DPPP AnexeTesteGrila MUdroiu CHBeck

Mihail Udroiu
Teste grilă
Drept penal • Procedură penală
Anexe
Editura C.H. Beck

Bucureşti 2020
Cuprins
Subiecte admitere INM şi/sau magistratură ................................................................................................................... 7

- 2014 - ........................................................................................................................................................................... 7
Drept penal ................................................................................................................................................................ 7
Drept procesual penal .............................................................................................................................................. 10
- 2015 - ......................................................................................................................................................................... 13
Drept penal .............................................................................................................................................................. 13
- 2016 - ......................................................................................................................................................................... 20
Drept penal .............................................................................................................................................................. 20
- 9 aprilie 2017 - ........................................................................................................................................................... 27
Drept penal .............................................................................................................................................................. 27
- 3 septembrie 2017 -.................................................................................................................................................... 34
Drept penal .............................................................................................................................................................. 34
- 2018 - ......................................................................................................................................................................... 42
Drept penal .............................................................................................................................................................. 42
- 2 iunie 2019 - ............................................................................................................................................................. 49
Drept penal .............................................................................................................................................................. 49
- 17 noiembrie 2019 - ................................................................................................................................................... 55
Drept penal .............................................................................................................................................................. 55
Subiectele de la examenul de primire în profesia de avocat – pentru obţinerea titlului de avocat stagiar ............. 62
- 2015 - ......................................................................................................................................................................... 62
Drept penal .............................................................................................................................................................. 62
- 2016 - ......................................................................................................................................................................... 67
Drept penal .............................................................................................................................................................. 67
- 2017 - ......................................................................................................................................................................... 72
Drept penal .............................................................................................................................................................. 72
- 2018 - ......................................................................................................................................................................... 78
Drept penal .............................................................................................................................................................. 78
- 3 martie 2019 - ........................................................................................................................................................... 83
Drept penal .............................................................................................................................................................. 83
- 30 august 2019 -......................................................................................................................................................... 89
Drept penal .............................................................................................................................................................. 89
4 Teste grilă – anexe
Subiectele de la examenul de primire în profesia de avocat – pentru obţinerea titlului de avocat definitiv ........... 95
- 2015 - ......................................................................................................................................................................... 95
Drept penal .............................................................................................................................................................. 95
- 2016 - ....................................................................................................................................................................... 102
Drept penal ............................................................................................................................................................ 102
Drept procesual penal ............................................................................................................................................ 104
- 2017 - ....................................................................................................................................................................... 108
Drept penal ............................................................................................................................................................ 108
- 2018 - ....................................................................................................................................................................... 115
Drept penal ............................................................................................................................................................ 115
- 3 martie 2019 - ......................................................................................................................................................... 121
Drept penal ............................................................................................................................................................ 121
- 30 august 2019 -....................................................................................................................................................... 128
Drept penal ............................................................................................................................................................ 128
Subiecte examen absolvire INPPA .............................................................................................................................. 134

- 2016 - ....................................................................................................................................................................... 134
Drept penal ............................................................................................................................................................ 134
- 2017 - ....................................................................................................................................................................... 138
Drept penal ............................................................................................................................................................ 138
- 2018 - ....................................................................................................................................................................... 142
Drept penal ............................................................................................................................................................ 142
- 2019 - ....................................................................................................................................................................... 146
Drept penal ............................................................................................................................................................ 146
Subiectele de la examenul de promovare în funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ............... 150
- 2015 - ....................................................................................................................................................................... 150
Drept penal ............................................................................................................................................................ 150
- 2018 - ....................................................................................................................................................................... 156
Drept penal ............................................................................................................................................................ 156
Subiectele de la proba scrisă desfăşurată în cadrul concursului de promovare efectivă şi pe loc

a judecătorilor şi procurorilor în funcţii de execuţie (materie: drept penal, Parchetul de pe
lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) ................................................................................................................. 165
- 2016 - ....................................................................................................................................................................... 165
Proba teoretică ....................................................................................................................................................... 165
Drept penal ............................................................................................................................................................ 165
Proba practică ........................................................................................................................................................ 170
Drept penal ............................................................................................................................................................ 170
Cuprins 5
- 2017 - ....................................................................................................................................................................... 174
Proba teoretică ....................................................................................................................................................... 174
Drept penal ............................................................................................................................................................ 174
Proba practică ........................................................................................................................................................ 180
Drept penal ............................................................................................................................................................ 180
- 2018 - ....................................................................................................................................................................... 188
Proba teoretică ....................................................................................................................................................... 188
Drept penal ............................................................................................................................................................ 188
Proba practică ........................................................................................................................................................ 194
Drept penal ............................................................................................................................................................ 194
- 2019 - ....................................................................................................................................................................... 201
Proba teoretică ....................................................................................................................................................... 201
Drept penal ............................................................................................................................................................ 201
Proba practică ........................................................................................................................................................ 207
Drept penal ............................................................................................................................................................ 207
Subiectele de la proba scrisă desfăşurată în cadrul concursului de promovare efectivă şi pe loc

a judecătorilor şi procurorilor în funcţii de execuţie (materie: drept penal, instanţă: Curte de Apel) .............. 213
- 2014 - ....................................................................................................................................................................... 213
Proba teoretică ....................................................................................................................................................... 213
Drept penal ............................................................................................................................................................ 213
Proba practică ........................................................................................................................................................ 218
Drept penal ............................................................................................................................................................ 218
- 2015 - ....................................................................................................................................................................... 224
Proba teoretică ....................................................................................................................................................... 224
Drept penal ............................................................................................................................................................ 224
Proba practică ........................................................................................................................................................ 229
Drept penal ............................................................................................................................................................ 229
- 2016 - ....................................................................................................................................................................... 238
Proba teoretică ....................................................................................................................................................... 238
Drept penal ............................................................................................................................................................ 238
Proba practică ........................................................................................................................................................ 243
Drept penal ............................................................................................................................................................ 243
- 2017 - ....................................................................................................................................................................... 249
Proba teoretică ....................................................................................................................................................... 249
Drept penal ............................................................................................................................................................ 249
Proba practică ........................................................................................................................................................ 254
Drept penal ............................................................................................................................................................ 254
- 2018 - ....................................................................................................................................................................... 262

Proba teoretică ....................................................................................................................................................... 262
Drept penal ............................................................................................................................................................ 262
Proba practică ........................................................................................................................................................ 268
Drept penal ............................................................................................................................................................ 268
- 2019 - ....................................................................................................................................................................... 276
Proba teoretică ....................................................................................................................................................... 276
Drept penal ............................................................................................................................................................ 276
Proba practică ........................................................................................................................................................ 282
Drept penal ............................................................................................................................................................ 282
Răspunsuri anexe .......................................................................................................................................................... 289

Subiecte admitere INM şi/sau magistratură1
- 2014 -
Drept penal
1. Termenul de reabilitare începe să curgă de la momentul:

a. rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, dacă pedeapsa cu executare aplicată este egală cu durata arestării
preventive executate de inculpat anterior condamnării;
b. împlinirii termenului de încercare (definitivare) al graţierii totale şi condiţionate, intervenite ulterior condamnării;
c. rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus înlocuirea pedepsei amenzii cu închisoarea.
2. Amânarea aplicării pedepsei nu se poate dispune niciodată cu privire la:
a. o pedeapsă principală pe lângă care s-a stabilit şi pedeapsa complementară a degradării militare;
b. pedeapsa amenzii pentru care s-a dispus executarea prin prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii;
c. o persoană care a mai fost anterior condamnată pentru o altă infracţiune, comisă din culpă.
3. În cazul legitimei apărări prezumate:
a. prezumţia operează doar în favoarea autorului faptei comise în apărare, nu şi în favoarea participanţilor;
b. nu se poate lua faţă de autorul faptei comise în apărare măsura de siguranţă a obligării la tratament medical, chiar
dacă s-a constatat că suferă de o boală care îl face periculos pentru societate;
c. atacul poate consta şi în pătrunderea, în timpul nopţii, în locuinţa altei persoane, profitând de faptul că aceasta a
uitat deschisă uşa de acces în locuinţă.
4. În cazul tentativei:
a. limitele speciale ale pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi se reduc la jumătate;
b. forma de vinovăţie poate fi diferită de cea care ar fi caracterizat infracţiunea respectivă în formă consumată;
c. se reţin aceleaşi circumstanţele agravante legale generale ce s-ar fi reţinut dacă infracţiunea s-ar fi consumat.
5. În structura unui concurs formal (ideal):
a. nu poate intra o tentativă şi o altă infracţiune în formă consumată;
b. nu pot intra două infracţiuni progresive;
c. pot intra două infracţiuni, comise fiecare în formă continuată.
6. În cazul circumstanţei atenuante a provocării:
a. actul provocator este întotdeauna o faptă prevăzută de legea penală;
b. infracţiunea provocată (riposta) poate fi comisă cu orice formă de vinovăţie;
c. dacă instanţa se opreşte asupra pedepsei amenzii, circumstanţa nu produce efecte asupra sumei corespunzătoare
unei zile-amendă.
7. Pedeapsa rezultantă a unui concurs de infracţiuni pentru care instanţa a stabilit doar pedepse cu închi-
soarea:
a. poate fi, în anumite condiţii, detenţiunea pe viaţă, chiar dacă legea nu prevede pentru niciuna dintre infracţiunile
concurente această pedeapsă;
b. poate ajunge până la totalul aritmetic al pedepselor stabilite pentru infracţiunile concurente;
c. poate face obiectul renunţării la aplicarea pedepsei.
1
Subiectele sunt disponibile pe site-ul Institutului Naţional al Magistraturii (www.inm-lex.ro).
8. Dacă o pedeapsă de 2 ani închisoare aplicată pentru o infracţiune de furt a fost graţiată condiţionat cu 1/2
printr-o lege intrată în vigoare ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, dar înainte de începerea
executării:
a. pedeapsa respectivă nu mai poate constitui prim termen al unei recidive;
b. în caz de sustragere de la executarea părţii negraţiate din pedeapsa aplicată, termenul de prescripţie a executării
pedepsei se va calcula în raport cu durata acestei părţi;
c. termenul de definitivare (încercare) al graţierii condiţionate începe să curgă după executarea părţii negraţiate din
pedeapsă.
9. X l-a convins pe Y să îl ucidă pe Z, iar apoi i-a dat un topor cu care să comită fapta. Două zile mai târziu, Y
l-a ucis pe Z, dar nu cu toporul primit, ci lovindu-l intenţionat cu autoturismul pe care el îl avea în proprietate,
în timp ce victima traversa strada. În acest caz:
a. dacă, după comiterea faptei, Y a închiriat autoturismul unei firme de taximetrie, se confiscă şi sumele de bani
încasate de Y din închiriere până la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare;
b. remiterea toporului de către X este un act de complicitate intelectuală (morală), absorbit de instigare;
c. autoturismul lui Y nu va fi supus confiscării speciale, întrucât autovehiculele implicate în accidente rutiere nu se
confiscă.
10. X a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru comiterea, asupra unei victime majore, a
unei infracţiuni intenţionate pentru care legea prevedea pedeapsa închisorii de la unu la 5 ani. În cursul
executării a intrat în vigoare o lege nouă, care prevede pentru infracţiunea respectivă pedeapsa închisorii de la
6 luni la 3 ani sau amenda. În acest caz:
a. dacă pe lângă pedeapsa aplicată s-a luat şi măsura de siguranţă a confiscării extinse, aceasta va fi înlăturată,
nemaifiind îndeplinite condiţiile pentru dispunerea ei;
b. pedeapsa aplicată poate fi înlocuită cu amenda, dacă instanţa apreciază că această pedeapsă este suficientă pentru
reeducarea condamnatului, ţinând seama şi de partea executată din pedeapsa închisorii;
c. dacă legea nouă prevede că fapta constituie infracţiune doar dacă a fost comisă asupra unui minor, pedeapsa de
3 ani aplicată nu mai poate constitui prim termen al unei recidive.
11. Constrângerea fizică se aseamănă cu starea de necesitate prin aceea că:
a. înlătură aceeaşi trăsătură generală a infracţiunii;
b. au aceeaşi sferă a cauzelor aflate la originea lor (acţiune umană, comportament al unui animal, fenomen natural etc.);
c. ambele presupun o proporţionalitate între urmarea produsă şi cea care s-ar fi produs în absenţa intervenţiei
autorului faptei prevăzute de legea penală.
12. Infracţiunea de omor calificat:
a. se reţine întotdeauna când omorul a fost comis asupra unui poliţist aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu;
b. îmbracă întotdeauna forma unităţii naturale de infracţiune;
c. în modalitatea săvârşirii pentru a înlesni comiterea altei infracţiuni, se reţine indiferent dacă autorul respectivei
infracţiuni este chiar autorul omorului sau o altă persoană.
13. Infracţiunea de vătămare corporală:
a. în oricare dintre formele sale, poate fi comisă şi prin inacţiune;
b. poate fi reţinută în concurs formal (ideal) cu infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte comisă
asupra aceleiaşi victime;
c. săvârşită în modalitatea punerii în primejdie a vieţii victimei, este o infracţiune continuă.
14. Constituie întotdeauna furt calificat:
a. furtul care a produs o pagubă materială mai mare de 2.000.000 de lei;
b. furtul săvârşit de 3 persoane împreună;
c. furtul comis prin folosirea cheii pe care autorul a sustras-o cu o zi înainte din buzunarul persoanei vătămate.
Subiecte admitere INM şi/sau magistratură 9
15. Infracţiunea de ultraj:
a. se poate reţine în concurs formal (ideal) cu o infracţiune de ultraj judiciar;
b. se poate comite şi printr-o faptă cu efect vădit intimidant care nu este prevăzută de legea penală;
c. se reţine şi atunci când autorul exercită violenţe asupra unei persoane care nu are calitatea de funcţionar public sau
vreo legătură cu acesta, pe care o confundă însă cu funcţionarul pe care dorea să se răzbune.
16. Infracţiunea de viol se reţine în formă agravată întotdeauna când:
a. autorul pretinde, în mod nereal, că este noul director al liceului şi că o va exmatricula pe victimă, elevă în vârstă
de 17 ani, dacă nu întreţine cu el un raport sexual, victima fiind astfel constrânsă să accepte cererea;
b. victima era însărcinată, fapt cunoscut de autor, iar comiterea violului a avut ca urmare pierderea sarcinii;
c. victima este un membru de familie al autorului.
17. În cazul infracţiunii de abuz de încredere:
a. bunul remis în baza titlului poate proveni din comiterea unei infracţiuni;
b. actul de executare poate consta în folosirea pe nedrept a bunului mobil;
c. forma de vinovăţie este întotdeauna intenţia directă, datorită scopului special.
18. Infracţiunea de distrugere poate avea ca obiect material:
a. doar un bun care aparţine altei persoane;
b. un bun ce aparţine făptuitorului, în anumite variante normative;
c. un înscris sub semnătură privată.
19. Victima infracţiunii, care, în calitate de persoană vătămată în procesul penal declanşat în urma sesizării
din oficiu a organelor de urmărire penală, face declaraţii necorespunzătoare adevărului, în scopul exonerării de
răspundere a inculpatului, săvârşeşte infracţiunea de:
a. favorizare a făptuitorului;
b. mărturie mincinoasă;
c. inducere în eroare a organelor judiciare.
20. Infracţiunea de luare de mită:
a. se reţine în sarcina notarului public care solicită o sumă de bani pentru a îndeplini în regim de urgenţă un act care
intră în atribuţiile sale;
b. poate avea ca subiect activ o persoană care nu are calitatea de funcţionar public;
c. presupune că înţelegerea între mituitor şi mituit trebuie să intervină doar înainte de îndeplinirea actului de către
funcţionarul public.
21. În cazul infracţiunii de purtare abuzivă:
a. este posibilă participaţia sub forma coautoratului;
b. legătura de cauzalitate trebuie dovedită în toate cazurile;
c. suntem întotdeauna în prezenţa unei infracţiuni complexe.
22. Infracţiunea de uz de fals:
a. poate fi comisă de o persoană juridică;
b. este absorbită în infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, atunci când este săvârşită de autorul falsului;
c. este absorbită în infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, atunci când este săvârşită de autorul falsului.
23. Infracţiunea de violare de domiciliu:
a. poate îmbrăca forma unei infracţiuni continue comisă în formă continuată;
b. poate avea ca subiect activ chiar pe proprietarul imobilului;
c. este întotdeauna absorbită de furtul calificat comis prin efracţie.
24. Dacă o instituţie publică săvârşeşte o infracţiune:
a. nu răspunde niciodată penal, în măsura în care respectiva instituţie publică poate desfăşura şi activităţi care nu fac
obiectul domeniului privat;
b. nu este aplicabilă dispoziţia referitoare la majorarea limitelor speciale ale zilelor-amendă în cazul în care instituţia
publică a urmărit obţinerea unui folos patrimonial;
c. nu i se pot aplica pedepse accesorii.
25. Infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal:

a. se reţine în cazul inculpatei care pătrunde în sediul unei maternităţi şi, fără drept, ia un nou-născut, pe care îl
ascunde într-o sacoşă, şi părăseşte spitalul cu el;
b. se reţine în formă agravată ori de câte ori a fost comisă prin folosire de calităţi mincinoase;
c. se consumă în momentul în care victima îşi redobândeşte libertatea.
Drept procesual penal
26. Nu este incompatibil:

a. să soluţioneze o propunere de arestare preventivă judecătorul care a emis mandatul de percheziţie domiciliară a
locuinţei inculpatului în aceeaşi cauză;
b. să judece cauza în fond judecătorul care, în procedura camerei preliminare, a dispus excluderea ca nelegale a unor
probe administrate în cursul urmăririi penale;
c. să fie judecător de cameră preliminară judecătorul care, în cursul urmăririi penale, a emis în cauză un mandat de
aducere a suspectului în faţa procurorului în vederea audierii.
27. Persoana vătămată majoră:
a. se poate constitui parte civilă în cursul judecăţii numai înainte de citirea actului de sesizare a instanţei;
b. poate solicita continuarea procesului penal în cazul decesului inculpatului;
c. se poate constitui parte civilă în cursul urmăririi penale, putând ulterior să majoreze întinderea pretenţiilor până la
terminarea cercetării judecătoreşti.
28. În ipoteza în care din probele administrate se reţine că inculpatul a împiedicat producerea rezultatului
actelor de executare pe care le-a comis:
a. instanţa va dispune o soluţie de achitare;
b. instanţa va lăsa acţiunea civilă nesoluţionată;
c. inculpatul poate solicita continuarea procesului penal.
29. Excepţia de necompetenţă:
a. personală a instanţei inferioare celei competente poate fi invocată cel târziu până la pronunţarea hotărârii în primă
instanţă;
b. materială poate fi invocată din oficiu de instanţa superioară celei competente potrivit legii, până cel mai târziu la
începerea cercetării judecătoreşti, încălcarea acestor norme de competenţă atrăgând sancţiunea nulităţii absolute;
c. teritorială a organelor de urmărire penală poate fi invocată de persoana vătămată şi înainte de punerea în mişcare a
acţiunii penale.
30. În procesul penal:
a. instanţa nu poate în niciun caz audia ca martor pe fostul soţ al inculpatului;
b. judecătorul de drepturi şi libertăţi nu poate audia partea civilă potrivit procedurii audierii anticipate;
c. organul de cercetare penală nu poate proceda în niciun caz la audierea ca martor a unei persoane care se află într-o
situaţie care îi pune la îndoială, în mod rezonabil, capacitatea de a fi martor.
31. Percheziţia domiciliară:
a. poate fi încuviinţată şi de judecătorul de cameră preliminară;
b. poate fi efectuată şi în lipsa apărătorului ales al inculpatului;
c. nu poate fi încuviinţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi după reluarea urmăririi penale.
32. În procedura de cameră preliminară:
a. nerespectarea termenului de 60 de zile prevăzut de lege pentru finalizarea procedurii se sancţionează cu decăderea;
b. judecătorul de cameră preliminară trebuie să verifice periodic, din oficiu, legalitatea şi temeinicia controlului judiciar;
c. judecătorul de cameră preliminară poate dispune, din oficiu, luarea măsurii arestului la domiciliu.
33. Cauţiunea depusă de inculpat nu se restituie:
a. dacă s-a dispus înlocuirea controlului judiciar pe cauţiune cu arestul la domiciliu, pe motiv că inculpatul, cu
rea-credinţă, nu a informat organul judiciar cu privire la schimbarea locuinţei;
b. dacă se dispune revocarea controlului judiciar pe cauţiune pe motiv că procurorul a descoperit împrejurări ante-
rioare dispunerii măsurii care justifică luarea arestării preventive;
c. în toate situaţiile în care se descoperă că inculpatul a comis, după luarea controlului judiciar pe cauţiune, o nouă
faptă prevăzută de legea penală.
34. Măsura preventivă a arestului la domiciliu:
a. poate dura mai mult de 5 ani în cursul judecăţii;
b. poate fi prelungită de judecătorul de cameră preliminară, numai la cererea procurorului, dacă pedeapsa prevăzută
de lege pentru infracţiune este mai mare de 4 ani;
c. poate fi luată de instanţa de judecată, din oficiu, prin sentinţa penală de condamnare a inculpatului.
35. Asistenţa juridică este obligatorie:
a. în cursul urmăririi penale, pentru inculpatul major, aflat în stare de libertate, care a comis infracţiunea de care este
acuzat în timp ce era minor;
b. dacă inculpatul se află în executarea măsurii internării într-un centru educativ, aplicată într-o altă cauză;
c. la examinarea admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire formulate de condamnatul privat de libertate.
36. Nulitatea:
a. absolută nu presupune existenţa unei vătămări procesuale;
b. relativă poate fi incidentă dacă sunt încălcate dispoziţiile legale referitoare la asistarea de către avocat a persoanei
vătămate, atunci când asistenţa juridică este obligatorie;
c. hotărârii definitive constituie un caz de contestaţie în anulare, atunci când judecata a avut loc în şedinţă publică,
deşi conform normelor procedurale aceasta trebuia să fie nepublică.
37. Judecătorul de cameră preliminară care soluţionează plângerea formulată împotriva unei soluţii de
clasare:
a. poate schimba temeiul de drept al soluţiei de clasare, chiar dacă aceasta a fost dispusă faţă de un suspect;
b. poate dispune începerea judecăţii, chiar dacă plângerea este formulată de persoana care a avut calitatea de inculpat;
c. poate dispune trimiterea cauzei la procuror în vederea punerii în mişcare a acţiunii penale.
38. În cazul în care inculpatul, arestat preventiv, este trimis în judecată prin rechizitoriu:
a. judecătorul de cameră preliminară poate exclude unele probe administrate în cursul urmăririi penale şi sesiza
procurorul, care le va readministra în termen de cel mult 5 zile de la comunicarea încheierii;
b. în procedura camerei preliminare judecătorul nu poate dispune, în aceeaşi cauză, începerea judecăţii şi pentru
infracţiunile pentru care procurorul a dispus clasarea prin rechizitoriu;
c. omisiunea judecătorului de cameră preliminară de a desemna un avocat din oficiu pentru inculpatul care nu avea
angajat un avocat ales atrage nulitatea absolută, care poate fi invocată de inculpat în orice stare a procesului penal.
39. În cursul judecăţii:
a. cererea inculpatului de înlocuire a arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar pe cauţiune se soluţionează
în camera de consiliu;
b. procesul se poate desfăşura şi în lipsa inculpatului arestat preventiv, dacă acesta a solicitat judecata în lipsă;
c. inculpatul arestat în altă cauză poate fi reprezentat la judecarea cauzei dacă instanţa apreciază că prezenţa sa la
judecată nu este necesară, chiar dacă acesta nu a solicitat judecata în lipsă.
40. Judecata poate avea loc potrivit procedurii abreviate a recunoaşterii învinuirii:
a. numai dacă instanţa a fost sesizată prin rechizitoriu;
b. chiar dacă inculpatul solicită schimbarea încadrării juridice a faptelor descrise în rechizitoriu şi recunoscute de el;
c. în cazul în care inculpatul, absent de la proces, recunoaşte comiterea faptelor de care este acuzat, prin intermediul
avocatului său ales.
41. Acordul de recunoaştere a vinovăţiei se poate încheia:

a. între procuror şi inculpatul major care a comis fapta împotriva unui minor;
b. numai dacă inculpatul recunoaşte toate infracţiunile pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală;
c. chiar dacă fapta cu privire la care se efectuează urmărirea penală a intrat sub incidenţa unei legi de graţiere totală
şi necondiţionată.
42. În cazul în care se dispune revocarea renunţării la urmărirea penală:
a. nu se poate dispune ulterior o soluţie de clasare pentru aceeaşi faptă;
b. se poate încheia un acord de recunoaştere a vinovăţiei prin care să se agreeze soluţia amânării aplicării pedepsei;
c. nu se poate dispune o nouă renunţare la urmărirea penală în aceeaşi cauză.
43. În cazul în care organul de cercetare penală respinge, prin ordonanţă nemotivată, efectuarea unei exper-
tize solicitate de către inculpat:
a. judecătorul de cameră preliminară va dispune restituirea cauzei la parchet dacă apreciază că expertiza era utilă în cauză;
b. procurorul care supraveghează urmărirea penală poate încuviinţa din oficiu efectuarea expertizei;
c. această cauză de nulitate relativă poate fi invocată până la primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită.
44. Partea responsabilă civilmente poate fi introdusă în procesul penal până la începerea cercetării jude-
cătoreşti:
a. de către instanţa de judecată, din oficiu;
b. la cererea procurorului, atunci când exercită acţiunea civilă;
c. la cererea inculpatului.
45. Reunirea a două cauze care au acelaşi obiect şi privesc pe acelaşi inculpat se poate dispune:
a. din oficiu, de către procuror, în cursul urmăririi penale;
b. din oficiu, de către instanţă, în cursul judecăţii în primă instanţă;
c. numai la cererea părţilor, în calea contestaţiei declarate de către acestea.
46. Confirmarea mandatului de arestare emis în lipsa inculpatului care s-a sustras urmăririi penale se poate
dispune:
a. de judecătorul de drepturi şi libertăţi care a luat măsura;
b. de judecătorul de cameră preliminară care verifică legalitatea trimiterii în judecată a inculpatului;
c. numai de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la locul unde a fost prins inculpatul.
47. Hotărârile penale definitive sunt puse în executare de către:
a. tribunalul în raza căruia domiciliază condamnatul, ori de câte ori infracţiunea comisă a produs o pagubă materială
mai mare de 2.000.000 de lei;
b. tribunalul militar, ori de câte ori condamnarea a fost pronunţată de o instanţă militară;
c. Tribunalul Bucureşti, dacă hotărârea de condamnare priveşte un judecător al Curţii Constituţionale.
48. Are competenţa de a soluţiona o cerere de anulare a reabilitării judecătoreşti:
a. Tribunalul Bucureşti, atunci când hotărârea de condamnare a fost pronunţată în primă instanţă de Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie;
b. instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază condamnatul, corespunzătoare în grad celei care a judecat în primă
instanţă cauza în care s-a pronunţat condamnarea;
c. Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, ori de câte ori infracţiunea care a atras condamnarea a fost săvârşită în străinătate.
49. Cererea de revizuire trebuie adresată:
a. procurorului de la parchetul de pe lângă instanţa care a judecat cauza în primă instanţă;
b. instanţei care a judecat cauza în primă instanţă, dacă priveşte netemeinicia hotărârii de condamnare;
c. instanţei care a judecat cauza în primă instanţă, chiar dacă priveşte doar latura civilă.
50. Soluţionarea cererii avocatului prin care solicită anularea amenzii judiciare ce i-a fost aplicată în cursul
urmăririi penale este de competenţa:
a. judecătorului de cameră preliminară;
b. judecătorului de drepturi şi libertăţi, în cazul în care amenda a fost aplicată de procuror;
c. judecătorului de drepturi şi libertăţi de la instanţa superioară celei din care face parte judecătorul care a aplicat amenda.
- 2015 -
Drept penal
1. Executarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi încetează la:

a. împlinirea termenului de supraveghere al suspendării executării pedepsei sub supraveghere, chiar dacă durata ei
nu se împlinise la acel moment;
b. împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei principale, chiar dacă durata ei nu se împlinise la acel
moment;
c. momentul intervenirii reabilitării de drept, chiar dacă durata ei nu se împlinise la acel moment.
2. Infracţiunea complexă:
a. al cărei obiect juridic este alcătuit din două valori sociale identice are întotdeauna o pluralitate de subiecţi pasivi;
b. în structura căreia se regăsesc două acte de executare presupune întotdeauna o conexitate etiologică sau consec-
venţională între acestea;
c. nu poate îmbrăca forma unei infracţiuni progresive.
3. Reabilitarea judecătorească:
a. se anulează doar dacă infracţiunea care atrage anularea este descoperită în termenul de reabilitare;
b. poate fi acordată şi celor condamnaţi la detenţiune pe viaţă;
c. poate fi acordată şi post-mortem, însă numai dacă cel condamnat a trăit până la împlinirea termenului de reabilitare.
4. Renunţarea la aplicarea pedepsei:
a. nu permite luarea vreunei măsuri de siguranţă, deoarece în acest caz instanţa nu individualizează nicio sancţiune;
b. nu poate fi dispusă dacă infracţiunea comisă se află în stare de recidivă postcondamnatorie, dar se poate dispune
atunci când ea se află în stare de recidivă postexecutorie;
c. se poate dispune cu privire la autorul unei infracţiuni, chiar dacă instigatorului şi complicilor li s-au aplicat pedepse.
5. Participaţia improprie:
a. se reţine şi atunci când X, major, participă cu acte de complicitate concomitentă la comiterea unei infracţiuni
intenţionate de către Y, minor în vârstă de 17 ani;
b. se poate reţine şi în cazul infracţiunilor caracterizate de pluralitate naturală;
c. determină întotdeauna reţinerea agravantei generale a săvârşirii faptei de un major împreună cu un minor.
6. În cazul infracţiunii progresive:
a. forma de vinovăţie este întotdeauna intenţia depăşită (praeterintenţia);
b. nu este posibil niciodată coautoratul;
c. elementul material poate consta şi într-o omisiune.
7. Circumstanţa atenuantă a depăşirii limitelor legitimei apărări:
a. se va reţine şi în ipotezele în care ar fi operat legitima apărare prezumată, ori de câte ori prezumţia legală a fost
răsturnată;
b. nu poate fi reţinută concomitent cu circumstanţa atenuantă a stării de provocare în cazul unei infracţiuni simple;
c. exclude aplicarea concomitentă în cazul aceleiaşi infracţiuni a circumstanţei agravante a comiterii faptei în stare
de intoxicaţie provocată în vederea săvârşirii infracţiunii.
8. Infracţiunea comisivă prin omisiune:
a. nu permite niciodată reţinerea cauzei de nepedepsire a împiedicării producerii rezultatului;
b. poate îmbrăca forma infracţiunii complexe;
c. se comite cu intenţie depăşită (praeterintenţie) ori de câte ori acţiunea anterioară, ce a creat starea de pericol care a
înlesnit producerea rezultatului, este intenţionată.
9. Vom fi în prezenţa unei legi de dezincriminare şi atunci când fapta se regăseşte, sub aceeaşi denumire, atât
în legea veche, cât şi în legea nouă, dar legea nouă:
a. consacră o cauză de nepedepsire neprevăzută în legea veche şi care este incidentă în speţă;
b. coboară limita de vârstă a subiectului pasiv în raport de care fapta constituie infracţiune, iar victima depăşise, la
momentul comiterii infracţiunii, respectiva limită;
c. prevede că fapta, care anterior se urmărea din oficiu, va fi urmărită doar la plângere prealabilă, iar persoana vătă-
mată declară că nu doreşte să formuleze o astfel de plângere.
10. Consimţământul persoanei vătămate poate fi reţinut ca şi cauză justificativă în cazul faptei de:
a. incest;
b. violare de domiciliu;
c. distrugere în forma de bază.
11. Amnistia antecondamnatorie intervenită în cursul judecăţii împiedică luarea:
a. măsurii de siguranţă a confiscării bunurilor produse prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală;
b. măsurii de siguranţă a confiscării extinse;
c. măsurii educative a asistării zilnice.
12. Infracţiunea de ucidere la cererea victimei:
a. se poate comite şi prin inacţiune;
b. este imprescriptibilă, fiind o formă atenuată de omor;
c. se comite întotdeauna cu intenţie repentină (spontană), caracterizată de starea de tulburare pricinuită autorului de
suferinţele victimei.
13. În cazul infracţiunii de ucidere a nou-născutului comisă de mamă:
a. instanţa trebuie să reţină şi circumstanţa agravantă a comiterii faptei profitând de starea de vădită vulnerabilitate a
victimei;
b. starea de tulburare poate fi determinată de împrejurarea că copilul s-a născut cu malformaţii fizice grave;
c. dacă actele de executare au loc în termenul de 24 de ore de la naştere, dar moartea nou-născutului intervine după
acest termen, se va reţine în sarcina mamei un omor calificat.
14. X îşi duce autoturismul la o spălătorie auto şl îl încredinţează lui Y, angajat al spălătoriei, pentru a fi curăţat,
urmând ca X să revină după două ore pentru a-l recupera. În acest timp, Y ia autoturismul şi se deplasează împreună
cu prietena sa într-o localitate aflată la 30 km, iar când se întoarce îi spune lui X că maşina a stat tot timpul la
spălătorie, dar nu a putut fi spălată încă din cauza unei pene de curent. În acest caz, Y poate răspunde pentru:
a. un furt de folosinţă;
b. un abuz de încredere;
c. o înşelăciune.
15. Săvârşeşte infracţiunea de omor calificat cel care ucide o persoană cu intenţie, anterior fiind condamnat
pentru o infracţiune de:
a. ultraj, în varianta uciderii unui funcţionar public;
b. loviri sau vătămări cauzatoare de moarte;
c. ucidere la cererea victimei.
16. Infracţiunea de vătămare corporală din culpă este fapta de lovire sau alte violenţe, săvârşită din culpă,
dacă prin aceasta s-au produs leziuni traumatice a căror gravitate a fost evaluată prin zile de îngrijiri medicale:
a. între 11 şi 90, indiferent de circumstanţele de săvârşire;
b. chiar sub 10 de zile, dacă fapta a fost săvârşită de către o persoană aflată sub influenţa unei substanţe psihoactive;
c. de 90 de zile, indiferent de circumstanţele de săvârşire.
17. În cazul infracţiunii de represiune nedreaptă:
a. coautoratul este posibil;
b. acţiunea ilicită poate consta şi în continuarea urmăririi penale in personam, ştiind că persoana faţă de care s-a
început urmărirea penală este nevinovată;
c. sub aspectul laturii subiective, există cerinţa ca fapta să fie săvârşită cu un anumit scop.
18. X, care s-a prezentat în faţa procurorului, afirmând, în mod nereal, că este Y, persoana citată în calitate
de martor în cauza instrumentată de procuror, şi a fost audiat în această calitate, comite o infracţiune de fals
privind identitatea:
a. dacă a prezentat actul de identitate al lui Y;
b. şi o infracţiune de mărturie mincinoasă;
c. şi o infracţiune de inducere în eroare a organelor judiciare.
19. Inculpaţii X şi Y au fost opriţi şi legitimaţi de o patrulă de poliţie în jurul orei 03:00 dimineaţa pe o stradă
din Timişoara. În timp ce îşi căuta cartea de identitate, X a scăpat din mână o sacoşă pe care o avea asupra sa,
din care au ieşit mai multe bare metalice şi şurubelniţe. Chestionaţi în legătură cu aceste obiecte, X şi Y au
recunoscut că mergeau să comită o spargere la un magazin de bijuterii aflat la circa 500 m pe aceeaşi stradă. În
acest caz:
a. în sarcina lui X şi Y se va reţine o tentativă întreruptă la infracţiunea de furt calificat;
b. se va dispune confiscarea bunurilor aflate în sacoşă, ca fiind bunuri destinate a fi folosite la săvârşirea unei fapte
prevăzute de legea penală;
c. instanţa nu va putea dispune pentru fapta comisă de X şi Y renunţarea la aplicarea pedepsei.
20. În cazul infracţiunii de furt calificat, săvârşit de către o persoană având asupra sa o armă:
a. aceasta trebuie să fie o armă propriu-zisă, nu şi o armă asimilată;
b. arma nu trebuie să fie vizibilă, în caz contrar fiind în prezenţa infracţiunii de tâlhărie;
c. nu se poate reţine această variantă de săvârşire dacă făptuitorul avea arma asupra sa întâmplător, fără vreo legă-
tură cu săvârşirea infracţiunii de furt.
21. Infracţiunea de distrugere:
a. poate avea ca subiect activ şi pe proprietarul bunului în anumite modalităţi normative;
b. nu poate avea ca subiect activ o persoană juridică;
c. poate fi absorbită de o infracţiune de furt în scop de folosinţă.
22. În cazul infracţiunii de tulburare de posesie:
a. autor poate fi şi proprietarul bunului imobil dacă acesta se află în posesia legitimă a altei persoane;
b. subiect activ al infracţiunii poate fi coproprietarul neposesor dacă săvârşeşte fapta faţă de coproprietarul posesor;
c. elementul material poate consta şi în refuzul persoanei care exercită o posesie nelegitimă de a părăsi imobilul la
solicitarea expresă a proprietarului acestuia.
23. Infracţiunea de şantaj:
a. nu se poate reţine atunci când folosul a cărui obţinere se urmăreşte era datorat autorului de către persoana vătă-
mată;
b. se consumă în momentul în care subiectul pasiv cedează constrângerii exercitate, autorul obţinând satisfacerea
interesului urmărit;
c. se reţine în concurs cu infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal când în schimbul eliberării victimei se cere
un folos patrimonial sau nepatrimonial.
24. În cazul infracţiunii de favorizare a făptuitorului:
a. subiect activ nu coate fi avocatul suspectului sau inculpatului;
b. este necesar ca cel favorizat să fie tras la răspundere penală pentru infracţiunea săvârşită;
c. ajutorul dat nu trebuie să fie urmarea unei înţelegeri prealabile săvârşirii infracţiunii.
25. În cazul infracţiunii de act sexual cu un minor nu este posibilă reţinerea:
a. circumstanţei agravante a comiterii infracţiunii de un major împreună cu un minor;
b. tentativei perfecte;
c. participaţiei improprii.

a. judecătorul de cameră preliminară poate lua act de intervenirea împăcării şi dispune încetarea procesului penal;
b. pot fi invocate excepţii de neconstituţionalitate;
c. judecătorul de cameră preliminară poate dispune menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului, chiar în
lipsa acestuia, dacă el nu poate fi adus.
27. Infracţiunea de omor calificat comisă asupra unui magistrat-asistent de la Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie va fi judecată de:
a. tribunal;
b. curtea de apel;
c. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
28. În cazul în care persoana vătămată este un minor în vârstă de 13 ani, iar reprezentantul legal al acestuia
nu solicită despăgubiri, cererea de acordare a despăgubirilor, formulată de procuror, oral, pentru minor, cu
ocazia dezbaterilor asupra fondului cauzei:
a. se va admite, dacă sunt indicate natura, întinderea pretenţiilor şi este probată;
b. se va admite, întrucât procurorul poate formula o atare cerere, chiar în lipsa solicitării reprezentantului legal;
c. se va respinge, întrucât în acest caz despăgubirile pot fi cerute numai la instanţa civilă.
29. Nu poate depune niciodată mărturie:
a. funcţionarul cu atribuţii privind ordinea publică, pentru o infracţiune constatată în timpul exercitării atribuţiilor de
serviciu;
b. persoana vătămată;
c. fiul unuia dintre inculpaţi, care s-a prevalat de dreptul de a refuza să dea declaraţii împotriva tatălui său, cu privire
la ceilalţi coinculpaţi.
30. Este incompatibil:
a. să se pronunţe asupra legalităţii şi temeiniciei ordonanţei procurorului prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi
penale judecătorul care anterior a soluţionat plângerea împotriva ordonanţei procurorului prin care se dispusese luarea
măsurii controlului judiciar;
b. să soluţioneze o cerere de revizuire judecătorul care anterior a soluţionat plângerea împotriva ordonanţei prin care
procurorul a dispus clasarea pe motiv că a intervenit prescripţia;
c. să soluţioneze cauza în fond judecătorul care anterior a soluţionat contestaţia formulată de unul dintre inculpaţi
împotriva încheierii de menţinere a arestării preventive, pronunţate în procedura de cameră preliminară.
31. În cursul urmăririi penale:
a. inculpatul şi persoana vătămată prin infracţiunea comisă de acesta pot fi asistaţi de acelaşi avocat;
b. lipsa avocatului suspectului aflat în stare de libertate împiedică efectuarea unei confruntări a acestuia cu persoana
vătămată, dacă avocatul a fost încunoştinţat despre audiere doar prin notificare telefonică, în ziua precedentă;
c. asistenţa este obligatorie în toate cazurile când faţă de suspect se luase măsura de siguranţă a internării medicale
într-o altă cauză.
32. Încălcarea, în cursul urmăririi penale, a dispoziţiilor legale privind prezenţa inculpatului, când aceasta
este obligatorie, potrivit legii:
a. este sancţionată cu nulitatea absolută, care poate fi invocată până la rămânerea definitivă a hotărârii, dacă instanţa
a fost sesizată prin rechizitoriu;
b. nu poate fi invocată pe calea contestaţiei în anulare;
c. atrage sancţiunea nulităţii numai dacă se face dovada existenţei unei vătămări a drepturilor procesuale ale incul-
patului.
33. În caz de renunţare la aplicarea pedepsei faţă de inculpat, pronunţată în primă instanţă:
a. instanţa poate menţine arestarea preventivă a inculpatului, dacă constată că temeiurile care au determinat arestarea
iniţială impun în continuare privarea de libertate a acestuia;
b. instanţa dispune întotdeauna restituirea cauţiunii depuse de inculpatul aflat sub control judiciar;
c. hotărârea pronunţată nu se poate întemeia numai pe declaraţiile investigatorului, ale colaboratorilor sau ale
martorilor protejaţi.
34. Suspectul sau inculpatul:
a. poate fi adus cu mandat de aducere numai dacă, fiind anterior chemat cu citaţie, nu s-a prezentat în mod nejus-
tificat, iar ascultarea şi prezenţa lui este necesară;
b. nu este legal citat dacă, primind citaţia şi refuzând să semneze dovada de primire, persoana însărcinată cu comu-
nicarea citaţiei încheie numai proces-verbal şi nu îi lasă o înştiinţare;
c. nu este legal citat dacă, refuzând să primească citaţia, înştiinţarea afişată pe uşa locuinţei sale de agentul proce-
dural nu cuprinde menţiunea că aceasta se referă la actul procedural al citaţiei.
35. Prorogarea de competenţă operează:
a. numai în favoarea instanţei superioare în grad;
b. în favoarea instanţei iniţial învestite şi care era competentă după calitatea inculpatului, atunci când, după citirea
actului de sesizare, acesta şi-a pierdut calitatea avută;
c. în favoarea instanţei iniţial învestite dacă, după citirea actului de sesizare, inculpatul devine membru în Parla-
mentul European.
36. Este considerată ca fiind în termenul legal contestaţia formulată:
a. de procuror împotriva încheierii judecătorului de drepturi şi libertăţi prin care se respinge propunerea de arestare
preventivă, înregistrată în registrul de ieşire al parchetului, la 36 de ore de la pronunţare şi care se înregistrează la jude-
cătorul de drepturi şi libertăţi care a pronunţat încheierea la 3 zile de la pronunţare, pentru situaţia în care termenul
curge de la pronunţare;
b. împotriva hotărârii prin care s-a respins cererea de reabilitare, depusă de condamnat în termen de 10 zile de la
comunicare, la instanţa ierarhic superioară;
c. de inculpatul faţă de care s-a luat măsura arestării preventive, depusă la administraţia locului de deţinere la 24 ore
de la comunicare şi care se înregistrează la judecătorul de drepturi şi libertăţi care a pronunţat încheierea, la 4 zile de la
comunicare, pentru situaţia în care termenul curge de la comunicare.
37. În cursul procedurii de cameră preliminară, contestaţia împotriva încheierii privitoare la măsurile
preventive se soluţionează:
a. în şedinţă publică, prin încheiere motivată, pronunţată în şedinţă publică;
b. în camera de consiliu, prin încheiere motivată care se pronunţă în camera de consiliu;
c. în camera de consiliu, prin decizie motivată care se pronunţă în camera de consiliu.
38. În cursul urmăririi penale, măsurile asigurătorii:
a. se iau de procuror prin ordonanţă;
b. se iau de judecătorul de drepturi şi libertăţi, prin încheiere motivată, la propunerea procurorului;
c. pentru garantarea executării pedepsei amenzii nu se pot lua asupra bunurilor părţii responsabile civilmente.
39. Termenul de 5 zile în care procurorul poate solicita prelungirea arestării preventive este:
a. un termen de recomandare;
b. un termen peremptoriu (de decădere);
c. un termen prohibitiv (dilatoriu).
a. se poate dispune şi în vederea punerii în executare a unui mandat de arestare preventivă;
b. se amână în toate cazurile până la sosirea unui avocat, dar nu mai mult de două ore, dacă se solicită prezenţa
acestuia;
c. nu poate începe fără înmânarea copiei mandatului de percheziţie emis de judecător.
41. În cazul unei plângeri penale formulate de o persoană juridică:

a. aceasta trebuie să cuprindă şi indicarea contului bancar;
b. este necesară certificarea prin semnătură electronică a plângerii în cazul în care este transmisă în forma electro-
nică, cu excepţia situaţiei în care numele reprezentantului legal şi sediul sunt de notorietate naţională;
c. se trimite de către instanţă prin încheiere, la organul judiciar competent, în cazul în care a fost greşit îndreptată.
42. Plângerea prealabilă pentru o infracţiune de ameninţare:
a. comisă în formă continuată, consumată la 30 ianuarie 2014 şi epuizată la 1 februarie 2014, este în termen dacă a
fost introdusă după 70 de zile de la comiterea ultimei acţiuni;
b. permite persoanei vătămate cu deplină capacitate de exerciţiu să se împace cu inculpatul doar până la citirea
actului de sesizare a instanţei;
c. se consideră valabilă dacă a fost trimisă în termen la Curtea Constituţională, care a transmis-o, pe cale administra-
tivă, după expirarea termenului, la parchetul competent.
43. În activitatea de conducere şi supraveghere a activităţii organelor de cercetare penală, procurorul poate:
a. da dispoziţii verbale, nemotivate, cu caracter obligatoriu şi prioritar pentru organele de cercetare penală;
b. dispune preluarea oricărei cauze în care exercită supravegherea, caz în care organul de cercetare penală nu va mai
întocmi referat de terminare a urmăririi penale;
c. confirma continuarea efectuării percheziţiei anterior autorizate de judecător şi la imobilele învecinate, dacă se
constată în cursul percheziţiei că în aceste imobile s-au ascuns persoanele căutate.
44. În timpul unei şedinţe de judecată desfăşurate în cadrul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, unul dintre
martori împinge partea civilă, aceasta se dezechilibrează, se loveşte în zona capului de pupitrul procurorului, iar
în urma loviturii decedează pe loc. În acest caz:
a. judecătorul constată fapta, îl identifică pe făptuitor şi dispune începerea urmăririi penale, înaintând apoi încheierea
de şedinţă procurorului competent;
b. procurorul care participă la şedinţa în cadrul căreia s-a comis fapta poate declara că începe urmărirea penală, pune
în mişcare acţiunea penală şi îl poate reţine pe inculpat;
c. Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti lasă nesoluţionată acţiunea civilă, dacă moştenitorii părţii civile nu îşi exprimă
opţiunea de a continua exercitarea acţiunii civile, în termen de două luni de la data decesului.
45. Suspendarea urmăririi penale:
a. este obligatoriu a fi dispusă de procuror, prin ordonanţă, dacă suspectul suferă de o boală gravă, constatată prin
expertiză medico-legală, care îl împiedică să ia parte la procesul penal, ordonanţă care se comunică şi persoanei vătă-
mate care nu s-a constituit parte civilă;
b. se dispune în cazul în care boala de care suferă persoana vătămată, constatată prin expertiză medico-legală, este
incurabilă şi împiedică prezenţa acesteia la desfăşurarea urmăririi penale;
c. nu împiedică organele de urmărire penală să desfăşoare, pe perioada suspendării, o percheziţie la domiciliul
inculpatului aflat în stare de libertate.
46. În cazul renunţării la urmărirea penală:
a. este legală soluţia prin care procurorul dispune ca suspectul să repare paguba produsă, în termen de 7 luni, în
conformitate cu prevederile acordului de mediere încheiat cu partea civilă;
b. judecătorul de drepturi şi libertăţi poate dispune înlăturarea obligaţiei de a cere public scuze persoanei vătămate,
impusă inculpatului prin ordonanţa de renunţare;
c. în cazul neîndeplinirii cu rea-credinţă a obligaţiilor stabilite de procuror în sarcina inculpatului, se va dispune în
mod obligatoriu revocarea ordonanţei de renunţare la urmărirea penală.
47. Rechizitoriul:
a. poate fi întocmit de unul sau mai mulţi procurori;
b. emis după ce inculpatul a decedat, iar în cauză există parte civilă şi parte responsabilă civilmente, va determina
restituirea cauzei la procuror de către judecătorul de cameră preliminară;
c. trebuie verificat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori de câte ori a
fost întocmit de un procuror al acestui parchet.
48. Dacă prin sentinţă:
a. s-a admis acordul de recunoaştere a vinovăţiei şi s-a lăsat nesoluţionată latura civilă a cauzei, măsurile asigurătorii
luate în cauză se menţin;
b. s-a aplicat măsura internării inculpatului într-un centru de detenţie, pentru o perioadă de 15 ani, pentru săvârşirea
infracţiunii de omor calificat, se va dispune în mod obligatoriu punerea de îndată în libertate a acestuia din arestul
preventiv, dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză;
c. instanţa l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenţie şi a dispus menţinerea
măsurii arestului la domiciliu luate anterior în cauză, nu mai are posibilitatea să înlocuiască, a doua zi după pronunţare,
măsura arestului la domiciliu cu arestul preventiv.
49. Suspendarea judecăţii:
a. se dispune prin încheiere, supusă căii de atac a contestaţiei în termen de 48 de ore de la pronunţare pentru cei
prezenţi, în caz de cerere de extrădare activă;
b. poate produce efecte şi asupra situaţiei celorlalţi inculpaţi, chiar dacă temeiul suspendării nu îi priveşte şi pe
aceştia;
c. nu poate fi dispusă în procedura reabilitării.
50. Inculpatul X a fost condamnat la pedeapsa de un an închisoare de Judecătoria Arad, sentinţa rămânând
definitivă prin neapelare. În acest caz:
a. inculpatul poate face oricând contestaţie în anulare, dacă judecata a avut loc fără participarea procurorului, care
era obligatorie potrivit legii;
b. persoana vătămată poate formula cerere de revizuire la instanţa civilă asupra laturii civile, în cazul în care nu a
fost legal citată;
c. dacă este admisă cererea inculpatului X de redeschidere a procesului penal, instanţa se va pronunţa prin încheiere
ce poate fi atacată doar odată cu fondul.
- 2016 -
Drept penal
1. Reabilitarea de drept:
a. poate interveni şi în cazul unei pedepse principale pe lângă care s-a luat măsura de siguranţă a confiscării extinse;
b. intervine, în cazul unei pedepse de un an şi 6 luni închisoare pentru care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei, la
2 ani de la împlinirea termenului de supraveghere al amânării;
c. poate opera şi în cazul unei condamnări la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pedeapsă care a fost însă graţiată
necondiţionat cu jumătate, prin efectul unei legi de graţiere.
2. Amenda care însoţeşte pedeapsa închisorii:
a. nu poate fi executată prin muncă neremunerată în folosul comunităţii;
b. se poate aplica chiar dacă folosul material obţinut de infractor din comiterea faptei face obiectul confiscării
speciale dispuse prin aceeaşi hotărâre;
c. se prescrie întotdeauna în termen de 3 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
3. În materia cauzei justificative a legitimei apărări:
a. atacul poate consta într-o faptă comisivă prin omisiune;
b. apărarea nu poate fi exercitată niciodată ulterior consumării infracţiunii simple care constituie atacul;
c. atacul poate consta într-o faptă care intră ea însăşi sub incidenţa unei cauze justificative a legitimei apărări.
4. O infracţiune intenţionată sancţionată de lege cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă,
pentru care instanţa a stabilit în concret pedeapsa amenzii, determină apariţia unei pluralităţi intermediare
atunci când este comisă:
a. în termenul de supraveghere al amânării aplicării unei pedepse de un an închisoare stabilită pentru o vătămare
corporală din culpă;
b. în termenul de prescripţie a executării unei pedepse de un an închisoare aplicată pentru o infracţiune de furt;
c. în termenul de reabilitare pentru o condamnare de 3 ani închisoare aplicată pentru o vătămare corporală din culpă.
5. În dreptul penal român infracţiunea comisivă prin omisiune:
a. poate fi o infracţiune de pericol sau de rezultat;
b. se consumă la momentul la care ar fi trebuit comisă acţiunea la care agentul era obligat;
c. poate îmbrăca forma unei infracţiuni progresive.
6. Desistarea:
a. nu se poate realiza prin acţiune;
b. poate interveni oricând din momentul începerii actelor de executare şi până în momentul consumării infracţiunii;
c. nu este posibilă în cazul infracţiunii de luare de mită.
7. În cazul unei infracţiuni consumate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la unu la 5 ani şi
interzicerea exercitării unor drepturi, este legal aplicată:
a. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi pe o durată de 9 luni, dacă instanţa a reţinut
circumstanţe atenuante generale;
b. măsura educativă a internării într-un centru educativ, dacă infracţiunea a fost comisă de un minor faţă de care
anterior s-a luat, pentru o altă infracţiune, prin hotărâre definitivă, o măsură educativă neprivativă de libertate ce nu
fusese pusă în executare anterior comiterii noii infracţiuni;
c. o pedeapsă accesorie în conţinutul căreia nu se regăseşte dreptul străinului de a se afla pe teritoriul ţării, deşi
această interdicţie a fost aplicată de instanţă ca pedeapsă complementară.
8. Nu poate opera niciodată cumulul aritmetic a două pedepse cu închisoarea în caz de:
a. anulare a renunţării la aplicarea pedepsei;
b. comitere a unei noi infracţiuni în cursul termenului de prescripţie a răspunderii penale pentru o altă infracţiune;
c. revocare a amânării aplicării pedepsei.
9. Revocarea liberării condiţionate din executarea pedepsei detenţiunii pe viaţă:
a. se dispune obligatoriu ori de câte ori infracţiunea comisă şi descoperită în termenul de supraveghere este inten-
ţionată;
b. are ca efect aplicarea unei pedepse rezultante compusă din pedeapsa pentru infracţiunea ce a atras revocarea libe-
rării plus un rest de pedeapsă egal cu durata termenului de supraveghere (10 ani);
c. nu se dispune chiar dacă persoana condamnată nu a îndeplinit, cu rea-credinţă, obligaţiile civile stabilite prin hotă-
rârea de condamnare.
10. În cazul unui concurs caracterizat cu conexitate etiologică:
a. un act de procedură îndeplinit cu privire la infracţiunea scop întrerupe întotdeauna şi cursul prescripţiei răspun-
derii penale în cazul infracţiunii mijloc;
b. dacă infracţiunea mijloc este expres exceptată de la aplicabilitatea unei legi de amnistie, legea respectivă nu va
putea fi aplicată nici în cazul infracţiunii scop;
c. nu se poate dispune renunţarea la aplicarea pedepsei în cazul infracţiunii mijloc dacă infracţiunea scop, judecată
în aceeaşi cauză, nu îndeplineşte condiţiile de aplicare a renunţării.
11. În cazul complicităţii intelectuale (morale):
a. legătura subiectivă dintre autor şi complice se poate stabili şi ulterior consumării infracţiunii progresive, dar
înainte de epuizarea acesteia;
b. dacă autorul se desistă, complicele nu va mai fi sancţionat, afară de cazul în care actele îndeplinite de autor până
în momentul desistării constituie o altă infracţiune;
c. dacă complicele împiedică consumarea infracţiunii, instigatorul va răspunde pentru o tentativă în măsura în care
aceasta este incriminată.
12. O infracţiune continuă:
a. nu poate fi comisă în coautorat;
b. poate fi omisivă;
c. consumată în termenul de reabilitare de drept pentru o infracţiune anterioară şi epuizată ulterior împlinirii acestui
termen, se poate afla în stare de recidivă în raport de infracţiunea anterioară.
13. Fapta de a aplica o lovitură cu un cuţit în zona gâtului ce a avut drept consecinţă producerea unei plăgi
penetrante constituie:
a. infracţiunea de lovire sau alte violenţe, dacă gravitatea a fost evaluată la 25 de zile de îngrijiri medicale;
b. tentativă la omor, chiar dacă gravitatea a fost evaluată la 25 de zile de îngrijiri medicale;
c. vătămare corporală, dacă leziunile traumatice au necesitat 25 de zile de îngrijiri medicale, dar prin raportul de
expertiză medico-legală s-a constatat că fapta a pus în pericol viaţa victimei.
14. Fapta procurorului de a ameninţa persoana care are calitatea de suspect cu întocmirea unui nou dosar
penal, pentru o faptă necomisă de aceasta, pentru a o determina să dea o declaraţie de recunoaştere, reprezintă:
a. şantaj în concurs cu cercetare abuzivă;
b. cercetare abuzivă;
c. represiune nedreaptă.
15. X i-a smuls din mână lui V telefonul mobil, în timp ce acesta din urmă vorbea la telefon. Pentru că V a
început să ţipe după ajutor, X i-a aplicat o lovitură de cuţit în zona abdominală şi a fugit cu telefonul sustras. V a
decedat la scurt timp din cauza hemoragiei masive. În sarcina lui X se va reţine:
a. omor în concurs cu infracţiunea de furt, având în vedere faptul că la momentul săvârşirii omorului infracţiunea de
furt era deja consumată;
b. omor calificat comis pentru a ascunde săvârşirea unei infracţiuni în concurs cu infracţiunea de furt;
c. omor calificat comis pentru a ascunde săvârşirea unei infracţiuni în concurs cu infracţiunea de tâlhărie.
16. X a încercat să facă o glumă pentru a-şi distra invitaţii la o petrecere şi i-a oferit unuia dintre ei un scaun
căruia îi slăbise în prealabil îmbinările, astfel încât modificarea să nu fie vizibilă, iar cel care se aşeza pe scaun să
cadă. V, căruia X i-a oferit scaunul, s-a răsturnat, s-a lovit cu capul de piciorul mesei şi a suferit un traumatism
cranio-cerebral uşor. Din cauza unor complicaţii intervenite, la 3 săptămâni de la producerea faptei, V a
decedat. În sarcina lui X:
a. se va reţine infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte;
b. se va reţine infracţiunea de ucidere din culpă;
c. nu se poate reţine nicio infracţiune, pentru că lui V îi aparţine culpa de a nu fi verificat dacă scaunul era solid sau
şubred.
17. X a pătruns noaptea într-un depozit de materiale de construcţii cu intenţia de a sustrage 3 cutii de faianţă
pentru a-şi renova bucătăria. După ce a pătruns în interior, a realizat că i-ar fi utile şi alte materiale de
construcţie (nisip, ciment, adeziv etc.), dar şi-a dat seama că, dacă le-ar sustrage şi pe acestea, nu ar avea unde să
le depoziteze. De aceea, l-a sunat pe prietenul său P, i-a spus în ce situaţie se află şi l-a întrebat dacă ar fi de
acord ca materialele sustrase să fie depozitate la el, pentru că altfel nu ar avea rost să le sustragă. P a fost de
acord să depoziteze bunurile în garajul său până ce X va avea nevoie de ele. După ce a descărcat bunurile
sustrase în garaj, X a fost prins de poliţie. În cauză:
a. nu se va putea reţine infracţiunea de tăinuire în sarcina lui P;
b. în sarcina lui X se va reţine infracţiunea de furt calificat în concurs cu instigare la infracţiunea de tăinuire;
c. se va putea reţine infracţiunea de favorizare a făptuitorului în sarcina lui P, dar nu se va putea reţine instigare la
favorizarea făptuitorului în sarcina lui X.
18. Infracţiunea de tulburare de posesie:
a. poate fi comisă de către cel care deţine în fapt imobilul, dar nu este proprietar;
b. are ca obiect material un bun mobil sau imobil;
c. poate fi reţinută în concurs cu infracţiunea de violare de domiciliu şi atunci când este vorba de aceeaşi locuinţă.
19. Infracţiunea de omisiune a sesizării:
a. are un subiect activ necircumstanţiat (general);
b. poate fi comisă doar de către o persoană care a luat cunoştinţă de o faptă prevăzută de legea penală contra vieţii
sau care a avut ca urmare moartea unei persoane;
c. poate avea ca formă de vinovăţie intenţia sau culpa.
20. X a sustras din curtea lui Y, unde a pătruns fără drept, un alambic pentru făcut ţuică, pe care l-a ţinut
două zile, cât timp a preparat ţuica, iar apoi l-a dus înapoi, înainte ca proprietarul să observe lipsa acestuia. În
acest caz, în sarcina lui X se poate reţine:
a. infracţiunea de abuz de încredere, dacă cei doi erau vecini şi între ei exista o relaţie de încredere;
b. infracţiunea de furt în scop de folosinţă;
c. infracţiunea de furt calificat.
21. La infracţiunea de cumpărare de influenţă:
a. autorul este totdeauna un funcţionar public;
b. autorul poate fi şi un funcţionar public;
c. elementul material poate consta în pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase pentru altul.
22. Infracţiunea de tulburare a ordinii şi liniştii publice:
a. nu se poate reţine dacă actele de violenţă sau ameninţare au fost îndreptate împotriva unei singure persoane;
b. nu absoarbe infracţiunea de lovire sau alte violenţe;
c. se poate reţine şi atunci când o persoană, în timpul zilei, se dezbracă complet în piaţa publică din faţa primăriei, în
semn de protest faţă de activitatea primarului.
23. În cazul infracţiunii de fals intelectual:
a. falsificarea poate fi concomitentă sau ulterioară întocmirii unui înscris;
b. subiectul activ poate fi un medic angajat cu contract de muncă într-o unitate spitalicească din sistemul public de
sănătate;
c. utilizarea ulterioară a înscrisului de către o persoană care cunoaşte că este fals realizează condiţiile de tipicitate ale
infracţiunii de uz de fals.
24. X i-a remis o sumă de bani lui G, grefier, care i-a promis că va interveni pe lângă judecător pentru
obţinerea unei soluţii favorabile în cauza în care X avea calitatea de inculpat. În acest caz:
a. în sarcina lui G se va reţine infracţiunea de complicitate la dare de mită;
b. fapta lui X nu reprezintă infracţiune, dacă acesta denunţă fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost
sesizat cu aceasta;
c. în sarcina lui G se va reţine infracţiunea de trafic de influenţă.
25. X, Y şi Z au avut o dispută verbală cu A. Peste două zile, X şi Y, înarmaţi cu bâte, l-au urmărit pe A timp de
două ore, fiind înţeleşi să îi aplice acestuia o corecţie fizică pentru insultele proferate. X l-a prins pe A, l-a
imobilizat, în timp ce Y i-a aplicat mai multe lovituri puternice cu bâta în zona toracelui, lăsându-l în stare de
inconştienţă. Cei doi au plecat de la locul faptei şi s-au întâlnit întâmplător cu Z, căruia i-au povestit cele
întâmplate. Z s-a deplasat pentru a verifica gravitatea loviturilor. L-a găsit pe A în stare de inconştienţă şi, pentru
că a constatat că acesta avea bunuri asupra sa (ceas, telefon, portofel), şi le-a însuşit, iar seara, când s-a întâlnit cu
X şi Y, le-a împărţit cu aceştia. Pentru însănătoşire X a necesitat 40 de zile de îngrijiri medicale. În acest caz:
a. în sarcina lui Y se va reţine infracţiunea de tăinuire;
b. în sarcina lui Z se va reţine infracţiunea de tâlhărie;
c. în cazul lui X, Y şi Z se va reţine circumstanţa agravantă a comiterii faptei de trei sau mai multe persoane împreună.
26. Asistenţa juridică a inculpatului major este obligatorie în cursul procedurii de cameră preliminară atunci
când:
a. este trimis în judecată, pentru săvârşirea unei infracţiuni sancţionate de lege cu închisoarea de la unu la 5 ani,
aflându-se sub control judiciar;
b. se analizează necesitatea dispunerii arestului la domiciliu faţă de acesta;
c. se pune în discuţie constatarea încetării de drept a măsurii arestării preventive.
27. Inculpatul nu se mai citează pentru termenele ulterioare, având termenul în cunoştinţă, în cazul în care:
a. citaţia a fost primită de soţia inculpatului, iar la termenul de judecată stabilit se prezintă doar apărătorul desemnat
din oficiu, care declară că a luat legătura cu inculpatul;
b. citaţia pentru acel termen a fost înmânată funcţionarului însărcinat cu primirea corespondenţei din cadrul insti-
tuţiei publice, aceasta fiind inculpata în cauză;
c. la termenul stabilit, acesta se prezintă personal, în stare de arest preventiv, fiind asistat de apărătorul ales.
28. În cazul competenţei după calitatea persoanei:
a. instanţa rămâne competentă să judece cauza, chiar dacă inculpatul, după săvârşirea infracţiunii, pierde acea cali-
tate, însă infracţiunea ce formează obiectul cauzei a fost săvârşită în legătură cu atribuţiile de serviciu ale acestuia;
b. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionează cauza dacă inculpatul a dobândit calitatea de deputat în cursul jude-
cării cauzei în primă instanţă, după citirea actului de sesizare;
c. instanţa rămâne competentă să judece cauza privind o infracţiune de viol, chiar dacă inculpatul, după comiterea
infracţiunii, a pierdut calitatea de avocat după sesizarea instanţei prin rechizitoriu, cauza fiind în procedura de cameră
preliminară.
29. Acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal:
a. se soluţionează de instanţa penală care pronunţă achitarea inculpatului pe motiv că fapta ce formează obiectul
cauzei nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută în textul incriminator;
b. este lăsată nesoluţionată de către instanţa care admite acordul de recunoaştere a vinovăţiei, dacă între părţi s-a
încheiat un acord de mediere cu privire la acţiunea civilă;
c. este soluţionată de către instanţa penală care pronunţă încetarea procesului penal, constatând că a intervenit
prescripţia răspunderii penale.
30. Instanţa de judecată poate dispune în cursul cercetării judecătoreşti efectuarea:

