Teza

MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ŞI
CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT „ALECU RUSSO” DIN BĂLȚI
FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE SOCIALE
CATEDRA DE DREPT
STATUTUL JURIDIC AL NOTARULUI
TEZĂ DE LICENȚĂ
Autor:
studenta gr. DR42Z,
Alisa SERDEŞNIUC
_____________________
(semnătura)
Conducător ştiinţific:
dr. hab., conf. univ.
Eduard BOIŞTEANU
_____________________
(semnătura)
BĂLȚI – 2019
Discutată şi recomandată pentru susţinere la
Şedinţa Catedrei de Drept din ___ ____________ 20__, proces-verbal _______________
Şeful Catedrei, dr., conf. univ. Ion CIOBANU __________________________
2
CUPRINS
INTRODUCERE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4
CAPITOLUL I
1.1. Condiţiile pentru a putea deveni notar. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
1.2. Procedura de admitere în profesia de notar. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
1.3. Drepturile şi obligaţiile notarilor. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
1.4. Incompatibilităţi şi restricţii în activitatea de notar. Suspendarea şi încetarea
activităţii notarului. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27
CAPITOLUL II
RĂSPUNDEREA JURIDICĂ A NOTARILOR
2.1. Consideraţii generale cu privire la răspunderea juridică a notarilor. . . . . . . . . . . 32
2.2. Răspunderea disciplinară a notarilor. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
2.3. Răspunderea civilă a notarilor. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
2.4. Răspunderea penală a notarilor. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
BIBLIOGRAFIE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
DECLARAŢIA PRIVIND ASUMAREA RĂSPUNDERII. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
INTRODUCERE
Actualitatea şi importanţa problemei abordate. Activitatea notarilor se materializează în
3
acte şi consultaţii notariale. Scopul acestei activităţi este constatarea raporturilor juridice civile
sau comerciale nelitigioase ale persoanelor fizice şi juridice. Prin intermediul notarilor persoa-
nele interesate (fizice sau juridice) îşi pot satisface unele necesităţi determinate de inevitabilita-
tea participării lor la viaţa juridică1. De aceea, activitatea notarială este organizată pentru satisfa-
cerea unor interese private.
Deşi responsabilitatea oricărui cetăţean pentru faptele sale este un truism, trebuie remarcat,
totuşi, faptul că răspunderea unui notar pentru actele şi faptele sale este mult mai strictă în raport
cu alte profesii. Ar fi de dorit ca toate profesiile juridice (şi nu numai) să răspundă la fel de serios
pentru culpă profesională, aşa cum răspund notarii.
Astfel, răspunderea civilă a notarului public poate fi angajată în condiţiile legii civile, pen-
tru încălcarea obligaţiilor sale profesionale, atunci când acesta a cauzat cu vinovăţie sub forma
relei-credinţe un prejudiciu, stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă. Pentru
garantarea faţă de cetăţeni a recuperării prejudiciului, notarii sunt asiguraţi, în mod obligatoriu,
pentru răspundere profesională. Suplimentar, în scopul reparării unor eventuale prejudicii cau-
zate de notari, se instituie, în temeiul art. 58 alin. (1) din Legea RM nr. 69/2016 „Cu privire la
organizarea activităţii notarilor” (în continuare – Legea RM nr. 69/2016)2, Fondul de credibi-
litate, astfel încât, dacă sunt îndeplinite toate condiţiile cerute, acesta va achita în numele notaru-
lui prejudiciul cauzat de acesta, urmând a se întoarce în regres împotriva notarului culpabil, în
condiţiile dispoziţiilor legale.
Notarul răspunde şi disciplinar în condiţiile precizate de art. 64-69 din Legea RM nr.
69/2016, pentru săvârşirea de abateri disciplinare, dar cea mai gravă formă de răspundere a nota-
rului este răspunderea penală pentru săvârşirea de către notar a unor infracţiuni. În plus, actele
notarului sunt supuse controlului profesional administrativ şi judecătoresc în condiţiile art. 62-63
din Legea RM nr. 69/2016.
Aşadar, formele de răspundere juridică trebuie cunoscute şi respectate de către notarul pen-
tru a nu afecta interesele beneficiarilor actelor şi serviciilor notariale şi să nu ajungă în situaţia în
care să fie tras la răspundere3.
Trebuie precizat totuşi că situaţia răspunderii notarului trebuie judecată şi prin prisma per-
cepţiei părţilor procedurii notariale şi modului natural în care se manifestă comportamentul aces-
tora. Notarul este actorul final al operaţiunii juridice, cel în faţa căruia se centralizează toate
documentele şi autorizaţiile necesare şi care supraveghează încheierea actului juridic4. Prin
urmare, dacă una dintre etapele anterioare încheierii actului este viciată, chiar dacă este posibil să
1
Leş Ioan, Manual de drept notarial, Ed. a 2-a, Bucureşti, C.H. Beck, 2008, p. 7.
2
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 26.08.2016, nr. 277-287, art. 588.
3
Toader Ionuţ-Alexandru, Răspunderea juridică a notarului public în context naţional şi european. Teza de doctorat,
Bucureşti, 2016, p. 7.
4
Poenaru Emil, Murzea Cristinel, Profesiile juridice liberale, Bucureşti, Hamangiu, 2009, p. 316.
4
nu existe nici o culpă în sarcina notarului, părţile vor veni „să ceară socoteală” la biroul notarial,
întrucât acesta este locul final în care s-a încheiat operaţiunea.
Scopul şi obiectivele tezei. Prezenta teză are drept scop conturarea statutului juridic al no-
tarului şi înfăptuirea unui studiu asupra principalelor forme de răspundere juridică a acestuia. În
acelaşi timp, am propus următoarele obiective ale cercetării:
- elucidarea condiţiilor, consacrate în legislaţie, pentru a putea deveni notar;
- desluşirea procedurii de admitere în profesie de notar prin prisma reglementărilor naţio-
nale şi a legislaţiei ţărilor străine (România, Italia, Olanda ş.a.);
- determinarea şi explicarea drepturilor şi obligaţiilor notarilor;
- scoaterea în relief şi elucidarea incompatibilităţilor şi restricţiilor în activitatea de notar,
precum şi a cazurilor în care operează suspendarea şi încetarea activităţii notarului;
- înfăptuirea unui studiu de drept comparat ce ţine de statutul juridic al notarului;
- analiza diferitelor tipuri de răspundere juridică a notarului;
- depistarea imperfecţiunilor legislative din domeniul abordat şi elaborarea unor propu-neri
de lege ferenda în vederea cizelării legislaţiei notariale.
Gradul de investigaţie a problemei. Statutul juridic al notarului, precum şi formele răs-
punderii juridice a acestuia, au fost analizate din perspectiva doctrinei şi legislaţiei naţionale, a
practicii judiciare, a normelor europene şi a jurisprudenţei europene.
Întrucât în literatura de specialitate această temă a fost succint tratată, prin această lucrare
se doreşte o mai buna cunoaştere a profesiei de notar, în special din punctul de vedere al răspun-
derii juridice a acestuia.
Suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific al lucrării. La elaborarea prezentei lucrări ne-
am axat pe studierea materialului teoretico-doctrinar şi a celui normativ-regulatoriu, cu aplicarea
următoarelor metode: istorică, sistemică, analitică, juridico-comparativă şi logico-juridică.
Baza teoretico-ştiinţifică a cercetărilor o constituie legislaţia notarială a Republicii Moldo-
va, literatura de specialitate autohtonă şi lucrările unor doctrinari din România (Ioan Leş, Ioan
Popa, Mădălin Niculeasa, Alin-Adrian Moise ş.a.) şi Federaţia Rusă.
Noutatea ştiinţifică a rezultatelor obţinute. Lucrarea de faţă abordează un subiect încă
insuficient elucidat în Republica Moldova, dar care în momentul de faţă prezintă un interes deo-
sebit de mare pentru savanţii din Republica Moldova, România şi alte ţări. Noutatea ştiinţifică a
lucrării include un şir de concluzii şi recomandări care vin să completeze ştiinţa juridică la capi-
tolul răspunderii profesionale a notarilor.
Importanţa teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării se regăseşte în definirea şi inter-
pretarea exigenţelor legislaţiei notariale privind statutul juridic al notarului, identificarea şi expli-
5
carea formelor răspunderii juridice a notarului. Tezele înfăţişate pot fi de un real aport în activi-
tatea de aplicare a legislaţiei în vigoare ce instituie răspunderea profesională a notarilor.
Sumarul compartimentelor tezei. Teza de licenţă cu tema „Statutul juridic al notarului”
este compusă din introducere, 2 capitole, concluzii şi recomandări, bibliografie.
CAPITOLUL I
1.1. Condiţiile pentru a putea deveni notar
6
În conformitate cu art. 8 alin. (3) din Legea RM nr. 69/2016 „Cu privire la organizarea acti-
vităţii notarilor”, notar poate fi cel care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
a) este cetăţean al Republicii Moldova cu domiciliul în această ţară;
b) are capacitatea de exerciţiu deplină;
c) deţine o diplomă de studii superioare de licenţă în drept sau un act de studii echivalent;
d) a efectuat stagiul profesional în condiţiile Legii RM nr. 69/2016;
e) a susţinut examenul de calificare pentru admiterea în profesia de notar;
f) posedă limba de stat;
g) a promovat concursul pentru suplinirea locurilor vacante de notar;
h) este apt din punct de vedere medical;
i) are o reputaţie ireproşabilă.
Se impune arătat că, aşa cum statuează art. 42 alin. (1) lit. e) din Legea RM nr. 69/2016, la
atingerea vârstei de 65 de ani se dispune încetarea activităţii notarului în cauză.
În ce priveşte condiţia de la art. 8 alin. (3) lit. a) din Legea RM nr. 69/2016, aceasta, în con-
textul ajustării legislaţiei interne la standardele europene, va fi supusă unor discuţii la nivel euro-
pean. În acest context, menţionăm că Parlamentul şi Comisia Europeană au emis (încă din 1996)
recomandarea ca statele membre ale UE să renunţe la condiţia „naţionalităţii” (cetăţeniei) în con-
siderarea faptului că renunţarea nu este incompatibilă cu rolul de utilitate publică al notarului,
„condiţia de naţionalitate apărând din ce în ce mai mult anacronică”5.
Mai multe state membre ale UE au dorit menţinerea condiţiei cetăţeniei (naţionalităţii) pen-
tru accederea în profesia de notar, argumentând necesitatea menţinerii condiţiei naţionalităţii prin
existenţa unei delegaţii parţiale de autoritate stat-notar, ca element inerent exercitării profesiei de
notar, şi care se manifestă în principal prin „puterea de a autentifica”, putere pe care majoritatea
statelor membre ale UE refuză să o acorde altor persoane în afara propriilor lor cetăţeni 6. În sus-
ţinerea tezei lor, aceste state au invocat excepţia comunitară de la principiul liberei stabiliri adusă
de exerciţiul autorităţii publice.
Cu titlu de studiu comparativ, observăm că, în forma iniţială a Legii române nr. 36/1995 a
notarilor publici şi a activităţii notariale 7, condiţia cetăţeniei era substanţial diferită, fiind impusă
condiţia cetăţeniei unice, respectiv a cetăţeniei române. Ulterior, s-a renunţat la această condiţie,
acceptându-se posibilitatea ca funcţia de notar să fie îndeplinită şi de o persoană care are cetăţe-
nia unui stat membru al Uniunii Europene, a unui stat aparţinând Spaţiului Economic European
sau a Confederaţiei Elveţiene.
5
Popa Ioan, Moise Alin-Adrian, Drept notarial. Organizarea activităţii, statutul notarului, proceduri notariale, Bucu-
reşti, Universul Juridic, 2013, p. 27-28.
6
Ibidem, p. 28.
7
Republicată în: Monitorul Oficial al României, 04.02.2013, nr. 72.
7
Potrivit doctrinarilor români8, „prin această modificare legislativă se relevă distincţia dintre
notarul naţional şi naţionalitatea notarului, aceasta din urmă nefiind de natură să afecteze statutul
şi autoritatea sub care acţionează notarul. Indiferent de naţionalitatea sa, notarul care acţionează
într-un stat beneficiază de delegarea parţială a suveranităţii acelui stat, autoritatea acestuia fiind
exercitată prin intermediul actelor şi procedurilor instrumentate. Prin urmare, indiferent de naţio-
nalitatea sa, notarul care exercită această funcţie în România este un notar naţional, similar orică-
rui alt notar de naţionalitate română”.
O altă modificare faţă de forma iniţială a Legii române nr. 36/1995 este cea referitoare la
domiciliul notarului şi obligativitatea ca acesta să se situeze în România. În forma sa actuală,
legea nu mai impune condiţia domiciliului în România, ci acceptă ca numai reşedinţa notarului
să fie în România. Prin aceasta, norma legală română se înregistrează în linia tuturor actelor nor-
mative europene care vorbesc în mod constant despre „reşedinţa” persoanei, şi nu despre domi-
ciliul acesteia.
Condiţia exprimată în art. 8 alin. (1) lit. a) din Legea RM nr. 69/2016 este cea care poate
genera cele mai multe discuţii. Observăm în primul rând că legislaţia notarială nu consacră defi-
niţia legală a noţiunii de „reputaţie ireproşabilă” (legiuitorul punând în circulaţie o noţiune esti-
mativă). În consecinţă, aplicarea acestei norme juridice în practică devine imposibilă, dat fiind
faptul că aceasta nu corespunde principiilor de accesibilitate şi de predictabilitate a normelor
juridice, statuate în art. 3 alin. (1) din Legea RM nr. 100/2017 „Cu privire la actele normative” 9.
Majoritatea ordinelor ministrului justiţiei prin care a fost retrasă licenţă pentru activitatea nota-
rială pe acest temei, au fost anulate de către instanţele de judecată.
În ceea ce priveşte condiţiile cerute în unele state pentru a dobândi calitatea de notar la
nivel european, trebuie să subliniem în primul rând că, la acest capitol, a avut un mare impact
hotărârea pronunţată de Marea Cameră a Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauza nr. C-
47/08, Comisia Europeană c. Regatului Belgiei10, la data de 24 mai 2011, care a stabilit că, prin
impunerea unei condiţii de cetăţenie pentru accesul la profesia de notar, Regatul Belgiei nu şi-a
îndeplinit obligaţiile care îi revin în temeiul articolului 43 din Tratatul privind funcţionarea Uniu-
nii Europene (versiune consolidată)11.
În continuare vom prezenta condiţiile ce se regăsesc în legislaţiile mai multor state membre
pentru a putea accede la profesia de notar. După cum am menţionat, unele dintre aceste state nu
au renunţat la obligativitatea cetăţeniei, însă apreciem că, în viitorul apropiat, tot mai multe state
8
Legea notarilor publici: comentariu pe articole. Coord.: Popa Ionuţ-Florin, Moise Alin-Adrian, Bucureşti, Solo-
mon, 2016, p. 63.
9
10
[on-line]: http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:62008CJ0047&from=RO (accesat pe
30.11.2018).
11
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, 26.10.2012, nr. C326.
8
membre vor elimina condiţia cetăţeniei din lista condiţiilor ce trebuie îndeplinite de persoana
care doreşte să devină notar.
În Luxemburg, pentru ca o persoană să fie admisă în funcţia de notar, trebuie să aibă cetăţe-
nia luxemburgheză sau să fie resortisant al unui stat membru al Uniunii Europene, vârsta minimă
de 25 de ani şi să fi obţinut diploma de notar candidat sau certificatul de terminare a stagiului, şi,
totodată, să beneficieze de drepturile civile şi de exercitarea drepturilor politice. O altă condiţie
imperativă se referă la faptul că persoana care doreşte să fie admisă în funcţia de notar trebuie să
stăpânească limba în care este redactată legislaţia şi, totodată, limbile utilizate în administraţie şi
în justiţie, potrivit Legii din 24 februarie 1984 privind regimul lingvistic12.
În forma sa iniţială, Legea olandeză cu privire la notariat prevedea că doar persoana care
are cetăţenia olandeză este admisă în funcţia de notar, alături de necesitatea îndeplinirii altor con-
diţii: să fi obţinut dreptul de a purta titlul de maestru ca urmare a reuşitei la examenul final care
atestă pregătirea în domeniul dreptului în cadrul unei universităţi, să fi fost notar stagiar timp de
cel puţin 6 ani într-unul dintre birourile notariale din Olanda, să fi urmat timp de trei ani cursu-
rile de pregătire şi să fi absolvit examenul organizat la finalizarea acestor cursuri. Una dintre
condiţiile speciale reglementate în legea din Olanda se referea la necesitatea obţinerii unei ates-
tări de moralitate13.
În Italia, candidatul la funcţia de notar public trebuie să fie cetăţean al Regatului, să aibă
împlinită vârsta de 21 de ani, să posede o diplomă de licenţă în drept conferită sau atestată de una
dintre universităţile statului, să aibă o bună moralitate, să fi fost stagiar timp de 2 ani şi să fi
susţinut şi promovat un examen de capacitate, după terminarea stagiului notarial14.
În Spania, potrivit art. 6 din Legea de organizare a notarului din 1962, pentru a accede în
branşă se cer următoarele condiţii: cetăţenia spaniolă sau cetăţenia unui stat membru al Uniunii
Europene, capacitatea deplină de exercitare a drepturilor civile şi titlul de doctor sau master în
drept. Postul se ocupă prin concurs, nefiind necesară urmarea unui stagiu notarial şi nici urmarea
ulterioară a unor cursuri de perfecţionare. Pentru notarii în funcţie, cea mai importantă formă de
promovare o constituie un examen, care este reglementat de art. 97-108 din Legea din 1962. Ca
urmare a promovării acestui examen, notarul obţine o înaltă recunoaştere a profesionalismului
său, fapt ce îi permite ca acesta să îşi desfăşoare activitatea şi în oraşe mari15.
1.2. Procedura de admitere în profesia de notar
12
Poenaru Emil, Murzea Cristinel, op. cit., p. 186.
13
Legea notarilor publici: comentariu pe articole, op. cit., p. 64.
14
Ibidem, p. 65.
15
9
Una dintre cele mai importante exigenţe instituite de Legea RM nr. 69/2016 pentru accesul
în profesia de notar este cel privitor la susţinerea unui concurs de admitere la stagiu. Aşadar,
subliniem că legislaţia în vigoare instituie necondiţionat calea stagiaturii (spre deosebire de alte
profesii liberale, cum ar fi cea de avocat) pentru obţinerea licenţei de notar.
Art. 13 din Legea RM nr. 69/2016 dispune că poate obţine calitatea de notar stagiar per-
soana: a) care îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 8 alin. (3) lit. a)-c), f), h) şi i) din Lege; b)
care a susţinut concursul de admitere la stagiu; c) care nu desfăşoară alte activităţi remunerate şi
nu deţine alte funcţii, cu excepţia activităţii şi funcţiilor didactice şi de cercetare ştiinţifică, lite-
rar-artistice şi publicistice, de creaţie tehnico-ştiinţifică şi de mediere; d) căreia, în ultimii 3 ani,
nu i-a fost reziliat contractul de efectuare a stagiului profesional la notar ca urmare a aplicării
unei sancţiuni disciplinare.
În conformitate cu art. 15 alin. (1) din Legea RM nr. 69/2016, concursul de admitere la
stagiul profesional este organizat de către Ministerul Justiţiei şi este susţinut în faţa Comisiei de
licenţiere. Condiţiile şi modul de desfăşurare a concursului se stabilesc de Ministerul Justiţiei
după consultarea Camerei Notariale.
Contractul de efectuare a stagiului se încheie între notarul stagiar şi Camera Notarială.
Stagiul profesional constă în exercitarea de către notarul stagiar a unor activităţi practice care au
drept scop obţinerea abilităţilor profesionale suficiente pentru desfăşurarea activităţii de notar
(art. 16 alin. (2) din Legea RM nr. 69/2016).
În doctrina civilă16 s-a încercat să se califice juridic munca nesalariată a stagiarilor profe-
siilor liberale (inclusiv a notarilor stagiari) după regulile actelor juridice dezinteresate. În con-
text, sunt dezinteresate operaţiunile juridice prin care o parte furnizează celeilalte părţi un servi-
ciu gratuit, fără contraprestaţie17. În opinia noastră, orice analiză concretă trebuie să se ţină cont
de reglementarea în materie şi abia apoi să se analizeze dacă am fi în prezenţa unor contracte
dezinteresate. Statutul juridic al notarilor stagiari credem că exclude orice analogie cu actele
dezinteresate.
Durata stagiului profesional este de 18 luni. Stagiul profesional al titularilor unei diplome
de doctor în drept este de 3 luni.
Stagiul profesional se efectuează conform programului de stagiu stabilit de Camera Nota-
rială, sub conducerea şi controlul notarului conducător de stagiu. În ce priveşte persoana notaru-
lui conducător de stagiu, se cere punctat faptul că acesta este identificat aleatoriu de către Came-
ra Notarială. În context, legiuitorul moldovean prevede că notarul nu poate refuza primirea nota-
rului stagiar la stagiu fără motive întemeiate (art. 17 alin. (1) din Legea RM nr. 69/2016).
16
Căpăţână Octavin, Titlul gratuit în actele juridice, Bucureşti, Rosetti, 2003, p. 319.
17
Reghini Ionel, Diaconescu Şerban, Vasilescu Paul, Introducere în dreptul civil, Bucureşti, Hamangiu, 2013, p.
463-464.
10
Totodată, trebuie subliniat faptul că poate fi conducător de stagiu notarul care are o vechi-
me de cel puţin 5 ani în profesia de notar, dispune de un birou ce corespunde condiţiilor necesare
pentru efectuarea stagiului şi care nu a fost sancţionat disciplinar în ultimii 3 ani. Dacă notarul
corespunde acestor exigenţe şi doreşte să coordoneze activitatea notarilor stagiari, el urmează să
depună, în acest sens, o cerere la Camera Notarială. Prin urmare, notarul obţine dreptul de a fi
conducător de stagiu doar după confirmarea sa de către Camera Notarială.
Notarul conducător de stagiu poate avea concomitent doi notari stagiari.
În cazul în care notarul stagiar este soţul notarului conducător de stagiu sau se află cu aces-
ta într-o legătură de rudenie până la gradul al III-lea inclusiv, Camera Notarială va repartiza sta-
giarul, aleatoriu, la un alt notar conducător de stagiu.
Stagiul profesional poate fi suspendat în baza unor temeiuri similare cu cele de suspendare
a activităţii notarului. Perioada de stagiu efectuată anterior se include în durata stagiului profe-
