Cap.

III Comerciantul persoană fizică – profesionist în viziunea Noului Cod civil

3.1.Profesioniştii în viziunea Noului Cod civil

Potrivit Noului Cod civil sunt consideraţi profesionişti toţi cei care exploatează o
întreprindere (art. 3 alin.), iar ca enumerare noţiunea de profesionist include: categoriile de
comerciant, întreprinzător, operator economic, precum şi orice alte persoane autorizate să
desfăşoare activităţi economice sau profesionale (conf. art. 8 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 pentru
punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil.
Dacă „exploatarea unei întreprinderi” este definită ca fiind „exercitarea sistematică de
către una sau mai multe persoane, a unei activităţi organizate ce constă în producerea,
administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un
scop lucrativ” (conf. art. 3 alin. 3 din Noul Cod civil).
Aşadar, exploatarea unei întreprinderi sau întreprinderea are următoarele caracteristici:
a) Întreprinderea constă în exercitarea sistematică şi permanentă a unei activităţi
organizate, potrivit unor reguli proprii;
b) Activitatea organizată este realizată de una sau mai multe persoane pe riscul lor.
Persoanele care realizează activitatea organizată au calitatea de profesionişti;
c) Obiectul activităţii organizate este producerea, administrarea [administrarea
bunurilor altuia este o activitate economică, care, în prezent, este reglementată de
Codul civil (art. 792-857)] ori înstrăinarea de bunuri sau prestarea de servicii;
Scopul întreprinderii poate fi obţinerea unui profit sau realizarea unui scop nonprofit.

3.2.Comerciantul Persoană Fizică

3.2.1. Definiţie – Întreprinderea

Conform O.U.G. 44/2008 întreprindere economică este activitatea economică ce se
desfăşoară în mod organizat, permanent şi sistematic, conţinând resurse financiare, forţă de
muncă atrasă, materii prime, mijloace logistice şi informaţii, pe riscul întreprinzătorului (art. 4 lit.
f).
Putem afirma că:
Întreprinderea comercială are următoarele caracteristici:
a) Întreprinderea constă în exercitarea organizată a unei activităţi economice. Potrivit
O.U.G. nr. 44/2008, prin activitate economică se înţelege activitatea agricolă
industrială, comercială, desfăşurată pentru obţinerea unor bunuri sau servicii a căror
valoare poate fi exprimată în bani şi care sunt destinate vânzării ori schimbului pe
pieţele organizate sau unor beneficiari determinaţi, în scopul obţinerii unui profit;
b) Activitatea economică este realizată de una sau mai multe persoane ca profesionişti.
Având în vedere activitatea desfăşurată, aceşti profesionişti au calitatea de
comercianţi;
c) Obiectul activităţii economice îl reprezintă producerea şi circulaţia mărfurilor,
executarea de lucrări sau prestarea de servicii;
d) Scopul desfăşurării activităţii economice este obţinerea profitului.
Începând cu februarie 2014 (conform art.2 care dispune că intrarea în vigoare a legii
4/2014 este 10 februarie 2014) sunt aplicabile o suită de drepturi ce revin soțului/soției titularului
unui PFA/ întreprindere individuală. Astfel, soțul sau soția titularului PFA/întreprinderii

1
individuale se poate asigura în sistemul public de pensii pe bază de contract de asigurare socială,
în sistemul asigurărilor pentru șomaj, prin încheierea unui contract de asigurare de șomaj în
condițiile legii, precum și în sistemul asigurărilor de sănătate, în condițiile prevăzute de lege.
Pentru ca soțul sau soția titularului să contribuie la sistemul de asigurări sociale, potrivit actului
normativ, titularul întreprinderii individuale/PFA îi revine sarcina de a înregistra la Registrul
Comerțului participarea soțului/soției, pe baza declarației pe proprie răspundere și a certificatului
de căsătorie. De asemenea încetarea activității soțului/soției se menționează la Registrul
Comerțului în termen de 15 zile de la data încetării activității.

