CAP.

II RAPORTUL JURIDIC DE DREPT AL AFACERILOR /RAPORTUL

JURIDIC DE DREPT CIVIL

RAPORTUL JURIDIC CIVIL-schema

A. Definiţie
a) social
B. Caractere b) volitiv
c) poziţie de egalitate juridică

1. părţi (subiectele raportului juridic civil)

C. Structură 2. conţinut
3. obiect
SUBIECTELE RAPORTULUI JURIDIC CIVIL-schema
1. Determinare
A 2. Pluralitate
3. Schimbare
B. Capacitatea civilă a subiectelor raportului juridic
Definiţie
Componente capacitatea de folosinţă
capacitatea de exerciţiu
C. Capacitatea civilă a persoanei fizice
1) Definiţie
2) Capacitatea de folosinţă a) Început
b) (Sfârşit) Încetare
3) Capacitatea de exerciţiu a) Definiţie
b) Categorii
c) Sfârşit (Încetare)
2.1 Raportul juridic civil
 A. Definiţie = este o relaţie socială – patrimonială ori nepatrimonială – reglementată
de norme de drept civil. Ex.: raportul juridic dintre vânzător şi cumpărător în
legătură cu autoturismul Logan, producţie 2007.
B. Caractere
a. social – pentru că raportul juridic ia naştere exclusiv între oameni
priviţi individual ca persoană fizică sau în colectiv, ca persoană juridică; legea nu
poate stabili reguli de conduită pentru lucruri, [chiar dacă raportul juridic, ex.
vânzarea-cumpărarea Loganului are în vedere transmiterea dreptului de proprietate
asupra acelui lucru de la vânzător la cumpărător; în realitate şi acest raport juridic
are în vedere conduita vânzătorului şi cumpărătorului cu privire la acel obiect].

b. volitiv – adică o relaţie socială devine raport de drept civil pentru că

acest lucru s-a voit de către legiuitor, atunci când a adoptat norma juridică;
caracterul fundamental al normei juridice de a fi voinţă de stat – se transmite şi
relaţiei sociale care e reglementată de norma juridică. Acest aspect este foarte
evident în cazul faptelor juridice din care se nasc raporturi juridice, faptele
juridice fiind acele împrejurări de care norma juridică leagă producerea unor
efecte juridice.
Aceste fapte juridice (lato sensu) se împart în evenimente şi acţiuni.
Evenimentele sunt împrejurări care se produc independent de voinţa
omului şi care, pentru că norma leagă de ele anumite drepturi sau obligaţii, produc efecte
juridice. Ex.: naşterea persoane fizice are ca efect începutul capacităţii de folosinţă a
acesteia, moartea duce la încetarea capacităţii civile a persoanei fizice; incendiile,
inundaţiile, cutremurul etc.
Există însă şi un al doilea aspect specific pentru raporturile juridice civile
care izvorăsc din actele juridice civile, adică din acţiuni (cum le-am denumit mai sus).
Din acest punct de vedere actul juridic civil înseamnă manifestarea de voinţă făcută în
scopul de a produce efecte juridice [Atenţie deci, pentru evenimente efectele juridice se
produc independent de voinţa oamenilor, pe când la acţiuni, voinţa oamenilor este
chiar izvorul efectelor juridice]. Ex. de acte juridice: testamentul, donaţia, contractul
de vânzare-cumpărare etc;
c. poziţia de egalitate juridică a părţilor = nesubordonarea unei părţi faţă
de cealaltă [Nu înseamnă că ambele părţi ar avea un număr egal de drepturi şi de
obligaţii].

evenimente - cutremur,incendiu,nasterea/moartea
şi - actiuni omenesti savarsite fara intentia de
a produce efecte juridice,efecte ce se produc în puterea legii
- gestiunea de afaceri
actiuni - plata nedatorata
- îmbogăţirea fără just temei (cauză)

Fapte juridice
lato sensu

acţiuni săvârşite cu intenţia de a produce

efecte juridice = acte juridice

C. Structura : părţile, conţinutul şi obiectul raportului juridic

1. Părţile sau subiectele raportului juridic sunt persoanele fizice şi persoanele

juridice care sunt titularele drepturilor şi obligaţiilor civile.
 2. Conţinutul raportului juridic este dat de totalitatea drepturilor subiective şi
obligaţiile civile pe care le au părţile.
3. Obiectul raportului juridic civil constă în acţiunile ori inacţiunile la care sunt
îndrituite părţile ori pe care acestea sunt ţinute să le respecte; altfel spus, obiectul
raportului juridic civil constă în conduita pe care o pot avea ori trebuie s-o aibă
părţile. Ex.: la un raport juridic de vânzare-cumpărare [părţile sunt vânzătorul şi
cumpărătorul, conţinutul cuprinde pentru vânzător dreptul de a primi plata preţului,
căruia îi corespunde obligaţia corelativă a cumpărătorului de a plăti preţul.