sional. Hotărârea de suspendare a stagiului se adoptă de către Consiliul Camerei Notariale.
Dacă activitatea notarului conducător de stagiu este suspendată sau încetează, Camera
Notarială deleagă notarul stagiar la un alt notar pentru continuarea stagiului.
Art. 17 alin. (9) din Legea RM nr. 69/2016 dispune că, la finalizarea stagiului, notarul con-
ducător de stagiu întocmeşte un aviz cu privire la stagiul efectuat, iar notarul stagiar întocmeşte
un raport privind realizarea programului de stagiu, ambele fiind prezentate Camerei Notariale.
Potrivit art. 18 alin. (1) din Legea RM nr. 69/2016, în perioada efectuării stagiului, notarul
stagiar: a) are dreptul să solicite sprijinul conducătorului de stagiu şi al Camerei Notariale pentru
realizarea programului de stagiu; b) beneficiază de alte drepturi prevăzute de lege şi de contrac-
tul de efectuare a stagiului. În acelaşi timp, notarul stagiar este obligat: a) să respecte legislaţia,
prevederile Codului deontologic al notarilor, programul de stagiu şi cerinţele contractului de
efectuare a stagiului; b) să îndeplinească indicaţiile Camerei Notariale şi ale notarului conducător
de stagiu, oferite potrivit competenţei acestuia; c) să îndeplinească alte obligaţii stabilite de lege.
În cazul în care comite o abatere disciplinară (divulgă secretul profesional, absentează
nemotivat de la stagiu, nu execută indicaţiile Camerei Notariale etc.) notarul stagiar poate fi tras
la răspundere disciplinară. Notarului stagiar îi pot fi aplicate următoarele sancţiuni disciplinare:
a) avertisment; b) mustrare; c) rezilierea contractului de efectuare a stagiului.
Sancţiunea disciplinară se aplică prin hotărârea Colegiului disciplinar al notarilor, la sesiza-
rea notarului conducător de stagiu sau a Camerei Notariale. Ele se aduc la cunoştinţa notarilor
stagiari, a notarului conducător de stagiu şi a Camerei Notariale de către Colegiul disciplinar.
Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea RM nr. 69/2016, stagiul profesional încetează în urmă-
toarele cazuri: a) la finalizarea stagiului; b) odată cu rezilierea contractului de efectuare a stagiu-
11
lui; c) în cazul renunţării notarului stagiar de a efectua stagiul; d) în cazul decesului notarului
stagiar; e) în cazul în care notarul stagiar este declarat dispărut fără veste sau decedat.
La finalizarea stagiului profesional, Camera Notarială îi eliberează notarului stagiar un cer-
tificat prin care se atestă efectuarea stagiului. La acest certificat se anexează avizul notarului con-
ducător de stagiu şi raportul final al stagiarului.
În România, concursul sau examenul de dobândire a calităţii de notar stagiar se organizează
de către Colegiul director al Camerei notarilor publici în care candidatul s-a înscris pentru exa-
men sau concurs. În acest scop, Camerele au obligaţia de a organiza anual şi simultan, într-o zi
lucrătoare examenul, concursul de admitere ca notar stagiar. Soluţia este raţională întrucât evită
orice obiecţiuni legate de dificultatea sau complexitatea subiectelor de concurs în privinţa can-
didaţilor înscrişi în Camere diferite18.
Potrivit art. 23 alin. (3) din Legea română nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii
notariale, examenul sau concursul de admitere ca notar stagiar constă într-o probă scrisă, cu
caracter teoretic, şi o probă orală, din tematica aprobată de Consiliul Uniunii. Media minimă de
promovare este 8,00, dar nu mai puţin de nota 7,00 la fiecare probă. Candidaţii declaraţi admişi
vor ocupa locurile în limita posturilor aprobate de Colegiul director al Camerei.
În conformitate cu art. 24 alin. (1) din Legea română nr. 36/1995, după promovarea exame-
nului sau concursului, notarul stagiar urmează timp de 2 ani cursurile de pregătire teoretică şi
practică organizate de Institutul Notarial Român. Obligativitatea participării la cursurile de pre-
gătire organizate de această instituţie este statuată neîndoielnic de art. 22 din Legea română nr.
36/1995. Absolvirea acestor cursuri este o cerinţă imperativă a numirii în funcţie. De altfel, solu-
ţia este statuată expres de art. 24 alin. (2) din lege, text potrivit căruia „nefrecventarea cursurilor
sau neplata cheltuielilor de pregătire atrage încetarea calităţii de notar stagiar”.
Institutul Notarial Român asigură, prin cursurile pe care le organizează, doar pregătirea
teoretică a stagiarilor. Pregătirea practică se desfăşoară în cadrul unui birou notarial, desemnat de
către Colegiul director al Camerei în care notarul stagiar a susţinut examenul sau concursul de
dobândire a calităţii de notar stagiar, cu acordul notarului public coordonator.
Activitatea unui notar stagiar poate fi îndrumată numai de notari publici cu o vechime de
cel puţin 6 ani în această calitate şi care se bucură de o bună reputaţie profesională.
La finalizarea celor doi ani de pregătire notarul stagiar trebuie să promoveze examenul de
definitivat organizat de Institutul Notarial Român. Acesta constă în două probe scrise, respectiv
una cu caracter teoretic şi una cu caracter practic, din tematica de concurs. Media minimă de pro-
movare este 8,00, dar nu mai puţin de nota 7,00 la fiecare probă.
18
Spinei Sebastian, Organizarea profesiilor juridice liberale, Bucureşti, Universul Juridic, 2010, p. 242-244.
12
Precizăm că, potrivit art. 24 alin. (8) din Legea română nr. 36/1995, respingerea sau, după
caz, lipsa nejustificată a notarului stagiar la două examene de definitivat consecutive atrage înce-
tarea calităţii de notar stagiar. Este de observat că doar lipsa nejustificată la două examene conse-
cutive antrenează consecinţa anterior menţionată19.
În ceea ce priveşte modul de organizare a examenului de calificare în profesia de notar şi
a concursului pentru suplinirea locurilor vacante de notar şi admiterea la activitatea notarială,
trebuie să menţionăm că, potrivit art. 21 alin. (1) din Legea RM nr. 69/2016, persoana care a
finalizat stagiul profesional susţine un examen de calificare în profesia de notar în faţa Comisiei
de licenţiere. Un astfel de examen este organizat cel mult de două ori pe an.
Persoana care nu a promovat examenul de calificare în profesia de notar poate solicita
admiterea la examen în mod repetat. Persoana care nu a promovat de două ori examenul de cali-
ficare va fi admisă la un nou examen numai după efectuarea unui nou stagiu. Totodată, trebuie
menţionat că persoana care a promovat examenul de calificare în profesia de notar, însă nu a pro-
movat concursul pentru suplinirea locurilor vacante de notar şi doreşte să obţină o notă mai mare
poate susţine examenul în mod repetat atunci când acesta este organizat. În acest caz, sunt vala-
bile rezultatele examenului repetat.
Rezultatele examenului de calificare în profesia de notar sunt aprobate printr-o hotărâre a
Comisiei de licenţiere, care se aduce la cunoştinţa persoanelor participante la examen în termen
de 5 zile lucrătoare de la data susţinerii examenului şi se publică pe paginile web oficiale ale Ca-
merei Notariale şi Ministerului Justiţiei.
În ce priveşte modul de organizare şi funcţionare a Comisiei de licenţiere, se cere relevat
faptul că, potrivit art. 24 alin. (1) din Legea RM nr. 69/2016, Comisia de licenţiere se formează
prin ordinul ministrului justiţiei şi este compusă din 7 persoane: 3 membri aleşi de Camera Nota-
rială, 3 membri aleşi de Ministerul Justiţiei şi un membru reprezentant al societăţii civile, selectat
prin concurs de către Ministerul Justiţiei după consultarea Camerei Notariale. Procedura de
selectare a membrilor Comisiei de licenţiere este stabilită printr-un regulament aprobat prin ordi-
nul ministrului justiţiei după consultarea Camerei Notariale.
Până la aprobarea candidaturilor membrilor Comisiei de licenţiere, ministrul justiţiei are
dreptul să trimită spre reexaminare propunerile înaintate, împreună cu o recomandare motivată,
în termen de 15 zile de la data la care acestea i-au fost transmise.
Consiliul Camerei Notariale supune votului candidaturile neacceptate de către ministrul
justiţiei. Aceleaşi candidaturi pot fi înaintate în mod repetat în cazul în care Consiliul Camerei
Notariale le aprobă din nou, în unanimitate.
19
Leş Ioan, Elemente de drept notarial, Ed. a 3-a, Bucureşti, C.H. Beck, 2014, p. 42.
13
Prin ordin al ministrului justiţiei vor fi desemnaţi şi cei 7 membri supleanţi ai Comisiei de
licenţiere.
Dintre membrii Comisiei de licenţiere se alege preşedintele Comisiei cu votul secret al
majorităţii membrilor acesteia. În lipsa preşedintelui, funcţiile acestuia sunt exercitate de un alt
membru al Comisiei de licenţiere, numit de preşedinte.
Preşedintele, membrii şi, după caz, membrii supleanţi ai Comisiei de licenţiere beneficiază,
pentru fiecare şedinţă la care participă, de o indemnizaţie echivalentă cu a treia parte (1/3) din
salariul mediu pe economie, achitată de către Camera Notarială, însă nu mai mult decât pentru 3
şedinţe pe lună.
Secretarul Comisiei de licenţiere este numit prin ordinul ministrului justiţiei din rândul
angajaţilor Ministerului Justiţiei.
Un membru al Comisiei de licenţiere sau un membru supleant al acesteia care lipseşte
nemotivat de la 2 şedinţe consecutive este exclus din Comisie şi înlocuit cu un alt membru
supleant.
În conformitate cu art. 25 alin. (1) din Legea RM nr. 69/2016, şedinţele Comisiei de licen-
ţiere sunt deliberative dacă la ele participă cel puţin 4 membri. Hotărârile Comisiei de licenţiere
se adoptă prin votul majorităţii membrilor numiţi.
În cazul în care un membru al Comisiei de licenţiere este în conflict de interese, acesta este
obligat să se abţină de la examinare sau poate fi recuzat printr-o hotărâre a Comisiei de licen-
ţiere. Membrul recuzat este substituit de un membru supleant.
În cazul în care un membru al Comisiei de licenţiere nu este de acord cu hotărârea Comi-
siei, acesta o va semna cu menţiunea „Opinie separată”. Opinia separată se va consemna în scris
şi va fi anexată la decizia Comisiei de licenţiere.
Calitatea de membru al Comisiei de licenţiere este incompatibilă cu calitatea de membru în
alte comisii profesionale ale notarilor sau cu cea de membru al Colegiului disciplinar. În plus,
membrii Comisiei de licenţiere sunt obligaţi să păstreze secretul profesional şi să nu divulge
informaţia cunoscută în exercitarea calităţii de membru.
Luând în considerare prevederile art. 26 alin. (1) din Legea RM nr. 69/2016, persoanei care
a promovat concursul pentru suplinirea locurilor vacante de notar i se eliberează licenţa pentru
desfăşurarea activităţii notariale. Această licenţă este eliberată de către ministrul justiţiei şi, res-
pectiv, conţine următoarele informaţii: a) denumirea autorităţii care a eliberat licenţa; b) seria,
numărul şi data eliberării licenţei; c) numele şi prenumele titularului; d) codul numeric personal
al titularului; e) semnătura ministrului justiţiei, certificată prin ştampilă.
14
În conformitate cu art. 2 din Legea RM nr. 160/2011 „Privind reglementarea prin autori-
zare a activităţii de întreprinzător”20, prin noţiunea de „act permisiv” se înţelege „un document
sau înscris constatator prin care autoritatea emitentă constată unele fapte juridice şi întrunirea
condiţiilor stabilite de lege, atestând învestirea solicitantului cu o serie de drepturi şi de obligaţii
pentru iniţierea, desfăşurarea şi/sau încetarea activităţii de întreprinzător sau a unor acţiuni afe-
rente şi indispensabile acestei activităţi. Actul permisiv poate avea denumirea de licenţă, autori-
zaţie, permis, certificat, aviz, aprobare, brevet, de atestat de calificare”. Potrivit Studiului privind
funcţionarea profesiei de notar în Republica Moldova21, elaborat de către Ministerul Justiţiei, în
cazul notarilor, deţinerea licenţei nu oferă asemenea învestiri, competenţa notarilor fiind născută
doar odată cu învestirea cu împuterniciri notariale prin ordinul Ministrului Justiţiei. Drept urma-
re, este inoportună utilizarea termenului „licenţă”, fiind mai potrivită „certificat” sau ceva simi-
lar, care va confirma faptul promovării concursului pentru suplinirea locurilor vacante de notari.
Totodată, observăm că, până la adoptarea Legii RM nr. 69/2016 şi operarea unor modificări
„majore” în Legea RM nr. 1453/2002 „Cu privire la notariat” 22, legislaţia notarială avea regle-
mentări contradictorii la capitolul ce viza eliberarea licenţei pentru desfăşurarea activităţii nota-
riale. Astfel, prevederile art. 20 alin. (1) şi ale art. 13 din Legea RM nr. 1453/2002 (în redacţie
veche) stabileau că licenţa confirmă dreptul de a desfăşura activitatea notarială pe o durată nede-
terminată, prevedere ce intra în conflict cu stipulaţiile art. 16 alin. (1) lit. g) din legea menţionată
mai înainte, care dispunea că activitatea notarială încetează odată cu atingerea vârstei de 65 de
ani. Această neconcordanţă a fost stipulată şi în Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 30/2010
„Pentru controlul constituţionalităţii art. 16 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 1453-XV din 8 noiem-
brie 2002 «Cu privire la notariat» cu modificările şi completările ulterioare”23.
Potrivit art. 27 alin. (1) din Legea RM nr. 69/2016, la primirea licenţei, notarul depune în
faţa Comisiei de licenţiere şi a ministrului justiţiei următorul jurământ: „Eu, notarul (numele şi
prenumele), jur să respect Constituţia şi legile Republicii Moldova, să-mi îndeplinesc cu onoare
şi credibilitate publică, conştiincios şi imparţial obligaţiile ce îmi revin şi să păstrez secretul pro-
fesional”. Persoanele care din motive de conştiinţă sau de confesiune nu pot depune jurământ vor
substitui cuvântul „jur” prin cuvintele „mă oblig”. Textul jurământului este semnat de notar şi se
păstrează în dosarul lui personal.
În conformitate cu art. 28 alin. (1) din Legea RM nr. 69/2016, notarul, la cerere, prin
ordinul ministrului justiţiei, este învestit cu împuterniciri de exercitare a activităţii notariale în
20
21
[on-line]: http://www.justice.gov.md/public/files/file/Directia%20notariat%20si%20avocatura/studiu_functiona-
rea_profesiei_de_notar-04-07-2013.pdf (accesat pe 01.12.2018).
22
23
15
teritoriul pentru care a promovat concursul, până la împlinirea plafonului de vârstă de 65 de ani.
Ordinul se emite în termen de 10 zile lucrătoare de la data depunerii cererii.
Pentru a fi învestit cu împuterniciri, notarul îndeplineşte următoarele condiţii: a) depune la
Ministerul Justiţiei specimenul semnăturii sale şi amprenta ştampilei sale; b) prezintă la Ministe-
rul Justiţiei actul ce confirmă că biroul notarial corespunde cerinţelor; c) prezintă la Ministerul
Justiţiei copia contractului de asigurare de răspundere profesională. În acest context, atenţionăm
asupra faptului că cererea trebuie depusă şi condiţiile menţionate mai sus trebuie să fie îndepli-
nite într-un termen de 90 de zile de la data anunţării rezultatelor concursului de suplinire a locu-
rilor vacante de notar. Nerespectarea nemotivată a termenului de 90 de zile conduce la retragerea
licenţei.
Ordinul ministrului justiţiei privind învestirea cu împuterniciri se publică în „Monitorul
Oficial al Republicii Moldova”. În baza acestui ordin, Camera Notarială îi eliberează notarului
legitimaţia de notar.
În România, numirea în funcţia de notar public prin ordin al ministrului justiţiei este dova-
da autorităţii cu care sunt învestiţi notarii, ceea ce conferă o forţă deosebită actelor întocmite de
către notari în exercitarea atribuţiilor pe care le exercită. În acest sens, art. 7 din Legea română
nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale prevede: „Actul îndeplinit de notarul pub-
lic, purtând sigiliul şi semnătura acestuia, este de autoritate publică şi are forţa probantă şi, după
caz, forţa executorie prevăzute de lege”. De asemenea, art. 3 alin. (1) din Legea română nr.
36/1995 subliniază faptul că notarul public îndeplineşte un serviciu de interes public şi are statu-
tul unei funcţii autonome.
Art. 26 din Legea română nr. 36/1995 trebuie coroborat cu art. 35 din aceeaşi lege 24, potri-
vit căruia notarul public este numit de ministrul justiţiei, la propunerea Consiliului Uniunii, în
baza cererii celui interesat şi după ce face dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 22. În
ordinul de numire în funcţie se menţionează circumscripţia judecătoriei şi localitatea în care este
numit notarul public.
Partea finală a art. 26 din Legea română nr. 36/1995, potrivit căreia candidaţii declaraţi
admişi sunt numiţi notari publici prin ordin al ministrului justiţiei în termen de 30 de zile de la
comunicare, trebuie interpretată în sensul că numirea în funcţia de notar public se va realiza în
termen de 30 zile de la comunicarea opţiunilor de ocupare a locurilor către Ministerul de Justi-
ţie25.
După emiterea şi comunicarea ordinului de numire, notarul public va trebui să depună
jurământul. Potrivit art. 38 din Legea română nr. 36/1995, notarul public va depune jurământul
24
Niculeasa Mădălin, Profesiile liberale: reglementare, doctrină, jurisprudenţă, Bucureşti, Universul Juridic, 2006, p.
261.
25
Niculeasa Mădălin, op. cit., p. 261.
16
într-un cadru solemn, în faţa ministrului justiţiei şi a preşedintelui Uniunii sau a reprezentanţilor
acestora. Jurământul are următorul conţinut: „Jur să respect Constituţia şi legile ţării, să-mi
îndeplinesc cu onoare şi credibilitate publică, cu conştiinţă şi fără părtinire atribuţiile ce-mi revin
şi să păstrez secretul profesional. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!”. Referirea la divinitate din for-
mula jurământului va fi schimbată potrivit confesiunii religioase a notarului public.
În ceea ce priveşte procedura de numire a notarilor în alte state europene, trebuie relatat că
în Luxemburg notarii sunt numiţi de Marele Duce, în urma avizului Procurorului general de Stat
şi a celui al Camerei notarilor26.
Postul rămas liber în urma decesului, demisiei sau a destituirii unui notar trebuie făcut pub-
lic în Memorial, pentru ca în termen de 2 luni de la eliberarea postului să poată fi numit în func-
ţie un alt notar public. Procurorul general de Stat va înmâna notarului o copie a hotărârii de
numire. În termen de maximum o lună notarul va trebui să depună în faţa tribunalului din aron-
dismentul în care este numit jurământul, sub sancţiunea anulării numirii. Jurământul are următo-
rul conţinut: „Jur fidelitate Marelui Duce, să respect Constituţia şi legile Statului. Jur că îmi voi
îndeplini funcţia conform legilor şi regulamentelor în vigoare cu exactitate şi cinste”. Procesul-
verbal de depunere a jurământului este trimis, la cererea notarului, grefei curţii supreme de justi-
ţie şi a tribunalelor de arondisment27.
Notarul va depune jurământ doar cu ocazia primei numiri, nu şi în cazul mutării, chiar dacă
mutarea s-ar realiza intr-un alt arondisment judiciar. Sub sancţiunea nulităţii actului, notarul nu-
mit nu poate îndeplini nici un act înainte de depunerea jurământului.
În Olanda, notarul este numit în funcţie prin ordonanţă regală, în care va fi indicat locul în
care notarul îşi va deschide biroul.
Notarul va trebui să depună jurământ pentru a putea îndeplini acte notariale, iar conţinutul
acestuia este următorul: „Jur fidelitate Regelui şi Constituţiei şi să respect autorităţile judiciare.
Jur că mă voi purta conform legilor, reglementărilor şi ordonanţelor care se aplică funcţiei de
notar şi că îmi voi îndeplini sarcinile cu corectitudine, cu conştiinciozitate şi fără părtinire; că voi
păstra secretul asupra a orice mi se va aduce la cunoştinţă în cadrul activităţii şi că nu am obţinut
de la nimeni şi nu am promis nimănui, direct sau indirect, şi că nu voi obţine sau promite nimă-
nui nimic pentru a fi numit”. De asemenea, şi notarul înlocuitor va trebui să depună jurământ28.
După ce a depus jurământul, notarul se va înscrie în registrul notarilor de pe lângă camera
de supraveghere, prezentând procesul-verbal al jurământului. Totodată, notarul nou-numit va tre-
bui să depună semnătura şi parafa la grefa tribunalului de care aparţine biroul său.
26
27
Ibidem, p. 189.
28
17
Şi în Italia notarul public trebuie să depună jurământul înainte de a-şi exercita profesia, să
fie fidel Republicii italiene şi Şefului acesteia, să respecte în mod leal legile Statului şi să îndep-
linească cu conştiinciozitate îndatoririle funcţiei sale29.
Notarul va trebui să înregistreze la secretariatul Consiliului notarial decretul de numire, do-
vada privind îndeplinirea garanţiei solicitate de lege şi actul de prestare a jurământului. După
realizarea acestor formalităţi va primi sigiliul de la Consiliul notarial şi va trebui să îşi înscrie
semnătura însoţită de amprenta sigiliului într-un registru special, ţinut la secretariatul Consiliului.
În termen de 90 de zile de la data înregistrării decretului de numire sau de transfer, notarul
trebuie să îndeplinească formalităţile mai sus enunţate şi să deschidă biroul în locul în care a fost
numit. Acest termen poate fi prescurtat de ministrul de justiţie din motive de serviciu public sau
poate fi prelungit cu încă 90 de zile pentru motive temeinic justificate30.
După îndeplinirea acestor cerinţe, notarul va trebui să depună o cerere în termen de 10 zile,
iar Preşedintele Consiliului dispune înscrierea acestuia în registrul notarilor în funcţie ai colegiu-
lui, avizând imediat Ministerul, şi publică gratuit în ziarul de anunţuri judiciare admiterea notaru-
lui pentru exercitarea funcţiilor sale. În cazul refuzului înscrierii în registru, notarul solicitant se
poate adresa tribunalului, care va decide în camera de consiliu. Din ziua efectuării înscrierii în
registru, notarul este învestit să îşi îndeplinească funcţiile sale.
1.3. Drepturile şi obligaţiile notarilor