a. unei expertize criminalistice balistice într-o cauză având ca obiect o infracţiune de omor;
b. procedeului probatoriu al constatării, când există pericolul de dispariţie a unor mijloace de probă;
c. unui supliment de expertiză, atunci când concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză necesită anumite
lămuriri.
31. Măsura arestării preventive a inculpatului dispusă în cauză încetează de drept:
a. la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenţie;
b. la pronunţarea în primă instanţă a hotărârii prin care s-a aplicat inculpatului măsura educativă a internării într-un
centru educativ;
c. în cazul în care instanţa verifică dacă subzistă temeiurile care au determinat menţinerea măsurii preventive la mai
mult de 60 de zile de la ultima menţinere a acestei măsuri.
32. Contestaţia se soluţionează prin:
a. încheiere, atunci când vizează o încheiere prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi a respins propunerea de
arestare preventivă a inculpatului, luând însă măsura preventivă a controlului judiciar pe cauţiune;
b. decizie, atunci când vizează o încheiere a judecătorului de cameră preliminară sau a instanţei de judecată prin care
s-a menţinut măsura arestului la domiciliu al inculpatului;
c. încheiere, atunci când are ca obiect încheierea judecătorului de cameră preliminară prin care s-a constatat încetată
de drept măsura preventivă dispusă în cauză faţă de inculpat.
33. Termenul de declarare a contestaţiei este întotdeauna de:
a. 3 zile de la comunicare, când vizează sentinţa prin care se soluţionează cererea de reabilitare judecătorească;
b. 48 de ore de la pronunţare, când vizează încheierea prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive de către
judecătorul de drepturi şi libertăţi;
c. 3 zile de la comunicarea încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară a respins excepţiile invocate şi a
dispus începerea judecăţii.
34. Prezenţa inculpatului în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi nu este obligatorie atunci când se
soluţionează:
a. propunerea de prelungire a măsurii arestului la domiciliu;
b. propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, ori de câte ori inculpatul este bolnav;
c. contestaţia împotriva măsurii asigurătorii dispuse de procuror.
35. În cursul cercetării judecătoreşti pot fi administrate:
a. şi probele necontestate de părţi sau persoana vătămată;
b. şi probe ce au fost excluse în procedura soluţionării plângerii împotriva ordonanţei de clasare, în cazul în care s-a
admis plângerea şi s-a dispus începerea judecăţii;
c. probe noi prin care să se dovedească aspecte ce au făcut obiectul unor mijloace de probă excluse în procedura de
cameră preliminară.
36. Necompetenţa materială a judecătoriei poate fi invocată:
a. doar până la începerea cercetării judecătoreşti;
b. în tot cursul judecăţii, până la pronunţarea hotărârii definitive;
c. ca motiv de contestaţie în anulare.
37. Numai după începerea urmăririi penale poate fi:
a. audiată persoana vătămată;
b. dispusă percheziţia domiciliară;
c. realizată audierea anticipată a unui martor.
38. Efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspect poate fi dispusă:
a. numai de procuror, prin ordonanţă;
b. şi de organele de cercetare penală, cu încuviinţarea prealabilă a procurorului;
c. şi de organele de cercetare penală, cu confirmarea procurorului.
39. Soluţia de renunţare la urmărirea penală:
a. poate fi dispusă chiar dacă autorul este necunoscut;
b. poate fi atacată de către persoana vătămată cu plângere la judecătorul de drepturi şi libertăţi;
c. nu poate fi atacată de către suspect.
40. În cazul în care inculpatul major solicită ca judecata să aibă loc potrivit procedurii recunoaşterii
învinuirii, beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor pedepsei închisorii:
a. dacă instanţa respinge solicitarea acestuia, dar, cu ocazia deliberării, reţine aceeaşi situaţie de fapt ca cea recunos-
cută de către inculpat, schimbând însă încadrarea juridică a faptei;
b. numai dacă instanţa, respingând solicitarea acestuia, reţine, cu ocazia deliberării, aceeaşi situaţie de fapt ca cea
recunoscută de către inculpat şi aceeaşi încadrare juridică a faptei ca cea stabilită prin rechizitoriu;
c. dacă instanţa admite solicitarea acestuia, dar, cu ocazia deliberării, schimbă încadrarea juridică a faptei.
41. Cheltuielile judiciare avansate de stat:
a. sunt suportate de persoana vătămată în cazul renunţării la urmărirea penală;
b. sunt suportate de inculpat în cazul în care, după ce acesta cere continuarea procesului penal, se dispune clasarea,
reţinându-se că fapta a fost săvârşită în stare de legitimă apărare;
c. sunt suportate de inculpat în cazul în care se dispune achitarea, reţinându-se că fapta nu este prevăzută de legea
penală.
42. Redeschiderea urmăririi penale:
a. poate fi dispusă de procurorul care a dispus clasarea;
b. poate fi dispusă şi de procurorul ierarhic superior procurorului care a dispus renunţarea la urmărirea penală, atunci
când se constată că persoana nu şi-a îndeplinit cu rea-credinţă obligaţiile stabilite;
c. este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară în toate cazurile.
43. În procedura confirmării ordonanţei prin care s-a dispus renunţarea la urmărire penală, judecătorul de
cameră preliminară:
a. verifică legalitatea şi temeinicia soluţiei doar pe baza materialului din dosarul de urmărire penală;
b. poate încuviinţa administrarea probei cu martori;
c. poate dispune clasarea.
44. Acordul de recunoaştere a vinovăţiei poate fi încheiat:
a. de inculpatul minor în vârstă de 16 ani, cu încuviinţarea reprezentantului legal, numai dacă are ca obiect o măsură
educativă neprivativă de libertate;
b. de inculpatul major care recunoaşte două din cele trei fapte pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală şi
acceptă încadrarea juridică a acestora;
c. numai de inculpatul care recunoaşte în totalitate faptele pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală şi acceptă
încadrarea juridică a acestora.
45. Judecătorul de drepturi şi libertăţi sesizat, în cursul urmăririi penale, cu o propunere de prelungire a
măsurii arestării preventive poate dispune:
a. respingerea propunerii şi înlocuirea măsurii arestării preventive cu controlul judiciar, caz în care prelungirea
controlului judiciar, în cursul urmăririi penale, va fi în competenţa judecătorului de drepturi şi libertăţi;
b. respingerea propunerii şi înlocuirea măsurii arestării preventive cu controlul judiciar, caz în care prelungirea
controlului judiciar, în cursul urmăririi penale, va fi în competenţa procurorului;
c. respingerea propunerii şi revocarea măsurii arestării preventive.
46. În cazul admiterii în principiu a cererii de revizuire:
a. poate fi dispusă suspendarea în parte a executării hotărârii prin care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei;
b. instanţa dispune în toate cazurile efectuarea de către procuror a cercetărilor necesare pentru stabilirea situaţiei de
fapt;
c. se procedează la desfiinţarea hotărârilor ce nu se pot concilia şi ulterior se reunesc în vederea rejudecării cauzele
în care acestea au fost pronunţate.
47. În cursul judecăţii în primă instanţă:

a. neacordarea ultimului cuvânt inculpatului determină nulitatea absolută a hotărârii;
b. instanţa are obligaţia de a dispune din oficiu administrarea de probe sub aspectul laturii penale a cauzei atunci
când inculpatul este minor;
c. procurorul poate renunţa la administrarea unor probe încuviinţate în cauză la solicitarea sa.
48. Judecata se desfăşoară în şedinţă publică într-o cauză privitoare la:
a. inculpaţi minori împreună cu majori, dacă nu a putut fi disjunsă cauza în legătură cu aceştia din urmă;
b. soluţionarea cererii de reabilitare judecătorească;
c. analizarea admisibilităţii în principiu a cererii de contestaţie în anulare.
49. Poate asista la şedinţa de judecată:
a. persoana înarmată care doreşte să prezinte instanţei arma cu care inculpatul a comis asupra ei tentativa de omor;
b. persoana fără discernământ;
c. minorul sub 14 ani care are calitatea de parte civilă în cauză.
50. Urmărirea penală este continuată la solicitarea inculpatului în cazul în care:
a. a intervenit împăcarea;
b. procurorul dispune, prin ordonanţă, clasarea cauzei pe motiv că fapta reţinută în sarcina inculpatului a fost comisă
în condiţiile cauzei justificative a legitimei apărări;
c. procurorul dispune, prin rechizitoriu, clasarea cauzei pentru una dintre infracţiunile concurente reţinute în sarcina
acestuia, pe motiv că a intervenit o cauză de nepedepsire.
- 9 aprilie 2017 -
Drept penal
1. În cazul stării de necesitate:
a. atacul trebuie să fie întotdeauna injust;
b. acţiunea de salvare trebuie să se îndrepte împotriva celui care a provocat pericolul, şi nu împotriva altei persoane
sau a bunurilor acesteia;
c. nu are ca efect înlăturarea răspunderii civile dacă, pentru a salva viaţa unicului său fiu, autorul distruge un perete
al casei fratelui său.
2. Este justificată:
a. fapta persoanei care, după ce constată că i-a fost sustras portofelul, îl imobilizează pe autorul furtului pentru a-l
împiedica să fugă;
b. fapta persoanei care sustrage căruţa unui vecin pentru a-şi duce fiul la gară, aflat în real pericol de a pierde trenul
spre Iaşi şi de a nu ajunge la timp la examenul de drept penal, partea generală;
c. fapta persoanei care, la cererea explicită, serioasă, conştientă şi repetată a victimei, care suferea de o boală incura-
bilă, cauzatoare de suferinţe greu de suportat, îi administrează o substanţă letală.
3. Participaţia improprie:
a. nu există atunci când coautor la comiterea unei infracţiuni de şantaj este un minor de 13 ani;
b. există atunci când o persoană, la rugămintea unui necunoscut care îi spune că se mută, ţine deschisă uşa de la
intrarea în bloc cât timp acesta transportă un frigider şi un pian, cu scopul de a şi le însuşi pe nedrept;
c. presupune ca instigatorul să acţioneze cu intenţie.
4. În cazul amânării aplicării pedepsei:
a. este necesar ca pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea comisă din culpă să nu depăşească 5 ani;
b. este necesar ca infractorul să-şi manifeste acordul de a presta o muncă remunerată în folosul comunităţii;
c. instanţa poate impune infractorului obligaţia de a nu conduce anumite vehicule.
5. Când se dispune condamnarea la amendă penală:
a. instanţa poate decide amânarea aplicării acesteia, dacă fapta a fost comisă din culpă;
b. soluţia de suspendare a executării acesteia sub supraveghere este nelegală;
c. pedeapsa complementară dispusă se execută după executarea pedepsei principale.
6. În cazul pedepsei amenzii:
a. cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă se stabileşte întotdeauna ţinând seama şi de situaţia materială
a condamnatului;
b. dacă prin infracţiune s-a urmărit obţinerea unui folos patrimonial, limitele speciale ale zilelor-amendă se majo-
rează cu o treime;
c. amânarea aplicării pedepsei închisorii conduce şi la amânarea aplicării pedepsei amenzii care o însoţeşte.
7. În cazul prescripţiei răspunderii penale:
a. aceasta poate interveni chiar dacă în cauză procurorul nu şi-a însuşit declaraţia de retragere a plângerii prealabile
făcută de persoana vătămată minoră, în condiţiile legii;
b. aceasta poate curge în paralel cu prescripţia executării pedepsei închisorii aplicate pentru acea faptă;
c. termenul de prescripţie în cazul unei infracţiuni de viol curge de la data decesului persoanei vătămate minore,
dacă acesta intervine înainte de majorat.
8. În măsura în care instanţa constată incidenţa cauzei de neimputabilitate a intoxicaţiei:
a. va lua act că aceasta produce efecte in rem şi va dispune în consecinţă;
b. poate dispune obligarea făptuitorului la tratament medical, chiar dacă acesta învederează că nu se consideră bolnav;
c. nu poate aplica o pedeapsă, dar poate lua oricare dintre măsurile de siguranţă prevăzute de lege.
9. Există tentativă idonee:

a. când infractorul îi toarnă victimei în paharul cu apă o substanţă letală, iar lichidul se evaporă înainte de a fi
consumat;
b. când autorul pătrunde în sediul unei bănci, dar constată că seiful acesteia fusese mutat în urmă cu 5 zile;
c. când infractorul încurajează victima să meargă cu avionul, în speranţa că motorul acestuia se va defecta şi avionul
se va prăbuşi.
10. În sensul legii penale, are întotdeauna calitatea de funcţionar public:
a. medicul, inclusiv cu ocazia realizării unui control ocular de rutină;
b. expertul tehnic judiciar chemat să realizeze un raport de expertiză într-o cauză civilă;
c. procurorul, necompetent teritorial, care realizează acte de urmărire penală cu privire la comiterea unei infracţiuni
de abandon de familie.
11. În cazul în care, după judecata definitivă pentru un concurs de infracţiuni, intervine o lege penală nouă,
instanţa:
a. poate, în aplicarea art. 6 C.pen., să reducă potrivit noii legi una dintre pedepsele supuse contopirii, dar să menţină
pedeapsa rezultantă în cuantumul stabilit în temeiul legii vechi;
b. atunci când observă că pedeapsa rezultantă potrivit noii legi este mai mare decât cea aplicată potrivit legii vechi,
constată că nu poate face aplicarea art. 6 C.pen., nici pentru pedepsele individuale;
c. ia act de faptul că art. 6 C.pen. se referă la pedepse individuale şi nu poate fi aplicat pedepselor rezultante.
12. Inculpatul X, recidivist, a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de abandon de familie
prevăzută de art. 378 alin. (1) lit. c) C.pen., reţinându-se că nu a plătit cu rea-credinţă, timp de 3 luni, pensia de
întreţinere stabilită pe cale judecătorească în favoarea fiului său minor. Înainte de terminarea cercetării
judecătoreşti, inculpatul a achitat în întregime pensia de întreţinere restantă. În această situaţie:
a. fapta inculpatului nu se pedepseşte;
b. instanţa nu poate dispune amânarea aplicării pedepsei;
c. instanţa poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
13. În cazul infracţiunii de determinare sau înlesnire a sinuciderii prevăzută de art. 191 C.pen.:
a. tentativa nu este posibilă;
b. tentativa nu se pedepseşte;
c. forma de vinovăţie nu poate fi culpa cu prevedere.
14. În cazul infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 C.pen.:
a. subiect activ poate fi şi persoana ce asigură paza unei instituţii, aflată în exercitarea atribuţiilor de serviciu;
b. subiectul activ nu este circumstanţiat (calificat);
c. subiect pasiv poate fi şi fratele făptuitorului.
15. Lipsirea de libertate în mod ilegal:
a. nu este infracţiune complexă dacă persoanei vătămate i-au fost cauzate leziuni traumatice care au necesitat pentru
vindecare 95 de zile de îngrijiri medicale;
b. este mai gravă atunci când constă în răpirea unei persoane aflate în imposibilitate de a-şi exprima voinţa ori de a
se apăra;
c. nu poate fi comisă sub forma participaţiei improprii.
16. Nu se poate reţine comiterea infracţiunii de tâlhărie:
a. în privinţa făptuitorului care foloseşte violenţe pentru a recupera un bun mobil proprietatea sa, sustras cu o zi
înainte de către persoana vătămată;
b. atunci când făptuitorul întrebuinţează ameninţări, în scopul de a dobândi un folos nepatrimonial injust;
c. în condiţiile în care făptuitorul loveşte persoana vătămată pentru a intra în posesia unui autoturism proprietatea sa,
bun pe care persoana vătămată îl deţinea în temeiul unui contract de închiriere încheiat cu făptuitorul.
17. În situaţia în care făptuitorul a aplicat mai multe lovituri victimei în scopul de a-i sustrage o sumă de
bani, acţiune ce nu a reuşit ca urmare a intervenţiei altor persoane, iar victima a încetat din viaţă în urma
loviturilor primite:
a. se reţine comiterea infracţiunii de tentativă de tâlhărie urmată de moartea victimei;
b. se reţine comiterea infracţiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei;
c. infracţiunea se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea complexă consumată.
18. Fiind oprit în trafic de un echipaj al poliţiei rutiere, X i-a solicitat poliţistului Y să nu întocmească
proces-verbal de contravenţie cu privire la neregulile constatate, promiţând că îi va remite o sumă de bani dacă
va proceda în acest mod. Y a refuzat şi a întocmit proces-verbal de contravenţie, sancţionându-l pe X pentru
neregulile constatate. Y nu a înştiinţat nicio persoană cu privire la cele întâmplate. În această situaţie:
a. în sarcina lui X se va reţine comiterea infracţiunii de dare de mită, iar în privinţa lui Y se va reţine că fapta nu este
prevăzută de legea penală;
b. în sarcina lui X se va reţine comiterea infracţiunii de tentativă la dare de mită, iar în privinţa lui Y se va reţine că
fapta nu este prevăzută de legea penală;
c. în sarcina lui X se va reţine comiterea infracţiunii de dare de mită, iar în sarcina lui Y se va reţine comiterea
infracţiunii de omisiune a sesizării.
19. Asemănător cu infracţiunea de represiune nedreaptă, infracţiunea de cercetare abuzivă:
a. poate fi comisă numai de către un organ de cercetare penală, un procuror ori un judecător;
b. poate fi comisă doar în desfăşurarea unor cauze penale;
c. presupune ca subiectul activ să ştie că persoana urmărită sau judecată este nevinovată.
20. Spre deosebire de infracţiunea de abuz de încredere, în cazul infracţiunii de însuşire a bunului găsit sau
ajuns din eroare la făptuitor:
a. făptuitorul nu are un titlu asupra bunului;
b. obiectul material poate fi numai un bun mobil;
c. acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu.
21. Infracţiunea de uzurpare de calităţi oficiale:
a. poate fi comisă doar de un funcţionar;
b. nu se reţine în cazul avocatului care continuă să acorde consultaţii juridice, deşi i-a fost suspendat dreptul de a profesa;
c. este mai gravă dacă este comisă de un funcţionar public.
22. Constituie infracţiunea de distrugere calificată:
a. incendierea unei locuinţe, eveniment ce a avut ca urmare decesul a două persoane;
b. distrugerea ce a produs consecinţe deosebit de grave;
c. provocarea exploziei unui autotren, comisă de 4 persoane împreună, eveniment ce a avut ca urmare vătămarea
corporală a unei persoane.
23. În cazul infracţiunii de încăierare:
a. suntem în prezenţa unei pluralităţi constituite de infractori;
b. suntem în prezenţa unei pluralităţi naturale de infractori;
c. în situaţia în care lui A, participant la săvârşirea faptelor, i s-a cauzat o vătămare corporală constând într-un preju-
diciu estetic grav şi permanent, fără a se cunoaşte cine a aplicat lovitura, A nu răspunde penal pentru comiterea infrac-
ţiunii de încăierare.
24. X a formulat o cerere de chemare în judecată, în cuprinsul căreia a arătat, necorespunzător adevărului, că a
dobândit un imobil prin uzucapiune. X a depus la dosar un certificat, aparent eliberat de către administraţia
financiară, cunoscând că acesta este falsificat, în cuprinsul căruia se menţiona neconform cu realitatea că X a plătit
impozit pentru imobilul litigios începând cu anul 1985. X s-a prezentat în faţa instanţei civile şi a susţinut cererea de
chemare în judecată, formulând concluzii în sensul că a uzucapat imobilul. În sarcina lui X se va reţine:
a. săvârşirea infracţiunii de uz de fals;
b. săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii şi a infracţiunii de uz de fals;
c. săvârşirea infracţiunii de uz de fals şi a infracţiunii de inducere în eroare a organelor judiciare.
25. Infracţiunea de tulburare a ordinii şi liniştii publice:

a. se reţine doar atunci când violenţele, ameninţările sau atingerile grave aduse demnităţii, realizate în public, sunt
îndreptate împotriva a două sau mai multor persoane;
b. se reţine chiar dacă ameninţările sau atingerile grave aduse demnităţii, realizate în public, sunt îndreptate împo-
triva unei singure persoane;
c. absoarbe întotdeauna infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri, atunci când faptele sunt comise în aceeaşi
împrejurare.
26. Partea responsabilă civilmente participă în procesul penal:

a. prin introducerea acesteia la cererea părţii civile făcută până la terminarea cercetării judecătoreşti la prima instanţă
de judecată;
b. la cererea acesteia făcută până la terminarea cercetării judecătoreşti la prima instanţă de judecată;
c. prin introducerea acesteia la cererea procurorului făcută până la terminarea cercetării judecătoreşti în primă
instanţă, atunci când acesta exercită acţiunea civilă în procesul penal.
27. În procesul penal au calitatea de subiecţi procesuali:
a. numai suspectul şi persoana vătămată;
b. inculpatul, partea civilă, partea responsabilă civilmente;
c. martorul, expertul, interpretul, agentul procedural.
28. În cazul săvârşirii unei infracţiuni de furt calificat de către inculpatul X, având calitatea de militar cu
grad de general, împreună cu coinculpaţii Y şi Z – ambii civili:
a. urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de procurorul militar competent, numai faţă de inculpatul X;
b. urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de procurorul militar competent, faţă de toţi inculpaţii;
c. competenţa de judecare a cauzei în primă instanţă revine Curţii Militare de Apel, faţă de toţi inculpaţii.
29. În procesul penal, încheierile pronunţate de judecătorul de cameră preliminară sunt definitive în urmă-
toarele situaţii:
a. atunci când se verifică legalitatea administrării probelor şi a efectuării urmăririi penale, se exclud probele nelegal
administrate şi se admite plângerea, se desfiinţează soluţia de clasare dispusă procuror şi se dispune începerea judecăţii;
b. atunci când se admite plângerea împotriva soluţiei de clasare dispusă de procuror, se desfiinţează soluţia atacată şi
se trimite cauza la procuror pentru a pune în mişcare acţiunea penală şi a completa urmărirea penală;
c. atunci când se admite cererea de confirmare a soluţiei de renunţare la urmărire penală.
a. persoana vătămată care are capacitate de exerciţiu restrânsă este asistată în mod obligatoriu de un avocat;
b. persoana vătămată nu are dreptul de a propune administrarea de probe atunci când acţiunea penală este exercitată
din oficiu;
c. după punerea în mişcare a acţiunii penale, procurorul nu poate restricţiona dreptul persoanei vătămate de a
consulta dosarul.
31. Dreptul de a solicita desemnarea unui expert recomandat care să participe la efectuarea expertizei
dispuse de instanţa de judecată aparţine:
a. numai inculpatului, părţii civile şi părţii responsabile civilmente;
b. procurorului, părţilor şi subiecţilor procesuali principali;
c. numai părţilor şi subiecţilor procesuali principali.
32. Percheziţia corporală:
a. se poate efectua şi înainte de începerea urmăririi penale în cazul infracţiunilor flagrante;
b. se efectuează, la solicitarea procurorului, în baza mandatului de percheziţie emis de judecătorul de drepturi şi
libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă;
c. nu poate fi începută înainte de ora 6:00 sau după ora 20:00.
33. În cursul urmăririi penale, împotriva ordonanţei procurorului de luare a măsurii controlului judiciar:
a. inculpatul poate face plângere la judecătorul de drepturi şi libertăţi, în termen de 48 de ore de la comunicarea
ordonanţei;
b. inculpatul poate face plângere la prim-procurorul parchetului sau, după caz, la procurorul ierarhic superior, în
termen de 48 de ore de la comunicarea ordonanţei;
c. inculpatul poate face contestaţie la judecătorul de drepturi şi libertăţi, în termen de 3 zile de la comunicarea
ordonanţei.
34. Neregularităţile privind citarea în cursul judecăţii pot fi luate în considerare dacă sunt invocate:
a. în orice stare a procesului penal, atunci când privesc pe inculpat;
b. de partea lipsă, la termenul următor la care este prezentă sau este legal citată;
c. de procuror, numai la termenul la care s-au produs, cu excepţia situaţiei când prezenţa inculpatului este obligatorie.
35. Cheltuielile judiciare sunt suportate de inculpat:
a. în caz de încetare a procesului penal, dacă este incidentă o cauză de nepedepsire;
b. în caz de achitare, dacă există o cauză justificativă sau de neimputabilitate şi nu a fost obligat la repararea prejudi-
ciului;
c. în caz de încetare a procesului penal, dacă a intervenit medierea şi această obligaţie a fost prevăzută în acordul de
mediere.
36. Luarea măsurilor asigurătorii de către procuror se poate face:
a. la terminarea urmăririi penale, prin rechizitoriu;
b. la terminarea urmăririi penale, prin ordonanţa de clasare a cauzei sau de renunţare la urmărirea penală;
c. în cursul urmăririi penale, prin ordonanţă.
37. Judecătorul care, în cursul urmăririi penale, a soluţionat contestaţia formulată de inculpat împotriva
ordonanţei procurorului de luare a măsurilor asigurătorii este incompatibil:
a. să dispună în cursul urmăririi penale luarea măsurii arestului la domiciliu al inculpatului;
b. să dispună în cursul urmăririi penale emiterea unui mandat de aducere a inculpatului, atunci când pentru
executarea mandatului este necesară pătrunderea fără consimţământ într-un domiciliu sau sediu;
c. să confirme ordonanţa de renunţare la urmărirea penală dispusă faţă de inculpat.
38. Contestaţia formulată împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară de la instanţa sesizată
prin rechizitoriu, prin care s-au respins cererile sau excepţiile ridicate sau invocate din oficiu şi s-a dispus
începerea judecăţii:
a. se judecă de instanţa superioară celei sesizate, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, a persoanei vătămate şi cu
participarea procurorului;
b. nu poate privi cereri sau excepţii, altele decât cele invocate sau ridicate din oficiu în faţa judecătorului de cameră
preliminară de la instanţa sesizată prin rechizitoriu, cu excepţia cazurilor de nulitate absolută;
c. se formulează în termen de 3 zile, care curge de la pronunţare pentru părţile prezente şi de la comunicare pentru
cele lipsă.
39. În cazul în care se dispune suspendarea judecării cauzei întrucât inculpatul suferă de o boală gravă care îl
împiedică să participe la judecată, instanţa de judecată este obligată:
a. dacă faţă de inculpat s-a luat măsura controlului judiciar, să verifice periodic, dar nu mai târziu de 3 luni, dacă
subzistă temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri preventive sau dacă au apărut temeiuri noi care să justifice
menţinerea măsurii;
b. dacă faţă de inculpat s-a luat măsura controlului judiciar, să verifice periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă
subzistă temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri preventive sau dacă au apărut temeiuri noi care să justifice
menţinerea măsurii;
c. să verifice periodic, dar nu mai târziu de 3 luni, dacă mai subzistă cauza care a determinat suspendarea judecăţii.
40. În procedura de admitere în principiu a contestaţiei în anulare, instanţa pronunţă:

a. sentinţă sau decizie de respingere ca inadmisibilă a contestaţiei în anulare, care nu pot fi atacate cu apel, fiind
hotărâri definitive;
b. încheiere de admitere în principiu a contestaţiei în anulare, care nu poate fi atacată separat cu apel;
c. încheiere de admitere în principiu a contestaţiei, care poate fi atacată separat cu apel în termen de 10 zile, care
curge de la comunicare.
41. Cazul prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. b) C.proc.pen. de revizuire a unei hotărâri judecătoreşti definitive,
care s-a întemeiat pe declaraţia martorului A., ce a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei
revizuire se cere, influenţând astfel soluţia pronunţată, se poate dovedi prin:
a. o hotărâre judecătorească definitivă prin care s-a stabilit pedeapsa de 6 luni închisoare faţă de A. pentru comiterea
infracţiunii de mărturie mincinoasă, dispunându-se amânarea aplicării acesteia;
b. hotărârea judecătorească definitivă prin care instanţa de judecată a dispus încetarea procesului penal faţă de A.
pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă întrucât a intervenit decesul acestuia;
c. orice mijloc de probă administrat în procedura de revizuire, atunci când, din cauza decesului lui A., instanţa a
dispus încetarea procesului penal faţă de acesta pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă.
42. Instanţa respinge acordul de recunoaştere a vinovăţiei:
a. atunci când apreciază că soluţia cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror şi inculpat este nejustificat
de blândă în raport cu gravitatea infracţiunii;
b. atunci când una dintre infracţiunile care fac obiectul acordului de recunoaştere a vinovăţiei se pedepseşte de lege
cu închisoare mai mare de 20 de ani;
c. dacă acesta nu priveşte toate faptele reţinute în sarcina inculpatului în ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii
penale.
43. Referatul de evaluare a inculpatului minor în cauzele penale se dispune în mod obligatoriu:
a. de organele de urmărire penală în cursul urmăririi penale;
b. de instanţa de judecată în cursul judecăţii, indiferent dacă referatul a fost efectuat sau nu în cursul urmăririi penale;
c. de instanţa de judecată în cursul judecăţii, cu excepţia situaţiei în care referatul a fost efectuat în cursul urmăririi penale.
44. Măsurile asigurătorii luate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie printr-o hotărâre penală pronunţată în
primă instanţă se pun în executare de:
a. Tribunalul Bucureşti sau de Tribunalul Militar Bucureşti;
b. Curtea de Apel Bucureşti;
45. Sentinţa prin care instanţa de judecată rezolvă cererea de reabilitare:
a. poate fi atacată cu apel în termen de 10 zile, care curge de la comunicare;
b. poate fi atacată cu contestaţie în termen de 10 zile, care curge de la comunicare;
c. poate fi atacată cu contestaţie în termen de 3 zile, care curge de la comunicare.
46. Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa inculpatul X, administrator al SC Y
SRL, a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 din Legea
nr. 241/2005 privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel
Constanţa. Excepţia de necompetenţă materială a instanţei astfel sesizate poate fi invocată:
a. până la începerea cercetării judecătoreşti în cauză;
b. până la închiderea procedurii de cameră preliminară;
c. în tot cursul judecăţii, până la pronunţarea unei hotărâri definitive.
47. În cazul în care urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de procuror, acesta poate delega
organelor de cercetare penală:
a. încuviinţarea administrării probei testimoniale;
b. audierea persoanei vătămate;
c. luarea măsurii preventive a reţinerii.
48. Judecătorul de cameră preliminară sesizat prin rechizitoriu soluţionează cererile şi excepţiile invocate cu
privire la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală şi
dispune în mod obligatoriu restituirea cauzei la parchet dacă:
a. a exclus toate probele administrate în cursul urmăririi penale;
b. procurorul nu a răspuns în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii judecătorului de cameră preliminară prin
care s-au constatat neregularităţi ale rechizitoriului, dacă aceste neregularităţi atrag imposibilitatea stabilirii obiectului
sau limitelor judecăţii;
c. a exclus una sau mai multe probe administrate în cursul urmăririi penale.
49. Nu este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară:
a. ordonanţa de redeschidere a urmăririi penale emisă de procurorul ierarhic superior, prin care a infirmat soluţia de
clasare, anterior comunicării ordonanţei de clasare a cauzei;
b. ordonanţa de renunţare la urmărirea penală;
c. ordonanţa de clasare.
- 3 septembrie 2017 -
Drept penal
1. Tentativa nu este posibilă la infracţiunile:

a. săvârşite din culpă cu prevedere;
b. de obicei;
c. care au obiect material.
2. Infracţiunea continuată:
a. este posibilă în cazul infracţiunilor săvârşite atât din culpă, cât şi cu intenţie;
b. nu este posibilă în cazul infracţiunilor săvârşite cu intenţie indirectă;
c. este posibilă în cazul infracţiunilor aşa-zise de pericol.
3. Există concurs de infracţiuni:
a. când o infracţiune a fost săvârşită pentru a ascunde comiterea de către aceeaşi persoană a unei infracţiuni săvârşite
din culpă;
b. când o infracţiune de omor a fost săvârşită pentru a înlesni comiterea unei infracţiuni de tâlhărie;
c. când se săvârşesc mai multe acte de sustragere, la scurte intervale de timp, cu aceeaşi ocazie, în realizarea
aceleiaşi hotărâri infracţionale, din locuinţa comună a lui X şi Y.
4. Primul termen al recidivei poate consta într-o:
a. condamnare definitivă la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea executării sub supraveghere pentru
infracţiunea de furt, dacă au trecut doi ani de la împlinirea termenului de supraveghere;
b. hotărâre definitivă prin care s-a amânat aplicarea pedepsei de 2 ani închisoare, stabilită pentru o infracţiune
săvârşită cu intenţie depăşită (praeterintenţie);
c. hotărâre definitivă prin care s-a dispus internarea într-un centru de detenţie pe o durată de 1 an şi 6 luni pentru
săvârşirea infracţiunii de furt calificat.
5. Constituie circumstanţe agravante generale săvârşirea infracţiunii:
a. în timpul nopţii;
b. de două sau mai multe persoane împreună;
c. prin cruzimi.
6. Pedeapsa amenzii se înlocuieşte cu închisoarea dacă persoana condamnată:
a. nu o execută, cu rea-credinţă, în tot sau în parte;
b. nu îndeplineşte cu rea-credinţă obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare;
c. săvârşeşte o nouă infracţiune cu intenţie, anterior începerii executării sau înainte de executarea în întregime a
acesteia.
7. Renunţarea la aplicarea pedepsei nu se poate dispune:
a. în cazul săvârşirii unui concurs de infracţiuni;
b. dacă inculpatul a fost anterior condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de furt calificat,
pentru care se împlinise termenul de reabilitare la data săvârşirii faptei;
c. dacă inculpatul fusese condamnat, în urmă cu doi ani, la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de
ucidere din culpă.
8. La data liberării condiţionate, cel condamnat:
a. este supus unor măsuri de supraveghere şi respectării unor obligaţii, dacă pedeapsa aplicată este de 2 ani închisoare;
b. este considerat că a executat pedeapsa principală;
c. execută pedeapsa complementară a interzicerii străinului de a se afla pe teritoriul României, aplicată prin hotă-
rârea de condamnare.
9. Pedeapsa detenţiunii pe viaţă nu poate fi aplicată celor care:
a. au împlinit vârsta de 60 de ani la data pronunţării hotărârii;
b. aveau vârsta de 65 de ani la data săvârşirii infracţiunii;
c. aveau vârsta de 70 de ani la data pronunţării hotărârii de condamnare.
10. În cazul reţinerii circumstanţelor agravante:
a. limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea comisă se majorează cu jumătate;
b. limita minimă a pedepsei prevăzute pentru infracţiunea săvârşită nu se modifică;
c. limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea comisă se majorează cu o treime.
11. Retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală:
a. a persoanei cu privire la care a fost retrasă, în cazul în care plângerea a vizat mai mulţi participanţi la aceeaşi
infracţiune;
b. în cazul în care două persoane vătămate, din cele trei care au formulat plângerea împreună, şi-au retras plângerea;
c. numai dacă a fost însuşită de procuror, în cazul infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale este
condiţionată de introducerea plângerii prealabile, dar acţiunea penală a fost pusă în mişcare din oficiu.
12. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere se poate dispune în cazul în unei hotărâri de
condamnare la pedeapsa:
a. închisorii de 3 ani;
b. amenzii;
c. închisorii de 2 ani, însoţită de pedeapsa amenzii.
13. La stabilirea cuantumului unei zile-amendă, ca pedeapsă unică pentru persoana fizică, se ţine seama de:
a. situaţia materială a condamnatului;
b. obligaţiile legale ale condamnatului faţă de persoanele aflate în întreţinerea sa;
c. valoarea folosului patrimonial obţinut sau urmărit.
14. Fapta inculpatei X, care i-a aplicat fiului său Z, în vârstă de 2 luni, lovituri repetate pe toată suprafaţa
corpului, care au determinat contuzii cerebrale, hematom epicranian, leziuni ischemice cerebrale şi au pus în
primejdie viaţa victimei, fiind necesare circa 80 de zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive:
a. ale infracţiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 194 alin. (1) lit. e) C.pen. (prin punerea în primejdie a
vieţii persoanei) raportat la art. 199 alin. (1) C.pen. (referitor la comiterea faptei asupra unui membru de familie);
b. ale tentativei la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 32 alin. (1) C.pen. raportat la art. 188 C.pen., cu aplicarea
art. 199 alin. (1) C.pen. (referitor la omorul comis asupra unui membru de familie);
c. ale tentativei la infracţiunea de ucidere a nou-născutului, prevăzută de art. 32 alin. (1) C.pen. raportat la art. 200
alin. (1) C.pen.
15. Inculpatul A, cu sprijinul inculpatului B, care i-a deschis uşa blocului prevăzută cu interfon, a pătruns
fără drept, împreună cu inculpatul C, prin distrugerea sistemului de închidere a uşii de acces, în apartamentul
lui X şi a răvăşit bunurile lui X împreună cu ceilalţi doi inculpaţi, în vederea sustragerii unor obiecte sau
înscrisuri, părăsind însă imobilul fără a sustrage niciun bun, negăsind niciun bun de valoare. Fapta lui A
constituie:
a. tentativă la infracţiunea de furt calificat comisă prin efracţie şi violare de domiciliu, de trei persoane împreună,
prevăzută de art. 32 alin. (1) C.pen. raportat la art. 228 alin. (1) C.pen. – art. 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) C.pen.,
cu aplicarea art. 77 lit. a) C.pen.;
b. tentativă la infracţiunea de furt calificat comisă prin efracţie şi violare de domiciliu, de trei persoane împreună,
prevăzută de art. 32 alin. (1) C.pen. raportat la art. 228 alin. (1) C.pen. – art. 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) C.pen.,
cu aplicarea art. 77 lit. a) C.pen., în concurs cu infracţiunea de distrugere comisă de trei persoane împreună, prevăzută
de art. 253 alin. (1) C.pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C.pen.;
c. doar infracţiunea de distrugere, comisă de trei persoane împreună, prevăzută de art. 253 alin. (1) C.pen., cu
aplicarea art. 77 lit. a) C.pen., întrucât făptuitorii s-au desistat, nesustrăgând niciun bun.
16. Avocatul X a virat, prin transfer bancar, în conturile personale, o sumă de bani transferată din greşeală
de către o societate în contul cabinetului de avocatură al avocatului X, unitatea bancară comunicând acestuia
faptul că suma de bani a fost virată din eroare în contul cabinetului de avocatură. Avocatul X nu a restituit suma
de bani, apreciind că este vorba despre un litigiu civil, ce urmează a fi soluţionat de instanţa civilă. În sarcina
inculpatului (avocatul X):
a. se va reţine infracţiunea de însuşire a bunului găsit, prevăzută de art. 243 alin. (2) C.pen.;
b. se va reţine infracţiunea de furt, prevăzută de art. 228 alin. (1) C.pen.;
c. nu se poate reţine nicio infracţiune, fiind vorba despre un litigiu civil având ca obiect o plată nedatorată.
17. Fapta inculpatului de a depune la instanţa de judecată, la mai multe termene ce au avut loc în cadrul unui
proces, 4 chitanţe falsificate care atestă, în mod nereal, plata unor sume de bani cu titlu de onorariu avocat, în
scopul obligării părţii adverse de către instanţă la plata cheltuielilor de judecată, rezultat care nu s-a produs din
cauza pierderii procesului, constituie:
a. tentativă la infracţiunea de înşelăciune comisă prin folosirea de mijloace frauduloase, prevăzută de art. 32 C.pen.
raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C.pen.;
b. infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C.pen.,
cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen.;
c. infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C.pen.
18. În cazul infracţiunii de incest:
a. nu este posibilă participaţia penală;
b. forma de vinovăţie poate fi şi culpa;
c. sunt realizate elementele de tipicitate şi în cazul în care subiecţii activi sunt numai fraţi consangvini (după tată).
19. Inculpata A a încheiat un contract de împrumut cu partea civilă B, prin care inculpata A a împrumutat
de la partea civilă B suma de 36.000 lei pentru un an. La momentul încheierii contractului de împrumut,
inculpata A a prezentat părţii civile B un contract de vânzare-cumpărare ce atesta dreptul de proprietate al
inculpatei A asupra unui imobil, care a constituit garanţia contractului de împrumut, deşi, anterior momentului
încheierii contractului de împrumut şi al constituirii garanţiei, inculpata A transmisese către un terţ dreptul de
proprietate asupra imobilului printr-un alt contract de vânzare-cumpărare. Fapta inculpatei A constituie:
a. infracţiunea de înşelăciune în varianta tip, prevăzută de art. 244 alin. (1) C.pen.;
b. infracţiunea de înşelăciune comisă prin folosirea de mijloace frauduloase, prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2)
C.pen.;
c. infracţiunea de înşelăciune în varianta tip, prevăzută de art. 244 alin. (1) C.pen., în concurs cu infracţiunea de uz
de fals, prevăzută de art. 323 C.pen.
20. Inculpatul D, pe fondul unei dispute cu persoana vătămată E, având ca obiect dreptul de folosinţă asupra
unui teren (niciuna dintre părţi neavând un titlu valabil cu privire la dreptul de folosinţă a terenului), a executat
discuirea suprafeţei menţionate, distrugând în totalitate cultura de floarea-soarelui înfiinţată de persoana
vătămată E pe terenul respectiv, după care a semănat aceeaşi suprafaţă cu porumb, invocând faptul că, în zonă,
terenurile negrăniţuite sunt lucrate în blocuri compacte, conform înţelegerilor dintre persoane, ignorându-se
delimitările din titlurile de proprietate, aspecte cunoscute atât de către inculpat, cât şi de către partea civilă.
Raportat la situaţia prezentată, fapta inculpatului D:
a. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de distrugere în varianta tip, prevăzută de art. 253 alin. (1) C.pen.;
b. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tulburare de posesie, prevăzută de art. 256 alin. (1) C.pen.;
c. nu constituie infracţiune, niciuna dintre părţi neavând titlu valabil cu privire la dreptul de folosinţă a terenului.
21. Infracţiunea de tăinuire:
a. nu poate îmbrăca forma continuată de săvârşire, dacă multiplele acte de ajutor se referă la autori ai unor
infracţiuni distincte;
b. este o infracţiune autonomă faţă de infracţiunea din care provin bunurile ce constituie obiectul său material;
c. este comisă în formă continuată atunci când tăinuitorul primeşte un autoturism furat, îl vopseşte şi îl înstrăinează
unui terţ.
22. În cazul infracţiunii de cercetare abuzivă:
a. nu este posibilă tentativa;
b. se poate reţine forma continuată;
c. este posibilă reţinerea acestei infracţiuni în concurs cu infracţiunea de favorizare a făptuitorului.
23. Spre deosebire de infracţiunea de ultraj, cea de ultraj judiciar:
a. poate avea ca subiect pasiv un poliţist sau jandarm, aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu;
b. absoarbe infracţiunea de loviri sau alte violenţe comisă împotriva victimei aflate în exerciţiul atribuţiilor de
serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuţii;
c. poate fi comisă împotriva unui avocat, în legătură cu exercitarea profesiei.
24. Infracţiunea de favorizare a făptuitorului:
a. poate fi comisă de către participanţii la infracţiunea principală;
b. se poate reţine în sarcina persoanei care sesizează organele de urmărire penală afirmând că este autorul unei
infracţiuni, pe care nu o comisese, cunoscând cine este adevăratul autor;
c. nu se pedepseşte atunci când favorizatorul are calitatea de soţ sau rudă apropiată cu unul dintre coautorii infrac-
ţiunii principale.
25. Inculpatul H a pătruns într-o clădire dezafectată, loc în care ştia că se află persoana vătămată F, şi a
încercat să întreţină raporturi sexuale cu aceasta prin constrângere, însă, nereuşind, i-a smuls acesteia telefonul
din mână, pentru a nu o lăsa să anunţe organele de poliţie, şi l-a aruncat pe geamul clădirii, telefonul mobil
spărgându-se, după care inculpatul a fugit de la faţa locului. În sarcina inculpatului se vor reţine în concurs:
a. tentativa la infracţiunea de viol şi infracţiunea de tâlhărie;
b. tentativa la infracţiunea de viol şi tentativa la infracţiunea de tâlhărie;
c. tentativa la infracţiunea de viol şi infracţiunea de distrugere.

26. Inculpatul, cercetat pentru infracţiunea de şantaj, poate invoca nelegalitatea percheziţiei domiciliare
efectuate în locuinţa sa, în prezenţa soţiei sale, în timp ce era reţinut în cauză ca suspect, fără să fie înştiinţat
oficial şi adus la efectuarea acesteia:
a. până la primul termen de judecată în faţa instanţei;
b. imediat după ce i-a fost comunicat procesul-verbal de percheziţie domiciliară, dar nu mai târziu de terminarea
urmăririi penale;
c. cel mai târziu pe calea contestaţiei formulate împotriva încheierii prin care s-a dispus începerea judecăţii în proce-
dura de cameră preliminară.
27. Nulitatea:
a. absolută este incidentă în cazul în care judecata în primă instanţă a infracţiunii de omor comisă de un profesor
universitar a fost efectuată de curtea de apel;
b. relativă poate fi invocată până la închiderea procedurii în camera preliminară, dacă încălcarea a intervenit în cursul
urmăririi penale, când instanţa a fost sesizată cu un acord de recunoaştere a vinovăţiei;
c. relativă se acoperă atunci când persoana interesată nu a invocat-o în termenul prevăzut de lege.
28. Plângerea prealabilă formulată şi semnată de soţul persoanei vătămate X împotriva notarului public Z
pentru infracţiunea de lovire şi alte violenţe, la care a ataşat procura specială dată de soţie (persoana vătămată X),
va fi:
a. clasată de Parchetul de pe lângă Judecătoria A, în a cărui circumscripţie a fost comisă fapta, pentru motivul că
plângerea prealabilă trebuia formulată şi semnată de persoana vătămată;
b. clasată pentru tardivitate de Parchetul de pe lângă Judecătoria A, în a cărui circumscripţie a fost comisă fapta, în
condiţiile în care a fost înregistrată la Judecătoria A în termen de 2 luni de la data comiterii faptei, dar a fost trimisă la
acest parchet pe cale administrativă după încă 2 luni;
c. înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel B, în a cărui circumscripţie a fost comisă fapta, iar urmărirea
penală va fi efectuată de către procuror.
29. Urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror în cazul:

a. infracţiunii de ultraj prevăzută de art. 257 C.pen.;
b. infracţiunilor care au avut ca urmare moartea unei persoane;
c. infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 244 C.pen., săvârşite de un auditor public extern.
30. În procedura plângerii împotriva ordonanţei procurorului prin care s-a luat ori s-a prelungit controlul
judiciar:
a. se poate formula contestaţie împotriva încheierii pronunţate de judecătorul de drepturi şi libertăţi în termen de 48
de ore de la pronunţare sau, după caz, de la comunicare;
b. contestaţia formulată de procuror împotriva încheierii judecătorului de drepturi şi libertăţi prin care s-a eliminat o
obligaţie din conţinutul controlului judiciar nu suspendă executarea;
c. încheierea pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi se comunică inculpatului prezent la pronunţare, arestat
în altă cauză.
31. În cazul în care scrisoarea recomandată prin care se citează un suspect sau inculpat care locuieşte în
străinătate nu poate fi înmânată, precum şi în cazul în care statul destinatarului nu permite citarea prin poştă, se
va afişa:
a. citaţia, la sediul instanţei sau parchetului, după caz;
b. o înştiinţare, pe uşa destinatarului, care să cuprindă termenul stabilit de organul judiciar care a emis citaţia, în care
destinatarul este în drept să se prezinte la organul judiciar pentru a i se comunica citaţia;
c. o înştiinţare, la sediul instanţei sau parchetului, care trebuie să cuprindă menţiunea că, în cazul în care destinatarul
nu se prezintă pentru comunicarea citaţiei în termenul stabilit de organul judiciar, citaţia se consideră comunicată la
împlinirea acestui termen.
a. în cursul judecăţii, din momentul dispunerii schimbării încadrării juridice, dacă instanţa consideră, în temeiul
art. 386 C.proc.pen., că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare trebuie schimbată într-o infracţiune pentru
care legea prevede pedeapsa închisorii până la 5 ani;
b. în cazul în care inculpatul – aflat în penitenciar în executarea unei pedepse – trimis în judecată pentru comiterea
infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C.pen. şi pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani, se
împacă cu persoana vătămată;
c. la încheierea acordului de recunoaştere a vinovăţiei pentru infracţiunea de furt simplu.
33. Instanţa de judecată va dispune:
a. restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii doar dacă persoana vătămată s-a constituit parte civilă până la
începerea cercetării judecătoreşti, în cazul infracţiunii de tulburare de posesie;
b. obligatoriu, până la soluţionarea în fond a cauzei, restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii comise
asupra persoanei vătămate minore, când schimbarea acelei situaţii a rezultat din comiterea infracţiunii, iar restabilirea
este posibilă;
c. desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris, chiar dacă nu există constituire de parte civilă.
34. Procurorul dispune clasarea, pentru cazul prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. a) C.proc.pen., prin ordonanţă
ce a fost comunicată legal atât persoanei vătămate, cât şi suspectului şi nu a fost atacată în condiţiile legii. În
această situaţie:
a. cheltuielile judiciare avansate de stat nu sunt suportate de suspect;
b. procurorul ierarhic superior celui care a emis ordonanţa poate revoca ordonanţa de clasare pe motiv că au apărut
fapte noi din care rezultă că a dispărut împrejurarea pe care s-a întemeiat clasarea;
c. procurorul care a emis ordonanţa poate infirma ordonanţa de clasare pe motiv că ulterior se constată că nu a
existat împrejurarea pe care s-a întemeiat clasarea.
35. Obiectele ridicate la percheziţie care constituie mijloace de probă, în condiţiile art. 162 C.proc.pen.:
a. sunt ataşate la dosar sau păstrate în alt mod;
b. sunt păstrate numai la organul de urmărire penală până la soluţionarea definitivă a cauzei;
c. se restituie în toate cazurile persoanei căreia îi aparţin, dacă nu au legătură cu cauza.
36. În ceea ce priveşte expertiza:
a. nu se poate încuviinţa, la solicitarea procurorului, ca expertul care a efectuat expertiza în cursul urmăririi penale
să participe la efectuarea, în cursul judecăţii, a noii expertize, alături de expertul desemnat de instanţă;
b. se poate dispune în cursul urmăririi penale de judecătorul de drepturi şi libertăţi, prin încheiere;
c. în faza de judecată, la momentul dispunerii prin încheiere a expertizei având ca obiectiv stabilirea numărului de
zile de îngrijiri medicale, instanţa va desemna şi experţii pentru efectuarea acesteia.
37. Termenul:
a. de 24 de ore pentru care se poate dispune reţinerea suspectului sau inculpatului este un termen substanţial;
b. de recomandare atrage sancţiuni în plan procesual, în caz de nerespectare;
c. peremptoriu atrage nulitatea actului făcut peste termen.
38. În procedura reabilitării:
a. instanţa va suspenda examinarea cererii dacă, anterior soluţionării acesteia, împotriva condamnatului s-a dispus
efectuarea în continuare a urmăririi penale (in personam), într-o altă cauză;
b. competenţa teritorială este una alternativă;
c. instanţa va respinge cererea, constatând că executarea pedepsei s-a prescris din cauza sustragerii de la executare a
celui condamnat.
39. Calea extraordinară de atac a revizuirii:
a. este inadmisibilă atunci când este formulată de procuror, acesta solicitând rejudecarea şi condamnarea inculpa-
tului, motivat de faptul că s-au descoperit împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei, iar acestea
dovedesc nelegalitatea soluţiei de achitare a inculpatului;
b. este inadmisibilă atunci când este formulată de condamnat pentru că hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală
declarată neconstituţională, după rămânerea definitivă a hotărârii, ca urmare a admiterii unei excepţii de neconstituţio-
nalitate ridicate în altă cauză;
c. presupune, în toate cazurile, după admiterea în principiu a cererii de revizuire, etapa cercetărilor efectuate de către
procuror.
40. Instanţa sesizată cu un acord de recunoaştere a vinovăţiei, în condiţiile art. 480 şi urm. C.proc.pen.:
a. va schimba încadrarea juridică a faptei reţinute în acord, atunci când constată că această încadrare este una greşită;
b. va respinge acordul de recunoaştere a vinovăţiei atunci când inculpatul, în faţa instanţei de judecată, retrage
consimţământul valabil exprimat în cursul urmăririi penale;
c. va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului arestat preventiv în cauză, atunci când admite acordul de
recunoaştere a vinovăţiei care prevede pedeapsa închisorii cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.
41. Percheziţia:
a. domiciliară nu se poate dispune în locuinţa unei persoane, dacă urmărirea penală a fost începută numai cu privire
la faptă (in rem);
b. corporală se efectuează exclusiv de organele judiciare;
c. se poate efectua în şifonierul cu haine al soţiei suspectului, chiar dacă aceasta nu se află în domiciliu în momentul
efectuării percheziţiei, dar este prezent soţul său.
42. Instanţa de judecată:
a. va administra probe şi va soluţiona cauza şi în ceea ce priveşte infracţiunea pentru care, prin actul de sesizare a
instanţei, s-a dispus clasarea, având în vedere faptul că partea civilă a solicitat despăgubiri şi pentru prejudiciul cauzat
prin aceasta;
b. va soluţiona cauza în procedura simplificată a recunoaşterii învinuirii, constatând că inculpatul, trimis în judecată
pentru infracţiunea de tăinuire, prevăzută de art. 270 C.pen., recunoaşte că a primit bunul de la autorul furtului, dar arată
că nu a ştiut că provine din furt;
c. nu va suspenda judecata atunci când din actele medicale eliberate de medicul de familie rezultă că inculpatul, din
cauza bolii, nu se poate prezenta la judecată.
43. Este incompatibil:

a. judecătorul de cameră preliminară, învestit să soluţioneze contestaţia împotriva luării măsurii sechestrului asigu-
rător, atunci când, în cursul urmăririi penale, a soluţionat plângerea prin care inculpatul a solicitat modificarea unei
obligaţii din conţinutul controlului judiciar dispus de procuror;
b. judecătorul învestit cu o cerere de redeschidere a procesului penal, care anterior a admis plângerea împotriva
soluţiei de clasare a procurorului şi a trimis cauza la procuror pentru completarea urmăririi penale;
c. judecătorul care a soluţionat contestaţia împotriva încheierii de menţinere a arestului la domiciliu în procedura de
cameră preliminară şi care este învestit ulterior şi cu contestaţia împotriva încheierii de menţinere a acestei măsuri în
cursul judecăţii.
44. Într-o cauză penală:
a. se poate admite propunerea de arestare preventivă a unei persoane, atunci când urmărirea penală se desfăşoară in
rem (cu privire la faptă);
b. persoana care a suferit o vătămare fizică, materială sau morală, printr-o faptă penală, poate renunţa la calitatea
procesuală de persoană vătămată, existând posibilitatea de a participa în proces ca alt subiect procesual;
c. o persoană poate dobândi calitatea de inculpat şi în cursul judecăţii, prin efectul declaraţiei orale a procurorului de
punere în mişcare a acţiunii penale.
45. În cauzele cu inculpaţi minori:
a. nu este obligatorie citarea de către organul de urmărire penală a părinţilor inculpatului minor în vârstă de 17 ani,
la confruntarea acestuia cu persoana vătămată;
b. la punerea în executare a măsurii educative a consemnării la sfârşit de săptămână trebuie chemat reprezentantul
serviciului de probaţiune;
c. instanţa, în cursul judecăţii, va constata nulitatea declaraţiei inculpatului minor, dată în cursul urmăririi penale în
lipsa unui avocat ales sau desemnat din oficiu.
46. Cererea de redeschidere a procesului penal, întemeiată pe dispoziţiile art. 466 C.proc.pen.:
a. poate fi formulată şi de o persoană faţă de care s-a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei;
b. va fi respinsă, în cazul în care vizează judecarea în lipsă în procesul având ca obiect cererea de revizuire formu-
lată de condamnat împotriva sentinţei de condamnare, cerere care a fost respinsă;
c. poate fi formulată şi oral.
47. În cazul în care procurorul dispune clasarea faţă de suspect pentru infracţiunea de lovire şi alte violenţe,
ca urmare a lipsei plângerii prealabile, în procedura plângerii împotriva acestei soluţii:
a. petenţii şi intimaţii pot formula cereri şi excepţii privind legalitatea administrării probelor sau a actelor de
urmărire penală;
b. judecătorul de cameră preliminară verifică soluţia pe baza actelor şi a materialului din dosarul de urmărire penală
şi a oricăror înscrisuri noi prezentate;
c. încheierea pronunţată de judecătorul de cameră preliminară este definitivă.
48. În cazul dispunerii unei soluţii de clasare:
a. măsurile asigurătorii luate de procuror din oficiu, în vederea reparării pagubei, încetează de drept dacă persoana
vătămată nu introduce acţiune civilă în faţa instanţei civile în termen de 10 zile de la comunicarea soluţiei de clasare;
b. procurorul are obligaţia să menţină măsurile asigurătorii doar dacă acestea au fost dispuse din oficiu;
c. procurorul poate menţine, prin ordonanţa de clasare, măsurile asigurătorii privind reparaţiile civile, chiar dacă
persoana vătămată este majoră.
49. Judecătoria X, învestită cu rechizitoriul Parchetului de pe lângă această instanţă, declină competenţa de
soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Y, pe motiv că fapta a fost comisă în raza de competenţă a acesteia.
Judecătoria Y, constatând că este, într-adevăr, competentă:
a. va relua procedura din etapa camerei preliminare, deoarece încheierea de începere a judecăţii a fost pronunţată de
un judecător de cameră preliminară de la Judecătoria X;
b. va menţine toate actele efectuate şi măsurile dispuse şi va continua judecata;
c. va trimite cauza Parchetului de pe lângă Judecătoria Y, pentru refacerea urmăririi penale.
50. Inculpatul X a fost condamnat la pedeapsa de un an închisoare pentru infracţiunea de lovire şi alte
violenţe, prin sentinţă rămasă definitivă prin neapelare. În acest caz:
a. fiind prins în străinătate şi extrădat de statul străin, poate formula cerere de redeschidere a procesului penal,
pentru motivul că a fost judecat în lipsă, la instanţa superioară celei care a pronunţat hotărârea;
b. competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare întemeiate pe motivul că persoana vătămată îşi retrăsese
plângerea prealabilă aparţine instanţei care a pronunţat hotărârea în primă instanţă;
c. cererea de revizuire formulată de procuror, prin care a solicitat rejudecarea cauzei şi achitarea inculpatului,
deoarece certificatul medico-legal al persoanei vătămate a fost declarat fals, poate fi formulată în maximum un an de la
rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a constatat falsul.
- 2018 -
Drept penal
1. Iresponsabilitatea autorului la săvârşirea infracţiunii de furt:
a. produce efecte şi cu privire la fratele său, care l-a instigat să săvârşească fapta, ştiind că nu va putea fi tras la
răspundere penală;
b. nu poate fi reţinută, dacă s-a stabilit că acesta avea discernământul diminuat la momentul săvârşirii faptei;
c. înlătură răspunderea penală, chiar dacă lipsa discernământului a survenit ulterior săvârşirii faptei.
2. Potrivit actualului Cod penal, actele preparatorii:
a. nu se sancţionează în nicio situaţie;
b. se sancţionează doar când sunt asimilate tentativei;
c. se sancţionează când sunt incriminate ca infracţiuni de sine stătătoare.
3. Termenul de prescripţie a răspunderii penale:
a. se întrerupe prin depunerea plângerii prealabile de către victima unei infracţiuni de viol simplu;
b. nu mai poate fi întrerupt, dacă a fost depăşit cu încă o dată de la data săvârşirii faptei de violare de domiciliu;
c. îşi reia cursul din ziua în care a încetat cauza de suspendare.
4. Împăcarea înlătură răspunderea penală atunci când:
a. acordul de voinţă al inculpatului X şi al persoanei vătămate Y se exprimă în faţa procurorului care cercetează
furtul telefonului lui Y săvârşit de X în timp ce se afla în vizită la persoana vătămată Y, invitat de aceasta la cină;
b. persoana vătămată a unei infracţiuni de distrugere arată că nu mai are nicio pretenţie de la inculpat, deoarece a
despăgubit-o pentru spargerea geamurilor casei sale;
c. inculpatul prezintă instanţei un înscris autentic din care rezultă că el şi partea civilă s-au împăcat atât pe latură
penală, cât şi pe latură civilă, pentru infracţiunea de şantaj pe care o comisese.
5. Primul termen al recidivei poate consta într-o condamnare:
a. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de ucidere din culpă;
b. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru infracţiunea de lovire şi alte violenţe, a cărei executare a fost suspendată
sub supraveghere;
c. la o pedeapsă de 13 luni închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune, care s-a considerat executată prin dedu-
cerea arestului preventiv.
6. Termenul de reabilitare de drept începe să curgă de la data:
a. rămânerii definitive a hotărârii de condamnare la pedeapsa închisorii a cărei executare a fost suspendată sub
supraveghere;
b. executării pedepsei de 1 an închisoare pentru infracţiunea de uz de fals;
c. la care executarea pedepsei amenzii s-a prescris.
7. Sunt incidente dispoziţiile privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a
cauzei atunci când:
a. limita maximă a pedepsei prevăzute de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită este mai mică decât cuantumul
pedepsei pe care o execută condamnatul;
b. legea nouă nu mai incriminează fapta în modalitatea concretă în care a fost comisă;
c. legea nouă prevede obligativitatea introducerii plângerii prealabile drept condiţie pentru tragerea la răspundere
penală a persoanei care a săvârşit infracţiunea sub imperiul legii vechi.
8. Infracţiunea se săvârşeşte în forma tentativei atunci când:
a. făptuitorul ţinteşte pieptul victimei cu o armă, dar, din cauza emoţiei, nu o nimereşte în momentul în care execută focul;
b. studentul promite unui profesor că îi va da o sumă de bani pentru promovarea unui examen, dar ulterior nu îi mai
remite banii, considerând că răspunsul dat la examinare era suficient de argumentat pentru obţinerea unei note de trecere;
c. făptuitorul ameninţă victima că o va lovi, dar nu mai reuşeşte, fiindcă victima fuge.
9. Suntem în prezenţa infracţiunii continuate atunci când actele materiale se săvârşesc în următoarele
circumstanţe:
a. la interval de câteva zile, inculpatul, şofer profesionist, din cauza neacordării priorităţii la trecerea de pietoni, a
produs două accidente de circulaţie, soldate cu vătămarea a trei persoane (una în primul accident şi altele două în cel
de-al doilea accident);
b. în cursul aceleiaşi zile, inculpatul a pătruns şi a sustras bunuri din două apartamente situate în blocuri de pe
aceeaşi stradă, după ce s-a asigurat că proprietarii nu sunt acasă, dar nu a mai reuşit să ajungă la cea de-a treia locuinţă
vizată, deoarece, la părăsirea celui de-al doilea apartament, a fost surprins de un vecin, care a reuşit să îl imobilizeze,
deşi inculpatul l-a lovit de mai multe ori pentru a-şi asigura scăparea;
c. casiera unui magazin şi-a propus să sustragă din casa de marcat, la închiderea magazinului, orice sumă de bani
care era în plus, ceea ce face timp de o săptămână, sustrăgând de 4 ori sume de bani, până când a fost surprinsă de un alt
angajat al magazinului.
10. Sancţionarea unui concurs de infracţiuni pentru care s-au aplicat pedepse de 2 ani, 3 ani şi, respectiv,
4 ani închisoare se va face astfel:
a. se va aplica pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, la care va adăuga 1/3 din pedeapsa de 3 ani închisoare, în
total inculpatul urmând să execute 5 ani închisoare, atunci când pedeapsa de 2 ani închisoare a fost graţiată total;
b. se va aplica pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care va adăuga 1/3 din pedeapsa de 2 ani închisoare, în
total inculpatul urmând să execute 3 ani şi 8 luni închisoare, atunci când instanţa de apel a luat act de retragerea
plângerii de către persoana vătămată, victimă a infracţiunii de viol, pentru care instanţa de fond aplicase pedeapsa de
4 ani închisoare;
c. vor fi cumulate cele trei pedepse, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 9 ani închisoare.
11. Complicele la săvârşirea unei infracţiuni de omor:
a. se pedepseşte între limite de pedeapsă mai reduse decât cele ale instigatorului, deoarece complicitatea este o
formă de participaţie mai puţin gravă în raport cu instigarea;
b. nu se pedepseşte dacă se constată că X, căruia i-a dat un pistol ca să îşi ucidă vecinul, nu a mai comis fapta,
deoarece X a pierdut pistolul înainte de a începe comiterea ei;
c. poate primi o pedeapsă mai mică decât autorul, chiar şi în cazul în care complicele este şi recidivist.
12. Infracţiunea de hărţuire:
a. nu se poate reţine atunci când este comisă între soţi;
b. se poate reţine în concurs cu infracţiunea de violare de domiciliu, cu privire la acelaşi subiect pasiv;
c. se poate reţine în sarcina făptuitorului chiar şi atunci când acţiunile sale sunt de natură a cauza o stare de temere
persoanei urmărite în mod repetat, lucru care nu s-a produs, deoarece victima este o persoană care nu se teme de nimic.
13. Infracţiunea de favorizare a făptuitorului:
a. se poate reţine în concurs cu infracţiunea de omor calificat săvârşit în scopul sustragerii pe altul de la tragerea la
răspundere penală;
b. se poate comite cu intenţie depăşită;
c. nu se poate reţine niciodată în concurs cu o altă infracţiune de favorizare a făptuitorului, atunci când X favori-
zează în repetate rânduri aceeaşi persoană.
14. Infracţiunea de viol:
a. se poate reţine în sarcina autorului chiar şi atunci când actul de penetrare vaginală nu s-a realizat prin constrân-
gerea victimei;
b. se va reţine întotdeauna în concurs cu infracţiunea de şantaj, atunci când X o ameninţă pe victimă să întreţină un
raport sexual firesc;
c. se va reţine întotdeauna, atunci când consimţământul victimei cu privire la raportul sexual este viciat din orice motiv.
15. Infracţiunea de nedenunţare:
a. se poate reţine în sarcina celui care nu denunţă o infracţiune de ucidere la cererea victimei;
b. se va reţine întotdeauna în concurs ideal cu infracţiunea de favorizare a făptuitorului, întrucât orice nedenunţare
este un act de favorizare;
c. se poate reţine în sarcina celui care nu denunţă o infracţiune de tâlhărie calificată.
16. Infracţiunea de abuz de încredere:

a. se va reţine în concurs cu infracţiunea de fals în declaraţii în sarcina lui X, care, după ce a vândut unui terţ un
autoturism pe care îl deţinea în baza unui contract de leasing, a declarat în scris în faţa societăţii de leasing cu capital
privat că autoturismul a fost, de fapt, furat;
b. se poate reţine în concurs ideal cu infracţiunea de distrugere;
c. se va reţine întotdeauna în concurs cu infracţiunea de înşelăciune, atunci când fapta este comisă în modalitatea
dispunerii pe nedrept de un bun mobil.
17. Infracţiunea de tâlhărie:
a. se va reţine în sarcina lui X, care, după ce a furat un frigider, revine a doua zi şi şterge urmele infracţiunii de furt
şi, fiind surprins de persoana vătămată, o îmbrânceşte şi fuge;
b. se va reţine în forma complicităţii în sarcina lui X, care îi aplică o lovitură lui Y pentru a-l ajuta astfel pe Z să-i
sustragă lui Y telefonul mobil;
c. săvârşită în modalitatea tâlhăriei calificate de către o persoană travestită se poate reţine în formă continuată.
18. Infracţiunea de purtare abuzivă săvârşită de un poliţist:
a. este o infracţiune complexă care poate absorbi infracţiunea de vătămare corporală;
b. se va reţine şi atunci când X, supărat pe un coleg, Y, care refuzase să îi restituie bicicleta împrumutată, întocmeşte
în fals un înscris care conţine expresii jignitoare la adresa lui Y, îl semnează cu numele şefului lui Y şi apoi îl pune pe
biroul acestuia din urmă, ca să îl poată citi;
c. se poate reţine în concurs cu infracţiunea de complicitate la înşelăciune.
a. se va reţine întotdeauna atunci când X administrează o substanţă victimei pentru a o pune în imposibilitatea de a
se apăra, în scopul realizării unui raport sexual cu aceasta, iar victima decedează din cauza unei reacţii alergice la
substanţa administrată;
b. se poate reţine în formă de tentativă în concurs cu infracţiunea de viol în formă consumată, chiar dacă cele două
infracţiuni sunt comise asupra aceluiaşi subiect pasiv şi în aceeaşi împrejurare;
c. în varianta omorului comis de o persoană care a mai comis un omor, se reţine şi atunci când prima faptă constă
într-o tâlhărie care a avut ca urmare moartea victimei.
20. X, medic la un spital de stat, a efectuat asupra lui Y o intervenţie chirurgicală. La scurt timp după această
intervenţie chirurgicală, X a ieşit la pensie. Pentru a-l recompensa pentru modul în care l-a tratat ca pacient, Y
i-a remis lui X suma de 1.000 de euro. X a primit suma de 1.000 de euro şi i-a spus lui Y că o va dona spitalului în
care a lucrat, fapt ce s-a şi întâmplat ulterior. În aceste condiţii, X:
a. nu va răspunde pentru infracţiunea de trafic de influenţă;
b. ar putea răspunde pentru infracţiunea de luare de mită în forma acceptării promisiunii, dacă între X şi Y a existat
o înţelegere în acest sens, anterioară pensionării sale;
c. va răspunde pentru infracţiunea de abuz în serviciu, deoarece acesta a primit o sumă de bani în legătură cu
exercitarea atribuţiilor sale de serviciu.
21. X a sustras un telefon mobil de la Y în scopul de a efectua două convorbiri telefonice scurte. Observând
actul de sustragere, Y l-a urmărit pe X câţiva metri şi a încercat să-şi ia înapoi telefonul mobil din buzunarul lui
X. Acesta a ripostat cu o lovitură de pumn în zona feţei, moment în care Y s-a dezechilibrat, s-a lovit la cap şi a
decedat. X va răspunde pentru:
a. un concurs între infracţiunea de furt de folosinţă şi infracţiunea de tâlhărie urmată de moartea victimei;
b. un concurs între infracţiunea de furt de folosinţă şi lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte;
c. pentru infracţiunea de tâlhărie urmată de moartea victimei.
22. Infracţiunea de corupere sexuală a minorilor se poate reţine:
a. şi atunci când persoana vătămată a împlinit vârsta de 13 ani şi făptuitorul are vârsta de 17 ani;
b. şi atunci când un major îl constrânge pe un minor în vârstă de 13 ani să asiste la acte cu caracter exhibiţionist;
c. în concurs cu infracţiunea de racolare a minorilor în scop sexual.
23. Infracţiunea de ucidere din culpă:
a. se va reţine în formă agravată în sarcina medicului X, care, cu prilejul efectuării unei intervenţii chirurgicale,
pentru a se răzbuna pe Y, fosta sa amantă, lasă în corpul acesteia un pansament, Y decedând o săptămână mai târziu ca
urmare a infecţiei generate de pansament;
b. este imprescriptibilă, deoarece este o infracţiune care are ca urmare moartea victimei;
c. se poate reţine chiar dacă victima a contribuit alături de autor la producerea decesului său.
24. Infracţiunea de lipsire de libertate:
a. poate fi comisă în formă continuată de o persoană juridică în calitate de autor;
b. se va reţine în concurs cu infracţiunea de vătămare corporală în ipoteza în care, ca urmare a condiţiilor în care a
fost ţinută victima, viaţa acesteia este pusă în pericol, fără a se produce şi alte urmări;
c. nu se va putea absorbi în conţinutul infracţiunii de tâlhărie, deoarece cele două infracţiuni protejează valori
sociale diferite.
25. Infracţiunea de ultraj judiciar:
a. se poate comite de către un magistrat;
b. nu se poate reţine niciodată atunci când victima este un judecător care este lovit în timp ce se afla în vacanţă pe
pârtia de schi;
c. se sancţionează între aceleaşi limite de pedeapsă indiferent dacă infracţiunea absorbită este omorul simplu sau
omorul calificat.

26. Inculpatul X, angajat şofer la societatea S, prin încălcarea regulilor de circulaţie, a lovit cu maşina pe
victima Y, care traversa regulamentar. În urma accidentului, victima a decedat. În cauză a fost introdusă în
calitate de parte responsabilă civilmente societatea S, întrucât accidentul a fost produs de către inculpatul X în
timpul programului de lucru. În rezolvarea acţiunii civile exercitate în cadrul procesului penal de cei doi copii ai
victimei, instanţa de fond:
a. îl va obliga pe inculpat la despăgubiri civile în solidar cu partea responsabilă civilmente, atunci când inculpatul a
recunoscut pretenţiile civile, având acordul părţii responsabile civilmente;
b. va putea administra probe pentru dovedirea diferenţei de sumă solicitată cu titlu de despăgubiri civile, în cazul în
care tranzacţia încheiată între inculpat şi părţile civile s-a făcut pentru o sumă mai mică decât cea cu care s-au constituit
acestea părţi civile în cauză;
c. va lua act de acordul de mediere încheiat între aceştia şi inculpat, fără să mai administreze probe.
27. Inculpatul are dreptul să solicite continuarea procesului penal atunci când:
a. instanţa a dispus încetarea procesului penal ca urmare a constatării tardivităţii introducerii plângerii prealabile
pentru infracţiunea de ameninţare, deoarece tardivitatea este asimilată lipsei plângerii prealabile;
b. procurorul a dispus clasarea cauzei faţă de inculpat, întrucât acesta şi-a retras mărturia mincinoasă înainte de
punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva persoanei pe care o privea mărturia sa;
c. inculpatul a fost nemulţumit de soluţia de renunţare la urmărire penală, considerându-se nevinovat.
28. Este incompatibil să judece cauza în primă instanţă judecătorul care:
a. a soluţionat contestaţia împotriva încheierii prin care s-a prelungit măsura arestului la domiciliu a inculpatului;
b. a admis sesizarea procurorului de audiere anticipată a părţii civile;
c. a confirmat ordonanţa de redeschidere a urmăririi penale, întrucât nu a existat împrejurarea pe care se întemeia clasarea.
29. Instanţa de judecată:
a. este obligată să dispună efectuarea unei expertize contabile, atunci când concluziile raportului de constatare sunt
contestate;
b. poate dispune, prin încheiere motivată, efectuarea unui raport de constatare, atunci când există pericol de dispa-
riţie a unor mijloace de probă;
c. poate dispune efectuarea unei noi expertize contabile, chiar dacă în faza de urmărire penală s-a efectuat o
expertiză cu acelaşi obiect, la care au participat experţii încuviinţaţi ai părţilor, la solicitarea acestora.
30. Poate fi audiat ca martor:

a. suspectul faţă de care s-a dispus soluţia de clasare, constatându-se că nu a participat la săvârşirea uneia dintre
faptele cu care instanţa a fost sesizată prin rechizitoriu, dacă audierea priveşte alte fapte;
b. persoana care convieţuieşte cu inculpatul având relaţii asemănătoare acelora dintre soţi;
c. avocatul inculpatului care, în exercitarea mandatului de reprezentare, a aflat date relevante pentru soluţionarea
cauzei.
31. Curtea de apel este competentă să judece cauza în primă instanţă atunci când:
a. inculpatul, cercetat pentru infracţiunea de înşelăciune, a devenit avocat după sesizarea judecătoriei, iar aceasta şi-a
declinat competenţa faţă de noua calitate a inculpatului;
b. inculpatul, expert judiciar, a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă;
c. inculpatul, fost procuror, a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de represiune nedreaptă, calitate pe care a
pierdut-o însă în faza de urmărire penală, dându-şi demisia.
32. O persoană poate fi adusă cu mandat de aducere, în faţa instanţei, atunci când:
a. nu s-a prezentat la termenul la care a fost citată în calitate de martor, la dosarul cauzei existând însă copia biletului
de avion ce atesta o deplasare în interes de serviciu la data respectivă;
b. are calitatea de inculpat, dacă există date că intenţionează să plece la muncă în străinătate, chiar fără să fi fost citat
în prealabil;
c. numită expert contabil în cauză, a refuzat primirea citaţiei emise pe numele său şi nu s-a prezentat la acel termen
de judecată pentru a da lămuririle care-i fuseseră solicitate.
33. În cazul cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar pe cauţiune,
termenul pentru depunerea cauţiunii de către inculpat curge de la data pronunţării încheierii prin care:
a. prima instanţă a admis în principiu cererea formulată de inculpat;
b. instanţa de control judiciar a respins contestaţia declarată de procuror împotriva încheierii de admitere în principiu
a cererii;
c. prima instanţă a admis cererea şi a stabilit obligaţiile pe care inculpatul trebuie să le respecte pe durata măsurii
preventive a controlului judiciar pe cauţiune.
34. Judecătorul de cameră preliminară învestit cu soluţionarea plângerii împotriva soluţiei de clasare:
a. o va respinge ca rămasă fără obiect, atunci când, ulterior sesizării sale, procurorul ierarhic superior a admis
plângerea şi a dispus infirmarea soluţiei atacate, după împlinirea termenului de 20 de zile în care acesta era obligat să o
soluţioneze;
b. o va respinge ca inadmisibilă, în cazul în care aceasta a fost introdusă greşit la instanţă, după ce s-a dat soluţia de
clasare de către procurorul de caz;
c. o va respinge ca inadmisibilă, întrucât soluţia de clasare s-a dat prin rechizitoriu, care a fost deja verificat în
procedura de cameră preliminară şi s-a dispus începerea judecăţii.
35. Suspectul într-o cauză penală:
a. poate fi parte a unui acord de recunoaştere a vinovăţiei, cu privire la infracţiunea pentru care este cercetat;
b. poate avea şi calitatea de persoană vătămată, în acelaşi dosar;
c. se poate împăca cu persoana vătămată, chiar dacă aceasta s-a constituit parte civilă.
36. În cursul judecăţii, durata totală a arestării preventive a inculpatului nu poate depăşi:
a. în faţa primei instanţe, minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea care a făcut obiectul sesizării instanţei
de judecată;
b. în faţa primei instanţe, jumătatea maximului special prevăzut de lege pentru infracţiunea ce a făcut obiectul
sesizării instanţei de judecată;
c. în faţa instanţei de apel, jumătate din pedeapsa aplicată prin sentinţa de condamnare de către prima instanţă.
37. Ordonanţa de renunţare la urmărirea penală:
a. este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară de la curtea de apel, atunci când urmărirea penală a
fost efectuată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar soluţia priveşte infracţiunea de vătămare
corporală din culpă comisă de un notar;
b. poate fi atacată separat cu plângere de către persoana vătămată, nemulţumită de soluţia dată de procuror, întrucât
confirmarea soluţiei de către judecătorul de cameră preliminară este opozabilă doar suspectului sau inculpatului pe care
îl priveşte;
c. poate fi revocată în cazul săvârşirii cu intenţie a unei noi infracţiuni.
38. Plângerea prealabilă este considerată exercitată în termenul prevăzut de lege atunci când:
a. a trecut un an de la data săvârşirii faptei, dar mai puţin de trei luni de când persoana vătămată a aflat numele celui
care a lovit-o într-o noapte, pe stradă, provocându-i leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 14 zile de îngrijiri
medicale;
b. a fost depusă la primăria din localitatea de domiciliu, a doua zi după săvârşirea faptei de ameninţare de către
secretarul primăriei, şi transmisă organelor de cercetare penală după trecerea a patru luni de la momentul depunerii;
c. a fost depusă după o lună de la numirea unui nou tutore pentru persoana incapabilă, victimă a violului săvârşit în
urmă cu 4 luni de cel care îi reprezenta interesele la acel moment.
39. Efectuarea de acte de urmărire penală:
a. nu poate avea loc, indiferent de oportunitatea lor, în perioada în care urmărirea penală a fost suspendată ca urmare
a bolii grave de care suferă inculpatul, pentru a nu afecta dreptul la apărare al acestuia;
b. poate avea loc şi în lipsa ordonanţei de delegare date de procuror, dacă la momentul accidentului soldat cu
moartea unei persoane nu era cunoscută calitatea de executor judecătoresc a persoanei care l-a produs;
c. este posibilă în termenul de 5 zile de la comunicarea încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară a
exclus mai multe probe şi a trimis cauza procurorului pentru a-şi exprima poziţia cu privire la menţinerea dispoziţiei de
trimitere în judecată a inculpatului.
40. Audierea inculpatului în cursul cercetării judecătoreşti:
a. nu mai este posibilă în faza apelului, dacă acesta a refuzat să dea declaraţii în faţa instanţei de fond;
b. vizează inclusiv exprimarea poziţiei acestuia cu privire la posibilitatea desfăşurării unei munci în folosul comuni-
tăţii, în cazul în care va fi găsit vinovat pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe;
c. nu este obligatorie dacă acesta, arestat preventiv în cauză, şi-a manifestat dorinţa de a nu participa la procesul
penal.
41. Judecata poate avea loc în lipsa inculpatului arestat atunci când:
a. avocatul ales al inculpatului solicită judecarea în lipsă, din motive umanitare;
b. prezent la un termen, inculpatul menţionează că nu mai doreşte să participe la termenele ulterioare;
c. inculpatul nu poate fi adus în faţa instanţei din cauza stării precare de sănătate.
42. Dacă în cursul urmăririi penale s-a luat măsura sechestrului asigurător asupra unui imobil ce aparţine
surorii inculpatului, în vederea aplicării măsurii de siguranţă a confiscării extinse, în faţa instanţei de judecată:
a. este obligatorie citarea persoanei al cărei imobil a fost sechestrat;
b. persoana al cărei imobil a fost sechestrat în vederea confiscării poate formula cereri, ridica excepţii şi pune
concluzii cu privire la toate aspectele privind soluţionarea acţiunii penale;
c. este obligatorie asistenţa juridică a persoanei căreia îi aparţine imobilul sechestrat, dacă este arestată în altă cauză.
43. Referatul de evaluare a minorului cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de omor:
a. nu mai este obligatoriu să fie efectuat dacă acesta a devenit major la data sesizării instanţei;
b. este obligatoriu să fie dispus de procuror, pentru a dovedi discernământul minorului, dacă acesta avea 15 ani la
momentul săvârşirii faptei;
c. poate fi efectuat în cursul judecării apelului, la cererea procurorului de şedinţă.
44. Achitarea inculpatului pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 alin. (1)
lit. b) teza I C.proc.pen. (fapta nu este prevăzută de legea penală), atrage după sine:
a. ridicarea măsurii sechestrului asigurător luate în cursul urmăririi penale asupra bunurilor acestuia, ca urmare a
lăsării nesoluţionate a acţiunii civile;
b. menţinerea de către instanţa de fond a măsurii sechestrului asigurător până la rămânerea definitivă a hotărârii;
c. încetarea de drept a măsurii sechestrului asigurător menţinut de instanţă, dacă persoana vătămată nu introduce
acţiune în faţa instanţei civile în termenul prevăzut de lege.
45. Instanţa de judecată dispune prin sentinţă punerea de îndată în libertate a inculpatului arestat preventiv,
dacă nu este arestat în altă cauză, atunci când:
a. aplică inculpatului minor măsura educativă a internării într-un centru educativ;
b. condamnă inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare cu executare şi revocă măsura arestării preventive pentru
motive medicale;
c. constată încetată de drept măsura arestării preventive a inculpatului.
46. Repunerea în termenul de apel este posibilă atunci când:
a. inculpatul a fost internat în stare gravă în spital şi a luat cunoştinţă de hotărârea de condamnare cu 5 zile înainte
de introducerea căii de atac;
b. inculpatul a declarat apel după 3 luni de la comunicarea legală a hotărârii, întrucât a fost intempestiv trimis să
lucreze pe o platformă petrolieră în Marea Neagră la 3 zile după comunicarea hotărârii, de unde s-a întors cu 7 zile
înainte de declararea apelului;
c. inculpatul a formulat apel după 3 zile de la momentul încarcerării sale în vederea executării pedepsei, când i-a fost
comunicată pentru prima dată hotărârea.
47. Admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire presupune şi îndeplinirea condiţiei ca cererea:
a. să fie depusă de avocatul care l-a reprezentat pe revizuent în faţa primei instanţei, atunci când revizuentul a
decedat înainte de a exercita calea extraordinară de atac;
b. să fie introdusă la instanţa care a judecat cauza în primă instanţă;
c. să cuprindă temeiul legal în baza căruia se cere revizuirea hotărârii, cu indicarea mijloacelor de probă apte să
dovedească temeinicia cererii.
48. În procedura de reabilitare judecătorească:
a. poate fi citată persoana care a avut calitatea de parte civilă, atunci când condamnatul susţine că şi-a îndeplinit
obligaţiile civile stabilite faţă de aceasta, dar nu poate prezenta înscrisuri doveditoare;
b. soţul supravieţuitor poate achita obligaţiile civile ale persoanei condamnate în numele căreia a formulat cererea de
reabilitare;
c. instanţa poate acorda un termen de judecată până la care să se împlinească termenul de reabilitare prevăzut de lege.
49. Acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat între procuror şi un inculpat minor, care a comis o infrac-
ţiune de furt calificat:
a. va fi admis, chiar dacă a fost încheiat fără încuviinţarea reprezentantului legal, dacă omisiunea încuviinţării a fost
acoperită prin declaraţia dată de reprezentantul legal în faţa instanţei de judecată;
b. va fi respins atunci când nu a fost efectuată expertiza medico-legală psihiatrică a inculpatului, care avea 17 ani la
data săvârşirii infracţiunii;
c. va fi respins dacă durata măsurii educative a asistării zilnice, indicate în cuprinsul acordului, a fost stabilită sub
minimul de 3 luni prevăzut de lege.
50. Termenul prevăzut de lege este respectat atunci când:
a. cererea de redeschidere a procesului penal a fost introdusă în termen de 3 luni de la data la care persoana judecată
în lipsă a luat cunoştinţă de hotărârea de condamnare;
b. contestaţia împotriva hotărârii prin care instanţa de fond a respins cererea de reabilitare judecătorească a fost
exercitată imediat după pronunţarea în şedinţă publică a hotărârii, contestatorul fiind prezent la pronunţare;
c. cererea de revizuire întemeiată pe cazul prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. e) C.proc.pen. (când două sau mai multe
hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia) a fost introdusă în termen de un an de la data când revizuentul a
cunoscut ambele hotărâri.
- 2 iunie 2019 -
Drept penal
1. X a comis o infracţiune de ameninţare, pentru care legea prevede închisoarea de la 3 luni la un an sau
amendă, iar instanţa a aplicat pedeapsa amenzii. Cunoscând că această infracţiune a fost săvârşită în termenul:
a. de supraveghere al suspendării sub supraveghere a executării unei pedepse, se va revoca suspendarea;
b. prescripţiei răspunderii penale pentru o infracţiune de ucidere din culpă, se va reţine pluralitatea intermediară;
c. de supraveghere al amânării aplicării unei pedepse, amânarea se revocă numai dacă infracţiunea a fost descoperită
în termenul de supraveghere.
2. În ipoteza în care un bun a fost modificat în scopul comiterii unei infracţiuni:
a. bunul respectiv nu va putea fi confiscat dacă nu a fost folosit efectiv la comiterea faptei;
b. dacă bunul aparţine unui terţ care nu a cunoscut scopul folosirii, se va confisca de la făptuitor echivalentul în bani
al bunului, fără a interesa disproporţia vădită între valoarea sa şi natura şi gravitatea faptei;
c. acesta va face obiectul confiscării doar dacă nu serveşte la despăgubirea persoanei vătămate prin comiterea faptei
la care a fost folosit.
3. Reabilitarea judecătorească:
a. nu poate fi dispusă niciodată în cazul condamnării pentru o infracţiune intenţionată urmată de moartea victimei;
b. va fi anulată dacă în termenul reabilitării se consumă o infracţiune continuată, descoperită şi epuizată ulterior
acordării reabilitării;
c. poate interveni în cazul concursului format din infracţiuni pentru care s-au aplicat doar pedepse cu închisoarea,
după împlinirea unui termen de reabilitare calculat în raport cu durata pedepsei rezultante.
4. Amânarea aplicării pedepsei:
a. nu poate fi dispusă niciodată în cazul pedepsei amenzii;
b. nu va fi dispusă în cazul persoanei care comite infracţiunea în timpul minorităţii, dar este judecată pentru aceasta
ulterior împlinirii vârstei de 18 ani;
c. permite dispunerea măsurii de siguranţă a confiscării extinse faţă de inculpat.
5. Acţionează în condiţiile stării de necesitate:
a. mama care ameninţă medicul de la spital pentru că acesta i-a lovit copilul în timp ce îl examina;
b. turistul care, fiind atacat de un urs, intră prin efracţie în cabana unui pădurar, în încercarea de a scăpa;
c. tatăl care comite furtul la care a fost obligat de cel care îi răpise copilul şi care ameninţa că va ucide copilul dacă
furtul nu va fi săvârşit.
6. Până la înlocuirea amenzii cu pedeapsa închisorii în cazul condamnatului care, cu rea-credinţă, nu execută
pedeapsa amenzii:
a. curge termenul prescripţiei răspunderii penale pentru acea infracţiune;
b. se execută pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi, dacă a fost aplicată prin hotărârea de
condamnare;
c. comiterea unei noi infracţiuni conduce la reţinerea stării de recidivă postcondamnatorie.
7. În cazul infracţiunii continue:
a. este posibil ca aceasta să îmbrace forma unei infracţiuni complexe;
b. aceasta poate face obiectul unei amnistii antecondamnatorii dacă este consumată anterior intrării în vigoare a legii
de amnistie, dar epuizată ulterior;
c. orice întrerupere va conduce în mod necesar la apariţia unei pluralităţi de infracţiuni.
8. Infracţiunea comisivă prin omisiune:

a. exclude existenţa tentativei;
b. permite participaţia penală sub forma complicităţii;
c. are întotdeauna subiect activ calificat.
9. A i-a determinat pe B şi C să comită un furt din casa victimei, profitând de absenţa acesteia. B a pătruns în
curte, iar C a rămas de pază în stradă. Pe când B încerca să deschidă uşa locuinţei, a fost imobilizat de poliţie,
chemată de C, care a fost cuprins de remuşcări. În acest caz:
a. B va răspunde penal doar pentru infracţiunea de violare de domiciliu;
b. pentru C va fi incidentă cauza de nepedepsire a împiedicării săvârşirii infracţiunii;
c. cauza de nepedepsire se va răsfrânge şi asupra lui A, în măsura în care acesta a cunoscut-o sau a prevăzut-o.
10. Circumstanţa săvârşirii infracţiunii de către un infractor major, dacă aceasta a fost comisă împreună cu
un minor:
a. este o circumstanţă reală;
b. se va reţine şi în sarcina minorilor care răspund penal, dacă aceştia au cunoscut sau au prevăzut minoritatea altor
participanţi;
c. nu se reţine în cazul în care chiar minorul instigă majorul să comită infracţiunea.
11. Dacă se comite o infracţiune de ucidere din culpă în formă agravată, pentru care legea prevede pedeapsa
închisorii de la 2 la 7 ani:
a. de către un infractor major în timpul executării măsurii internării într-un centru educativ, se va reţine pluralitatea
intermediară;
b. de către un infractor minor, instanţa va putea lua măsura internării într-un centru de detenţie pe o durata de cel
mult 5 ani;
c. pedeapsa de un an închisoare aplicată de instanţa sesizată cu un acord de recunoaştere a vinovăţiei este legală.
12. În cazul persoanei juridice:
a. este posibil ca, în raport cu acelaşi rezultat prevăzut de legea penală, să se reţină culpa în cazul persoanei fizice şi
intenţia în cazul persoanei juridice;
b. nu este posibilă angajarea răspunderii penale fără tragerea la răspundere penală a vreunei persoane fizice;
c. o instituţie publică de învăţământ superior nu poate răspunde penal niciodată.
13. Eroarea cu privire la caracterul ilicit al faptei prevăzute de legea penală:
a. înlătură caracterul nejustificat al faptei;
b. poate conduce la reţinerea unei circumstanţe atenuante judiciare;
c. produce aceleaşi efecte ca eroarea asupra elementelor constitutive.
a. se va reţine în concurs cu infracţiunea de ultraj judiciar atunci când X, din răzbunare pentru trimiterea sa în
judecată de către un procuror, l-a legat pe acesta de un scaun, victima fiind descoperită o oră mai târziu;
b. se poate comite prin răpire chiar şi atunci când victima are posibilitatea de a se deplasa singură;
c. nu se poate comite în coautorat dacă fapta se săvârşeşte de către o persoană înarmată şi asupra unui minor.
a. din interes material se va reţine în sarcina lui X, care, pentru a-l determina pe Y să îi dea motocicleta, îl loveşte pe
acesta cu o bară de fier, Y decedând ca urmare a leziunilor cauzate;
b. pentru a înlesni săvârşirea unei alte infracţiuni se poate reţine în concurs cu tentativa la infracţiunea de agresiune
sexuală;
c. cu premeditare nu se poate reţine niciodată în concurs cu infracţiunea de ucidere din culpă.
16. Infracţiunea de ucidere din culpă:
a. nu se poate reţine în concurs formal cu o altă infracţiune de ucidere din culpă;
b. în forma de bază nu se poate reţine niciodată în sarcina unei persoane care are calitatea de medic salariat la un spital;
c. comisă ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale ori măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii se
reţine întotdeauna în concurs formal cu infracţiunea de neglijenţă în serviciu.
17. Infracţiunea de mărturie mincinoasă:
a. se va reţine atunci când partea responsabilă civilmente refuză să dea o declaraţie într-o cauză penală, cu scopul de
a-l favoriza pe inculpat;
b. se va reţine întotdeauna atunci când martorul, pentru a nu se autoincrimina, refuză să răspundă la una dintre
întrebările adresate acestuia de către procuror;
c. se poate reţine în sarcina unui expert judiciar dintr-o cauză civilă.
18. Infracţiunea de influenţare a declaraţiilor:
a. are subiect activ special;
b. nu se pedepseşte atunci când este comisă de un membru de familie al inculpatului;
c. nu se va reţine în sarcina lui X, care o ameninţă pe Y că o va ucide dacă nu va spune adevărul în faţa instanţei
atunci când va fi audiată în calitate de martor, X având cunoştinţă de faptul că Y fusese plătită cu două ore înainte de
către Z să dea o declaraţie mincinoasă în acea cauză.
19. Infracţiunea de violare de domiciliu:
a. permite reţinerea circumstanţei agravante generale a săvârşirii faptei de trei sau mai multe persoane împreună;
b. se reţine şi în cazul pătrunderii în domiciliu atunci când are loc cu consimţământul persoanei care locuieşte acolo;
c. se reţine şi atunci când X pătrunde într-o livadă la intrarea căreia se găseşte un panou de atenţionare prin care se
interzice accesul.
20. Infracţiunea de şantaj:
a. se poate reţine în concurs cu infracţiunea de viol, comisă asupra aceluiaşi subiect pasiv;
b. nu se poate reţine decât atunci când autorul urmăreşte obţinerea în mod injust a unui folos patrimonial;
c. se consumă în momentul în care X îi trimite o scrisoare lui Y în care îi scrie că îi va ucide familia dacă nu renunţă
la acţiunea civilă îndreptată împotriva sa, chiar dacă scrisoarea nu mai ajunge la Y.
a. se poate reţine în concurs formal cu infracţiunea de furt, cu privire la acelaşi obiect material;
b. se reţine în concurs cu infracţiunea de loviri şi alte violenţe în sarcina lui X, care, găsindu-l pe Y adormit, i-a
sustras telefonul din buzunar, iar când Z, aflat în apropiere, a încercat să îl împiedice să plece cu telefonul, i-a aplicat lui
Z un pumn;
c. se va reţine în formă calificată în sarcina lui X, care pătrunde fără drept în sediul unei persoane juridice, de unde,
prin exercitarea de violenţe asupra paznicului, sustrage mai multe bunuri.
22. Infracţiunea de trafic de influenţă:
a. se reţine în sarcina unui primar care cere o sumă de bani pentru a elibera mai repede o autorizaţie de construire;
b. se reţine chiar dacă autorul nu indică explicit numele funcţionarului asupra căruia urmează să îşi traficheze
influenţa;
c. nu se reţine în sarcina lui X, care îi spune lui Y să transfere în contul amantei sale suma de bani pe care i-a
pretins-o pentru exercitarea influenţei asupra unui funcţionar.
23. Falsul intelectual:
a. nu are incriminată tentativa, fiind o infracţiune de pericol;
b. se poate reţine în concurs cu infracţiunea de delapidare, atunci când este comis de un angajat al unei bănci cu
capital privat;
c. absoarbe întotdeauna infracţiunea de uz de fals.
24. Infracţiunea de furt:
a. se reţine atunci când X, bijutier, după ce primeşte de la Y o pereche de cercei din aur pentru a fi reparaţi, îi
restituie ulterior lui Y o pereche de cercei aparent identici, care însă erau doar placaţi cu aur;
b. nu se poate reţine niciodată în sarcina unui funcţionar bancar care sustrage bani din seiful băncii;
c. se reţine atunci când clientul unui hotel pleacă acasă cu 50 de sticluţe sigilate cu săpun lichid pe care le ia din
magazia hotelului.
25. Infracţiunea de tulburare de posesie:

a. poate constitui o modalitate concretă de comitere a infracţiunii de ultraj;
b. se reţine în concurs cu infracţiunea de tâlhărie calificată prin violare de domiciliu, atunci când X îl ameninţă pe Y
că, dacă nu îi plăteşte pe loc datoria, nu va mai pleca de pe terenul agricol cultivat cu cartofi al acestuia;
c. nu se poate reţine niciodată în concurs cu infracţiunea de distrugere.

26. Într-o cauză penală în care inculpatul este cercetat de tribunal pentru tentativă la infracţiunea de omor,
constând în aceea că, vrând să lovească cu un ciomag capul victimei, a nimerit-o în umăr, producându-i leziuni
care au necesitat 12 zile de îngrijiri medicale, principiul ne bis in idem este incident:
a. dacă, pentru fapta descrisă, inculpatul a fost deja condamnat prin altă hotărâre definitivă pentru infracţiunea de
loviri sau alte violenţe;
b. doar dacă instanţa schimbă încadrarea juridică a faptei şi îl condamnă pentru infracţiunea de loviri sau alte
violenţe, aşa cum a fost deja condamnat definitiv printr-o hotărâre anterioară;
c. doar dacă, în acelaşi timp, pentru fapta descrisă, inculpatul este cercetat şi de judecătorie, sub încadrarea juridică
de loviri sau alte violenţe.
27. După începerea cercetării judecătoreşti în faţa primei instanţe, partea:
a. responsabilă civilmente poate fi introdusă în procesul penal, la cererea părţii civile, dar numai cu acordul
inculpatului;
b. civilă are dreptul să ceară instanţei penale, în cadrul dezbaterilor, repararea prejudiciului descoperit după consti-
tuirea ca parte civilă;
c. civilă, cu ocazia audierii sale, poate solicita majorarea întinderii pretenţiilor arătate în constituirea de parte civilă.
28. Competenţa de judecare a unei cauze aparţine:
a. curţii de apel, pentru infracţiunea de ucidere din culpă comisă de un avocat, chiar dacă, după citirea actului de
sesizare, acesta a fost exclus din profesie;
b. judecătoriei, atunci când, înainte de terminarea cercetării judecătoreşti, tribunalul a schimbat încadrarea juridică
dată faptei pentru care era cercetat inculpatul din tentativă la infracţiunea de omor în infracţiunea de lovire sau alte
violenţe;
c. curţii militare de apel, ca instanţă superioară în grad, atunci când s-a procedat la reunirea unei cauze în care erau
cercetaţi militari, care atrăgeau competenţa de judecată a acestei instanţe, cu o cauză în care erau cercetaţi militari şi
civili, aflată în curs de judecată la tribunal.
29. Asistenţa juridică este obligatorie întotdeauna în cursul:
a. urmăririi penale, pentru inculpatul major, cercetat în stare de libertate pentru săvârşirea infracţiunii de viol, pentru
care legea prevede închisoare de la 3 la 10 ani;
b. procedurii de cameră preliminară, pentru inculpatul major, dacă pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la
unu la 5 ani;
c. cercetării judecătoreşti, pentru persoana vătămată, victimă a infracţiunii de act sexual cu un minor, chiar dacă
aceasta a împlinit vârsta de 15 ani la momentul sesizării instanţei.
30. Mandatul de aducere faţă de un inculpat:
a. este valabil maximum 24 de ore de la momentul emiterii sale;
b. poate fi executat şi de poliţia militară, în anumite condiţii;
c. poate fi emis în cursul urmăririi penale doar de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa competentă să
judece cauza în fond.
31. Un minor în vârstă de 10 ani:
a. poate fi audiat ca martor, însă nu depune jurământ;
b. nu poate fi audiat ca martor, existând prezumţia legală absolută a lipsei de discernământ;
c. poate fi audiat ca martor, însă este obligatoriu ca la audiere să asiste un psiholog.
32. În cursul urmăririi penale, percheziţia informatică poate fi dispusă:
a. indiferent de natura infracţiunii care face obiectul cercetării, în măsura în care este utilă cauzei;
b. de procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, în caz de pericol de dispariţie a datelor infor-
matice, cu obligaţia acestuia de a sesiza în termen de 48 de ore judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia
i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă în vederea confirmării măsurii;
c. numai în prezenţa inculpatului arestat preventiv, asistat de un apărător desemnat din oficiu.
33. Atunci când într-o cauză penală se dispune efectuarea unei expertize, expertul:
a. nu poate să aibă, concomitent, atât calitatea de expert desemnat de organul judiciar, cât şi pe aceea de expert reco-
mandat de persoana vătămată să asiste la efectuarea expertizei;
b. nu mai poate fi audiat de către instanţă după depunerea raportului de expertiză;
c. după desemnarea sa de către instanţă, nu poate solicita lămuriri părţilor.
34. Reconstituirea:
a. se efectuează în prezenţa obligatorie a avocatului unui inculpat judecat pentru tentativă la infracţiunea de omor;
b. exclude prezenţa altor persoane în afara celei suspectate că ar fi comis fapta cercetată;
c. nu poate fi dispusă în cursul urmăririi penale.
35. Încheierea de respingere a plângerii formulate de inculpat împotriva ordonanţei procurorului de luare a
măsurii controlului judiciar:
a. poate fi atacată cu contestaţie în termen de 48 de ore de la pronunţare sau, după caz, de la comunicare;
b. poate fi atacată cu plângere în termen de 48 de ore de la comunicare;
c. nu poate fi atacată.
36. Măsura preventivă a controlului judiciar luată faţă de inculpat:
a. poate fi menţinută prin sentinţă în cazul condamnării la pedeapsa închisorii cu suspendarea sub supraveghere a
executării;
b. va înceta de drept în cazul aplicării unei măsuri educative neprivative de libertate de către instanţa de fond;
c. nu poate fi prelungită de către procuror, dacă a fost dispusă de către judecătorul de drepturi şi libertăţi.
37. Atunci când apelul a fost retras înăuntrul termenului de apel, hotărârea primei instanţe devine definitivă
la data:
a. expirării termenului de apel;
b. retragerii apelului;
c. pronunţării sentinţei.
38. Termenul de 3 zile pentru formularea contestaţiei împotriva măsurii asigurătorii luate de procuror
printr-o ordonanţă comunicată suspectului marţi, 7.05.2019, expiră la data de:
a. 9.05.2019;
b. 11.05.2019;
c. 13.05.2019.
39. Plângerea, ca mod de sesizare a organelor de urmărire penală:
a. se poate face şi de către unul dintre soţi pentru copilul său major, dacă este însuşită de acesta din urmă;
b. nu se va respinge ca inadmisibilă atunci când a fost adresată judecătoriei, în loc de parchetul în raza căruia s-a
comis infracţiunea;
c. va fi respinsă ca tardivă dacă victima unei infracţiuni de înşelăciune a formulat-o după trecerea a trei luni de la
data la care a aflat identitatea infractorului.
40. Calitatea unei persoane de inculpat într-o cauză penală:
a. poate coexista cu cea de suspect, cercetat pentru o altă infracţiune, în aceeaşi cauză;
b. nu poate fi dobândită în situaţia în care suspectul se sustrage de la urmărirea penală;
c. este obligatorie pentru a putea dispune măsura reţinerii.
41. Extinderea urmăririi penale ca urmare a constatării unor fapte noi poate fi dispusă:
a. numai de către procuror, indiferent dacă urmărirea penală a fost începută in rem sau efectuată în continuare in
personam;
b. şi de către judecătorul de drepturi şi libertăţi;

c. de organul de cercetare penală în cazul în care urmărirea penală se efectuează faţă de un suspect, urmând a fi
supusă confirmării motivate a procurorului care supraveghează urmărirea penală.
42. Suspendarea urmăririi penale:
a. poate fi dispusă de organul de cercetare penală numai dacă boala gravă de care suferă suspectul sau inculpatul se
constată printr-o expertiză medico-legală;
b. împiedică efectuarea oricărui act de urmărire penală pe durata ei, deoarece aceasta ar încălca dreptul la apărare al
suspectului sau inculpatului;
c. se dispune şi pe perioada desfăşurării procedurii de mediere, potrivit legii.
43. Plângerea împotriva soluţiei de netrimitere în judecată:
a. poate viza şi renunţarea la urmărirea penală, dacă aceasta nu a fost confirmată de judecătorul de cameră preliminară;
b. poate fi soluţionată prin schimbarea temeiului de drept al clasării;
c. va fi respinsă ca nefondată atunci când, ulterior sesizării judecătorului de cameră preliminară, procurorul ierarhic
superior a admis plângerea şi a dispus infirmarea soluţiei atacate.
44. În procedura de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva încheierii prin care au fost respinse
cererile şi excepţiile invocate de inculpat şi s-a dispus începerea judecăţii:
a. se citează şi partea civilă;
b. poate fi invocată de către inculpat excepţia necompetenţei teritoriale a organului de urmărire penală, dacă aceasta
nu a fost invocată în faţa judecătorului de cameră preliminară de la instanţa sesizată cu rechizitoriu;
c. poate fi dispusă o soluţie de încetare a procesului penal în cazul în care părţile declară că se împacă.
45. Şedinţa de judecată este întotdeauna nepublică:
a. atunci când se soluţionează plângerea împotriva măsurii controlului judiciar dispuse de procuror;
b. atunci când la şedinţă asistă şi minori;
c. atunci când se pune în discuţie o cerere de schimbare de încadrare juridică din infracţiunea de act sexual cu un
minor în infracţiunea de viol.
46. Citirea actului de sesizare:
a. nu se mai dispune de preşedintele completului de judecată, dacă inculpatul solicită judecarea în procedura
recunoaşterii învinuirii;
b. vizează fie rechizitoriul, fie acordul de recunoaştere a vinovăţiei cu care instanţa a fost sesizată;
c. este prealabilă efectuării cercetării judecătoreşti.
47. Hotărârea prin care instanţa soluţionează acţiunea penală:
a. nu poate să privească şi acţiunea civilă exercitată în cauză, dacă soluţia pronunţată este de încetare a procesului
penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale;
b. nu poate fi atacată cu apel de soţia inculpatului, dacă acesta a avut apărător ales;
c. poate fi atacată cu apel de martorul audiat în cauză, în ceea ce priveşte amenda judiciară care i-a fost aplicată prin
sentinţă.
48. În cauzele cu infractori minori:
a. nu este obligatorie citarea de către organele de urmărire penală a părinţilor sau, după caz, a altui reprezentant
legal, la orice ascultare a minorului în calitate de suspect sau inculpat;
b. admiterea cererii de judecare a cauzei în procedura recunoaşterii învinuirii poate avea loc dacă este încuviinţată de
reprezentantul legal al minorului, iar probele sunt suficiente pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei;
c. la încheierea unui acord de recunoaştere a vinovăţiei, limitele perioadei pe care se dispune măsura educativă
privativă de libertate se reduc cu o treime, iar cele ale perioadei pe care se dispune o măsură educativă neprivativă de
libertate se reduc cu o pătrime.
49. Admiterea în principiu a unei cereri de revizuire:
a. atrage de drept suspendarea executării hotărârii a cărei revizuire se cere până la soluţionarea pe fond a cererii;
b. se pronunţă prin încheiere care este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea la care se referă revizuirea;
c. este urmată de rejudecarea cauzei, cu posibilitatea readministrării probelor din cursul primei judecăţi.
- 17 noiembrie 2019 -
Drept penal
1. Spre deosebire de concursul real de infracțiuni, în cazul concursului formal:
a. toate infracțiunile din structura sa se consumă la același moment;
b. toate infracțiunile din structura sa se comit cu aceeași formă de vinovăție;
c. o infracțiune nu poate fi săvârșită pentru a ascunde cealaltă infracţiune din structura concursului, deja comisă.
2. Prin hotărârea prin care instanța dispune amânarea aplicării pedepsei închisorii stabilite pentru o infracțiune:
a. nu poate dispune măsura de siguranță a confiscării extinse;
b. poate dispune renunțarea la aplicarea pedepsei pentru o altă infracțiune, concurentă cu cea pentru care a dispus
amânarea aplicării pedepsei;
c. poate stabili și pedeapsa complementară a degradării militare pentru respectiva infracțiune.
3. În termenul de supraveghere al amânării aplicării unei pedepse de 2 ani închisoare, dispuse pentru
comiterea unei infracțiuni sancționate de lege cu pedeapsa închisorii de la unu la 5 ani, intervine o lege nouă care
prevede, pentru acea faptă, pedeapsa închisorii de la 3 luni la un an sau amenda. În acest caz, în aplicarea legii
penale mai favorabile:
a. se poate stabili pedeapsa amenzii în locul pedepsei închisorii;
b. pedeapsa stabilită se va reduce în mod obligatoriu la un an închisoare;
c. vor fi incidente dispozițiile referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile intervenite anterior judecării definitive.
4. În cazul complicității intelectuale (morale):
a. contribuția complicelui poate consta într-o omisiune;
b. răspunderea complicelui este exclusă atunci când, cu privire la autor, s-a reținut excesul neimputabil în legitimă apărare;
c. nu se poate dispune măsura de siguranţă a confiscării speciale a unor bunuri aparţinând complicelui, destinate a fi
folosite la comiterea faptei.
5. Munca neremunerată în folosul comunității nu se poate dispune:
a. ca modalitate de executare a pedepsei amenzii după ce condamnatul a plătit o parte din aceasta;
b. ca obligație a condamnatului, pe durata termenului de supraveghere al liberării condiționate;
c. ca obligație în conținutul pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi.
6. Termenul de prescripție a executării pedepsei:
a. în cazul amenzii, se întrerupe prin înlocuirea obligației de plată cu prestarea unei munci neremunerate în folosul
comunității;
b. curge în paralel cu termenul de reabilitare în cazul pedepsei amenzii;
c. în cazul unei pedepse grațiate cu jumătate, antecondamnatoriu şi necondiționat, se calculează în raport de partea
negrațiată din pedeapsă.
7. În ipoteza cauzei justificative a legitimei apărări, atacul poate consta:
a. doar într-o infracțiune consumată;
b. și într-o tentativă neincriminată;
c. și într-o tentativă neidonee (absolut improprie).
8. În cazul în care un minor în vârstă de 13 ani îl determină pe un major să comită un furt simplu, însă acesta
comite doar o tentativă de furt simplu:
a. majorului nu i se poate reține circumstanța agravantă a săvârșirii infracțiunii împreună cu un minor;
b. nu suntem în prezența unei forme de participație improprie reglementate de Codul penal;
c. răspunderea penală a minorului va fi înlăturată dacă intervine împăcarea între persoana vătămată și reprezentantul
legal al minorului.
9. O infracțiune nu se poate afla concomitent în stare de recidivă postexecutorie și de pluralitate inter-

mediară:
a. cu excepția cazului în care primul termen al recidivei este format dintr-un concurs de infracțiuni;
b. niciodată;
c. dacă pedeapsa prevăzută de norma de incriminare pentru această infracţiune este închisoarea de la 3 luni la 10 luni
și infracţiunea a fost comisă în formă continuată.
10. Starea de temere ce caracterizează cauza de neimputabilitate a constrângerii morale:
a. trebuie să se mențină pe toată durata acțiunii sau inacțiunii comise de cel constrâns;
b. poate fi determinată de comportamentul spontan al unui animal sălbatic;
c. face ca fapta comisă sub imperiul ei să fie săvârșită întotdeauna cu intenție repentină (spontană).
11. Confiscarea specială se poate dispune în parte, prin echivalent, în cazul bunurilor:
a. folosite la săvârșirea unei infracțiuni prin presă;
b. a căror deținere este interzisă de legea penală;
c. aparținând unui complice, folosite imediat după comiterea infracțiunii pentru a asigura scăparea autorului.
12. Cauza justificativă a consimțământului persoanei vătămate:
a. poate opera chiar dacă persoana vătămată nu cunoaște identitatea celui care va comite fapta prevăzută de legea
penală la care consimte;
b. nu poate opera niciodată în cazul în care persoana vătămată este un minor cu vârsta sub 14 ani sau o persoană
majoră pusă sub interdicție;
c. poate opera în cazul oricărei infracțiuni, cu excepția celor contra vieții.
13. Măsura educativă a consemnării la sfârșit de săptămână:
a. nu poate fi luată față de minorul care, anterior comiterii infracțiunii pentru care este judecat în prezent, a comis o
altă infracțiune, pentru care s-a dispus măsura educativă a stagiului de formare civică, pe care a executat-o;
b. se poate executa într-un penitenciar, dacă după dispunerea ei infractorul a devenit major și are un comportament
necorespunzător;
c. este absorbită de pedeapsa amenzii stabilită pentru o infracțiune concurentă comisă de infractorul devenit între
timp major.
14. Se va reține săvârșirea unei infracțiuni de omor în formă consumată:
a. în cazul în care un conducător auto a accidentat din neatenție victima, care se deplasa legal cu bicicleta pe caro-
sabil, iar apoi, constatând că aceasta se află în stare de inconștiență în şanţ, a abandonat-o și a părăsit locul accidentului,
raportul de expertiză arătând că suferise leziuni incompatibile cu viaţa, iar decesul a survenit la câteva minute după
impact;
b. în cazul în care, dorind să facă o glumă, inculpatul, care nu ştia să înoate, a împins victima în apa adâncă a unui
râu, într-o zonă în care nu se aflau alte persoane, deşi cunoştea că nici aceasta nu știe să înoate, dacă victima a decedat
prin înec;
c. în sarcina medicului care a prescris un tratament medicamentos victimei, peste doza de administrare normală,
dacă prospectul medicamentului nu prevedea reacții severe în caz de supradozaj, iar în trecut această modalitate de
tratament s-a dovedit eficientă, dacă victima a decedat din această cauză.
15. Infracţiunea de rele tratamente aplicate minorului:
a. se poate comite în coautorat şi atunci când fapta se săvârşeşte prin inacţiune;
b. se reţine în forma tentativei pedepsibile în cazul în care inculpatul încearcă să o violeze pe fiica sa minoră,
fugărind-o în acest scop prin casă, dacă aceasta reuşeşte să se salveze ieşind pe geam;
c. se reţine în concurs formal cu infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, atunci când se comite de către
mamă asupra fiului său în vârstă de 8 ani, prin izolarea lui într-o pivniță întunecată timp de 5 zile, având la dispoziţie
hrană şi apă.
16. Infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal se va reține în variantă agravată:
a. dacă făptuitorul răpește o victimă care se afla în stare de somn profund, cauzată de consumul excesiv de băuturi
alcoolice;
b. în sarcina profesorului de sport care, pentru a pedepsi mai mulți elevi minori pentru că se stropeau cu apă, i-a
încuiat pe durata orei de sport în vestiar;
c. dacă făptuitorul avea în rucsac o bară metalică pe care a luat-o pentru a se asigura că poate înfrânge rezistența
victimei, însă nu a folosit-o la săvârșirea infracțiunii.
17. Infracțiunea de viol se va reţine:
a. în varianta tip atunci când făptuitorul o violează pe sora mamei sale, victima fiind majoră;
b. în concurs cu infracțiunea de vătămare corporală, atunci când făptuitorul, pentru a înfrânge rezistenţa victimei, în
timpul raportului sexual, o crestează cu lama unui cuţit pe frunte şi pe obraji;
c. și atunci când victima este constrânsă de inculpat să săvârșească acte de penetrare orală cu un obiect.
18. Infracțiunea de furt calificat:
a. se va reține în sarcina inculpatului care, observând că vecinul său a uitat descuiată maşina în care ştia că acesta
dormea de o lună de zile, de când rămăsese fără casă, în urma unui incendiu, a pătruns în interiorul autoturismului, de
unde a sustras mai multe bunuri de valoare;
b. se va reține în sarcina inculpatului care, aflându-se în sediul unei bănci la ora prânzului pentru o operaţiune de
schimb valutar, profitând de neatenţia unui angajat al băncii, îi sustrage acestuia telefonul mobil aflat pe birou;
c. nu se va reține în sarcina angajatului unui hotel care, într-o după-amiază, primind de la un client cheia mașinii
acestuia pentru a o parca, în timp ce conducea spre garaj, a sustras bunuri din respectivul autoturism.
19. Se va reține în sarcina inculpatului infracțiunea de tâlhărie calificată:
a. atunci când, pretinzând că este procuror și prezentând o legitimație falsă, îi cere persoanei vătămate să-i predea
telefonul mobil, spunându-i că îi este necesar soluţionării unei cauze, iar aceasta remite imediat bunul;
b. atunci când, pretinzând că este procuror, îi spune unui vânzător din piață că, dacă nu îi dă pe loc o parte din
profitul obținut în acea zi, va dispune împotriva sa măsura preventivă a reţinerii, iar vânzătorul îi remite imediat
respectiva sumă de bani;
c. atunci când inculpatul este procuror și îi cere persoanei vătămate să îi dea o sumă de bani, spunându-i că altfel va
începe urmărirea penală pentru o faptă pe care aceasta o comisese, dacă suma de bani este remisă imediat.
20. Fapta mecanicului auto care, în perioada în care autoturismul persoanei vătămate se afla în atelierul său
pentru reparație, s-a deplasat cu el la munte într-un weekend, iar proprietarului i-a spus că reparaţia nu este
încă realizată, constituie infracţiunea de:
a. înșelăciune;
b. furt de folosință;
c. abuz de încredere.
21. Într-o seară, înainte de a pleca acasă, un bucătar, angajat la un restaurant, a uitat să stingă toate focurile
în bucătăria unde lucra, deși avea această obligație, iar fapta sa a avut drept consecinţă declanşarea unui
incendiu puternic, care a distrus restaurantul și a condus la decesul unei persoane, angajată a restaurantului
care se ocupa întotdeauna de curățenie după ce pleca bucătarul. În sarcina bucătarului se va reţine:
a. infracţiunea de distrugere calificată;
b. infracţiunea de distrugere din culpă în varianta tip, în concurs cu infracțiunea de ucidere din culpă;
c. infracţiunea de distrugere din culpă care a avut ca urmare un dezastru.
22. Infracțiunea de inducere în eroare a organelor judiciare:
a. săvârşită în modalitatea ticluirii sau producerii de probe nereale în scopul de a dovedi existenţa infracţiunii pentru
care inculpatul este cercetat, poate fi reţinută în sarcina procurorului care efectuează urmărirea penală în cauză;
b. se va reține în variantă agravată, dacă legea prevede pentru infracțiunea la care se referă sesizarea, pedeapsa
închisorii mai mare de 20 de ani sau detențiunea pe viață;
c. poate fi pedepsită chiar dacă față de persoana la care se referă sesizarea nu s-a dispus o măsură preventivă sau
punerea în mișcare a acțiunii penale.
23. În cazul infracțiunii de dare de mită:

a. un funcţionar public poate fi autor;
b. bunurile promise de mituitor funcţionarului public sunt supuse confiscării speciale, prin echivalent, dacă acestea
nu se mai găsesc;
c. constrângerea mituitorului reprezintă o cauză de nepedepsire şi atunci când este exercitată de un intermediar al
funcţionarului public autor al infracţiunii de luare de mită.
24. În cazul infracțiunii de delapidare:
a. se va reţine cauza de nepedepsire a împiedicării producerii rezultatului dacă inculpatul, funcţionar bancar ce
îndeplineşte funcţia de casier, sustrage o sumă de bani din casierie, pe care o restituie când încasează salariul, înainte ca
fapta să fie descoperită;
b. elementul material al laturii obiective nu poate să constea, potrivit legii, în înlesnirea valorificării unui bun;
c. autorul răspunde și atunci când bunul este traficat în interesul unui coleg de serviciu, care nu este funcționar
public.
25. În cazul în care, cu prilejul întocmirii unui raport de expertiză judiciară, expertul inserează în cuprinsul
acestuia aspecte care nu corespund adevărului, cu scopul de a determina achitarea inculpatului, la rugămintea
acestuia din urmă:
a. în sarcina expertului se va reține infracțiunea de mărturie mincinoasă;
b. în sarcina inculpatului se va reține infracțiunea de influenţare a declaraţiilor;
c. în sarcina expertului se va reține infracțiunea de favorizarea făptuitorului în concurs cu infracţiunea de fals
intelectual.

