CURSUL NR.

4
SOCIETĂŢILE COMERCIALE

CAPITOLUL I
ASPECTE GENERALE

1. Definiţia societăţii comerciale:

Potrivit art.1881 alin. 1 Noul Cod Civil prin contractul de societate două sau mai multe
persoane se obligă reciproc să coopereze pentru desfăşurarea unei activităţi şi să contribuie la
aceasta prin aporturi băneşti, în bunuri, în cunoştinţe specifice sau prestaţii, cu scopul de a
împărţi beneficiile sau de a se folosi de economia ce ar putea rezulta.
Societatea comercială poate fi definită ca o grupare de persoane constituită pe baza
unui contract de societate şi beneficiind de personalitatea juridică, în care asociaţii se înţeleg
să pună în comun anumite bunuri, pentru exercitarea unor fapte de comerţ, în scopul realizării
şi împărţirii beneficiilor rezultate.

2. Asemănări şi deosebiri între societatea civilă şi societatea comercială:

Asemănări: au aceeaşi esenţă; fiecare reprezintă o grupare de persoane şi de bunuri
(capitaluri) în scop economic şi lucrativ;
ˇ        atât societatea civilă, cât şi cea comercială iau naştere printr-un contract de societate;
ˇ        ambele societăţi au un scop lucrativ; asociaţii urmăresc realizarea şi împărţirea unor
beneficii.
Deosebiri: obiectul sau natura operaţiunilor pe care le realizează societatea;
ˇ        societatea comercială este investită cu personalitate juridică, în timp ce societatea civilă
rămâne un simplu contract, fără a fi subiect de drept de sine stătător;
ˇ        între societatea civilă şi cea comercială există deosebiri privind condiţiile în care acestea
se constituie şi funcţionează.

3.   Elemente specifice ale contractului de societate care stă la baza societăţii comerciale
a) Aporturile asociaţilor

1
 Sub aspect juridic, prin aport se înţelege obligaţia pe care şi-o asumă fiecare asociat de
a aduce în societate un anumit bun, o valoare patrimonială. În limita aportului, asociatul
devine debitor al societăţii cu toate consecinţele care decurg din această calitate.
Obiectul aportului îl poate constitui:
-         aportul în numerar; are ca obiect o sumă de bani pe care asociatul se obligă să o
transmită societăţii;
-         aportul în natura; are ca obiect anumite bunuri, care pot fi bunuri imobile(clădiri),
bunuri mobile corporale (materiale, mărfuri) sau incorporale (creanţe, fond de comerţ);
-         aportul în industrie, care constă în munca sau activitatea pe care asociatul promite să o
efectueze în societate, având în vedere competenţa şi calificarea sa.

b) Capitalul social şi patrimoniul societăţii

Prin capitalul social al unei societăţi comerciale se înţelege expresia valorică a
totalităţii  aporturilor asociaţilor care participă la constituirea societăţii. Capitalul social mai
este denumit şi capital nominal.
Capitalul social are o dublă semnificaţie: contabilă şi juridică. El constituie gajul
general al creditorilor societăţii. De aceea, este fix pe toată durata societăţii.
Capitalul subscris reprezintă valoarea totală a aporturilor pentru care asociaţii s-au
obligat să contribuie la constituirea societăţii. Capitalul subscris coincide cu capitalul social.
Capitalul vărsat este valoarea totală a aporturilor efectuate şi care au intrat în
patrimoniul societăţii.
Capitalul social al societăţii este divizat în anumite fracţiuni, denumite diferit după
forma juridică a societăţii : părţi de interes, părţi sociale, acţiuni.
Patrimoniul  societăţii, în lumina dreptului civil, îl constituie totalitatea drepturilor şi
obligaţiilor cu valoare economică  aparţinând societăţii.
Intre capitalul social şi patrimoniul societăţii există anumite deosebiri. Astfel, în timp
ce capitalul social este expresia valorică a aportului asociaţilor, patrimoniul societăţii este o
universalitate juridică, în care sunt cuprinse toate drepturile şi obligaţiile, precum şi bunurile
societăţii.

c) Intenţia asociaţilor de a colabora în desfăşurarea activităţilor comerciale

Affectio societatis presupune intenţia de colaborare voluntară a asociaţilor, de a lucra
în comun, suportând toate riscurile activităţii comerciale.

