Societăți comerciale , partea 1

Societatea comerciala poate fi definita ca fiind entitatea

cu personalitate juridica, constituita potrivit legii, prin
asocierea mai multor persoane in conditiile reglementate prin
actul constitutiv, pentru a realiza activitati economice cu
scopul de a obtine profit.

1. Personalitatea juridica a societatii comerciale

Potrivit legii, societatea comerciala devine persoana
juridica din momentul inregistrarii ei in registrul comertului.
Ea dobandeste asadar, o identitate proprie, distincta de cea a
asociatilor care o constituie, configurata de urmatoarele
elemente care o personalizeaza :
a) are o organizare de sine statatoare, convenita de
asociati prin actul constitutiv, cu respectarea
conditiilor impuse de lege (respectiv Legea
31/1990), in functie de forma juridica ;

1
b) are un patrimoniu propriu, ca ansamblu de
drepturi si obligatii cu continut economic, distinct
si independent de patrimoniul oricarei alte
persoane, inclusiv al asociatilor ; elemente
specifice ale patrimoniului societatii comerciale
sunt capitalul social si fondul de comert ;
patrimoniul este afectat realizarii activitatii
economice/comerciale ;
c) are propriile elemente de identificare, decurgând
din calitatea sa de subiect de drept
distinct, (firmă/denumire, emblemă, sediu ) ;
d) are propria sa vointa, (voința sociala de a
colabora=affectio societatis), manifestata prin
organele sale ;
e) are nationalitate proprie, distincta de cea a
asociatilor, si care este nationalitatea tarii pe
teritoriul careia si-a stabilit sediul social ;
f) are capacitate juridica, (responsabilitate juridica)
proprie, distincta de cea a asociatilor, ceea ce ii

2
 permite sa participe in nume propriu la raporturile
juridice, corespunzatoare realizarii obiectivelor si
scopurilor sale ;

Societatea comerciala este comerciant din

momentul dobandirii personalitatii juridice. Spre
deosebire de persoanele fizice care devin comercianti, ea
«se naste» comerciant si isi pastreaza aceasta calitate pe
toata durata existentei sale, indiferent daca desfasoara
sau nu activitate. Ca urmare, actele ei juridice sunt
comerciale si sunt supuse legii comerciale (Legea
31/1990, ca lege specială, în raport cu Codul civil, ca lege
generală).

2.Reglementare
Actul normativ care constituie dreptul comun in
materia societatilor comerciale, oferind regulile de
infiintare, organizare si functionare, reorganizare,
dizolvare si lichidare a lor este Legea nr.31/1990. Prin

3
 ultimele modificari ce i-au fost aduse, legea a fost
armonizata cu reglementarile europene in materie.
Pentru anumite domenii economice, de regula, cele cu
un mai mare impact asupra populatiei si, deci, in scopul
protejarii intereselor ei, au fost adoptate acte normative
proprii domeniului respectiv, care, avand caracter special,
devin prioritar incidente pentru domeniul reglementat, cum
ar fi Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, cu
modificările și completările ulterioare, și Legea 85/2014
privind procedura de prevenire a insolvenței și de insolvență,
cu modificările și completările ulterioare.

3.Formele de organizare a societatilor comerciale

Legea societatilor comerciale reglementeaza cinci forme
juridice in care se poate constitui societatea comerciala si
anume :
1. societatea in nume colectiv
2. societatea in comandita simpla,
3. societatea pe actiuni;

4
4. societatea in comandita pe actiuni
5. societatea cu raspundere limitata
Sunt, in principiu, formele juridice reglementate si in
legislatia altor state,
nefiind produse de laborator, ci rezultatul experientei si
practictii indelung verificate in statele cu economie de piata.
1. Cele cinci forme sunt limitativ prevazute de lege ;
viitorii asociati au libertatea de a opta pentru oricare
dintre ele dar, din momentul alegerii, sunt obligati sa
respecte dispozitiile legale proprii formei juridice alese ;
nu vor putea imagina forme juridice noi, sui generis, nici
chiar preluand si combinand selectiv trasaturi proprii
celor cinci tipuri reglemenate. Pe de alta parte, dreptul
de optiune este limitat in situatiile in care domeniul de
activitate al viitoarei societati impune organizarea intr-o
anume forma juridica, dispusa prin reglementari speciale.
Este cazul societatilor bancare, sau celor de investitii
financiare pentru care legile speciale incidente impun

5
 constituirea lor numai in forma juridica de societate pe
actiuni.

4. Clasificarea societatilor comerciale

Cele cinci forme juridice de societati comerciale pot fi
clasificate in functie de mai multe criterii. Avem in vedere, in
cele ce urmeaza, doar doua dintre ele, considerandu-le
esentiale in intelegerea regimului lor juridic, in configurarea
exacta a trasaturilor ce le particularizeaza. Astfel ;

1.In functie de natura asocierii, respectiv elementul ce a

determinat asocierea distingem între :
a) societati de persoane ; cele in care asocierea este
consecinta relatiei
dintre asociati, a increderii reciproce pe care si-o acorda ;
societatea este constituita, asadar, in considerarea persoanei
asociatilor, (« intuitu personae »). Relevanta relatiei dintre
asociati, imprima societatilor din acesta categorie o serie de
elemente specifice, cum ar fi cele legate de atribuirea

6
denumirii, numarul relativ restrans de asociati, raspunderea
nelimitata si solidara a acestora, conditiile rigide de
transmitere a partilor de interes, deci, de dobandire a calitatii
de asociat, cauzele de dizolvare a societatii, etc. Fac parte din
acesta categorie societatea in nume colectiv, (cea mai
reprezentativa) si societatea in comandita simpla.