3.2.2 Condiţii legate de persoană

- în exercitarea dreptului la liberă iniţiativă, a dreptului la liberă asociere şi a dreptului de
stabilire, orice persoană fizică, fie că este cetăţean român sau că este cetăţean al altui stat
membru al U.E. sau al Spaţiului Economic European (Norvegia, Islanda și Liechtenstein),
poate desfăşura activităţi economice în România, în condiţiile legii;
În ceea ce priveşte capacitatea de folosinţă a întreprinzătorului autorizat sunt de reţinut
următoarele aspecte:
- există o suită de incompatibilităţi între profesia de comerciant şi alte profesii. De
exemplu, legea organică a avocaţilor le interzice expres acestora să desfăşoare o activitate
comercială al cărei obiect de activitate să constea în exercitarea profesiei de avocat; cu
alte cuvinte un avocat isi poate organiza activitatea intr-un cabinet de avocatura (singur
sau in asociere cu alti avocati-caz in care se aplica regulile societatii civile, reglemantate
de codul civil, si nu sub forma de PFA, II, Ifam-reglementate de OUG 44/2008)
- există o suită de interdicţii în legătură cu activitatea economică desfăşurată, pornindu-se
de la respectarea monopolului de stat în anumite domenii (cum ar fi extracţia şi
prelucrarea unor zăcăminte) sau de la anumite limite ce se impun activităţilor prin
contractele încheiate (de exemplu clauza de nonconcurenţă impusă de francizor
beneficiarului de franciză);
- decăderile din calitatea de comerciant ar putea să apară în cazul unei condamnări penale
rămase definitive, potrivit căreia, prin hotărârea judecătorească se interzice expres
condamnatului exercitarea profesiei de comerciant, ca sancţiune pentru infracţiunea
săvârşită:
În ceea ce priveşte capacitatea de exerciţiu, trebuie remarcat faptul că desfăşurarea unei
activităţi economice pe cont propriu, impune îndeplinirea de către întreprinzătorul persoană fizică
a condiţiei de a fi împlinit vârsta de 18 ani. Cu alte cuvinte numai o persoană majoră, având
capacitatea de exerciţiu deplină, poate deveni comerciant, fie că este vorba de o femeia sau de un
bărbat.
Deoarece, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare atât tânăra, cât şi tânărul se pot căsători
înainte de a deveni majori( de la 16 ani), nu există nicio diferenţiere între sexe în ceea ce priveşte
dobândirea calităţii de comerciant.
O problemă particulară apare în ipoteza întreprinderilor familiale, din care pot face parte
şi minorii de 16 ani, dar aceasta va fi analizată la secţiunea privind asociaţiile familiale.

3.2.3. Condiţii legate de activitatea desfăşurată

Remarcăm ca primă asemănare între persoana fizică autorizată, întreprinderea familială şi
societatea comercială, obligaţia alegerii ca obiect de activitate obişnuită, exercitată cu titlu de
profesie, a uneia dintre activităţile considerate profitabile.

2
 Pentru că activitatea desfasurata de persoana fizică autorizată trebuie să aibă caracter de
profesie, comerciantul trebuie să deţină o calificare, concepută ca pregătire profesională sau ca
experienţă profesională, ce poate fi dovedită cu:
- diploma, certificatul sau adeverinţa de absolvire a unei instituţii de învăţământ
preuniversitar sau universitar;
- certificatul de absolvire a unei forme de pregătire profesională;
- certificatul de competenţă profesională;
- cartea de meşteşugar;
- carnetul de muncă al solicitantului, din care să reiasă că acesta a fost încadrat în muncă pe
o durată de minim 2 ani în activitate, meseria sau ocupaţia pentru care se solicită
autorizaţia;
- declaraţia de notorietate.
Acestea se regăsesc în O.U.G. 44/2008 între documentele necesare înmatriculării în
Registrul Comerţului sub denumirea: documente ce atestă pregătirea profesională/experienţa
profesională.
În ceea ce priveşte avizele speciale pentru autorizarea desfăşurarea activităţii, acestea se
regăsesc între documentele necesare înmatriculării sub denumirea de declaraţie tip pe propria
răspundere care să ateste îndeplinirea condiţiilor legale de funcţionare prevăzute de legislaţia
specială din domeniul sanitar, sanitar-veterinar, protecţia mediului şi protecţia muncii.