2
 Participarea la activitatea societăţii trebuie să fie efectivă şi interesată. Această
participare este diferită, în funcţie de forma juridică a societăţii.

d)      Realizarea şi împărţirea beneficiilor 

Scopul societăţii este acela de a realiza beneficii din activitatea comercială desfăşurată
şi de a le împărţi între asociaţi sub forma de dividende. Acest scop constituie criteriul de
distincţie între societatea comercială şi asociaţie. 
In general, prin beneficiu se înţelege un câştig evaluabil în bani. Realizarea sau
nerealizarea de beneficii poate fi stabilita numai la sfârşitul exerciţiului financiar, prin
întocmirea bilanţului şi a contului de profit şi pierderi.
Pentru a putea fi repartizate, beneficiile trebuie să fie reale (art.37 din Legea
nr.31/1990). Aceasta înseamnă ca trebuie să se fi înregistrat un excedent, adică o sumă de
bani care să fie mai mare decât capitalul social, deoarece nu pot fi distribuite beneficii din
capitalul social.
Totodată, beneficiile trebuie să fie utile, adică să reprezinte beneficiile rămase după
întregirea capitalului social, când acesta s-a micşorat în cursul exerciţiului financiar.

e)      Criterii de împărţire a beneficiilor

Potrivit legii, în contractul de societate trebuie să se prevadă „partea fiecărui asociat la
beneficii şi la pierderi” (art. 3) sau „modul de distribuire a beneficiilor” (art. 8).
Toţi asociaţii trebuie să primească beneficii şi să participe la suportarea pierderilor.
Cum este şi firesc, criteriul care este avut în vedere este contribuţia asociaţilor la formarea
capitalului social al societăţii.

4. Formele societăţii comerciale:

Potrivit art. 2 din Legea nr. 31/1990, societatea comercială îmbracă una din
următoarele forme juridice:
a)      societatea în nume colectiv este aceea societate ale cărei obligaţii sociale sunt garantate
cu patrimoniul social şi cu răspunderea  nelimitată şi solidară a tuturor asociaţilor;
b)      societatea în comandita simpla este societatea ale cărei obligaţii sociale sunt garantate
cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitata şi solidara a asociaţilor comanditaţi; iar
asociaţii comanditari răspund numai până la concurenta aportului lor;

3
c)      societatea pe acţiuni este societatea al cărui capital social este împărţit în acţiuni, iar
obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social; acţionarii răspund numai în limita
aportului lor;
d)      societatea în comandita pe acţiuni este societatea al cărui capital social este împărţit în
acţiuni, iar obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată
şi solidară a asociaţilor comanditati; asociaţii comanditari răspund numai până la concurenta
aportului lor;
e)      societatea cu răspundere limitata este societatea ale cărei obligaţii sociale sunt
garantate cu patrimoniul social; asociaţii răspund numai în limita aportului lor. 

5. Clasificarea societăţilor comerciale:

A. Societăţi de persoane şi societăţi de capitaluri
Societăţile de persoane se constituie dintr-un număr mic de persoane, pe baza
cunoaşterii şi încrederii reciproce a calităţilor personale ale asociaţilor. Fac parte din această
categorie : societatea în nume colectiv şi societatea în comandita simpla.
Societăţile de capitaluri se constituie dintr-un număr mare de asociaţi, impus de
nevoile acoperirii capitalului social, fără să prezinte interes calităţile personale ale asociaţilor.
Elementul esenţial îl reprezintă  cota de capital investita de asociat. Intră în această categorie:
societatea pe acţiuni şi societatea în comandita pe acţiuni.
Societatea cu răspundere limitată nu se încadrează în nici una din aceste categorii.
Această formă de societate împrumută unele caractere, atât de la societăţile de persoane, cât şi
de la societăţile de capitaluri.
Ca şi în cazul societăţilor de persoane, constituirea societăţii cu răspundere limitată se
bazează pe încrederea şi calităţile asociaţilor. Acest fapt reclamă limitarea numărului asociaţilor
(maximum 50 de asociaţi), precum şi condiţii restrictive privind transmiterea părţilor sociale. În
ce priveşte răspunderea asociaţilor pentru obligaţiile societăţii, asociaţii răspund numai în limita
aportului lor, ca şi în cazul societăţilor de capitaluri.