b)societati de capitaluri; in care relevanta relatiei dintre

asociati se estompeaza in favoarea importantei
marimii aportului adus la capitalul social, elementul
pecuniar fiind determinant (intuitu pecuniae) . Ca
urmare, sunt societati care reunesc un numar mare de
asociati, care, de cele mai multe ori, nici nu se cunosc
intre ei. Dobandirea calitatii de actionar nu mai este
conditionata, in cazul societatilor din aceasta
categorie, de acordul tuturor celorlalti actionari, si nu
mai reprezinta, ca urmare, element de modificare a
actelor lor constitutive. Prototipul il reprezinta

7
 societatea pe actiuni. Face parte din aceeasi categorie
si societatea in comandita pe actiuni.

c) Societatea cu raspundere limitata nu este integrata

complet in nici una din categoriile mentionate. Ea
reprezinta o forma intermediara, un hibrid, creat din
imbinarea de trasaturi proprii atat societatilor de
persoane cat si celor de capitaluri. De exemplu, ca si in
cazul celor de persoane, infiintarea ei este bazata pe
relatia dintre asociati, ceea ce justifica de altfel,
limitarea numarului maxim al acestora la 50.
Raspunderea asociatilor este limitata, ca si in cazul
actionarilor societatilor de capitaluri si regulile de
organizare si functionare sunt, la randul lor,
asemanatoare acestei din urma categorii. Prin vointa
asociatilor, exprimata in actul constitutiv, pot fi
accentuate trasaturile proprii societatilor de capitaluri
sau, dimpotriva, celor de persoane. Dealtfel, tocmai
pentru ca este produsul influentelor preluate de la

8
 ambele categorii de societati, a aparut ultima din
punct de vedere istoric.

2.In functie de întinderea raspunderii asociatilor sunt:

a) societati in care asociatii raspund nelimitat si solidar;
societatea in nume colectiv si societatile in comandita
(simpla si pe actiuni) in privinta asociatilor comanditati.
Cele doua coordonate ale raspunderii se definesc astfel:
1. Nelimitata- asociatii raspund pentru obligatiile
societatii nu doar in limita aportului lor
patrimoniul societatii ci, in subsidiar, si cu
propriul patrimoniu, in masura in care cel al
societatii este insuficient pentru a acoperi integral
obligatiile sociale.
2. Solidara- fiecare dintre asociati va raspunde
pentru intreaga obligatie a societatii, neacoperita
din valorificarea patrimoniului acesteia.
Raspunderea fiecarui asociat fata de creditorii
societatii nu este, asadar, dimensionata la

9
 valoarea aportului sau la capitalul social. Acest
aport primeste relevanta numai in relatia cu
ceilalti asociati. De de la aceștia asociatul poate
pretinde, pe cale de regres, recuperarea sumei
corespunzatoare cotei lor de participare la
capital, dupa ce el a achitat creditorilor intreaga
datorie a societatii. Solidaritatea raspunderii este,
de altfel, caracteristica obligatiilor comerciale in
general, spre deosebire de obligatiile civile unde
divizibilitatea raspunderii constituie regula, iar
solidaritatea este exceptia.
3. În acelaşi timp, această răspundere este
subsidiară, în sensul că, deoarece societatea
comercială are personalitate juridică proprie, ea
trebuie întâi urmărită la plata propriilor datorii,
numai în cazul în care nu poate plăti (în termenii
Legii nr. 31/1990, modificată, această consecinţă
se regăseşte în dispoziţia articolului 3, alineatul 2)
respectiv “creditorii societăţii se vor îndrepta mai

10
 întâi împotriva acesteia pentru obligaţiile ei şi,
numai dacă societatea nu plăteşte în termen de
cel mult 15 zile de la data punerii în întârziere, se
vor îndrepta împotriva acestor asociaţi”. Dreptul
asociaţilor de a cere cu prioritate urmărirea
bunurilor din patrimoniul societăţii şi numai după
aceea, subsidiar, bunurile din patrimoniul unuia
dintre asociaţi, corespunde beneficiului în
discuţiune ce aparţine asociaţilor, în acest sens
asemănarea cu fidejusorii fiind relevantă. Acest
beneficiu conferă și confirmă caracterul subsidiar
al răspunderii.

b)societati in care asociatii raspund limitat, societatea pe

actiuni, societatea
cu raspundere limitata, societatile in comandita, (simpla si pe
actiuni), in privinta asociatilor comanditari.
Raspunderea limitata consta în obligatia fiecarui
asociat de a raspunde pentru obligatiile societatii
numai in limita aportului sau la capitalul social.

11
 Creditorii nu au dreptul de a-si extinde urmarirea, in
vederea recuperarii creantelor lor fata de societate,
asupra patrimoniului personal al asociatilor.
De precizat ca raspunderea in limita aportului la capitalul
social nu se identifica cu plata in favoarea creditorilor, de
catre fiecare asociat, a unei sume corespunzatoare aportului
sau la capitalul social, ci cu riscul sau de a nu-si recupera cel
putin investitia adusa cu titlu de aport la scadenta, respectiv
la retragerea sa sau la data lichidarii societatii. Raspunderea
limitata echivaleaza, deci, cu raspunderea exclusivă a
societatii pentru obligatiile sale sociale.
Din exemplele de mai sus devine evidenta
particularitatea caracteristica societatilor in comandita simpla
si pe actiuni care, reunind asociati cu raspundere limitata,
(comanditarii) si asociati cu raspundere nelimitata si solidara,
(comanditatii).

12