3.2.4. Asemănări între cele trei forme de desfăşurare a activităţii de către

persoanele fizice

a) privesc orice persoană fizică, fie că este cetăţean roman sau cetăţean al unui stat membru
U.E. sau S.E.E., având capacitate deplină de exerciţiu (ca excepţie, chiar 16 ani la
întreprindere familială);
b) dobândirea calităţii de comerciant este legată de data înregistrării în registrul comerţului;
dovada calităţii se face cu certificatul de înregistrare1;
c) au ca obiect de activitate: „activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii” în sensul
art. 8 alin. 2 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Noului Cod civil );
d) au scop lucrativ: obţinerea de venituri;
e) înmatricularea în registrul comerţului are valoare de autorizare de funcţionare (rezoluţia
motivată de directorul Oficiului registrului comerţului are valoare de autorizare); iar
înregistrarea fiscală se face prin obţinerea codului unic de înregistrare (de către Oficiul
Registrului Comerţului care comunică electronic cu Ministerul Finanţelor Publice pentru a-l
obţine);
f) autorizaţii speciale în funcţie de domeniul de activitate ales; inclusiv condiţii speciale de
pregătire profesională;
g) atribute de identificare proprii:
- firma/emblema (prin rezervare);
- sediu profesional si puncte de lucru (nu filiale şi sucursale) sau un sediu
permanent pentru cetăţenii străini;
- C.U.I.;
- un număr de înregistrare a Registrului Comerţului;

3
 - contul bancar.
h) pentru datoriile comerciale răspunderea cu întreaga avere (excepţie: patrimoniul de
afectaţiune);
i) evidenţa contabilă se organizează în partidă simplă;
j) pot cumula calitatea de persoană fizică autorizată, titular al întreprinderii individuale sau
membru al întreprinderii familiale cu cea de salariat al unei terţe persoane, fie că
funcţionează în acelaşi domeniu de activitate sau în unul diferit;
k) pot colabora atât între ele, cât şi cu alte persoane fizice sau persoane juridice, fără ca aceasta
să le schimbe statutul juridic;
l) indiferent de statutul juridic ales persoana fizică este asigurată în sistemul public de pensii
şi alte drepturi de asigurări sociale şi are dreptul de a fi asigurată în sistemul asigurărilor
sociale de sănătate şi al asigurărilor pentru şomaj, în condiţiile legii;
m) în caz de insolvenţă comercială i se aplică procedura simplificată conform Legii nr.
85/2006.

3.2.5. Deosebiri

3.2.5.1 Persoana fizică autorizată

a) poate desfăşura fie activităţi comerciale, fie necomerciale.PFA poate avea în obiectul de
activitate cel mult 5 clase de activități prevăzute de codul CAEN (potrivit Legii nr 182/2016
pentru aprobarea OUG 44/2008);
b) poate angaja cu contract (O.U.G. 46/2011) de muncă terţe persoane pentru activitatea
economică pentru care a fost autorizată; aşadar, activitatea se va desfăşura folosind forţa de
muncă şi aptitudinile profesionale ale altei persoane fizice pe lângă cele ale persoanei fizice
autorizate (dobândeşte calitatea de angajator – persoană fizică). PFA poate desfășura activitățile
pentru care este autorizată, singură sau împreună cu cel mult 3 persoane, angajate de aceasta,
în calitate de angajator, cu contract individual de muncă, încheiat și înregistrat în condițiile legii;
c) persoana fizică autorizată nu poate cumula şi calitatea de titular al unei întreprinderi
individuale, dar îşi poate schimba statutul juridic din persoană fizică autorizată în titular al
întreprinderii individuale (şi viceversa) prin radierea din Registrul comerţului a statutului anterior
autorizat. Argumentele ce susţin această caracteristică sunt următoarele: pe de o parte, când vine
vorba de răspundere, nu se poate garanta cu acelasi patrimoniu pentru două activităţi distincte, iar
pe de altă parte, este deja prezentă o diferenţiere între regimul juridic al celor două instituţii.
Potrivit articolului 23 din OUG nr.44/2008, întreprinzătorul titular al întreprinderii
individuale este comerciant persoană fizică de la data înregistrării la Registrul Comerţului. Astfel,
făcând o scurtă analiză, putem deduce următoarele concluzii:
 în timp ce întreprinderea individuală vizează întotdeauna activitatea unui comerciant, PFA
poate fi şi un necomerciant, pentru că, potrivit art. 20 alin.2, creditorii îşi execută
creanţele potrivit dreptului comun, în cazul în care PFA nu are calitatea de comerciant.
 dacă PFA nu poate fi titular al unei întreprinderi individuale, reciproca este însă valabilă;
întreprinzătorul titular al unei întreprinderi individuale este PFA.

