Profesioniștii comercianți

Inainte de începerea activitații economice, au obligația să ceară înregistrarea în Registrul

Comerțului:
I. Persoanele fizice (conform Legii nr. 26/1990 și O.U.G. nr. 44/2008) după cum urmează:
- individual și independent ca persoane fizice autorizate ( notat PFA);
- ca întreprinzători titulari ai unei întreprinderi individuale (notat II);
- ca membrii ai unei întreprinderi familiale (notat IF)
Principalele caracteristici ale persoanei fizice autorizate:
 este fără personalitate juridică, organizată de o persoană fizică ce foloseşte, în principal, forţa
sa de muncă;
 poate avea în obiectul de activitate cel mult 5 clase de activităţi prevăzute de codul CAEN;
 poate angaja cel mult 3 persoane;
 persoană fizică titulară a unei PFA poate cumula şi calitatea de salariat al unei terţe persoane
 titularul PFA răspunde pentru obligaţiile asumate în exploatarea întreprinderii economice cu
bunurile din patrimoniul de afectaţiune. Dacă acestea nu sunt suficiente pentru satisfacerea
creanţelor, pot fi urmărite şi celelalte bunuri ale debitorului.
Principalele caracteristici ale întreprinderii individuale:
 este fără personalitate juridică, organizată de un întreprinzător persoană fizică;
 poate avea în obiectul de activitate cel mult 10 clase de activităţi prevăzute de codul CAEN.
 poate angaja cel mult 8 salariaţi
 persoană fizică titulară a unei II poate cumula şi calitatea de salariat al unei terţe persoane
 titularul II răspunde pentru obligaţiile asumate în exploatarea întreprinderii economice cu
bunurile din patrimoniul de afectaţiune. Dacă acestea nu sunt suficiente pentru satisfacerea
creanţelor, pot fi urmărite şi celelalte bunuri ale debitorului.
Principalele caracteristici ale întreprinderii familiale:
 este întreprinderea economică, fără personalitate juridică, constituită din 2 sau mai mulţi
membri ai unei familii; Interesele sale sunt gestionate de un reprezentant care are vârsta de cel
putin 18 ani, restul membrilor trebuie să aibă vârsta de cel puţin 16 ani;
 nu poate angaja terţe persoane cu contract de muncă;
 membrii unei IF pot fi simultan PFA sau titulari ai unor întreprinderi individuale. De asemenea,
aceştia pot cumula şi calitatea de salariat al unei terţe persoane;
 membrii IF răspund solidar şi indivizibil pentru datoriile contractate de reprezentant în
exploatarea întreprinderii cu patrimoniul de afectaţiune şi, în completare, cu întreg patrimoniul
acestora, corespunzător cotelor de participare.
1
 Prin patrimoniul de afectaţiune înțelegem masa patrimonială în cadrul patrimoniului
întreprinzătorului, reprezentând totalitatea drepturilor şi obligaţiilor afectate exercitării unei activităţi
economice.
II. Persoanele juridice (conform Legii nr. 26/1990) după cum urmează: societăţile, companiile
naţionale şi societăţile naţionale, regiile autonome, grupurile de interes economic, societăţile
cooperative, organizaţiile cooperatiste, societăţile europene, societăţile cooperative europene şi
grupurile europene de interes economic cu sediul principal în România.

Societăţile cu personalitate juridică

A. Societăţile de persoane
În societatea de persoane, ceea ce interesează e calitatea asociaţilor şi nu capitalul aportat de
aceştia în societate. La baza înfiinţării unei societăţi de persoane există încrederea între asociaţi, fapt ce
determină ca relaţia care duce la constituirea unei societăţi de persoane să fie „intuitu personae”.
Sunt societăţi de persoane:
 societăţile în nume colectiv;
 societăţile în comandită simplă.
Societatea în nume colectiv şi societatea în comandită simplă se constituie prin contract de societate.

