedere al formei de organizare şi al relaţiilor de putere între
partenerii din lanţul cooperării de franciză în următoarele trei categorii:
a) franchising de coordonare;
b) franchising de coaliţie;
c) franchising confederativ.
În cazul franchising-ului subordonativ asistăm la o relaţie de subordonare
între francizor şi francizat. În baza puterii asimetrice, francizorul, prin strategia de
sistem şi de marketing, poate să subordoneze câteodată chiar autoritatea
francizatului. În Germania, franchising-ul subordonativ şi-a pierdut din importanţă
deoarece unele reglementări legislative au îngrădit în oarecare măsură existenţa
aparentă a independenţei juridice şi în parte financiară a francizatului şi tendinţele
subordonative ale francizorului în cadrul intereselor de sistem. Conform
reglementărilor amintite poziţia cvasi dominantă a francizorului va trebui să fie
 10

obţinută printr-un know-how deosebit de eficient şi printr-un management de

sistem de mare succes acceptat şi de francizaţi. În acest context, francizaţii sunt
obligaţi prin forţa împrejurărilor să negociere un contract de franciză la nivelul
cerinţelor moderne, care să reglementeze relaţiile de parteneriat al afacerilor de
franciză şi să protejeze independenţa juridică a acestei categorii din lanţul de
marketing vertical contractual a sistemului de franciză.
Franchising de parteneriat. Prin noţiunea din limba engleză „partners for
profit” s-a dezvoltat tipul de franchising de parteneriat care, prin acordarea unor
posibilităţi mai largi de influenţă şi de concilieri ale francizaţilor, a condus la un
proces de organizare mai evoluat şi democratic. Ascest tip de franchising
contribuie la realizarea unei cooperări mai bune între parteneri, deci între francizor
şi francizat, bazată pe un concept de solidaritate în înţelesul unui parteneriat cu
drepturi apropiat egale şi în condiţii de relaţii de putere relativ echilibrate.
Franchising-ul de coordonare, ca un subtip al franchising-ului de
parteneriat, se bazează pe conctracte cu clauze contractuale identice dintre francizor
şi francizaţi şi partenerii din reţeaua de franciză care sunt consideraţi parteneri cu
drepturi egale în privinţa sistemului de marketing. Interesele comune unui astfel de
franchising sunt în primul rând cu caracter economic. Acest tip de franchising este
cel mai frecvent întâlnit în sistemul de franciză al ţărilor dezvoltate din economia
mondială.
Franchising-ul de coaliţie este un subtip al franchising-ului de parteneriat
care este mai puţin rîspândit decât franchising-ul de coordonare. Acesta se
întemeiază, în primul rând, pe cooperarea sistematică a activităţii de distribuţie (de
desfacere) a produselor. Relaţiile juridice sunt stabilite între francizor şi francizaţi
prin contracte de franciză conexate, pentru exprimarea intereselor partenerilor.
Franchisin-ul confederativ, denumit în limba engleză şi „Block-
Franchising” este folosit în general în afara distribuţiei şi a prestărilor de servicii.
Relaţiile contractuale în cazul acestei forme de parteneriat nu se rezumă numai la
promovarea intereselor economice, ci şi la un scop comun al tuturor participanţilor
în acest lanţ de sistem, exprimate prin contracte de sistem vertical.
 11

8.9 Comparație între leasing și franciză din punct de vedere al avantajelor

și dezavantajelor contractelor

8.9.1 Avantajele si dezavantajele contractului de franciza

Avantajele si dezavantajele afacerii in sistem de francize pentru francizor

Principalele avantaje pentru francizor sunt:

-Extinderea francizei pe piete noi cu efortul financiar al francizatilor
-Obtinerea de profit din taxe si redevente
-Contributia francizatilor la cheltuielile de publicitate
-Vanzarea produselor si serviciilor francizorilor catre francizati
-Francizatii sunt motivati pentru a avea succes
Dintre dezavantajele contractului de franciza pentru francizor enumeram:
-Succesul francizorului nu garanteaza succesul francizatului
-Dependenta profiturilor francizorului de profitul francizatilor
-Riscul lezarii renumelui marcii, firmei, produselor si serviciilor francizorului
-Riscuri financiare în cazul practicarii unor preturi prea mici la vanzarea francizei
Avantajele si dezavantajele afacerii în sistem de franciză pentru francizat
Avantajele contractului de franciza pentru francizat sunt:
-Deschiderea rapida a unei afaceri proprii sub o marca de renume
-Asistenta tehnica si comerciala. Francizorul asigura, atât la deschiderea afacerii,
cât și pe parcursul derularii acesteia, asistență tehnică și managerială, servicii de
training. De asemenea, pune la dispoziția francizatului un manual de operare, care
detaliază modul în care trebuie condusă afacerea.