3.2.5.2 Statutul juridic al persoanei fizice autorizate

4
 Persoana fizică autorizată beneficiată de anumite drepturi şi are obligaţii, care, împreună,
formează conţinutul statutului juridic al persoanei fizice autorizate.
Cele mai importante obligaţii ale persoanei fizice autorizate sunt:
- înmatricularea în Registrul Comerţului;
- întocmirea registrelor comerciale.

3.2.5.3 Înmatricularea şi/sau înscrierea în Registrul Comerţului

Potrivit O.U.G. nr.44/2008 atât în cazul persoanei fizice autorizate, cât şi în cazul
întreprinderilor familiale, certificatul de înregistrare, conţinând codul unic de înregistrare, devine
documentul care atestă înmatricularea la Registrul Comerţului, autorizarea funcţionării, cât şi
înscrierea în evidenţa autorităţii fiscale competente.
Documentaţia privind înmatricularea în Registrul Comerţului, înregistrarea fiscală şi
autorizarea unei persoane fizice autorizate este aceeaşi ca şi în cazul întreprinderii familiale.
Pe parcursul exercitării comerţului, potrivit art. 21 din Legea nr. 26/1990, persoana fizică
autorizată este obligată să evidenţieze în Registrul Comerţului toate modificările ce vor purta
denumirea de înregistrări, când se referă la:
a) donaţia, locaţia, vânzarea sau garanţia reală mobiliară constituită asupra fondului de
comerţ, precum şi orice alt act prin care se aduc modificări înregistrărilor în Registrul
Comerţului sau care face să înceteze firma ori fondul de comerţ;
b) datele privind identificarea împuternicitului. Dacă dreptul de reprezentare este limitat la o
anumită sucursală sau filială, menţiunea se va face numai în registrul unde este înscrisă
sucursala ori filiala;
c) brevetele de invenţii, mărcile de fabrică, de comerţ şi de serviciu, denumirile de origine,
indicaţiile de provenienţă, firma, emblema şi alte semne distinctive asupra cărora
persoana fizică autorizată sau întreprinderea familială are un drept;
d) hotărârea de divorţ a comerciantului, precum şi cea de împărţire a bunurilor comune
pronunţate în cursul exercitării comerţului;
e) hotărârea de punere sub interdicţie a persoanei fizice autorizate sau de instituire a
curatelei acestuia, precum şi hotărârea prin care se ridică aceste măsuri;
f) deschiderea procedurii de reorganizare judiciară sau de faliment, după caz, precum şi
înscrierea menţiunilor corespunzătoare;
g) hotărârea de condamnare a persoanei fizice autorizate, administratorului sau cenzorului
pentru fapte penale care îl fac nedemn sau incompatibil să exercite această activitate;
h) orice modificare privitoare la actele, faptele şi menţiunile înregistrate.
În cazul în care persoana fizică autorizată are sucursale şi/sau filiale este obligată să ceară
înmatricularea acestora ca şi în cazul întreprinderilor familiale la oficiul Registrului Comerţului
unde a fost înregistrat sediul principal. Cererea de înmatriculare a sucursalelor/filialelor va fi
însoţită de copii certificate de oficiul sediului principal, copii referitoare la toate actele pe baza
cărora a fost înregistrată „societatea mamă”.
Potrivit art. 24 din Legea nr. 26/1990, în situaţia în care persoana fizică autorizată are
sediul principal în străinătate şi înfiinţează în România sucursale şi/sau filiale, este obligată să
respecte dispoziţiile referitoare la înmatricularea, menţionarea şi publicarea actelor şi faptelor
cerute pentru comercianţii din ţară.