Activitatea notarială asigură persoanelor fizice şi juridice constatarea raporturilor juridice
civile sau comerciale nelitigioase, precum şi exerciţiul drepturilor şi ocrotirea intereselor, în con-
formitate cu legea31. Activitatea notarială se realizează de notari prin acte notariale şi consultaţii
juridice notariale, îndeplinite (oferite) în condiţiile legislaţiei în vigoare.
Notarul este învestit să îndeplinească un serviciu de interes public şi are statutul unei func-
ţii autonome (liberale). Actul îndeplinit de notarul public, purtând sigiliul şi semnătura acestuia,
este de autoritate publică şi are forţă probantă prevăzută de lege 32. Actele notariale pot fi efec-
tuate şi de oficiile consulare şi misiunile diplomatice ale Republicii Moldova, precum şi de alte
autorităţi în condiţiile şi limitele prevăzute de art. 36-37¹ din Legea RM nr. 1453/2002.
Totalitatea de drepturi şi obligaţii ale notarului, îndeplinirea cărora este determinată de
limitele responsabilităţii, condiţionează statutul juridic al notarului. Suplimentar, legislaţia mol-
dovenească reglementează expres problema garanţiilor activităţii notariale, care, la rândul său,
scot în evidenţă importanţa şi însemnătatea activităţii notariale în chestiunile de reglementare a
29
Ibidem, p. 77.
30
Idem.
31
Palanciuc Victor, Activitatea notarială. Note de curs, Bălţi, Tipografia din Bălţi, 2002, p. 10-11.
32
Niculeasa Mădălin, op. cit., p. 266-267.
18
circuitului civil. În acest sens, art. 6 alin. (2) din Legea RM nr. 69/2016 dispune: „Instanţa de
judecată, procuratura şi organul de urmărire penală pot dispune ridicarea registrului actelor nota-
riale, a unui act notarial în original sau a altor acte în baza cărora acesta a fost întocmit numai în
legătură cu cauzele penale, civile sau contravenţionale aflate în curs de examinare şi în scopul
efectuării unei expertize, dacă actul respectiv este cercetat pentru fals în acte publice. Organul
competent şi persoana care ridică actele notariale, actele în baza cărora s-a întocmit actul notarial
sau registrele actelor notariale sunt obligate să respecte normele privind protecţia datelor cu
caracter personal, poartă răspundere pentru integritatea acestora şi, imediat după atingerea scopu-
lui pentru care au fost ridicate, le restituie notarului”.
Legislaţia României prevede un şir de garanţii ale activităţii notariale, conform prevederilor
art. 31 al Legii nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale: „Notarii publici nu pot fi
cercetaţi, percheziţionaţi, reţinuţi, arestaţi sau trimişi în judecată penală sau contravenţională fără
avizul ministrului justiţiei pentru faptele săvârşite în legătură cu exerciţiul activităţilor profesio-
nale”, care, împreună cu drepturile, obligaţiile şi cu măsura raţională a responsabilităţii notarului,
prezintă un complex deplin şi desăvârşit al statutului juridic al acestuia.
În doctrina naţională33 s-a menţionat că drepturile notarului pot fi divizate în: generale,
caracteristice acestei categorii profesionale în virtutea executării unui tip concret de activitate; şi
speciale, care exprimă specificul activităţii notariale.
Drepturile generale ale notarului sunt34:
- de a avea un birou;
- de a deschide conturi de decontare sau alte conturi (inclusiv cont valutar) în orice bancă;
- de a angaja şi concedia salariaţii biroului notarial;
- de a administra veniturile obţinute;
- de a participa în instanţe judiciare în numele propriu sau în numele biroului notarial;
- de a îndeplini orice alte activităţi în conformitate cu legislaţia în vigoare.
De asemenea, notarul are dreptul la onorariu pentru serviciile prestate, la concediu de odih-
nă în conformitate cu legea, la asigurare socială în baza cotizaţiilor depuse în sistemul asigurări-
lor sociale obligatorii de stat şi în fondurile private de pensionare.
Drepturile speciale ale notarului sunt următoarele35:
- de a îndeplini acţiuni notariale, prevăzute de legislaţia în vigoare, în interesul persoanelor
fizice şi juridice;
33
Constantinescu Elena, Chibac Gheorghe, Bondarciuc Olga, Notariat, Chişinău, Pontos, 2001, p. 81.
34
Idem.
35
Constantinescu Elena, Chibac Gheorghe, Bondarciuc Olga, op. cit., p. 81.
19
- de a întocmi proiectele tranzacţiilor, cererilor şi ale altor documente, de a face copiile
documentelor şi extrasele de pe ele şi de a oferi explicaţii la întrebările apărute în rezultatul acti-
vităţii notariale;
- de a cere de la persoanele fizice şi juridice informaţia şi documentele necesare pentru des-
făşurarea activităţii notariale.
Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea RM nr. 69/2016, notarul are următoarele drepturi: a) să
încaseze plăţi notariale în condiţiile legii; b) să angajeze personal tehnic pentru asigurarea activi-
tăţii sale; c) să beneficieze de concediu anual şi concediu medical; d) să beneficieze de asigurare
socială de stat şi de pensie în condiţiile legii; e) să fie membru al organelor colegiale ale Camerei
Notariale şi Ministerului Justiţiei; f) să se asocieze în cadrul unor asociaţii obşteşti; g) să obţină
toate actele şi informaţiile necesare pentru îndeplinirea actului notarial sau a acţiunii notariale,
indiferent de locul de păstrare a acestora; h) să solicite şi să primească informaţii în regim on-
line şi/sau pe suport de hârtie de la autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, instituţii,
inclusiv financiare, de la alte organizaţii deţinătoare de registre de stat şi de informaţii relevante
pentru desfăşurarea activităţii notariale. Informaţiile din registre se solicită doar atunci când
acestea sunt strict necesare pentru îndeplinirea actului notarial sau a acţiunii notariale. Condiţiile
tehnice de accesare a informaţiilor menţionate vor fi reglementate prin acorduri încheiate între
Camera Notarială şi deţinătorul de registre; i) să reprezinte solicitanţii în faţa tuturor autorităţilor
competente în timpul acordării asistenţei notariale, inclusiv la înscrierea în registrele publice; j)
să deschidă contul de depozit al notarului, să închirieze safeuri bancare pentru a acorda asistenţă
notarială calificată; k) să expedieze, la cererea solicitantului, informaţii, cereri sau demersuri
întocmite de acesta în legătură cu actul notarial sau cu acţiunea notarială solicitată sau îndepli-
nită; l) să beneficieze de şi să exercite alte drepturi stabilite prin lege.
Solicitarea îndeplinirii actului notarial sau a acţiunii notariale în lipsa unei rezerve făcute în
scris de solicitant reprezintă concomitent şi o exprimare a consimţământului solicitantului pri-
vind prelucrarea datelor cu caracter personal şi a celor necesare pentru îndeplinirea actului sau a
acţiunii notariale solicitate. Consimţământul rămâne valabil şi în cazul în care actul notarial nu a
fost îndeplinit. Totodată, legiuitorul remarcă că notarul foloseşte date cu caracter personal strict
în scopul pentru care acestea au fost colectate.
În ceea ce priveşte cadrul normativ român, trebuie remarcat că Legea română nr. 36/1995 a
notarilor publici şi a activităţii notariale consacră un capitol distinct (Capitolul IV) drepturilor şi
obligaţiilor notarului public. În pofida acestei metode de reglementare, legea nu enunţă în acest
capitol toate drepturile şi obligaţiile notarului public36. Unele drepturi recunoscute notarului sunt
36
Spinei Sebastian, op. cit., p. 252.
20
precizate şi în alte dispoziţii normative. Pe de altă parte, unele drepturi şi obligaţii sunt precizate
în Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/199537.
Principalele drepturi ale notarului public sunt precizate în art. 63-67 din Legea română nr.
36/1995. Potrivit art. 63 din Legea română nr. 36/1995, notarii publici „îşi exercită funcţia şi se
bucură de stabilitate în funcţie, neputând fi mutaţi în altă localitate fără acordul lor”. Aşadar,
stabilitatea funcţiei de notar presupune că, în timpul exercitării profesiei, notarului nu i se poate
impune eventuala schimbare a sediului şi că întregul cadru profesional al funcţiei este precis
stabilit, dobândirea şi pierderea calităţii de notar fiind strict legal determinate 38. Însă, de aici nu
se poate deduce şi obligaţia de stabilitate a notarului public. Dimpotrivă, acesta poate să-şi
schimbe sediul biroului notarial în condiţiile Legii române nr. 36/1995, adică prin înscrierea la
un concurs organizat de către Institutul Notarial Român, la nivel naţional, pentru posturile desti-
nate schimbărilor de sedii39. Ca o sinteză la cele notate mai înainte, principiul stabilităţii în func-
ţie a notarilor, ca şi cel al inamovibilităţii judecătorilor, este menit să garanteze echitatea şi im-
parţialitatea în decizii a notarilor, într-un cuvânt, independenţa acestora.
De asemenea, textul menţionat mai dispune că „pentru asigurarea secretului profesional,
actele şi lucrările cu caracter profesional aflate asupra notarului public sau în biroul său sunt
inviolabile, acestea putând fi verificate sau ridicate numai în condiţiile legii şi în conformitate cu
prevederile Codului de procedură penală”. O dispoziţie importantă este şi aceea potrivit căreia
contactul profesional dintre notarul public şi clientul său nu poate fi interzis sau restrâns (art. 63
alin. (3) din Legea română nr. 36/1995). Dispoziţia este deosebit de utilă şi este de natură a ga-
ranta independenţa notarului în exerciţiul profesiunii sale40.
Potrivit art. 65 alin. (1) din Legea română nr. 36/1995, notarul public mai beneficiază şi de
următoarele drepturi:
- să primească onorariu pentru fiecare act sau procedură notarială îndeplinită, în condiţiile
legii;
- să aleagă şi să fie ales în organele de conducere ale Uniunii şi ale Camerelor, în condiţiile
prevăzute în statut;
- să se adreseze organelor Uniunii şi ale Camerelor şi să primească informaţiile solicitate în
condiţiile stabilite prin statut sau actele normative interne;
- să poarte însemnele Uniunii şi ale Camerelor;
- să beneficieze de concediu de odihnă, anual, în condiţiile stabilite prin statut;
37
Leş Ioan, op. cit., 2014, p. 52.
38
39
40
Popa Ioan, Moise Alin-Adrian, op. cit., 2013, p. 121.
21
- să beneficieze de drepturile de asigurări sociale pe baza contribuţiei la sistemul asigură-
rilor sociale de stat şi/sau la sistemul privat, în condiţiile legii;
- să aibă acces la toate datele care privesc organizarea administrativă a activităţii notariale,
atât la nivelul Camerelor, cât şi al Uniunii;
- să adere individual la Uniunea Internaţională a Notariatului;
- să participe, la cerere, la şedinţele organelor Camerelor şi ale Uniunii, atunci când are un
interes propriu, în vederea susţinerii acestuia;
- să beneficieze de sprijin financiar în caz de întrerupere a activităţii biroului din cauza
incapacităţii temporare de muncă;
- să beneficieze, la cerere, de asistenţă juridică din partea Uniunii, prin personalul de spe-
cialitate, în cauzele care au legătură cu activitatea profesională;
- să participe la manifestări profesionale organizate în ţară şi străinătate;
- să beneficieze de orice alte drepturi prevăzute de lege şi statut.
Unele din drepturile enunţate de text sunt caracteristice oricărei profesii liberale, cum este
cazul dreptului la onorariu. Altele sunt drepturi cu caracter strict profesional. Reţinem şi exis-
tenţa unor drepturi caracteristice oricărei persoane asigurate, cum este dreptul la pensie.
Menţiuni suplimentare se cuvin a fi tăcute în privinţa dreptului la onorariu pentru actele sau
procedurile notariale îndeplinite de către notarul public. Onorariile se stabilesc prin ordin al mi-
nistrului justiţiei la propunerea Consiliului Uniunii. Prin ordin se stabilesc atât onorariile mini-
male, cât şi procedurile notariale pentru care onorariul se determină liber, între notarul public şi
solicitant.
Propunerea onorariilor de către Consiliul Uniunii se face în considerarea următoarelor
criterii41:
a) timpul şi volumul de muncă solicitată pentru îndeplinirea actului sau procedurii;
b) natura, noutatea şi dificultatea actului sau procedurii;
c) obţinerea de date şi informaţii suplimentare sau conlucrarea cu experţi ori cu alţi specia-
lişti impusă de natura, obiectul, complexitatea şi dificultatea actului;
d) constrângerile de timp în care notarul este obligat de împrejurările actului sau procedurii
să acţioneze pentru a asigura servicii legale performante;
e) termenele de arhivare a actelor şi procedurilor notariale;
f) locul îndeplinirii actului sau procedurii;
g) răspunderea notarului public, prin raportare şi la valoarea actului sau procedurii.
41
Leş Ioan, op. cit., 2014, p. 53-54.
22
Menţionăm că prin ordin al ministrului justiţiei se stabilesc şi declaraţiile sau procedurile
care sunt scutite de plata onorariului (declaraţii privind ajutorul de şomaj, declaraţii privind aju-
torul social, declaraţii privind obţinerea alocaţiei pentru copii etc.).
În ceea ce priveşte dreptul notarului public la efectuarea concediului de odihnă, acesta
poate avea o durată de 30 de zile lucrătoare. Notarul public are însă obligaţia de a înştiinţa Ca-
mera în circumscripţia căreia îşi desfăşoară activitatea în legătură cu perioada în care va efectua
concediul de odihnă42.
Doctrinarii români43 au concluzionat că textul art. 65 alin. (1) din Legea română nr.
36/1995 operează o enumerare a drepturilor care nu ar putea fi supusă unei sistematizări prin
utilizarea unui anume criteriu. Însă, putem constata că o serie de drepturi ale notarilor sunt spe-
cifice rolului protector pe care organele profesionale trebuie să-l aibă faţă de fiecare membru al
profesiei (de exemplu, dreptul notarului de a beneficia de sprijin financiar din partea Uniunii în
caz de întrerupere a activităţii din cauza unei incapacităţi temporare de muncă), altele sunt legate
de transparenţa instituţională care trebuie să existe în organizarea activităţii notariale şi care
presupune posibilitatea cunoaşterii modului de funcţionare şi gestiune a profesiei de notar, dar şi
posibilitatea de accedere în structurile de conducere ale acesteia, iar ultimele sunt legate de
drepturile sociale şi patrimoniale ale notarului public (de exemplu, dreptul la asistenţa socială,
la concediu de odihnă ş.a.)44.
În acest context, în doctrina română 45 s-a pus în discuţie următorul subiect: care este sanc-
ţiunea nerespectării de către forurile (organismele) profesionale a drepturilor statutare ale notari-
lor? În principiu, datorită faptului că raporturile dintre notar şi organismele Uniunii Naţionale a
Notarilor Publici din România sunt de natură profesională şi noncontractuală, putem vorbi de o
posibilă răspundere civilă delictuală a organismelor profesionale care au personalitate juridică
(Camera Notarilor Publici sau Uniunea).
Existenţa drepturilor presupune, în mod inevitabil, şi apariţia obligaţiilor care îşi găsesc
confirmarea în textul Legii RM nr. 69/2016. Astfel, potrivit art. 11 din Legea RM nr. 69/2016,
notarul are următoarele obligaţii: a) să-şi desfăşoare activitatea în conformitate cu prevederile
legale şi cu jurământul depus; b) să acorde persoanelor fizice şi juridice asistenţă notarială, să le
explice conţinutul proiectului actului notarial, precum şi drepturile şi obligaţiile lor, să-i averti-
zeze asupra consecinţelor actelor notariale solicitate; c) să păstreze secretul profesional care i-a
devenit cunoscut în exercitarea activităţii sale, cu excepţiile prevăzute de lege; d) să încheie un
contract de asigurare de răspundere profesională; e) să asigure condiţii pentru efectuarea stagiu-
42
43
Leş Ioan, op. cit., 2014, p. 52; Legea notarilor publici: comentariu pe articole, op. cit., p. 197.
44
45
Mircea Mihail, Unele consideraţii în legătură cu natura juridică a activităţii notariale. În: Dreptul, nr. 3/1997, p.
57.
23
lui de către notarii stagiari; f) să ţină evidenţa contabilă şi să achite toate plăţile obligatorii afe-
rente activităţii notariale în condiţiile legii; g) să păstreze, să ordoneze, să gestioneze şi să tran-
smită arhiva activităţii notariale în condiţiile legii; h) să participe anual la cursuri de instruire cu
o durată totală de cel puţin 40 de ore academice; i) să prezinte rapoartele prevăzute de legislaţie;
j) să ofere organelor de control actele şi datele solicitate în limitele controlului efectuat; k) să
îndeplinească alte obligaţii stabilite prin lege şi Codul deontologic al notarilor.
În fapt, în multe ţări există preocupări pentru includerea drepturilor şi obligaţiilor nota-
rilor publici într-un cod deontologic. Spre regret, dar în ţara noastră nu a fost adoptat, până în
prezent, Codul deontologic al notarilor. Cu titlu de comparaţie, în România, Codul deontologic
al notarilor publici a fost adoptat de Congresul Notarilor Publici din România şi cuprinde un
număr de 36 de articole. Astfel, potrivit art. 13 din Codul deontologic al notarilor publici: „Înt-
reaga activitate a notarului public trebuie să se întemeieze pe respectarea următoarelor precepte
decalogale: 1. Onorează-ţi funcţia pe care o îndeplineşti; 2. Dacă ai cea mai mică îndoială cu
privire la ceea ce faci, abţine-te; 3. Aşează adevărul mai presus de orice; 4. Lucrează cu pru-
denţă; 5. Studiază cu pasiune; 6. Consiliază cu bună-credinţă; 7. Inspiră-te din principiul echită-
ţii; 8. Condu-te după lege; 9. Exercită-ţi profesiunea cu demnitate; 10. Aminteşte-ţi că misiunea
ta este aceea de a evita litigiile dintre oameni”.
Aceste norme nu trebuie considerate ca simple formule fără fond sau axiome doctrinare, ci
trebuie aplicate cu rigoare şi fermitate de notari, întrucât numai astfel pot fi salvgardate dreptu-
rile şi interesele pe care ei trebuie să le apere şi menţinut spiritul de confraternitate atât de nece-
sar unei profesii de o incontestabilă utilitate socială46.
În literatura de specialitate a fost conturată următoarea clasificare a obligaţiilor notarului47:
a) obligaţii de serviciu, condiţionate de respectarea regulilor de desfăşurare a activităţii
notariale. În această grupă de obligaţii putem include: obligaţia de îndeplinire a regulilor de pro-
cedură notarială, evidenţa şi prelucrarea arhivei, prezentarea informaţiilor de arhivă persoanelor
ce au dreptul la informaţie, asigurarea activităţii sale; de asemenea, notarul este obligat să deţină
ştampilă proprie;
b) obligaţiile notarului în raport cu persoanele care solicită perfectarea actelor notariale.
La acest compartiment, notarul este obligat să acorde servicii persoanelor fizice şi juridice pentru
a contribui la realizarea drepturilor lor şi la protecţia intereselor lor legitime, să explice drepturile
şi obligaţiile, să le prevină despre consecinţele actelor notariale ce se instrumentează, pentru ca
lipsa de informare juridică a acestora să nu fie utilizată în detrimentul lor. De asemenea, notarul
are obligaţia de a refuza întocmirea actului notarial în cazul neconformităţii lui cu legislaţia, cu
46
Balogh Marton, Aspecte ale deontologiei profesionale. În: Buletinul Notarilor Publici, nr. 5/2000, p. 5.
47
A se vedea: Palanciuc Victor, op. cit., p. 72-73; Constantinescu Elena, Chibac Gheorghe, Bondarciuc Olga, op.
cit., p. 82-83; Cojocari Eugenia, op. cit., p. 29.
24
ordinea publică sau cu bunele moravuri, precum şi cu convenţiile internaţionale. Notarul are
obligaţia să păstreze secretul actelor notariale. Această obligaţie se menţine şi în caz de încetare
a activităţii notariale, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţie. Instanţa de judecata poate să-l
elibereze pe notar de obligaţia de păstrare a secretului, dacă împotriva lui a fost intentată o cauză
penală în legătură cu întocmirea actului notarial;
c) obligaţii ce rezultă din calitatea de membru al Camerei Notariale. Legea RM nr.
69/2016 îl obligă pe notar să fie membru al Camerei Notariale. Calitatea de membru impune, la
rândul său, obligaţia de a achita cotizaţiile, de a prezenta informaţii cu privire la actele notariale
întocmite, precum şi orice altă informaţie solicitată de către Camera Notarială, inclusiv explicaţii
personale către aceasta;
d) obligaţii legate de activitatea independentă privind gestionarea fondurilor financiare şi
gospodăreşti. Notarul are obligaţia de a duce evidenţa activităţii sale financiare şi poartă răspun-
dere pentru evidenţa contabilă;
e) obligaţiile condiţionate de executarea obligaţiilor faţă de diferite structuri statale îl obli-
gă pe notar de a achita la timp impozitele pe venitul obţinut în rezultatul activităţii sale. De ase-
menea, notarul este obligat să prezinte certificate cu privire la actele notariale instrumentate la
solicitarea instanţei judiciare, procuraturii, organelor de urmărire penală în legătură cu cauzele
civile şi penale în curs de examinare.
Obligaţiile notarului public sunt enunţate în Secţiunea a II-a a Capitolul IV din Legea
română nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale. Una din obligaţiile cele mai im-
portante este cea de a păstra secretul profesional.
Notarul public are şi obligaţia de a respecta normele de disciplină inerente serviciului pub-
lic pe care-l îndeplineşte. În acest sens, menţionăm că notarul public nu poate absenta de la birou
mai mult de 5 zile lucrătoare consecutive, fără a informa Camera din care face parte şi fără a asi-
gura funcţionarea arhivei biroului, în condiţiile legii. În cazul nerespectării acestei obligaţii, Ca-
mera Notarilor Publici poate delega, după caz, un alt notar public pentru îndeplinirea atribuţiilor
notarului public absent, în condiţiile prevăzute de Statutul Uniunii. Un număr important de obli-
gaţii sunt statuate în art. 71 alin. (1) din Legea română nr. 36/1995, text potrivit căruia notarii
publici mai au şi următoarele obligaţii:
a) de a respecta dispoziţiile legii, ale regulamentelor, ale Statutului Uniunii, Statutului Ca-
sei de Asigurări a Notarilor Publici şi ale Codului deontologic al notarilor publici;
b) de a respecta hotărârile organelor alese ale Uniunii, ale Camerelor, precum şi ale comi-
siilor de specialitate sau ale altor entităţi create la nivelul Uniunii, de a îndeplini sarcinile ce i-au
fost încredinţate şi de a acţiona pentru realizarea scopului Uniunii;
c) de a participa la şedinţele organelor de conducere din care face parte;
25
d) de a participa la şedinţele adunărilor generale ale Camerelor;
e) de a participa la manifestări profesionale organizate de Uniune, de Camere şi de alte
organizaţii interne şi internaţionale având scopuri şi principii similare;
f) de a păstra faţă de terţi confidenţialitatea dezbaterilor, opiniilor şi voturilor exprimate în
cadrul organelor de conducere;
g) de a avea un comportament demn în exercitarea funcţiei;
h) de a-şi perfecţiona continuu pregătirea profesională, participând la programe de pregătire
profesională organizate de Institutul Notarial Român, potrivit regulamentului de organizare şi
funcţionare aprobat de Consiliul Uniunii;
i) de a asigura pregătirea profesională a notarilor stagiari repartizaţi de către Colegiul direc-
tor al Camerei, precum şi a personalului angajat;
j) de a achita în termenele prevăzute în statut contribuţiile profesionale, de a comunica Ca-
merei din care face parte şi Uniunii situaţia statistică lunară prevăzută în statut;
k) de a-şi declara domiciliul fiscal în România.
Majoritatea obligaţiilor de mai sus sunt de ordin strict profesional sau de ordin administra-
tiv ori fiscal48. Reţinem în contextul de faţă şi existenţa unei obligaţii de sinteză, anume cea pre-
văzută de art. 71 alin. (1) lit. a) din Legea română nr. 36/1995 şi care se referă, printre altele, la
obligaţia de respectare a legilor şi regulamentelor. Aceasta este o obligaţie generală, dar deosebit
de importantă, întrucât promovează şi principiul legalităţii în cadrul procedurilor realizate de
către notarii publici49. Există şi alte obligaţii profesionale ale notarului cum sunt cele privitoare la
organizarea unor evidenţe şi registre, organizarea arhivei şi a evidenţei financiar-contabile.
Luând în considerare cele menţionate mai sus, putem afirma că există mai multe categorii
de obligaţii ale notarilor şi care se referă la: raporturile notarului public cu clienţii săi, la
raporturile dintre notari şi la calitatea de agent învestit cu autoritate publică.
1.4. Incompatibilităţi şi restricţii în activitatea de notar. Suspendarea şi încetarea