B. Societăţi în care asociaţii au o răspundere nelimitată şi societăţi în care asociaţii au o

răspundere limitată
Răspunderea asociaţilor pentru obligaţiile sociale este diferită în raport de forma juridică
a societăţii.
In societatea în nume colectiv, asociaţii răspund nelimitat şi solidar pentru obligaţiile
societăţii.

4
 In societatea pe acţiuni şi societatea cu răspundere limitată, asociaţii răspund până la
concurenta aportului lor.
In privinţa societăţii în comandita simplă sau în comandită pe acţiuni răspunderea
asociaţilor este diferită: asociaţii comanditati răspund nelimitat şi solidar, iar asociaţii
comanditari numai în limita aportului lor.

C. Societăţi cu părţi de interes şi societăţi pe acţiuni

După structura capitalului social şi modul de împărţire a acestuia, societăţile comerciale
se clasifică în două categorii: societăţi în care capitalul social se divide în părţi de interes şi
societăţi în care capitalul social se împarte în acţiuni.
Capitalul social se divide în părţi de interes în cazul societăţii în nume colectiv şi
societăţii în comandita simplă, precum şi cazul societăţii cu răspundere limitată  (părţi sociale).
Capitalul social este împărţit în acţiuni în cazul societăţii pe acţiuni şi societăţii în
comandita pe acţiuni.

D. Societăţi care emit titluri de valoare şi societăţi care nu pot emite asemenea titluri
Societăţi care emit titluri de valoare pot fi societatea pe acţiuni, societatea în comandita
pe acţiuni şi societatea cu răspundere limitată.
In cea de a două categorie sunt cuprinse societatea în nume colectiv şi societatea în
comandita simpla.
Titlurile de valoare au un element comun: ele materializează dreptul asociaţilor asupra
unei fracţiuni din capitalul social. Între aceste titluri de valoare exista o deosebire esenţială:
acţiunile fac parte din categoria titlurilor de valoare negociabile, iar certificatele de părţi sociale
nu sunt titluri negociabile, ci titluri de legitimare.

E. Societăţi cu capital românesc şi societăţi cu participare străină

Societăţile cu capital românesc sunt societăţile în care asociaţii sunt cetăţeni români ori
persoane juridice de naţionalitate română.
Societăţile cu capital străin sunt societăţile care se constituie cu capital integral străin sau
în asociere cu persoane fizice sau juridice romane.

5
 CAPITOLUL II
NORME COMUNE PRIVIND ACTUL CONSTITUTIV
AL SOCIETĂŢILOR COMERCIALE

1. Noţiunea actului constitutiv al societăţii comerciale

Actul constitutiv diferă în funcţie de forma societăţii comerciale. Astfel, societatea în
nume colectiv şi societatea în comandită simplă se constituie prin contract de societate;
societatea pe acţiuni, în comandită pe acţiuni şi societatea cu răspundere limitată
pluripersonală se constituie prin contract de societate şi statut, iar societatea cu răspundere
limitată unipersonală se constituie numai prin statut.
Contractul de societate şi statutul pot fi încheiate sub forma unui înscris unic, denumit
act constitutiv. Acesta cuprinde:
- identificarea asociaţilor;
- identificarea societăţii comerciale (denumire, formă, sediu);
- obiectul activităţii societăţii;
- capitalul social şi aportul individual al fiecărui asociat;
- structura funcţională a societăţii;
- drepturile asociaţilor;
- durata societăţii;
- modul de dizolvare şi lichidare a societăţii.

2. Caracterele juridice ale actului constitutiv

- plurilateral, (cu excepţia statutului srl unipersonal) fiind încheiat între mai multe
persoane, fiecare acţionând în nume şi în interes propriu;
- oneros, asociaţii urmărind obţinerea unui profit personal;
- de principiu consensual deoarece se materializează printr-un înscris sub semnătură
privată, ce trebuie semnat de toţi asociaţii, iar cu titlu de excepţie este solemn, actul
constitutiv trebuind să fie încheiat în mod obligatoriu, în formă autentică în trei
situaţii reglementate de lege: - a) când printre bunurile subscrise ca aport la
capitalul social se află un teren; - b) când se constituie o S.N.C. sau S.C.S.; - c)
atunci când S.A. se constituie prin subscripţie publică(art. 5 alin. 6 din Legea nr.
31/1990).