1. Trăsăturile societăţilor în nume colectiv

Asociaţii
Societăţile de persoane sunt, în general, societăţi cu număr mic de asociaţi (minimum 2
asociaţi) şi sunt considerate în doctrină „societăţi închise”.
Au caracter închis datorită relaţiei „intuitu personae”, constituindu-se de regulă în familie sau
între persoane ale căror relaţii se bazează pe încredere. În acelaşi timp, caracterul „închis” al
societăţilor este demonstrat şi prin faptul că un asociat nu poate fi înlocuit cu o altă persoană prin
cesionarea tuturor părţilor sociale de care dispune, decât dacă toţi ceilalţi asociaţi sunt de acord.
Capitalul social
În societăţile de persoane legea nu prevede un minimum de capital social, dar acesta, firesc,
trebuie să existe chiar din momentul constituirii societăţii, pentru că altfel nu ar putea dobândi
personalitate juridică. Orice persoană juridică trebuie să aibă un patrimoniu.
Aporturile la capitalul social
În societăţile de persoane se admite a se aporta orice fel de bunuri: numerar, în natură (bunuri
corporale sau incorporale) şi creanţe. Cu privire la aportul în muncă sau în industrie, deşi este admis în
societăţile de persoane, acesta nu reprezintă un aport la capitalul social .
2
 Părţile sociale
Capitalul social este divizat în părţi sociale, numite în doctrină „părţi de interese”, de valoare
egală, care nu sunt reprezentate prin titluri negociabile şi, în principiu, sunt netransmisibile.
Cesiunea părţilor sociale sau transmiterea lor în caz de deces al unui asociat operează numai dacă în
actul constitutiv al societăţii s-a prevăzut în mod expres continuarea activităţii cu moştenitorii celui
decedat.
Răspunderea asociaţilor
Răspunderea asociaţilor este solidară şi nelimitată. Răspunderea este solidară, în sensul că dacă
patrimoniul social nu este suficient pentru plata datoriilor societăţii, creditorii pot urmări pe oricare
dintre asociaţi pentru acoperirea creanţelor. Asociatul care a plătit va avea acţiune în regres (recurs)
împotriva celorlalţi coasociaţi debitori, fiecare urmând să răspundă în funcţie de modul cum au
convenit să participe la beneficii şi pierderi. În lipsa unei asemenea prevederi contractuale, asociaţii
vor răspunde proporţional cu cota de participare la capitalul social.
Aşadar, solidaritatea asociaţilor există numai în raport cu creditorii societăţii. În schimb,
între asociaţi, obligaţiile sunt divizibile, în funcţie de modul de participare la beneficii şi pierderi al
fiecărui asociat.
Răspunderea este nelimitată, în sensul că fiecare asociat răspunde pentru datoriile societăţii,
inclusiv cu bunurile proprii.
Deşi asociaţii răspund nelimitat, totuşi aceştia pot invoca un beneficiu de discuţiune. Potrivit
acestui drept, asociaţii acţionaţi de către creditori pot solicita acestora să urmărească, în primul rând,
societatea pentru acoperirea creanţelor şi, numai dacă aceasta nu plăteşte, să fie urmărite bunurile
fiecărui asociat (art. 3 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată şi modificată).
Conducerea, administrarea şi controlul
Conducerea societăţilor de persoane revine adunării generale a asociaţilor. Hotărârile în adunările
generale se adoptă, de regulă, cu unanimitate de vot.
Administrarea şi reprezentarea societăţilor în relaţiile cu terţii se face de către unul sau doi
administratori care, de regulă, sunt asociaţi, dar pot fi şi terţe persoane.
Controlul activităţii economico-financiare se realizează, de regulă, de către asociaţi, aceştia având
posibilitatea să desemneze unul sau mai mulţi cenzori.
Dizolvarea
Dizolvarea societăţilor de persoane se produce pentru cauze generale, comune tuturor formelor
de societăţi comerciale, dar şi pentru unele cauze specifice, respectiv: moartea, incapacitatea,
falimentul, retragerea sau excluderea unui asociat, în condiţiile prevăzute Lege.