activităţii notarului
O profesie care implică exerciţiul unui serviciu de interes public trebuie să implice anumite
restricţii. Pe lângă restricţiile care ţin de prestigiul profesiei şi de insuflarea respectului faţă de
funcţia notarială, restricţii care implică o doză de apreciere a activităţii notarului, incompatibili-
tăţile reprezintă imposibilitatea legală absolută de a cumula cu orice altă activitate sau funcţie
remunerată, cu excepţia: a) activităţii şi funcţiei didactice şi de cercetare ştiinţifică; b) activităţii
48
Legea notarilor publici: comentariu pe articole, op. cit., p. 210-219.
49
Leş Ioan, Convergenţe şi ambiguităţi privitoare la statutul unor profesiuni juridice liberale. În Revista română de
drept privat, nr. 3/2008, p. 55.
26
literar-artistice şi publicistice; c) activităţii de creaţie tehnico-ştiinţifică; d) activităţii de mediere;
e) funcţiei elective sau funcţiei de demnitate publică, pe durata mandatului; f) calităţii de mem-
bru în organele notariale sau în alte organe în care a fost ales de către Camera Notarială sau
Ministerul Justiţiei (art. 9 alin. (1) din Legea RM nr. 69/2016). Asemenea incompatibilitate a fost
consacrată din considerentul că eventualul cumul de funcţii sau activităţi ar afecta semnificativ
calitatea serviciilor acoperite de profesia vizată sau protejată (de exemplu, notarul nu poate fi în
acelaşi timp judecător şi, astfel, în măsură să evalueze actele şi procedurile efectuate de colegii
săi notari)50.
În ce priveşte restricţiile stabilite la desfăşurarea activităţii notariale, legiuitorul moldovean,
în art. 9 alin. (2) din Legea RM nr. 69/2016, prevede că notarul nu poate îndeplini actul notarial
în următoarele cazuri: a) pe numele şi în numele său, al soţului său, al rudelor sale până la gradul
al II-lea inclusiv, al afinilor săi până la gradul al II-lea inclusiv, al persoanelor aflate sub tutela/
curatela sa ori a soţului său, al angajatului său, al notarului stagiar în biroul său sau al notarului
cu care este asociat; b) pe numele şi în numele persoanei juridice în care el, soţul său ori rudele
sale de gradul al II-lea inclusiv deţin peste 10% din capitalul social.
În cele din urmă, urmează să relevăm faptul că notarul nu are dreptul să facă publicitate
activităţii sale, calităţilor sale profesionale ori biroului său notarial. Nu constituie publicitate
comunicarea publică a numelui notarului, a orelor de program şi a sediului biroului notarial.
Potrivit art. 9 alin. (4) din Legea RM nr. 69/2016, în conformitate cu Codul deontologic al nota-
rilor se permite difuzarea informaţiilor cu caracter general, care au drept scop informarea cetăţe-
nilor privind activitatea notarială.
Cu referire la sistemul de drept românesc, incompatibilităţile prevăzute în Legea română
nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale au ca obiectul exercitarea profesiei de
notar public, iar nu rezolvarea unei anumite cereri ori realizarea unei proceduri notariale. Potrivit
art. 68 din Legea română nr. 36/1995, exercitarea profesiei de notar public este incompatibilă cu:
a) desfăşurarea unei activităţi salarizate, cu excepţia:
- activităţii şi funcţiei didactice universitare/de învăţământ superior şi de cercetare ştiin-
ţifică;
- activităţii literar-artistice şi publicistice;
- activităţii de creaţie tehnico-ştiinţifică;
- calităţii de deputat sau senator ori de consilier în consiliile judeţene sau locale, pe durata
mandatului;
50
Spinei Sebastian, op. cit., p. 248-249.
27
- calităţii de membru în organele de conducere sau în alte organisme ale Uniunii, ale Came-
relor ori în alte organizaţii interne şi internaţionale la care Uniunea sau Camerele sunt afiliate ori
cu care colaborează;
- calităţii de membru într-un consiliu de administraţie;
- calităţii de membru în cadrul unei asociaţii sau fundaţii;
b) exercitarea unei funcţii publice sau de demnitate publică, alta decât cea prevăzută la lit.
a) pct. 4;
c) exercitarea unei funcţii de judecător, procuror, magistrat-asistent sau grefier;
d) exercitarea profesiei de avocat, consilier juridic, executor judecătoresc sau practician în
insolvenţă;
e) desfăşurarea directă de activităţi de producţie, comerţ sau alte activităţi de prestări de
servicii;
f) calitatea de administrator sau de preşedinte al unui consiliu de administraţie al unei
societăţi reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulte-
rioare.
Enunţarea făcută de text are un caracter limitativ şi nu poate fi extinsă pe cale de interpre-
tare la alte situaţii asemănătoare. Actuala reglementare explicitează cu mai multă rigoare excep-
ţiile de la incompatibilităţile instituite de lege51.
În conformitate cu art. 41 alin. (1) din Legea RM nr. 69/2016, activitatea notarului se sus-
pendă în următoarele cazuri: a) deţinerea unei funcţii elective sau a unei funcţii de demnitate
publică pe durata mandatului; b) desfăşurarea unei activităţi incompatibile – până la înlăturarea
circumstanţelor de incompatibilitate, care însă nu poate depăşi 3 luni; c) depunerea unei cereri în
acest sens pe motiv de concediu pentru îngrijirea copilului cu vârsta de până la 6 ani; d) încălca-
rea obligaţiei de instruire profesională – pe o perioadă de până la 2 ani; e) angajarea la Camera
Notarială, care însă nu poate depăşi 5 ani; f) incapacitatea temporară de muncă cu o durată mai
mare de 120 de zile consecutiv; g) arestul preventiv sau arestul la domiciliu aplicat de către
instanţa de judecată în calitate de măsură preventivă – pe durata aplicării măsurii respective; h)
suspendarea împuternicirilor notarului de către instanţa de judecată, în calitate de măsură de
asigurare – până la anularea măsurii respective; i) nerespectarea unor obligaţii pasibile de aplica-
rea sancţiunii disciplinare sub forma suspendării activităţii pe o perioadă de până la 4 luni; j) în
alte cazuri stabilite de lege.
Aşadar, cazurile de suspendare a activităţii notarului sunt de o mare diversitate, majoritatea
lor sunt însă determinate de împrejurări provocate de o conduită culpabilă a notarului.
51
Leş Ioan, Concordanţe şi necorelări privitoare la statutul unor profesii juridice liberale. În: Studii de drept judiciar
privat, Bucureşti, Universul Juridic, 2012, p. 209-210.
28
Suspendarea notarului din funcţie determină sistarea activităţii notarului. Din punct de ve-
dere tehnico-juridic, o asemenea suspendare se dispune prin ordin al ministrului justiţiei. În cazul
aplicării sancţiunii disciplinare sub forma suspendării activităţii pe o perioadă de până la 4 luni,
suspendarea se dispune prin ordinul ministrului justiţiei în baza unei hotărâri a Colegiului discip-
linar.
Notarul a cărui activitate a fost suspendată nu are dreptul să desfăşoare activitate notarială.
Ordinul ministrului justiţiei privind suspendarea activităţii notarului sau privind reînves-
tirea acestuia cu împuterniciri se aduce la cunoştinţa notarului şi se publică în „Monitorul Oficial
al Republicii Moldova”.
După înştiinţarea privind ordinul de suspendare a activităţii sale, notarul este obligat, în
termen de 3 zile, să-şi transmită ştampila şi legitimaţia de notar spre păstrare provizorie la Ca-
mera Notarială, iar în termen de o lună, să transmită arhiva activităţii notariale spre păstrare la
Camera Notarială. În cazul în care notarul se află în imposibilitatea de a transmite personal ştam-
pila şi arhiva activităţii notariale, transmiterea se asigură în termenele stabilite mai sus de către
comisia creată de Camera Notarială, în componenţa căreia sunt incluse şi persoane desemnate de
Ministerul Justiţiei.
Notarul este obligat să-şi reia activitatea în termen de 30 de zile de la decăderea motivelor
care au cauzat suspendarea, în baza unei cereri adresate ministrului justiţiei. La reînvestirea nota-
rului cu împuterniciri trebuie respectate aceleaşi cerinţe ca şi la învestirea sa. În decurs de 7 zile
de la depunerea cererii, ministrul justiţiei emite un ordin privind reînvestirea notarului cu împu-
terniciri. După emiterea ordinului, la cererea scrisă a notarului, Camera Notarială îi restituie
ştampila şi legitimaţia de notar.
Ipotezele care duc la încetarea calităţii de notar acoperă atât situaţii provocate de o atitu-
dine culpabilă a acestuia din urmă, de exemplu, depistarea unor circumstanţe care confirmă
acţiunile nelegitime ale notarului la obţinerea licenţei de notar, cât şi, mai ales, cazuri în sine
independente de încălcarea de notarul respectiv a vreunei dispoziţii din Legea RM nr. 69/2016.
De exemplu, încetarea calităţii de notar în cazul atingerii de către respectivul a vârstei de 65 de
ani.
Potrivit art. 42 alin. (1) din Legea RM nr. 69/2016, activitatea notarului încetează în urmă-
toarele cazuri: a) depunerea cererii în acest sens; b) decesul notarului; c) declararea notarului ca
fiind dispărut fără veste sau decedat; d) retragerea licenţei; e) atingerea vârstei de 65 de ani; f)
necorespunderea acestuia condiţiilor prevăzute la art. 8 alin. (3) lit. a), b), h) şi i) din Legea RM
nr. 69/2016, şi anume: nu se bucură de o reputaţie ireproşabilă; nu este apt din punct de vedere
medical sau nu dispune de capacitatea deplină de exerciţiu; g) anularea licenţei (în cazul depistă-
rii unor circumstanţe care confirmă acţiunile nelegitime ale notarului la obţinerea licenţei).
29
Încetarea activităţii notarului se dispune prin ordin al ministrului justiţiei din oficiu, la
cererea notarului sau la cererea Camerei Notariale.
Ordinul ministrului justiţiei privind încetarea activităţii notarului se publică în „Monitorul
Oficial al Republicii Moldova”. Ordinul privind încetarea activităţii notarului poate fi contestat
în instanţa de judecată.
Din momentul în care i s-a adus la cunoştinţă ordinul privind încetarea activităţii sale,
notarul nu are dreptul să îndeplinească acte şi acţiuni notariale şi este obligat: în termen de 15
zile – să prezinte la Ministerul Justiţiei dovada ce confirmă distrugerea ştampilei, în termen de 3
zile – să predea legitimaţia de notar, iar în termen de 1 lună – să predea arhiva activităţii nota-
riale ordonată conform legislaţiei.
În România, cazurile de suspendare din exerciţiul funcţiei de notar public sunt prevăzute în
art. 41 din Legea română nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale. Potrivit acestui
text suspendarea operează în următoarele cazuri:
a) în caz de incompatibilitate;
b) pe perioada interdicţiei de a-şi exercita funcţia, dispusă în condiţiile legii sau ca măsură
disciplinară;
c) în caz de nedepunere a situaţiei statistice lunare la termenul stabilit prin hotărârea Consi-
liului Uniunii, timp de două luni consecutiv;
d) pentru neachitarea integrală, în termen de două luni de la scadenţă, a obligaţiilor băneşti
profesionale, până la depunerea situaţiilor statistice şi/sau achitarea debitului şi a penalităţilor
aferente acestuia;
e) în caz de incapacitate temporară de muncă;
f) în cazul concediului pentru creşterea şi îngrijirea copilului, în condiţiile legii;
g) în cazul în care împotriva notarului public s-a luat măsura arestării preventive sau a ares-
tului la domiciliu, până la încetarea măsurii;
h) la cererea formulată în scris;
i) când suferă de o boală psihică, ce îl împiedică să îşi exercite funcţia în mod corespun-
zător, în condiţiile stabilite de regulament;
j) în cazul prevăzut la art. 40 alin. (7), respectiv neînregistrarea în termenul legal a biroului
notarial în Registrul Naţional de Evidenţă a Notarilor Publici.
Calitatea de notar public încetează în următoarele cazuri expres şi limitativ statuate de art.
40 din Legea română nr. 36/1995:
a) prin renunţarea scrisă la calitatea de notar public;
b) în cazul constatării incapacităţii de muncă, în condiţiile legii;
30
c) în caz de neexercitare a funcţiei, fără justificare, o perioadă neîntreruptă de cel puţin 6
luni;
d) prin excluderea din profesie, dispusă ca sancţiune disciplinară, în condiţiile Legii româ-
ne nr. 36/1995;
e) în cazul văditei incapacităţi profesionale, constatată în urma controlului exercitat în con-
diţiile Legii române nr. 36/199552;
f) când prin hotărâre judecătorească definitivă s-a dispus condamnarea sau amânarea apli-
cării pedepsei pentru săvârşirea unei infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul ori pentru
săvârşirea cu intenţie a unei alte infracţiuni;
g) în cazul în care notarul public nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 22 lit. a)-g)
din Legea română nr. 36/1995;
h) în cazul constatării, în condiţiile prevăzute la art. 42 alin. (3) din Legea română nr.
36/1995, a unei boli psihice ireversibile;
i) prin deces.
CAPITOLUL II
RĂSPUNDEREA JURIDICĂ A NOTARILOR
2.1. Consideraţii generale cu privire la răspunderea juridică a notarilor