6
 3. Condiţiile de fond ale actului constitutiv
a) Capacitatea asociaţilor
Asociaţii persoane fizice trebuie să posede capacitatea de exerciţiu deplină (18 ani)
sau restrânsă (14-18 ani), dar numai cu încuviinţarea reprezentantului legal (minorul cu
capacitate restrânsă nu va putea participa la constituirea unei societăţi comerciale care i-ar
atrage răspunderea nelimitată.
Numărul asociaţilor nu este de regulă limitat; conform art. 4 din Legea 31/1990,
societatea comercială va avea cel puţin 2 asociaţi. Societatea pe acţiuni şi în comandită pe
acţiuni trebuie să aibă cel puţin 2 asociati(până în anul 2006 era cel puţin 5 asociaţi) şi cu un
număr maxim nelimitat de asociaţi, iar societatea cu răspundere limitată, de principiu, trebuie
să aibă cel puţin 2 asociati, dar poate fi şi unipersonală(cu un singur asociat), însă cu un
număr maxim de 50 asociaţi.
În cazul persoanelor juridice, societăţile comerciale pot dobândi în principiu calitatea
de asociat în alte societăţi comerciale, cu unele restricţii. Astfel participarea unei societăţi
bancare la o firmă al cărei obiect de activitate nu are legătură cu activitatea bancară nu poate
depăşi 20% din capitalul firmei respective.
Una şi aceeaşi persoană juridică nu poate dobândi calitatea de asociat în două sau mai
multe societăţi cu răspundere limitată unipersonale. Un S.R.L. nu poate avea ca asociat unic
un alt S.R.L. unipersonal.

b) Consimţământul persoanelor care se asociază

El trebuie să fie animat de voinţa de a constitui o asemenea societate; el nu trebuie să
fie viciat.

c) Obiectul activităţii societăţii

Societatea comercială poate fi constituită numai pentru efectuarea de acte de comerţ.
Sub aspect economic, obiectul activităţii unei societăţi comerciale poate aparţine unuia din
următoarele domenii: comerţ (interpunere în circulaţia bunurilor şi valorilor), producţie şi
servicii.
Determinarea obiectului activităţii prezintă importanţă deoarece:
- administratorii societăţilor comerciale pot efectua numai operaţiile necesare pentru
aducerea la îndeplinire a obiectului societăţii;

7
 - anumite activităţi comerciale pot fi efectuate numai de către unele forme de
societăţi comerciale (de ex. activitatea bancară nu poate fi efectuată de S.R.L.-uri);
- unele societăţi comerciale pot avea un singur obiect de activitate (societăţile
bancare, de asigurare-reasigurare, valori mobiliare).
Obiectul activităţii trebuie să fie licit; este exclusă includerea în obiectul activităţii
societăţilor comerciale a tuturor activităţilor care constituie infracţiuni (prostituţia,
proxenetismul) şi a altor activităţi (de ex. activ. ce constituie monopol de stat, fabricarea sau
comercializarea de droguri în alte scopuri decât ca medicamente, imprimarea hărţilor militare
etc.).

4. Condiţiile de formă ale actului constitutiv

a) să fie încheiat în formă scrisă sau în forma autentică in următoarele situaţii: a) când
printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social se află un teren; - b) când se
constituie o S.N.C. sau S.C.S.; - c) atunci când S.A. se constituie prin subscripţie
publică);
b) să fie autorizat de Directorul Oficiului Registrului Comerţului;
c) să fie înregistrat în Registrul Comerţului;
d) să fie publicată în Monitorul Oficial încheierea de înregistrare.