3
2. Trăsăturile societăţilor în comandită simplă
În general, trăsăturile analizate pentru societăţile în nume colectiv se regăsesc şi în cazul
societăţilor în comandită simplă. Cu toate acestea există unele diferenţieri datorită particularităţilor
societăţii în comandită simplă.
Societatea în comandită simplă presupune două categorii de asociaţi:
- asociaţii comanditari; asociaţii comanditari sunt cei care au puterea de comandă a societăţii, care
finanţează societatea, fără a participa în mod direct la coordonarea şi administrarea patrimoniului
acesteia; asociaţii comanditari răspund numai în limita aportului la capitalul social,
- asociaţii comanditaţi; asociaţii comanditaţi lucrează sub comanda comanditarilor, ei fiind aceia care
administrează efectiv societatea; asociaţii comanditaţi răspund în mod solidar şi nelimitat
În cazul acestei societăţi, situaţia asociaţilor comanditaţi e asemănătoare cu aceea a asociaţilor
din societăţile în nume colectiv. Societatea este legal constituită dacă în denumirea sa cuprinde
numele a cel puţin unuia dintre asociaţii comanditaţi.
Societatea în comandită simplă îşi încetează existenţa în cazul decesului, dispariţiei, punerii
sub interdicţie a unui asociat, dacă în contract nu există o clauză de continuare a societăţii cu
moştenitorii. La fel ca şi în cazul societăţilor în nume colectiv, excluderea sau retragerea asociaţilor
comanditaţi este cauză de dizolvare a societăţii.
În ambele cazuri nu se admite societatea de tip unipersonal. O societate în nume colectiv este
valabil constituită dacă are cel puţin doi asociaţi, în timp ce o societate în comandită simplă e valabil
constituită dacă are cel puţin un asociat comanditar şi un asociat comanditat.

B. Societăţile de capital
Societăţile de capital presupun ca element de esenţă capitalul aportat de către asociaţii-
acţionari, capitalul având mai multă relevanţă decât calităţile asociaţilor.
Sunt societăţi de capital:
 societăţile pe acţiuni;
 societăţile în comandită simplă pe acţiuni.

1. Societăţile pe acţiuni
Constituire
Societăţile pe acţiuni se constituie în baza unui act constitutiv, ce trebuie să cuprindă
obligatoriu atât elementele specifice ale contractului de societate, cât şi cele ale statutului de
funcţionare.
Specific societăţilor pe acţiuni este faptul că ele se pot constitui atât prin subscripţie
instantanee, la fel ca orice altă societate comercială, membrii fondatori aportând la capital sumele de
4
bani şi, eventual alte bunuri la care s-au obligat, cât şi prin subscripţie publică în baza unui prospect
de emisiune.
Acţionarii
Societăţile pe acţiuni sunt societăţi mari ce presupun un număr mare de acţionari la
constituire. Cu toate acestea, se pot constitui şi numai cu doi acţionari.
Capitalul social
Capitalul social obligatoriu la constituire, stabilit prin lege, este minim 90 000 RON.
Capitalul social se poate constitui numai în bani şi în natură.
În cazul societăţii pe acţiuni care se constituie prin subscripţie simultană, legea impune, ca la
constituire să fie vărsat minim 30% din aportul fiecărui acţionar la capitalul social subscris,
pentru aportul în numerar urmând ca diferenţa să fie achitată în termen de 12 luni de la data
înmatriculării societăţii. Dacă există aporturi în natură diferenţa se varsă în termen de 2 ani de la data
înmatriculării societăţii.
Acţiunile
Capitalul social este împărţit în acţiuni, reprezentate prin titluri negociabile şi transmisibile
atât pe pieţe financiare organizate (cum sunt bursele de valori), cât şi pe pieţe neorganizate, mai cu
seamă când acţiunile nu sunt cotate la bursă. Acţiunile sunt nominative (atunci când în conţinutul lor
este înscris titularul dreptului) sau la purtător (simpla deţinere a acestora valorând titlu de
proprietate).
O societate de capital poate emite ca titluri de valoare atât acţiuni, cât şi obligaţiuni.
Răspunderea acţionarilor
Principala obligaţie a acţionarilor se referă la plata acţiunilor subscrise.
Răspunderea acţionarilor pentru datoriile societăţii este limitată la valoarea acţiunilor pe care
le deţine fiecare.
Conducerea, administrarea şi controlul
Conducerea societăţii se face pe principiul majorităţii voturilor acţionarilor şi nu al
unanimităţii. Organul de conducere este adunarea generală a acţionarilor, care poate fi ordinară
sau extraordinară.
Administrarea societăţii se realizează, de regulă, de către un consiliu de administraţie şi,
eventual, de un comitet de direcţie. Este posibil ca administrarea societăţii să poată fi efectuată şi
numai de un singur administrator (conform art. 137 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată), cu
excepţiile prevăzute în legea modificatoare a legii societăţilor comerciale nr. 441/2006.
Totodată, potrivit actualelor reglementări (Legea nr.441/2006) administrarea societăţilor pe
acţiuni se poate face de către consiliul de supraveghere şi directoratul (sistemul dualist).