a. pentru a se încuviinţa cererea de audiere anticipată formulată de procuror, se analizează utilitatea, pertinența și
concludența probei;
b. inculpatul nu poate fi ascultat de judecătorul de drepturi și libertăți;
c. după schimbarea încadrării juridice nu este necesară punerea din nou în mișcare a acțiunii penale pentru noua
încadrare juridică dată faptei.
27. Nu suspendă executarea hotărârii contestaţia formulată de procuror împotriva:
a. încheierii prin care instanța de apel dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar;
b. încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară a constatat încetată de drept măsura arestării preventive;
c. sentinţei prin care s-a admis cererea de reabilitare judecătorească.
28. În cazul revizuirii:
a. dacă instanţa respinge cererea de suspendare a executării hotărârii, încheierea poate fi contestată în termen de 48
de ore de la pronunţare pentru cei prezenţi şi de la comunicare pentru cei lipsă;
b. instanţa poate dispune luarea măsurii arestării preventive când, după ce a suspendat executarea hotărârii supuse
revizuirii, nu sunt respectate, cu rea-credinţă, obligaţiile impuse;
c. în rejudecarea cauzei, dacă s-a dispus anularea hotărârii, operează efectul extensiv.
29. Dispoziţiile din materia apelului privind repunerea în termen sunt aplicabile, în mod corespunzător:
a. în cazul contestaţiei împotriva încheierii prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi a dispus luarea măsurii
controlului judiciar;
b. în cazul contestaţiei în anulare;
c. în cazul plângerii împotriva soluţiei de clasare dispusă de procuror.
30. În cazul în care Direcţia Naţională Anticorupţie dispune trimiterea în judecată a inculpatului X, avocat,
pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, şi, prin acelaşi rechizitoriu, dispune clasarea cauzei cu
privire la inculpatul Y, şoferul lui X, cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de mărturie mincinoasă,
plângerea prin care Y contestă temeiul soluţiei de clasare este de competenţa judecătorului de cameră
preliminară de la:
a. curtea de apel;
b. tribunal;
c. judecătorie.
31. Acțiunea civilă în procesul penal:
a. poate avea ca obiect repararea prejudiciului material prin restituirea lucrului;
b. nu poate fi exercitată de persoana căreia persoana vătămată i-a transmis, pe cale convențională, mai înainte de
constituirea de parte civilă, dreptul la repararea prejudiciului;
c. este admisibilă dacă partea civilă a revenit asupra renunţării la pretenţiile civile până la începerea cercetării jude-
cătoreşti.
32. Persoana vătămată:
a. nu poate exercita acţiunea civilă în faţa instanţei penale cu privire la participanţii la săvârşirea infracţiunii care nu
au fost trimişi în judecată;
b. nu poate exercita niciodată acţiunea civilă în procesul penal doar împotriva părţii responsabile civilmente;
c. potrivit legii, trebuie citată în mod obligatoriu în procedura de confirmare a redeschiderii urmăririi penale, atunci
când redeschiderea a fost dispusă de către procurorul ierarhic superior, ca urmare a admiterii plângerii pe care persoana
vătămată a formulat-o împotriva ordonanţei de clasare.
33. Este întotdeauna incompatibil să soluţioneze contestaţia împotriva încheierii prin care instanţa a dispus
menţinerea controlului judiciar, judecătorul care în aceeaşi cauză:
a. a admis contestaţia procurorului şi a înlăturat dispoziţia de excludere a raportului de expertiză;
b. a procedat la audierea anticipată a unui martor;
c. a respins anterior contestaţia formulată de un coinculpat împotriva aceleiaşi încheieri de şedinţă.
34. În cursul urmăririi penale este obligatorie înregistrarea prin mijloace tehnice audio-video a declaraţiei:
a. martorului protejat;
b. martorului vulnerabil;
c. persoanei vătămate minore, a cărei audiere s-a făcut prin interpret.
35. În cazul controlului judiciar pe cauţiune:
a. judecătorul de cameră preliminară poate dispune înlocuirea acestei măsuri preventive cu măsura arestării
preventive, precum şi confiscarea cauţiunii, dacă inculpatul încalcă cu rea-credinţă obligaţiile ce îi revin;
b. cererea va fi admisă dacă, după rămânerea definitivă a încheierii prin care s-a admis în principiu cererea de înlo-
cuire a măsurii arestării preventive cu cea a controlului judiciar pe cauţiune, inculpatul depune cauţiunea în termenul
fixat;
c. în cursul judecăţii, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar pe cauţiune se
dispune prin încheiere dată în camera de consiliu.
36. Termenul:
a. de cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei măsurii preventive, în care procurorul, atunci când dispune trimi-
terea în judecată, trebuie să înainteze rechizitoriul şi dosarul cauzei judecătorului de cameră preliminară de la instanţa
competentă, este un termen peremptoriu în privinţa căruia operează prorogarea legală;
b. de 48 de ore prevăzut de lege pentru declararea contestaţiei, care curge în întregime numai în zile nelucrătoare, se
prorogă până la finalul primei zile lucrătoare;
c. de declarare a apelului curge de la data când a fost afişată, potrivit legii, pe uşa locuinţei destinatarului, înştiin-
ţarea privind comunicarea copiei minutei.
37. Sancţiunea nulităţii absolute intervine atunci când:

a. judecătorul de drepturi şi libertăţi soluţionează propunerea de arestare preventivă în şedinţă publică;
b. inculpatul nu a fost citat la efectuarea percheziţiei informatice şi aceasta s-a desfăşurat în lipsa lui;
c. apelul inculpatului, care a dobândit calitatea de europarlamentar după pronunţarea hotărârii de condamnare de
către judecătorie, a fost soluţionat de curtea de apel şi nu de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
38. În cazul în care, pe parcursul cercetării judecătoreşti în faţa instanţei de fond, singurul inculpat decedează:
a. soluţionând cauza, instanţa poate obliga succesorii acestuia la plata despăgubirilor civile;
b. soţia acestuia nu poate solicita continuarea procesului penal;
c. soluţionând cauza, instanţa menţine măsurile asigurătorii instituite în cursul urmăririi penale în vederea acoperirii
prejudiciului cauzat părţii civile.
39. Dacă instanţa de fond, dispunând o soluţie de condamnare a inculpatului la o pedeapsă privativă de liber-
tate pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, omite să se pronunţe asupra măsurii controlului judiciar,
până la sesizarea instanţei de apel, la solicitarea procurorului:
a. poate dispune, prin încheiere, îndreptarea erorii materiale strecurate în minuta sentinţei, în urma unei proceduri
desfăşurate în prezenţa procurorului, inculpatului şi a apărătorului ales sau din oficiu;
b. poate dispune, prin încheiere, îndreptarea omisiunii vădite strecurate în minuta sentinţei, în urma unei proceduri
desfăşurate în prezenta procurorului, inculpatului şi a apărătorului ales sau din oficiu;
c. va proceda, în prezenţa procurorului, inculpatului şi a apărătorului ales sau din oficiu, la verificarea legalităţii şi
temeiniciei măsurii preventive putând dispune revocarea, înlocuirea sau menţinerea acesteia.
40. În cazul în care denunţul formulat de o persoană juridică, societate cu răspundere limitată, nu cuprinde
codul unic de înregistrare fiscală şi numărul de înmatriculare în registrul comerţului şi, totodată, a fost depus la
un parchet necompetent după calitatea persoanei, acesta va dispune:
a. restituirea denunţului pe cale administrativă, cu indicarea elementelor care lipsesc;
b. declinarea competenţei în favoarea parchetului competent;
c. trimiterea pe cale administrativă a denunţului la parchetul competent.
a. soluţia poate fi dispusă prin rechizitoriu;
b. încheierea de respingere a cererii de confirmare poate fi contestată de inculpat;
c. termenul stabilit de procuror, în care inculpatul trebuie să îndeplinească obligaţiile impuse, curge de la data la care
i-a fost comunicată ordonanţa, nu de la data confirmării renunţării la urmărirea penală.
42. Instanţa poate dispune luarea măsurii arestării preventive:
a. pentru motivul constând în săvârşirea unei noi infracţiuni (furt calificat), doar în cauza în care inculpatul este
cercetat pentru noua faptă, nu şi în cauza în care, la momentul comiterii noii infracţiuni, acesta era deja trimis în
judecată în stare de libertate, în urma revocării arestului la domiciliu;
b. faţă de inculpatul care a fost arestat anterior o perioadă de 180 de zile, în cursul urmăririi penale, pentru aceeaşi faptă;
c. cu ocazia soluţionării contestaţiei formulate de parchet împotriva încheierii prin care s-a admis cererea inculpa-
tului şi s-a dispus modificarea controlului judiciar prin încetarea obligaţiei de a nu depăşi limita teritorială a României,
dacă se constată că inculpatul se sustrage judecăţii şi a părăsit deja ţara.
43. Procurorul:
a. în cursul urmăririi penale, poate autoriza, pe o durată de maxim 48 de ore, măsuri de supraveghere tehnică, doar
dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea ce face obiectul cercetărilor este închisoarea de 5 ani sau mai mare;
b. în nicio situaţie nu poate interzice accesul apărătorului inculpatului la declaraţiile date de acesta;
c. poate încuviinţa continuarea efectuării percheziţiei domiciliare şi în locurile învecinate celor pentru care a fost
emis mandatul de percheziţie.
44. Măsurile asigurătorii:
a. în vederea confiscării speciale sau extinse pot fi luate şi la cererea părții civile;
b. luate din oficiu de către instanța de judecată pot folosi și părții civile;
c. în vederea confiscării speciale sau extinse pot fi luate și asupra bunurilor unei instituții publice.
45. Obținerea datelor privind tranzacțiile financiare ale unei persoane:
a. nu este o metodă de supraveghere tehnică;
b. nu se poate dispune de procuror;
c. nu poate viza, în nicio situație, datele privind tranzacțiile financiare dintre avocat și suspect, inculpat sau orice altă
persoană pe care acesta o apără.
46. Tribunalul este competent să judece:
a. o cauză penală în care adjunctul Avocatului Poporului este trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de
luare de mită;
b. contestația împotriva încheierii de luare a măsurilor asigurătorii de către instanţă într-o cauză având ca obiect
infracţiunea de distrugere calificată;
c. cererea de abținere a judecătorului de la o judecătorie din raza sa teritorială, care nu poate fi soluționată de niciun
alt judecător din cadrul acelei judecătorii.
47. Amenda judiciară:
a. nu poate fi aplicată de un organ de cercetare penală;
b. aplicată de procuror poate fi redusă de judecătorul de cameră preliminară;
c. poate fi aplicată şi expertului a cărui cerere de înlocuire a fost încuviinţată.
48. În cadrul dezbaterilor, instanța de fond acordă cuvântul, în ordine:
a. procurorului, persoanei vătămate, părții civile, părții responsabile civilmente și inculpatului;
b. inculpatului, persoanei vătămate, părții civile, părții responsabile civilmente și procurorului, iar la final, iarăși
inculpatului;
c. procurorului, inculpatului, persoanei vătămate, părții civile și părții responsabile civilmente, iar la final, iarăși
inculpatului.
49. Acordul de recunoaștere a vinovăției:
a. încheiat de un minor are ca efect reducerea cu 1/3 a limitelor prevăzute de lege pentru măsurile educative
privative de libertate;
b. poate fi încheiat de suspectul minor, doar cu încuviinţarea reprezentantului său legal;
c. privește inclusiv forma de executare a pedepsei.
50. În cauzele cu infractori minori:
a. întocmirea referatului de evaluare este obligatorie în cursul urmăririi penale;
b. întocmirea referatului de evaluare este obligatorie în cursul judecăţii în situaţia în care nu a fost efectuat în cursul
urmăririi penale;
c. dacă inculpatul a împlinit 18 ani în ziua rămânerii definitive a încheierii prin care judecătorul de cameră prelimi-
nară a dispus începerea judecăţii, judecarea cauzei se va face potrivit procedurii obişnuite.
Subiectele de la examenul de primire în profesia de avocat –
pentru obţinerea titlului de avocat stagiar1
- 2015 -
Drept penal
1. Dispoziţiile art. 5 C.pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile:

a. sunt aplicabile şi în cazul unui act normativ declarat neconstituţional, dacă în timpul când acesta s-a aflat în
vigoare a cuprins dispoziţii penale mai favorabile;
b. sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi
aplicarea legii penale mai favorabile;
c. sunt constituţionale în măsura în care permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea
legii penale mai favorabile.
2. Fapta se comite cu intenţie atunci când:
a. făptuitorul prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui;
b. făptuitorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu îl acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce;
c. făptuitorul prevede rezultatul faptei sale şi acceptă posibilitatea producerii lui, dar, în realitate, se produce un
rezultat mai grav.
3. Poate fi în legitimă apărare persoana care comite fapta:
a. pentru a înlătura o ameninţare privind săvârşirea unei infracţiuni contra unei alte persoane;
b. pentru a înlătura răspândirea unor zvonuri ce îi afectează dreptul la propria imagine;
c. pentru a înlătura violenţele ce sunt exercitate asupra unei alte persoane în vederea sustragerii unui bun care nu
aparţine acesteia.
4. Inculpatul a luat hotărârea de a lovi victima ori de câte ori o va întâlni. Astfel, timp de mai multe zile,
inculpatul a exercitat acte de violenţă asupra victimei. Ultima dată inculpatul a aplicat lovituri şi altei persoane,
care a intervenit în sprijinul victimei. În cauză sunt incidente dispoziţiile privind:
a. infracţiunea complexă;
b. infracţiunea continuată;
c. concursul de infracţiuni.
5. Este complice persoana care:
a. promite în timpul comiterii faptei că va tăinui bunurile provenite din aceasta;
b. promite înainte de comiterea faptei că îl va favoriza pe făptuitor;
c. ajută cu intenţie, în orice mod, pe făptuitor, după comiterea faptei.
6. Publicarea hotărârii definitive de condamnare:
a. este o pedeapsă complementară ce poate fi aplicată şi condamnatului persoană fizică;
b. se execută prin publicarea integrală a hotărârii prin intermediul presei scrise sau audiovizuale;
c. este o pedeapsă principală aplicabilă persoanei juridice care poate răspunde din punct de vedere penal.
1
Subiectele sunt disponibile pe site-ul Uniunii Naţionale a Barourilor din România (www.unbr.ro).
Subiectele de la examenul de primire în profesia de avocat – pentru obţinerea titlului de avocat stagiar 63
7. În cazul în care cu privire la aceeaşi infracţiune sunt incidente mai multe cauze de atenuare a pedepsei şi
mai multe cauze de agravare a pedepsei, limitele speciale ale pedepsei pentru infracţiunea respectivă:
a. se reduc conform dispoziţiilor privind cauzele de atenuare, după care limitele de pedeapsă rezultate se majorează
conform dispoziţiilor privind cauzele de agravare;
b. se majorează conform dispoziţiilor privind cauzele de agravare, după care limitele de pedeapsă rezultate se reduc
conform dispoziţiilor privind cauzele de atenuare;
c. rămân neschimbate, deoarece cauzele de atenuare şi cele de agravare a pedepsei se anihilează reciproc.
8. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere:
a. poate fi dispusă şi în cazul unui infractor condamnat anterior la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru o infrac-
ţiune de ucidere din culpă;
b. nu poate fi dispusă în cazul unui infractor care a mai fost condamnat anterior la o pedeapsă de un an pentru o
infracţiune săvârşită cu intenţie;
c. poate fi revocată de instanţă chiar dacă pe parcursul termenului de supraveghere condamnatul săvârşeşte o infrac-
ţiune din culpă.
9. Măsura educativă a internării într-un centru educativ:
a. se poate dispune pe o perioadă de 3 ani;
b. se poate dispune atunci când pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea comisă este închisoarea de 7 ani;
c. va fi în mod obligatoriu înlocuită cu măsura internării într-un centru de detenţie, dacă în perioada internării în
centrul educativ minorul comite o nouă infracţiune.
10. Împăcarea:
a. poate interveni şi poate produce efecte în orice moment al procesului penal;
b. produce efecte numai dacă a fost însuşită de către procuror în situaţia în care infracţiunea a fost comisă de
reprezentantul persoanei juridice vătămate;
c. poate interveni şi poate înlătura răspunderea penală în cazul în care punerea în mişcare a acţiunii penale este
condiţionată de introducerea unei plângeri prealabile.
11. Pentru a obliga victima să-i cedeze, inculpatul o loveşte de mai multe ori, cu putere, în zona capului, cu o
lopată, după care întreţine cu victima un raport sexual. Loviturile primite i-au produs victimei multiple fracturi
craniene, în urma cărora aceasta a decedat la câteva săptămâni după agresiune. Fapta inculpatului reprezintă:
a. infracţiunea de omor (art. 188 C.pen.), în concurs cu infracţiunea de viol (art. 218 C.pen.);
b. infracţiunea de omor calificat, comis pentru a înlesni sau a ascunde săvârşirea unei alte infracţiuni [art. 189 alin. (1)
lit. d) C.pen.] în concurs cu infracţiunea de viol (art. 218 C.pen.);
c. infracţiunea de viol urmat de moartea victimei [art. 218 alin. (4) C.pen.].
12. Dacă s-a provocat vătămarea corporală din culpă a mai multor persoane, încadrarea juridică va fi:
a. o singură infracţiune de vătămare corporală din culpă în varianta tip;
b. o singură infracţiune de vătămare corporală din culpă în varianta agravată;
c. un concurs de infracţiuni de vătămare corporală din culpă (atâtea infracţiuni câte persoane au fost vătămate).
13. X o obligă pe Y, sora sa, să întreţină un raport sexual, ameninţând-o cu cuţitul. X a comis infracţiunea de:
a. viol în varianta agravată;
b. viol în concurs cu incest;
c. incest.
14. Dacă X sustrage bunuri din domiciliul unui vecin, unde a pătruns prin efracţie, profitând de faptul că
acesta era plecat în concediu, fiind ajutat de Y, care păzea intrarea în bloc, având asupra sa o armă despre
existenţa căreia X nu ştia:
a. X este autor al infracţiunii de furt simplu;
b. X este autor al infracţiunii de furt calificat;
c. Y este complice la infracţiunea de furt calificat.
15. Sunt aplicabile dispoziţiile art. 231 alin. (1) C.pen. privind pedepsirea unor furturi la plângerea prealabilă
în cazul în care subiectul activ este:
a. o persoană care locuieşte cu victima;
b. găzduitorul care săvârşeşte furtul în paguba celui pe care îl găzduieşte;
c. găzduitul care sustrage bunuri de la persoana care îl găzduieşte.
16. Arătaţi care dintre următoarele împrejurări califică atât infracţiunea de furt calificat, cât şi pe cea de
tâlhărie calificată:
a. simularea, de către făptuitor, a unor calităţi oficiale;
b. comiterea faptelor prin efracţie;
c. comiterea faptelor într-un tramvai.
17. Poate exista infracţiunea de abuz de încredere (art. 238 C.pen.) în cazul în care făptuitorul îşi însuşeşte:
a. o sumă de bani pe care avea obligaţia să o depună la o instituţie bancară pe numele proprietarului;
b. o sumă de bani care îi fusese dată cu titlu de împrumut;
c. o sumă de bani care îi fusese înmânată pentru a procura plătitorului anumite servicii (o excursie, un bilet la
spectacol etc.).
18. La infracţiunea de inducere în eroare a organelor judiciare, una dintre cerinţele esenţiale ale laturii
obiective se poate realiza şi atunci când învinuirea mincinoasă se referă la:
a. o faptă ce nu mai este prevăzută de legea penală;
b. o faptă penală rămasă în forma tentativei;
c. o faptă penală comisă de un alt participant, iar nu de autorul propriu-zis.
19. Există infracţiunea de luare de mită (art. 289 C.pen.) şi atunci când:
a. bunurile au fost primite de funcţionarul public după ce a îndeplinit un act în virtutea funcţiei sale, în baza unei
înţelegeri anterioare;
b. bunurile oferite de mituitor au fost refuzate de funcţionarul public;
c. bunurile au fost primite de funcţionar după ce a îndeplinit un act în virtutea funcţiei sale, fără o înţelegere prealabilă.
20. Acţiunea de falsificare a unui înscris prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în
orice mod se regăseşte în latura obiectivă a infracţiunii de:
a. fals material în înscrisuri oficiale;
b. fals intelectual;
c. fals în înscrisuri sub semnătură privată.
21. Denunţul:
a. este încunoştinţarea făcută de către o persoană fizică sau juridică despre săvârşirea unei infracţiuni;
b. se poate face personal ori prin mandatar cu mandat special;
c. se poate face numai personal.
22. Instanţa de judecată dispune, prin încheiere, suspendarea judecăţii:
a. când se constată pe baza unei adeverinţe medicale că inculpatul suferă de o boală gravă, care îl împiedică să
participe la judecată;
b. pe perioada desfăşurării procedurii de mediere, potrivit legii;
c. dacă a fost ridicată o excepţie de neconstituţionalitate.
23. Încheierea de şedinţă se semnează:
a. de toţi membrii completului de judecată;
b. de toţi membrii completului de judecată din apel şi de grefier;
c. de preşedintele completului de judecată şi de grefier.
24. În cauza X/Y/2014, prin sentinţa nr. Z din data de 2.06.2015, inculpatul AB a fost condamnat la un an
închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de dispoziţiile art. 253 C.pen. (distrugerea) şi
obligat la plata sumei de 2000 lei către partea civilă BC cu titlu de daune materiale. După pronunţarea hotărârii,
partea civilă BC a renunţat în mod expres la calea de atac a apelului în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei.
Asupra renunţării la apelul care priveşte latura civilă a cauzei, partea civilă BC:
a. poate reveni înăuntrul termenului pentru declararea apelului;
b. nu mai poate reveni;
c. poate reveni până la închiderea dezbaterilor la instanţa de apel.
25. Plângerea, ca act de sesizare, se poate face şi de către:
a. unul dintre soţi pentru celălalt soţ;
b. oricare dintre membrii de familie ai persoanei vătămate;
c. copilul minor pentru părinţi.
26. Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
a. judecata a avut loc în lipsa avocatului persoanei vătămate, când asistenţa juridică a persoanei vătămate era obliga-
torie, potrivit legii;
b. şedinţa de judecată a fost publică, deşi legea prevedea expres lipsa de publicitate a şedinţei de judecată;
c. instanţa nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate.
27. Persoana vătămată şi oricare dintre părţi îşi pot retrage apelul declarat:
a. până la închiderea dezbaterilor la instanţa de apel;
b. până la începerea dezbaterilor la instanţa de apel;
c. până la primul termen de judecată în faţa instanţei de apel.
28. Când completul de judecată nu poate rămâne acelaşi în tot cursul judecării cauzei, acesta se poate schimba:
a. până la închiderea dezbaterilor;
b. până la începerea cercetării judecătoreşti;
c. până la începerea dezbaterilor.
29. Procurorii din cadrul parchetului ierarhic superior pot prelua, în vederea efectuării sau supravegherii
urmăririi penale, cauze de competenţa parchetelor ierarhic inferioare:
a. prin dispoziţia motivată a conducătorului parchetului ierarhic superior;
b. numai prin dispoziţia motivată a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
c. prin dispoziţia motivată a conducătorului parchetului ierarhic inferior de la care se preia cauza.
30. Suspectul sau inculpatul poate cere continuarea procesului penal:
a. în caz de retragere a plângerii prealabile;
b. în cazul renunţării la urmărirea penală;
c. în cazul în care nu există probe că o persoană a săvârşit infracţiunea.
31. Partea responsabilă civilmente poate interveni în procesul penal:
a. numai până la începerea cercetării judecătoreşti în faţa primei instanţe de judecată;
b. până la închiderea dezbaterilor în faţa primei instanţe de judecată;
c. până la terminarea cercetării judecătoreşti la prima instanţă de judecată.
32. Excepţia de necompetenţă materială sau după calitatea persoanei a instanţei superioare celei competente
potrivit legii poate fi invocată:
a. până la începerea cercetării judecătoreşti;
b. până la terminarea cercetării judecătoreşti;
c. în tot cursul judecăţii, până la pronunţarea hotărârii definitive.
33. După strămutarea cauzei, contestaţiile şi celelalte căi de atac:
a. se judecă de instanţele corespunzătoare din circumscripţia instanţei la care s-a strămutat cauza;
b. se judecă de instanţele competente din circumscripţia instanţei de la care s-a strămutat cauza;
c. se judecă de instanţele competente din circumscripţia instanţei de la care s-a strămutat cauza, dacă legea nu
prevede altfel.
34. Nu pot fi audiaţi în calitate de martor:

a. soţul, ascendenţii şi descendenţii în linie directă, precum şi fraţii şi surorile suspectului sau inculpatului;
b. subiecţii procesuali principali;
c. minorii care nu au împlinit vârsta de 14 ani.
35. Acţiunea penală se pune în mişcare:
a. de către judecătorul de cameră preliminară prin încheiere, în cazurile expres prevăzute de lege;
b. de către procuror prin declaraţie orală, în cazul infracţiunilor de audienţă.
c. de către instanţa de judecată, prin încheiere, în cazurile expres prevăzute de lege.
36. Dacă declinarea a fost determinată de competenţa materială sau după calitatea persoanei:
a. instanţa căreia i s-a trimis cauza poate menţine, motivat, probele administrate, actele îndeplinite şi măsurile
dispuse de instanţa care şi-a declinat competenţa;
b. instanţa căreia i s-a trimis cauza nu poate menţine probele administrate, actele îndeplinite şi măsurile dispuse de
instanţa care şi-a declinat competenţa;
c. probele administrate, actele îndeplinite şi măsurile dispuse se menţin.
37. Până la terminarea cercetării judecătoreşti la prima instanţă de judecată:
a. partea civilă poate îndrepta erorile materiale din cuprinsul cererii de constituire ca parte civilă;
b. partea civilă poate mări sau micşora întinderea pretenţiilor indicate în cuprinsul cererii de constituire ca parte
civilă;
c. poate avea loc introducerea în procesul penal a părţii responsabile civilmente, la cererea părţii îndreptăţite potrivit
legii civile.
38. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau curtea de apel competentă soluţionează cererea de strămutare:
a. prin sentinţă care poate fi atacată cu contestaţie de către procuror şi părţi;
b. prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac;
c. prin sentinţă care nu este supusă niciunei căi de atac.
39. Este sancţionată cu nulitatea absolută încălcarea dispoziţiilor privind:
a. competenţa materială a instanţelor judecătoreşti, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei
legal competente;
b. competenţa materială a organelor de urmărire penală;
c. prezenţa suspectului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii.
40. Până la soluţionarea repunerii în termenul de apel:
a. executarea hotărârii atacate se suspendă de drept;
b. instanţa de apel poate suspenda executarea hotărârii atacate;
c. executarea hotărârii se suspendă de drept numai cu privire la latura penală a cauzei.
- 2016 -
Drept penal
1. Pot retroactiva:
a. legile penale de dezincriminare;
b. legile penale noi mai favorabile;
c. legile extrapenale cu dispoziţii penale.
2. Tentativa constă în:
a. punerea în executare a hotărârii infracţionale;
b. punerea în executare a intenţiei de a săvârşi infracţiunea, executare care nu şi-a produs efectul sau a fost întreruptă;
c. efectuarea de acte de pregătire în vederea comiterii infracţiunii.
3. Potrivit noului Cod penal, constituie al doilea termen al recidivei:
a. o infracţiune comisă cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an;
b. o infracţiune săvârşită cu intenţie sau cu intenţie depăşită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare
de 6 luni;
c. o infracţiune săvârşită cu praeterintenţie pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an.
4. Interzicerea exercitării dreptului de a se afla în anumite localităţi stabilite de instanţă constituie:
a. o măsură educativă;
b. o pedeapsă complementară;
c. o măsură de siguranţă.
5. Autorul infracţiunii de mărturie mincinoasă nu se pedepseşte dacă îşi retrage mărturia:
a. în cauzele penale înainte de citirea actului de sesizare a instanţei;
b. în cauzele civile înainte de se fi pronunţat o hotărâre sau de a se fi dat o altă soluţie, ca urmare a mărturiei minci-
noase;
c. în cauzele penale, înainte de reţinere, arestare sau de punerea în mişcare a acţiunii penale, ca urmare a mărturiei
mincinoase.
6. Asistarea zilnică:
a. este o măsură educativă privativă de libertate şi constă în obligaţia minorului de a respecta un program stabilit de
serviciul de probaţiune;
b. constituie o măsură preventivă ce se poate dispune faţă de inculpatul minor;
c. poate fi înlocuită cu o măsură educativă privativă de libertate, dacă minorul săvârşeşte o nouă infracţiune.
7. Prescripţia răspunderii penale:
a. este o cauză care înlătură răspunderea penală, pentru toate infracţiunile, indiferent de forma de vinovăţie;
b. începe să curgă de la data săvârşirii infracţiunii, iar în cazul infracţiunii continuate de la data săvârşirii ultimei
acţiuni sau inacţiuni;
c. înlătură răspunderea penală, oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripţie este depăşit cu încă o
dată.
8. Persoana juridică răspunde penal pentru infracţiunile săvârşite:
a. indiferent de activitatea desfăşurată;
b. în realizarea obiectului de activitate;
c. în interesul ori în numele persoanei juridice.
9. Prin sentinţa penală nr. 441/2014 a Judecătoriei B., rămasă definitivă prin neapelare în data de 25.04.2014,
inculpatul C.D. a fost condamnat la pedeapsa de un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau
alte violenţe, instanţa dispunând suspendarea executării sub supraveghere. Pe parcursul termenului de
supraveghere s-a descoperit că persoana condamnată mai săvârşise anterior condamnării o infracţiune de
ameninţare pentru care i s-a aplicat, după împlinirea termenului de supraveghere, pedeapsa de 6 luni închisoare.
Sesizându-se din oficiu, instanţa care a judecat cea de a doua infracţiune va dispune:
a. menţinerea suspendării executării pedepsei închisorii sub supraveghere;
b. anularea pedepsei suspendării executării pedepsei închisorii sub supraveghere;
c. revocarea suspendării pedepsei închisorii sub supraveghere.
10. Constituie circumstanţe atenuante legale următoarele împrejurări:
a. dolul repentin (provocarea);
b. depăşirea limitelor legitimei apărări;
c. excesul neimputabil.
11. Infracţiunea de neglijenţă în serviciu:
a. poate fi săvârşită numai din culpă cu prevedere sau fără prevedere;
b. poate fi săvârşită în formă continuată;
c. actele de pregătire şi tentativa nu sunt posibile.
12. În cazul infracţiunii de înşelăciune:
a. nu este necesar ca prin fapta săvârşită să se producă un prejudiciu material;
b. retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală;
c. împăcarea înlătură răspunderea penală.
13. Infracţiunea de cumpărare de influenţă se săvârşeşte atunci când:
a. o persoană oferă ori dă bani unui funcţionar public, pentru a-l determina pe acesta să îndeplinească ori să nu
îndeplinească un act ce intră în îndatoririle sale de serviciu;
b. o persoană pretinde bani ori foloase, lăsând să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public;
c. o persoană oferă bani ori alte foloase, direct ori indirect, unei persoane care lasă să se creadă că are influenţă
asupra unui funcţionar public pentru a-l determina pe acesta să îndeplinească ori să nu îndeplinească un act ce intră în
îndatoririle sale de serviciu.
14. Înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii are loc în cazul:
a. neexecutării pedepsei amenzii, în întregime;
b. neexecutării pedepsei amenzii, în tot sau doar în parte;
c. neexecutării pedepsei amenzii, în tot sau în parte, cu rea-credinţă.
15. Inculpatul F.G. a hotărât împreună cu inculpatul A.D. să sustragă o motocicletă, după care a păzit
intrarea în garaj pentru ca inculpatul A.D. să nu fie surprins în timpul săvârşirii faptei, iar ulterior a
transformat motocicleta sustrasă prin revopsirea ei şi schimbarea unor piese. Fapta lui F.G. constituie:
a. infracţiunea de tăinuire;
b. complicitate la infracţiunea de furt;
c. infracţiunea de furt în concurs cu infracţiunea de tăinuire.
16. Inculpatul Z.M. şi-a asmuţit câinele asupra victimei M.R. şi, ca urmare a multiplelor plăgi muşcate,
aceasta a decedat.
a. fapta reprezintă infracţiunea de ucidere din culpă, întrucât inculpatul nu a prevăzut rezultatul acţiunii sale;
b. fapta constituie infracţiunea de omor, fiind comisă cu intenţie indirectă;
c. fapta reprezintă infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, fiind săvârşită cu intenţie depăşită.
17. Retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală:
a. numai cu privire la persoana la care a fost retrasă;
b. numai dacă retragerea a intervenit până la pronunţarea unei hotărâri definitive;
c. a tuturor participanţilor.
18. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere:
a. nu produce efecte asupra măsurilor de siguranţă şi a obligaţiilor civile prevăzute în hotărârea judecătorească;
b. are loc pe durata unui termen de supraveghere cuprins între 2 şi 4 ani, care se calculează de la data când hotărârea
prin care s-a pronunţat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a rămas definitivă;
c. se poate dispune indiferent de durata pedepsei stabilite, dacă infractorul nu a mai fost condamnat anterior la
pedeapsa închisorii.
19. Când în cazul aceleiaşi infracţiuni sunt incidente două sau mai multe dispoziţii care au ca efect reducerea
pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită se reduc prin aplicarea
succesivă a dispoziţiilor legale în următoarea ordine:
a. circumstanţe atenuante, tentativă şi cazuri speciale de reducere a pedepsei;
b. cazuri speciale de reducere a pedepsei, circumstanţe atenuante şi tentativă;
c. tentativă, circumstanţe atenuante şi cazuri speciale de reducere a pedepsei.

20. Acţiunea penală poate fi pusă în mişcare:
a. de către instanţa de judecată prin încheiere, în cazul săvârşirii infracţiunilor de audienţă;
b. de către procuror, prin declaraţie orală, în cazul săvârşirii infracţiunilor de audienţă;
c. de către organul de cercetare penală, prin declaraţie orală, în timpul urmăririi penale.
21. Hotărârea prin care prima instanţă de judecată îşi declină competenţa:
a. poate fi atacată separat cu apel de către procuror, părţi şi persoana vătămată;
b. nu este supusă căilor de atac;
c. poate fi atacată cu contestaţie de către procuror, părţi şi persoana vătămată.
22. Reunirea cauzelor este obligatorie:
a. în cazul infracţiunii continuate;
b. în toate cazurile când între două sau mai multe infracţiuni există legătură şi reunirea cauzelor se impune pentru
buna înfăptuire a justiţiei;
c. în cazul concursului real de infracţiuni.
23. Curtea de Apel:
a. judecă în primă instanţă infracţiunile săvârşite de magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
b. judecă în primă instanţă infracţiunile săvârşite de judecătorii de la curţile de apel şi Curtea Militară de Apel,
precum şi de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanţe;
c. judecă în primă instanţă infracţiunile săvârşite de judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
24. Are dreptul de a solicita consultarea dosarului pe parcursul procesului penal:
a. numai avocatul suspectului sau al inculpatului;
b. numai avocatul părţilor în procesul penal;
c. avocatul părţilor şi al subiecţilor procesuali principali.
25. Instanţa, judecând apelul, desfiinţează sentinţa primei instanţe şi dispune rejudecarea de către instanţa a
cărei hotărâre a fost desfiinţată:
a. pentru motivul că judecarea cauzei la acea instanţă a avut loc în prezenţa unei părţi nelegal citate, invocată de acea
parte;
b. pentru motivul că judecarea cauzei la acea instanţă a avut loc în lipsa unei părţi legal citate, dar care a fost în
imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate, invocată de acea parte;
c. atunci când există oricare dintre cazurile de nulitate absolută.
26. Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
a. când judecata în apel a avut loc în prezenţa unei părţi nelegal citate;
b. când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;
c. când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri pentru aceeaşi faptă, dintre care cel puţin una definitivă.
27. Partea responsabilă civilmente:

a. nu poate fi introdusă în procesul penal la cererea procurorului;
b. poate interveni în procesul penal la termenul la care a fost audiat inculpatul de către instanţa de apel;
c. poate fi obligată singură sau în solidar la repararea prejudiciului în cazul în care acţiunea civilă este admisă.
28. Renunţarea la pretenţiile civile în procesul penal:
a. împiedică exercitarea acţiunii civile în faţa instanţei civile pentru aceleaşi pretenţii;
b. poate fi făcută la prima instanţă de judecată şi după terminarea cercetării judecătoreşti;
c. poate fi făcută şi de către procurorul care exercită acţiunea civilă în numele persoanei vătămate lipsite de capaci-
tate de exerciţiu.
29. Acordul de recunoaştere a vinovăţiei:
a. trebuie semnat şi de către persoana vătămată;
b. poate fi încheiat şi în formă orală;
c. nu poate fi încheiat înainte de punerea în mişcare a acţiunii penale.
30. Persoana vătămată:
a. poate fi audiată anticipat în cursul urmăririi penale de către judecătorul de drepturi şi libertăţi;
b. poate face apel pe latura civilă a cauzei;
c. poate formula cerere de administrare de probe în cursul urmăririi penale.
31. În apel:
a. instanţa de apel poate dispune trimiterea cauzei la organul de urmărire penală;
b. instanţa de apel poate administra doar probe noi;
c. instanţa de apel poate examina cauza şi cu privire la alte aspecte decât cele pentru care s-a formulat apel.
a. cererile formulate şi excepţiile invocate se discută în contradictoriu în şedinţă publică;
b. dacă inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest la domiciliu, asistenţa sa juridică nu este obligatorie;
c. judecătorul de cameră preliminară poate invoca din oficiu excepţii.
33. Contestaţia în anulare:
a. poate fi formulată şi de persoana vătămată;
b. trebuie formulată în toate cazurile în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel;
c. nu poate fi formulată pe motivul că inculpatul nu a fost legal citat la judecata în primă instanţă.
34. Inculpatul X nu se mai bucură de prezumţia de nevinovăţie:
a. la pronunţarea în primă instanţă a unei hotărâri de amânare a aplicării pedepsei;
b. dacă faţă de acesta s-a dispus prin hotărâre rămasă definitivă renunţarea la aplicarea pedepsei;
c. din momentul în care acesta a semnat cu procurorul un acord de recunoaştere a vinovăţiei.
35. Desemnarea unei alte instanţe pentru judecarea cauzei:
a. se poate dispune doar la cererea procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală;
b. este dată exclusiv în competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;
c. se dispune de către instanţa competentă prin încheiere.
36. Nu are dreptul de a refuza să dea declaraţii în calitate de martor:
a. sora persoanei vătămate;
b. sora fostei soţii a suspectului, cu excepţia cazului în care divorţul s-a pronunţat prin acordul părţilor;
c. bunica maternă a inculpatului.
37. Atunci când cauza se află în procedura de cameră preliminară, dar în etapa soluţionării contestaţiei
împotriva încheierii prin care s-a dispus începerea judecăţii:
a. verificarea măsurii preventive a inculpatului aflat în stare de arest preventiv se face numai la cererea procurorului
de pe lângă parchetul corespunzător instanţei în faţa căreia se află cauza;
b. nu poate fi dispusă prelungirea măsurii arestului la domiciliu la cererea formulată în acest sens de procuror;
c. citarea inculpatului este obligatorie.
38. Este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară, în termen de cel mult 3 zile, sub sancţiunea
nulităţii:
a. ordonanţa de reluare a urmăririi penale după încetarea cauzei de suspendare;
b. ordonanţa prin care procurorul ierarhic superior infirmă soluţia de netrimitere în judecată şi dispune redeschiderea
urmăririi penale, dar doar atunci când procurorul ierarhic superior a dispus această soluţie anterior comunicării
ordonanţei care cuprinde această soluţie de netrimitere;
c. ordonanţa prin care procurorul de caz îşi revocă ordonanţa prin care a dispus renunţarea la urmărire penală şi
dispune redeschiderea urmăririi penale, constatând că inculpatul nu şi-a îndeplinit cu rea-credinţă obligaţiile ce i-au fost
stabilite.
39. Hotărârea prin care se soluţionează cauza de către prima instanţă de judecată:
a. este întotdeauna o sentinţă;
b. se redactează de grefierul de şedinţă în maximum 30 de zile de la pronunţare;
c. trebuie că cuprindă, în conţinutul expunerii, şi arătarea temeiurilor de drept care justifică soluţiile date în cauză.
- 2017 -
Drept penal
1. Un cetăţean somalez care este suspectat de săvârşirea infracţiunii de piraterie în afara apelor teritoriale ale
Somaliei, în apele internaţionale din apropierea acestora, poate fi tras la răspundere penală în România:
a. dacă fapta este săvârşită contra statului român, contra unui cetăţean român ori a unei persoane juridice române, iar
punerea în mişcare a acţiunii penale este autorizată conform legii;
b. dacă fapta este incriminată şi de legea penală somaleză;
c. dacă se dispune astfel printr-un tratat internaţional la care România este parte.
2. În situaţia în care inculpatul a săvârşit trei infracţiuni sub imperiul Codului penal din 1969 şi două
infracţiuni sub imperiul noului Cod penal:
a. instanţa va aplica legea mai favorabilă în mod global;
b. instanţa va aplica legea penală mai favorabilă (identificată ca fiind legea veche sau legea nouă) pentru infracţiu-
nile săvârşite sub imperiul legii vechi;
c. instanţa va determina legea penală mai favorabilă pentru contopirea pedepselor (identificată ca fiind legea veche
sau legea nouă).
3. În cazul aplicării legii penale mai favorabile:
a. nu este permisă combinarea prevederilor mai favorabile din legi penale succesive;
b. pedepsele complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca fiind mai favorabilă în raport cu infrac-
ţiunea comisă;
c. este posibilă aplicarea facultativă a legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei.
4. Nu este posibilă tentativa la:
a. infracţiunea de omor comisă prin omisiune;
b. infracţiunea de mărturie mincinoasă comisă de martor;
c. infracţiunea de nedenunţare a unor infracţiuni.
5. Eroarea constituie o cauză de neimputabilitate atunci când:
a. făptuitorul, în momentul comiterii faptei, nu şi-a dat seama că subiectul pasiv vizat de acţiunea sa nu este cel pe
care dorea să-l vatăme;
b. necunoaşterea stării, situaţiei ori împrejurării respective este ea însăşi rezultatul culpei făptuitorului;
c. fapta prevăzută de legea penală a fost săvârşită ca urmare a necunoaşterii sau cunoaşterii greşite a caracterului
ilicit al acesteia din cauza unei împrejurări care nu putea fi în niciun fel evitată.
6. Există culpă cu prevedere:
a. în cazul în care agentul comite fapta prevăzând producerea rezultatului, dar neacceptând producerea acestuia,
întrucât a socotit fără temei că acesta nu se va produce;
b. în cazul în care agentul comite fapta al cărei rezultat, deşi prevăzut şi acceptat în mod indiferent, apare ca
inevitabil;
c. în cazul în care agentul comite fapta, urmărind producerea unui rezultat, dar în fapt se produce un rezultat mai
grav, care, deşi a fost prevăzut de către acesta, nu a fost şi acceptat.
7. Reprezintă exemplu de infracţiune complexă:
a. tâlhăria care a avut ca urmare moartea victimei;
b. dezastrul (distrugerea calificată);
c. lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte.
8. X, în vârstă de 17 ani, a comis împreună cu Y şi Z o infracţiune praeterintenţionată pentru care legea
prevede pedeapsa închisorii de 8 ani. Ştiind că Y a comis infracţiunea fiind în termenul de supraveghere al
graţierii condiţionate a unei pedepse cu închisoarea de 5 ani pentru o infracţiune intenţionată, iar Z se află în
faza de judecată a apelului pentru o infracţiune din culpă pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 3 ani,
arătaţi care dintre enunţurile următoare sunt adevărate:
a. inculpatul Z nu a comis noua infracţiune în stare de pluralitate intermediară;
b. inculpatul Y nu a comis noua infracţiune în stare de recidivă postcondamnatorie;
c. pentru noua infracţiune, faţă de Y şi Z nu se poate reţine circumstanţa agravantă a comiterii faptei de 3 sau mai
multe persoane împreună, deoarece X este minor.
9. Inculpatul X a comis mai multe acte de înlesnire a unor infracţiuni distincte, comise de autori diferiţi.
Inculpatul X va răspunde penal pentru:
a. un singur act de complicitate;
b. mai multe acte de complicitate continuată;
c. mai multe acte de complicitate comise în concurs.
10. Este adevărat enunţul:
a. în cazul contopirii pedepselor pentru infracţiuni concurente se ţine seama şi de pedepsele aplicate prin orice
hotărâre de condamnare pronunţată în străinătate pentru infracţiuni concurente;
b. pentru stabilirea stării de recidivă se ţine seama şi de hotărârea de condamnare pronunţată în străinătate, pentru o
faptă prevăzută şi de legea penală română, dacă hotărârea de condamnare a fost recunoscută potrivit legii;
c. la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de hotărârile de condamnare anterioare la pedepse care au fost
ulterior graţiate.
11. X a comis o infracţiune pentru care legea prevede exclusiv pedeapsa închisorii de la unu la 5 ani şi
interzicerea exercitării unor drepturi. În acest caz:
a. instanţa nu este obligată să aplice pedeapsa accesorie;
b. instanţa poate aplica pedeapsa amenzii dacă reţine faţă de X circumstanţe atenuante legale;
c. instanţa este obligată să aplice pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi.
12. Nu răspund penal niciodată:
a. partidele politice;
b. autorităţile publice;
c. Guvernul României.
13. Pedepsele principale aplicabile persoanei juridice sunt:
a. dizolvarea persoanei juridice;
b. amenda;
c. închiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice pe o durată de la 3 luni la 3 ani.
14. Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat inculpatul la 10 de ani închisoare pentru săvârşirea
infracţiunii de viol [art. 218 alin. (3) C.pen., lit. a) – victima se află în îngrijirea făptuitorului, b) – asupra unei
rude în linie directă – şi c) – asupra unui minor] şi la 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de incest
(art. 377 C.pen.), urmând să execute pedeapsa de 11 ani şi 8 luni, întrucât inculpatul a întreţinut în repetate
rânduri, prin violenţă şi ameninţări, relaţii sexuale normale şi anale cu fiica sa în vârstă de 13 ani. Curtea de
Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelul declarat de parchet şi a schimbat încadrarea juridică a faptelor în
viol [art. 218 alin. (3) lit. a), b) şi c) C.pen.]. Este corectă această decizie?
a. da, infracţiunea de incest este absorbită în infracţiunea de viol în varianta agravată prevăzută de art. 218 alin. (3) lit. b)
C.pen. atunci când se comite, cu acelaşi prilej, elementul material comun ambelor fapte prevăzute de legea penală;
b. da, infracţiunea de incest fiind absorbită în infracţiunea de viol în varianta prevăzută de art. 218 alin. (3) lit. b)
C.pen. atunci când violul se săvârşeşte în modalitatea raportului sexual cu o rudă în linie directă;
c. nu, infracţiunea de viol, fiind o infracţiune contra libertăţii şi integrităţii sexuale, intră în concurs formal cu
infracţiunea de incest, care este o infracţiune contra familiei, cele două infracţiuni având obiect juridic diferit, astfel că
trebuia reţinut concursul de infracţiuni, astfel cum a fost fapta încadrată prin rechizitoriul parchetului şi inculpatul a fost
condamnat de tribunal.
15. În cursul unui conflict derulat în locuinţa sa, inculpatul a aplicat mai multe lovituri victimei C.D., prieten
de mai mulţi ani, care s-a dezechilibrat şi a căzut. În cădere, C.D. s-a lovit la cap de muchia de lemn a patului şi a
leşinat. Când şi-a revenit, l-a ameninţat pe inculpat că-l va reclama la poliţie, iar inculpatul a închis victima în
cameră pentru a o împiedica să-l reclame. După 2 zile, inculpatul a eliberat victima, care i-a promis că nu-l va
reclama. La câteva zile după eliberare, victima a decedat, decesul fiind consecinţa leziunii craniene produse prin
cădere. În această situaţie:
a. inculpatul va răspunde pentru lipsire de libertate în mod ilegal şi loviri sau vătămări cauzatoare de moarte;
b. inculpatul va răspunde pentru lipsire de libertate în mod ilegal urmată de moartea victimei;
c. inculpatul va răspunde pentru lipsire de libertate în mod ilegal şi ucidere din culpă.
16. Tribunalul Suceava l-a condamnat pe inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat [art. 188
raportat la art. 189 alin. (1) lit. e) C.pen. – omorul săvârşit de către o persoană care a mai comis anterior o
infracţiune de omor sau o tentativă la infracţiunea de omor, cu aplicarea art. 43 alin. (5) C.pen. privind starea de
recidivă], reţinându-se că acesta, după executarea unei pedepse pentru tentativă de omor, şi-a lovit violent
mama, cu pumnii şi cu picioarele, până ce aceasta a decedat. Împotriva hotărârii a declarat apel procurorul, pe
motiv că încadrarea juridică a faptei este incorectă. Ce va hotărî instanţa de apel?
a. va respinge apelul parchetului şi va menţine sentinţa apelată;
b. va admite apelul parchetului şi va schimba încadrarea juridică a faptei în omor calificat [art. 188 raportat la
art. 189 alin. (1) lit. e), cu aplicarea art. 43 alin. (5) şi art. 199 C.pen. – privind violenţa în familie];
c. va admite apelul parchetului şi va schimba încadrarea juridică a faptei în omor calificat [art. 188 raportat la
art. 189 alin. (1) lit. e), cu aplicarea art. 199 C.pen. – privind violenţa în familie], fără a mai reţine art. 43 alin. (5)
C.pen., considerând că omorul calificat în varianta de la art. 189 alin. (1) lit. e) C.pen. înlătură aplicarea regulilor de
majorare a limitelor pedepsei prevăzute de lege în caz de recidivă postexecutorie.
17. În speţă, inculpatul a pătruns în locuinţa persoanei vătămate, de unde a sustras diferite bunuri, dar, fiind
surprins de organele de poliţie, acesta a încercat să-şi asigure scăparea lovind doi poliţişti. Prima instanţă l-a
condamnat pe inculpat pentru săvârşirea a două infracţiuni de tâlhărie şi două infracţiuni de ultraj. Împotriva
soluţiei sus-menţionate, inculpatul a declarat apel, susţinând că s-a reţinut greşit săvârşirea a două infracţiuni de
tâlhărie, întrucât prin acţiunea de sustragere a fost vizat un singur patrimoniu, dar şi parchetul a declarat apel,
întrucât încadrarea juridică nu este completă. Decizia corectă a instanţei de apel va fi:
a. admite ambele apeluri, schimbă încadrarea juridică a faptelor în infracţiunile de: tâlhărie calificată [art. 234
alin. (1) lit. f) C.pen. – prin violare de domiciliu], două infracţiuni de ultraj [art. 257 alin. (1) şi (4) C.pen.], toate în
concurs, şi-l condamnă pe inculpat;
b. respinge ambele apeluri şi menţine sentinţa apelată;
c. admite doar apelul inculpatului şi schimbă încadrarea juridică a faptelor în infracţiunile de: tâlhărie (art. 233
C.pen.), două infracţiuni de ultraj [art. 257 alin. (1) şi (4) C.pen.], toate în concurs, şi-l condamnă pe inculpat.
18. Inculpaţii A.B. şi C.D., angajaţi ai primăriei, în timpul programului de muncă, s-au certat cu victima
G.H., care încerca să depună o reclamaţie la serviciul de registratură, dar funcţionara de la ghişeu lipsea. La
acuzele victimei că funcţionara de la ghişeu încearcă de fapt să se ascundă, deoarece a mai înregistrat reclamaţii
rămase fără răspuns privind faptul că primarul este corupt, inculpaţii A.B. şi C.D. au înjurat victima şi i-au
cerut să iasă afară, iar, la refuzul acesteia, inculpatul A.B. i-a aplicat o lovitură peste faţă. Victima G.H. s-a
dezechilibrat, a căzut şi s-a lovit la cap, decedând la scurt timp. În această situaţie:
a. inculpaţii A.B. şi C.D. vor răspunde pentru săvârşirea infracţiunii de purtare abuzivă;
b. inculpaţii A.B. şi C.D. vor răspunde pentru săvârşirea infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte, primul în
calitate de autor, al doilea în calitate de complice;
c. inculpatul A.B. va răspunde pentru infracţiunile de purtare abuzivă şi lovituri cauzatoare de moarte, în timp ce
inculpatul C.D. va răspunde doar pentru purtare abuzivă.
19. Fapta inculpatului, şofer al unei societăţi private, care, însărcinat fiind cu ridicarea unei cantităţi de
marfă, a întocmit şi a prezentat documente false cu ajutorul cărora a ridicat o cantitate mai mare de marfă, iar
diferenţa şi-a însuşit-o, constituie:
a. fals în înscrisuri sub semnătură privată, în concurs cu infracţiunea de delapidare;
b. fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals şi înşelăciune;
c. fals în înscrisuri sub semnătură privată şi înşelăciune.
20. Inculpatul X, în calitate de şef al Poliţiei Municipiului Y, s-a întâlnit cu martorul-denunţător Z într-o
parcare. Z a urcat în autoturismul inculpatului, aducându-i un costum şi o sacoşă în care se aflau 5 sticle de vin.
Bunurile au fost pretinse şi primite de inculpat ca să-şi încalce atribuţiile de serviciu şi să permită lui Z,
proxenet, să amplaseze două prostituate care să presteze servicii sexuale remunerate la marginea pădurii din
localitate. De asemenea, inculpatul urma să-şi folosească influenţa pe care lăsa să se creadă că ar avea-o asupra
conducerii Penitenciarului B, precum şi a Comisiei de liberare condiţionată, în scopul de a-l transfera pe fratele
lui Z în alt penitenciar. Care va fi încadrarea juridică a faptelor inculpatului X?
a. abuz în serviciu (art. 297 C.pen.), luare de mită (art. 289 C.pen.), trafic de influenţă (art. 291 C.pen.);
b. luare de mită (art. 289 C.pen.), trafic de influenţă (art. 291 C.pen.);
c. luare de mită (art. 289 C.pen.), trafic de influenţă (art. 291 C.pen.), înşelăciune (art. 244 C.pen.).