Organizarea profesiei de notar, natura juridică a acestei profesii, faptul că notarul este
învestit cu autoritate publică, determină, toate împreună, responsabilitatea deosebită a notarului
52
Doctrinarul român Ioan Leş a observat, în context, că încetarea calităţii de notar public pentru „incapacitate profe-
sională” nu poate fi confundată cu încetarea calităţii pentru excluderea din profesie ca sancţiune disciplinară, întru-
cât incapacitatea profesională trebuie raportată la „inabilităţi” sau „inaptitudini” de ordin profesional, iar nu la acţiu-
ni culpabile. A se vedea: Leş Ioan, op. cit., 2014, p. 48.
31
pentru actele şi acţiunile sale. în doctrina franceză se arată chiar faptul că, în responsabilitatea
notarului, calitatea acestuia de „ofiţer public” este un factor de agravare a responsabilităţii sale53.
Notarul nu se poate ascunde în spatele rolului său oficial de autentificator, rezumându-se la
a da o formă juridică voinţei părţilor exprimată în faţa lui. Notarul are, de fapt, ca misiune legală
şi statutară, asigurarea securităţii raporturilor de drept privat şi împiedicarea naşterii unor dife-
rende, a căror rezolvare va face necesară intervenţia justiţiei. Spre deosebire de avocaţi, a căror
intervenţie este, în majoritatea cazurilor, după naşterea diferendului, activitatea notarului trebuie
să aibă un rol preventiv şi să genereze probe care să facă inutilă ori greu admisibilă orice contes-
taţie judiciară.
Rolul important avut de notar în circuitul juridic impune nevoia unui cadru normativ foarte
bine trasat în ce priveşte răspunderea sa şi, într-adevăr, dacă persoana apelează la un notar, tre-
buie să facă asta într-o deplină siguranţă. Pe de altă parte, riscul unei răspunderi profesionale
poate forţa notarul înspre o anumită modalitate de desfăşurare a activităţii, nu neapărat mai bene-
fică pentru siguranţa juridică a clientului. Echilibrul aşadar nu este deloc uşor de atins.
Răspunderea notarilor poate îmbrăca forme variate. Putem distinge totuşi între răspunderea
civilă sau patrimonială, răspunderea disciplinară şi răspunderea penală54.
Doctrina română a fost confruntată cu problema de a stabili dacă notarul public poate fi
subiect al unor infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul. Astfel, au fost conturate două
puncte de vedere divergente. Într-o prima opinie55 s-a susţinut că notarul public poate deveni
subiect activ al unor asemenea infracţiuni, întrucât acesta realizează un serviciu public, având
astfel calitatea de funcţionar public. Potrivit unui alt punct de vedere 56, asimilarea notarului cu
funcţionarul public este foarte discutabilă în pofida faptului că notarul public îndeplineşte un
serviciu de interes public.
Aşadar, la întrebarea dacă notarul public poate sau nu fi subiect activ al unor infracţiuni de
serviciu, precum aceea de luare de mită sau abuz în serviciu, s-a răspuns în mod diferenţiat, fie
apreciindu-se că, din moment ce realizează un serviciu public, este asimilabil cu funcţionarul
public, fie că, din moment ce îşi exercită profesia în condiţiile de liber profesionist, nu poate fi
asimilat funcţionarilor publici.
În ceea ce ne priveşte, am opinat că primează natura juridică a activităţii notariale şi a
actului notarial faţă de „haina” profesiei liberale în care se desfăşoară şi, în consecinţă, notarul
răspunde penal pentru infracţiunile de serviciu pe care le săvârşeşte.
53
54
Muşat Mircea, Diaconescu Dumitru, Răspunderea juridică a notarului public. În: Buletinul Notarilor Publici, nr.
2/1998, p. 9;
55
Toader Ionuţ-Alexandru, op. cit., p. 21-27; Diaconescu Horia, Puncte de vedere cu privire la subiectul activ al
infracţiunii de luare de mită. În: Dreptul, nr. 10/1998, p. 74-81; Antoniu George, Notarul public şi legea penală. În
Dreptul nr. 3/1999, p. 118-124.
56
Leş Ioan, op. cit., 2014, p. 56-57; Popa Ioan, Moise Alin-Adrian, op. cit., 2013, p. 138.
32
Este demn de remarcat că jurisprudenţa franceză explică detaliat particularităţile răspunde-
rii profesionale a notarilor. Conform unei hotărâri recente a instanţei supreme franceze57, notarul
public care nu îşi îndeplineşte îndatorirea de a asigura eficacitatea juridică a actului întocmit
trebuie să repare prejudiciul direct cauzat prin fapta sa, chiar dacă victima ar fi dispus, în cadrul
procesului declanşat tocmai de ineficienţa actului, de un mijloc de apărare care ar fi permis
limitarea efectelor prejudiciabile ale acestuia.
Astfel, prin hotărârea pronunţată la 22 septembrie 2016 58, prima cameră civilă a Casaţiei
franceze a amintit că „răspunderea profesioniştilor dreptului nu are cu caracter subsidiar”; în
mod evident, o atare formulare nu este inovatoare, în condiţiile în care diverse considerente cu
privire la caracterul şi natura răspunderii profesioniştilor din domeniul juridic fuseseră deja
consacrate în jurisprudenţa aceleiaşi instanţe. Însă din această regulă de principiu, ridicată în
contextul invocării din oficiu a unui motiv de casare şi în baza articolului 1382 din Codul civil
francez, instanţa extrage o consecinţă concretă foarte clară: notarul care nu îşi îndeplineşte sau îşi
îndeplineşte necorespunzător îndatorirea de a asigura eficacitatea juridică a actului întocmit, este
ţinut a repara prejudiciul cauzat în mod direct prin culpa sa; şi aceasta, chiar şi în situaţia în care
victima ar fi beneficiat de apărări de natură de limita efectele prejudiciabile ale acestei situaţii, în
contextul unui proces intentat de un terţ.
În speţa de faţă59, dobânditorul a două parcele de teren a devenit pârât în cadrul unei acţiuni
în revendicare, formulată de adevăratul proprietar al uneia dintre acestea. Prin hotărârea pronun-
ţată, rămasă între timp irevocabilă, dobânditorul a pierdut dreptul de proprietate şi a fost evacuat
de pe parcela respectivă, obligat fiind, în acelaşi timp, să demoleze construcţia ridicată. În conse-
cinţă, acesta a invocat, în faţa curţii de apel, răspunderea notarului, pentru a obţine repararea
prejudiciului suferit; însă, arată instanţa, o atare răspundere trebuie limitată, pe motiv că victima
se află în culpă, prin urmare, a contribuit la producerea prejudiciului invocat. Astfel, arată curtea,
dacă nu ar fi formulat, în temeiul articolului 555 alineatul 4 din Codul civil francez, o cerere
reconvenţională în revendicare având ca obiect construcţia edificată pe parcela litigioasă, acesta
s-ar fi putut prevala de calitatea de constructor de bună credinţă, ceea ce i-ar fi permis să solicite
repararea prejudiciului suferit ca urmare a demolării acesteia.
Curtea de casaţie, în calitate de instanţă de recurs, a respins argumentele invocate în apel,
pentru motivele arătate mai sus. Rezultă, în consecinţă, faptul că notarul este ţinut să repare pre-
judiciul cauzat în mod direct din culpa sa, fiind absolut indiferent faptul că persoana prejudiciată
dispune sau nu de un mijloc de apărare în procesul cauzat de actul ineficient.
57
A se vedea în acest sens: Duţu Andrei, Franţa: răspunderea profesională a notarilor publici. În: Pandectele Ro-
mâne, nr. 10/2016, p. 116-119.
58
Ibidem, p. 117.
59
Ibidem, p. 117-118.
33
2.2. Răspunderea disciplinară a notarilor
Răspunderea disciplinară a notarului este firească, din moment ce îndeplineşte un serviciu
de interes public, şi ea este reglementată amănunţit de Legea RM nr. 69/2016.
În dreptul muncii, răspunderea disciplinară se caracterizează prin următoarele trăsături60:
a) are o natură contractuală. Această concluzie se întemeiază pe faptul că, după încheierea
contractului individual de muncă, între părţile contractante (salariat şi angajator) se formează o
relaţie de subordonare ierarhică (o relaţie de autoritate);
b) are un caracter personal, nefiind de conceput o răspundere pentru fapta altuia sau o
transmitere a ei asupra succesorilor;
c) se transpune într-o constrângere de ordin moral, legislaţia muncii interzicând expres
aplicarea sancţiunilor pecuniare pentru abaterile disciplinare comise;
d) exercită nu numai o funcţie de sancţionare, ci şi una de prevenţie şi educativă, întrucât
apără şi restabileşte ordinea interioară din unitate atunci când aceasta a fost încălcată. Mai mult,
existenţa acestei forme a răspunderii juridice îl determină pe salariat de a nu mai comite vreo
abatere disciplinară;
e) se prezintă ca o formă de răspundere independentă de toate celelalte forme ale răspun-
derii juridice. În legătură cu aceasta, atenţionăm asupra faptului că, în funcţie de obiectul social
ocrotit, este posibil cumulul răspunderii disciplinare cu alte forme ale răspunderii juridice (mate-
rială, contravenţională, penală).
Desigur că o astfel de construcţie a răspunderii disciplinare este una total incompatibilă
pentru sfera notarială, întrucât notarul nu deţine calitatea de salariat, ci este titularul unei pro-
fesii autonome (liberale). Aşadar, răspunderea disciplinară constă în aplicarea de sancţiuni nota-
rului care încalcă regulile profesiei de notar, făcându-se vinovat de abaterile disciplinare enume-
rate, în mod expres, de lege. Răspunderea disciplinară presupune şi ea o faptă ilicită (abaterea
disciplinară) şi o formă de vinovăţie în sarcina notarului (aceasta este prezumată de însăşi regula
profesională încălcată şi pe care notarul trebuia să o cunoască)61.
Răspunderea disciplinară a notarului este complet distinctă de cea civilă. Cele două forme
de răspundere au scopuri diferite. Scopul celei civile este acela de a despăgubi persoana (un cli-
ent sau un terţ) faptei ilicite a notarului, în timp ce acţiunea disciplinară urmăreşte sancţionarea
oricărei abateri de la regulile „binelui comun profesional”, săvârşite de un notar în funcţie 62. Pe
de altă parte, răspunderea civilă şi răspunderea disciplinară sunt independente, în sensul că acţiu-
60
A se vedea pentru dezvoltări: Boişteanu Eduard, Romandaş Nicolai, Dreptul muncii. Manual, Chişinău, Tipogra-
fia Centrală, 2015, p. 646.
61
62
Zdrenghea Voicu, Păun Grigore, Boldeanu Cornel, Elemente de drept notarial, Constanţa, Europolis, 1998, p. 46.
34
nea disciplinară şi acţiunea civilă în răspundere se pot formula sau derula simultan, succesiv sau
autonom (în sensul că nu există nici o condiţionare între cele două, una dintre ele putând fi
formulată şi cealaltă nu, de exemplu)63.
Deşi atât răspunderea disciplinară, cât şi cea penală, au un rol sancţionator, ele rămân inde-
pendente, cu o anumită precizare legată de cursul procedural. Sancţiunile în care se concretizează
cele două forme de răspundere sunt de natură diferită (sancţiuni profesionale, în primul caz,
sancţiuni penale, în cel de-al doilea, cu un regim complet diferit de executare)64.
Deşi independente, răspunderea penală are prioritate asupra celei disciplinare. De exemplu,
în cazul cumulului răspunderii disciplinare cu cea penală se aplică regula „penalul ţine în loc dis-
ciplinarul”, conform căreia, dacă a fost declanşată răspunderea penală a notarului, nu este posibil
cumulul simultan de răspunderi, ci doar subsecvent, condiţionat (concluzia ce poate fi dedusă din
prevederile art. 65 alin. (1) din Legea RM nr. 69/2016). Abia după pronunţarea sentinţei de con-
damnare, ca urmare a stabilirii în mod definitiv a vinovăţiei notarului, Colegiul disciplinar şi
ministrul justiţiei vor avea dreptul să aplice, prin cumul, răspunderea disciplinară.
Referindu-ne la aspectele particulare ale răspunderii disciplinare a notarului, evidenţiem,
mai întâi, că legiuitorul moldovean determină abaterile disciplinare ce pot angaja răspunderea
disciplinară a notarului. Astfel, potrivit art. 64 din Legea RM nr. 69/2016, notarul poartă răspun-
dere disciplinară pentru: a) lipsa biroului notarial sau amenajarea/reamenajarea biroului notarial
contrar cerinţelor legale; b) încălcarea normelor de competenţă; c) neacumularea numărului de
ore academice anuale de instruire; d) refuzul nemotivat de a permite accesul persoanelor împu-
ternicite să efectueze un control în biroul notarului şi/sau refuzul nemotivat de a prezenta actele
solicitate; e) nevărsarea contribuţiilor obligatorii la contul Camerei Notariale timp de 3 luni de la
scadenţă; f) lipsa unui contract de asigurare de răspundere profesională sau încheierea contractu-
lui de asigurare de răspundere civilă cu o sumă asigurată inferioară sumei minime stabilite de
Adunarea Generală a Notarilor; g) nerespectarea intenţionată a hotărârilor organelor profesio-
nale; h) refuzul nemotivat de a primi notari stagiari pentru efectuarea stagiului profesional; i)
încălcarea modului de efectuare a stagiului profesional; j) neîndeplinirea obligaţiei privind ţine-
rea registrelor actelor notariale sau ţinerea neconformă şi incompletă a registrelor; k) divulgarea
secretului profesional; l) publicitatea activităţii sale, calităţilor sale profesionale sau a biroului
său notarial; m) absenţa sistematică nejustificată de la birou sau încălcarea sistematică a progra-
mului de lucru anunţat; n) depăşirea termenului de absenţă de la birou prevăzut la art. 40 alin. (5)
63
Ibidem, p. 46-47. Totuşi, se poate observa că rezultatul oricărei proceduri (civile sau disciplinare) poate constitui o
probă concludentă în cealaltă procedură. De exemplu, rezultatul acţiunii disciplinare, hotărârea Colegiului discipli-
nar poate fi o dovadă cu privire la caracterul ilicit al faptei notarului. Şi invers, hotărârea definitivă prin care un
notar este condamnat pentru încălcarea secretului profesional şi obligat la plata despăgubirilor poate fi considerată o
probă absolută în promovarea acţiunii disciplinare.
64
Leş Ioan, op. cit., 2014, p. 68-69.
35
din Legea RM nr. 69/2016 (şi anume: 50 de zile lucrătoare în decursul unui an calendaristic); o)
refuzul neîntemeiat de a îndeplini acte notariale sau acţiuni notariale; p) încălcarea gravă sau
sistematică a altor obligaţii profesionale stabilite prin lege; q) încălcarea prevederilor Codului
deontologic al notarilor; r) încălcarea prevederilor Codului de etică al notarilor, pasibilă de răs-
punderea disciplinară, în baza hotărârii Comisiei de etică.
Sancţiunea disciplinară, în cazul notarilor, poate fi aplicată în cel mult 3 ani de la consta-
tarea încălcării, dar nu mai târziu de 5 ani de la comiterea abaterii disciplinare. În acest termen
nu se include perioada absenţei notarului de la birou, a suspendării sau încetarea activităţii nota-
rului. Termenul de prescripţie se întrerupe odată cu intentarea procedurii disciplinare, precum şi
în cazul iniţierii unei cauze penale, civile sau contravenţionale.
În cazul în care dintr-o hotărâre definitivă a unei instanţe judecătoreşti naţionale sau inter-
naţionale rezultă că notarul a săvârşit o abatere disciplinară, sancţiunea disciplinară poate fi apli-
cată în termen de un an de la data la care a devenit irevocabilă hotărârea instanţei judecătoreşti,
dar nu mai târziu de 2 ani de la data comiterii abaterii disciplinare.
Potrivit art. 66 alin. (1) din Legea RM nr. 69/2016, în cazul în care se constată că notarul a
comis una dintre abaterile disciplinare, menţionate în art. 64 din Legea RM nr. 69/2016, acestuia
i se aplică următoarele sancţiuni disciplinare: a) avertisment scris; b) mustrare; c) amendă de la
30 la 300 de unităţi convenţionale. Plata amenzii se face în termen de 30 de zile de la data emi-
terii deciziei privind aplicarea sancţiunii şi constituie venit la bugetul Camerei Notariale; d) sus-
pendarea activităţii pe o perioadă de până la 4 luni; e) retragerea licenţei. Mai mult, legiuitorul
vine cu anumite aprecieri privind obligativitatea aplicării sancţiunii de retragere a licenţei pentru
comiterea unor anumite abateri (art. 66 alin. (6) din Legea RM nr. 69/2016), şi anume: desfă-
şurarea unei activităţi incompatibile cu activitatea notarului pe o perioadă ce depăşeşte 3 luni;
îndeplinirea de către notar a actelor notariale pe perioada suspendării activităţii sale; încălcarea
nemotivată a termenelor de transmitere a ştampilei şi a arhivei activităţii notariale; nesolicitarea
de reluare a activităţii în termenul stabilit de lege.
Informaţia privind aplicarea de sancţiuni disciplinare notarului se publică pe paginile web
oficiale ale Ministerului Justiţiei şi Camerei Notariale în termen de 3 zile de la sancţionare.
Dacă în decursul a doi ani de la data aplicării sancţiunii disciplinare sub formă de avertis-
ment, mustrare sau amendă, notarul sancţionat nu comite o nouă abatere, se consideră că acesta
nu a fost sancţionat disciplinar.
Importante atribuţii în domeniul tragerii la răspundere disciplinară a notarilor îi revin Cole-
giului disciplinar, care, în virtutea art. 67 alin. (1) din Legea RM nr. 69/2016, are drept scop exa-
minarea cazurilor privind tragerea la răspundere disciplinară a notarilor.
36
Colegiul disciplinar este format prin ordinul ministrului justiţiei din 7 membri: 3 membri
desemnaţi de Camera Notarială, 3 membri desemnaţi de Ministerul Justiţiei şi un reprezentant al
societăţii civile, selectat prin concurs de către Ministerul Justiţiei după consultarea Camerei
Notariale.
Prin ordinul ministrului justiţiei sunt numiţi membrii Colegiului disciplinar. Totodată, până
la aprobarea candidaturilor membrilor Colegiului disciplinar, ministrul justiţiei are dreptul să
trimită spre reexaminare candidaturile înaintate de către Consiliul Camerei Notariale, împreună
cu o recomandare motivată, în termen de 15 zile de la data la care acestea i-au fost propuse.
În ce priveşte modul de declanşare şi desfăşurare a procedurii disciplinare în faţa Cole-
giului disciplinar, subliniem că şedinţele acestuia sunt publice. Colegiul poate dispune ca şedinţa
să fie parţial ori total închisă în scopul protejării vieţii intime sau a secretului profesional. Însă
pronunţarea hotărârii Colegiului disciplinar este publică.
Potrivit art. 69 alin. (2) din Legea RM nr. 69/2016, la examinarea cauzei disciplinare, cita-
rea notarului este obligatorie, acesta având dreptul să ia cunoştinţă de materialele dosarului şi să-
şi formuleze apărarea.
În timpul examinării abaterii disciplinare, prezenţa notarului tras la răspundere disciplinară
este obligatorie. Dacă notarul lipseşte în mod nejustificat, Colegiul disciplinar poate decide exa-
minarea abaterii disciplinare în lipsa lui.
În urma examinării solicitării de intentare a procedurii disciplinare, Colegiul disciplinar
pronunţă o hotărâre prin care constată sau nu abaterea disciplinară. În cazul constatării abaterii
disciplinare, Colegiul disciplinar stabileşte o sancţiune disciplinară.
Sancţiunea disciplinară se aplică prin ordinul ministrului justiţiei, care poate fi contestat în
instanţa de judecată. Ordinul ministrului justiţiei privind aplicarea sancţiunii disciplinare de sus-
pendare a activităţii sau de retragere a licenţei se publică în „Monitorul Oficial al Republicii
Moldova”.
În legislaţia română, răspunderea disciplinară a notarilor este reglementată amănunţit de
Legea română nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale şi Regulamentul de aplicare
a acesteia. Astfel, art. 39 din legea amintită stipulează că răspunderea disciplinară este antrenată
atunci când notarul se face vinovat de întârziere sau neglijenţă în efectuarea lucrărilor; când lip-
seşte nejustificat de la birou; când nu respectă secretul profesional şi când are un comportament
care aduce atingere onoarei sau probităţii profesionale.
În legătură cu prima situaţie care atrage răspunderea disciplinară, este de menţionat că art.
37 alin. (1) din Legea română nr. 36/1995 prevede că notarul public „nu poate absenta mai mult
de 5 zile consecutiv, fără a asigura funcţionalitatea biroului său”. Celelalte situaţii prevăzute de
37
art. 39 din legea amintită acoperă o plajă largă de împrejurări cu rezonanţă atât de ilegalitate, cât
şi de imoralitate65.
Sancţiunile disciplinare prevăzute de art. 41 din Legea română nr. 36/1995 sunt: a) obser-
vaţia scrisă; b) amenda; c) suspendarea din funcţie pe o durată de maximum 6 luni şi d) exclu-
derea din profesie. Cea mai gravă dintre aceste sancţiuni este excluderea din profesie, cu atât mai
mult cu cât nu există o procedură de reabilitare a celui exclus, sancţiunea fiind considerată
definitivă, iar postul devenind vacant.
Soluţionarea abaterilor disciplinare revine Consiliului de disciplină al Uniunii Naţionale a
Notarilor Publici din România, alcătuit din 15 membri, câte unul din fiecare cameră, desemnaţi
de adunările generale ale acestora, pe o durată de 4 ani. El judecă în complet format din trei
membri, preşedintele completului fiind desemnat de către preşedintele Consiliului de disciplină.
Este de subliniat aspectul că acest Consiliu de disciplină îşi desfăşoară activitatea în mod
independent şi nu se subordonează Consiliului Uniunii.
Titularul acţiunii disciplinare, adică acela care o exercită, este Colegiul director al Camerei
Notarilor Publici, care poate fi sesizat de către Ministerul Justiţiei sau de către organele de cont-
rol ale Consiliului Uniunii sau se poate autosesiza. Conform prevederilor art. 31 din regulament,
acţiunea disciplinară poate fi exercitată în termen de 60 de zile de la data când Colegiul a luat
cunoştinţă de producerea abaterii. În cazul în care abaterea poate atrage suspendarea din funcţie
sau excluderea din profesie este obligatorie efectuarea unei cercetări prealabile (art. 40 alin. (2)
din Legea română nr. 36/1995). În aceste cazuri, este obligatorie şi audierea notarului, care este
îndreptăţit să ia cunoştinţă de conţinutul dosarului şi să îşi formuleze apărarea (art. 40 alin. (3)
din Legea română nr. 36/1995).
Considerăm judicioase observaţiile doctrinei române referitoare la modul reglementării
cercetării prealabile. Mai întâi, se remarcă faptul că această cercetare prealabilă este efectuată de
către Colegiul director, care este chiar titularul acţiunii disciplinare, şi nu, cum ar fi firesc, de
către instanţa disciplinară66.
În al doilea rând, din moment ce această cercetare prealabilă este obligatorie numai atunci
când abaterea notarului va atrage suspendarea lui din funcţie sau excluderea lui din profesie, de
unde va şti Colegiul director ce anume sancţiune va primi notarul de la instanţa disciplinară, pen-
tru a proceda la investigaţie? Aşa cum concluzionează doctrinarii români, „instituirea cercetării
prealabile doar în cazul sancţiunii grave se datorează unui simple inconsecvenţe legislative” şi că
„atât ancheta administrativă, cât şi ascultarea persoanei cercetate sunt elemente procedurale
indispensabile jurisdicţiei disciplinare”67.
65
66
Leş Ioan, op. cit., 2014, p. 65.
67
Popa Ioan, Moise Alin-Adrian, op. cit., 2013, p. 135; Leş Ioan, op. cit., 2014, p. 65.
38
Modul derulării judecăţii în faţa instanţei disciplinare este reglementat de art. 68 şi art. 69
din Statut, cu respectarea regulilor cunoscute în procedura civilă. În final, Consiliul de disciplină
fie dispune aplicarea uneia dintre sancţiuni notarului găsit vinovat, fie respinge acţiunea discipli-
nară, dacă notarul este găsit nevinovat. De asemenea, respinge acţiunea disciplinară şi atunci
când sesizarea s-a făcut după împlinirea termenului prevăzut în acest scop (art. 70 din Statut).
Împotriva hotărârii pronunţate de Consiliul disciplinar părţile pot face contestaţie la Con-
siliul Uniunii, în termen de 10 zile, care va soluţiona contestaţia printr-o decizie, adoptată cu
majoritate de voturi. Conform art. 40 alin. (6) din Legea română nr. 36/1995, partea nemulţumită
poate ataca hotărârea Consiliului Uniunii în faţa instanţei judecătoreşti civile competente sau de
contencios administrativ.
2.3. Răspunderea civilă a notarilor