Enumerarea obligaţiilor vânzătorului

– obligaţia de a transfera dreptul de proprietate asupra Loganului → dreptul
corelativ al cumpărătorului de a cere transferul dreptului de proprietate;
– obligaţia de a garanta[pentru vicii ascunse] →dreptul corelativ al cumpărătorului
de a cere executarea oblig. de garanţie];
– obligaţia de a preda bunul către cumpărător → dreptul corelativ al
cumpărătorului de a cere predarea bunului;

2.2 Subiectele raportului juridic civil

A. Determinare, pluralitate, schimbarea subiectelor raportului juridic civil
1. Determinarea
Prin determinarea subiectelor raportului juridic civil înţelegem cunoaşterea
părţilor acestui raport.
Această determinare se realizează diferit, după cum e vorba de raporturi juridice ce
au în conţinutul lor drepturi absolute ori drepturi relative (ce le vom defini şi caracteriza
la capitolul conţinutul raportului juridic).
Reţinem doar că pentru drepturile absolute este cunoscut sau determinat numai
subiectul activ , care este însuşi titularul dreptului subiectiv civil. Ex.: este cunoscut
proprietarul unui bun de exemplu, vânzătorul proprietar este Popescu Marcel. Subiectul
pasiv este format din toate celelalte subiecte de drept civil – toţi ceilalţi oameni sunt
obligaţi să respecte dreptul de proprietate al lui Popescu, ceea ce înseamnă că subiectul
pasiv este nedeterminat.
În cazul drepturilor relative este cunoscut atât subiectul activ (creditorul) cât şi
subiectul pasiv (debitorul). Ex.: pentru vânzare-cumpărare sunt determinaţi şi vânzătorul
(subiectul activ pentru plata preţului – creditor) şi cumpărătorul (subiectul pasiv pentru
plata preţului – debitorul).
2. Pluralitate
În cele mai multe cazuri raporturile juridice civile se stabilesc între o persoană ca
subiect activ şi o altă persoană ca subiect pasiv.
Există însă şi cazuri în care raportul juridic civil este stabilit între mai mulţi
creditori şi mai mulţi debitori. [Despre acestea la capitolul Clarificarea obligaţiilor
civile].
3. Schimbarea subiectelor raporturilor juridice civile
În cazul raporturilor juridice nepatrimoniale nu se pune problema schimbării nici a
subiectului activ. (Ex. titularul dreptului la viaţă) pentru că drepturile nepatrimoniale sunt
inalienabile (nu se pot transmite) şi nici subiectzul pasiv care e întotdeauna nedeterminat
(toţi ceilalţi oameni sunt obligaţi să-i respecte dreptul la viaţă).
În cazul raporturilor juridice patrimoniale e necesară o distincţie între raporturile
reale şi cele obligaţionale.
Astfel, pentru raporturile reale poate interveni o schimbare a subiectului activ prin
transmiterea bunului ce formează obiectul dreptului real. [Ex.: Proprietarul A al
Loganului, 2007 îşi vinde bunul cumpărătorului B, care devine proprietar].
În cazul raporturilor obligaţionale poate interveni atât o schimbare a subiectului
activ (creditorului) prin cesiune de creanţă, subrogaţie personală, novaţie prin schimbare
de creditor, cât şi a S.P. (debitor) prin stipulaţie pentru altul, novaţie prin schimbare de
debitor, delegaţie. Aceste mijloace de transmitere şi transformare a obligaţiei vor fi
studiate la capitolul Teoria generală a obligaţiilor.

B. Capacitatea civilă a subiectelor raportului juridic civil

 1. Definiţie: Este aptitudinea generală de a fi titular de drepturi şi obligaţii.
În drept folosim sintagmele specifice: „a exercita drepturi” şi „a-şi asuma
obligaţii”.
2. În structura capacităţii civile intră două componente: capacitatea de folosinţă şi
cea de exerciţiu. Fiecare trebuie studiată separat pentru persoana fizică şi persoana
juridică.