3.2.5.4 Radierea înregistrărilor

5
 Potrivit art. 25 din Legea nr.26/1990,( republicată în Monitorul Oficial nr. 49 din 4
februarie 1998)„oricine se consideră prejudiciat prin înmatriculare sau printr-o menţiune din
Registrul Comerţului are dreptul că ceară radierea ei”.
Persoana fizică autorizată îşi încetează activitatea şi este radiată din Registrul Comerţului
în următoarele cazuri:
a) prin deces;
b) prin voinţa acestuia;
c) în condiţiile art. 25 din Legea 26/1990, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare.
Cererea se depune şi se menţionează în Registrul Comerţului la care s-a efectuat
înmatricularea. În termen de 3 zile de la data depunerii, oficiul Registrului Comerţului înaintează
cererea tribunalului în a cărei rază teritorială se află sediul întreprinderii familiale, iar în cazul
sucursalelor înfiinţate în alt judeţ, tribunalul din acel judeţ.
Tribunalul soluţionează cererea cu citarea oficiului Registrului Comerţului şi a
întreprinderii familiale, comunicând apoi oficiului Registrului Comerţului hotărârea
judecătorească pronunţată, în copie legalizată, cu menţiunea rămânerii irevocabile.
Hotărâre judecătorească de soluţionare a cererii poate fi atacată numai cu recurs, iar
termenul de recurs curge de la pronunţare, pentru părţile prezente şi de la comunicare, pentru
părţile lipsă (art. 25 alin.4).
Oficiul Registrului Comerţului va efectua radierea şi va publica hotărârea judecătorească
irevocabilă în Monitorul Oficial.

3.2.5.5 Întocmirea registrelor comerciale

O altă obligaţie principală a persoanei fiice autorizate este evidenţierea în registrele

contabile a activităţii pe care o desfăşoară.
Registrele persoanei fizice autorizate sunt registre private în care sunt menţionate toate
operaţiile privitoare la patrimoniul comerciantului.
Ca şi în cazul întreprinderilor familiale, persoana fizică autorizată trebuie să îşi ţină
contabilitatea în partidă simplă.
Art 20 din Legea nr. 82/1991(Republicată în Monitorul Oficial nr. 454 din 18 iunie 2008)
stabileşte, în mod explicit, următoarele documente obligatoriu a fi întocmite:
- registrul jurnal;
- registrul inventar;
- registrul copier.
Potrivit art. 25 din Legea nr. 82/1991, registrele de contabilitate, actele şi documentele
care au stat la baza înregistrărilor se păstrează timp de 10 ani, cu începere de la data
încheierii exerciţiului financiar în cursul căruia au fost întocmite.

Participanţii la mediul economic care s-au confruntat cu problema de a opta pentru

desfăşurarea activităţilor economice fie ca persoană fizică autorizată, fie ca societate cu
răspundere limitată sau întreprindere individuală, au trebuit, pentru început, să ia în calcul
avantajele şi dezavantajele fiecărei opţiuni, intre care obligatiile fiscale ocupa un loc deosebit.