Răspunderea civilă a notarilor este angajată în practică în cazuri rare68. Aceasta, datorită
faptului că majoritatea actelor notariale se îndeplinesc în prezenţa părţilor şi în conformitate cu
voinţa acestora, astfel că răspunderea civilă a notarului poate fi angajată doar dacă acesta îşi
încalcă obligaţiile profesionale.
Pentru angajarea răspunderii civile a notarului se cer împlinite două condiţii: prima, să
existe o încălcare a obligaţiilor profesionale din partea acestuia, şi a doua, ca prin această încăl-
care să cauzeze un prejudiciu părţii.
Potrivit art. 54 alin. (1) din Legea RM nr. 69/2016, persoana lezată într-un drept al său prin
îndeplinirea unui act notarial sau a unei acţiuni notariale ori prin refuzul neîntemeiat de a îndep-
lini actul sau acţiunea notarială, ori prin divulgarea secretului profesional poate cere repararea
prejudiciului cauzat astfel.
Legiuitorul moldovean declară, în mod expres, că statul nu răspunde pentru prejudiciul
cauzat de notar sau de notarul stagiar. În acelaşi timp, legiuitorul remarcă că, dacă de prejudiciul
cauzat este răspunzător şi solicitantul actului notarial sau o persoană terţă, aceştia poartă răspun-
dere proporţional cu gradul vinovăţiei lor (art. 54 alin. (2)-(3) din Legea RM nr. 69/2016).
În art. 55 din Legea RM nr. 69/2016 este conturată ordinea de reparare a prejudiciului.
Astfel, acesta se repară succesiv, în următoarea ordine: a) din asigurarea obligatorie de răspun-
dere profesională a notarului; b) din Fondul de credibilitate; c) din mijloacele băneşti ale notaru-
lui care a cauzat prejudiciul.
Sursa de despăgubire posterioară devine obligatorie dacă prejudiciul nu a fost acoperit de
mijloacele financiare din sursele precedente.
68
Leş Ioan, Manual de drept notarial, Bucureşti, All Beck, 2001, p. 45.
39
În cazul în care notarul şi-a desfăşurat activitatea în lipsa unui contract de asigurare obliga-
torie de răspundere profesională sau în cazul în care prejudiciul a fost cauzat intenţionat de către
notar, acesta răspunde personal pentru prejudiciul cauzat. Dacă prejudiciul este mai mare decât
valoarea patrimoniului personal al notarului, acesta se recuperează suplimentar din Fondul de
credibilitate (art. 55 alin. (3) din Legea RM nr. 69/2016).
O problemă care încă nu a-găsit un răspuns unitar din partea practicii judiciare şi a litera-
turii de specialitate este aceea de a şti dacă răspunderea notarului se angajează după principiile
răspunderii delictuale sau după cele ale răspunderii contractuale.
În susţinerea naturii delictuale a răspunderii civile a notarului, se invocă faptul că notarul
îndeplineşte un serviciu de interes public, actele îndeplinite de el fiind acte de autoritate şi, ca
urmare, „activitatea notarială se înglobează în conceptul de funcţie publică, în accepţiunea
tradiţională a acestui termen”69.
Într-o altă opinie70, se susţine că între notarul public şi client se stabilesc relaţii de natură
contractuală, care se evidenţiază prin faptul că notarul public primeşte un onorariu pentru servi-
ciile prestate, că activitatea notarială se realizează numai la cererea părţii interesate şi că notarul
este supus unor obligaţii fiscale proprii profesiilor liberale.
Toate aceste argumente expuse întru susţinerea caracterului contractual al răspunderii nota-
rului sunt exacte şi ele aparţin condiţiilor liberale în care se exercită activitatea notarială.
Sunt şi autorii români care, inspirându-se din doctrina franceză, pledează pentru teza dua-
listă, considerându-se că aceasta corespunde mai exact realităţilor practice din România 71. Potri-
vit acestei teze, răspunderea notarului se cuvine a fi privită în mod nuanţat. Astfel, notarul poate
răspunde:
a) delictual, atunci când el intervine în calitate de persoană învestită cu autoritate publică
(ofiţer public), în acest caz fiind excluse orice relaţii contractuale între notar şi client;
b) contractual, atunci când notarul acţionează în executarea unui contract încheiat cu clien-
tul. În toate cazurile, contractul trebuie să fie reglementat în mod expres de lege (bunăoară, art.
79 alin. (2) din Legea română nr. 36/1995). O altă optică ar putea transforma notarul într-un
agent economic, ceea nu poate fi primit, raportat la principiile Legii române nr. 36/1995.
În ce ne priveşte, apreciem că derizorie este natura juridică a actelor îndeplinite de notarul
public, care pentru încălcarea obligaţiilor sale profesionale (care cauzează prejudicii părţii),
răspunde conform regulilor răspunderii delictuale.
69
Mircea Mihail, op. cit., p. 57.
70
Leş Ioan, op. cit., 2001, p. 38; Poenaru Emil, Murzea Cristinel, op. cit., p. 319.
71
Popa Ioan, Moise Alin-Adrian, op. cit., 2013, p. 130; Legea notarilor publici: comentariu pe articole, op. cit., p.
224-226.
40
Este de notat că, pentru asigurarea notarilor de răspunderea lor profesională, s-a constituit
Fondul de credibilitate, care funcţionează în cadrul Camerei Notariale. Art. 58 alin. (1) din Legea
RM nr. 69/2016 dispune, în acest sens, că în scopul reparării unor eventuale prejudicii cauzate de
notari se instituie Fondul de credibilitate, care îşi desfăşoară activitatea în baza Legii RM nr.
69/2016 şi a unui regulament aprobat de Adunarea Generală a Notarilor.
Aşadar, Fondul de credibilitate este creat pentru plata despăgubirilor în modul şi în cazurile
prevăzute de legislaţie, iar fondatorul Fondului de credibilitate este Camera Notarială.
Potrivit art. 58 alin. (4) din Legea RM nr. 69/2016, mărimea minimă şi cea maximă a Fon-
dului de credibilitate se stabilesc de către Adunarea Generală a Notarilor. Totodată, mijloacele
financiare ale Fondului de credibilitate se formează din cotizaţiile notarilor, a căror mărime este
stabilită de Adunarea Generală a Notarilor. Mijloacele Fondului de credibilitate se utilizează
exclusiv în scopul recuperării prejudiciilor cauzate de notari.
În cazul în care Fondul de credibilitate a atins mărimea maximă, obligaţia notarilor de a
plăti cotizaţii se suspendă începând cu data de 1 ianuarie a anului următor, în temeiul unei hotă-
râri a Camerei Notariale.
Dacă Fondul de credibilitate s-a diminuat sub nivelul minim stabilit de Cameră, printr-o
hotărâre a Camerei Notariale, plata cotizaţiilor se reia începând cu luna următoare celei de cons-
tatare.
În conformitate cu art. 59 alin. (1) din Legea RM nr. 69/2016, Fondul de credibilitate se
administrează de către Consiliul de administrare a Fondului de credibilitate. Sub aspect regula-
toriu, procedura de formare şi regulamentul de activitate ale Consiliului de administrare a Fondu-
lui de credibilitate se aprobă de către Adunarea Generală a Notarilor.
Consiliul de administrare a Fondului de credibilitate prezintă anual un raport privind admi-
nistrarea Fondului spre a fi aprobat de Adunarea Generală a Notarilor.
Potrivit art. 60 din Legea RM nr. 69/2016, controlul asupra utilizării eficiente şi conform
destinaţiei a mijloacelor Fondului de credibilitate se efectuează de către Consiliul Camerei Nota-
riale.
2.4. Răspunderea penală a notarilor