5. Nulitatea societăţii înmatriculate

Poate fi declarată de tribunal atunci când:
- lipseşte actul constitutiv sau el nu a fost încheiat în forma scrisă(forma înscrisului
sub semnătură privată este cerută ad validitatem si nu ad probationem - disp. art.
1884 alin. 2 Cod civil prevăd că, sub sancţiune nulităţii absolute, contractul prin
care se înfiinţează o societate cu personalitate juridică trebuie încheiat în formă
scrisă), sau forma autentică(în cele trei situaţii reglementate de lege ca excepţii şi
anume: - a) când printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social se află un
teren; - b) când se constituie o S.N.C. sau S.C.S.; - c) atunci când S.A. se
constituie prin subscripţie publică);
- toţi fondatorii au fost incapabili, potrivit legii, la data constituirii societăţii;
- obiectul activităţii societăţii este ilicit sau contrar ordinii publice;
- lipseşte încheierea de înregistrare a societăţii;
- actul constitutiv nu prevede denumirea societăţii, obiectul de activitate, aporturile
asociaţilor şi capitalul social subscris;

8
 - s-au încălcat dispoziţiile legate de capitalul social minim (200RON-SRL; 90.000
RON/25.000 EURO-SA şi SCA);
- nu s-a respectat numărul minim de asociaţi prevăzut de lege.

6. Paşii necesari la constituirea unei societăţi comerciale

- verificarea la Registrul Comerţului a acceptabilităţii numelui şi emblemei alese;
- redactarea actului constitutiv al societăţii;
- obţinerea unor autorizaţii prealabile;
- solicitarea înmatriculării în Registrul Comerţului (cererea va fi însoţită de actul
constitutiv, dovada efectuării vărsământului aporturilor individuale, actele
doveditoare ale dreptului de proprietate asupra bunurilor ce constituie aport în
natură, cazier fiscal etc.);
- încheierea de înmatriculare;
- publicitatea societăţii şi înscrierea la organele fiscale;
- întocmirea ştampilelor, parafelor etc.
- înfiinţarea filialelor şi sucursalelor.

Autorizatia de functionare a societăţii

Înainte de începerea desfăşurării oricărei activităţi, societatea comerciala are obligatia
de a obtine autorizarea functionarii pentru fiecare obiect de activitate pe care urmeaza sa il
desfasoare, separate pentru sediul social si pentru fiecare din punctele de lucru inregistrate.
In principal autorizarea functionarii se efectueaza prin emiterea unui certificat
constatator de catre Registrul Comertului prin care se atesta inregistrarea declaratiei pe
propria raspundere a administratorului societatii din care rezulta ca societatea indeplineste
conditiile legale de functionare pentru obiectul de activitate precizat. Pentru activitatile cu
impact semnificativ, institutiile statului, dupa verificarile de rigoare, vor emite autorizatie
sanitara, autorizatie sanitar – veterinara, autorizatie de mediu, autorizatie de protectia muncii.

7. Dezmembrăminte ale societăţilor comerciale

A. Filialele
Filialele sunt societăţi comerciale cu personalitate juridică şi se constituie în aceeaşi
formă ca şi societatea căreia îi aparţin, cu respectarea condiţiilor de fond şi formă.
Trăsăturile sale specifice sunt:
- este o structura instituţionalizată, supusa obligaţie înmatriculării in registrul comerţului in

