Tipuri de întreprinderi

În România, întreprinderile se pot înfiinţa şi îşi pot organiza activitatea sub

forme diferite. În continuare ne propunem o clasificare a acestora, având la bază
anumite criterii.

1. După importanţa pentru economia naţională întreprinderile se

clasifică în:
 companii naţionale / societăţi naţionale / regii autonome;
 societăţi comerciale.
Companiile naţionale, societăţile naţionale şi regiile autonome sunt persoane
juridice ce se organizează şi funcţionează în ramurile strategice ale economiei
naţionale (industria de armament, exploatarea minelor şi a gazelor naturale, poşta şi
transporturi feroviare etc.), precum şi în unele domenii aparţinând altor ramuri
stabilite de guvern. Acestea sunt proprietare asupra bunurilor din patrimoniul lor şi
funcţionează pe bază de gestiune economică şi autonomie financiară, trebuind să
acopere cu veniturile provenite din propria activitate toate cheltuielile ocazionate de
desfăşurarea activităţii şi să obţină un profit.

Societăţile comerciale sunt unităţi patrimoniale cu personalitate juridică,

create prin libera voinţă şi iniţiativă a investitorilor, fiind deplin autonome în relaţiile
cu terţii.

Societatea comercială este o persoană juridică fondată în baza actului de

constituire, prin care asociaţii convin să pună în comun anumite bunuri pentru
exercitarea activităţii de întreprinzător, în scopul realizării şi împărţirii beneficiilor
rezultate.

În funcţie de modul de constituire a capitalului social şi de limitele

patrimoniale cu care sunt garantate obligaţiile asumate faţă de terţi, se deosebesc :

 societăţi de persoane - se formează prin considerarea persoanei asociaţilor,

pe baza calităţilor personale ale asociaţilor şi a cunoaşterii şi încrederii
reciproce dintre aceştia. În această categorie se includ: societatea în nume
colectiv şi societatea în comandită simplă.
  societăţi de capital - la constituirea acestora importanţă prezintă capitalul
şi nu calităţile personale ale celor ce se asociază. Din această categorie fac
parte societatea pe acţiuni şi societatea în comandită pe acţiuni.
 societatea cu răspundere limitată îmbină unele trăsături ale societăţilor
de persoane cu cele ale societăţilor de capital.

Societatea în nume colectiv (SNC) se constituie pe baza contractului de

societate, prin aportul a cel puţin doi asociaţi. Capitalul social este format din părţi
sociale ce nu sunt negociabile. Aportul asociaţilor la constituirea capitalului social
poate fi în numerar, în natură sau în creanţe. Cesiunea aportului de capital este
posibilă numai dacă este permisă de actul constitutiv. Obligaţiile societăţii sunt
garantate cu patrimoniul social, iar răspunderea asociaţilor faţă de obligaţiile
societăţii este nelimitată şi solidară. Creditorii societăţii se vor îndrepta mai întâi
împotriva acesteia pentru obligaţiile ei şi, numai dacă societatea nu le plăteşte în
termen de cel mult 15 zile de la data punerii în întârziere, se vor putea îndrepta
împotriva asociaţilor.

Societatea în comandită simplă (SCS) se constituie prin contract de

societate, prin aportul a minim 2 asociaţi. Se constituie din două categorii de asociaţi:

* asociaţi comanditaţi - care răspund solidar şi nelimitat pentru obligaţiile

societăţii;
* asociaţi comanditari - care răspund limitat numai până la concurenţa
capitalului social subscris.
Comanditarii furnizează capitalul, având responsabilităţi limitate la aportul de
resurse financiare. Ei nu pot deveni administratori şi nu pot interveni în gestiunea
afacerii. Comanditaţii sunt cei care gestionează afacerea şi sunt solidari responsabili
faţă de obligaţiile societăţii.

Capitalul social este format din părţi sociale ce nu sunt negociabile.

Societatea pe acţiuni (SA) este cea mai reprezentativă societate de capital şi

se constituie pe baza contractului de societate şi a statutului. Capitalul social nu
poate fi mai mic de 90.000 lei. Guvernul va putea modifica, cel mult o dată la 2 ani,
valoarea minimă a capitalului social, ținând seama de rata de schimb, astfel incât
acest cuantum să reprezinte echivalentul în lei al sumei de 25.000 euro. Capitalul
social este format din acțiuni, a căror valoare nominală nu poate fi mai mică de 0,1
lei. Acţiunile nu vor putea fi emise pentru o sumă mai mică decât valoarea nominală.
Numărul acţionarilor nu poate fi mai mic de 2, iar răspunderea acestora este limitată
la aportul lor la capitalul social. Legislaţia în vigoare stabileşte că societăţile pe
acţiuni se pot constitui prin subscriere integrală şi simultană a capitalului social de
către semnatarii actului constitutiv sau prin subscripţie publică. În cazul în care
societatea pe acţiuni se constituie prin subscripţie publică, fondatorii vor întocmi un
prospect de emisiune. Semnatarii actului constitutiv, precum şi persoanele ce au un
rol determinant în constituirea societăţii sunt consideraţi fondatori. În cazul unei
societăţi constituite prin subscripţie publică, potrivit hotărârii adunării constitutive,
fondatorii vor primi o cotă de maxim 6% din beneficiul net, pe o perioadă de până
la 5 ani de la data constituirii societăţii. Societatea se poate constitui numai dacă
întregul capital social a fost subscris şi fiecare acţionar a vărsat cel puţin 30% din
valoarea capitalului subscris, iar restul de capital social subscris urmează a fi vărsat
în termen de 12 luni de la înmatriculare.