Răspunderea penală a notarului este atrasă în cazul săvârşirii de către acesta a unor infrac-
ţiuni. Într-adevăr, notarul nu poate rămâne în afara acestui tip de răspundere. Faptele pentru care
notarul poate răspunde penal şi procedura de tragere la răspundere penală a notarului trebuie să
se găsească dincolo de orice formă de discriminare (inclusiv pozitivă), notarii fiind, în ultimă
instanţă, cetăţeni egali în drepturi şi obligaţii cu oricare alţii. Trebuie, totuşi, să menţionăm faptul
41
că munca notarului este extrem de specializată, precum şi că actul notarial, ca act de autoritate
publică, trebuie protejat împotriva oricăror abuzuri sau influenţe din afară.
Aşadar, în ipoteza în care notarul aduce atingere, în cadrul şi în legătură cu activitatea sa
profesională, unor valori sociale ocrotite de legea penală, pot fi declanşate mecanismele răspun-
derii penale. În activitatea sa, notarul poate fi subiect al unor infracţiuni precum falsul în acte
publice (art. 332 din Codul penal al RM72), escrocheria (art. 190 din Codul penal al RM), ş.a.
Din analiza doctrinei franceze în materie, extrem de vastă şi completă, doctrinarii români73
s-au focusat, în mod deosebit, asupra infracţiunii de concussio (delit de concussion), reglemen-
tată de art. 432-10 din Codul penal francez.
Concusiunea este fapta unei persoane depozitar al autorităţii publice sau însărcinată cu
prestarea unui serviciu public, de a primi, pretinde sau ordona de a se plăti cu titlu de drepturi,
contribuţii, impozite sau taxe publice, o sumă nedatorată sau care excede ceea ce este datorat.
Acelaşi delict constituie şi fapta de a acorda, sub orice formă şi indiferent de motiv, o exonerare
sau reducere a contribuţiilor, impozitelor, taxelor publice, în dispreţul textelor legale sau regula-
mentare74.
Infracţiunea de concusiune nu are corespondent în dreptul penal moldovenesc şi cel româ-
nesc, deşi sunt numeroase situaţiile în care persoane aflate în exerciţiul autorităţii publice percep
impozite, taxe, contribuţii nedatorate sau, la fel de grav, aceleaşi persoane exonerează sau reduc
asemenea contribuţii. Rămâne de văzut dacă politica legislativă a celor două state va fi interesată
să introducă mai multă ordine în activitatea de percepere şi încasare a impozitelor şi taxelor sau
nu.
Dacă sentinţa de condamnare rămâne definitivă şi irevocabilă şi se referă la infracţiuni care
aduc atingere prestigiului profesiei, cu acea dată ministrul justiţiei va dispune, în temeiul art. 42
alin. (1) lit. f) din Legea RM nr. 69/2016 (necorespunderea notarului condiţiei prevăzute la art. 8
alin. (3) lit. i) din legea amintită), excluderea din profesie a notarului condamnat.
În cele din urmă, dorim să subliniem că ceea ce-l face pe un notar inapt pentru profesia de
notar este infracţiunea de fals, în toate formele ei. În momentul în care un notar a comis un fals,
în acel moment el şi-a trădat profesia, întrucât falsul este incompatibil cu raţiunea de a fi a pro-
fesiei de notar75.
72
73
74
Idem.
75
42
CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI
Activitatea notarială, concretizată, în principal, în întocmirea actelor autentice, se desfă-