9
locul unde işi are sediul;
- are un scop si un obiect de activitate bine determinat;
- este dependenta economic de societatea care a constituit-o;
- înfiinţarea, modificarea si încetarea activităţii sale sunt stabilite de societatea primara
(societatea mama);
- are gestiune proprie, distincta de societatea mama care insa o poate controla oricând.
Filiala este înfiinţată exclusiv de către o anumita societate comerciala, denumita firma
mama si/sau împreuna cu alta persoana juridica si/sau cu alte persoane fizice, societate la
capitalul căreia societatea mama are o participare majoritara. Deci, caracteristic filialei unei
societati comerciale este raportul de independenta financiara si decizionala fata de firma –
mama”.
B. Sucursalele
Sucursalele sunt dezmembrăminte (extensii teritoriale) fără personalitate juridică ale
societăţilor comerciale si care se înmatriculează, înainte de a-şi începe activitatea, în Registrul
Comerţului din judeţul în care vor funcţiona.
Sucursala are atribute de identificare proprii – numar de inmatriculare la Registrul
Comertului, Cod Unic de Inregistrare, organe de conducere proprii si, in principiu un grad
redus de libertate de actiune.
Formalitatile de inregistrare a sucursalei servesc pentru a incunostiinta tertii, ca
aceasta exista, functioneaza si incheie acte juridice in numele si in seama societatii
fondatoare. Pe de alta parte indeplinind formalitatile de inregistrare a sucursalei, societatea
fondatoare isi asuma public si obligatia de a onora toate angajamentele pe care le subscrie prin
intermediul sucursalei.
Sucursala nu are un patrimoniu propriu, toate angajamentele fiind garantate de
patrimoniul general al societatii fondatoare, altfel nu ar exista nici o justificare practica pentru
infiintarea unei sucursale. Sucursala este fondata tocmai pentru a degreva administratia
centrala a unei societati de activitatile pe care le presupune afacerile acelei societati
comerciale intr-o zona aflata la distanta de sediul principal. In conditiile in care nu i-am
recunoaste sucursalei capacitatea de a incheia acte ar insemna ca pentru orice act juridic tot
administratia centrala sa fie implicata in incheierea actului juridic.
Mecanismele raporturilor dintre sucursala si societatea fondatoare si efectele fata de terti sunt
subsumate notiunii de reprezentare”.
C. Agenţiile şi reprezentanţele

10
 Agenţiile şi reprezentanţele sunt sedii secundare ale societăţii comerciale care au
acelaşi regim juridic ca şi sucursalele.
D. Punctele de lucru

Punctele de lucru sunt dezmembraminte fara personalitate juridica ale societatii

comerciale care se inregistreaza, inainte de inceperea activitatii, numai in cadrul inmatricularii
societatii in registrul comertului de la sediul principal.
Punctul de lucru/punctele de lucru ale unei societati comerciale pot fi deschise atat la
constituirea societatii comerciale cat si dupa acest moment. Nu exista restrictii cu privire la
numarul de puncte de lucru ce pot fi deschise de o societate comerciala.
Inregistrarea punctului de lucru se efectueaza in baza actelor care atesta folosinta
spatiului de catre societate: vanzare – cumparare, inchiriere, comodat, concesiune, etc. si un
extras de carte funciara a imobilului.

11
 CAPITOLUL III
MODIFICĂRILE ACTULUI CONSTITUTIV

1. Condiţiile generale de modificare a actului constitutiv

Reprezintă modificări ale actului constitutiv:
- reducerea sau mărirea capitalului social, excluderea asociaţilor, fuziunea
societăţilor;
- prelungirea duratei societăţii, schimbarea obiectului de activitate sau a formei
societăţii, mutarea sediului, schimbarea denumirii;
- orice altă modificare: retragerea unui asociat, cesiunea părţilor sociale,
scindarea, înfiinţarea de filiale sau sucursale etc.
Actul adiţional autentificat se depune la Oficiul Registrului Comerţului, se
menţionează în acest registru şi se comunică din oficiu spre publicare Monitorului Oficial, pe
cheltuiala societăţii.

2. Modificări privind capitalul social

a) Reducerea capitalului social
Modalităţile prin care poate fi redus capitalul social sunt următoarele:
- micşorarea numărului de acţiuni sau de părţi sociale;
- reducerea valorii nominale a acţiunilor sau părţilor sociale;
- dobândirea de către societate a propriilor acţiuni, urmată de anularea acestora;
- scutirea totală sau parţială a asociaţilor de vărsămintele datorate;
- restituirea către acţionari sau asociaţi a unei cote-părţi din aporturi proporţională cu
reducerea de capital şi calculată egal pentru fiecare acţiune sau parte socială;
Condiţiile de validitate a hotărârii privind reducerea capitalului social sunt:
- respectarea procedurii de adoptare a hotărârii;
- respectarea plafonului minim al capitalului social;