3.2.5.6 Obligatiile fiscale ale unei PFA

6
 De la 1 ianuarie 2016, PFA-urile datoreaza obligatoriu cota individuala CAS de 10,5%
calculata la venitul net obținut, indiferent dacă sunt concomitent salariate (dar acesta cota nu
asigură un stagiu complet de cotizare pentru pensie, ci doar o treime din acesta De asemenea, prin
intermediului noului formular 600, ele vor putea alege să plătească cota integrală de 26,3% a
contribuției la pensii(caz in care contribuabilul va beneficia de o pensie întreagă:cota de 26,3 va
contine si contributia angajatorului, respective de 15,8%). Odată exercitată, opțiunea de a plăti
cota integrală nu va mai putea fi anulată în cursul anului respectiv, ci numai în anul următor.

PFA datorează o contribuţie la sănătate de 5,5%, însă baza de calcul diferă în funcţie de
modul de impunere a PFA – în sistem real sau pe baza normei de venit.

Astfel, pentru impunerea în sistem real, baza de calcul este reprezentată de venitul net
anual realizat exclusiv cheltuielile reprezentând contribuţii sociale (diferenţa dintre totalul
veniturilor încasate şi cheltuielile efectuate în scopul realizării acestor venituri, exclusiv
cheltuielile reprezentând contribuţii sociale).

În cazul impozitării la norma de venit, baza de calcul este valoarea anuală a normei de
venit, raportată la cele 12 luni ale anului, ce nu poate fi mai mică decât un salariu de baza minim
brut pe ţară (care de la 1 iulie este de 1050 lei), daca acest venit este singurul asupra căruia se
calculează contribuţia.

Plata contribuţiilor la sănătate se efectueaza anticipat, în cursul anului, cu regularizarea

sumelor datorate anual. Astfel, în baza declaraţiei de venit estimat (Formular 220) sau a
declaraţiei de venit realizat (Formular 200), organul fiscal emite decizia de impunere pentru plăţi
anticipate în care stabileşte contribuţia de asigurări sociale de sănătate datorată anticipat şi
termenele de plată.

Plata se efectuează trimestrial, în patru rate egale, până la data de 25 inclusiv a ultimei
luni din fiecare trimestru.

Dupa încheierea anului fiscal, în baza declaraţiei privind venitul realizat depusă de
contribuabili (Formular 200), organul fiscal stabileşte obligaţiile anuale de plată a contribuţiei de
asigurări sociale de sănătate prin decizia de impunere anuală regularizând sumele datorate cu titlu
de plăţi anticipate.

Plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate stabilită prin decizia de impunere

anuală se efectuează în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei, iar sumele
achitate în plus se compensează sau se restituie potrivit prevederilor Codului de procedură
fiscală.

3.2.5.7 Avantajele PFA

 Costuri de infiintare mici

 Cheltuieli de administrare mici
 Situatia contabila este tinuta de persoana care a solicitat infiintarea PFA nefiind nevoie de
un contabil autorizat.

7
  PFA poate beneficia de profitul realizat oricand fara a imparti dividende sau a trece anul
in documentele oficiale, sumele incasate le poate folosi fie in scop personal fie in scopul
PFA
 Procesul de desfiintare a unui PFA este mult mai simplu iar costurile sunt mai mici
 PFA are trei obigatii catre bugerul de stat (impozitul pe venit 16%, 5,5% din venitul brut
pentru sanatate, 31,3% din venitul lunar declarat de asigurat reprezentand contributii la
sistemul de pensii CAS
 Daca detinatorul PFA are un alt contract de munca si in alta parte, acesta este scutit de
contributia la siguratilor sociale
3.3 Întreprinderea individuală

a) poate angaja terţe persoane cu contract individual de muncă, înregistrat la inspectoratul

teritorial de muncă, caz în care titularul întreprinderii dobândeşte calitatea de angajator –
persoană fizică. Întreprinderea individuală poate angaja cel mult 8 salariați, terțe
persoane, cu contract individual de muncă încheiat și înregistrat în condițiile legii
(potrivit Legii nr 182/2016 pentru aprobarea OUG 44/2008);
b) nu are personalitate juridică proprie şi patrimoniu distinct de al persoanei fizice ce
constituie titularul întreprinderii. Întreprinderea individuală poate avea în obiectul de
activitate cel mult 10 clase de activități prevăzute de codul CAEN.
c) activitatea întreprinderii poate fi continuată de moştenitorii săi, dacă succesorul legal
depune o declaraţie în formă autentificată în acest sens, în 6 luni de la deschiderea
succesiunii;