-Autonomia francizatului pe toata perioada activitatii. Francizatul este o entitate

distinctă de francizor care operează propria sa afacere. Pe perioada contractului de
franciza, francizatul isi pastreaza independenta juridica, financiara, manageriala.

-Francizorul asigura promovarea necesara pentru cresterea vanzarilor francizatului

Dezavantajele contractului de franciza pentru francizat sunt:

-Costuri ridicate. Francizatul are obligația sa plătească o taxa de intrare în rețeaua
de franciză și taxe periodice către francizor. Așadar, un procent din profitul
 12

francizatului merge la francizor. In schimbul acestor plati, francizorul sprijina

dezvoltarea afacerii francizatului.

-Autonomia francizatului este limitata

-Gama bunurilor si serviciilor pe care francizatul le poate oferi este prestabilita.
Pentru menținerea coeziunii rețelei de francize, francizatul poate sa comercializeze
doar acele produse și servicii stabilite prin contractul de franciza. Aceasta cerinta
este imperativă și limitează posibilitățile francizatului de a valorifica avantajele
condițiilor pe piața locală.
-Limitarea dreptului de a vinde afacerea. Cu toate ca francizatul este proprietarul
afacerii, francizorul își rezerva, de regula, dreptul de a refuză potentialii
cumparatori ai francizei. Prin contractul de franciza, francizorul poate impune ca
revanzarea francizei sa se facă în condiții foarte stricte.

8.9.2 Avantajele si dezavantajele pe care le prezintă contractul de leasing

Avantajele si dezavantajele operatiunilor de leasing pentru locatar/utilizator:

Avantajele leasingului pentru utilizator:

-Plata de leasing constituie un avantaj prin economisirea, în faza initiala, a
capitalului propriu, plata unui avans nefiind obligatorie
-Perioada de închiriere poate fi astfel stabilita asftfel incat compania sa fie dotata
permanent cu masinile cele mai moderne și cu cel mai bun randament
-Locatarul/utilizatorul are posibilitatatea de a achizitiona bunul supus contractului
de leasing, de a continua sau de a înceta contractul de leasing

Dezavantajele leasingului pentru locatar/utilizator:

-Este eficient, numai in conditiile în care se poate exploata obiectul contractului de
leasing în toata perioada de inchiriere
-Adeseori este mai costisitor decât achizitionarea bunului prin contractarea unui
credit, iar optiunea pentru o astfel de operatiune se justifica numai daca sumele
eliberate pot fi investite în alte domenii mai rentabile
 13

Avantajele si dezavantajele operatiunilor de leasing pentru locator/finantator:

Avantajele leasingului pentru locator/finantator:

-Permite atragerea de noi beneficiari care nu pot plati integral pretul, în cazul
vanzarilor cash sau avansul, în cazul vanzarilor pe credit
-Contribuie la dezvoltarea exporturilor, furnizorul avand posibilitatea sa realizeze,
pe langa exportul traditional și pe cel in leasing
-Asigura obtinerea unor castiguri suplimentare din revanzarea sau reinchirierea
masinilor și utilajelor care au fost returnate ca urmare a incetarii contractului de
leasing
Dezavantajele leasingului pentru locator/finantator:
-Pentru ca instraineaza doar dreptul de folosinta, păstrându-și dreptul de dispoziție,
uneori bunurile pot fi deteriorate prin utilizarea necorespunzatoare, iar cauzele sunt
greu de stabilit
-Dupa prima inchiriere, este posibil sa nu mai gaseasca alti utilizatori.

BIBLIOGRAFIE

1. Octavian Căpăţînă şi Brânduşa Ştefănescu, „Tratat de dreptul comerţului

internaţional”, vol. II, Ed. Academiei, Bucureşti, 1987.
2. Ioan Macovei, „Dreptul proprietăţii intelectuale”, Ed. Univ. Al. I. Cauza –
Iaşi, 2002.
3. Viorel Roş, „Franciza sau cum să faci bani pe reuşita altuia”, Ed. Rentrop şi
Straton, Bucureşti, 1999.
4. https://ideideafaceri.manager.ro/articole/francize-5/2-tipuri-de-francize-ce-
alegi-franciza-de-distributie-sau-franciza-de-servicii-15759.html
5. https://www.manager.ro/articole/tot-ce-trebuie-sa-stii-despre-francize-7/
aparitia-si-evolutia-francizei-515.html
6. https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/dreptul-contractelor-
comerciale/capitolul-xviii-contractul-de-leasing/
7. https://www.ceccarbusinessmagazine.ro/clasificarea-contractelor-de-leasing-
reflectarea-in-contabilitate-a-operatiunilor-de-leasing-i-a3277/
8. https://lege5.ro/Gratuit/gizdambv/contractul-de-leasing-lege-99-1999?
dp=ge2tkmjqgu2to
 14

9. http://www.euroavocatura.ro/dictionar/3653/Contract_de_leasing
10.http://www.euroavocatura.ro/dictionar/3653/Contract_de_leasing