12
 - arătarea motivelor pentru care se face reducerea (de exemplu neefectuarea
vărsămintelor de către acţionari);
- arătarea modalităţii concrete de reducere (pentru a se verifica legalitatea acesteia)

b) Mărirea capitalului social

Mărirea capitalului social se poate realiza prin finanţare externă sau prin autofinanţare.
Sursa externă constă in noile aporturi în numerar sau în natură. Ca efect al acestor
aporturi, capitalul social se poate mări în două modalităţi:
- prin emisiunea de noi actiuni de o valoare nominală egală cu cele existente;
- prin majorarea valorii nominale a tuturor acţiunilor existente.
Sursa internă, de autofinanţare o constituie:
- încorporarea în capitalul social a rezervelor, a beneficiilor nedistribuite ca
dividend;
- compensarea unor creanţe lichide şi exigibile asupra societăţii cu acţiuni ale
acesteia (sub aspect contabil capitalul social este un element de pasiv).

3. Fuziunea şi divizarea
Fuziunea a două sau mai multe societăţi se poate realiza în două modalităţi:
- prin absorbirea unei societăţi de către o altă societate;
- prin contopirea a două sau mai multe societăţi, pentru a alcătui o societate
nouă.
Divizarea se poate realiza prin:
- împărţirea întregului patrimoniu al societăţii care îşi încetează existenţa între
două sau mai multe societăţi existente sau care iau astfel fiinţă;
- prin desprinderea unei părţi din patrimoniul societăţii care îşi continuă
existenţa şi transmiterea acestei părţi către una sau mai multe societăţi
existente sau care iau astfel fiinţă.
Atât fuziunea cât şi divizarea se pot realiza şi între societăţi având forme diferite. În
cazul fuziunii se va respecta puritatea formei alese şi se va evita hibridarea societăţii
absorbante.
În ceea ce priveşte efectele fuziunii sau divizării, societatea care îşi încetează existenţa
transmite patrimoniul său către societatea sau societăţile beneficiare. Asociaţii sau acţionarii
societăţii dizolvate dobândesc părţi sociale sau acţiuni la societăţile beneficiare ale

13
transmisiunii universale. Societăţile care dobândesc bunuri prin efectul dizolvării răspund faţă
de creditori pentru obligaţiile societăţii care s-a dizolvat, direct proporţional cu valoarea
bunurilor dobândite. Dacă nu poate fi identificată cu certitudine societatea răspunzătoare
pentru o anumită obligaţie, toate societăţile dobânditoare de bunuri răspund solidar pentru
acea obligaţie.

4. Excluderea sau retragerea unor asociaţi

Excluderea poate fi pronunţată fată de asociatul din societatea în nume colectiv, în
comandită simplă sau cu răspundere limitată precum şi faţa de asociatul comanditar din
societatea în comandită pe acţiuni care:
- nu aduce aportul la care s-a obligat, deşi este pus în întârziere ;
- întrebuinţează capitalul, bunurile societăţii în interes propriu;
- face concurenţă neloială societăţii;
- având dreptul de administrare, comite fraudă în dauna acesteia
Retragerea asociatului unei societăţi în nume colectiv, în comandită simplă sau cu
răspundere limitată are loc:
- în cazurile prevăzute de actul constitutiv;
- cu acordul tuturor asociaţilor;
- pentru motive temeinice, în baza sentinţei tribunalului.
Consecinţa retragerii poate fi dizolvarea societăţii în următoarele situaţii:
- la societatea pe acţiuni, atunci când numărul acţionarilor s-a redus sub cinci,
dacă au trecut mai mult de 6 luni şi numărul nu a fost completat;
- la societăţile în nume colectiv şi cu răspundere limitată dacă rămâne un singur
asociat şi nu există clauză de continuare cu moştenitorii;
- la societăţile în comandită simplă şi pe acţiuni, dacă se retrage unicul asociat
comanditat.

14
 CAPITOLUL IV
DIZOLVAREA ŞI LICHIDAREA SOCIETĂŢILOR COMERCIALE

Încetarea existenţei societăţii comerciale implică atât încetarea personalităţii juridice a

societăţii cât şi lichidarea patrimoniului acesteia, prin exercitarea drepturilor şi îndeplinirea
obligaţiilor sociale.
Acest context, impune ca procedura de încetare a existenţei societăţii să fie realizată prin
parcurgerea a două faze distincte: dizolvarea societăţii şi lichidarea societăţii, ce trebuie
derulate în mod succesiv, numai după parcurgerea fazei dizolvării putându-se trece la cea a
lichidării.