şoară în domenii precum dreptul contractelor, dreptul succesoral, drepturile reale şi publicitatea
imobiliară, dreptul comercial etc.
43
Trebuie să reamintim, de asemenea, faptul că actul notarial se constituie într-un suport
esenţial în activitatea de probaţiune jurisdicţională, înscrisurile întocmite de notar fiind probe cu
gradul cel mai ridicat de veracitate.
Aceste sumare consideraţii justifică în mod deplin calificarea de serviciu public sau de
interes public atribuită activităţii notariale.
În cuprinsul prezentei lucrări, după elucidarea reglementărilor naţionale relative la statutul
juridic al notarului, am formulat următoarele observaţii critice:
a) în ce priveşte condiţiile consfinţite de legiuitor pentru a putea deveni notar, am observat
că exigenţa reputaţiei ireproşabile este cea care poate genera cele mai multe discuţii. În primul
rând, legislaţia notarială nu consacră definiţia legală a noţiunii de „reputaţie ireproşabilă” (legiu-
itorul punând, aşadar, în circulaţie o noţiune estimativă). În consecinţă, aplicarea acestei norme
juridice în practică devine imposibilă, dat fiind faptul că aceasta nu corespunde principiilor de
accesibilitate şi de predictabilitate a normelor juridice, statuate în art. 3 alin. (1) din Legea RM
nr. 100/2017 „Cu privire la actele normative”. În cele din urmă, remarcăm faptul că majoritatea
ordinelor ministrului justiţiei prin care a fost retrasă licenţă pentru activitatea notarială pe acest
temei, au fost anulate de către instanţele de judecată;
b) legislaţia în vigoare instituie necondiţionat calea stagiaturii (spre deosebire de alte pro-
fesii liberale, cum ar fi cea de avocat) pentru obţinerea licenţei de notar. În doctrina civilă s-a
încercat să se califice juridic munca nesalariată a stagiarilor profesiilor liberale (inclusiv a notari-
lor stagiari) după regulile actelor juridice dezinteresate. În context, sunt dezinteresate operaţiu-
nile juridice prin care o parte furnizează celeilalte părţi un serviciu gratuit, fără contraprestaţie.
În opinia noastră, orice analiză concretă trebuie să se ţină cont de reglementarea în materie şi
abia apoi să se analizeze dacă am fi în prezenţa unor contracte dezinteresate. Prin urmare, statu-
tul juridic al notarilor stagiari credem că exclude orice analogie cu actele dezinteresate;
c) în fapt, în multe ţări există preocupări pentru includerea drepturilor şi obligaţiilor nota-
rilor publici într-un cod deontologic. Spre regret, dar în ţara noastră nu a fost adoptat, până în
prezent, Codul deontologic al notarilor. În opinia noastră, normele ce vor fi inserate în viitorul
Cod deontologic al notarilor nu trebuie considerate ca simple formule fără fond sau axiome doc-
trinare, ci trebuie aplicate cu rigoare şi fermitate de notari, întrucât numai astfel pot fi salvgardate
drepturile şi interesele pe care ei trebuie să le apere şi menţinut spiritul de confraternitate atât de
necesar unei profesii de o incontestabilă utilitate socială.
După cum am menţionat, răspunderea notarilor poate îmbrăca forme variate. Putem distin-
ge totuşi între răspunderea civilă, răspunderea disciplinară şi răspunderea penală.
Răspunderea civilă a notarilor este angajată în practică în cazuri rare. Aceasta, datorită fap-
tului că majoritatea actelor notariale se îndeplinesc în prezenţa părţilor şi în conformitate cu
44
voinţa acestora, astfel că răspunderea civilă a notarului poate fi angajată doar dacă acesta îşi
încalcă obligaţiile profesionale.
Pentru angajarea răspunderii civile a notarului se cer împlinite două condiţii: prima, să
existe o încălcare a obligaţiilor profesionale din partea acestuia, şi a doua, ca prin această încăl-
care să cauzeze un prejudiciu părţii.
Potrivit art. 54 alin. (1) din Legea RM nr. 69/2016, persoana lezată într-un drept al său prin
îndeplinirea unui act notarial sau a unei acţiuni notariale ori prin refuzul neîntemeiat de a îndep-
lini actul sau acţiunea notarială, ori prin divulgarea secretului profesional poate cere repararea
prejudiciului cauzat astfel.
Legiuitorul moldovean declară, în mod expres, că statul nu răspunde pentru prejudiciul
cauzat de notar sau de notarul stagiar. În acelaşi timp, legiuitorul remarcă că, dacă de prejudiciul
cauzat este răspunzător şi solicitantul actului notarial sau o persoană terţă, aceştia poartă răspun-
dere proporţional cu gradul vinovăţiei lor (art. 54 alin. (2)-(3) din Legea RM nr. 69/2016).
O problemă care încă nu a-găsit un răspuns unitar din partea practicii judiciare şi a litera-
turii de specialitate este aceea de a şti dacă răspunderea notarului se angajează după principiile
răspunderii delictuale sau după cele ale răspunderii contractuale. În ce ne priveşte, apreciem că
derizorie este natura juridică a actelor îndeplinite de notarul public, care pentru încălcarea obli-
gaţiilor sale profesionale (care cauzează prejudicii părţii), răspunde conform regulilor răspunderii
delictuale.
Este de notat că, pentru asigurarea notarilor de răspunderea lor profesională, s-a constituit
Fondul de credibilitate, care funcţionează în cadrul Camerei Notariale. Art. 58 alin. (1) din Legea
RM nr. 69/2016 dispune, în acest sens, că în scopul reparării unor eventuale prejudicii cauzate de
notari se instituie Fondul de credibilitate, care îşi desfăşoară activitatea în baza Legii RM nr.
69/2016 şi a unui regulament aprobat de Adunarea Generală a Notarilor.
Răspunderea disciplinară constă în aplicarea de sancţiuni notarului care încalcă regulile
profesiei de notar, făcându-se vinovat de abaterile disciplinare enumerate, în mod expres, de
lege. Răspunderea disciplinară presupune şi ea o faptă ilicită (abaterea disciplinară) şi o formă de
vinovăţie în sarcina notarului (aceasta este prezumată de însăşi regula profesională încălcată şi pe
care notarul trebuia să o cunoască).
Răspunderea disciplinară a notarului este complet distinctă de cea civilă. Cele două forme
de răspundere au scopuri diferite. Scopul celei civile este acela de a despăgubi persoana (un
client sau un terţ) faptei ilicite a notarului, în timp ce acţiunea disciplinară urmăreşte sancţiona-
rea oricărei abateri de la regulile „binelui comun profesional”, săvârşite de un notar în funcţie. Pe
de altă parte, răspunderea civilă şi răspunderea disciplinară sunt independente, în sensul că acţiu-
nea disciplinară şi acţiunea civilă în răspundere se pot formula sau derula simultan, succesiv sau
45
autonom (în sensul că nu există nici o condiţionare între cele două, una dintre ele putând fi for-
mulată şi cealaltă nu, de exemplu).
Chiar dacă răspunderea disciplinară, cât şi cea penală, au un rol sancţionator, ele rămân
independente, cu o anumită precizare legată de cursul procedural. Sancţiunile în care se concre-
tizează cele două forme de răspundere sunt de natură diferită (sancţiuni profesionale, în primul
caz, sancţiuni penale, în cel de-al doilea, cu un regim complet diferit de executare).
Deşi independente, răspunderea penală are prioritate asupra celei disciplinare. De exemplu,
în cazul cumulului răspunderii disciplinare cu cea penală se aplică regula „penalul ţine în loc dis-
ciplinarul”, conform căreia, dacă a fost declanşată răspunderea penală a notarului, nu este posibil
cumulul simultan de răspunderi, ci doar subsecvent, condiţionat (concluzia ce poate fi dedusă din
prevederile art. 65 alin. (1) din Legea RM nr. 69/2016). Abia după pronunţarea sentinţei de con-
damnare, ca urmare a stabilirii în mod definitiv a vinovăţiei notarului, Colegiul disciplinar şi
ministrul justiţiei vor avea dreptul să aplice, prin cumul, răspunderea disciplinară.
Răspunderea penală a notarului este declanşată în cazul săvârşirii de către acesta a unor
infracţiuni. Aşadar, în ipoteza în care notarul aduce atingere, în cadrul şi în legătură cu activi-
tatea sa profesională, unor valori sociale ocrotite de legea penală, pot fi declanşate mecanismele
răspunderii penale. În activitatea sa, notarul poate fi subiect al unor infracţiuni precum falsul în
acte publice (art. 332 din Codul penal al RM), escrocheria (art. 190 din Codul penal al RM), ş.a.
Dacă sentinţa de condamnare rămâne definitivă şi irevocabilă şi se referă la infracţiuni care
aduc atingere prestigiului profesiei, cu acea dată ministrul justiţiei va dispune, în temeiul art. 42
alin. (1) lit. f) din Legea RM nr. 69/2016 (necorespunderea notarului condiţiei prevăzute la art. 8
alin. (3) lit. i) din legea amintită), excluderea din profesie a notarului condamnat.
BIBLIOGRAFIE
I. Acte normative şi practica judiciară

1. Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (versiune consolidată). În: Jurnalul Ofi-
cial al Uniunii Europene, 26.10.2012, nr. C326.
46
2. Hotărârea Curţii Constituţionale a RM nr. 30/2010 „Pentru controlul constituţionalităţii
art. 16 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 1453-XV din 8 noiembrie 2002 «Cu privire la notariat» cu
modificările şi completările ulterioare”. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 07.01.
2011, nr. 1-4, art. 2.
3. Codul civil al Republicii Moldova. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 22.06.
2002, nr. 82-86, art. 661.
4. Codul de procedură civilă al Republicii Moldova. Republicat în: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 21.06.2013, nr. 130-134, art. 415.
5. Codul penal al Republicii Moldova. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
14.04.2009, nr. 72-74, art. 195.
6. Legea RM nr. 69/2016 „Cu privire la organizarea activităţii notarilor”. În: Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, 26.08.2016, nr. 277-287, art. 588.
7. Legea RM nr. 1453/2002 „Cu privire la notariat” (abrogată). În: Monitorul Oficial al
8. Legea RM nr. 100/2017 „Cu privire la actele normative”. În: Monitorul Oficial al
9. Legea RM nr. 160/2011 „Privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întrep-
rinzător”. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 14.10.2011, nr. 170-175, art. 494.
10. Legea României nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale. Republicată în:
Monitorul Oficial al României, 04.02.2013, nr. 72.
11. Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauza nr. C-47/08, Comisia Euro-
peană c. Regatului Belgiei. În: [on-line]: http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?
uri=CELEX:62008CJ0047&from=RO (accesat pe 30.11.2018).
II. Literatura de specialitate

12. Antoniu George, Notarul public şi legea penală. În Dreptul nr. 3/1999, p. 118-124.
13. Balogh Marton, Aspecte ale deontologiei profesionale. În: Buletinul Notarilor Publici,
nr. 5/2000, p. 4-16.
14. Boişteanu Eduard, Romandaş Nicolai, Dreptul muncii. Manual, Chişinău, Tipografia
Centrală, 2015.
15. Căpăţână Octavin, Titlul gratuit în actele juridice, Bucureşti, Rosetti, 2003.
16. Constantinescu Elena, Chibac Gheorghe, Bondarciuc Olga, Notariat, Chişinău, Pontos,
2001.
17. Diaconescu Horia, Puncte de vedere cu privire la subiectul activ al infracţiunii de luare
de mită. În: Dreptul, nr. 10/1998, p. 74-81.
47
18. Duţu Andrei, Franţa: răspunderea profesională a notarilor publici. În: Pandectele Ro-
mâne, nr. 10/2016, p. 116-119.
19. Legea notarilor publici: comentariu pe articole. Coord.: Popa Ionuţ-Florin, Moise Alin-
Adrian, Bucureşti, Solomon, 2016.
20. Leş Ioan, Manual de drept notarial, Bucureşti, All Beck, 2001.
21. Leş Ioan, Manual de drept notarial, Ed. a 2-a, Bucureşti, C.H. Beck, 2008.
22. Leş Ioan, Elemente de drept notarial, Ed. a 3-a, Bucureşti, C.H. Beck, 2014.
23. Leş Ioan, Convergenţe şi ambiguităţi privitoare la statutul unor profesiuni juridice libe-
rale. În Revista română de drept privat, nr. 3/2008, p. 46-60.
24. Leş Ioan, Concordanţe şi necorelări privitoare la statutul unor profesii juridice liberale.
În: Studii de drept judiciar privat, Bucureşti, Universul Juridic, 2012, p. 204-218.
25. Mircea Mihail, Unele consideraţii în legătură cu natura juridică a activităţii notariale.
În: Dreptul, nr. 3/1997, p. 54-67.
26. Mocanu Elena, Comentarii la Legea cu privire la notariat, Chişinău, 1999.
27. Muşat Mircea, Diaconescu Dumitru, Răspunderea juridică a notarului public. În: Bule-
tinul Notarilor Publici, nr. 2/1998, p. 5-20.
28. Niculeasa Mădălin, Profesiile liberale: reglementare, doctrină, jurisprudenţă, Bucureşti,
Universul Juridic, 2006.
29. Palanciuc Victor, Activitatea notarială. Note de curs, Bălţi, Tipografia din Bălţi, 2002.
30. Poenaru Emil, Murzea Cristinel, Profesiile juridice liberale, Bucureşti, Hamangiu,
2009.
31. Popa Ioan, Moise Alin-Adrian, Drept notarial. Organizarea activităţii, statutul notarului,
proceduri notariale, Bucureşti, Universul Juridic, 2013.
32. Reghini Ionel, Diaconescu Şerban, Vasilescu Paul, Introducere în dreptul civil, Bucu-
reşti, Hamangiu, 2013.
33. Spinei Sebastian, Organizarea profesiilor juridice liberale, Bucureşti, Universul Juridic,
2010.
34. Studiul privind funcţionarea profesiei de notar în Republica Moldova. În: [on-line]:
http://www.justice.gov.md/public/files/file/Directia%20notariat%20si
%20avocatura/studiu_functionarea_profesiei_de_notar-04-07-2013.pdf (accesat pe 01.12.2018).
35. Toader Ionuţ-Alexandru, Răspunderea juridică a notarului public în context naţional şi
european. Teza de doctorat, Bucureşti, 2016.
36. Zdrenghea Voicu, Păun Grigore, Boldeanu Cornel, Elemente de drept notarial, Cons-
tanţa, Europolis, 1998.
48
49
Declaraţia privind asumarea răspunderii
Subsemnatul/Subsemnata declar pe răspundere personală că materialele prezentate în teza

de licenţă sunt rezultatul propriilor realizări şi cercetări ştiinţifice, în caz contrar urmează să
suport consecinţele în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Numele de familie, prenumele______________________________________________

Semnătura______________________________________________________________
Data___________________________________________________________________
50

Teza

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Teza

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ŞI

CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

STATUTUL JURIDIC AL NOTARULUI

Actualitatea şi importanţa problemei abordate. Activitatea notarilor se materializează în

1.1. Condiţiile pentru a putea deveni notar

1.2. Procedura de admitere în profesia de notar

1.3. Drepturile şi obligaţiile notarilor

1.4. Incompatibilităţi şi restricţii în activitatea de notar. Suspendarea şi încetarea

2.1. Consideraţii generale cu privire la răspunderea juridică a notarilor

2.3. Răspunderea civilă a notarilor

2.4. Răspunderea penală a notarilor

Activitatea notarială, concretizată, în principal, în întocmirea actelor autentice, se desfă-

I. Acte normative şi practica judiciară

II. Literatura de specialitate

Subsemnatul/Subsemnata declar pe răspundere personală că materialele prezentate în teza

Numele de familie, prenumele______________________________________________

S-ar putea să vă placă și