a. se poate dispune strămutarea cauzei;
b. în cazul în care nu au fost invocate şi nu s-au ridicat din oficiu cereri şi excepţii, judecătorul de cameră prelimi-
nară dispune începerea judecăţii prin încheiere pronunţată în cameră de consiliu, fără participarea procurorului, a
părţilor şi a persoanei vătămate;
c. rechizitoriul se comunică în mod obligatoriu inculpatului şi celorlalte părţi din procesul penal.
22. În cazul audierii martorului în cursul urmăririi penale:
a. depunerea jurământului religios este obligatorie în toate situaţiile;
b. fiecare martor este audiat separat şi fără prezenţa altor martori;
c. audierea se înregistrează prin mijloace tehnice dacă martorul solicită expres acest lucru şi înregistrarea este
posibilă.
23. În cazul în care reprezentantul legal al unei persoane vătămate lipsite de capacitate de exerciţiu nu a
exercitat acţiunea civilă în procesul penal:
a. instanţa din oficiu se pronunţă cu privire la restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii;
b. instanţa din oficiu dispune repararea prejudiciului material prin acordarea de despăgubiri;
c. instanţa, la cererea procurorului formulată oral în cursul dezbaterilor pe fond, dispune repararea prejudiciului
material prin acordarea de despăgubiri.
a. poate fi dispusă şi din oficiu în cursul judecăţii;
b. poate fi dispusă doar cu privire la locuinţe aparţinând suspectului sau inculpatului;
c. poate fi dispusă şi de către procuror în cursul urmăririi penale în caz de urgenţă sau de risc de distrugere a
probelor, însă doar dacă măsura este confirmată de judecător în cel mult 24 de ore de la efectuare.
25. Apelul:
a. poate fi exercitat de către expertul care a fost desemnat în cauză, în ceea ce priveşte indemnizaţia stabilită
acestuia, de îndată după pronunţarea încheierii prin care s-a dispus asupra indemnizaţiei;
b. declarat de procuror poate fi retras de către procurorul ierarhic superior, chiar dacă nu există acordul procurorului
care l-a declarat;
c. declarat de procuror şi retras ulterior nu poate fi însuşit de partea în favoarea căreia a fost declarat, în măsura în
care aceasta nu a declarat apel.
26. Acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal este soluţionată de instanţa penală atunci când
aceasta dispune achitarea pe temeiul că:
a. fapta nu a fost săvârşită cu forma de vinovăţie prevăzută de legea penală;
b. fapta a fost justificată;
c. fapta nu este prevăzută de legea penală.
27. Mandatul de aducere:

a. se emite în cursul urmăririi penale doar de către judecătorul de drepturi şi libertăţi;
b. nu poate fi emis cu privire la un suspect care nu a fost în prealabil chemat prin citaţie;
c. poate fi executat şi prin organele de ordine publică.
28. Judecătorul de drepturi şi libertăţi sesizat cu o propunere de prelungire a măsurii arestării preventive:
a. poate dispune respingerea propunerii şi înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu;
b. poate dispune respingerea propunerii şi înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar;
c. poate dispune prelungirea arestării preventive prin sentinţă supusă contestaţiei.
a. inculpatul care a solicitat în scris instanţei să fie judecat în lipsă poate fi adus la termen cu mandat de aducere;
b. suspendarea judecăţii pe motiv că inculpatul suferă de o boală gravă se dispune prin încheiere ce poate fi atacată
separat cu contestaţie şi de către persoana vătămată;
c. instanţa poate dispune extinderea acţiunii penale cu privire la alte acte materiale.
30. Suspectul:
a. poate fi reţinut de organul de cercetare penală doar dacă ordonanţa de reţinere este confirmată de procurorul care
supraveghează urmărirea penală;
b. nu poate fi audiat anticipat de către judecătorul de drepturi şi libertăţi;
c. are dreptul să solicite consultarea dosarului înainte de a fi audiat.
31. Nu poate fi atacată cu nicio cale de atac:
a. încheierea prin care prima instanţă de judecată declară şedinţa nepublică;
b. încheierea prin care prima instanţă de judecată dispune disjungerea acţiunii civile;
c. încheierea prin care prima instanţă de judecată respinge cererea persoanei vătămate de constituire ca parte civilă
în proces.
32. Este supusă confirmării:
a. ordonanţa procurorului prin care se dispune renunţarea la urmărirea penală faţă de un suspect;
b. ordonanţa procurorului prin care se dispune redeschiderea urmăririi penale ca urmare a admiterii, de către judecă-
torul de cameră preliminară, a plângerii împotriva soluţiei de clasare şi trimiterii cauzei la procuror în vederea comple-
tării urmăririi penale;
c. ordonanţa organului de cercetare penală prin care se dispune extinderea urmăririi penale cu privire la o altă faptă
faţă de suspect.
33. Avocatul persoanei vătămate:
a. are dreptul de a solicita consultarea dosarului şi în cursul urmăririi penale;
b. are dreptul de a formula contestaţie împotriva încheierii prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi a dispus
respingerea propunerii de luare a măsurii arestării preventive a inculpatului;
c. are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală, în condiţiile legii.
34. Este inadmisibilă:
a. plângerea adresată procurorului ierarhic superior împotriva ordonanţei prin care s-a pus în mişcare acţiunea penală;
b. contestaţia împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară dispune declinarea cauzei către un
judecător de cameră preliminară de la o altă instanţă;
c. cererea de recuzare a judecătorului chemat să decidă asupra recuzării.
35. Nulitatea relativă:
a. poate fi invocată şi de procuror în condiţiile legii;
b. este sancţiunea care intervine în caz de încălcare a dispoziţiilor referitoare la competenţa teritorială a instanţei de
judecată;
c. poate fi invocată în orice stare a procesului, dacă a intervenit în procedura de cameră preliminară.
36. În caz de clasare a cauzei:
a. măsurile preventive încetează de drept;
b. măsurile asigurătorii pot fi menţinute în condiţiile legii;
c. ordonanţa nu se comunică persoanei care a făcut sesizarea.
a. pentru martorul minor, în tot cursul procesului penal;
b. pentru inculpat, în cursul procedurii de cameră preliminară, dacă legea prevede pentru infracţiunea săvârşită
pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani;
c. pentru persoana vătămată majoră arestată în altă cauză, în cursul urmăririi penale.
38. Competenţa de a judeca în primă instanţă o infracţiune de omor săvârşită de o persoană care, fără a avea
o altă calitate, după începerea urmăririi penale în cauză devine notar public aparţine:
a. judecătoriei;
b. tribunalului;
c. curţii de apel.
39. După audierea inculpatului de către prima instanţă de judecată şi înainte de audierea martorilor
încuviinţaţi:
a. partea responsabilă civilmente nu mai poate interveni în cauză;
b. partea civilă nu îşi mai poate mări întinderea pretenţiilor;
c. procurorul nu mai poate invoca excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei de judecată.
40. Sesizată cu un acord de recunoaştere a vinovăţiei, instanţa:
a. poate pronunţa o soluţie mai blândă decât cea cu privire la care s-a încheiat acordul;
b. poate obliga inculpatul la plata despăgubirilor civile, chiar dacă între părţi nu s-a încheiat tranzacţie sau acord de
mediere;
c. poate admite acordul de recunoaştere a vinovăţiei numai cu privire la unii dintre inculpaţi.
- 2018 -
Drept penal
1. Desistarea ori împiedicarea producerii rezultatului constituie cauze de nepedepsire dacă făptuitorul:
a. a acţionat din culpă;
b. a acţionat mai înainte de descoperirea faptei;
c. a acţionat sub imperiul unei constrângeri.
2. Fapta inculpatului care a strigat către alţi inculpaţi care loveau cu bâtele o persoană căzută la pământ că
„aceasta trebuie omorâtă”, iar, în urma loviturilor primite, victima a încetat din viaţă, constituie:
a. o contribuţie de instigator la infracţiunea de omor;
b. o contribuţie de complice la infracţiunea de omor;
c. o faptă fără semnificaţie penală.
3. Fapta inculpatului care a săvârşit acte de complicitate la infracţiunea de delapidare sub ameninţarea
autorului faptei că va dezvălui antecedentele sale penale şi îl va îndepărta din serviciu:
a. nu este infracţiune, fiind săvârşită în condiţiile constrângerii morale;
b. nu este infracţiune, fiind săvârşită în condiţiile stării de necesitate;
c. este infracţiune.
4. Pentru a exista concurs ideal de infracţiuni, este necesar ca:
a. infracţiunile comise să fie săvârşite doar cu intenţie sau doar din culpă;
b. infracţiunile să fie săvârşite de aceeaşi persoană, chiar şi cu forme de vinovăţie diferite;
c. să existe unitate de subiect pasiv secundar.
5. În cazul în care în cauză sunt incidente două circumstanţe atenuante, una legală şi cealaltă judiciară:
a. maximul special al pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită se reduce cu o treime;
b. limitele de pedeapsă pentru infracţiunea săvârşită se reduc cu o treime;
c. limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracţiunea săvârşită se pot reduce cu câte o treime în mod succesiv, ca
efect al fiecărei circumstanţe.
6. În cazul în care instanţa pronunţă o soluţie de condamnare la pedeapsa închisorii, a cărei executare este
suspendată sub supraveghere:
a. este obligatorie aplicarea unei pedepse accesorii;
b. este obligatorie impunerea în sarcina inculpatului a unor obligaţii dintre cele prevăzute de art. 93 alin. (2) C.pen.;
c. pedepsele complementare urmează să fie executate după împlinirea termenului de supraveghere.
7. Retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală, dacă aceasta:
a. este făcută personal de persoana vătămată care are capacitate de exerciţiu restrânsă;
b. este făcută personal de persoana vătămată şi este însuşită de procuror, atunci când acţiunea penală a fost pusă în
mişcare din oficiu;
c. este făcută personal de persoana cu capacitate de exerciţiu restrânsă cu încuviinţarea reprezentantului legal.
8. Participaţia penală este improprie când:
a. toţi participanţii contribuie din culpă la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală;
b. autorul acţionează cu intenţie şi complicele fără vinovăţie;
c. complicele acţionează cu intenţie, iar autorul fără vinovăţie.
9. Revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei este facultativă:
a. dacă în termenul de supraveghere se săvârşeşte o infracţiune intenţionată, descoperită în acelaşi termen, pentru
care s-a pronunţat o condamnare definitivă la pedeapsa amenzii;
b. dacă în termenul de supraveghere se săvârşeşte o infracţiune din culpă, descoperită în acelaşi termen, pentru care
s-a pronunţat o condamnare definitivă, indiferent de natura pedepsei;
c. dacă infracţiunea săvârşită în termenul de supraveghere este descoperită ulterior expirării acestuia.
10. Circumstanţele reale:
a. spre deosebire de circumstanţele personale, se răsfrâng atât asupra autorului, cât şi asupra participanţilor, numai
dacă le-au cunoscut sau prevăzut;
b. pot duce la o încadrare juridică pentru o infracţiune mai gravă, atunci când sunt prevăzute ca element constitutiv
al acesteia;
c. nu au niciun efect, dacă puteau fi prevăzute de către făptuitor, dar acesta a ales să le ignore.
11. Inculpatul a fost trimis în judecată, reţinându-se că, fiind angajat ca şofer al unei societăţi, a fost trimis de
patronul societăţii angajatoare la primarul localităţii, urmând să-i predea acestuia suma de 5.000 de euro,
pentru ca primarul să emită o autorizaţie de construire conform unei înţelegeri prealabile între primar şi
patronul societăţii. Din probele administrate a rezultat că documentaţia pentru eliberarea autorizaţiei nu era
completă, dar primarul era dispus să treacă cu vederea acest lucru contra unor foloase, discuţiile fiind purtate în
prezenţa inculpatului. Inculpatul a remis suma de bani, iar la întoarcere a fost reţinut de organele de poliţie care
au supravegheat întreaga derulare a faptelor. Faţă de această stare de fapt:
a. inculpatul va răspunde pentru infracţiunea de dare de mită;
b. inculpatul va răspunde pentru infracţiunea de complicitate la dare de mită;
c. inculpatul nu va răspunde pentru nicio infracţiune, fiind apărat de cauza justificativă reglementată de art. 21 C.pen.
12. Inculpatul a fost trimis în judecată, reţinându-se că a luat „la ocazie” persoana vătămată, pe care a
transportat-o aproximativ 40 km. Fiind nemulţumit de suma de 7 lei oferită la destinaţie de persoana vătămată,
inculpatul a blocat uşile autoturismului şi a transportat-o împotriva voinţei sale încă aproximativ 30 km până în
satul unde domicilia inculpatul. Aici inculpatul a forţat persoana vătămată, căreia i-a aplicat mai multe lovituri
cu pumnii şi picioarele, să intre într-o pivniţă, spunându-i că în zilele următoare o să-i păzească oile, până o să
considere că şi-a plătit transportul. După mai mult de 6 ore, persoana vătămată a fost eliberată prin intervenţia
organelor de poliţie, alertate de vecinii care au auzit strigătele de ajutor ale acesteia. Din certificatul medico-legal
a rezultat că persoana vătămată a suferit leziuni vindecabile în 30-35 de zile de îngrijiri medicale. Faţă de această
stare de fapt, inculpatul va răspunde pentru:
a. infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, şantaj şi lovire sau alte violenţe;
b. infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal şi lovire sau alte violenţe;
c. infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal în forma agravată şi lovire sau alte violenţe.
13. Inculpatul a fost trimis în judecată, reţinându-se că, în urma unei vizite la un văr primar, a aflat că acesta
venise recent din Italia, de unde şi-a adus mai multe obiecte de îmbrăcăminte, pe care, de altfel, chiar i le-a
arătat. În zilele următoare, s-a dus din nou în vizită la vărul său şi a intrat în casă pe uşa deschisă, constatând că
înăuntru nu se afla nimeni. Inculpatul a sustras blugi, tricouri, 3 perechi de pantofi şi un telefon mobil, pe care
le-a dus la domiciliul său. Dându-şi seama că va fi suspectat, inculpatul a aruncat toate bunurile în foc, pentru a
şterge orice urmă. Faţă de această stare de fapt:
a. inculpatul va răspunde pentru infracţiunea de furt;
b. inculpatul va răspunde pentru infracţiunea de furt şi distrugere, aflate în concurs;
c. se va dispune încetarea procesului penal dacă lipseşte plângerea prealabilă necesară.
14. Inculpaţii AB şi CD au determinat victima să-i însoţească la apartamentul unuia dintre ei, după care au
întreţinut fiecare raporturi sexuale cu victima prin constrângere, în sensul că fiecare a imobilizat victima pentru
ca celălalt inculpat să întreţină raporturi sexuale cu aceasta. În această situaţie:
a. fiecare inculpat va răspunde pentru o infracţiune de viol în formă agravată şi o infracţiune de complicitate la viol
în formă agravată;
b. fiecare inculpat va răspunde pentru o infracţiune de viol în formă agravată;
c. fiecare inculpat va răspunde pentru o infracţiune de viol în formă agravată şi lipsire de libertate în mod ilegal.
15. Inculpatul a fost trimis în judecată, reţinându-se că şi-a încredinţat cartea de identitate unui prieten care
avea o fizionomie asemănătoare, în vederea folosirii acesteia în faţa poliţiei locale, pentru întocmirea unui
proces-verbal de contravenţie. Faţă de această stare de fapt, inculpatul va răspunde:
a. pentru instigare la fals privind identitatea;
b. pentru fals privind identitatea;
c. pentru complicitate la fals privind identitatea.
16. Inculpatul a fost trimis în judecată, reţinându-se că a încheiat cu persoana vătămată AB un contract prin
care AB îi punea la dispoziţie sumele de bani necesare achiziţionării lunare a cel puţin 200 de capete de ovine de
pe tot cuprinsul ţării, inculpatul urmând a fi plătit cu o sumă fixă lunară şi un comision în funcţie de realizări.
După 5 luni în care inculpatul şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contractul de prestări de servicii, acesta a
primit de la AB suma de 50.000 de lei pentru achiziţiile preconizate, bani pe care inculpatul şi i-a însuşit şi
cheltuit în interes personal. Faţă de această stare de fapt, inculpatul va răspunde pentru:
a. infracţiunea de abuz de încredere;
b. infracţiunea de înşelăciune;
c. infracţiunea de delapidare.
17. Legea penală română nu poate fi aplicată în baza principiului realităţii:
a. dacă pedeapsa prevăzută de legea română pentru infracţiunea săvârşită de un cetăţean român în afara teritoriului
ţării este închisoarea mai mare de 10 ani sau detenţiunea pe viaţă;
b. dacă infracţiunea săvârşită în afara teritoriului ţării a fost comisă contra unui cetăţean străin;
c. dacă infracţiunea săvârşită în afara teritoriului ţării a fost comisă de un cetăţean străin sau fără cetăţenie, împotriva
unui cetăţean român.
18. Inculpatul a fost trimis în judecată, reţinându-se că împotriva acestuia a formulat plângere penală fosta
soţie pentru abandon de familie, deoarece în perioada mai-august 2016, pe parcursul a 4 luni, acesta nu a achitat
pensia de întreţinere stabilită prin hotărâre judecătorească în favoarea celor doi copii minori ai inculpatului, în
vârstă de 11, respectiv 12 ani. Inculpatul a arătat şi s-a dovedit că în cele 4 luni copiii au fost în grija sa, mama
lor fiind plecată la muncă în străinătate. Faţă de această stare de fapt:
a. inculpatul răspunde pentru o singură infracţiune de abandon de familie în formă continuă;
b. inculpatul răspunde pentru două infracţiuni de abandon de familie;
c. inculpatul ar putea fi achitat, pentru că fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege.

19. Ordonanţa de clasare:
a. în anumite situaţii poate fi dată şi de organul de cercetare penală;
b. poate fi atacată cu plângere la procurorul ierarhic superior, chiar dacă în cauză nu a fost pusă în mişcare acţiunea
penală;
c. în anumite situaţii, poate fi revocată.
a. persoana vătămată nu se citează pentru termenul stabilit în vederea soluţionării cererilor şi excepţiilor formulate;
b. asistenţa juridică a inculpatului nu este niciodată obligatorie;
c. termenul stabilit de judecător pentru formularea cererilor şi excepţiilor nu poate fi mai scurt de 20 de zile.
21. Partea civilă:
a. nu poate renunţa la pretenţiile civile decât cu acordul inculpatului;
b. poate renunţa în mod expres la apel;
c. are dreptul de a consulta dosarul, în condiţiile legii.
22. Măsura arestării preventive:
a. nu poate fi dispusă faţă de un suspect minor;
b. poate fi dispusă doar în cauzele privind infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 7 ani ori mai
mare;
c. poate fi dispusă şi în procedura de cameră preliminară.
a. revocarea unei măsuri preventive se dispune doar de către judecătorul de drepturi şi libertăţi;
b. procurorul poate delega prin ordonanţă organului de cercetare penală punerea în mişcare a acţiunii penale;
c. durata maximă a măsurii arestării preventive este de 180 de zile.
24. În cursul judecăţii în primă instanţă:
a. instanţa nu poate administra probe din oficiu în nicio situaţie;
b. inculpatul poate cere administrarea de probe noi şi în cursul cercetării judecătoreşti;
c. în anumite condiţii, instanţa, prin încheiere, poate dispune reluarea urmăririi penale.
25. În materie penală:
a. nu este obligatorie participarea procurorului la judecarea cauzelor în primă instanţă de către judecătorie;
b. la dezbaterile pe fond, prima instanţă de judecată dă cuvântul întâi inculpatului;
c. legea permite disjungerea cauzei cu privire la unele dintre infracţiunile deduse judecăţii.
26. Şedinţa de judecată:
a. poate fi declarată nepublică la cererea procurorului;
b. poate fi declarată nepublică din oficiu;
c. nu poate fi declarată nepublică la cererea unui martor.
27. În cazul măsurilor asigurătorii:
a. măsura asigurătorie luată de procuror poate fi contestată potrivit legii doar la procurorul ierarhic superior;
b. în anumite situaţii, măsurile asigurătorii pot fi luate şi asupra unor bunuri ale unor persoane care nu sunt părţi în
proces;
c. pot fi sechestrate şi bunuri aparţinând unei instituţii publice.
28. Apelul:
a. declarat împotriva unei sentinţe de condamnare se judecă cu citarea părţilor şi a persoanei vătămate;
b. declarat în termen este suspensiv de executare, în afară de cazul în care legea dispune altfel;
c. nu poate fi declarat pentru inculpat şi de soţul acestuia.
29. Acţiunea civilă exercitată în procesul penal:
a. este scutită de taxă de timbru;
b. trebuie soluţionată de instanţa penală în caz de încetare a procesului penal ca urmare a retragerii plângerii prealabile;
c. trebuie soluţionată de instanţa penală în caz de achitare ca urmare a existenţei unei cauze de neimputabilitate.
30. Potrivit dispoziţiilor generale privitoare la contestaţie:
a. contestaţia nu poate fi făcută de către procuror;
b. termenul în care se poate face contestaţie este de 10 zile, dacă legea nu prevede altfel;
c. contestaţia poate fi respinsă ca inadmisibilă, în condiţiile legii.
31. Înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura arestării preventive poate fi dispusă, în condiţiile
prevăzute de lege:
a. în toate cazurile în care inculpatul refuză să dea declaraţii pe parcursul procesului penal;
b. la cererea motivată a procurorului sau din oficiu;
c. în cazul în care inculpatul încalcă cu rea-credinţă obligaţiile care îi revin.
32. Potrivit dispoziţiilor legale privind citarea în procesul penal:
a. chemarea unei persoane în faţa procurorului se face doar prin citaţie scrisă;
b. citaţia este individuală;
c. suspectul nu poate fi citat şi la adresa locului său de muncă.
33. Plângerea prealabilă:
a. poate fi făcută şi prin mandatar cu mandat special, procura rămânând ataşată plângerii;
b. se adresează doar procurorului;
c. trebuie să fie introdusă în cel mult 20 de zile din ziua în care persoana vătămată a aflat de săvârşirea faptei.
34. În materie penală, tribunalul:
a. poate judeca apeluri, în anumite cazuri;
b. poate soluţiona contestaţii, în anumite cazuri;
c. poate soluţiona cereri de strămutare, în anumite cazuri.
35. În procedura specială care reglementează acordul de recunoaştere a vinovăţiei:

a. procurorul ierarhic superior poate dispune prin ordonanţă motivată ca inculpatul să iniţieze un acord de
recunoaştere a vinovăţiei;
b. procurorul nu mai întocmeşte rechizitoriu cu privire la inculpaţii cu care a încheiat acordul;
c. este obligatorie semnarea acordului şi de către organul de cercetare penală.
36. Potrivit dispoziţiilor generale privind judecata:
a. notele grefierului cu privire la desfăşurarea procesului nu pot fi niciodată contestate;
b. judecata are loc doar la sediul instanţei;
c. infracţiunea de audienţă se constată de preşedintele completului de judecată.
37. Acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată
dacă:
a. a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii;
b. s-a dispus radierea suspectului persoană juridică;
c. a intervenit graţierea.
38. Termenul de apel:
a. pentru procuror curge de la pronunţarea hotărârii;
b. pentru persoana vătămată curge de la comunicarea hotărârii redactate;
c. pentru inculpat curge de la comunicarea copiei minutei.
- 3 martie 2019 -
Drept penal
1. Legea penală română nu se aplică în baza principiului teritorialităţii dacă:
a. infracţiunea a fost comisă la bordul unei nave comerciale sub pavilion străin care tranzitează marea teritorială a
României, ca regulă generală;
b. rezultatul infracţiunii s-a produs în totalitate în străinătate, dar actele de executare s-au comis pe teritoriul României;
c. deşi infracţiunea a fost comisă pe teritoriul României, se dispune altfel printr-un tratat internaţional la care România este
parte.
2. Indicaţi răspunsul/răspunsurile corect/e în legătură cu cauza justificativă a consimţământului:
a. se produce efectul justificativ chiar dacă persoana vătămată nu şi-a dat consimţământul anterior comiterii faptei,
existând şi posibilitatea ratificării ulterioare a acţiunii sau inacţiunii tipice a făptuitorului;
b. consimţământul produce efect justificativ în cazul în care numitul X solicită unui minor de 4 ani să îi remită o
brăţară de aur în schimbul unei ciocolate, iar minorul consimte acest lucru;
c. consimţământul poate fi exprimat şi prin mijloace tehnice de comunicare la distanţă.
3. Indicaţi răspunsul/răspunsurile corect/e în ceea ce priveşte tentativa:
a. nu există posibilitatea desistării voluntare când tentativa este perfectă;
b. tentativa este imperfectă atunci când infractorul împinge victima pe geamul apartamentului situat la etajul III al
unui bloc, cu intenţia de a o ucide, dar aceasta nu decedează deoarece cade pe prelata unei terase;
c. tentativa se pedepseşte în cazul infracţiunii de nedenunţare atunci când a fost săvârşită de o persoană care nu este
membru de familie.
4. În cazul recidivei:
a. se poate aplica pedeapsa detenţiunii pe viaţă, în cazul persoanei fizice, chiar dacă pentru niciuna dintre
infracţiunile care constituie termenii recidivei postcondamnatorii nu este prevăzută pedeapsa detenţiunii pe viaţă;
b. pedeapsa pentru infracţiunea comisă în stare de recidivă de către persoana juridică poate depăşi maximul general
al pedepsei amenzii, ca efect al majorării limitelor speciale de pedeapsă;
c. nu se mai poate agrava pedeapsa pentru infracţiunea comisă în stare de recidivă, dacă primul termen constă într-o
pedeapsă cu închisoarea pronunţată de o instanţă străină, care a fost executată integral în străinătate, pentru o faptă
incriminată şi de legea penală română, dacă hotărârea străină a fost recunoscută în România.
5. Interzicerea dreptului străinului de a se afla pe teritoriul României ca pedeapsă complementară:
a. nu se aplică dacă s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere;
b. se execută de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare în toate cazurile;
c. nu se aplică pe lângă pedeapsa închisorii.
6. Înlocuirea pentru persoana fizică a pedepsei detenţiunii pe viaţă cu pedeapsa închisorii este obligatorie:
a. dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la pedeapsa detenţiunii pe viaţă şi pe parcursul
executării ei a intervenit o lege care prevede pentru aceeaşi faptă numai pedeapsa închisorii;
b. în cazul în care condamnatul la pedeapsa detenţiunii pe viaţă a împlinit 65 de ani în timpul executării pedepsei, a
avut o bună conduită pe durata executării pedepsei, a îndeplinit integral obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de
condamnare, afară de cazul când dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească, şi a făcut progrese
constante şi evidente în vederea reintegrării sociale;
c. în cazul în care condamnatul la pedeapsa detenţiunii pe viaţă a executat efectiv 20 de ani de detenţiune.
7. Perioada în care o persoană fizică a fost supusă măsurii preventive privative de libertate a reţinerii:
a. se scade din durata pedepsei rezultante a închisorii stabilite pentru infracţiunile concurente dintre care una este cea
care a determinat luarea măsurii reţinerii;
b. se scade din durata pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi;
c. se scade din pedeapsa amenzii prin înlăturarea în parte a zilelor-amendă.
8. Reabilitarea în cazul condamnării la pedeapsa amenzii are loc:

a. de drept, la împlinirea a 3 ani de la data când amenda a fost achitată integral sau executarea ei s-a stins în orice alt
mod;
b. de drept, la împlinirea a 3 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare la pedeapsa amenzii;
c. de drept, la împlinirea a 3 ani de la data săvârşirii faptei, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa
închisorii care nu depăşeşte un an sau amenda.
a. stinge acţiunea civilă;
b. începe să curgă, în cazul infracţiunilor continuate, de la data săvârşirii ultimei inacţiuni;
c. începe să curgă, în cazul infracţiunii de act sexual cu un minor, de la data decesului victimei, dacă aceasta a
decedat înainte de a împlini vârsta de 18 ani.
10. Dezincriminarea faptei:
a. în cazul în care inculpatul a fost condamnat prin hotărâre definitivă, determină restituirea bunurilor confiscate,
dacă acestea au fost confiscate din cauza naturii lor;
b. se va reţine în ipoteza în care legea nouă instituie o cauză de neimputabilitate neprevăzută de legea veche şi
incidentă în cazul inculpatului;
c. nu operează în situaţia în care fapta este incriminată de o lege nouă sub o altă denumire.
11. În cazul liberării condiţionate:
a. condiţiile pentru acordarea liberării condiţionate se verifică de către instanţa de judecată raportat la momentul
introducerii cererii de liberare;
b. fracţiunea de pedeapsă necesară a fi executată efectiv pentru a avea vocaţie la liberare este de jumătate din durata
pedepsei, în cazul condamnatului care a împlinit vârsta de 60 de ani şi care a prestat şi muncă pe parcursul executării,
dacă pedeapsa aplicată prin hotărârea de condamnare este închisoarea mai mare de 10 ani;
c. obligaţia de a urma un curs de calificare profesională nu poate fi impusă de către instanţa de judecată dacă
persoana condamnată mai avea de executat la data liberării condiţionate 1 an şi 6 luni de închisoare.
12. Numiţii A şi B, în baza unei înţelegeri anterioare, îl determină împreună pe C (minor în vârstă de 15 ani)
să sustragă împreună cu ei o sumă de bani din casa lui D, ştiind că D este plecat în concediu. În continuare, A şi
B stau de pază, iar C pătrunde prin forţarea încuietorii în casa lui D şi caută banii în locul indicat, dar nu găseşte
nimic. Este surprins de E, o amică al lui D, care venise să ude florile, pe care o loveşte pentru a putea să scape.
Numita E a suferit doar leziuni uşoare în urma loviturii primite. Indicaţi răspunsurile corecte:
a. numitul A va răspunde penal în calitate de coautor al infracţiunii de furt calificat în forma tentativei;
b. numitul B va răspunde penal în calitate de instigator al infracţiunii de furt calificat;
c. în speţă este incidentă participaţia improprie, dacă C nu răspunde penal.
a. nu are în mod necesar două obiecte materiale;
b. este comisă în coautorat atunci când numitul X distrage atenţia victimei cerându-i indicaţii cu privire la o adresă,
iar numitul Y îmbrânceşte victima sustrăgându-i telefonul mobil;
c. poate avea ca subiect pasiv principal aceeaşi persoană care are şi calitatea de subiect pasiv secundar.
14. Constituie infracţiunea de furt care se pedepseşte la plângerea prealabilă:
a. luarea prin ameninţare a unui autovehicul, în scopul de a merge la o petrecere, de către minorul de 16 ani de la
tutorele său;
b. sustragerea de către gazdă a unui ceas de la un student pe care îl găzduieşte temporar, pe perioada examenelor de
la facultate;
c. sustragerea unor bijuterii de către nepotul de frate venit în vizită la mătuşa sa.
15. X şi Y au văzut-o pe V pe stradă, au imobilizat-o şi au dus-o la apartamentul lui X. Numitul X a târât-o pe
V într-o cameră, unde a încercat să întreţină un act sexual normal, dar nu a reuşit. Atunci l-a strigat pe Y,
neştiind ce să facă. Numitul Y i-a spus că ar fi mai bine să înceapă cu un act sexual oral. Văzând că X nu reuşeşte
nici în acest mod, i-a strigat lui X să o ţină pe V, că îi arată el cum se face. Apoi, sub ochii acestuia, a întreţinut cu
V un act sexual normal. Văzând că V sângerează puternic în zona vaginală, i-a spus lui X că e cazul să pună
capăt acţiunii. Au luat-o apoi pe V şi au abandonat-o într-o staţie de taxi. Ca urmare a faptului că V era
însărcinată în luna a III-a, hemoragia declanşată i-a fost fatală, în ciuda intervenţiei medicilor.
a. X şi Y sunt coautori la infracţiunea de viol în variantă agravată comis de două sau mai multe persoane împreună şi
urmat de moartea victimei, comisă în formă continuată;
b. Y nu este autor al unei infracţiuni de viol în varianta agravată comis de două sau mai multe persoane împreună, în
concurs cu infracţiunea de ucidere din culpă;
c. Y va răspunde pentru săvârşirea infracţiunii de viol în variantă agravată comis de două sau mai multe persoane
împreună şi urmat de moartea victimei.
16. La data de 4.12.2015, în intervalul orar 3:40-5:50, inculpatul X, având pe faţă o cagulă, s-a căţărat pe
acoperişul clădirii constituind sediul societăţii AIT, care se ocupă de producerea şi comercializarea de produse
electronice, apoi, pătrunzând în clădire printr-o uşă uitată deschisă de pe acoperiş, a tăiat peretele de rigips al
magazinului de prezentare aflat în incinta clădirii şi a pătruns în interiorul magazinului, de unde a sustras
aparatură electronică, laptopuri şi telefoane mobile. Încadrarea juridică corectă a faptelor comise de inculpat este:
a. furt calificat comis de o persoană mascată, prin efracţie şi escaladare şi distrugere, în concurs;
b. furt calificat comis în timpul nopţii, de o persoană mascată, prin efracţie şi escaladare, prin violare de sediu
profesional;
c. furt calificat comis în timpul nopţii, de o persoană mascată, prin efracţie, fără a se putea reţine şi varianta
comiterii prin violarea sediului profesional, deoarece la momentul comiterii actelor de sustragere nu se desfăşura efectiv
vreo activitate profesională.
17. Infracţiunea de purtare abuzivă:
a. se reţine în concurs cu vătămarea corporală dacă s-a produs vreuna dintre urmările prevăzute de textul de lege
care defineşte infracţiunea de vătămare corporală;
b. este variantă de specie faţă de infracţiunea de cercetare abuzivă;
c. nu poate fi reţinută în sarcina femeii de serviciu care, în urma observaţiilor care i se fac privind modul cum îşi
îndeplineşte sarcinile, loveşte persoana care a angajat-o.
18. A lucrează în primărie ca femeie de serviciu şi a aflat că B a depus o cerere la primărie pentru eliberarea
unei autorizaţii de funcţionare, intenţionând să-şi deschidă un bar. Întrucât A a aflat de la funcţionarul
competent că autorizaţia lui B fusese eliberată şi urma să-i fie comunicată prin poştă, s-a deplasat la domiciliul
acestuia din urmă şi i-a spus că, dacă vrea să-l ajute să i se elibereze autorizaţia de funcţionare, să-i dea ei suma
de 300 de lei, pentru a interveni pe lângă funcţionarul competent. Neştiind că autorizaţia sa a fost deja emisă, B a
acceptat să-i dea lui A suma respectivă, însă i-a spus că o să-i remită banii peste 3 zile, când va încasa pensia.
Cum în ziua următoare B a primit prin poştă autorizaţia de funcţionare, acesta nu i-a mai dat lui A suma de 300
de lei. Fapta lui A:
a. constituie tentativă la infracţiunea de înşelăciune;
b. nu constituie nicio infracţiune;
c. constituie infracţiunea de trafic de influenţă.
19. Fapta directorului unui magazin prin intermediul căruia ANAF valorifică în regim de consignaţie
bunurile confiscate sau intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului de a sustrage din cutia de valori a
magazinului alăturat, în mod repetat, pe timp de noapte, prin scoaterea din funcţiune a sistemului de alarmă şi
prin folosirea unor chei mincinoase pe care le deţine, diverse sume de bani întruneşte elementele constitutive ale
infracţiunii de:
a. furt calificat în formă continuată;
b. delapidare în formă continuată;
c. abuz de încredere în formă continuată.
20. Constituie infracţiunea de fals în declaraţii:

a. declararea necorespunzătoare adevărului în privinţa propriei identităţi prin folosirea unui act falsificat de identi-
tate, declarare făcută de către o persoană în faţa avocatului, în vederea producerii unor consecinţe juridice pentru altul;
b. declararea necorespunzătoare adevărului în privinţa existenţei unei relaţii de rudenie cu privire la care nu există
acte doveditoare, declarare făcută de către o persoană în faţa notarului public în vederea producerii de consecinţe
juridice pentru altul;
c. declararea necorespunzătoare adevărului în privinţa unei stări de fapt, declarare făcută de către martoră în faţa
instanţei civile, în vederea producerii unor consecinţe juridice pentru sine.

21. Instanţa penală lasă nesoluţionată, în toate cazurile, acţiunea civilă atunci când:
a. dispune disjungerea acţiunii civile de cea penală;
b. dispune încetarea procesului penal întrucât a intervenit amnistia;
c. dispune încetarea procesului penal ca efect al împăcării.
22. În competenţa următoarelor instanţe judecătoreşti intră judecarea contestaţiei, dar nu intră judecarea
apelului:
a. tribunal;
b. curte de apel;
23. Cererea de încuviinţare a percheziţiei domiciliare în cursul urmăririi penale:
a. se soluţionează prin încheiere;
b. poate fi admisă şi atunci când priveşte locuinţa unei alte persoane decât făptuitorul;
c. poate fi soluţionată şi fără participarea procurorului.
24. Inculpatul A.C. este judecat în primă instanţă la Judecătoria Piteşti. Prin sentinţa pe care o pronunţă,
instanţa:
a. revocă, întotdeauna, măsurile asigurătorii luate pe parcursul judecăţii dacă îl achită pe inculpat pe motiv că fapta
nu este prevăzută de legea penală;
b. constată că arestul la domiciliu a încetat de drept şi dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu
este reţinut sau arestat în altă cauză, în cazul în care îl condamnă la pedeapsa închisorii cu suspendarea executării
pedepsei sub supraveghere;
c. poate dispune restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale.
25. Se sancţionează cu nulitatea absolută încălcarea dispoziţiilor privind:
a. compunerea completului de judecată;
b. participarea părţii civile la judecată;
c. publicitatea şedinţei de judecată.
26. Mandatul de arestare preventivă a inculpatului expiră la data de 24.06.2017, ora 24:00 (zi de sâmbătă). În
acest caz, inculpatul va fi pus în libertate, dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză, la data de:
a. 23.06.2017, ora 24:00 (zi de vineri), întrucât administraţia locului de deţinere nu are program de lucru în zilele de
sâmbătă şi duminică;
b. 24.06.2017, ora 24:00 (zi de sâmbătă), chiar dacă această zi este nelucrătoare;
c. 26.06.2017, ora 24:00 (zi de luni), întrucât termenele care expiră în zile nelucrătoare se prorogă până la sfârşitul
primei zile lucrătoare care urmează.
27. Se supun confirmării motivate a procurorului care supraveghează urmărirea penală:
a. extinderea urmăririi penale dispusă de organul de cercetare penală cu privire la fapte noi săvârşite de acelaşi suspect;
b. începerea urmăririi penale cu privire la faptă, dispusă de organul de cercetare penală într-o cauză dată prin lege în
competenţa acestuia;
c. reţinerea suspectului, dispusă de organul de cercetare penală într-o cauză dată prin lege în competenţa acestuia.
28. Înainte ca procurorul să dispună trimiterea în judecată, este obligatoriu ca:
a. rechizitoriul să fie comunicat inculpatului;
b. să fie pusă în mişcare acţiunea penală;
c. faţă de inculpat să fie luată măsura arestării preventive.
29. Prin rechizitoriu, procurorul a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A.B. În urma desfăşurării
procedurii de cameră preliminară, judecătorul de cameră preliminară a dispus începerea judecăţii. Împotriva
încheierii judecătorului de cameră preliminară, în termen, au formulat contestaţii inculpatul A.B. şi procurorul.
Sunt corecte următoarele afirmaţii:
a. în cazul invocării de către inculpat a unei excepţii ce nu fusese invocată în faţa judecătorului de cameră prelimi-
nară de la instanţa sesizată de procuror prin rechizitoriu, contestaţia acestuia va fi, întotdeauna, respinsă;
b. chiar dacă se admite contestaţia inculpatului A.B., se poate menţine soluţia de începere a judecăţii pe care a
dispus-o judecătorul de cameră preliminară de la instanţa sesizată de procuror prin rechizitoriu;
c. contestaţia procurorului va fi respinsă ca inadmisibilă, întrucât soluţia judecătorului de cameră preliminară de la
instanţa sesizată prin rechizitoriu a fost cea de începere a judecăţii, ceea ce şi procurorul a urmărit, atunci când l-a trimis
în judecată pe inculpatul A.B.
30. În procedura de cameră preliminară, după ce judecătorul a exclus prin încheiere toate probele
administrate în cursul urmăririi penale, procedează după cum urmează:
a. comunică încheierea procurorului, solicitându-i să precizeze dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată sau
solicită restituirea cauzei la parchet, după care, printr-o nouă încheiere, în funcţie de poziţia procurorului, dispune
începerea judecăţii sau restituirea cauzei la parchet;
b. prin aceeaşi încheiere prin care a exclus toate probele administrate în cursul urmăririi penale, dispune şi restituirea
cauzei la parchet, fără a-i mai solicita procurorului să precizeze dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată sau
solicită restituirea cauzei;
c. comunică încheierea procurorului, solicitându-i să administreze în condiţii de legalitate probele excluse şi să
comunice dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată sau solicită restituirea cauzei la parchet, după care, printr-o
nouă încheiere, în funcţie de poziţia procurorului, dispune începerea judecăţii sau restituirea cauzei la parchet.
31. Indicaţi ipotezele în care judecătorul de cameră preliminară nu poate dispune excluderea unor probe
administrate în cursul urmăririi penale:
a. când judecătorul de cameră preliminară confirmă soluţia de renunţare la urmărire penală;
b. când, după sesizarea instanţei prin rechizitoriu, inculpatul formulează în faţa judecătorului de cameră preliminară
cerere de constatare a nulităţii ordonanţei prin care s-a dispus audierea unui martor;
c. când, în cursul urmăririi penale, inculpatul încheie cu procurorul un acord de recunoaştere a vinovăţiei.
32. La primul termen de judecată, inculpatul A.C., arestat preventiv, a fost prezent şi a formulat în scris
cerere de a fi judecat în lipsă, arătând că nu doreşte să participe la niciun termen de judecată. Judecata la
următoarele termene se poate desfăşura în mod legal în lipsa inculpatului A.C.:
a. dacă inculpatul, legal citat, este reprezentat de avocatul său ales;
b. dacă instanţa a dispus, la cerere, ca inculpatul legal citat să poată pune concluzii în cadrul dezbaterilor şi să i se
dea cuvântul prin intermediul videoconferinţei în prezenţa avocatului său ales;
c. numai dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea pentru care este judecat A.C. este mai mică de 10 ani.
33. În cursul judecăţii, persoana vătămată:
a. poate formula cereri, ridica excepţii şi pune concluzii în latura penală a cauzei;
b. va fi citată din oficiu la fiecare termen de judecată, dacă se află în executarea unei pedepse privative de libertate;
c. nu poate cere administrarea de probe noi.
34. În ceea ce priveşte repunerea în termenul de apel, sunt corecte următoarele afirmaţii:
a. până la soluţionarea repunerii în termen, executarea hotărârii atacate este suspendată;
b. hotărârea este definitivă până la momentul în care instanţa de apel admite cererea de repunere în termen;
c. apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen, dacă instanţa
de apel constată că cererea de apel a fost făcută în cel mult 30 de zile de la încetarea cauzei temeinice de împiedicare
care a determinat întârzierea.
35. În urma deliberării într-un complet format din trei judecători, judecătorul A opinează pentru
condamnarea inculpatului la 3 ani de închisoare, judecătorul B pentru 4 ani de închisoare, iar judecătorul C
pentru 5 ani de închisoare. În acest caz, se va dispune:
a. condamnarea inculpatului la 4 ani închisoare;
b. condamnarea inculpatului la 3 ani închisoare;
c. condamnarea inculpatului la 5 ani închisoare.
36. Inculpatul A.C. a exercitat calea de atac a contestaţiei împotriva încheierii prin care judecătorul de
drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Bucureşti a dispus faţă de el măsura arestului la domiciliu, la
propunerea formulată de procuror în acest sens. În susţinerea contestaţiei, inculpatul a arătat că nu a fost
prezent la termenul fixat pentru soluţionarea propunerii, nefiind legal citat. În cazul în care judecătorul de
drepturi şi libertăţi de la Curtea de Apel Bucureşti, care soluţionează contestaţia, constată că susţinerile inculpa-
tului sunt reale:
a. va admite contestaţia, va desfiinţa încheierea atacată şi va proceda el însuşi la soluţionarea propunerii de luare a
măsurii arestului la domiciliu;
b. îşi va declina competenţa către judecătorul de drepturi şi libertăţi care a luat măsura arestului la domiciliu, dispu-
nând ca acesta să soluţioneze propunerea procurorului cu citarea legală a inculpatului;
c. va admite contestaţia, va desfiinţa încheierea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare.
37. Identificaţi ipotezele care sunt corecte în procedura specială a acordului de recunoaştere a vinovăţiei:
a. este obligatorie recunoaşterea comiterii faptei şi acceptarea încadrării juridice pentru care a fost pusă în mişcare
acţiunea penală, prin declaraţie expresă a inculpatului;
b. limitele încheierii acordului de recunoaştere a vinovăţiei se stabilesc prin avizul prealabil şi scris al procurorului
ierarhic superior;
c. nu este posibilă lăsarea nesoluţionată a acţiunii civile de către instanţă.
38. Sunt titulari ai apelului:
a. procurorul, referitor la latura penală şi latura civilă;
b. organul de cercetare penală care a efectuat urmărirea penală;
c. persoana vătămată, în ceea ce priveşte latura penală.
39. Măsura preventivă:
a. a reţinerii se poate lua faţă de suspect sau inculpat, de către organul de cercetare penală sau de către procuror,
numai în cursul urmăririi penale;
b. a controlului judiciar pe cauţiune se poate lua faţă de suspect sau inculpat, în cursul urmăririi penale, de către
procuror şi de către judecătorul de drepturi şi libertăţi;
c. a arestului la domiciliu se poate lua faţă de inculpat, în cursul urmăririi penale, de către procuror şi de către
judecătorul de drepturi şi libertăţi.
40. Inculpatul M.M., judecător în cadrul tribunalului militar, cu gradul de colonel, a fost trimis în judecată
pentru comiterea infracţiunii de ameninţare, prevăzută de art. 206 C.pen. Instanţa competentă să judece în
primă instanţă este:
a. curtea de apel;
b. curtea militară de apel;
- 30 august 2019 -
Drept penal
1. Dispozițiile privind legea penală mai favorabilă intervenită până la judecarea definitivă a cauzei:
a. nu pot fi aplicate ordonanțelor de urgență aprobate de Parlament;
b. pot fi aplicate actelor normative declarate neconstituționale;
c. nu pot fi aplicate incriminărilor din legi speciale.
2. Poate reprezenta o cauză justificativă:
a. consimțământul persoanei vătămate;
b. excesul neimputabil;
c. cazul fortuit.
3. Dacă pentru două infracțiuni aflate în concurs, instanța a stabilit o pedeapsă cu închisoarea și o pedeapsă
cu amenda, pedeapsa ce se va aplica inculpatului (pedeapsa rezultantă) va fi:
a. pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa cu închisoarea;
b. pedeapsa cu închisoarea, la care se adaugă o treime din pedeapsa amenzii;
c. pedeapsa cu închisoarea, la care se adaugă în întregime pedeapsa amenzii.
4. Inculpatul a fost condamnat definitiv pentru o faptă comisă cu intenție la pedeapsa de un an închisoare.
Înainte de executarea pedepsei, în baza unor rezoluții infracționale distincte, timp de o lună, în zile diferite,
inculpatul a sustras diverse bunuri din locuințele mai multor persoane. În cauză:
a. sunt incidente dispozițiile privind recidiva;
b. sunt incidente dispozițiile privind unitatea infracțiunii continuate;
c. sunt incidente dispozițiile privind pluralitatea intermediară.
5. Constituie circumstanțe atenuante legale:
a. eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii;
b. împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracțiunii;
c. depășirea limitelor stării de necesitate.
6. Cu respectarea tuturor celorlalte condiții prevăzute de lege, suspendarea executării pedepsei sub
supraveghere poate fi dispusă dacă:
a. pedeapsa aplicată inculpatului este numai amenda;
b. pedeapsa aplicată inculpatului este închisoarea de cel mult trei ani, indiferent de limitele prevăzute de lege pentru
infracțiunea comisă;
c. pedeapsa aplicată inculpatului este închisoarea de cel mult trei ani, dar numai în condițiile în care pedeapsa
prevăzută de lege pentru fapta comisă este mai mică de 7 ani.
7. În cazul răspunderii penale a persoanei juridice:
a. este posibil ca elementele constitutive ale infracțiunii să fie întrunite în cazul acesteia, dar să nu fie întrunite în
cazul persoanei fizice (autorul material);
b. aceasta poate fi angajată și în cazul autorităților publice;
c. aceasta nu se aplică în niciun caz instituțiilor publice.
8. Constituie infracțiune:
a. comiterea unei fapte constând într-o acțiune, cu intenție, dacă legea care incriminează fapta respectivă nu
specifică în mod expres forma de vinovăție cu care trebuie comisă fapta;
b. comiterea unei fapte constând într-o acțiune, din culpă, dacă legea care incriminează fapta respectivă nu specifică
în mod expres forma de vinovăție cu care trebuie comisă fapta;
c. comiterea unei fapte constând într-o inacțiune, din culpă, dacă legea care incriminează fapta respectivă nu
specifică în mod expres forma de vinovăție cu care trebuie comisă fapta.
9. Măsura de siguranță a confiscării speciale poate fi luată:

a. doar dacă instanța constată existența unei stări de pericol pentru făptuitor;
b. doar dacă făptuitorului i se aplică o pedeapsă;
c. față de persoana care a comis o faptă prevăzută de legea penală, nejustificată.
10. X a fost condamnat definitiv pentru comiterea infracțiunii de viol care a avut ca urmare moartea victimei.
La scurtă vreme după ce X a fost reabilitat, acesta comite o infracțiune de omor pentru care este judecat. În
cauză:
a. nu sunt incidente dispozițiile privind omorul calificat prevăzute de art. 189 alin. (1) lit. e) C.pen. (omorul comis
de către o persoană care a mai comis anterior o infracțiune de omor sau o tentativă la infracțiunea de omor);
b. sunt incidente dispozițiile privind omorul calificat prevăzute de art. 189 alin. (1) lit. e) C.pen., dar nu și cele
privind recidiva;
c. sunt incidente atât dispozițiile privind omorul calificat prevăzute de art. 189 alin. (1) lit. e) C.pen., cât și cele
privind recidiva.
11. În urma unei altercații avute cu victima, inculpatul a constrâns-o pe aceasta să se arunce din trenul aflat
în mișcare. În urma impactului cu solul, victima a suferit leziuni care i-au pus în primejdie viața. În sarcina
inculpatului se va reține:
a. infracțiunea de determinare sau înlesnire a sinuciderii, în varianta atenuată – când actele de determinare au fost
urmate de o încercare de sinucidere;
b. infracțiunea de vătămare corporală în varianta punerii în primejdie a vieții persoanei;
c. tentativă la infracțiunea de omor comisă prin folosirea energiei fizice a victimei.
12. După ce a consumat băuturi alcoolice într-un bar, ajungând într-o stare avansată de ebrietate, inculpatul
a intrat într-o altercație cu două persoane cărora le-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii. În cauză:
a. se va reține o singură infracțiune de lovire sau alte violențe în formă continuată;
b. se vor reține două infracțiuni de lovire sau alte violențe în concurs;
c. va fi incidentă cauza de neimputabilitate prevăzută de art. 29 C.pen. (intoxicația), deoarece inculpatul a acționat
din cauza intoxicării cu alcool.
13. Prin constrângere fizică, inculpatul a întreținut un raport sexual cu victima. În urma violențelor aplicate
victimei, în scopul întreținerii raportului sexual, aceasta a suferit leziuni pentru vindecarea cărora au fost
necesare 90 de zile de îngrijiri medicale. În cauză se va reține:
a. o infracțiune de viol în varianta tip, prevăzută de art. 218 alin. (1) C.pen., în concurs cu infracțiunea de lovire sau
alte violențe prevăzută de art. 193 C.pen;
b. o infracțiune de viol în varianta agravată prevăzută de art. 218 alin. (3) lit. e) C.pen. (fapta a avut ca urmare
vătămarea corporală);
c. o infracțiune de viol în varianta tip prevăzută de art. 218 alin. (1) C.pen.
14. Inculpatul a pătruns fără drept într-o locuință, de unde a sustras mai multe bunuri. S-a constatat ulterior
că unele bunuri aparțineau proprietarului locuinței, iar altele unei alte persoane ce locuia acolo cu chirie. În
speță, încadrarea corectă va fi:
a. o infracțiune de furt calificat;
b. două infracțiuni de furt calificat;
c. o infracțiune de furt și o infracțiune de violare de domiciliu.
15. X și Y se înțeleg să o deposedeze pe victimă de geanta pe care o ținea în mână. În acest sens X încearcă să
smulgă geanta victimei dar, nereușind, începe să o lovească pe aceasta cu pumnii. În urma loviturilor primite
victima scapă geanta din mână, iar Y și-o însușește și ambii făptuitori părăsesc împreună, în fugă, locul faptei. În
cauză se va reține:
a. coautorat la infracțiunea de tâlhărie, în sarcina ambilor făptuitori;
b. tentativă la infracțiunea de tâlhărie pentru X și infracțiunea de furt pentru Y;
c. infracțiunea de lovire și alte violențe pentru X și infracțiunea de furt pentru Y.
16. X intră într-un magazin de încălțăminte și, sub pretextul că vrea să cumpere o pereche de pantofi,
probează mai multe modele. La un moment dat, profitând de neatenția vânzătoarei, X a fugit din magazin cu
perechea de pantofi pe care o proba. În speță se va reține:
a. infracțiunea de abuz de încredere;
b. infracțiunea de înșelăciune;
c. infracțiunea de furt.
17. Pentru existența infracțiunii de inducere în eroare a organelor judiciare, sesizarea făcută prin denunț sau
plângere:
a. trebuie să se refere exclusiv la existența unei fapte prevăzute de legea penală ori la săvârșirea unei asemenea fapte
de către o anumită persoană;
b. se poate referi și la comiterea unui delict civil;
c. se poate referi și la săvârșirea unei contravenții.
18. Pe parcursul lunii februarie 2018, inculpatul X, prin acte materiale distincte, dar în baza aceleiași rezoluții, a
întocmit în fals facturi fiscale și chitanțe în baza cărora a vândut drujbe către numiții A, B și C. Aceștia au declarat
că nu se constituie parte civilă, întrucât nu li s-a produs vreo pagubă, fiind mulțumiți de calitatea obiectelor pe care
le-au achiziționat, pe care le folosesc și în prezent. Fapta comisă de inculpatul X constituie:
a. infracțiunile de fals intelectual, uz de fals și înșelăciune, toate comise în concurs real;
b. infracțiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată comisă în formă continuată;
c. trei infracțiuni de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, în concurs real.
19. Nu poate fi autor al infracțiunii de luare de mită:
a. medicul angajat cu contract de muncă într-o clinică privată;
b. expertul tehnic judiciar;
c. avocatul.
20. În cazul în care s-a comis o infracțiune de abandon de familie:
a. instanța nu poate dispune amânarea aplicării pedepsei dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru
aceasta, chiar dacă inculpatul își îndeplinește obligațiile până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare;
b. fapta nu se pedepsește dacă inculpatul își îndeplinește obligațiile de întreținere restante până la primul termen de
judecată;
c. fapta nu se pedepsește dacă inculpatul își îndeplinește obligațiile de întreținere restante până la terminarea
urmăririi penale.
21. La judecata în primă instanţă:

a. cercetarea judecătorească începe întotdeauna cu audierea inculpatului;
b. cercetarea judecătorească începe când cauza se află în stare de judecată;
c. ordinea în care se desfăşoară cercetării judecătoreşti prevăzută în lege nu poate fi schimbată indiferent de motiv
de instanţa de judecată.
22. Hotărârea instanţei este o sentinţă în cazul în care:
a. prima instanţă se dezînvestește fără a soluţiona cauza;
b. instanţa se pronunţă asupra recursului în interesul legii, sentinţa fiind în acest caz fiind definitivă;
c. instanţa competentă se pronunţă asupra apelului.
23. La judecarea apelului:
a. instanţa de apel nu poate da o nouă apreciere probelor deja administrate în cauză;
b. se aplică numai regulile de procedură prevăzute expres în lege privind judecarea apelului;
c. instanţa verifică hotărârea atacată atât pe baza lucrărilor şi a materialului din dosar, cât şi a oricăror probe
administrate în faţa instanţa de apel.
24. Începerea urmăririi penale cu privire la faptă:

a. se poate dispune şi de către organul de cercetare penală, însă ordonanţa acestuia este supusă ulterior confirmării
procurorului;
b. nu se poate dispune, dacă nu sunt îndeplinite condiţiile de fond şi formă esenţiale ale sesizării;
c. se dispune de organul de urmărire penală întotdeauna înaintea punerii în mişcare a acţiunii penale, prin rezoluţie
sau ordonanţă motivată.
25. În cauzele în care inculpatul este minor:
a. organul de urmărire penală este obligat să solicite efectuarea referatului de evaluare, pentru ca actul să poată fi
evaluat de procuror la rezolvarea cauzei;
b. aceste cauze se judecă potrivit regulilor de competenţă obişnuite;
c. în cazul în care s-a luat de instanţă faţă de minor măsura educativă a internării într-un centru educativ, executarea
acesteia nu poate fi amânată sau întreruptă, în condiţiile legii procesual penale.
26. Procurorul, potrivit competenţelor prevăzute de lege în faza urmăririi penale:
a. dacă încheie un acord de recunoaşterea vinovăţiei cu inculpatul, nu va mai întocmi rechizitoriu, dispune prin
ordonanţă trimiterea acordului cât şi a dosarului cauzei, instanţei de judecată;
b. rezolvă cauzele penale prin ordonanţă sau rechizitoriu;
c. are competenţa exclusivă de a pune în mişcare acţiunea penală cât şi de a dispune extinderea urmăririi penale, în
toate cazurile.
27. În cazul în care procurorul dispune renunţarea la urmărirea penală:
a. soluţia poate fi dispusă numai după punerea în mişcare a acţiunii penale;
b. ordonanţa prin care s-a dispus soluţia este verificată sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de prim-procurorul
parchetului;
c. încheierea prin care judecătorul de cameră preliminară, în procedura de confirmarea soluţiei a dispus desfiinţarea
acesteia şi trimiterea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale, este supusă contestaţiei, care nu are însă
efect suspensiv.
28. Revocarea măsurii preventive se dispune dacă:
a. procurorul a rezolvat cauza printr-o soluţie de netrimitere în judecată;
b. instanţa constată în cursul judecăţii faptul că au încetat temeiurile care au determinat-o;
c. instanţa a pronunţat încetarea procesului penal.
29. Referitor la retragerea apelului:
a. poate fi retras numai până la terminarea cercetării judecătoreşti la instanţa de apel;
b. declaraţia de retragere se poate face fie la instanţa a cărei hotărâre a fost atacată, fie la instanţa de apel;
c. apelul declarat de procuror nu poate fi retras în nicio situaţie.
30. În cazul disjungerii acţiunii civile în procesul penal:
a. disjungerea se dispune de instanţa penală prin încheiere, care poate fi atacată cu contestaţie în 24 de ore de la
pronunţare;
b. probele administrate până la disjungere nu pot fi folosite de instanţă la soluţionarea acţiunii civile disjunse;
c. disjungerea se dispune de instanţă din oficiu, la cererea părţilor sau a procurorului.
31. Potrivit regulilor de competenţă:
a. tribunalul judecă în primă instanţă infracţiunile date potrivit legii în competenţa sa, soluţionează conflicte de
competenţă ivite între judecătoriile din circumscripţia sa, contestaţiile formulate împotriva hotărârilor pronunţate de
judecătorie în cazurile prevăzute de lege;
b. judecătoria judecă în primă instanţă toate infracţiunile, însă soluţionează şi alte cauze date anume în competenţa
sa potrivit legii;
c. curtea de apel soluţionează, apeluri, cereri de strămutare, conflicte de competenţă ivite între instanţele din
circumscripţia sa şi recursuri în interesul legii.
32. Reţinerea, ca măsură preventivă:
a. se poate dispune pentru 24 ore, însă în durata acesteia este inclus şi timpul strict necesar conducerii celui reţinut la
sediul organului judiciar.
b. în cazul plângerii împotriva măsurii, dacă se constată faptul că au fost încălcate dispoziţiile legale care reglemen-
tează condiţiile luării reţinerii, organul judiciar competent dispune revocarea acesteia şi punerea de îndată în libertate a
celui reţinut;
c. dacă a fost dispusă de organul de cercetare penală, ordonanţa de reţinere trebuie confirmată de procuror care efec-
tuează supravegherea cercetării penale în cauză.
33. Contestaţia împotriva hotărârii prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive în cursul
urmăririi penale:
a. este suspensivă de executare;
b. poate fi introdusă de părţi, persoana vătămată şi inculpat;
c. se soluţionează în cameră de consiliu, iar hotărârea luată se pronunţă în cameră de consiliu.
34. În cursul cercetării judecătoreşti, în cauza aflată pe rolul Judecătoriei sector 2 Bucureşti în care
inculpatul A.B. era judecat pentru comiterea infracţiunii de furt, instanţa, din oficiu a invocat necompetenţa sa
teritorială, întrucât infracţiunea a fost comisă în sectorul 1, competentă teritorial fiind Judecătoria sector 1. Cu
privire la această excepţie de necompetenţă teritorială, instanţa:
a. în măsura în care va fi dovedită, va admite excepţia şi va declina cauza Judecătoriei sector 1, competentă teritorial;
b. va respinge excepţia, întrucât nu a fost invocată cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege;
c. nu va admite excepţia, deoarece excepţia de necompetenţă teritorială nu poate fi invocată din oficiu de instanţă.
35. La data de 2.06.2018, P.V., în calitate de persoană vătămată, a depus plângere prealabilă la organul de
cercetare penală împotriva lui A.B., pentru comiterea infracţiunii de loviri sau alte violenţe, prevăzută de
art. 193 alin. (2) C.pen. În plângere, P.V. precizează că la data de 2.02.2018, în urma unei discuţii contradictorii
cu o persoană necunoscută, a fost lovită de acesta, iar conform certificatului medico-legal obţinut în aceeaşi zi,
leziunile provocate au necesitat 5-6 zile îngrijiri medicale pentru vindecare. Identitatea făptuitorului P.V. a
aflat-o la data de 1.06.2018, a doua zi depunând şi plângerea prealabilă. Faţă de datele speţei:
a. plângerea prealabilă a fost introdusă peste termenul prevăzut de lege;
b. plângerea prealabilă a fost introdusă în termenul prevăzut de lege;
c. dacă, după trimiterea în judecată a lui A.B., tardivitatea plângerii prealabile, va fi constatată de instanţă, se va
dispune achitarea inculpatului.
36. În cauza privind pe inculpatul A.B., urmărit penal pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune prevăzută
de art. 244 alin. (1), procurorul, constatând în urma efectuării unei expertize medico-legale că acesta suferă de o
boală gravă, a dispus prin ordonanţă, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege suspendarea urmăririi penale.
Pe perioada suspendării urmăririi penale:
a. organele de urmărire penală nu vor efectua acte specifice urmăririi penale, cele efectuate fiind nule;
b. organele de cercetare penală vor continua să efectueze toate actele a căror îndeplinire nu este împiedicată de
situaţia inculpatului, cu respectarea dreptului la apărare al părţilor, subiecţilor procesuali;
c. pot fi efectuate numai acte procedurale, însă numai cu acceptul inculpatului sau a avocatului acestuia, care va
asista la efectuarea acestora.
37. Prin rechizitoriul întocmit la data de 5.02.2019, procurorul a dispus trimiterea în judecată a inculpatului
A.B. în stare de libertate pentru comiterea infracţiunii de furt calificat. Prin acelaşi rechizitoriu procurorul a dispus
şi clasarea cauzei pentru suspectul C.D. pentru infracţiunea de complicitate la furt calificat săvârşită de A.B.,
întrucât fapta nu a fost comisă de suspect cu forma de vinovăţie prevăzută de lege. Totodată, procurorul a propus
instanţei prin rechizitoriu, luarea faţă de inculpat, a măsurii controlului judiciar. Având în vedere datele speţei:
a. în mod greşit procurorul a dispus prin rechizitoriu, care este numai actul de sesizare al instanţei prin care se
dispune trimiterea inculpatului în judecată, şi clasarea cauzei;
b. în mod corect procurorul a propus prin rechizitoriu, luarea măsurii controlului judiciar faţă de inculpat;
c. clasarea cauzei pentru suspectul C.D. trebuia dispusă de procuror numai prin ordonanţă, altfel, dispusă prin
rechizitoriu, soluţia nu poate fi contestată ulterior de persoana interesată, la judecătorul de cameră preliminară.
38. În cauza privind inculpaţii A.B. şi C.D., judecaţi pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie, instanţa,
constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, a declarat terminată cercetarea judecătorească. După
terminarea cercetării judecătoreşti, în cadrul dezbaterilor preşedintele completului a dat cuvântul pentru a pune
concluzii procurorului, persoanei vătămate, celorlalte părţi, cu precizarea că:
a. durata concluziilor acestora nu poate fi limitată de instanţă, întrucât ar aduce atingere exercitării dreptului la apărare;
b. dezbaterile nu pot fi întrerupte, având caracter continuu;
c. preşedintele completului are dreptul să îl întrerupă pe cel care are cuvântul dacă în susţinerile lui, depăşeşte
limitele cauzei;
39. În cursul urmăririi penale, inculpaţii A.B., C.D., E.F., coautori la comiterea infracţiunii de furt calificat
prevăzută de art. 229 alin. (1) lit. b) C.pen., sesizată de persoana vătămată P.V., au iniţiat încheierea unui acord
de recunoaşterea vinovăţiei, adresându-se procurorului care efectua urmărirea penală cu această solicitate. În
urma declaraţiilor acestora, procurorul a considerat că, după modul în care aceştia au recunoscut faptele
comise, doar cu A.B. poate fi încheiat acordul de recunoaşterea vinovăţiei. În aceste condiţii:
a. acordul nu poate fi încheiat de procuror numai cu inculpatul A.B., deoarece ar afecta prezumţia de nevinovăţie
privind ceilalţi inculpaţi;
b. legea permite ca acordul să poată fi încheiat distinct, numai cu inculpatul A.B., fără a fi afectată prezumţia de
nevinovăţie a inculpaților C.D. şi E.F., cu care nu se va încheia acord;
c. dacă va fi încheiat, acordul trebuie să conţină şi acceptul persoanei vătămate.
40. A.B., a fost condamnat de judecătoria C. la 2 ani închisoare cu executare pentru comiterea infracţiunii de
furt, soluţia fiind menţinută de Curtea de apel X, ca urmarea respingerii apelului inculpatului. După executarea
pedepsei, la data la care a considerând că s-a împlinit termenul de reabilitarea prevăzut de legea penală,
condamnatul formulează o cerere de reabilitare judecătorească. Cererea de reabilitare judecătorească:
a. este de competenţa exclusivă a instanţei care a judecat în primă instanţă cauza în care s-a pronunţat condamnarea
a cărei reabilitare se cere;
b. este anulată, dacă înainte de soluţionarea cererii, faţă de condamnat a fost pusă în mişcare acţiunea penală pentru
o altă infracţiune;
c. se soluţionează de instanţa competentă printr-o sentinţă, supusă contestaţiei, în termen de 10 zile de la comunicare.
Subiectele de la examenul de primire în profesia de avocat –
pentru obţinerea titlului de avocat definitiv1
- 2015 -
Drept penal
1. În aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei potrivit art. 6 C.pen.:
a. în cazul tentativei, limita maximă a pedepsei ce trebuie avută în vedere este maximul prevăzut de lege pentru
forma tentată (maximul special al pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea consumată, redus sau înlocuit conform
dispoziţiilor privind tratamentul sancţionator al tentativei);
b. în cazul tentativei, limita maximă a pedepsei ce trebuie avută în vedere este maximul prevăzut de lege pentru
forma consumată (maximul special al pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea consumată, fără a fi redus sau
înlocuit conform dispoziţiilor privind tratamentul sancţionator al tentativei);
c. în cazul infracţiunilor continuate, prin sintagma „maxim special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea
săvârşită” se înţelege maximul special prevăzut de lege pentru infracţiune, fără luarea în considerare a cauzei de majo-
rare a pedepsei prevăzută pentru infracţiunea continuată.
2. Fapta se comite din culpă atunci când:
a. făptuitorul prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui;
b. făptuitorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu îl acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce;
c. făptuitorul prevede rezultatul faptei sale şi acceptă posibilitatea producerii lui, dar, în realitate, se produce un
rezultat mai grav.
3. Soţul inculpatei a venit seara acasă în stare avansată de ebrietate şi a ameninţat-o pe aceasta că a doua zi o va
pedepsi, pentru că nu a făcut curăţenie în casă. După ce soţul a adormit, inculpata i-a aplicat acestuia mai multe
lovituri cu un corp contondent, provocându-i o infirmitate. În apărare, inculpata a susţinut că se temea pentru
viaţa ei, deoarece victima o agresase anterior în repetate rânduri, fiind o persoană foarte violentă. În cauză:
a. sunt incidente dispoziţiile privind legitima apărare;
b. sunt incidente dispoziţiile privind excesul neimputabil;
c. nu sunt incidente nici dispoziţiile privind legitima apărare, nici cele privind excesul neimputabil.
4. Recent eliberat din penitenciar, după executarea unei pedepse de trei ani închisoare pentru ucidere din
culpă (în urma comiterii unui accident de circulaţie), inculpatul a luat hotărârea de a exercita violenţe asupra
victimei (o rudă a persoanei decedate în accident) ori de câte ori o va întâlni. Astfel, inculpatul a lovit victima
timp de trei zile consecutiv. Ultima dată, inculpatul a exercitat violenţe şi asupra altei persoane, care o însoţea pe
victimă. În cauză vor fi incidente dispoziţiile privind:
a. infracţiunea continuată;
b. concursul de infracţiuni;
c. recidiva.
5. Instigarea la comiterea unei fapte prevăzute de legea penală:
a. se realizează doar cu intenţie;
b. nu este condiţionată de o anumită conduită a autorului;
c. presupune o contribuţie a autorului ce realizează cel puţin o tentativă pedepsibilă.
1
Subiectele sunt disponibile pe site-ul Uniunii Naţionale a Barourilor din România (www.unbr.ro).
6. Inculpatul a comis o tentativă la infracţiunea de omor prin depăşirea limitelor stării de necesitate şi se află
în stare de recidivă. În cauză, limitele speciale ale pedepsei pentru infracţiunea de omor:
a. se reduc prin aplicarea succesivă, în ordine, a dispoziţiilor privitoare la circumstanţele atenuante şi tentativă, după
care limitele rezultate se majorează prin aplicarea dispoziţiilor privind pedeapsa în caz de recidivă;
b. se reduc prin aplicarea succesivă, în ordine, a dispoziţiilor privitoare la tentativă şi circumstanţele atenuante, după
care limitele rezultate se majorează prin aplicarea dispoziţiilor privind pedeapsa în caz de recidivă;
c. se majorează prin aplicarea dispoziţiilor privind pedeapsa în caz de recidivă, după care limitele rezultate se reduc
prin aplicarea succesivă, în ordine, a dispoziţiilor privitoare la circumstanţele atenuante şi tentativă.
7. Bunurile care au fost folosite la comiterea faptei prevăzute de legea penală:
a. se confiscă în parte, prin echivalent bănesc, dacă au o valoare vădit disproporţionată faţă de natura şi gravitatea faptei;
b. se pot confisca şi în cazul faptelor săvârşite prin presă;
c. se confiscă prin echivalent dacă nu pot fi găsite.
8. Măsura internării într-un centru de detenţie:
a. poate fi dispusă pe o perioadă de 15 ani în cazul unui minor care a săvârşit o infracţiune de omor calificat;
b. se dispune în mod obligatoriu faţă de minorul care a săvârşit o nouă infracţiune cu intenţie în perioada în care se
află internat într-un centru educativ;
c. poate fi dispusă atunci când pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea comisă este de 7 ani.
9. Reprezintă pedeapsă complementară care se aplică persoanelor juridice:
a. plasarea sub supraveghere judiciară;
b. amenda;
c. dizolvarea persoanei juridice.
10. În cazul infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale este condiţionată de introducerea
unei plângeri prealabile:
a. acţiunea penală nu poate fi niciodată pusă în mişcare din oficiu;
b. acţiunea penală poate fi pusă în mişcare din oficiu dacă persoana vătămată a decedat înainte de expirarea
termenului prevăzut de lege pentru introducerea plângerii;
c. dacă acţiunea penală a fost pusă în mişcare din oficiu, retragerea acesteia produce efecte numai dacă este însuşită
de procuror.
11. I. a participat la o petrecere, unde, profitând de un moment de neatenţie, a sustras de pe o masă un telefon
mobil aparţinând lui V. După aproximativ două ore, între I. şi V. s-a iscat un conflict determinat de faptul că lui
I. nu-i plăcea muzica pusă de V. În acest context, I. i-a aplicat lui V. o lovitură cu o statuetă de bronz în cap, iar
acesta din urmă a decedat. Încadrarea juridică exactă a faptelor ce se vor reţine în sarcina lui I. este:
a. infracţiunea de omor calificat comisă pentru a înlesni sau a ascunde săvârşirea altei infracţiuni;
b. infracţiunea de omor calificat comisă pentru a înlesni sau a ascunde săvârşirea altei infracţiuni în concurs cu
infracţiunea de furt;
c. infracţiunea de furt în concurs cu infracţiunea de omor.
12. X i-a aplicat cu intenţie o lovitură de cuţit lui Y în braţul drept, provocându-i o leziune ce a necesitat
iniţial pentru vindecare 12 zile de îngrijiri medicale. Din cauza unor complicaţii generate de vătămare, victima a
decedat după 20 de zile. Fapta reprezintă infracţiunea de:
a. ucidere din culpă;
b. loviri sau vătămări cauzatoare de moarte;
c. omor.
13. Dacă în urma unui accident rutier se constată că autorul a depăşit viteza legală, fără a i se reţine o altă
împrejurare imputabilă, iar victima necesită pentru vindecare 90 de zile de îngrijiri medicale:
a. fapta reprezintă vătămarea corporală din culpă (art. 196 C.pen.);
b. fapta reprezintă lovirea sau alte violenţe (art. 193 C.pen.);
c. fapta nu reprezintă infracţiune.
Subiectele de la examenul de primire în profesia de avocat – pentru obţinerea titlului de avocat definitiv 97
14. Fapta tatălui de a întreţine raporturi sexuale cu fiica sa în vârstă de 5 ani reprezintă:
a. infracţiunea de viol în varianta agravată;
b. infracţiunea de act sexual cu un minor;
c. infracţiunea de viol în concurs cu infracţiunea de incest.
15. În urma unei înţelegeri anterioare, X şi Y hotărăsc ca primul să pătrundă în sediul unui magazin cu
scopul de a sustrage mărfuri, iar al doilea să asigure paza. Imediat după pătrunderea lui X în magazin, Y s-a
speriat şi a părăsit locul de unde trebuia să asigure paza, fapt sesizat de X doar după ce a părăsit locul cu
bunurile sustrase. În această situaţie Y:
a. nu va răspunde penal, deoarece s-a desistat;
b. va răspunde pentru complicitate la tentativă la furt;
c. va răspunde pentru complicitate la infracţiunea consumată de furt.
16. Există infracţiunea de tâlhărie în cazul în care:
a. furtul este urmat de întrebuinţarea de ameninţări pentru păstrarea bunului furat;
b. furtul este săvârşit prin ameninţarea victimei cu o armă anterior luării bunului;
c. furtul este săvârşit asupra unei persoane care se afla în stare de inconştienţă.
17. X i-a dat cu împrumut lui Y un autoturism timp de o săptămână. La împlinirea termenului, Y a refuzat
să-i restituie bunul lui X, deşi acesta l-a solicitat în repetate rânduri. Fapta lui Y reprezintă infracţiunea de:
a. furt;
b. abuz de încredere;
c. înşelăciune.
18. Situaţia premisă la infracţiunea de tăinuire poate fi realizată şi atunci când:
a. fapta anterioară, din care provine bunul, a fost comisă în condiţii de neimputabilitate (minoritate, iresponsabilitate);
b. fapta anterioară, din care provine bunul, nu este o infracţiune contra patrimoniului;
c. fapta anterioară, din care provine bunul, a fost dezincriminată.
19. Are calitatea de funcţionar public în conformitate cu dispoziţiile art. 175 C.pen. şi, prin urmare, poate fi
subiect activ al infracţiunii de luare de mită:
a. avocatul;
b. expertul tehnic judiciar;
c. medicul angajat cu contract de muncă într-o unitate spitalicească din sistemul public de sănătate.
20. Fapta şoferului angajat la o persoană juridică, însărcinat să transporte marfă, de a prezenta documente
false cu ajutorul cărora a ridicat de la un furnizor o cantitate mai mare de marfă, folosind o parte din ea în
interes propriu, reprezintă:
a. infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în concurs cu infracţiunea de înşelăciune;
b. infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în concurs cu infracţiunea de gestiune frauduloasă;
c. infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în concurs cu infracţiunea de delapidare.
21. Apelul declarat într-o cauză penală privind o infracţiune săvârşită de un avocat se judecă de către:
a. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
b. curtea de apel;
c. tribunal.
22. Organele judiciare pot respinge o cerere privitoare la administrarea unor probe atunci când:
a. proba este dificil de obţinut;
b. proba este imposibil de obţinut;
c. proba nu este necesară, întrucât faptul este notoriu.
23. Pot renunţa în mod expres la calea de atac a apelului:

a. persoana vătămată, după pronunţarea hotărârii şi până la expirarea termenului de declarare a apelului;
b. părţile, după pronunţarea hotărârii şi până la expirarea termenului de declarare a apelului;
c. părţile şi persoana vătămată, după pronunţarea hotărârii şi până la închiderea dezbaterilor la instanţa de apel.
24. Încheierea prin care judecătorul de cameră preliminară hotărăşte asupra legalităţii şi temeiniciei ordo-
nanţei prin care s-a dispus, de către procuror, redeschiderea urmăririi penale:
a. poate fi atacată cu contestaţie, în termen de 48 de ore de la pronunţare sau, după caz, de la comunicare, de către
procuror, suspect sau inculpat;
b. este definitivă;
c. poate fi atacată cu contestaţie, în termen de 48 de ore de la pronunţare, numai de către procuror.
25. Persoana vătămată sau succesorii acesteia, care s-au constituit parte civilă în procesul penal:
a. nu pot introduce acţiune în faţa instanţei civile chiar dacă procesul penal a fost suspendat;
b. pot introduce acţiune la instanţa civilă dacă, prin hotărâre definitivă, instanţa penală a lăsat nesoluţionată acţiunea
civilă;
c. pot introduce acţiune la instanţa civilă, pentru repararea prejudiciului născut ori descoperit după constituirea ca
parte civilă.
26. În cazul în care, în procedura de cameră preliminară, judecătorul de cameră preliminară a dispus resti-
tuirea cauzei la parchet în temeiul art. 346 alin. (3) lit. a) C.proc.pen., constatând că rechizitoriul este neregu-
lamentar întocmit, iar neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecăţii:
a. reluarea urmăririi penale este întotdeauna obligatorie, fiind dispusă de conducătorul parchetului ori de procurorul
ierarhic superior;
b. reluarea urmăririi penale se dispune de conducătorul parchetului ori procurorul ierarhic superior prevăzut de lege,
numai atunci când constată că pentru remedierea neregularităţii este necesară efectuarea unor acte de urmărire penală;
c. reluarea urmăririi penale este întotdeauna obligatorie, fiind dispusă de procurorul care a supravegheat sau a
efectuat urmărirea penală.
27. Tribunalul:
a. soluţionează conflictele de competenţă ivite între parchetele de pe lângă judecătoriile din circumscripţia sa;
b. soluţionează cererile de strămutare a judecării unei cauze de la judecătoria competentă la o alta judecătorie din
circumscripţia sa;
c. soluţionează contestaţiile formulate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorie în cazurile prevăzute de lege.
28. Instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă în caz de achitare a inculpatului:
a. pe temeiul prevăzut la art. 16 alin. (1) lit. c) C.proc.pen. – nu există probe că o persoană a săvârşit infracţiunea;
b. pe temeiul prevăzut la art. 16 alin. (1) lit. a) C.proc.pen. – fapta nu există;
c. pe temeiul prevăzut la art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi C.proc.pen. – fapta nu este prevăzută de legea penală.
29. Încheierea prin care instanţa de judecată disjunge acţiunea civilă:
a. poate fi atacată cu contestaţie;
b. este definitivă;
c. poate fi atacată separat cu apel.
30. Prin sentinţa penală pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia penală, luni, 6 aprilie 2015, inculpatul
AB a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare cu executare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de
mită. Copia minutei a fost comunicată procurorului, părţilor şi persoanei vătămate miercuri, 8 aprilie 2015. În
această situaţie:
a. apelul declarat de procuror vineri, 17 aprilie 2015, este declarat în termen;
b. apelul declarat de persoana vătămată luni, 20 aprilie 2015, este declarat în termen;
c. apelul declarat de inculpat marţi, 21 aprilie 2015, este declarat în termen.
31. Pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti se află înregistrat dosarul nr. Z/301/2015, în care AB este
trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe – infracţiune pentru care acţiunea
penală se pune în mişcare la plângere prealabilă (art. 193 C.pen.). În cursul urmăririi penale, persoana vătămată
BC s-a constituit parte civilă pentru suma de 5000 de lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului material
produs prin fapta inculpatului. După citirea actului de sesizare, persoana vătămată BC şi-a retras plângerea
prealabilă formulată. În această situaţie, instanţa:
a. poate admite acţiunea civilă dacă pretenţiile persoanei vătămate sunt dovedite prin probele aflate la dosar;
b. trebuie să pronunţe, pe latură penală, soluţia încetării procesului penal;
c. trebuie să lase nesoluţionată acţiunea civilă.
32. În cuvântul acordat părţii civile AB, în cadrul dezbaterilor din cauza aflată pe rolul Curţii de Apel
Bucureşti, Secţia a II-a penală, aceasta precizează că îşi majorează pretenţiile iniţiale formulate în cererea de
constituire de parte civilă de la 30.000 de lei la 45.000 de lei cu titlu de daune materiale, ca urmare a concluziilor
raportului de expertiză întocmit în cursul judecăţii. Rezolvând acţiunea civilă, instanţa penală:
a. va putea acorda părţii civile 45.000 de lei cu titlu de daune materiale, întrucât partea civilă a procedat la mărirea
întinderii pretenţiilor cu respectarea dispoziţiilor legale;
b. se va pronunţa doar cu privire la daunele materiale indicate în cererea iniţială de constituire de parte civilă în
cuantum de 30.000 de lei, mărirea întinderii pretenţiilor fiind făcută cu încălcarea dispoziţiilor legale;
c. va lua în considerare mărirea pretenţiilor doar dacă partea civilă depune şi în formă scrisă cererea de mărire a
întinderii pretenţiilor formulată în cadrul dezbaterilor.
33. Pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia penală, se află cauza în care inculpatul AB a fost trimis în judecată
pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 C.pen. Având în vedere legătura
existentă între această cauză şi cauza aflată pe rolul Curţii Militare de Apel Bucureşti în care inculpatul CD,
general la data săvârşirii faptei, a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu,
prevăzută de art. 297 alin. (1) C.pen., cele două cauze au fost reunite, considerându-se că reunirea cauzelor se
impune pentru buna înfăptuire a justiţiei. Competenţa de a judeca cauzele reunite aparţine:
a. Curţii de Apel Bucureşti;
b. Curţii Militare de Apel Bucureşti;
c. Tribunalului Militar Bucureşti.
34. Prin sentinţa penală pronunţată de Tribunalul Braşov, Secţia penală, faţă de inculpatul minor AB s-a
dispus internarea într-un centru de detenţie pentru o perioadă de 3 ani. Împotriva acestei sentinţe au declarat
apel în termen BC, reprezentantul legal al minorului, pentru inculpat, solicitând încetarea procesului penal, şi
Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, solicitând majorarea perioadei pentru care s-a dispus internarea
inculpatului minor. În această situaţie, următoarele afirmaţii sunt adevărate:
a. BC poate să declare apel pentru inculpatul AB;
b. inculpatul AB nu poate retrage apelul declarat de BC;
c. apelul declarat de Parchet, dacă este retras, poate fi însuşit de inculpat.
35. În timpul efectuării urmăririi penale în cauza Z/P/2015, în care s-a început urmărirea penală cu privire la
săvârşirea infracţiunii de distrugere în variantă agravată [art. 253 alin. (3) C.pen.], din probele existente în cauză
au rezultat indicii rezonabile că fapta a fost săvârşită de către AB, care la data săvârşirii faptei era judecător în
cadrul Curţii de Apel Craiova, funcţie pe care o deţine şi în prezent. În consecinţă, organul de cercetare a trimis
de îndată cauza procurorului din Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, care exercita supravegherea în
cauză, pentru ca acesta să sesizeze Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova ca organ competent. Având în
vedere această situaţie:
a. organul de cercetare penală a procedat în mod corect;
b. organul de cercetare trebuia să trimită cauza direct la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova;
c. organul de cercetare trebuia să trimită cauza direct la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,
acesta fiind organul competent potrivit legii.
36. Din probele administrate în dosarul de urmărire penală nr. Z/P/2015 a reieşit că suspectul X nu este
persoana care a săvârşit infracţiunea de luare de mită pentru care se efectua urmărirea penală în cauză. Prin
ordonanţa din data de 5 mai 2015, faţă de suspectul X s-a dispus soluţia clasării. Ordonanţa a fost comunicată în
aceeaşi zi lui Y, persoana care a formulat denunţ în cauză. În cazul formulării unei plângeri adresate judecă-
torului de cameră preliminară de către Y la data de 25 mai 2015, judecătorul:
a. poate dispune începerea judecăţii cu privire la infracţiunea de luare de mită săvârşită de X ca urmare a admiterii
plângerii şi desfiinţării soluţiei, dacă acesta apreciază că probele legal administrate sunt suficiente în acest sens;
b. poate dispune admiterea plângerii, desfiinţarea soluţiei atacate şi trimiterea cauzei la procuror pentru a pune în
mişcare acţiunea penală şi a completa urmărirea penală;
c. va constata că plângerea este formulată în termenul prevăzut de lege.
37. Prin încheierea pronunţată la data de 8 iulie 2015, Judecătoria Constanţa a respins cererea inculpatului X
de recunoaştere a învinuirii şi de solicitare ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul
urmăririi penale şi a dispus începerea cercetării judecătoreşti. După efectuarea actelor de cercetare judecăto-
rească în condiţii obişnuite, dacă instanţa va reţine aceeaşi situaţie de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare şi
recunoscută de inculpat:
a. se reduc la jumătate limitele de pedeapsă în cazul condamnării la pedeapsa închisorii;
b. se reduc cu o pătrime limitele de pedeapsă în cazul aplicării pedepsei amenzii;
c. se reduc cu o treime limitele de pedeapsă în cazul condamnării la pedeapsa închisorii.
38. Împotriva sentinţei de condamnare nr. Z, pronunţată în cauza penală X/Y/2014 de Judecătoria Sectorului 1,
au formulat apel în termen inculpaţii AB şi DC.
În apelul său, inculpatul AB a solicitat desfiinţarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare la
Judecătoria Sectorului 1, având în vedere faptul că minuta sentinţei purta semnătura preşedintelui instanţei
(JS1), cu motivarea că judecătorul care a participat la dezbateri a intrat în concediu medical.
În apelul său, inculpatul DC a solicitat desfiinţarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare la
Judecătoria Sectorului 1, având în vedere faptul că judecata de fond s-a desfăşurat în lipsa persoanei vătămate,
nelegal citate. În acest caz, instanţa de apel va dispune:
a. admiterea ambelor apeluri, desfiinţarea sentinţei primei instanţe şi rejudecarea cauzei de către Judecătoria Secto-
rului 1;
b. admiterea numai a apelului declarat de AB, desfiinţarea sentinţei primei instanţe şi rejudecarea cauzei de către
Judecătoria Sectorului 1;
c. respingerea ambelor apeluri ca nefondate, menţinând hotărârea atacată.
39. Împotriva sentinţei Z, pronunţată în cauza penală X/Y/2015, prin care inculpaţii AB şi BC (autor,
respectiv complice) au fost condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de dispoziţiile
art. 244 C.pen. (înşelăciunea), au formulat apel ambii inculpaţi. Prin decizie, instanţa a respins apelul formulat
de BC ca tardiv, admiţând doar apelul lui AB, iar după rejudecare instanţa l-a achitat pe AB în temeiul
dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C.proc.pen. – fapta nu e prevăzută de legea penală, lăsând neschimbată
sentinţa de condamnare în ceea ce îl priveşte pe BC.
În această situaţie, consideraţi că:
a. decizia instanţei de apel este corectă;
b. decizia instanţei de apel nu este corectă, instanţa de apel fiind obligată să facă aplicarea dispoziţiilor legale
privind efectul extensiv al apelului;
c. decizia instanţei de apel nu este corectă, instanţa de apel fiind obligată să facă aplicarea dispoziţiilor legale privind
efectul devolutiv al apelului.
40. Împotriva sentinţei Y, pronunţată în cauza penală X/Z/2015, prin care inculpatul a fost condamnat la
12 ani închisoare şi 20.000 de lei despăgubiri civile materiale către partea civilă BC, pentru săvârşirea
infracţiunii prevăzute şi pedepsite de dispoziţiile art. 188 C.pen. (omor), a formulat apel în termen parchetul,
solicitând instanţei de apel, pe latură civilă, reducerea la jumătate a despăgubirilor civile acordate, criticând
sentinţa în sensul că instanţa acordase o sumă prea mare ca despăgubiri civile materiale, la dosar fiind probate
numai 1/2 din acestea, precum şi pe latura penală a cauzei, cerând condamnarea inculpatului la 15 ani
închisoare. La primul termen de judecată în faţa instanţei de apel s-a prezentat procurorul ierarhic superior,
care a solicitat instanţei să ia act că retrage apelul formulat de procurorul ierarhic inferior doar pe latura civilă
a cauzei. Sunt corecte următoarele afirmaţii:
a. procurorul ierarhic superior nu putea retrage parţial, numai cu privire la latura civilă a cauzei, apelul declarat de
procurorul ierarhic inferior;
b. procurorul ierarhic superior putea retrage parţial, numai cu privire la latura civilă a cauzei, apelul declarat de
procurorul ierarhic inferior;
c. procurorul ierarhic superior putea renunţa la apel, parţial, numai cu privire la latura civilă a cauzei.
- 2016 -
Drept penal
1. Inculpatul D.R. a fost trimis în judecată la data de 1.05.2014 pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune
cu consecinţe deosebit de grave în dauna unui număr de 5 societăţi comerciale, fapta fiind săvârşită în intervalul
de timp mai-decembrie 2011. În acest caz, în raport de aplicarea principiului legii penale mai favorabile, corecta
încadrare juridică este:
a. 5 infracţiuni de înşelăciune, în concurs, în condiţiile noului Cod penal;
b. o infracţiune de înşelăciune, în formă continuată, în condiţiile vechiului Cod penal;
c. o infracţiune de înşelăciune, în formă continuată, în condiţiile noului Cod penal.
2. În noaptea de 15/16.05.2014, inculpatul B.C. a intrat în incinta unui magazin, de unde a încercat să
sustragă suma de bani rezultată din încasările zilei respective, şi a ameninţat-o pe vânzătoare cu un cuţit.
Întrucât vânzătoarea a refuzat să-i dea banii şi a început să strige după ajutor, inculpatul i-a aplicat o lovitură de
cuţit în zona gâtului, după care a părăsit în grabă magazinul, lăsând banii în sertarul casei de marcat. Ca
urmare a leziunii suferite, victima a decedat. Inculpatul a săvârşit:
a. infracţiunea de omor calificat şi tentativă la infracţiunea de tâlhărie;
b. infracţiunea de omor calificat;
c. infracţiunile de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte şi infracţiunea de tentativă la tâlhărie.
3. Inculpatul M.T. a avut calitatea de gestionar al depozitului de piese de schimb din cadrul Regiei autonome
de transport B. În perioada decembrie 2014-iunie 2015, împreună cu fratele său M.V., neîncadrat în muncă, a
sustras un număr de 25 de anvelope de autobuz şi 15 baterii auto din depozitul regiei autonome menţionate.
Faptele constituie:
a. infracţiunea de delapidare în formă continuată pentru inculpatul M.T.;
b. infracţiunea de complicitate la delapidare în formă continuată pentru inculpatul M.V.;
c. infracţiunea de furt în formă continuată pentru inculpatul M.V.
4. Există unitate legală de infracţiune în cazul:
a. infracţiunii continue;
b. infracţiunii complexe;
c. infracţiunii continuate.
5. Recidiva constituie:
a. o formă a pluralităţii de infracţiuni;
b. o formă a pluralităţii aparente de infracţiuni;
c. o cauză de agravare a răspunderii penale.
6. Pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi se execută:
a. din momentul începerii executării pedepsei principale privative de libertate;
b. de la data la care pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau este considerată ca executată;
c. din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de
libertate este executată sau considerată ca executată.
7. Aflat într-o stare conflictuală veche cu persoana vătămată A.I., inculpatul B.N. a pândit-o într-un loc
dosnic şi i-a aplicat mai multe lovituri cu un cuţit cu intenţia de a o omorî. Cuprins de milă şi remuşcare,
inculpatul a pus capăt acţiunii sale, i-a acordat persoanei vătămate primul ajutor şi a anunţat serviciul de
ambulanţă. Persoanei vătămate nu i s-a pus viaţa în primejdie, leziunile suferite necesitând 110-120 de zile de
îngrijiri medicale. Fapta inculpatului B.N.:
a. constituie tentativă la infracţiunea de omor;
b. nu constituie infracţiune, întrucât a intervenit desistarea autorului;
c. constituie infracţiunea de vătămare corporală.
8. În data de 1.05.2014, pe raza localităţii M. s-a produs un accident de circulaţie în urma căruia a rezultat
vătămarea corporală a persoanelor vătămate A.B., B.B. şi C.B. În cursul cercetărilor efectuate de organele de
poliţie, persoana vătămată C.B. a formulat plângere prealabilă în data de 3.06.2014 împotriva autorului
accidentului pentru infracţiunea de vătămare corporală din culpă. Persoana vătămată B.B. nu a formulat
plângere prealabilă, iar în data de 5.06.2015 persoana vătămată A.B. a declarat că solicită tragerea la răspun-
dere penală a conducătorului auto vinovat de producerea accidentului. În această situaţie:
a. autorul nu va răspunde penal pentru vătămarea lui A.B., deoarece acesta nu a formulat plângere prealabilă în termen
de 3 luni de la data săvârşirii faptei;
b. autorul nu va răspunde penal pentru vătămarea lui B.B., deoarece lipseşte plângerea prealabilă;
c. autorul va răspunde pentru vătămarea tuturor persoanelor, întrucât C.B. a făcut plângere prealabilă în termen.
9. Sunt supuse confiscării speciale:
a. bunurile dobândite de persoana condamnată într-o perioadă de 5 ani înaintea săvârşirii infracţiunii, dacă valoarea
lor depăşeşte în mod vădit veniturile obţinute de aceasta în mod licit;
b. bunurile a căror deţinere este interzisă de legea penală;
c. bunurile produse prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală.
10. În data 1.05.2014, în urma unui conflict spontan, inculpatul V.M. a lovit-o în zona feţei pe victima D.B.,
care a încercat să părăsească locul altercaţiei şi a coborât în fugă scările de la etajul 3 spre parter. Inculpatul a
ajuns-o pe victimă din urmă, a încercat să o imobilizeze şi a bruscat-o, iar victima a căzut pe scări. În urma
căderii, victima a suferit o leziune gravă la nivelul capului, în urma căreia, la câteva zile, a intervenit decesul
acesteia. În această situaţie:
a. inculpatul a săvârşit infracţiunea de omor cu intenţie indirectă;
b. inculpatul s-a aflat în legitimă apărare;
c. inculpatul a săvârşit infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.
11. Cu ocazia efectuării unei percheziţii domiciliare, L.R. – în calitate de fiu al lui L.N. – a ascuns în
buzunarele hainei sale bijuteriile care fuseseră sustrase de către L.N. de la o vecină. Fapta numitului L.R.
constituie:
a. infracţiunea de tăinuire;
b. complicitate la infracţiunea de furt;
c. infracţiunea de favorizare a făptuitorului, însă făptuitorul nu se pedepseşte, fiind rudă cu L.N.
12. Inculpatul L.M. a pătruns prin escaladare şi efracţie în locuinţa persoanei vătămate F.R., a adunat mai
multe bunuri, însă, din cauza volumului lor mare, le-a transportat în trei rânduri, fără pauze, la locuinţa
unchiului său. Corecta încadrare juridică este:
a. o singură de infracţiune de furt calificat;
b. trei infracţiuni de furt calificat aflate în concurs;
c. o infracţiune de furt calificat în formă continuată.
13. În data de 24.07.2014, ca urmare a neluării măsurilor de protecţie a muncii, victima T.A. – angajată în
calitate de electrician la societatea Y şi aflată în subordinea maistrului F.T. – a fost electrocutată mortal. În
această situaţie vor răspunde penal:
a. numai conducătorul echipei de lucru (maistrul F.T.);
b. numai persoana juridică (societatea Y), întrucât răspunderea acesteia exclude răspunderea persoanei fizice;
c. persoana juridică (societatea Y) şi persoana fizică (maistrul F.T.).
14. După un plan bine stabilit, inculpaţii V.L., S.H. şi D.R. s-au înarmat în prealabil cu bâte, au invitat-o pe
victimă într-un loc izolat şi i-au aplicat multiple lovituri, în urma cărora aceasta a decedat. Faptele inculpaţilor
constituie:
a. infracţiunea de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte;
b. infracţiunea de omor;
c. infracţiunea de omor calificat.
15. În materia concursului de infracţiuni, noul Cod penal consacră principiul:

a. sporului variabil şi facultativ;
b. cumulului aritmetic;
c. sporului obligatoriu şi fix.
16. Constituie infracţiunea de tulburare de posesie:
a. ocuparea, în întregime sau în parte, fără drept, a unui imobil aflat în posesia altuia;
b. ocuparea, în întregime sau în parte, fără drept, prin violenţă sau ameninţare, a unui imobil aflat în posesia altuia;
c. ocuparea, în întregime sau în parte, fără drept, prin desfiinţarea sau strămutarea semnelor de hotar, a unui imobil
aflat în posesia altuia.
17. În noaptea de 13/14 aprilie 2015, inculpatul K.M., aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, a intrat în
parcarea unui hotel din oraşul C. pentru a sustrage un autovehicul cu care să se deplaseze într-o localitate
învecinată. A forţat portiera faţă-stânga şi a încercat să pornească autoturismul prin legătură directă, însă nu a
reuşit. Prin urmare, a deplasat autoturismul prin împingere până la ieşirea din parcare, moment în care a fost
surprins de organele de poliţie. Fapta inculpatului K.M. constituie:
a. tentativă la infracţiunea de furt în scop de folosinţă;
b. act de pregătire (preparator);
c. infracţiunea de furt în scop de folosinţă.
18. Circumstanţele reale se răsfrâng asupra autorului şi a participanţilor:
a. în toate situaţiile;
b. numai în măsura în care aceştia le-au cunoscut;
c. numai în măsura în care aceştia le-au prevăzut.
19. Depăşirea, din cauza tulburării sau a temerii, a limitelor unei apărări proporţionale cu gravitatea atacului
constituie:
a. cauză justificativă;
b. cauză de neimputabilitate;
c. circumstanţă atenuantă legală (obligatorie).

20. În cauza x/z/2016, aflată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, având ca obiect judecarea apelului declarat de
inculpatul M.T., acesta din urmă a formulat cerere de suspendare a cauzei. Constatându-se pe baza unei expertize
medico-legale că M.T. suferă de o boală gravă care îl împiedică să participe la judecată, instanţa de judecată a dispus
suspendarea cauzei. Încheierea dată de Curtea de Apel Ploieşti prin care aceasta a dispus suspendarea cauzei:
a. poate fi atacată separat cu contestaţie la instanţa ierarhic superioară în termen de 3 zile de la pronunţare pentru
procuror, părţile şi persoana vătămată prezente şi de la comunicare pentru părţile sau persoana vătămată care lipsesc;
b. nu este supusă apelului;
c. poate fi atacată separat cu contestaţie la instanţa ierarhic superioară în termen de 48 de ore de la pronunţare pentru
procuror, părţile şi persoana vătămată prezente şi de la comunicare pentru părţile sau persoana vătămată care lipsesc.
21. Declararea şedinţei nepublice de către instanţa de judecată se face:
a. în camera de consiliu, fără citarea părţilor;
b. în camera de consiliu, după ascultarea părţilor prezente, a persoanei vătămate şi a procurorului;
c. în şedinţă publică, după ascultarea părţilor prezente, a persoanei vătămate şi a procurorului.
22. În cauza X/Z/2016, aflată pe rolul Tribunalului Prahova, având ca obiect judecarea inculpatului MM sub
aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 188 C.pen. – omorul – prin sentinţa nr. y, inculpatul
MM a fost condamnat la x ani închisoare. Inculpatul MM a declarat apel în termen împotriva sentinţei y, apel pe
care ulterior acesta şi l-a retras. Hotărârea Tribunalului Prahova va rămâne definitivă:
a. la data retragerii apelului, când apelul declarat a fost retras înăuntrul termenului de apel;
b. la data expirării termenului de apel, dacă retragerea apelului s-a produs după expirarea termenului de apel;
c. la data retragerii apelului, dacă aceasta s-a produs după expirarea termenului de apel.
23. În cauza X/Z/2016, prin sentinţa nr. y, pronunţată la data de 20.07.2016, inculpatul AB a fost condamnat
la x ani închisoare sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 244 C.pen. – înşelăciunea – şi
obligat la plata a 5000 RON cu titlu de despăgubiri materiale către partea civilă OP. La 22.07.2016, persoana
vătămată NN a renunţat în mod expres la calea de atac a apelului. Împotriva sentinţei nr. y inculpatul AB a
declarat apel în termen. Consideraţi că persoana vătămată NN:
a. poate reveni asupra renunţării în ceea ce priveşte latura penală a cauzei până la primul termen de judecată în faţa
instanţei de apel;
b. poate reveni asupra renunţării în ceea ce priveşte latura penală a cauzei înăuntrul termenului pentru declararea
apelului;
c. poate reveni asupra renunţării în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei până la primul termen de judecată în faţa
instanţei de apel.
24. În cauza X/P/2016, prin rechizitoriul procurorului din data de 20.08.2016, s-a dispus trimiterea în
judecată a inculpatului AB sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 228 C.pen. – furtul.
Prin acelaşi rechizitoriu, faţă de BC s-a dispus soluţia clasării sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate
la furt. În data de 30.08.2016, împotriva soluţiei de clasare dispuse prin rechizitoriu cu privire la BC, persoana
vătămată VB a formulat plângere direct la judecătorul de cameră preliminară, în temeiul dispoziţiilor art. 340
C.proc.pen. Plângerea astfel formulată de persoana vătămată VB:
a. va fi trimisă pe cale administrativă procurorului ierarhic superior competent să o soluţioneze;
b. urmează a fi respinsă ca nefondată, în cazul în care judecătorul de cameră preliminară constată ca aceasta este
neîntemeiată;
c. urmează a fi respinsă de judecătorul de cameră preliminară ca inadmisibilă.
25. Pot renunţa la apel:
a. procurorul ierarhic superior, după pronunţarea hotărârii şi până la expirarea termenului de declarare a apelului;
b. părţile, chiar şi înaintea pronunţării hotărârii de către prima instanţă, însă numai până la până la închiderea
dezbaterilor în faţa instanţei de apel;
c. părţile şi persoana vătămată, după pronunţarea hotărârii şi până la expirarea termenului de declarare a apelului.
26. În cauza X/Y/2016, având ca obiect judecarea lui RT pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite
de dispoziţiile art. 196 C.pen. – vătămarea corporală din culpă –, la al 3-lea termen de judecată, înainte de înce-
perea cercetării judecătoreşti, partea civilă MM a formulat cerere de introducere în cauză a părţii responsabile
civilmente SC Y SRL, având în vedere că fapta fusese săvârşită în cadrul orelor de program, în timp ce RT
conducea autoutilitara încredinţată de angajatorul său. Consideraţi că instanţa de judecată:
a. va respinge cererea de introducere în cauză a părţii responsabile civilmente SC Y SRL, dacă inculpatul RT solicită
respingerea acesteia, chiar dacă SC Y SRL declară că nu se opune;
b. va admite cererea de introducere în cauză a părţii responsabile civilmente, chiar dacă SC Y SRL declară că nu se
opune şi inculpatul RT solicită respingerea acesteia;
c. va admite cererea de introducere în cauză a părţii responsabile civilmente SC Y SRL, chiar dacă SC Y SRL
declară că se opune.
27. După începerea urmăririi penale:
a. un act al procurorului poate fi infirmat pentru motive de netemeinicie de procurorul ierarhic superior;
b. secretul profesional al avocatului nu este opozabil procurorului;
c. organele de cercetare penală dispun prin referat asupra actelor procesuale.
28. Curtea de Apel Bucureşti, Secţia penală, a dispus achitarea inculpatului X, avocat în Baroul Bucureşti,
pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C.proc.pen. – fapta nu e
prevăzută de legea penală. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, admite apelul declarat de către
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, desfiinţează sentinţa atacată şi, rejudecând, dispune condamnarea
inculpatului la o pedeapsă de 2 ani de închisoare cu executare. În această situaţie, instanţă de executare va fi:
a. Tribunalul Bucureşti;
b. Curtea de Apel Bucureşti;
29. Cererea de strămutare:

a. poate fi soluţionată şi de către Curtea Militară de Apel;
b. determină suspendarea judecării cauzei în toate situaţiile;
c. se depune la instanţa de unde se solicită strămutarea.
30. Măsura controlului judiciar pe cauţiune:
a. se înlocuieşte obligatoriu cu măsura arestării preventive dacă inculpatul încalcă, cu rea-credinţă, obligaţiile care îi
revin;
b. poate fi prelungită în cursul urmăririi penale;
c. poate fi luată şi de către judecătorul de cameră preliminară.
31. Pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia penală, s-a înregistrat, la data de 2 martie 2016, dosarul în care
Direcţia Naţională Anticorupţie – Structura centrală l-a trimis în judecată pe inculpatul X pentru săvârşirea
infracţiunii de luare de mită. Înainte de terminarea cercetării judecătoreşti inculpatul depune la dosarul cauzei o
adresă emisă de către Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România din care rezultă că a dobândit
calitatea de notar public începând cu 1 iulie 2016. Ca urmare a acestei situaţii:
a. Tribunalul Bucureşti trebuie să îşi decline competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti;
b. Tribunalul Bucureşti trebuie să îşi decline competenţa în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;
c. competenţa Tribunalului Bucureşti nu se schimbă.
32. Prin hotărârea definitivă a Curţii de Apel X, Secţia penală, s-a dispus încetarea procesului penal faţă de
inculpatul AB şi lăsarea nesoluţionată a acţiunii civile exercitate de partea civilă CD. Pentru repararea
prejudiciului cauzat prin infracţiune, CD introduce acţiune la instanţa civilă. În această situaţie, hotărârea
definitivă a instanţei penale:
a. are autoritate de lucru judecat în ceea ce priveşte existenţa prejudiciului;
b. are autoritate de lucru judecat în ceea ce priveşte vinovăţia autorului faptei ilicite;
c. are autoritate de lucru judecat în ceea ce priveşte existenţa faptei.
33. X este trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de furt. Prin hotărârea Judecătoriei Sectorului 2
Bucureşti, acesta este condamnat la o pedeapsă de un an închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub
supraveghere şi obligat să plătească părţii civile Y suma de 1000 de lei cu titlu de despăgubiri. De asemenea,
instanţa dispune obligarea inculpatului la restituirea către partea civilă a telefonului mobil, proprietatea
acesteia, sustras în urma săvârşirii infracţiunii. Apelul declarat de inculpatul X pe latură penală şi latură civilă:
a. suspendă executarea tuturor dispoziţiilor hotărârii penale atacate;
b. nu suspendă executarea dispoziţiilor privind restituirea lucrului;
c. nu suspendă executarea dispoziţiilor privind plata despăgubirilor civile.
34. În faţa instanţei de judecată (în cursul cercetării judecătoreşti) persoana vătămată înţelege să solicite în scris şi
motivat recuzarea procurorului de şedinţă, invocând lipsa de imparţialitate a acestuia. Instanţa de judecată:
a. poate admite cererea, dispunând desemnarea de către parchet a altui procuror de şedinţă;
b. va respinge cererea ca inadmisibilă;
c. va soluţiona cererea de recuzare, dar fără participarea procurorului recuzat.
35. În cursul urmăririi penale, avocatul suspectului depune în scris cerere pentru a fi înştiinţat despre
efectuarea actelor de urmărire penală în cauză, întrucât doreşte să asiste la efectuarea acestora. Organul de
cercetare penală, pe baza dispoziţiei procurorului care efectuează urmărirea penală, procedează la audierea
martorului X fără înştiinţarea apărătorului. Aflând a doua zi despre audierea ce a avut loc fără înştiinţarea sa,
avocatul are dreptul:
a. să formuleze contestaţie la judecătorul de drepturi şi libertăţi împotriva actului de urmărire penală efectuat cu
nerespectarea dreptului la apărare şi să solicite anularea acestuia;
b. să se adreseze cu o plângere la procurorul ce efectuează urmărirea penală, acesta trebuind să o soluţioneze în
termen de 20 de zile de la momentul audierii martorului;
c. să formuleze plângere la procurorul ierarhic superior celui ce efectuează urmărirea penală, acesta trebuind să
rezolve plângerea şi să comunice soluţia, precum şi motivarea acesteia în cel mult 48 de ore.
36. Procurorul X de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind procuror ce efectuează
urmărirea penală în dosarul A/P/2016, în cursul urmăririi penale, a solicitat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
desemnarea unui alt tribunal care să fie sesizat în cazul în care se va emite rechizitoriul. Cu ocazia soluţionării
cererii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie:
a. dacă găseşte cererea ca fiind întemeiată, trebuie să o admită şi să desemneze o altă instanţă egală în grad din
circumscripţia aceleiaşi curţi de apel pentru a fi sesizată în caz că se va emite rechizitoriul;
b. trebuie să decline competenţa de soluţionare a cererii în favoarea curţii de apel în a cărei rază teritorială se află
tribunalul căruia îi revenea competenţa de judecată potrivit legii;
c. trebuie să respingă cererea ca inadmisibilă.
37. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este competentă să judece:
a. în primă instanţă, infracţiunea de vătămare corporală din culpă comisă de un judecător al Curţii Militare de Apel;
b. în primă instanţă, infracţiunea de tentativă de omor comisă de un grefier de la judecătorie asupra unui procuror al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
c. ca instanţă de apel, calea de atac declarată împotriva sentinţei prin care instanţa de fond competentă a judecat
infracţiunea săvârşită de un judecător al Curţii Constituţionale.
38. În cursul urmăririi penale, audierea martorului:
a. se realizează întotdeauna separat şi fără prezenţa altor martori;
b. poate fi extinsă şi asupra unor aspecte ce nu au legătură cu fapta comisă, dar care, în schimb, permit verificarea
credibilităţii sale;
c. se înregistrează, în mod obligatoriu, prin mijloace tehnice audio sau audiovideo.
39. Dacă persoana vătămată a decedat la scurt timp după ce a sesizat organul de urmărire penală prin intro-
ducerea în termen a plângerii prealabile:
a. se va dispune clasarea cauzei fără a se mai începe urmărirea penală;
b. decesul persoanei vătămate nu împiedică începerea urmăririi penale;
c. procesul penal va fi suspendat până la indicarea de către făptuitor a moştenitorilor persoanei vătămate.
- 2017 -
Drept penal
1. În situaţia succesiunii de legi penale:

a. dacă atât legea nouă, cât şi legea veche prevăd aceleaşi limite ale pedepsei închisorii, se va aplica întotdeauna
legea veche sub imperiul căreia a fost săvârşită fapta;
b. este mai favorabilă legea care prevede existenţa unor condiţii la punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale;
c. este mai favorabilă legea care limitează sfera de aplicare a unei cauze de nepedepsire.
2. A.B., cetăţean român, este tras la răspundere penală de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor
pentru săvârşirea pe teritoriul Republicii Ungare a infracţiunii de omor (art. 188 C.pen. român) în forma
tentativei. Apărarea lui A.B. poate fi considerată admisibilă în următoarele situaţii:
a. fiind comisă în forma tentativei, pedeapsa prevăzută de legea română pentru fapta săvârşită nu este închisoarea mai
mare de 10 ani şi nu s-a verificat îndeplinirea condiţiei dublei incriminări (incriminarea faptei şi de către legea ungară);
b. punerea în mişcarea a acţiunii penale nu are autorizarea prealabilă a procurorului general competent, emisă în
timp util;
c. competenţa de tragere a sa la răspundere penală aparţine exclusiv autorităţilor judiciare maghiare, potrivit princi-
piului teritorialităţii legii penale.
3. În situaţia în care inculpatul a săvârşit trei infracţiuni sub imperiul Codului penal din 1969 şi două
infracţiuni sub imperiul noului Cod penal:
a. instanţa va aplica legea penală mai favorabilă în mod global, atât cu privire la fiecare infracţiune, cât şi cu privire
la operaţiunea de contopire a pedepselor;
b. instanţa va determina legea mai favorabilă cu privire la infracţiunile săvârşite sub legea veche şi cu privire la
operaţiunea de contopire a pedepselor, iar pentru infracţiunile comise ulterior datei de 1 februarie 2014 va aplica noul
Cod penal;
c. instanţa va determina legea mai favorabilă pentru infracţiunile comise sub imperiul legii vechi (identificată ca
fiind legea nouă sau legea veche), în timp ce pentru infracţiunile comise după 1 februarie 2014 şi pentru operaţiunea de
contopire a pedepselor va aplica noul Cod penal.
4. În situaţia în care este incidentă legitima apărare:
a. se înlătură răspunderea civilă;
b. se poate aplica o măsură de siguranţă;
c. nu se poate aplica o pedeapsă.
5. Poate reprezenta cauză de neimputabilitate:
a. consimţământul persoanei vătămate de a-i fi excizate, în scop estetic, mai multe fâşii de piele pentru a dobândi
astfel un aspect dungat, rănile fiind colorate ulterior prin impregnare cu o vopsea permanentă;
b. constrângerea morală în urma căreia făptuitorul a sustras dintr-un magazin cu autoservire şi a consumat pe loc o
pâine caldă întrucât era flămând, iar mirosul era deosebit de ispititor;
c. împrejurarea că fapta prevăzută de legea penală a fost comisă printr-o acţiune ce nu putea fi controlată din cauza
intoxicării involuntare acute a făptuitorului cu ciuperci halucinogene.
6. Infracţiunea de furt calificat se săvârşeşte în forma tentativei dacă:
a. X a pătruns prin efracţie în curtea lui Y, a luat mai multe bunuri de valoare din casă, apoi le-a îngropat în curte în
aşa fel încât să nu fie găsite de Y, cu intenţia de a se întoarce după ele ulterior;
b. X a pătruns în locuinţa lui Y cu intenţia de a sustrage bunuri, dar, întrucât nu a găsit nimic de valoare, a plecat;
c. X a pătruns în curtea unui depozit prin escaladare, a sustras o bormaşină, dar, când încerca să sară gardul pentru a
pleca, a fost oprit de paznic şi predat autorităţilor.
7. X a fost condamnat pentru săvârşirea unei infracţiuni la pedeapsa închisorii de 2 ani, a cărei executare a
fost suspendată sub supraveghere. În termenul de supraveghere comite o infracţiune din culpă pentru care legea
prevede pedeapsa închisorii de 5 ani. În acest caz:
a. noua infracţiune este comisă în stare de recidivă;
b. este obligatorie revocarea suspendării sub supraveghere;
c. nu poate fi dispusă anularea suspendării sub supraveghere în această situaţie.
8. Este adevărat următorul enunţ:
a. măsurile de siguranţă de natură diferită sau chiar de aceeaşi natură, dar cu un conţinut diferit, luate în cazul
infracţiunilor săvârşite în concurs, se cumulează;
b. dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeaşi natură şi cu acelaşi conţinut, în caz de concurs de
infracţiuni sau de pluralitate intermediară se aplică cea mai grea dintre acestea;
c. în cazul concursului de infracţiuni, dacă s-au luat mai multe măsuri de siguranţă de aceeaşi natură şi cu acelaşi
conţinut, dar pe durate diferite, se aplică măsura de siguranţă cu durata cea mai mare, la care se adaugă o treime din
totalul duratelor celorlalte măsuri.
9. În cazul în care s-a dispus condamnarea pentru un concurs de infracţiuni la o pedeapsă privativă de
libertate:
a. termenul de reabilitare va curge de la data liberării condiţionate şi se va determina în funcţie de pedeapsa rezul-
tantă;
b. termenul de reabilitare va curge de la data executării sau considerării ca executată a pedepsei rezultante şi se va
determina în funcţie de pedeapsa rezultantă;
c. termenul de reabilitare va curge de la data executării sau considerării ca executată a pedepsei rezultante şi se va
determina în funcţie de pedeapsa cea mai grea aplicată oricăreia dintre infracţiunile concurente.
10. Inculpatul A.B. a săvârşit două infracţiuni în concurs real, dintre care una în timpul minorităţii şi una
după majorat. Tratamentul sancţionator este cel corect atunci când:
a. dacă măsura educativă dispusă pentru infracţiunea comisă în timpul minorităţii este neprivativă de libertate, se
execută numai pedeapsa aplicată infracţiunii comise după majorat;
b. dacă măsura educativă este privativă de libertate, iar pedeapsa este amenda, se execută măsura educativă, a cărei
durată se majorează cu cel mult 3 luni, fără a depăşi maximul prevăzut de lege pentru aceasta;
c. dacă măsura educativă este privativă de libertate, iar pedeapsa este închisoarea, se aplică pedeapsa închisorii, care
se majorează cu o durată egală cu cel puţin o treime din durata măsurii educative ori din restul rămas neexecutat din
aceasta la data săvârşirii infracţiunii comise după majorat, scăzându-se din durata pedepsei aplicate ceea ce s-a executat
din momentul săvârşirii infracţiunii comise după majorat până la data judecării, dar nu se poate dispune suspendarea
executării sub supraveghere.
11. Individualizarea pedepsei amenzii aplicate pentru o infracţiune comisă de o persoană juridică se reali-
zează astfel:
a. numărul zilelor-amendă se stabileşte în funcţie de cifra de afaceri sau valoarea activului patrimonial, în funcţie de
tipul persoanei juridice;
b. cuantumul unei zile-amendă se stabileşte în funcţie de criteriile generale de individualizare a pedepsei;
c. instanţa poate dispune majorarea limitelor speciale ale zilelor-amendă dacă, prin comiterea infracţiunii, persoana
juridică a urmărit obţinerea unui folos patrimonial.
12. Inculpatul A.B. a pătruns într-o după-amiază, prin efracţie, în locuinţa fostei concubine (C.D.), cu care
avea un copil minor, şi a găsit-o pe aceasta dormind împreună cu cei trei copii minori, cu vârste cuprinse între 1
şi 5 ani, dintre care doi copii pe care concubina îi avea din relaţii anterioare. A.B. a turnat peste aşternuturile cu
care erau înveliţi cei patru, pe covorul şi mobilierul din cameră conţinutul unei canistre de 20 l pline cu benzină,
pe care şi-o procurase şi o adusese special în acest scop, aprinzând apoi focul şi părăsind în grabă locul faptei.
Trezită de focul izbucnit, C.D. a reuşit să scoată copiii din cameră, suferind arsuri de gradele II şi III pe 20% din
suprafaţa corporală şi intoxicaţie cu fum (vătămări pentru care a avut nevoie de 60 de zile de îngrijiri medicale),
iar cei trei copii au suferit intoxicaţii cu fum (pentru care au avut nevoie de câte 3 zile de îngrijiri medicale),
vieţile celor patru victime fiind puse în pericol. Încadrări juridice corecte, chiar dacă incomplete, sunt:
a. violare de domiciliu, tentativă de omor calificat (cu premeditare, asupra a două sau mai multor persoane, cu cruzimi),
loviri sau alte violenţe (asupra copiilor), vătămare corporală (asupra lui C.D., arsurile suferite fiind nevindecabile complet şi
cauzând un prejudiciu estetic grav şi permanent), distrugere agravată, cu reţinerea următoarelor circumstanţe agravante:
săvârşirea infracţiunii prin cruzimi, prin metode sau mijloace de natură să pună în pericol alte persoane ori bunuri şi profitând
de starea de vădită vulnerabilitate a persoanei vătămate, datorată vârstei, stării de sănătate, infirmităţii sau altor cauze;
b. violare de domiciliu, tentativă de omor calificat (cu premeditare, asupra a două sau mai multor persoane, cu
cruzimi, reţinându-se săvârşirea faptei asupra unui membru de familie), distrugere agravată, cu reţinerea următoarelor
circumstanţe agravante: săvârşirea infracţiunii prin metode sau mijloace de natură să pună în pericol alte persoane ori
bunuri şi profitând de starea de vădită vulnerabilitate a persoanei vătămate, datorată vârstei, stării de sănătate, infirmi-
tăţii sau altor cauze;
c. tentativă de omor calificat (asupra a două sau mai multor persoane), loviri sau alte violenţe (asupra copiilor), vătămare
corporală (asupra lui C.D., arsurile suferite fiind nevindecabile complet şi cauzând un prejudiciu estetic grav şi permanent),
distrugere agravată, cu reţinerea următoarelor circumstanţe agravante: săvârşirea infracţiunii prin cruzimi, prin metode sau
mijloace de natură să pună în pericol alte persoane ori bunuri şi profitând de starea de vădită vulnerabilitate a persoanei vătă-
mate, datorată vârstei, stării de sănătate, infirmităţii sau altor cauze, de către un major asupra unui minor.
13. Inculpatul s-a deplasat la locuinţa persoanei vătămate, unde s-a prezentat ca fiind reprezentantul firmei de
distribuţie a gazelor naturale şi a susţinut că trebuie să verifice siguranţa instalaţiilor. După ce i s-a permis accesul în
locuinţă, a solicitat un pahar cu apă şi, profitând de faptul că a rămas singur în încăpere, a sustras un portmoneu cu
bani aflat pe mobilier, iar apoi a părăsit în fugă locuinţa persoanei vătămate. În această situaţie, inculpatul:
a. va răspunde pentru fals privind identitatea, violare de domiciliu şi furt calificat;
b. va răspunde pentru violare de domiciliu în formă agravată şi furt simplu;
c. va răspunde pentru furt calificat.
14. Inculpatul, aflat la volanul autoturismului, a condus cu viteză excesivă, iar într-o curbă a pătruns pe
contrasens şi a intrat în impact frontal cu autoturismul care circula din sens opus. În urma impactului a rezultat
decesul a două persoane şi vătămarea altor două, dintre care una a avut nevoie de peste 110 zile de îngrijiri
medicale, iar cealaltă a avut nevoie de 50 de zile de îngrijiri medicale. În această situaţie:
a. inculpatul va răspunde pentru o infracţiune de ucidere din culpă şi o infracţiune de vătămare corporală din culpă;
b. inculpatul va răspunde pentru două infracţiuni de ucidere din culpă şi două infracţiuni de vătămare corporală din
culpă;
c. inculpatul va răspunde pentru două infracţiuni de ucidere din culpă şi o infracţiune de vătămare corporală din culpă.
15. În sarcina inculpatului B.G. s-a reţinut că a adresat o scrisoare prim-ministrului, în care a arătat mai
multe fapte comise de numitul C.G., care, dacă ar fi fost adevărate, ar fi intrat sub incidenţa prevederilor
art. 297 C.pen. (abuz în serviciu). În acest memoriu, inculpatul a prezentat date generale despre activitatea unui
funcţionar public, dintre care unele au o tentă penală, şi a solicitat în mod expres ca problematica invocată să fie
verificată, indicând şi numele unei persoane care deţinea probe cu privire la faptele sesizate. În această situaţie:
a. fapta constituie infracţiunea de inducere în eroare a organelor judiciare [art. 268 alin. (1) C.pen.] şi autorul va
răspunde penal pentru ea;
b. fapta nu constituie infracţiune;
c. fapta este prevăzută de legea penală [inducerea în eroare a organelor judiciare, art. 268 alin. (1) C.pen.], dar nu
este săvârşită cu forma de vinovăţie cerută de lege.
16. Inculpatul A.B. a fost arestat preventiv pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată [art. 234
alin. (1) C.pen.], constatându-se că mai avea un rest neexecutat de 1.073 de zile de închisoare dintr-o pedeapsă
anterioară. A.B. evadează din starea de arest preventiv şi săvârşeşte o infracţiune de furt, fiind prins apoi la
scurt timp. Presupunând că A.B. va fi găsit, în faza de judecată, vinovat atât pentru tâlhărie, cât şi pentru
evadare şi furt, pedeapsa ce-i va putea fi aplicată va fi:
a. pedeapsa pentru infracţiunile concurente de tâlhărie, evadare şi furt, ale căror limite speciale de pedeapsă au fost
majorate cu jumătate, care se adaugă la restul neexecutat de 1.073 de zile de închisoare;
b. pedeapsa rezultantă aplicată pentru infracţiunile concurente de tâlhărie, evadare şi furt, care se adaugă la restul
neexecutat de 1.073 de zile de închisoare;
c. pedeapsa rezultantă aplicată pentru infracţiunile concurente de tâlhărie şi furt, care se adaugă la restul neexecutat
de 1.073 zile de închisoare din pedeapsa anterioară şi apoi se adaugă pedeapsa pentru evadare.
17. Inculpatul a determinat victima să-l însoţească în apartamentul său, după care, prin constrângere, a
întreţinut cu aceasta raporturi sexuale. Pentru a nu fi reclamat la poliţie şi a ascunde fapta, inculpatul a ucis
victima. În această situaţie:
a. inculpatul va răspunde pentru infracţiunea de viol, în concurs cu cea de omor calificat;
b. inculpatul va răspunde pentru infracţiunea de viol urmat de moartea victimei;
c. inculpatul va răspunde pentru infracţiunea de omor calificat.
18. S-a reţinut că, în noaptea de 15/16 decembrie 2016, inculpatul s-a întâlnit în oraş cu numiţii U.G. şi T.D.,
hotărând să participe la discoteca organizată în localitatea E., jud. C. După miezul nopţii s-au întors în
localitatea de domiciliu şi, pe când se deplasau pe strada X, au fost opriţi de o patrulă a jandarmeriei, care a
solicitat însoţitorilor inculpatului date referitoare la provenienţa bunurilor aflate asupra lor. De precizat că U.G.
şi T.D. au fost trimişi ulterior în judecată pentru comiterea infracţiunii de furt. În acest context, inculpatul şi-a
declinat o identitate nereală, declarând că se numeşte U.G., cu data naşterii şi adresa domiciliului fictive, date
inserate de jandarmi în procesul-verbal de depistare. Declaraţiile numiţilor U.G. şi T.D., precum şi înscrisul
amintit susţin situaţia de fapt prezentată prin actul de inculpare. Inculpatul a recunoscut fapta motivând
comiterea ei pe considerentul că s-a pierdut faţă de „bâlbâielile” prietenilor chestionaţi cu privire la provenienţa
bunurilor şi că întârziase acasă fără acordul părinţilor, dar că nu a intenţionat altceva decât să ascundă situaţia
în faţa părinţilor. Ce încadrare juridică a faptei inculpatului va fi reţinută?
a. fals privind identitatea (art. 327 C.pen.);
b. fals în declaraţii (art. 326 C.pen.);
c. complicitate la fals intelectual (art. 321 C.pen.), comis în participaţie improprie (jandarmii acţionând fără vinovăţie).
19. Durata măsurii preventive privative de libertate:
a. se deduce din durata pedepsei închisorii pronunţate;
b. se deduce din pedeapsa amenzii pronunţate ca pedeapsă unică;
c. se poate deduce, la alegere, fie din durata pedepsei închisorii, fie din pedeapsa amenzii, în cazul amenzii care
însoţeşte pedeapsa închisorii.
20. Tribunalul Neamţ a condamnat inculpatul B.I. la 15 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de omor
calificat, prevăzută de art. 188 raportat la art. 189 alin. (1) lit. f) C.pen. – asupra a două sau mai multor persoane. S-a
reţinut că inculpatul, după ce a consumat băuturi alcoolice împreună cu victimele M.A., M.V. şi B.F. în locuinţa
acestuia din urmă, din cauza unor neînţelegeri ce s-au ivit, l-a lovit de mai multe ori pe M.V. cu un cuţit, provocându-i
un „politraumatism cu multiple plăgi abdominale şi hemotorax”, care l-au adus pe acesta în stare de inconştienţă.
Inculpatul l-a târât pe M.V. în faţa porţii, unde l-a abandonat, fiind o seară caldă. La întoarcerea în locuinţă, M.A. şi
B.F. i-au reproşat inculpatului atitudinea sa violentă, motiv pentru care acesta i-a luat la bătaie şi i-a lovit pe rând cu
un cuţit, provocându-le mai multe plăgi toracice, secţionarea unor coaste şi plăgi ale coapselor, leziuni care au impus
internarea lor de urgenţă în spital. În dimineaţa zilei următoare, victima M.V. a fost găsită moartă, în timp ce pentru
M.A. şi B.F. au fost necesare 15 şi, respectiv, 8 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, raporturile medico-legale
menţionând că viaţa nu le-a fost pusă în pericol. Încadrarea juridică a faptelor:
a. este corectă, făptuitorul acţionând cu intenţia de a ucide mai multe persoane şi reuşind să suprime viaţa uneia
dintre victime, tentativa de omor calificat faţă de victimele M.A. şi B.F. fiind astfel absorbită în faptul consumat;
b. este greşită, fiind suprimată viaţa unei singure persoane, nu s-a consumat infracţiunea de omor calificat în varianta
comiterii ei asupra a două sau mai multor persoane, astfel că trebuia reţinută infracţiunea de omor (art. 188 C.pen.)
asupra lui M.V. în concurs cu infracţiunea de omor calificat [art. 188 raportat la art. 189 alin. (1) lit. f) C.pen.] în forma
tentativei faţă de victimele M.A. şi B.F.;
c. este greşită, fiind suprimată viaţa unei singure persoane, nu s-a consumat infracţiunea de omor calificat în varianta
comiterii ei asupra a două sau mai multor persoane, ci doar infracţiunea de omor (art. 188 C.pen.), astfel că trebuia
reţinută infracţiunea de omor (art. 188 C.pen.) asupra lui M.V. în concurs cu două infracţiuni de loviri sau alte violenţe
[art. 193 alin. (2) C.pen.] faţă de victimele M.A. şi B.F., cărora, potrivit rapoartelor medico-legale, nu li s-a pus în
concret viaţa în primejdie.

a. ordonanţa prin care s-a dispus renunţarea nu se comunică niciodată persoanei vătămate;
b. judecătorul de cameră preliminară care soluţionează cererea de confirmare a ordonanţei de renunţare poate
administra înscrisuri noi în această procedură;
c. soluţionând cererea de confirmare a ordonanţei, judecătorul de cameră preliminară poate desfiinţa soluţia de
renunţare şi dispune clasarea.
22. Judecătorul de drepturi şi libertăţi:
a. poate audia anticipat un martor doar dacă în cauză a fost pusă în mişcare acţiunea penală;
b. încuviinţează cererea de efectuare a percheziţiei domiciliare în cursul urmăririi penale;
c. poate dispune prelungirea măsurii controlului judiciar în cursul urmăririi penale.
23. În cazul în care instanţa penală dispune disjungerea acţiunii civile:
a. soluţionarea acţiunii civile va trece în competenţa instanţei civile;
b. soluţionarea acţiunii civile se va suspenda în mod obligatoriu;
c. probele administrate până la disjungere pot fi folosite la soluţionarea acţiunii civile disjunse.
24. În cursul urmăririi penale, persoana vătămată:
a. are dreptul de a fi informată cu privire la drepturile sale;
b. are dreptul de a adresa întrebări martorilor;
c. are dreptul de a participa la toate procedurile desfăşurate în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi.
a. fixarea unui termen pentru înfăţişarea părţilor în camera de consiliu este obligatorie în toate situaţiile;
b. se poate dispune strămutarea cauzei;
c. este obligatorie asistenţa juridică a inculpatului trimis în judecată pentru o faptă pentru care legea prevede
pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani.
a. persoanele ale căror bunuri sunt supuse confiscării pot pune concluzii pe acţiunea penală chiar dacă nu participă
în proces în calitate de părţi;
b. procurorul nu poate ridica excepţii;
c. instanţa se poate pronunţa din oficiu cu privire la luarea unei măsuri preventive.
27. Suspendarea judecăţii:
a. nu înlătură obligaţia instanţei de a verifica periodic subzistenţa temeiurilor care au determinat luarea măsurii
controlului judiciar;
b. se dispune prin încheiere ce poate fi atacată cu contestaţie şi de către persoana vătămată, dacă este provocată de
declanşarea procedurii de mediere, în condiţiile legii;
c. este o măsură obligatorie în caz de extrădare activă.
28. Mandatul de aducere:
a. se emite în cursul urmăririi penale doar de către judecătorul de drepturi şi libertăţi;
b. nu poate fi emis cu privire la un suspect care nu a fost în prealabil chemat prin citaţie;
c. poate fi executat şi prin organele de ordine publică.
29. Suspectul:
a. poate fi reţinut de organul de cercetare penală doar dacă ordonanţa de reţinere este confirmată de procurorul care
supraveghează urmărirea penală;
b. nu poate fi audiat anticipat de către judecătorul de drepturi şi libertăţi;
c. are dreptul să solicite consultarea dosarului înainte de a fi audiat.
30. După emiterea ordonanţei de punere în mişcare a acţiunii penale pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere
din culpă, inculpatul AB, minor în vârstă de 15 ani, solicită încheierea unui acord de recunoaştere a vinovăţiei.
În această situaţie, acordul de recunoaştere a vinovăţiei:
a. se poate încheia doar dacă priveşte o măsură educativă neprivativă de libertate;
b. nu poate fi încheiat întrucât priveşte o faptă ce a avut ca urmare moartea victimei;
c. poate fi încheiat numai cu încuviinţarea reprezentantului legal al minorului, în condiţiile legii.
31. Pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti se află cauza având ca obiect judecarea infracţiunii de furt
săvârşite de către inculpatul A.R. După începerea judecăţii în primă instanţă:
a. contestaţia împotriva încheierii prin care instanţa dispune suspendarea judecăţii ca urmare a bolii grave a
inculpatului se va soluţiona de către Tribunalul Bucureşti;
b. contestaţia împotriva încheierii prin care instanţa dispune menţinerea măsurii controlului judiciar luate faţă de
inculpatul A.R. se va soluţiona de către Curtea de Apel Bucureşti;
c. contestaţia împotriva încheierii prin care instanţa dispune luarea unei măsuri asigurătorii se va soluţiona de către
Tribunalul Bucureşti.
32. Condamnatul AB formulează cerere de reabilitare pentru hotărârea de condamnare la pedeapsa
închisorii de 3 ani cu executare, pronunţată de Tribunalul Bucureşti în primă instanţă şi rămasă definitivă la
data de 1 octombrie 2005, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu. În cauză:
a. competenţa de soluţionare a cererii aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie domiciliază condamnatul;
b. dacă intervine decesul condamnatului înainte de soluţionarea cererii, rudele sale apropiate pot continua procedura
de reabilitare;
c. sentinţa prin care se rezolvă cererea de reabilitare este supusă apelului în termen de 10 zile de la comunicare.
33. În cauza înregistrată sub nr. 72/P/2016, urmărirea penală se efectuează faţă de inculpatul C.V., sub
aspectul săvârşirii infracţiunii de loviri şi alte violenţe, de către organele de cercetare penală din cadrul Secţiei 8
Poliţie, sub supravegherea procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2. În cauză:
a. organele de cercetare penală pot dispune schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului,
fără a fi necesar ca ordonanţa să fie supusă confirmării procurorului care supraveghează urmărirea penală;
b. organele de cercetare penală pot extinde acţiunea penală faţă de inculpat;
c. organele de cercetare penală pot sesiza judecătorul de drepturi şi libertăţi în vederea audierii anticipate a persoanei
vătămate.
34. În cauza penală înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă I.C.C.J. privind săvârşirea de către X a
infracţiunii de omor, rechizitoriul este întocmit de către procurorul-şef al Secţiei Urmărire Penală şi Crimina-
listică. În această situaţie:
a. rechizitoriul nu mai trebuie verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei;
b. în cauză, procurorul nu avea obligaţia să întocmească referat de terminare a urmăririi penale;
c. rechizitoriul trebuie verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de către procurorul general al Parchetului de pe
lângă I.C.C.J.
35. Prin rechizitoriul întocmit de către Direcţia Naţională Anticorupţie s-a dispus trimiterea în judecată în
stare de arest a inculpaţilor AB, CD şi EF, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită. În urma verificării
legalităţii şi temeiniciei măsurilor preventive, judecătorul de cameră preliminară a dispus revocarea măsurii
arestării preventive faţă de toţi cei trei inculpaţi, fără luarea vreunei alte măsuri. Pentru primul termen de
judecată fixat în cauză după parcurgerea procedurii de cameră preliminară, procedura de citare a inculpatului
AB nu a fost legal îndeplinită. Această nelegalitate survenită în procedura de citare va fi acoperită, chiar dacă
inculpatul lipseşte, prin prezenţa la termen:
a. a reprezentantului inculpatului AB, în orice situaţie;
b. a avocatului ales al inculpatului AB, în orice situaţie;
c. a avocatului desemnat din oficiu pentru inculpatul AB, în orice situaţie.
36. Cauza privind săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată săvârşită de către X,
judecător în cadrul Judecătoriei Ploieşti, se află pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, în cursul judecăţii în primă
instanţă. Excepţia de necompetenţă teritorială a Curţii de Apel Bucureşti:
a. nu poate fi invocată din oficiu de către instanţa de judecată;
b. va fi respinsă ca tardivă, dacă este invocată de inculpat după audierea părţii civile;
c. va fi respinsă ca inadmisibilă, dacă este invocată de persoana vătămată.
37. Prin încheierea pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie a fost respinsă propunerea de prelungire a arestării preventive a inculpatului X, cercetat de către
Direcţia Naţională Anticorupţie şi aflat în arest preventiv în cauză de 160 de zile. Prin aceeaşi încheiere, în mod
legal, judecătorul de drepturi şi libertăţi:
a. poate dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu faţă de inculpat pentru o
perioadă de 30 de zile;
b. poate dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar faţă de inculpat pentru o
perioadă de 30 de zile;
c. poate dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar faţă de inculpat pentru o
perioadă de 60 de zile.
38. Pe rolul Curţii de Apel X se află, în etapa judecăţii în primă instanţă, cauza având ca obiect săvârşirea
infracţiunii de vătămare corporală din culpă săvârşită de către R.D., avocat în Baroul Bucureşti. În cursul
urmăririi penale, persoana vătămată A.B. s-a constituit parte civilă pentru repararea prejudiciului moral
constând în suferinţa provocată prin vătămarea sa. Până la terminarea cercetării judecătoreşti în cauză:
a. A.B. îşi poate mări întinderea pretenţiilor solicitate iniţial pentru repararea prejudiciului moral;
b. A.B. poate renunţa în mod legal la pretenţiile civile formulate;
c. A.B. poate reveni asupra renunţării la pretenţiile civile.
39. Prin sentinţa penală nr. X din 16 martie 2017, Tribunalul Bucureşti a dispus condamnarea inculpatului
S.G. pentru infracţiunea de luare de mită, fără să se pronunţe şi cu privire la fapta de abuz în serviciu pentru
care inculpatul fusese trimis în judecată. Judecând apelul declarat în termen de persoana vătămată cu privire la
această omisiune:
a. instanţa de apel va respinge apelul ca inadmisibil;
b. instanţa de apel va admite apelul, va dispune desfiinţarea sentinţei şi rejudecarea de către Tribunalul Bucureşti;
c. instanţa de apel va admite apelul, va desfiinţa sentinţa şi, rejudecând, se va pronunţa cu privire la ambele fapte.
40. Împotriva încheierii prin care, în cursul judecăţii, prima instanţă a dispus luarea măsurii controlului
judiciar pe cauţiune faţă de inculpatul AB, trimis în judecată pentru infracţiunea de abuz în serviciu, în
termenul prevăzut de lege, formulează contestaţie inculpatul AB. Soluţionând contestaţia, singura declarată în
cauză, instanţa competentă:
a. poate dispune luarea măsurii arestului la domiciliu, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege;
b. poate modifica obligaţiile din conţinutul măsurii contestate, fără a-i agrava situaţia inculpatului;
c. poate dispune luarea măsurii arestării preventive, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege.
- 2018 -
Drept penal
1. Inculpatul AB a fost trimis în judecată reţinându-se că, în calitate de paznic la o societate având ca obiect
comerţul cu materiale de construcţie, a acceptat oferta lui CD de a-i permite ca, pe timp de noapte, să sustragă
diferite materiale, urmând să-i remită jumătate din banii obţinuţi din valorificarea lor. Ca urmare a înţelegerii,
în noaptea următoare inculpatul i-a permis accesul lui CD în incinta societăţii cu o autoutilitară. Văzând că
durează prea mult timp şi fiindu-i frică să nu fie surprinşi, inculpatul l-a ajutat să încarce mai repede
autoutilitara cu diferite materiale, după care CD a părăsit incinta societăţii cu materialele sustrase. În zilele
următoare CD a vândut materialele şi a remis inculpatului jumătate din banii obţinuţi. Faţă de această stare de
fapt, inculpatul AB va răspunde:
a. pentru infracţiunea de complicitate la furt calificat;
b. pentru infracţiunile de complicitate la furt calificat şi luare de mită, aflate în concurs;
c. pentru infracţiunile de furt calificat şi luare de mită, aflate în concurs.
2. Infracţiunea de tulburare de posesie săvârşită de o persoană fizică în dauna altei persoane fizice nu
absoarbe în conţinutul ei:
a. infracţiunea de lovire ori alte violenţe prevăzută de art. 193 alin. (2) C.pen.
b. infracţiunea de ameninţare prevăzută de art. 206 C.pen.
c. demolarea unui stâlp de susţinere de la reţeaua electrică aflat pe linia de hotar.
3. Inculpatul a fost trimis în judecată reţinându-se că, având acelaşi nume şi prenume cu tatăl său, care era
proprietarul unei garsoniere, şi având nevoie de bani, a scos la vânzare această garsonieră. După ce s-a înţeles
asupra preţului cu cumpărătorii EF şi EG, s-au deplasat la notar, unde inculpatul, profitând de identitatea de
nume, şi-a prezentat cartea de identitate şi s-a prezentat ca fiind proprietarul garsonierei. Notarul a întocmit
contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică fără să observe vreo neregulă, iar inculpatul a încasat
preţul. Faţă de această stare de fapt, inculpatul va răspunde pentru:
a. înşelăciune, fals privind identitatea, fals în declaraţii şi fals intelectual în forma participaţiei improprii;
b. înşelăciune, fals în declaraţii şi fals intelectual în forma participaţiei improprii;
c. înşelăciune, fals în declaraţii şi instigare la fals intelectual.
4. Inculpatul a fost trimis în judecată reţinându-se că a organizat o petrecere la domiciliul său, în timpul
căreia unul dintre invitaţi a trântit din greşeală televizorul la pământ. Inculpatul s-a enervat şi a poftit afară toţi
invitaţii, mai puţin pe cel care a stricat televizorul, pe care l-a obligat să intre într-o cameră, unde l-a legat de
mâini şi de picioare, spunându-i că îl va ţine până îi va face rost de 3.000 de lei, contravaloarea televizorului.
După mai mult de 3 ore, inculpatul s-a întors în cameră la persoana vătămată, în vârstă de 17 ani, şi a pus-o să ia
legătura cu fratele său şi să-i aducă banii. Persoana vătămată a vorbit cu fratele său la telefonul pus la dispoziţie
de inculpat şi l-a rugat să vină cu banii, spunându-i ce s-a întâmplat. Organele de poliţie au intervenit în scurt
timp, eliberând persoana vătămată. Faţă de această stare de fapt, inculpatul va răspunde:
a. pentru săvârşirea infracţiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal în formă agravată, loviri sau alte violenţe şi
şantaj în formă agravată;
b. pentru săvârşirea infracţiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal în formă agravată şi şantaj în formă agravată;
c. pentru săvârşirea infracţiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal în formă agravată şi loviri sau alte violenţe.
5. Inculpatul a fost trimis în judecată reţinându-se că, în calitate de poliţist, l-a oprit în trafic pe IM pentru
săvârşirea unei contravenţii. La rugăminţile şi promisiunile lui IM de a nu-i fi suspendat permisul de conducere
în schimbul unei sume de bani, inculpatul a reţinut permisul de conducere, dar nu a întocmit niciun act şi l-a
invitat pe IM pentru a doua zi la biroul său. A doua zi, inculpatul i-a restituit permisul de conducere fără ca IM
să-i fi remis vreo sumă de bani, dar acesta a reluat promisiunile că în zilele următoare o să-l recompenseze. Faţă
de această stare de fapt:
a. inculpatul va răspunde pentru luare de mită, iar IM va răspunde pentru dare de mită;
b. inculpatul va răspunde pentru luare de mită şi abuz în serviciu, iar IM nu va răspunde pentru nicio infracţiune,
dacă a denunţat faptele anterior sesizării organelor de urmărire penală;
c. inculpatul va răspunde pentru luare de mită şi abuz în serviciu, iar IM nu va răspunde pentru nicio infracţiune
dacă nu a avut intenţia de a remite o sumă de bani inculpatului.
6. Inculpatul AB a fost trimis în judecată reţinându-se că, în cursul lunii mai 2016, în calitate de expert
desemnat de instanţa de judecată să efectueze o expertiză de evaluare a preţului de circulaţie al unui imobil, a
întocmit un raport de expertiză conţinând date nereale, în scopul favorizării reclamantului, raport depus la
dosarul cauzei. Instanţa civilă nu a ţinut cont la soluţionarea cauzei de acest raport datorită faptului că a fost
încuviinţată o nouă expertiză, efectuată de un alt expert. Faţă de această stare de fapt, inculpatul va răspunde:
a. pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă;
b. pentru săvârşirea infracţiunilor de mărturie mincinoasă, fals intelectual şi uz de fals, aflate în concurs;
c. pentru săvârşirea infracţiunilor de mărturie mincinoasă, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals, aflate
în concurs.
7. Inculpatul AB a fost trimis în judecată reţinându-se că, în timp ce se afla în barul din localitate şi consuma
băuturi alcoolice, a declanşat un conflict cu victima AG, căreia i-a reproşat că şi-a lăsat întreaga avere unui
nepot, în timp ce soţiei lui, care îi este şi ea nepoată, nu intenţionează să-i lase nimic. După ce victima i-a atras
atenţia că nu este treaba lui, inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri de cuţit, iar la scurt timp victima a decedat.
Din certificatul de cazier al inculpatului a rezultat că acesta a fost anterior condamnat pentru săvârşirea
infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. Faţă de starea de fapt, inculpatul va răspunde:
a. pentru infracţiunea de omor;
b. pentru infracţiunea de omor calificat săvârşit din interes material;
c. pentru infracţiunea de omor calificat săvârşit de o persoană care a mai comis anterior o infracţiune de omor sau o
tentativă la infracţiunea de omor.
8. Inculpatul AB a fost trimis în judecată reţinându-se că a sustras un portmoneu din buzunarul de la spate al
persoanei vătămate MN, pe care l-a ascuns rapid sub haine. A fost însă observat de poliţistul RF, aflat în
uniformă de serviciu, care l-a somat să se oprească şi să-i arate ce a ascuns sub haine. Inculpatul însă l-a lovit cu
pumnul în faţă şi a încercat să fugă, dar a fost imobilizat de poliţist. Faţă de această stare de fapt, inculpatul AB
va răspunde:
a. pentru săvârşirea infracţiunilor de furt şi ultraj, aflate în concurs;
b. pentru săvârşirea infracţiunilor de furt calificat şi ultraj, aflate în concurs;
c. pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie şi ultraj, aflate în concurs.
9. Inculpatul AB a fost trimis în judecată reţinându-se că, fiind arestat preventiv în altă cauză, a formulat un
autodenunţ în care afirmă că el este autorul furtului dintr-o bijuterie, ştiind că acesta a fost săvârşit în realitate
de numitul PP, care îi era rudă. Ulterior a fost audiat în calitate de suspect de către organele de poliţie, ocazie cu
care a recunoscut furtul bijuteriilor şi a descris fapta. Datorită unor neconcordanţe evidente, organele de poliţie
şi-au dat seama că inculpatul nu declară adevărul. Faţă de această stare de fapt, inculpatul va răspunde pentru:
a. fals în declaraţii şi favorizarea infractorului, aflate în concurs;
b. favorizarea infractorului şi inducerea în eroare a organelor judiciare, aflate în concurs;
c. favorizarea infractorului.
10. Inculpatul a fost trimis în judecată reţinându-se că a purtat discuţii cu verişoara sa, care i-a spus că
intenţionează să divorţeze deoarece soţul său consumă alcool şi a început să vândă bunuri din casă pentru a-şi
procura băutura, iar cu această ocazie inculpatul a fost rugat să primească spre păstrare bijuteriile verişoarei
sale. Inculpatul a fost de acord, dar, imediat ce a primit bijuteriile spre păstrare, le-a vândut pentru a-şi plăti un
credit bancar, aceasta fiindu-i intenţia încă de la început. Faţă de starea de fapt:
a. inculpatul va răspunde pentru infracţiunea de abuz de încredere;
b. se va dispune încetarea procesului penal în situaţia în care este retrasă plângerea prealabilă;
c. inculpatul va răspunde pentru infracţiunea de gestiune frauduloasă.
11. Tentativa la infracţiunea de distrugere:
a. este posibilă şi, după caz, incriminată;
b. este întotdeauna incriminată;
c. nu este posibilă.
12. Lovirea, în aceleaşi împrejurări, a doi funcţionari publici aflaţi în exerciţiul funcţiunii reprezintă:
a. o singură infracţiune de ultraj în variantă agravată;
b. două infracţiuni de ultraj, aflate în concurs cu două infracţiuni de lovire sau alte violenţe;
c. două infracţiuni de ultraj aflate în concurs.
13. A, în calitate de soţ al victimei B, pe fondul consumului de alcool, o agresează pe aceasta cauzându-i leziuni
pentru vindecarea cărora au fost necesare 20 de zile de îngrijiri medicale. În aceeaşi zi, după ce consumă noi
cantităţi de alcool, prin constrângere fizică, A întreţine un raport sexual cu B. Calificarea corectă a faptei este:
a. viol;
b. viol în concurs cu violenţa în familie;
c. numai infracţiunea de violenţă în familie.
14. Omorul săvârşit cu premeditare:
a. se poate reţine şi în cazul erorii asupra identităţii persoanei;
b. nu se poate reţine în cazul devierii acţiunii;
c. nu se poate reţine atunci când făptuitorul a urmărit un interes material.
15. Inculpatul a fost condamnat definitiv la pedeapsa închisorii de 6 luni pentru o infracţiune intenţionată.
Înainte de începerea executării pedepsei, acesta săvârşeşte o nouă infracţiune intenţionată pentru care legea
prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an. În speţă, inculpatul a realizat:
a. condiţiile unei recidive postcondamnatorii;
b. condiţiile unei recidive postexecutorii;
c. condiţiile unei pluralităţi intermediare.
16. În cazul inculpatului care, fiind atacat cu coasa de către victimă, a apucat cu mâinile de coada coasei şi, în
încercarea de a-l dezarma pe agresor, a provocat, în timpul împingerii-tragerii şi răsucirii coasei rănirea gravă a
victimei cu lama acelei coase:
a. fapta a fost săvârşită în stare de legitimă apărare;
b. urmează a fi reţinută circumstanţa atenuantă legală privind depăşirea limitelor legitimei apărări;
c. nu poate fi reţinută scuza provocării.
17. Dacă condamnatul nu execută cu rea-credinţă pedeapsa amenzii:
a. se consideră că acesta are un antecedent penal, caz în care, dacă va mai săvârşi o faptă, aceasta va fi comisă în
stare de recidivă;
b. numărul zilelor-amendă se înlocuieşte cu un număr corespunzător de zile de închisoare;
c. unei zile-amendă îi corespunde o zi de închisoare doar dacă s-a dispus condamnarea la un minim de 15 zile-amendă.
18. Tentativa proprie terminată:
a. există atunci când executarea a fost dusă până la capăt, dar rezultatul nu s-a produs;
b. presupune mijloace care nu sunt apte să conducă la producerea rezultatului;
c. este posibilă numai la infracţiunile materiale.
19. Împotriva sentinţei penale pronunţate de către Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, prin care s-a dispus
condamnarea inculpatului AB la 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală, a
declarat apel inculpatul, invocând faptul că judecarea cauzei a avut loc în lipsa părţii responsabile civilmente,
nelegal citate, precum şi că i s-a aplicat o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege. Prin raportare la
cele două motive de apel invocate de inculpat, în cauză:
a. sunt incidente două cazuri de desfiinţare cu trimitere spre rejudecare;
b. este incident un singur caz de desfiinţare cu trimitere spre rejudecare;
c. nu este incident niciun caz de desfiinţare cu trimitere spre rejudecare.
20. Prin ordonanţa din data de 14 martie 2017 s-a dispus clasarea cauzei faţă de suspectul AD în temeiul
dispoziţiilor art. 315 alin. (1) lit. b) raportat la dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. c) – nu există probe că acesta ar fi
săvârşit fapta pentru care s-a început urmărirea penală. În situaţia formulării unei plângeri la judecătorul de
cameră preliminară împotriva acestei soluţii de netrimitere în judecată, judecătorul de cameră preliminară
poate dispune:
a. respingerea plângerii ca nefondată;
b. admiterea plângerii şi începerea judecăţii;
c. admiterea plângerii şi punerea în mişcare a acţiunii penale.
21. Inculpatul AB este trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunii de luare
de mită. În cursul urmăririi penale, inculpatul s-a aflat în stare de arest preventiv pentru o perioadă de 120 de
zile. Verificând din oficiu, în termen de 3 zile de la înregistrarea dosarului, legalitatea şi temeinicia măsurii
arestării preventive, judecătorul de cameră preliminară:
a. poate dispune prelungirea arestării preventive a inculpatului pentru o durată de cel mult 30 de zile;
b. poate revoca măsura arestării preventive;
c. poate dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura reţinerii.
22. În cauza având ca obiect judecarea infracţiunii de abuz în serviciu imputată inculpatului AB, prima
instanţă de judecată, după audierea inculpatului şi a celorlalte părţi, procedează la audierea martorului CD.
Cauza este înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală, ca urmare a calităţii speciale a
inculpatului. Cu ocazia audierii martorului, potrivit legii:
a. şi ceilalţi membri ai completului pot adresa întrebări martorului, nu doar preşedintele completului;
b. în anumite situaţii, preşedintele de complet poate da citire, în tot sau în parte, declaraţiilor anterioare ale martorului;
c. martorul nu poate citi vreun înscris în instanţă în nicio situaţie.
23. Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, au fost trimişi în
judecată inculpaţii AB, RG, CI şi VG, pentru săvârşirea în concurs real a infracţiunilor de înşelăciune şi de fals
în înscrisuri sub semnătură privată. După epuizarea procedurii de cameră preliminară, în cauză s-a început
cercetarea judecătorească de către Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti. Prin raportare la stadiul procesual:
a. instanţa poate dispune din oficiu disjungerea cu privire la unele dintre infracţiuni;
b. instanţa poate dispune, la cererea inculpatului AB, disjungerea cu privire la unele dintre infracţiuni;
c. instanţa nu poate dispune, la cererea persoanei vătămate, disjungerea cu privire la unele dintre infracţiuni.
24. Pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti se află înregistrată cauza privind infracţiunea de înşelăciune
săvârşită de inculpatul AB în dauna societăţii X, cauză în care urmează să se dea citire actului de sesizare a
instanţei de judecată. Pe rolul Tribunalului Bucureşti se află înregistrată o cauză având ca obiect o infracţiune
de dare de mită săvârşită tot de către inculpatul AB, cauză în care mai sunt de audiat doar 2 martori. În această
situaţie:
a. cauzele pot fi reunite dacă prin aceasta nu se întârzie judecata, chiar dacă se află în etape diferite ale judecăţii în
primă instanţă;
b. cauzele nu pot fi reunite, întrucât nu se află în aceeaşi etapă a judecăţii;
c. săvârşirea mai multor infracţiuni de către aceeaşi persoană nu reprezintă un caz de reunire facultativă.
25. Prin rechizitoriul întocmit de Direcţia Naţională Anticorupţie – Structura Centrală, inculpatul RC este
trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) C.pen. După
audierea inculpatului de către prima instanţă de judecată şi înainte de terminarea cercetării judecătoreşti:
a. legea nu mai permite micşorarea întinderii pretenţiilor formulate de partea civilă;
b. legea nu mai permite introducerea în cauză a părţii responsabile civilmente la cererea persoanei îndreptăţite;
c. legea nu mai permite majorarea întinderii pretenţiilor formulate de partea civilă.
26. Prin procesul-verbal întocmit la data de 5.05.2018, lui AB i s-a adus la cunoştinţă, de către organele de
urmărire penală, că prin ordonanţa din data de 3.05.2018 s-a dispus, faţă de acesta, efectuarea în continuare a
urmăririi penale, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 244 C.pen. Totodată,
suspectului AB i s-au adus la cunoştinţă şi drepturile şi obligaţiile procesuale ce îi revin potrivit legii. În această
situaţie:
a. cererea suspectului AB de consultare a dosarului poate fi admisă dacă se consideră întemeiată;
b. cererea suspectului AB de consultare a dosarului va fi respinsă ca inadmisibilă;
c. cererea suspectului AB de consultare a dosarului poate fi respinsă dacă procurorul consideră că s-ar aduce
atingere bunei desfăşurări a urmăririi penale, restricţionarea privind consultarea dosarului putându-se dispune chiar
pentru o perioadă mai mare de 10 zile.
27. Pe rolul Judecătoriei Braşov se află înregistrată cauza privind infracţiunea de loviri şi alte violenţe
săvârşită de inculpatul AC. După terminarea cercetării judecătoreşti, persoana vătămată BD îşi retrage
plângerea prealabilă formulată în cauză. Soluţionând acţiunea penală şi acţiunea civilă exercitată cu respectarea
dispoziţiilor legale în procesul penal, în condiţiile în care inculpatul nu solicită continuarea procesului penal,
Judecătoria Braşov:
a. pronunţă pe latură penală încetarea procesului penal faţă de inculpat;
b. pe latură civilă, lasă nesoluţionată acţiunea civilă;
c. poate pronunţa pe latură penală condamnarea inculpatului.
28. Prin sentinţa penală pronunţată la data de 22 iulie 2018 Judecătoria Ploieşti a dispus condamnarea
inculpatului AX la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt. Împotriva acestei
sentinţe poate declara apel pe latură penală, potrivit dispoziţiilor legale:
a. procurorul, în termen de 10 zile de la comunicarea sentinţei redactate;
b. pentru inculpat, soţul acestuia, în termen de 10 zile de la comunicarea minutei;
c. persoana vătămată, în termen de 10 zile de la comunicarea minutei.
29. Trimiterea cauzei la un alt parchet:
a. se dispune de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau, după caz, de către Curtea de Apel;
b. se poate dispune şi la cererea persoanei vătămate;
c. se poate dispune şi din oficiu.
30. Potrivit dispoziţiilor generale privind contestaţia:
a. contestaţia declarată de procuror nu poate fi retrasă;
b. contestaţia se soluţionează prin decizie, dacă legea nu prevede altfel;
c. legea nu prevede posibilitatea admiterii contestaţiei, desfiinţării hotărârii atacate, cu dispoziţia de rejudecare a
cauzei de către judecătorul care a pronunţat-o.
31. În cazul judecării apelului:
a. instanţa de apel nu poate readministra probele administrate de către prima instanţă de judecată;
b. la dezbaterea apelului, primul cuvânt se acordă, în toate cazurile, procurorului;
c. instanţa de apel procedează la ascultarea inculpatului, când aceasta este posibilă.
32. Minuta:
a. se întocmeşte într-un singur exemplar original;
b. se întocmeşte obligatoriu şi atunci când judecătorul dispune asupra măsurilor preventive;
c. nu trebuie semnată şi de grefier.
33. Propunerea de arestare preventivă în cursul urmăririi penale, potrivit legii:

a. nu poate fi întocmită de către organul de cercetare penală;
b. poate fi soluţionată şi de către un judecător de drepturi şi libertăţi de la o altă instanţă decât cea căreia i-ar reveni
competenţa să judece cauza în primă instanţă;
c. nu poate fi soluţionată în nicio situaţie în lipsa inculpatului.
34. Cererea de strămutare a judecării cauzei:
a. se soluţionează în şedinţă publică;
b. nu se poate soluţiona în caz de neprezentare a părţilor;
c. se soluţionează prin sentinţă.
35. Nulitatea relativă:
a. poate fi invocată şi de suspect, în condiţiile legii;
b. nu poate fi acoperită dacă a intervenit în cursul judecăţii;
c. nu poate fi invocată în procedura de cameră preliminară.
36. Potrivit dispoziţiilor generale privind audierea suspectului sau inculpatului:
a. inculpatul nu poate fi audiat în nicio situaţie prin videoconferinţă;
b. suspectul are dreptul să se consulte cu avocatul în cursul audierii;
c. inculpatul nu îşi poate exercita în cursul audierii dreptul la tăcere cu privire la unele dintre faptele despre care este
întrebat.
37. Renunţarea la urmărirea penală:
a. nu se poate dispune dacă în cauză nu există inculpat;
b. nu se poate dispune faţă de un inculpat minor;
c. nu se poate dispune pentru infracţiuni care au avut ca urmare moartea victimei.
38. Hotărârea prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie admite apelul declarat împotriva unei sentinţe de
achitare pronunţate în primă instanţă de Curtea de Apel Bucureşti şi dispune condamnarea inculpatului va fi
pusă în executare de:
a. Tribunalul Bucureşti;
b. Tribunalul Militar Bucureşti;
c. Curtea de Apel Bucureşti.
- 3 martie 2019 -
Drept penal
1. În cazul succesiunii de legi penale în timp intervenită până la judecarea definitivă a cauzei:
a. pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege penală mai favorabilă
în raport cu infracţiunea comisă;
b. tratamentul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni se aplică potrivit legii noi, indiferent dacă este sau nu mai
favorabilă, chiar dacă infracţiunile au fost comise toate sub imperiul legii vechi;
c. prevederile din legile succesive nu pot fi combinate în scopul creării unei situaţii mai favorabile inculpatului.
2. Când, aflat în executarea pedepsei închisorii în cuantum de 7 ani pentru săvârşirea infracţiunii de viol,
inculpatul a comis o nouă infracţiune intenţionată pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 3 ani, nu ne
aflăm în prezenţa:
a. recidivei postexecutorii;
b. pluralităţii intermediare;
c. recidivei postcondamnatorii.
3. În cazul în care, fiind liberat condiţionat, X comite o infracţiune în termenul de supraveghere al liberării
condiţionate:
a. se va dispune revocarea liberării condiţionate doar dacă noua infracţiune a fost descoperită în termenul de
supraveghere şi s-a pronunţat pedeapsa închisorii pentru aceasta;
b. revocarea liberării condiţionate este facultativă dacă noua infracţiune este comisă din culpă;
c. se anulează liberarea condiţionată, iar restul de pedeapsă rămas neexecutat se cumulează aritmetic cu pedeapsa
pentru noua infracţiune.
4. În cazul în care executarea pedepsei a fost suspendată sub supraveghere:
a. reabilitarea de drept se produce automat la împlinirea termenului de supraveghere, dacă nu s-a dispus anularea sau
revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere;
b. este suspendată şi executarea măsurilor de siguranţă;
c. revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere este facultativă în cazul în care s-a comis o
infracţiune din culpă în termenul de supraveghere.
5. Există o pluralitate intermediară de infracţiuni atunci când se săvârşeşte o infracţiune intenţionată pentru
care legea prevede pedeapsa închisorii de 3 ani:
a. în termenul de supraveghere al suspendării executării unei pedepse de un an închisoare stabilită pentru o
infracţiune de vătămare corporală din culpă;
b. după o condamnare la pedeapsa amenzii, neexecutată încă, pentru o infracţiune intenţionată;
c. în termenul de prescripţie a executării unei pedepse mai mare de un an închisoare, aplicată pentru o infracţiune de furt.
6. În cazul infracţiunii continuate:
a. data epuizării este cea de la care curge termenul de prescripţie a răspunderii penale;
b. este obligatoriu ca actele de executare să fie comise împotriva aceluiaşi subiect pasiv;
c. descoperirea ulterioară a altor acte de executare atrage stabilirea unei pedepse corespunzătoare care poate fi egală
cu pedeapsa anterioară.
7. Instanţa va lua act de retragerea plângerii prealabile, dacă persoana vătămată şi-a manifestat intenţia în
acest sens, în cazul în care s-a comis o infracţiune pentru care:
a. legea prevede în mod expres că punerea în mişcare a acţiunii penale este condiţionată de introducerea unei
plângeri prealabile, iar retragerea plângerii prealabile a intervenit până la pronunţarea unei hotărâri definitive;
b. legea prevede în mod expres că punerea în mişcare a acţiunii penale este condiţionată de introducerea unei
plângeri prealabile, dar acţiunea penală a fost pusă în mişcare din oficiu în condiţiile legii, iar retragerea plângerii a fost
însuşită de către procuror;
c. legea prevede în mod expres că lipsa plângerii prealabile înlătură răspunderea penală şi stinge acţiunea civilă.
8. Pedeapsa complementară a publicării hotărârii de condamnare:

a. se poate dispune de către instanţă numai în cazul în care soluţia va fi aceea de suspendare a executării pedepsei
sub supraveghere;
b. se poate dispune de către instanţă numai dacă aceasta apreciază că publicarea va contribui la prevenirea săvârşirii
altor asemenea infracţiuni;
c. se poate dispune de către instanţă şi în cazul aplicării pedepsei amenzii în orice cuantum stabilit potrivit limitelor
speciale prevăzute de către dispoziţiile legii penale.
9. Interzicerea ocupării unei funcţii:
a. poate fi măsură de siguranţă care se poate lua şi în situaţia în care făptuitorului nu i se aplică o pedeapsă;
b. poate fi o pedeapsă complementară care se poate aplica atunci când făptuitorul a săvârşit fapta folosindu-se de
funcţia respectivă;
c. poate fi pedeapsă accesorie care se execută după ce pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau
considerată ca executată.
10. Pedeapsa complementară a suspendării activităţii persoanei juridice pe o durată de la 3 luni la 3 ani:
a. poate fi aplicată unei instituţii publice pentru săvârşirea unei infracţiuni în exercitarea unei activităţi care face
obiectul domeniului public;
b. poate fi aplicată şi în cazul în care se angajează doar răspunderea penală a asociatului persoană fizică fără atribuţii
de administrare, persoana juridică fiind achitată pentru comiterea aceleiaşi fapte;
c. poate fi aplicată doar dacă se aplică şi pedeapsa principală.
11. La data de 3.04.2018, în jurul orei 03:25 a.m., X, care consumase în prealabil un pahar de bere, se afla la
volanul autoturismului marca O., pe care îl conducea cu viteza de 100 km/h în localitatea B. Deşi organele de poliţie
din cadrul IPJ F., aflându-se în exercitarea atribuţiilor de serviciu, au efectuat semnalul regulamentar de oprire a
conducătorului autoturismului, acesta nu a oprit. Organele de poliţie au plecat în urmărirea autovehiculului,
reuşind oprirea acestuia, după ce conducătorul X a pierdut controlul volanului şi a intrat cu maşina în şanţ, fără a
o avaria. X s-a dat jos din maşină şi, văzând poliţiştii, a încercat să fugă de la faţa locului, dar a fost oprit. În urma
verificărilor, s-a stabilit că X era posesor de permis de conducere, însă avea dreptul de a conduce suspendat din
data de 8.03.2018. Întrucât X emana miros de alcool, i s-a solicitat să se supună testării cu aparatul alcooltest, însă a
refuzat, după care a fost condus la Spitalul Orăşenesc B., unde a refuzat recoltarea probelor biologice în vederea
stabilirii alcoolemiei cu motivarea că „îi e frică de ace”. Realizaţi încadrarea juridică a faptelor comise de X:
a. infracţiunea de conducere a unui autovehicul fără permis de conducere, infracţiunea de refuz sau sustragere de la
prelevarea de mostre biologice, infracţiunea de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe şi
infracţiunea de părăsire a locului accidentului ori modificare sau ştergere a urmelor acestuia, în concurs;
b. infracţiunea de conducere a unui autovehicul fără permis de conducere, infracţiunea de refuz sau sustragere de la
prelevarea de mostre biologice şi infracţiunea de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe,
în concurs;
c. infracţiunea de conducere a unui autovehicul fără permis de conducere şi infracţiunea de refuz sau sustragere de la
prelevarea de mostre biologice, în concurs.
12. Aruncarea de pe stradă cu tomate stricate în curtea unei persoane, din răzbunare, fapt care a determinat
murdărirea autoturismului şi a pavajului de beton:
a. constituie infracţiunea de distrugere în concurs cu violare de domiciliu;
b. nu constituie infracţiune;
c. constituie infracţiunea de distrugere cu reţinerea circumstanţei agravante generale a supunerii victimei la trata-
mente degradante.
13. Constituie infracţiunea de omor calificat de către o persoană care a mai comis anterior o infracţiune de
omor:
a. uciderea unei persoane de către X, condamnat anterior definitiv pentru o infracţiune de tentativă de omor pentru
care a ispăşit pedeapsa şi a intervenit reabilitarea;
b. uciderea unei persoane de către X, care, în aceeaşi împrejurare, a mai ucis alte două persoane;
c. uciderea unei persoane de către X, care a comis în trecut o infracţiune de ucidere din culpă în varianta agravată,
rezultând moartea a două sau mai multor persoane.
a. se reţine în concurs cu infracţiunea de viol în varianta agravată, dacă victima minoră a fost închisă timp de mai
multe zile într-un beci şi supusă unui act de penetrare anală cu gâtul unei sticle;
b. se poate comite şi sub forma răpirii unei persoane aflate în imposibilitatea de a se apăra;
c. are întotdeauna ca subiect activ o persoană fizică.
15. A este funcţionar public în cadrul consiliului judeţean V. Numitul O (un cetăţean venit cu o petiţie care
aşteptase prea mult la coadă) a început să ameninţe că o să meargă să-l reclame pe A pentru că acesta nu-şi
îndeplineşte atribuţiile de serviciu. În acel moment, A a început să îl lovească pe O, provocându-i leziuni care au
necesitat 8 zile de îngrijiri medicale. În cauză:
a. A va răspunde în calitate de autor al infracţiunii de purtare abuzivă în concurs ideal cu infracţiunea de lovire sau
alte violenţe;
b. A va răspunde în calitate de autor al infracţiunii de lovire sau alte violenţe;
c. A va răspunde în calitate de autor al infracţiunii de purtare abuzivă.
16. Parchetul a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B, avocat în cadrul Baroului A, reţinând că în
anul 2017 B a atestat în mod nereal, în vederea producerii unor consecinţe juridice, pe un număr de două
chitanţe, faptul că ar fi încasat suma totală de 2.000 lei, cu titlu de onorariu, depunând aceste chitanţe la instanţa
de judecată, în scopul obligării pârâtului de către instanţele judecătoreşti, într-un dosar civil, la plata chel-
tuielilor de judecată, respectivul proces fiind însă pierdut. Faptele inculpatului constituie:
a. tentativă la infracţiunea de înşelăciune în formă continuată (2 acte materiale), în concurs ideal cu infracţiunea de
fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (2 acte materiale);
b. tentativă la infracţiunea de înşelăciune în formă continuată (2 acte materiale);
c. infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (2 acte materiale).
17. Numitul A, inspector fiscal, aflat în control la societatea X, având ca asociat unic şi administrator pe B,
fost coleg de şcoală, a constatat existenţa unor facturi false pentru achiziţii de bunuri şi servicii care nu s-au
livrat, respectiv prestat, în realitate. La rugăminţile lui B, numitul A nu anunţă organul de urmărire penală cu
privire la cele constatate. Fapta lui A:
a. constituie infracţiunea de tăinuire;
b. constituie infracţiunea de nedenunţare;
c. constituie infracţiunea de omisiune a sesizării.
18. Eliberarea de droguri de risc, pe baza unei reţete prescrise de către medic, fără ca aceasta să fie necesară
din punct de vedere medical, situaţie cunoscută autorului:
a. constituie o infracţiune ce poate fi săvârşită numai de un subiect activ calificat (persoane autorizate în baza legii
să elibereze medicamente pe bază de reţetă);
b. nu constituie infracţiune;
c. constituie infracţiunea de trafic de droguri de risc.
19. Fapta trezorierului unei sucursale bancare de a sustrage din trezoreria respectivei unităţi, prin scoaterea
din funcţiune a sistemului de alarmă şi prin folosirea cheilor pe care le deţine în virtutea funcţiei sale, o sumă de
bani, pe care ulterior o remite unei rude aflate într-o perioadă de dificultăţi financiare, întruneşte elementele
constitutive ale infracţiunii de:
a. furt calificat;
b. delapidare;
c. abuz de încredere.
20. Poate constitui infracţiunea de inducere în eroare a organelor judiciare:
a. formularea de către o persoană fizică, îndreptăţită la întreţinere ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti definitive
de stabilire a obligaţiei şi cuantumului pensiei de întreţinere, a unei plângeri penale împotriva fostului soţ pentru
săvârşirea infracţiunii de abandon de familie, cu scopul de a-l determina pe acesta să achite lunar o sumă de bani într-un
cuantum sporit faţă de cel stabilit prin hotărârea menţionată;
b. denunţul formulat de către creditorul persoană fizică cu privire la deţinerea de droguri de mare risc de către un
debitor rău-platnic în situaţia în care, în prealabil, în torpedoul autoturismului persoanei denunţate denunţătorul a
introdus un flacon din plastic conţinând heroină;
c. formularea de către promitentul-cumpărător al unui autoturism a unei plângeri penale pentru săvârşirea infrac-
ţiunii de înşelăciune de către promitentul-vânzător care a dispărut cu avansul din preţ achitat şi nici nu se prezintă să îi
predea maşina la data convenită în antecontract.