3.4 Întreprinderea familială

a) este constituită din două sau mai multe persoane fizice, membrii ai aceleiaşi familii cu
grad de rudenie până la gradul IV inclusiv, chiar minori care au împlinit 16 ani la data
înmatriculării;
b) membrii pot fi simultan şi persoane fizice autorizate sau titulari ai unor întreprinderi
individuale;
c) actele se încheie cu terţii de către un reprezentant, acelaşi care a avut şi iniţiativa
constituirii întreprinderii şi al cărui nume se regăseşte şi în firmă;
d) nu poate angaja terţe persoane cu contract individual de muncă;
e) are la bază un acord de constituire (înscris sub semnătură privată) care stabileşte
condiţiile (cotele) de participare la veniturile nete sau pierderile întreprinderii, cotele de
participare ale membrilor la constituirea patrimoniului de afectaţiune, raporturile dintre
membrii (cum se dobândesc/înstrăinează bunurile), condiţiile de retragere, încetarea;
f) membrii răspund solidar şi indivizibil pentru datoriile contractate de reprezentant în
exploatarea întreprinderii, cu patrimoniul de afectaţiune sau cu întreg patrimoniul;
g) pentru actele juridice în legătură cu bunuri a căror valoare depăşeşte 50% din valoarea
bunurilor din patrimoniu de afectaţiune şi a sumelor aflate la dispoziţia întreprinderii la
data actului, reprezentantul trebuie să obţină acordul prealabil al membrilor întreprinderii;
actele de dispoziţie asupra bunurilor afectate activităţii întreprinderii vor putea fi
încheiate de reprezentant dacă are acordul majorităţii simple a membrilor întreprinderii
(50% +1), iar între aceste voturi trebuie să fie şi cel al proprietarului bunului ce constituie

8
 obiectul prestaţiei; bunurile dobândite pe durata existenţei întreprinderii sunt în
coproprietate.
.
3.6 Întreprinderea individuală versus SRL – unipersonal