Societatea în comandită pe acţiuni (S.C.A) se constituie pe baza

contractului de societate şi a statutului, din două categorii de acţionari:

* acţionari comanditaţi - care răspund solidar şi nelimitat pentru obligaţiile

societăţii;
* acţionari comanditari - care răspund limitat numai până la concurenţa
capitalului social subscris.
Capitalul social este format din acţiuni. Capitalul social al societății în comandită pe
acțiuni nu poate fi mai mic de 90.000 lei. Guvernul va putea modifica, cel mult o
dată la 2 ani, valoarea minimă a capitalului social, ținând seama de rata de schimb,
astfel incât acest cuantum să reprezinte echivalentul în lei al sumei de 25.000 euro.
Valoarea nominală minimă a unei acţiuni la 0,1 lei, acţiunile neputând fi emise
pentru o valoare sub valoarea nominală.

Societatea cu răspundere limitată (SRL) se constituie pe baza contractului

de societate şi a statutului, fiind singurul tip de societate ce se poate constitui şi prin
actul de voinţă al unei singure persoane, caz în care se întocmeşte numai statutul. În
baza modificărilor recente aduse Legii societăților comerciale nr. 31/1990 prin
Legea nr. 223/2020, limita minimă a capitalului social pentru societățile cu
răspundere limitată a fost eliminată (anterior acestei modificări, limita minimă a
capitalului social pentru o societate cu răspundere limitată era 200 lei). Capitalul
social al unei societăți cu răspundere limitată se divide în părți sociale egale.
În cazul în care SRL se constituie cu asociat unic, acesta va avea toate
drepturile şi obligaţiile ce revin adunării generale a asociaţilor. O persoană fizică sau
o persoană juridică nu poate fi asociat unic decât într-o singură societate cu
răspundere limitată. Părţile sociale nu sunt negociabile şi pot fi transmise între
asociaţi. Transmiterea către persoane din afara societăţii este permisă numai dacă a
fost aprobată de asociaţi reprezentând cel puţin trei pătrimi din capitalul social.
Numărul asociaţilor într-o SRL nu poate fi mai mare de 50. Răspunderea asociaţilor
faţă de obligaţiile societăţii este limitată la aportul lor la capitalul social.
Alegerea unei forme de organizare juridică sau a alteia depinde de mai multe
criterii: numărul persoanelor care se asociază, capitalul minim necesar, structura
aportului la capitalul social, răspunderea asociaţilor / acţionarilor, etc.

2. După forma de proprietate se disting :

 întreprinderi particulare - sunt proprietatea unuia sau a mai multor

asociaţi privaţi, uniţi prin libera voinţă şi iniţiativă;
 întreprinderi publice - aparţin în totalitate statului;
 întreprinderi mixte (semipublice) - formate din unirea capitalului
public cu cel privat.
3. După provenienţa capitalului se disting :

 întreprinderi cu capital autohton;

 întreprinderi cu capital integral străin;
 întreprinderi mixte (joint-venture) cu capital parţial autohton şi
parţial străin.
4. În funcţie de obiectul de activitate se deosebesc:
 întreprinderi de producţie (industriale, agricole, de construcţii);
 întreprinderi comerciale;
 întreprinderi de prestări servicii.

5. În funcție de scopul urmărit, distingem:

  întreprindere economică – are ca scop activitatea economică
desfăşurată în mod organizat, permanent şi sistematic, combinând
resurse financiare, forţă de muncă, materii prime, mijloace logistice
şi informaţie, pe riscul întreprinzătorului, în cazurile şi în condiţiile
prevăzute de lege (Legea nr. 182/2016 pentru aprobarea Ordonanţei
de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 privind desfăşurarea
activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate,
întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale). Acest tip de
întreprindere vizează preponderant obținerea de profit.

 întreprindere socială și respectiv întreprindere socială de insertie –

urmăresc insertia profesionala a persoanelor apartinand grupurilor
vulnerabile si implicarea acestora in activitati cu caracter social
si/sau economic (Legea nr. 219/2015 privind economia
sociala). Aceste tipuri de întreprinderi acordă prioritate individului
şi obiectivelor sociale și nu creşterii profitului.

Forme de întreprinderi economice fără personalitate juridică

 întreprindere individuală - întreprinderea economică, fără personalitate

juridică, organizată de un întreprinzător persoană fizică (Ordonanţă de urgenţă
nr. 44/2008)
 întreprindere familială - întreprinderea economică, fără personalitate juridică,
organizată de membrii unei familii ( Legea nr. 182/2016)
 persoană fizică autorizată - întreprinderea economică, fără personalitate
juridică, organizată de o persoană fizică ce foloseşte, în principal, forţa sa de
muncă. ( Legea nr. 182/2016)