5
 Controlul activităţii societăţii se realizează, în mod obligatoriu, de o comisie de cenzori
formată din minimum 3 cenzori şi tot atâţia supleanţi, dacă prin actul constitutiv nu se prevede un
număr mai mare. În toate cazurile numărul cenzorilor trebuie să fie impar (conform art. 159 din Legea
nr. 31/1990, republicată şi modificată.
Societăţile care sunt supuse obligaţiei legale de auditare vor fi auditate de către auditori
financiari. De asemenea, societăţile care sunt administrate potrivit sistemului dualist trebuie să fie
auditate.
Dizolvarea
Dizolvarea societăţilor de capital se produce pentru cauze generale, comune tuturor societăţilor
comerciale, dar şi pentru cauze speciale, în situaţia în care nu mai sunt îndeplinite condiţiile prevăzute
de lege la constituire, respectiv:
- dacă numărul minim de acţionari a scăzut sub limita prevăzută de lege, cu excepţia cazului când s-a
realizat completarea lui în termenul de 9 luni prevăzut de lege.
- dacă limita minimă a capitalului social s-a redus şi nu s-a dispus completarea lui în termenul
prevăzut de lege.

2. Societăţile în comandită pe acţiuni

Societăţile în comandită pe acţiuni presupun împărţirea acţionarilor în două categorii:
comanditaţi şi comanditari.
Comanditaţii au răspundere solidară şi nelimitată pentru debitele societăţii, în timp ce
comanditarii au o răspundere limitată doar la aportul lor la capitalul social. În rest, toate celelalte
trăsături specifice societăţilor pe acţiuni se regăsesc şi în cazul societăţilor în comandită pe acţiuni.