Potrivit art. 3 alin.3 din Legea 31/1990 privind societăţile comerciale, asociaţii unei
SRL răspund numai până la concurenţa capitalului social subscris. În cazul constituirii prin actul
de voinţă al unei singure persoane se întocmeşte ca act constitutiv un statut (art. 5
alin.2).Coroborând aceste dispoziţii cu cele conţinute de art. 1 ali.2 şi anume că societăţile
comerciale cu sediul în România sunt persoane juridice române, constatăm că un prim avantaj al
alegerii SRL-ului unipersonal este acela al personalităţii juridice proprii, pe care întreprinderea
individuală nu o are. Deşi asociat este o persoană fizică cel ce încheie contracte asumându-şi
drepturi şi obligaţii, cel ce are calitatea de angajator, de contribuabil etc. este SRL-ul unipersonal,
adică o persoană juridică.
 Având un capital social propriu, SRL-ul unipersonal poate decide majorarea acestuia
pentru a creşte credibilitatea faţă de terţi şi pentru a spori anvergura afacerilor deci a
profitului.
 Evidenţa contabilă a SRL-ului se va desfăşura în „partidă dublă”, fiecare operaţie
comercială având o dublă înregistrare, pe când la întreprinderea individuală evidenţa se
face în „partidă simplă” (conform Legii contabilităţii nr. 82/1991). Aşadar înregistrarea
contabilă a SRL-ului unipersonal e mai riguroasă.
 Un avantaj ce nu poate fi ignorat de întreprinzător este cel fiscal. SRL-ul unipersonal
beneficiază de facilităţi şi scutiri fiscale de care întreprinderea individuală este privată
(impozit pe profit, deductibilităţi etc.).
 Regimul juridic este favorabil SRL-ului unipersonal şi în ceea ce priveşte transmiterea
către terţi. Cesiunea părţilor sociale este permisă în orice moment, pe durata societăţii
comerciale (de exemplu prin transformarea din SRL unipersonal în pluripersonal), pe
când în cazul întreprinderii individuale orice cesiune de drepturi şi obligaţii ar îmbrăca
forma unui transfer cu titlu universal între vii, interzis în condiţiile Codului civil român.
 Sigur că patrimoniul poate fi transmis „mortis cauza” în cazul întreprinderii individuale,
dar acest mod de transmitere este permis şi în cazul SRL-ului unipersonal.
 Potrivit O.U.G. 44/2008, moştenitorii întreprinzătorului persoană fizică, titular al unei
întreprinderi individuale pot continua întreprinderea în cazul decesului titularului, dacă îşi
manifestă voinţa în acest sens, printr-o declaraţie autentică, în termen de 6 luni de la data
deschiderii succesiunii. Dacă sunt mai mulţi moştenitori se poate alege continuarea
activităţii sub formă de întreprindere familială (conf. art. 27).
 Din punctul de vedere al calităţii de angajator şi SRL-ul unipersonal şi întreprinderea
individuală pot încheia contracte de muncă, dar titular al obligaţiei de plată a impozitului
pe veniturile din salarii este în primul caz persoana juridică (SRL-ul), iar în cel de-al
doilea întreprinzătorul titular al întreprinderii.
 În ceea ce priveşte procedura insolvenţei reglementată de Legea 85/2006, în cazul
întreprinderii individuale se aplică procedura simplificată, debitorul răspunzând cu
patrimoniul de afectaţiune sau cu întreg patrimoniul (conf. art. 26 din OUG 44/2008).
Din nou situaţia SRL-ului este favorizată, răspunderea debitorului - societate comercială
fiind limitată la patrimoniul acesteia şi nu al asociatului unic.

9
Bibliografie

1. S. Angheni, M.Volonciu, C. Stoica, Drept comercial, ed. A 4-a, Ed. CA Beck,

Bucureşti, 2008.
2. S. Angheni „Câteva aspecte privind fondul de comerţ în dreptul francez şi român
comparat”, În Revista „Studii de drept românesc”, nr. 3-4/1996.
3. O. Căpăţână, „Societăţile comerciale”, Ed.Lumina Lex, Bucureşti, 1991.
4. Stanciu D. Carpenaru,,Dreptul comercial in conditiile Noului Cod civil”, în Curierul
Judiciar nr.10/2010, pp.543-546).
5. S. Cristea „Domiciliul fiscal şi sediul permanent. Delimitări noţionale”, în Revista
Română de fiscalitate nr. 17/2008.
6.Silvia Cristea şi Viorel Bănulescu,,The trader natural person-under the New civil
Code’’organizată de Facultatea CIG-ASE,în cadrul conferinţei internaţionale “Accounting and
management information systems”, Amis 2012,publicată pe site-ul conferintei
www.amis.ase.ro/archive/Amis2012/silvia_drept@yahoo.com+m917R917a/paper id 499 7.
7. SilviaCristea ,,Dreptul afacerilor-pe intelesul studentilor economisti",Ed.
Universitara,Bucuresti,2015(314pp)
8. N.Ezram Charriere, „L’entreprises unipersonelle dans les pays de l’Union
Europeenne”, Bibl. de droit prive, LGDJ, Paris, 2002.
9. I.L. Georgescu „Drept comercial român”, vol.II, Ed. SOCEC, Bucureşti, 1948.
10.R.Roblot et G.Ripert, „Traite elementaire de droit commercial”, 13 eme, ed. Paris,
1989.
11.L. E. Smarandache „Comerciantul persoană fizică. Aspecte esenţiale privind: dovada
calităţii şi atributele de identificare obligatorii (1)” în Pandectele Române nr. 5 din 2011.
12. I. Voica „Regimul juridic al SRL, cu un singur asociat în dreptul comunitar european,
Ed. Matricea Bucureşti, 2005.

10
11
1