1. Dizolvarea societăţilor comerciale

Dizolvarea societăţii comerciale priveşte acele operaţiuni care declanşează procesul de
încetare a existenţei societăţii comerciale şi asigură premisele lichidării patrimoniului social.
Aceste operaţiuni se referă la adoptarea hotărârii de dizolvare a societăţii şi aducerea
ei la cunoştinţa celor interesaţi.
În această fază, personalitatea juridică a societăţii comerciale nu este afectată, însă
dizolvarea pune capăt activităţii normale a acesteia, ca urmare a dizolvării societatea
nemaiputând angaja noi operaţiuni comerciale.
Cauzele generale de dizolvare:
- trecerea timpului stabilit pentru durata societăţii;
- imposibilitatea realizării obiectului societăţii sau realizarea acestuia;
- declararea nulităţii societăţii;
- hotărârea adunării generale;

15
 - hotărârea tribunalului (la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice
precum neînţelegerile grave dintre asociaţi ce împiedică funcţionarea
societăţii);
- deschiderea procedurii falimentului;
- micşorarea capitalului social sub minimul legal;
- reducerea numărului acţionarilor sub minimul legal
Dizolvarea societăţii comerciale se realizează pe trei căi:
- de drept (ex. în cazul expirării termenului stabilit pentru durata societăţii).
- prin voinţa asociaţilor (ex. hotărârea asociaţilor privind dizolvarea societăţii luată in
cadrul adunării generale).
- pe cale judecătorească (ex. în cazul falimentului, când dizolvarea se pronunţă de către
instanţa investită cu procedura falimentului; în cazul neînţelegerilor grave dintre
asociaţi).
Dizolvarea societăţii are ca efect deschiderea procedurii lichidării judiciare.

2. Lichidarea societăţilor comerciale

Lichidarea societăţii comerciale constă într-un ansamblu de operaţiuni care au ca scop
terminarea operaţiunilor comerciale aflate în curs la data dizolvării societăţii, încasarea
creanţelor societăţii, transformarea bunurilor societăţii în bani, plata datoriilor societăţii şi
împărţirea activului net între asociaţi.
Faza lichidării societăţii cuprinde aşadar operaţiunile de lichidare a patrimoniului
societăţii, plata creditorilor şi împărţirea soldului între asociaţi.
În această fază societatea continuă să îşi păstreze personalitatea juridică, dar ea este
subordonată cerinţelor lichidării.
Principiile generale ale lichidării societăţii comerciale sunt următoarele:
a) Personalitatea juridică a societăţii subzistă pentru nevoile lichidării.
b) Lichidarea societăţii se face în interesul asociaţilor.
c) Lichidarea societăţii este obligatorie, iar nu facultativă.
Principalele operaţiuni ale lichidării societăţii comerciale sunt următoarele:
a. înlocuirea administratorilor cu lichidatorii societăţii;
b. predarea gestiunii;
c. terminarea operaţiunilor comerciale;
d. stabilirea activului şi a pasivului;
e. întocmirea şi executarea bilanţului final.

16
 Operaţiunile care fac obiectul fazei lichidării societăţii sunt realizate de către persoane
anume investite în acest sens, denumite lichidatori.
Lichidatorii pot fi persoane fizice sau juridice (reprezentate prin persoane fizice).
Odată cu primirea inventarului şi a bilanţului, ei sunt obligaţi să primească şi să
păstreze patrimoniul societăţii, împreună cu actele şi registrele acesteia. Lichidatorii sting
datoriile societăţii faţă de creditorii acesteia prin plată. Printre creditorii societăţii se află şi
asociaţii care au dreptul la restituirea aportului vărsat. Plata acestor drepturi se poate efectua
numai după stingerea pasivului social faţă de alţi creditori.
Lichidarea se încheie în cel mult trei ani de la data dizolvării. După terminarea
lichidării, lichidatorii trebuie să ceară radierea societăţii din Registrul Comerţului, dar
radierea se poate face şi din oficiu.
Radierea societăţii din Registrul Comerţului marchează încetarea existenţei
societăţii comerciale.

17