3. Societatea cu răspundere limitată

Particularităţi
Societatea cu răspundere limitată este o formă intermediară de societate între societăţile de
persoane şi societăţile de capitaluri. Este formă intermediară deoarece, în unele privinţe, se aseamănă
cu societăţile de persoane, iar sub alte aspecte cu cele de capitaluri, prezentând însă şi particularităţi
proprii care îi justifică autonomia.
Trăsăturile societăţii cu răspundere limitată
Constituire
Societatea cu răspundere limitată poate fi definită ca o societate constituită – pe baza deplinei
încrederi – de două sau mai multe persoane, care pun în comun anumite bunuri, pentru a desfăşura o
activitate comercială, în vederea împărţirii beneficiilor, şi care răspund pentru obligaţiile sociale în
limita aportului lor.
6
 Societatea cu răspundere limitată se constituie în baza unui act constitutiv care cuprinde
elementele specifice contractului de societate, dar şi cele specifice statutului de funcţionare. În cazul
societăţilor cu unic asociat, actul constitutiv va presupune, evident, numai statutul de funcţionare.
Asociaţii
Societatea cu răspundere limitată se bazează pe încrederea asociaţilor ca şi în cazul societăţii
în nume colectiv. Datorită acestui fapt, numărul asociaţilor este limitat, iar părţile sociale nu sunt
liber cesibile.
Societatea cu răspundere limitată este o structură juridică destinată unui număr mic de
asociaţi, legea impunând ca numărul de asociaţi să nu fie mai mare de 50.
Capitalul social
În cazul societăţilor cu răspundere limitată, legea stabileşte un capital minim pentru constituire,
respectiv 200 RON.
Capitalul social se constituie din aporturile aduse de asociaţi la constituire, aporturi care pot
consta în bani sau în natură, legea neadmiţând în cazul societăţilor cu răspundere limitată şi aportul în
creanţe, conform art. 16 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată şi modificată.
Părţile sociale
Capitalul social, în cazul societăţilor cu răspundere limitată este împărţit în părţi sociale,
considerate a fi titluri de valoare nenegociabile, care nu sunt liber transmisibile, operând, în cazul
cesiunii acestora regulile specifice stabilite de art. 202 din Legea nr. 31/1990, republicată.
Valoarea nominală minimă a unei părţi sociale este stabilită de lege la 10 RON, părţile sociale
în care este împărţit capitalul social fiind întotdeauna de valoare egală.
Conducerea, administrarea şi controlul
Conducerea societăţilor cu răspundere limitată este asigurată de adunarea generală a
asociaţilor, aceasta având atribuţii esenţiale cu privire la funcţionarea societăţii. În adunarea generală,
hotărârile se adoptă, de regulă, cu majoritate absolută de voturi, în afara cazurilor expres prevăzute de
lege când se cere o majoritate calificată.
Administrarea societăţii se realizează prin intermediul unuia sau mai multor administratori,
numiţi prin actul constitutiv, sau aleşi de adunarea generală din rândul asociaţilor sau ca persoane din
afara societăţii.
Controlul este asigurat fie prin intermediul cenzorilor sau auditorului financiar (numirea
acestora fiind obligatorie în cazul în care numărul asociaţilor este mai mare de 15, conform art. 199
alin. 3 din Legea nr. 31/1990, republicată), fie direct de către asociaţii care nu au şi calitatea de
administrator.

7
 Răspundere: După cum rezultă şi din denumire, în societatea cu răspundere limitată
răspunderea asociaţilor este limitată. La fel ca şi în cazul societăţii pe acţiuni, aceştia răspund pentru
obligaţiile sociale numai în limita aporturilor la capitalul social.
Dizolvare
Societatea cu răspundere limitată se dizolvă atât pentru cauze generale, comune tuturor
societăţilor comerciale, cât şi pentru cauze specifice, multe dintre acestea regăsindu-se însă şi în cazul
societăţilor de persoane: moartea, incapacitatea, interdicţia, retragerea, excluderea unui asociat, dacă
nu există în actul constitutiv clauză de continuare a activităţii cu moştenitorii celui decedat sau dacă,
rămânând un singur asociat, nu se hotărăşte transformarea societăţii în societate cu răspundere limitată
cu unic asociat.
3.1. Societatea cu unic asociat
Legea română recunoaşte şi societăţile unipersonale, sub forma societăţilor cu răspundere
limitată cu un singur asociat.
Asociatul unic poate să fie atât persoană fizică, cât şi persoană juridică. O persoană, fizică
sau juridică, nu poate fi asociat unic decât într-o singură societate cu răspundere limitată.
În practică, se procedează la întocmirea unei declaraţii, de regulă, în formă autentică, prin care
asociatul unic arată că nu mai are o altă societate cu răspundere limitată în care să fie asociat unic.
Asociatul unic este cel care exercită atribuţiile adunării generale existentă în cazul
societăţilor cu mai mulţi asociaţi. Asociatul unic poate avea calitatea de salariat al societăţii. Asociatul
unic poate fi administratorul societăţii.