21. C.A. a introdus plângere prealabilă împotriva numitului O.V.R. pentru săvârşirea infracţiunii de violare
de domiciliu, prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 224 C.pen. După punerea în mişcare a acţiunii penale,
C.A. s-a constituit parte civilă, solicitând obligarea inculpatului la repararea prejudiciului moral evaluat la suma
de 10.000 lei. Inculpatul O.V.R. a fost trimis în judecată prin rechizitoriu. Sunt corecte următoarele afirmaţii:
a. dacă C.A. îşi retrage plângerea prealabilă, instanţa va respinge acţiunea civilă;
b. dacă disjunge acţiunea civilă de acţiunea penală, instanţa va lăsa întotdeauna nesoluţionată acţiunea civilă;
c. dacă îl condamnă pe inculpat, instanţa este obligată să rezolve şi acţiunea civilă.
22. Reunirea cauzelor penale este obligatorie atunci când:
a. două infracţiuni au fost săvârşite de aceeaşi persoană prin acţiuni distincte;
b. cauzele au ca obiect acte materiale care alcătuiesc o singură infracţiune;
c. între infracţiuni există o legătură şi reunirea cauzelor se impune pentru o mai bună înfăptuire a justiţiei.
23. În cazul conflictului de competenţă între două instanţe:
a. judecata se suspendă până la soluţionarea conflictului pozitiv de competenţă;
b. judecata se suspendă până la soluţionarea conflictului negativ de competenţă;
c. judecata cauzei continuă, indiferent dacă se soluţionează un conflict pozitiv sau negativ de competenţă.
24. Inculpatul A.S., cercetat pentru infracţiunea de ameninţare, prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 206
C.pen., săvârşită împotriva numitului D.D., a propus procurorului audierea ca martor a soţiei sale, R.G.S.
Procurorul:
a. va respinge cererea, întrucât legea interzice audierea ca martor a soţiei inculpatului;
b. o va putea audia ca martor pe numita R.G.S., doar dacă aceasta îşi exprimă acordul în acest sens;
c. va respinge, întotdeauna, cererea ca inadmisibilă, chiar dacă numita R.G.S. îşi exprimă acordul să fie audiată ca
martor.
25. Prin ordonanţa din 1.02.2018, ora 21:00, procurorul a dispus măsura reţinerii faţă de inculpatul S.B.,
acuzat de săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 189 C.pen. La data
de 2.02.2018, procurorul a propus judecătorului de drepturi şi libertăţi arestarea inculpatului. În acest caz:
a. dacă propunerea de arestare este în curs de soluţionare la ora 21:00 a zilei de 2.02.2018, inculpatul S.B. va fi pus
în libertate, dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză;
b. dacă judecătorul de drepturi şi libertăţi admite propunerea de arestare preventivă a inculpatului S.B., va putea
dispune această măsură pentru o perioadă de maximum 29 de zile;
c. dacă judecătorul de drepturi şi libertăţi admite propunerea de arestare preventivă a inculpatului S.B., va putea dis-
pune această măsură pentru o perioadă de maximum 30 de zile.
26. Audierea inculpatului prezent este obligatorie:
a. în procedura audierii anticipate în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi, dacă există riscul să nu mai poată fi
audiat în cursul judecăţii;
b. la luarea măsurii controlului judiciar de către procuror;
c. cu ocazia soluţionării propunerii de luare a măsurii arestului la domiciliu.
27. Pentru garantarea executării pedepsei amenzii, măsura sechestrului asigurător se poate lua:
a. asupra bunurilor suspectului;
b. asupra bunurilor părţii responsabile civilmente;
c. asupra bunurilor părinţilor inculpatului minor.
28. În cursul urmăririi penale, asistenţa juridică este obligatorie în următoarele situaţii:
a. pentru persoana vătămată în vârstă de 13 ani;
b. pentru inculpatul aflat în stare de libertate, dacă legea prevede pentru infracţiunea comisă o pedeapsă mai mare de
5 ani;
c. pentru inculpat, la încheierea unui acord de recunoaştere a vinovăţiei.
29. Inculpatul T.R. a solicitat instanţei să fie citat la adresa unde locuieşte, fără forme legale, împreună cu
concubina lui şi copilul acesteia. În acest caz:
a. citaţia poate fi înmânată concubinei, dacă inculpatul nu este acasă;
b. dacă inculpatul nu este acasă, citaţia nu poate fi înmânată copilului de 16 ani al concubinei, chiar dacă acesta are
discernământ;
c. se emite mandat de aducere în toate cazurile, întrucât inculpatul nu locuieşte cu forme legale la acea adresă.
30. Inculpatul A.F. este cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută şi pedepsită de
dispoziţiile de art. 289 C.pen. Procurorul a dispus măsura controlului judiciar faţă de inculpat şi a dispus măsuri
asigurătorii asupra bunurilor acestuia în vederea confiscării speciale. La data de 12.06.2017, prin ordonanţă,
procurorul a dispus clasarea cauzei, constatând că nu există probe din care să rezulte că inculpatul a comis
fapta. În acest caz:
a. procurorul va solicita judecătorului de cameră preliminară revocarea controlul judiciar;
b. procurorul, prin ordonanţă, dispune restituirea bunurile ridicate;
c. procurorul va menţiona în ordonanţa de clasare încetarea de drept a controlului judiciar.
31. La data de 16.08.2017, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti a dispus, prin
ordonanţă, punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul R.C.V., o copie a acestei ordonanţe fiind
înmânată inculpatului la data de 17.08.2017. La data de 29.09.2017, inculpatul R.C.V. a formulat plângere la
procurorul ierarhic superior, în speţă la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, împo-
triva ordonanţei de punere în mişcare a acţiunii penale. Sunt adevărate următoarele afirmaţii:
a. prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti va respinge plângerea ca tardivă, întrucât a fost
depăşit termenul legal pentru formularea acesteia, de 20 de zile de la comunicarea ordonanţei de punere în mişcare a
acţiunii penale;
b. dacă plângerea formulată de el este respinsă, inculpatul R.C.V. poate ataca ordonanţa de respingere a plângerii la
procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti;
c. dacă ordonanţa nu este dată cu respectarea dispoziţiilor legale sau este neîntemeiată, prim-procurorul Parchetului
de pe lângă Tribunalul Bucureşti infirmă motivat ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale.
32. Prin încheierea din 6.03.2018, judecătorul de cameră preliminară a admis cererea formulată de inculpatul
T.V., constatând neregularitatea actului de sesizare a instanţei, datele privitoare la fapta reţinută fiind incom-
plete. Prin aceeaşi încheiere, a exclus declaraţiile martorilor A.B. şi D.E., întrucât nu au fost audiaţi în prezenţa
avocatului inculpatului, deşi acesta solicitase să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală. Încheierea a
fost comunicată procurorului, care:
a. procedează la citarea martorilor A.B. şi D.E. şi îi reaudiază în prezenţa avocatului inculpatului, trimiţând judecă-
torului de cameră preliminară declaraţiile lor în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii;
b. poate remedia neregularitatea actului de sesizare în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii;
c. poate comunica judecătorului de cameră preliminară că nu menţine dispoziţia de trimitere în judecată.
33. Completul de judecată din cadrul Judecătoriei Constanţa a dispus, prin încheiere, suspendarea judecăţii
în primă instanţă. Competenţa de soluţionare a contestaţiei împotriva încheierii de suspendare a judecăţii:
a. revine Tribunalului Constanţa;
b. revine Curţii de Apel Constanţa, întrucât aceasta este instanţa care va soluţiona apelul exercitat împotriva sentinţei
prin care Judecătoria Constanţa soluţionează cauza pe fond;
c. revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
34. Curtea de Apel Bucureşti îl judecă în primă instanţă pe inculpatul C.R. Inculpatul este arestat preventiv
într-o altă cauză, aflată în curs de judecată pe rolul Tribunalului Argeş. În această situaţie:
a. Curtea de Apel Bucureşti nu este obligată să îl citeze pe inculpatul C.R. la fiecare termen de judecată, întrucât
privarea de libertate nu a fost dispusă în cauza pe care o judecă;
b. inculpatul poate cere să fie judecat în lipsă în cauza aflată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, dar numai dacă a
formulat o cerere similară şi în cauza aflată pe rolul Tribunalului Argeş, întrucât doar în această din urmă cauză a fost
arestat preventiv;
c. este obligatorie aducerea inculpatului aflat în stare de deţinere la judecarea cauzei aflate pe rolul Curţii de Apel
Bucureşti, dacă acesta nu a formulat cerere de a fi judecat în lipsă în această cauză, chiar dacă a formulat o asemenea
cerere în cauza aflată pe rolul Tribunalului Argeş.
35. În cursul urmăririi penale, măsura controlului judiciar:
a. se dispune doar de către procuror;
b. poate fi prelungită de către procuror prin ordonanţă;
c. nu poate depăşi o durată de 2 ani, dacă pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţă sau închisoarea mai
mare de 5 ani.
36. Minorul AB a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de
dispoziţiile art. 233 C.pen., cauza aflându-se în momentul procesual al cercetării judecătoreşti. În cursul urmă-
ririi penale, s-a efectuat un referat de evaluare a minorului. Instanţa, având în vedere că AB era minor la data
sesizării acesteia:
a. va dispune ca judecarea cauzei să aibă loc în şedinţă nepublică;
b. va putea dispune efectuarea unui nou referat de evaluare a minorului de către serviciul de probaţiune în a cărui
circumscripţie îşi are locuinţa minorul;
c. va putea dispune, indiferent de vârsta minorului, îndepărtarea acestuia din şedinţă, dacă apreciază că adminis-
trarea anumitor probe îl poate influenţa negativ.
37. Procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria A. a dispus prin ordonanţă clasarea cauzei în
temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. c) C.proc.pen., cu privire la săvârşirea de către inculpatul AB a
infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 193 alin. (1) C.pen. Persoana
vătămată a formulat plângere împotriva soluţiei de clasare la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecă-
toria A, plângere care a fost respinsă. Ulterior, persoana vătămată a formulat plângere împotriva soluţiei de
clasare la judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria A, care:
a. admite plângerea, desfiinţează soluţia atacată şi dispune începerea judecăţii cu privire la inculpatul AB pentru
comiterea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, când probele legal administrate sunt suficiente, trimiţând dosarul spre
repartizare aleatorie;
b. admite plângerea, desfiinţează soluţia atacată şi dispune începerea judecăţii cu privire la inculpatul AB pentru comi-
terea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, când probele legal administrate sunt suficiente, şi va judeca în fond cauza;
c. admite plângerea, desfiinţează soluţia atacată şi trimite motivat cauza la procuror pentru a pune în mişcare
acţiunea penală.
38. Suspectul:
a. are dreptul de a fi informat de îndată şi înainte de a fi ascultat despre fapta pentru care se efectuează urmărirea
penală şi încadrarea juridică a acesteia;
b. va fi încunoştinţat cu privire la drepturile sale, doar după prima sa audiere;
c. este persoana cu privire la care, din datele şi probele existente în cauză, rezultă bănuiala rezonabilă că a săvârşit o
faptă prevăzută de legea penală.
39. Inculpatul T.C. este cercetat în stare de libertate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria M. pentru
săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 218 alin. (1) C.pen., pedeapsa prevăzută
de lege fiind închisoarea de la 3 la 10 ani. Inculpatul solicită, în scris, încheierea unui acord de recunoaştere a
vinovăţiei. În vederea încheierii acordului:
a. este necesar avizul prealabil şi scris al procurorului ierarhic superior pentru stabilirea limitelor încheierii acordului;
b. este obligatoriu avizul prealabil şi scris al persoanei vătămate pentru încheierea acordului;
c. este obligatorie asigurarea asistenţei juridice a inculpatului T.C.
40. Împotriva lui D.N. a fost pusă în mişcare acţiunea penală de către Parchetul de pe lângă Judecătoria M.
ca urmare a introducerii de către B.C. a plângerii prealabile pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte
violenţe, prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 193 alin. (1) C.pen. Citaţia transmisă inculpatului D.N. trebuie
să cuprindă, printre altele, şi:
a. numele şi prenumele persoanei care a introdus plângerea prealabilă împotriva lui D.N.;
b. încadrarea juridică şi denumirea infracţiunii de care este acuzat;
c. menţiunea că poate consulta dosarul.
- 30 august 2019 -
Drept penal
1. Dispozițiile privind legea penală mai favorabilă intervenită până la judecarea definitivă a cauzei:
a. pot fi aplicate ordonanțelor de urgență aprobate de Parlament;
b. nu pot fi aplicate actelor normative declarate neconstituționale;
c. nu pot fi aplicate incriminărilor din legi speciale.
2. Inculpatul X a comis trei infracțiuni aflate în concurs, pentru care au fost stabilite: o pedeapsă cu
închisoarea de 4 ani pentru prima infracțiune, o pedeapsă cu închisoarea de 2 ani pentru a doua infracțiune și o
pedeapsă cu amenda pentru a treia infracțiune. În acest caz, pedeapsa ce se va aplica inculpatului X (pedeapsa
rezultantă) va fi:
a. pedeapsa cu închisoarea de 4 ani (cea mai grea) la care se adaugă o treime din pedeapsa amenzii;
b. pedeapsa de 4 ani și 8 luni, la care se adaugă o treime din pedeapsa amenzii;
c. pedeapsa de 4 ani și 8 luni, la care se adaugă în întregime pedeapsa amenzii.
3. Inculpatul a fost condamnat definitiv pentru o faptă comisă cu intenție la pedeapsa de un an închisoare.
Ulterior, dar înainte de a avea loc reabilitarea, în baza aceleiași rezoluții infracționale, timp de o săptămână, în
fiecare noapte, inculpatul a sustras diverse bunuri din locuința aceleiași persoane. În cauză:
a. sunt incidente dispozițiile privind recidiva;
b. sunt incidente dispozițiile privind unitatea infracțiunii continuate;
c. sunt incidente dispozițiile privind concursul de infracțiuni.
4. În cauză, instanța constată că în legătură cu infracțiunea comisă de inculpat există două circumstanțe
atenuante legale și o circumstanță atenuantă judiciară. În acest caz:
a. limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă se reduc cu o treime;
b. limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă se reduc cu o treime ca efect al
circumstanțelor atenuante legale și cu încă o treime ca efect al circumstanței atenuante judiciare;
c. limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă se reduc în mod succesiv cu câte o
treime, ca efect al fiecărei circumstanțe atenuante, fie ea legală ori judiciară.
5. Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere se dispune dacă:
a. pe parcursul termenului de supraveghere cel condamnat a comis o infracțiune pentru care s-a pronunțat o condam-
nare, indiferent de pedeapsă;
b. pe parcursul termenului de supraveghere cel condamnat a comis o nouă infracțiune pentru care s-a pronunțat o
condamnare la pedeapsa închisorii;
c. pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că cel condamnat mai comisese o infracțiune până la
rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii.
6. În speță, persoana juridică nu a retras din folosință un utilaj care nu mai corespundea normelor refe-
ritoare la securitatea muncii și din această cauză s-a produs decesul unei persoane fizice, chiar dacă salariatul
care a manevrat utilajul l-a acționat în mod corect. În cauză:
a. va putea fi angajată răspunderea penală a persoanei juridice și a organului care a adoptat decizia de a nu retrage
din folosință utilajul, chiar dacă autorul material (salariatul) nu a acționat cu vinovăție;
b. nu va putea fi angajată răspunderea penală a persoanei juridice, deoarece autorul material (salariatul) nu a acționat
cu vinovăție;
c. va putea fi angajată atât răspunderea penală a persoanei juridice cât și cea a autorului material (salariatul), chiar
dacă acesta din urmă nu a acționat cu vinovăție.
7. Reprezintă o măsură de individualizare a pedepsei închisorii ori detențiunii pe viață în faza executării (post
iudicium):
a. grațierea care are ca efect înlăturarea parțială a executării pedepsei;
b. liberarea condiționată;
c. reabilitarea judecătorească.
8. Termenele de prescripție a executării pedepsei încep să curgă:
a. de la data pronunțării hotărârii de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, dacă inițial instanța a
aplicat persoanei o pedeapsă cu suspendarea sub supraveghere și în urma conduitei acesteia sa impus revocarea;
b. de la data pronunțării hotărârii prin care s-a dispus înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, dacă, fiind
dispusă inițial pedeapsa amenzii, condamnatul nu a plătit-o cu rea-credință;
c. de la data rămânerii definitive a hotărârii de revocare a liberării condiționate, dacă instanța a dispus inițial libe-
rarea condiționată, dar în urma conduitei condamnatului, s-a impus revocarea.
9. Indicați răspunsul care conține o aserțiune adevărată:
a. în cazul unei infracțiuni pentru care inculpatul este judecat în România în baza principiului personalității legii
penale, durata măsurilor preventive executate în afara teritoriului țării pentru acea infracțiune comisă în străinătate de
cetățeanul român se scade din durata pedepsei aplicate de instanța română;
b. permisiunile de ieșire din penitenciar acordate condamnatului conform legii de executare a pedepselor nu intră în
durata executării pedepsei aplicate de instanță;
c. durata măsurilor preventive privative de libertate se poate deduce fie din durata pedepsei închisorii, fie din
amendă, în cazul în care instanța aplică, pe lângă pedeapsa închisorii și pedeapsa amenzii.
10. X a fost condamnat definitiv pentru comiterea infracțiunii de omor. La scurtă vreme după ce a fost reabi-
litat, X comite o nouă infracțiune de omor pentru care este judecat. În cauză:
a. nu sunt incidente dispozițiile privind omorul calificat prevăzute de art. 189 alin. (1) lit. e) C.pen. (omorul comis
de către o persoană care a mai comis anterior o infracțiune de omor sau o tentativă la infracțiunea de omor);
b. sunt incidente dispozițiile privind omorul calificat prevăzute de art. 189 alin. (1) lit. e) C.pen., dar nu și cele
privind recidiva;
c. sunt incidente atât dispozițiile privind omorul calificat cât și cele privind recidiva.
11. Inculpatul a sechestrat victima mai multe zile, într-un apartament situat la etajul 8 al unui bloc, timp în
care a exercitat asupra acesteia violențe fizice și psihice de mare intensitate. În ultima zi violențele au continuat,
iar inculpatul a amenințat-o cu moartea pe victimă, împrejurare în care aceasta a fost constrânsă să se arunce de
la etaj, suferind leziuni care i-au cauzat decesul. În speță, încadrarea juridică va fi:
a. infracțiunea de lipsire de libertate în concurs cu infracțiunea de determinarea sau înlesnirea sinuciderii;
b. infracțiunea de lipsire de libertate în concurs cu infracțiunea de omor;
c. doar infracțiunea de omor (care va absorbi lipsirea de libertate).
12. Conducând un autovehicul pe un drum public cu depășirea vitezei legale, inculpatul a produs un accident
de circulație în urma căruia au fost ucise două persoane. Prin expertiză tehnică s-a stabilit că accidentul s-a
produs din cauza vitezei excesive, neadaptată la carosabilul acoperit pe alocuri cu polei. În cauză:
a. se va reține o singură infracțiune de ucidere din culpă în variantă agravată;
b. se vor reține două infracțiuni de ucidere din culpă aflate în concurs;
c. se va reține cauza de neimputabilitate prevăzută de art. 31 C.pen. (cazul fortuit).
13. Prin constrângere fizică, inculpatul a întreținut un raport sexual cu victima. În urma violențelor aplicate
victimei, în scopul întreținerii raportului sexual, aceasta a suferit pierderea unui ochi și alte leziuni pentru
vindecarea cărora au fost necesare mai puțin de 90 de zile de îngrijiri medicale. În cauză se va reține:
a. o infracțiune de viol în varianta tip, prevăzută de art. 218 alin. (1) C.pen., în concurs cu infracțiunea de lovire sau
alte violențe prevăzută de art. 193 C.pen.;
b. o infracțiune de viol în variantă agravată prevăzută de art. 218 alin. (3) lit. e) C.pen. (fapta a avut ca urmare vătă-
marea corporală);
c. o infracțiune de viol în varianta tip prevăzută de art. 218 alin. (1) C.pen., în concurs cu infracțiunea de vătămare
corporală (art. 194 C.pen.).
14. Profitând de faptul că victima îi lăsase cheile de la casă, pentru a face curățenie, inculpatul s-a deplasat cu
un camion la locuința acesteia, de unde a sustras mai multe bunuri de valoare. Pentru încărcarea bunurilor,
inculpatul a fost nevoit să facă mai multe drumuri între casă și camion. În speță se va reține:
a. o infracțiune de furt calificat (prin violare de domiciliu);
b. o infracțiune de furt în formă continuată;
c. o infracțiune de furt.
15. Călătorind în același compartiment de tren, inculpatul intră în dialog cu victima câștigându-i acesteia
încrederea. După un timp, inculpatul îi oferă victimei o cană cu cafea, în care pusese un somnifer. După ce
victima a adormit, ca efect al somniferului, inculpatul i-a sustras acesteia valiza și, la prima stație, a coborât din
tren. În speță se va reține:
a. infracțiunea de tâlhărie calificată;
b. infracțiunea de furt calificat;
c. infracțiunea de abuz de încredere.
16. Inculpatul a primit de la persoana vătămată o sumă de bani pentru a o depune la bancă în contul acesteia
din urmă. Intrat în posesia banilor inculpatul și-a cumpărat o serie de bunuri pentru propria folosință. În speță,
în sarcina inculpatului:
a. nu se poate reține nicio infracțiune, fapta având caracterul unui litigiu civil;
b. se poate reține infracțiunea de abuz de încredere;
c. se poate reține infracțiunea de înșelăciune.
17. În cazul infracțiunii de mărturie mincinoasă:
a. nu este posibil coautoratul în ceea ce îi privește pe martori;
b. nu este posibil coautoratul în cazul experților ce întocmesc împreună un raport de expertiză;
c. vinovăția poate exista și sub forma culpei cu prevedere.
18. Elementul material al infracțiunii de delapidare constă în:
a. bunurile mobile corporale aflate în gestiunea sau administrarea făptuitorului;
b. însușirea, folosirea sau traficarea bunurilor gestionate sau administrate;
c. primirea, folosirea sau traficarea bunurilor gestionate sau administrate.
19. Constituie infracțiunea de părăsire a locului accidentului ori modificarea sau ștergerea urmelor acestuia:
a. părăsirea locului accidentului, fără încuviințarea poliției sau a procurorului care efectuează cercetarea locului
faptei, de către conducătorul vehiculului, dacă în urma accidentului s-au produs doar pagube materiale;
b. modificarea de către autorul accidentului a stării locului unde s-a produs accidentului de circulație din care a
rezultat uciderea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății unei persoane, fără acordul echipei de cercetare la
fața locului;
c. părăsirea locului accidentului, fără încuviințarea poliției sau a procurorului care efectuează cercetarea locului
faptei, de către conducătorul vehiculului, dacă victima părăsește locul faptei, iar conducătorul de vehicul anunță imediat
evenimentul la cea mai apropiată unitate de poliție.
20. Inculpatul a fost surprins de lucrători din cadrul B.C.C.O. în timp ce vindea unui consumator țigări ce
conțineau droguri de risc, precum și pliculețe ce conțineau droguri de mare risc. În cauză, inculpatul va
răspunde penal pentru:
două infracțiuni de trafic de droguri aflate în concurs [art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 2 alin. (2) din
aceeași lege, cu aplicarea art. 38 C.pen.];
o infracțiune de trafic de droguri în formă continuată [art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea
art. 35 alin. (1) C.pen.];
o infracțiune simplă, ca formă a unității naturale de infracțiune [art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000].
21. Renunţarea la apel:
a. poate interveni până la încheierea dezbaterilor la instanţa de apel, conform legii;
b. asupra renunţării la apel nu se poate reveni, precum în cazul retragerii apelului;
c. asupra renunţării, cu excepţia apelului care priveşte latura civilă, se poate reveni în condiţiile legii.
22. Referitor la declararea apelului:
a. termenul de declararea apelului este de 10 zile, care, pentru părţi şi persoana vătămată curge de la data comuni-
cării hotărârii judecătoreşti redactate;
b. cererea de apel nesemnată, întrucât nu poate fi confirmată în faţa instanţei, va fi respinsă ca inadmisibilă;
c. cererea de apel se depune la instanţa a cărei hotărâre se atacă.
23. Punerea în mişcare a acţiunii penale:
a. se dispune de organele de urmărire penală prin ordonanţă motivată;
b. se comunică inculpatului de către organul de urmărire penală care îl cheamă pentru a-l audia;
c. poate fi dispusă şi de judecător prin încheiere motivată, în cazul infracţiunilor de audienţă.
24. Acordul de recunoaşterea vinovăţiei:
a. poate fi încheiat în tot cursul urmăririi penale;
b. în cazul în care instanţa sesizată admite acordul, hotărârea acesteia nu mai este supusă căilor de atac;
c. poate fi încheiat numai cu privire la infracţiunile pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau a închisorii de
cel mult 15 ani.
25. Clasarea cauzei:
a. se dispune numai dacă se constată unul din cazurile prevăzute de art. 16 alin. (1) C.proc.pen.
b. se dispune dacă procurorul constată faptul că nu există interes public în urmărirea faptei sesizate;
c. se dispune prin ordonanţă, care, dacă în cauză sunt inculpaţi arestaţi preventiv, va cuprinde şi menţiuni cu privire
la încetarea de drept a măsurii.
26. Potrivit competenţelor date de lege, judecătorul de drepturi şi libertăţi:
a. rezolvă plângerile şi contestaţiile formulate împotriva tuturor măsurilor preventive dispuse în faza urmăririi penale;
b. dispune efectuarea percheziţiei domiciliare în cursul urmăririi penale şi al camerei preliminare;
c. soluţionează contestaţiile împotriva măsurilor asigurătorii luate de procuror în faza urmăririi penale.
27. Asistenţa juridică în cauzele penale este obligatorie:
a. pentru persoana vătămată, numai în cazul în care aceasta este o persoană fără capacitate de exerciţiu;
b. pentru partea responsabilă civilmente, dacă este o persoană fără capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de
exerciţiu restrânsă;
c. pentru partea civilă, dacă este o persoană cu capacitate de exerciţiu restrânsă.
28. În cazul declinării de competenţă a instanţelor judecătoreşti:
a. dacă declinarea a fost determinată de necompetenţă teritorială, probele administrate în cauza declinată se menţin;
b. dacă declinarea a fost determinată de necompetenţa materială, instanţa căreia i s-a trimis cauza nu poate menţine
probele administrate de instanţa care şi-a declinat competenţa;
c. indiferent de motivul declinării, având în vedere respectarea principiului nemijlocirii administrării probelor,
instanţa căreia i s-a trimis cauza nu poate menţine probele administrate.
29. Prin rechizitoriul întocmit de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 2, inculpatul
AB a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de furt, în cauză, persoana vătămată CD, constituindu-se
parte civilă cu contravaloarea bunului sustras. După epuizarea procedurii în camera preliminară, întrucât în
cursul judecăţii în primă instanţă, a intervenit decesul inculpatului, instanţa sesizată a constatat stingerea acţiunii
penale şi a dispus încetarea procesului penal. În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei:
a. instanţa va soluţiona acţiunea civilă, acordând despăgubiri în măsura în care sunt dovedite;
b. instanţa va introduce mai întâi în cauză moştenitorii inculpatului, după care va soluţiona acţiunea civilă, acordând,
dacă este cazul despăgubiri;
c. instanţa va lăsa nesoluţionată acţiunea civilă.
30. Inculpatul AB a fost trimis în judecată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul
Bucureşti, pentru comiterea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 188 alin. (1) C.pen., de competenţa tribu-
nalului. În cursul cercetării judecătoreşti, la cererea inculpatului, tribunalul a pus în discuţie schimbarea înca-
drării juridice, din omor, în ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (1) C.pen., infracţiune de competenţa
judecătoriei. În cazul în care se va dispune schimbarea încadrării juridice:
a. cauza va fi declinată judecătoriei competente să soluţioneze cauza potrivit regulilor de competenţă materială;
b. tribunalul va continua judecarea cauzei.
c. cauza va fi declinată judecătoriei competente numai dacă părţile sunt de acord.
31. Prin cererea depusă la Curtea de apel X, inculpatul AB a solicitat motivat strămutarea cauzei în care era
judecat pentru comiterea infracţiunii de furt, de la judecătoria B., la o altă instanţă egală în grad, aflată în
circumscripţia aceleiaşi curţi de apel. Până la soluţionarea cererii de strămutare, judecătoria B. a judecat însă
cauza şi a dispus condamnarea inculpatului. În aceste condiţii:
a. curtea de apel X, va respinge obligatoriu cererea, deoarece a rămas fără obiect;
b. cererea de strămutare va fi soluţionată, iar dacă este admisă, hotărârea pronunţată deja este desfiinţată;
c. dacă cererea este respinsă, poate fi atacată cu contestaţie la I.C.C.J., contestaţia având efect suspensiv de executare.
32. Prin decizia nr. X/15.06.2018 a Curţii de apel Bucureşti, inculpatul AB a fost condamnat definitiv în urma
admiterii apelului declarat de procuror, la 5 ani închisoare cu executare, pentru comiterea infracţiunii de
tâlhărie. Întrucât în cauză inculpatul era arestat preventiv, prin hotărârea pronunţată, instanţa de apel, referitor
la starea de arest preventiv:
a. va dispune revocarea arestului preventiv.
b. va constata încetarea de drept a arestului preventiv;
c. va menţine starea de arest preventiv.
33. Inculpatul AB a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de tulburare de posesie prevăzută de
art. 256 C.pen. În cursul cercetării judecătoreşti, persoana vătămată PV a precizat că judecătorul care solu-
ţionează cauza se află în stare de incompatibilitate întrucât anterior, în calitate de procuror, a efectuat acte de
urmărire penală în această cauză. Cererea de recuzare formulată de persoana vătămată:
a. va fi soluţionată de un alt complet, prin sentinţă supusă apelului odată cu fondul cauzei;
b. în caz de admitere a cererii, se va stabili şi în ce măsură actele îndeplinite sau măsurile dispuse anterior în cauză
se menţin;
c. va fi respinsă ca inadmisibilă, deoarece nu poate fi introdusă decât de inculpat sau procuror.
34. Inculpatul AB este cercetat pentru comiterea infracţiunii de ultraj, prevăzută de art. 257 alin. (4) C.pen.,
cauză în care, potrivit legii, urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de procuror. În acest caz:
a. fiind o competenţă materială exclusivă a procurorului, toate actele de urmărire penală necesare rezolvării cauzei
vor fi efectuate numai de procuror, sub sancţiunea nulităţii absolute;
b. procurorul poate în condiţiile legii, delega prin ordonanţă ca organul de cercetare penală să efectueze unele acte
de urmărire penală;
c. procurorul poate delega organul de cercetare penală să efectueze orice act de urmărire penală, însă ordonanţa
acestuia trebuie confirmată de procurorul ierarhic superior.
35. În urma sesizării, organele de cercetare penală sub supravegherea procurorului din cadrul Parchetului de
pe lângă Judecătoria sector 2, efectuează cercetări privind comiterea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de
art. 244 C.pen., de către inculpatul AB. În cursul urmăririi penale:
a. procurorul care exercită supravegherea, poate anula doar prin ordonanţă confirmată de procurorul ierarhic, orice
act sau măsură dispusă în cauză de organul de cercetare penală, considerată nelegală;
b. organele ierarhic superioare ale poliţiei judiciare nu pot da dispoziţii în cauză privind cercetare penală, fără avizul
procurorului;
c. în cazul neîndeplinirii dispoziţiilor date privind efectuare cercetării penale, procurorul poate aplica organului de
cercetare penală o amendă judiciară, în condiţiile legii.
36. Ca urmarea plângerii depuse de CD, organele de cercetare penală au început urmărea penală in rem
pentru comiterea infracţiunii de distrugere, prevăzută de art. 253 alin. (3) C.pen. Ulterior, întrucât din probele
administrate a rezultat bănuiala rezonabilă că fapta a fost săvârşită de AB, procurorul a dispus prin ordonanţă
ca urmărirea penală să se efectueze în continuare faţă de acesta, devenind astfel suspect. Întrucât legea o prevede
în mod expres, aducerea la cunoştinţă a calităţii de suspect:
a. are loc înainte de prima sa audiere;
b. are loc după prima sa audiere, când i se aduc la cunoştinţă fapta şi încadrarea juridică dată faptei;
c. are loc în toate cazurile, în prezenţa unui avocat, ales sau din oficiu.
37. Pe rolul Judecătoriei sector 1 se află în curs de judecată cauza privindu-l pe inculpatul minor AB, trimis
în judecată pentru comiterea infracţiunii de furt, prevăzută de art. 228 alin. (1) C.pen. La judecarea cauzei,
instanţa legal constituită:
a. va cita serviciul de probaţiune cât şi părinţii minorului, fără însă ca neprezentarea persoanelor legal citate, să
împiedice judecarea cauzei;
b. are obligaţia să dispună efectuarea referatul de evaluare, chiar dacă a fost solicitat de procuror în cursul urmăririi
penale;
c. dacă constată faptul că în cursul judecăţii inculpatul minor a împlinit vârsta de 18 ani, cauza va fi judecată în
continuare potrivit procedurii obişnuite.
38. Împotriva lui AB, au fost efectuate cercetări penale pentru comiterea infracţiunii de fals material în
înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 320 C.pen., din cercetările efectuate stabilindu-se că acesta a falsificat
menţiuni din diploma sa de absolvirea facultăţii, pentru a putea participa la un concurs, privind ocuparea unui
post de conducere. Procurorul a constatat comiterea infracţiunii, însă, întrucât între timp a intervenit prescripţie
răspunderii inculpatului, a dispus clasarea cauzei. Cu privire la înscrisul fals, procurorul, prin ordonanţa de
clasare, poate dispune:
a. desfiinţarea acestuia;
b. sesizarea instanţei civile cu propunerea de a desfiinţarea acestuia, în tot sau în parte;
c. sesizarea judecătorului de cameră preliminară, cu propunerea de desfiinţare a acestuia, în tot sau în parte.
39. Prin sentinţa X, judecătoria B. l-a condamnat pe inculpatul AB la 3 ani închisoare cu executare pentru
comiterea infracţiunii de delapidare, prevăzută de art. 295, precum şi la acordarea despăgubirilor civile
formulate de partea civilă R.F. Împotriva hotărârii inculpatul a declarat în termen apel, respins prin hotărâre
definitivă de Curtea de apel D., prin care s-a menţinut pedeapsa de 3 ani închisoare cu executare. Având în
vedere datele speţei, hotărârea definitivă a instanţei de apel:
a. va fi pusă în executare de prima instanţă, adică judecătoria B.;
b. va fi pusă în executare de curtea de apel D.;
c. punerea în executare a pedepsei privative de libertate se va face de curtea de apel, având în vedere urgenţa, iar
celelalte dispoziţii ale hotărârii definitive, de prima instanţă.
40. În urma judecării apelului declarat de inculpatul AB, condamnat în primă instanţă pentru comiterea
infracţiunii de ultraj, curtea de apel a decis achitarea acestuia. Referitor la pronunţarea şi redactarea hotărârii
instanţei de apel:
a. hotărârea va fi redactată de unul dintre judecătorii care au soluţionat cauza şi se semnează numai de aceştia;
b. la pronunţarea hotărârii părţile se citează;
c. hotărârea va fi pronunţată în şedinţă publică, de preşedintele completului de judecată, asistat de grefier.
Subiecte examen absolvire INPPA1
- 2016 -
Drept penal
1. Legea penală nouă se aplică:
a. infracţiunilor continue consumate sub legea veche, dar epuizate sub legea nouă;
b. infracţiunilor continuate, dacă ultimul act a avut loc după intrarea în vigoare a legii noi;
c. infracţiunilor de obicei, care nu s-au epuizat sub legea veche, indiferent dacă legea nouă le mai prevede sau nu ca
infracţiuni.
2. În cazul infracţiunilor săvârşite de către persoana juridică:
a. recidiva şi concursul de infracţiuni nu pot fi reţinute;
b. există numai pluralitate sub forma concursului de infracţiuni;
c. poate fi aplicată doar o singură pedeapsă principală.
3. În situaţia în care A determină, cu intenţie, pe B să îl ajute pe C să săvârşească o infracţiune, în sarcina lui
A se reţine:
a. complicitate la infracţiunea respectivă;
b. instigare la infracţiunea respectivă;
c. atât complicitate, cât şi instigare.
4. Pluralitatea naturală de infractori:
a. atrage întotdeauna răspunderea tuturor persoanelor ce o alcătuiesc;
b. permite complicitatea;
c. nu permite instigarea.
5. Dacă instigatorul efectuează şi acte de complicitate, va răspunde din punct de vedere penal:
a. atât în calitate de complice, cât şi în calitate de instigator;
b. numai în calitate de complice;
c. numai în calitate de instigator.
6. Infracţiunea de omor prevăzută de art. 188 C.pen. se săvârşeşte:
a. numai printr-o acţiune, întrucât este o infracţiune comisivă;
b. printr-o acţiune sau o inacţiune;
c. numai cu intenţie directă.
7. În situaţia în care A şi B au sustras un autoturism din Bucureşti, s-au deplasat cu el în oraşul Piteşti, unde
l-au dezmembrat şi au vândut piesele componente, aceştia au săvârşit:
a. infracţiunea de furt de folosinţă în concurs cu infracţiunea de distrugere;
b. infracţiunea de furt de folosinţă în concurs cu infracţiunea de furt calificat;
c. infracţiunea de furt simplu.
8. Fapta expertului desemnat într-o cauză penală care a întocmit o expertiză criminalistică grafoscopică în
conţinutul căreia a inserat date şi informaţii nereale reprezintă:
a. infracţiunea de fals intelectual;
b. infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale;
c. infracţiunea de mărturie mincinoasă.
1
Subiectele sunt disponibile pe site-ul Institutului Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor (www.inppacentral.ro).
Subiecte examen absolvire INPPA 135
9. Participaţia la infracţiunea de mărturie mincinoasă este posibilă:
a. în forma instigării;
b. în forma complicităţii;
c. în forma coautoratului.
10. Constrângerea mituitorului de către cel care a luat mită să săvârşească această faptă penală reprezintă:
a. un element circumstanţial agravant al infracţiunii de luare de mită;
b. o cauză de nepedepsire pentru mituitor;
c. o cauză de neimputabilitate pentru mituitor.
11. Prin rechizitoriul nr. 10/P/2016, Judecătoria Sector 1 a fost sesizată cu judecarea cauzei având ca obiect
săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de dispoziţiile art. 194 C.pen. – vătămare corporală – săvârşită de
inculpatul BC. În procedura de cameră preliminară, persoana vătămată AB a formulat cerere de strămutare a
judecării cauzei, motivată prin existenţa suspiciunii rezonabile că imparţialitatea judecătorilor instanţei este
afectată datorită calităţii inculpatului BC. Cererea a fost admisă de către Curtea de Apel Bucureşti, care a
dispus strămutarea judecării cauzei la Judecătoria Călăraşi. Soluţionând cauza în procedura de cameră prelimi-
nară, judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Călăraşi a dispus restituirea cauzei la parchet în
temeiul dispoziţiilor art. 346 alin. (3) lit. a) C.proc.pen. Împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară
persoana vătămată AB a formulat contestaţie la Tribunalul Călăraşi, contestaţie respinsă ca nefondată. În aceste
condiţii, consideraţi corecte următoarele afirmaţii:
a. în cazul în care, după reluarea urmăririi penale în condiţiile prevăzute de lege, procurorul dispune din nou trimi-
terea în judecată a inculpatului BC, acesta va sesiza Judecătoria Sector 1, cu excepţia situaţiei în care aceasta nu mai
este competentă;
b. în cazul în care, după reluarea urmăririi penale în condiţiile prevăzute de lege, procurorul dispune din nou trimi-
terea în judecată a inculpatului BC, acesta va sesiza Judecătoria Călăraşi, cu excepţia situaţiei în care aceasta nu mai
este competentă;
c. în mod corect contestaţia formulată de persoana vătămată AB a fost soluţionată de judecătorul de cameră prelimi-
nară de la Tribunalul Călăraşi.
12. În cauza nr. 11/P/2016, având ca obiect efectuarea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii
prevăzute şi pedepsite de dispoziţiile art. 297 C.pen. – abuz în serviciu –prin ordonanţa cu acelaşi număr din
data de 30.07.2016 s-a dispus efectuarea urmăririi penale în continuare faţă de suspectul NN. În data de
2.08.2016 avocatul suspectului NN a formulat cerere prin care solicită consultarea dosarului cauzei. În aceste
condiţii, consideraţi că:
a. procurorul nu poate restricţiona în niciun fel consultarea în integralitate a dosarului de către avocatul suspectului NN;
b. procurorul poate restricţiona motivat consultarea dosarului de către avocatul suspectului NN, pentru cel mult
10 zile, dacă prin aceasta s-ar putea aduce atingere bunei desfăşurări a urmăririi penale;
c. avocatului suspectului NN nu îi poate fi restricţionat dreptul de a consulta declaraţiile subiectului procesual pe
care îl asistă/reprezintă, respectiv suspectul NN.
13. În cauza nr. 12/P/2016, după începerea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute şi
pedepsite de dispoziţiile art. 244 C.pen. – înşelăciunea –, s-a dispus în data de 30.10.2016 efectuarea în
continuare a urmăririi penale faţă de suspectul FF sub aspectul săvârşirii aceleiaşi infracţiuni. Având în vedere
că suspectul FF este căsătorit cu NF, care nu are calitatea de parte sau subiect procesual principal în cauză,
consideraţi corecte următoarele afirmaţii:
a. numita NF, soţia suspectului FF, are dreptul de a refuza să fie audiată în calitate de martor în cauza penală;
b. numita NF, soţia suspectului FF, nu poate fi niciodată citată şi audiată în calitate de martor în cauza penală;
c. în cazul în care NF, soţia suspectului FF, a dat declaraţie în calitate de martor, iar ulterior dobândeşte calitatea de
suspect sau inculpat în aceeaşi cauză, declaraţia dată în calitate de martor poate fi folosită împotriva sa.
14. În cauza penală nr. 13/P/2016, având ca obiect efectuarea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii
infracţiunii prevăzute şi pedepsite de dispoziţiile art. 289 C.pen. – luarea de mită – prin ordonanţa din data de
10.10.2016 s-a dispus de către procuror luarea măsurii preventive a controlului judiciar faţă de inculpatul AB.
Având în vedere că urmărirea penală nu era încă finalizată, inculpatul AB poate ataca ordonanţa procurorului:
a. prin plângere la procurorul ierarhic superior, în termen de 24 de ore de la comunicare;
b. prin plângere numai la judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece
cauza în fond, în termen de 48 de ore de la comunicare;
c. prin plângere la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în
fond, în termen de 48 de ore de la comunicare.
15. În cauza nr. 10/3/2016, aflată pe rolul Tribunalului Bucureşti, având ca obiect judecarea infracţiunii
prevăzute şi pedepsite de dispoziţiile art. 195 C.pen. – loviri sau vătămări cauzatoare de moarte – săvârşită în
Bacău, în condiţiile în care atât inculpatul, cât şi persoana vătămată locuiau în Bucureşti, instanţa de judecată a
admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată de inculpatul AB la primul termen de judecată, decli-
nându-şi competenţa către Tribunalul Bacău. La primul termen de judecată, Tribunalul Bacău, ridicând din
oficiu excepţia necompetenţei teritoriale, şi-a declinat competenţa, trimiţând cauza înapoi către Tribunalul
Bucureşti. În aceste condiţii:
a. Tribunalul Bacău a procedat corect declinându-şi competenţa şi trimiţând cauza Tribunalului Bucureşti, având în
vedere că locuinţa inculpatului şi cea a persoanei vătămate erau în Bucureşti;
b. Tribunalul Bacău a procedat greşit, trebuind să sesizeze Curtea de Apel Bucureşti, ca instanţă ierarhic superioară
instanţei care şi-a declinat cea dintâi competenţa;
c. Tribunalul Bacău a procedat greşit, trebuind să sesizeze Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, singura în măsură să
decidă care dintre cele două instanţe este competentă să judece cauza.
16. Procurorul care supraveghea urmărirea penală în cauza nr. 14/P/2016 a sesizat judecătorul de drepturi şi
libertăţi competent cu propunere de luare a măsurii arestării preventive faţă de inculpatul în cauză, DD.
Judecătorul de drepturi şi libertăţi a dispus respingerea propunerii procurorului şi luarea faţă de inculpat a
măsurii preventive a controlului judiciar, prin încheiere rămasă definitivă ca urmare a respingerii contestaţiei
formulate de procuror. În cazul în care se constată că au încetat temeiurile care au determinat luarea măsurii
controlului judiciar, consideraţi că:
a. măsura preventivă a controlului judiciar luată faţă de inculpatul DD de către judecătorul de drepturi şi libertăţi
poate fi revocată de procuror în cursul urmăririi penale;
b. măsura preventivă a controlului judiciar luată faţă de inculpatul DD de către judecătorul de drepturi şi libertăţi
poate fi revocată numai de către judecătorul de drepturi şi libertăţi;
c. măsura preventivă a controlului judiciar luată faţă de inculpatul DD de către judecătorul de drepturi şi libertăţi
poate fi revocată şi de judecătorul de cameră preliminară, în cursul urmăririi penale.
17. În data de 3.10.2016, Secţia 4 de Poliţie Bucureşti a fost sesizată prin plângere de numita AB cu privire la
vătămarea ce i s-a cauzat prin infracţiunea de furt prevăzută şi pedepsită de art. 228 C.pen. Astfel, prin
ordonanţa din data de 3.10.2016 organul de cercetare penală a dispus începerea urmăririi penale cu privire la
fapta săvârşită, iar în data de 8.10.2016 acesta a dispus, prin ordonanţă, efectuarea în continuare a urmăririi
penale faţă de suspectul AB. Ulterior, constatând săvârşirea de către suspectul AB a unei alte infracţiuni de furt,
organul de cercetare penală a dispus, prin ordonanţă, extinderea urmăririi penale sub acest aspect. În această
situaţie, trebuie confirmate de procurorul care supraveghează urmărirea penală în cauză următoarele acte
procesuale sau măsuri:
a. începerea urmăririi penale cu privire la fapta săvârşita, dispusă de organul de cercetare penală;
b. efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspectul AB, dispusă de organul de cercetare penală;
c. extinderea urmăririi penale, dispusă în cauză de organul de cercetare penală.
18. În cauza nr. z/y/2016, având ca obiect judecarea inculpatului BB sub aspectul săvârşirii infracţiunii
prevăzute şi pedepsite de dispoziţiile art. 244 C.pen. – înşelăciune – şi, respectiv, a inculpatului CC sub aspectul
săvârşirii infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 48 C.pen. raportat la art. 244 din acelaşi cod – complicitate la
înşelăciune –, prin sentinţa nr. x, inculpatul BB a fost condamnat la 5 ani închisoare, iar inculpatul CC la 3 ani
închisoare. Împotriva sentinţei nr. x a declarat apel în termen inculpatul BB, acesta fiind singurul apelant în
cauză. În aceste condiţii:
a. instanţa de apel examinează cauza, prin extindere, şi cu privire la inculpatul CC, putând hotărî şi în privinţa
acestuia, chiar dacă îi creează acestuia o situaţie mai grea;
b. instanţa de apel nu poate examina cauza, prin extindere, şi cu privire la inculpatul CC, având în vedere că acesta
nu a declarat apel în cauză;
c. instanţa de apel, soluţionând cauza, nu poate crea o situaţie mai grea pentru cel care a declarat apel în cauză,
respectiv inculpatul BB.
19. În cauza nr. 15/P/2016, având ca obiect efectuarea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii
prevăzute şi pedepsite de art. 238 C.pen. – abuz de încredere – aflată pe rolul Parchetului de pe lângă
Judecătoria Sector 5, s-a dispus soluţia clasării în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din Codul de
procedură penală – fapta nu e prevăzută de legea penală. Copia ordonanţei prin care s-a dispus clasarea a fost
comunicată persoanei vătămate TT în data de 1.11.2016. În data de 2.11.2016 prim-procurorul Parchetului de pe
lângă Judecătoria Sector 5 a infirmat din oficiu soluţia clasării dispusă de procurorul de caz, dispunând
redeschiderea urmăririi penale. În acest caz:
a. redeschiderea urmăririi penale este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară;
b. redeschiderea urmăririi penale este supusă confirmării judecătorului de drepturi şi libertăţi;
c. redeschiderea urmăririi penale nu este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară, având în vedere că
prim-procurorul parchetului a infirmat din oficiu soluţia clasării dispusă de procuror.
20. Prin rechizitoriul nr. 16/P/2016 Judecătoria Sector 1 a fost sesizată cu judecarea cauzei având ca obiect
săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de dispoziţiile art. 229 C.pen. – furt calificat. În cadrul procedurii
de cameră preliminară, inculpatul RR a invocat nelegalitatea probelor administrate prin declaraţiile de martor
aparţinând lui AA, SS şi CC. Persoana vătămată şi partea civilă nu au formulat cereri şi excepţii în camera preli-
minară. Soluţionând cauza, judecătorul de cameră preliminară a respins cererile şi excepţiile invocate de incul-
patul RR şi, constatând legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire
penală, a dispus începerea judecăţii. Celelalte probe administrate în cursul urmăririi penale şi necontestate de
către inculpatul RR:
a. nu pot fi administrate din oficiu de către instanţa de judecată;
b. pot fi administrate din oficiu de către instanţa de judecată, dacă apreciază că este necesar pentru aflarea adevărului
şi justa soluţionare a cauzei;
c. sunt avute în vedere de instanţă la deliberare fără a mai fi puse în dezbaterea contradictorie a părţilor, a persoanei
vătămate şi a procurorului, chiar dacă nu au fost readministrate în cursul cercetării judecătoreşti.
- 2017 -
Drept penal
1. Inculpatul, aflându-se în eroare cu privire la existenţa unei împrejurări de care depindea caracterul penal
al faptei, a cauzat prin acţiunea sa moartea unei persoane. În acest caz, fapta de ucidere:
a. nu constituie infracţiune, indiferent de orice alte aspecte, deoarece lipseşte trăsătura imputabilităţii;
b. constituie infracţiune, indiferent dacă necunoaşterea împrejurării de care depindea caracterul penal al faptei a fost
sau nu rezultatul propriei culpe;
c. constituie infracţiune săvârşită în modalitatea culpei fără prevedere, dacă necunoaşterea împrejurării de care
depindea caracterul penal al faptei a fost rezultatul propriei culpe.
2. Dacă, în cursul procesului penal, faţă de cel condamnat a fost dispusă măsura arestării preventive:
a. durata arestării preventive se scade din durata pedepsei amenzii ce i-a fost aplicată ca pedeapsă unică;
b. durata arestării preventive se scade din durata pedepsei închisorii atunci când condamnatul a fost urmărit sau
judecat, pentru mai multe infracţiuni concurente, chiar dacă a fost condamnat pentru o altă faptă decât cea care a deter-
minat dispunerea măsurii preventive;
c. durata arestării preventive se scade din durata pedepsei detenţiunii pe viaţă ce i-a fost aplicată.
3. În cazul recidivei:
a. persoanei fizice i se poate aplica pedeapsa detenţiunii pe viaţă, chiar dacă pentru niciuna dintre infracţiunile care
constituie termenii recidivei nu este prevăzută pedeapsa detenţiunii pe viaţă;
b. în ceea ce priveşte persoana juridică, pedeapsa pentru infracţiunea comisă în stare de recidivă poate depăşi
maximul general al pedepsei amenzii, ca efect al majorării limitelor speciale de pedeapsă;
c. nu se mai poate agrava pedeapsa pentru infracţiunea comisă în stare de recidivă, dacă primul termen constă într-o
pedeapsă cu închisoarea pronunţată de o instanţă străină şi executată integral în străinătate.
4. Dizolvarea persoanei juridice este:
a. pedeapsă complementară;
b. pedeapsă principală;
c. o măsură de siguranţă ce poate fi dispusă numai în cazul persoanelor juridice.
5. Prescripţia nu înlătură răspunderea penală în cazul:
a. infracţiunilor de genocid, contra umanităţii şi de război;
b. oricăror infracţiuni care au ca rezultat moartea unei persoane;
c. tuturor infracţiunilor pedepsite cu detenţiune pe viaţă.
6. Fapta constituie infracţiunea de furt:
a. şi dacă bunul aparţine în întregime sau în parte făptuitorului, dar, în momentul săvârşirii faptei, acel bun se găsea
în posesia sau detenţia legitimă a altei persoane;
b. şi dacă acţiunea de luare vizează o energie, indiferent dacă are sau nu valoare economică;
c. în forma tentativei, chiar dacă obiectul vizat de făptuitor îl reprezintă un bun mobil nefungibil, care nu mai era în
fiinţă în momentul efectuării acţiunii de luare.
7. Fapta funcţionarului public de a pretinde favoruri de natură sexuală pentru a îndeplini un act privitor la
îndatoririle sale de serviciu, de la o persoană interesată de acel serviciu, constituie infracţiunea de:
a. luare de mită;
b. folosire abuzivă a funcţiei în scop sexual;
c. şantaj.
8. Fapta celui care, în schimbul unei sume de bani, promite că va interveni pe lângă un funcţionar public, în
vederea îndeplinirii unui act legat de atribuţiile sale de serviciu, deşi cunoştea împrejurarea că respectivul act
fusese deja îndeplinit, constituie infracţiunea de:
a. abuz de încredere;
b. trafic de influenţă;
c. înşelăciune.
9. Falsul intelectual este o infracţiune:
a. cu subiect activ calificat;
b. cu subiect activ necalificat;
c. fără subiect pasiv.
10. Fapta inculpatului de a efectua transferuri bancare, în diverse conturi, ale unor sume de bani provenite
din vânzări fictive de bunuri, efectuate personal, prin sistemul de vânzare on-line, constituie infracţiunea de:
a. spălare de bani;
b. înşelăciune;
c. fraudă informatică.
11. În cauza nr. X/Y/2017 aflată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, având ca obiect judecarea apelului
declarat de inculpatul ZE împotriva sentinţei nr. Z pronunţate de Tribunalul Bucureşti, a formulat cerere de
strămutare inculpatul ZE, motivând că există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor este
afectată de împrejurările cauzei. Soluţionând cererea de strămutare, I.C.C.J. a dispus strămutarea judecării căii
de atac a apelului la Curtea de Apel Ploieşti. Având în vedere datele speţei, consideraţi că:
a. în cazul în care, judecând apelul, Curtea de Apel Ploieşti admite apelul inculpatului şi desfiinţează sentinţa primei
instanţe cu trimitere spre rejudecare, rejudecarea cauzei se va efectua de către Tribunalul Bucureşti;
b. în cazul în care, judecând apelul, Curtea de Apel Ploieşti admite apelul inculpatului şi desfiinţează sentinţa primei
instanţe cu trimitere spre rejudecare, rejudecarea cauzei se va efectua de către o instanţă corespunzătoare în grad celei
care a soluţionat fondul din circumscripţia celei la care s-a strămutat cauza, indicată prin decizia de desfiinţare;
c. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a procedat corect, strămutarea judecării cauzei de la o curte de apel la alta
putând fi dispusă doar în faza judecăţii în primă instanţă, nu şi în calea de atac a apelului.
12. Prin rechizitoriul nr. X/P/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 1 Bucureşti, inculpatul AB a
fost trimis în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 244 C.pen. – înşelăciunea.
În cursul urmăririi penale, persoana vătămată CC a formulat cerere de constituire ca parte civilă, solicitând
despăgubiri materiale în cuantum de 10.000 RON. În cazul în care, în cursul judecării cauzei, intervine decesul
inculpatului AB, instanţa de judecată, pronunţând încetarea procesului penal:
a. soluţionează acţiunea civilă, în sensul admiterii sau respingerii acesteia;
b. lasă întotdeauna nesoluţionată acţiunea civilă;
c. lasă nesoluţionată acţiunea civilă numai în cazul în care partea civilă CC nu a indicat succesorii inculpatului în
termen de cel mult 2 luni de la data la care a luat cunoştinţă de decesul inculpatului AB.
13. În cauza nr. X/Y/2015 aflată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, având ca obiect judecarea apelului
declarat de inculpatul NN împotriva sentinţei nr. Z pronunţate de Tribunalul Bucureşti, instanţa de apel a
dispus luarea măsurii preventive a controlului judiciar faţă de inculpatul NN pentru 60 de zile. Împotriva
încheierii instanţei de apel, în termen de 30 de ore de la pronunţare, a formulat contestaţie procurorul, criticând
soluţia sub aspectul nelegalităţii sale în sensul în care durata măsurii controlului judiciar nu poate depăşi 30 de
zile. Contestaţia procurorului:
a. va fi respinsă ca tardivă;
b. va fi respinsă ca neîntemeiată;
c. va fi respinsă ca inadmisibilă.
14. În cauza X/P/2017, după punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul TC sub aspectul săvârşirii
infracţiunii de lovire sau alte violenţe (193 C.pen.), constatându-se că fapta a fost săvârşită de inculpat în stare de
legitimă apărare (cauză justificativă), procurorul a dispus prin ordonanţă soluţia clasării în baza art. 16 alin. (1)
lit. d) C.proc.pen. După respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate împotriva soluţiei de clasare dispuse
prin ordonanţă la prim-procurorul parchetului, persoana vătămată DC a formulat plângere, în temeiul art. 340
C.proc.pen., la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în
primă instanţă. Judecătorul de cameră preliminară, soluţionând plângerea, a dispus admiterea acesteia, desfiin-
ţarea soluţiei atacate şi începerea judecăţii. Judecătorul care a participat la soluţionarea plângerii împotriva
soluţiei de netrimitere în judecată:
a. poate participa, în aceeaşi cauză, la judecata în fond;
b. poate participa, în aceeaşi cauză, la judecata în căile de atac;
c. nu poate participa, în aceeaşi cauză, la judecata în fond sau în căile de atac.
15. În cauza X/P/2017 având ca obiect săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 193 alin. (1)
C.pen. – lovirea sau alte violenţe – prin ordonanţa din data de 22.07.2017 s-a dispus punerea în mişcare a
acţiunii penale faţă de inculpatul BC, acesta fiind arestat într-o altă cauză penală. Prin ordonanţa de punere în
mişcare a acţiunii penale, s-a reţinut că în data de 3.06.2017 inculpatul BC a lovit persoana vătămată MM, minor
în vârstă de 14 ani, cauzându-i suferinţe fizice. Consideraţi că în cauză:
a. asistenţa juridică este obligatorie pentru inculpatul BC, având în vedere că acesta este arestat într-o altă cauză
penală;
b. asistenţa juridică nu este obligatorie pentru persoana vătămată MM;
c. asistenţa juridică nu este obligatorie pentru inculpatul BC, cazul de asistenţă juridică obligatorie privind existenţa
măsurii arestării preventive aplicându-se numai în cazul în care inculpatul este arestat în aceeaşi cauză penală.
16. Prin sentinţa Z pronunţată în cauza penală nr. X/Y/2016, inculpaţii AB şi BC (coautori) au fost achitaţi în
temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C.proc.pen. – fapta nu e prevăzută de legea penală – pentru
săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de dispoziţiile art. 253 C.pen. (distrugere). Împotriva sentinţei a
declarat apel procurorul, acesta criticând sentinţa numai cu privire la inculpatul AB, prin apelul său solicitând
schimbarea temeiului de achitare a inculpatului AB în cel prevăzut de dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. d)
C.proc.pen.: există o cauză justificativă sau de neimputabilitate – caz fortuit. Instanţa de apel a admis apelul
declarat de procuror şi, după rejudecarea cauzei, a schimbat temeiul de achitare în ceea ce îl priveşte pe
inculpatul AB în cel prevăzut de dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. d) – caz fortuit. În ceea ce îl priveşte pe inculpatul
BC, consideraţi că:
a. în temeiul efectului extensiv al apelului, instanţa de apel va schimba temeiul de achitare în cel prevăzut de dispo-
ziţiile art. 16 alin. (1) lit. d) C.proc.pen. – caz fortuit – şi în ceea ce îl priveşte pe inculpatul BC;
b. în temeiul efectului devolutiv al apelului, instanţa de apel va schimba temeiul de achitare în cel prevăzut de dispo-
ziţiile art. 16 alin. (1) lit. d) C.proc.pen. – caz fortuit – şi în ceea ce îl priveşte pe inculpatul BC;
c. instanţa de apel va lăsa neschimbată sentinţa de condamnare în ceea ce îl priveşte pe inculpatul BC, nefiind înde-
plinite condiţiile pentru operarea efectului extensiv al apelului.
17. În cauza X/Y/2017, prin ordonanţa din data de 3.08.2017, organul de cercetare penală a dispus începerea
urmăririi penale cu privire la faptă, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de furt calificat, prevăzute şi pedepsite de
dispoziţiile art. 229 C.pen. Constatând că există probe din care rezultă bănuiala rezonabilă că numitul RT a
săvârşit fapta pentru care s-a început urmărirea penală, prin ordonanţa din data de 30.08.2017, organul de
cercetare penală a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspectul RT, ordonanţa fiind
confirmată de procuror. Având în vedere stadiul cercetărilor:
a. suspectul RT are dreptul de a-şi angaja un apărător;
b. suspectul RT poate încheia un acord de recunoaştere a vinovăţiei;
c. suspectul RT are dreptul de a ridica excepţii.
18. Prin rechizitoriul nr. x/P/2017 s-au dispus atât trimiterea în judecată a inculpatului AB pentru săvârşirea
infracţiunii prevăzute şi pedepsite de dispoziţiile art. 244 C.pen. – înşelăciune –, cât şi soluţia clasării cu privire
la inculpatul RR (complice). Împotriva soluţiei clasării dispuse prin rechizitoriu cu privire la inculpatul RR,
persoana vătămată DC a formulat, în temeiul dispoziţiilor art. 340 C.proc.pen., plângere direct la judecătorul de
cameră preliminară, fără a formula în prealabil plângere la procurorul ierarhic superior. În acest caz, con-
sideraţi că:
a. plângerea formulată de persoana vătămată DC urmează a fi respinsă ca fiind fără obiect, având în vedere că lipseşte
ordonanţa procurorului ierarhic superior de respingere a plângerii împotriva soluţiei de netrimitere în judecată;
b. plângerea formulată de persoana vătămată DC urmează a fi respinsă ca inadmisibilă;
c. plângerea formulată de persoana vătămată DC va fi trimisă procurorului ierarhic superior competent să o soluţioneze.
19. Prin sentinţa Z pronunţată în cauza penală nr. X/Y/2017 de Judecătoria Constanţa, inculpatul LM a fost
condamnat la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de dispoziţiile art. 194 C.pen.
raportate la dispoziţiile art. 38 C.pen. – vătămare corporală – şi la x despăgubiri materiale către partea civilă
TT, copia minutei fiind comunicată părţilor şi persoanei vătămate RT în data de 1.08.2017. Împotriva sentinţei
au formulat apel:
- inculpatul LM, în data de 8.08.2017, în apelul său acesta criticând pedeapsa prea mare aplicată acestuia,
precum şi
- persoana vătămată RT, în data de 18.08.2017, aceasta criticând cuantumul redus al despăgubirilor mate-
riale acordate părţii civile TT, fratele său major.
Având în vedere datele speţei, consideraţi că:
a. apelul persoanei vătămate RT va fi admis;
b. apelul persoanei vătămate RT va fi respins ca inadmisibil de către instanţa de apel;
c. instanţa de apel, admiţând apelul inculpatului LM, desfiinţând sentinţa primei instanţe şi pronunţând o nouă
hotărâre, nu poate crea o situaţie mai grea pentru inculpatul LM.
20. Prin rechizitoriul X/P/2017, a fost sesizată Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti cu privire la săvârşirea de
către inculpatul MI a infracţiunii de distrugere (art. 253 C.pen.). După terminarea cercetării judecătoreşti,
instanţa de judecată a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea de distrugere în infracţiunea de distrugere
calificată (art. 254 C.pen.), infracţiune de competenţa materială a tribunalului. În acest caz, consideraţi că, după
schimbarea încadrării juridice:
a. Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti rămâne competentă a o judeca, chiar dacă infracţiunea e de competenţa tribu-
nalului;
b. Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti trebuie să îşi decline competenţa către Tribunalul Bucureşti;
c. excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Sectorului 1 poate fi invocată, în tot cursul judecăţii, până la
pronunţarea hotărârii definitive.
- 2018 -
Drept penal
1. În seara zilei de 29.04.2017, în jurul orei 20:30, inculpaţii X şi Y au acostat-o pe persoana vătămată V şi au
condus-o într-un imobil, unde, împotriva voinţei acesteia, lovind-o şi ameninţând-o, au întreţinut, pe rând,
raporturi sexuale normale şi orale. După consumarea acestor fapte, inculpaţii au dus persoana vătămată până la
staţia de tramvai şi au ameninţat-o cu violenţe fizice în cazul în care va relata cuiva cele întâmplate. Pe drum,
observând că persoana vătămată avea asupra sa două inele din aur, inculpatul X i-a sustras un inel, iar
inculpatul Y celălalt inel. După sustragerea inelelor, persoana vătămată a fost lăsată să urce în tramvai. Ulterior,
cei doi inculpaţi au vândut inelele unei persoane, iar banii obţinuţi au fost împărţiţi în mod egal între ei. Înca-
drarea juridică corectă a faptelor comise de inculpaţi este:
a. X este autor al infracţiunii de viol [art. 218 alin. (1) C.pen.], coautor la furt calificat comis în timpul nopţii
[art. 228-229 alin. (1) lit. b) C.pen.], coautor la lipsire de libertate în mod ilegal [art. 205 alin. (1) C.pen.], faptele fiind
comise în concurs; Y este autor al infracţiunii de viol [art. 218 alin. (1) C.pen.], coautor la furt calificat comis în timpul
nopţii [art. 228-229 alin. (1) lit. b) C.pen.], coautor la lipsire de libertate în mod ilegal [art. 205 alin. (1) C.pen.], faptele
fiind comise în concurs;
b. X şi Y sunt coautori la viol [art. 218 alin. (1) C.pen.], tâlhărie calificată comisă în timpul nopţii şi într-un mijloc
de transport [art. 234 alin. (1) lit. d), e) C.pen.] şi lipsire de libertate în mod ilegal [art. 205 alin. (1) C.pen.], faptele
fiind comise în concurs;
c. X şi Y sunt fiecare autor la viol în varianta agravată, comis de două sau mai multe persoane împreună [art. 218
alin. (3) lit. f) C.pen.], coautori la infracţiunea de tâlhărie calificată comisă în timpul nopţii [art. 234 alin. (1) lit. d)
C.pen.], faptele fiind comise în concurs.
2. Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei
amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, sancţiunea aplicată:
a. dacă este egală cu maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită, se reduce cu o treime;
b. dacă depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită, se reduce la acest maxim;
c. dacă nu depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită, rămâne neschimbată.
3. Constituie infracţiunea de furt calificat:
a. sustragerea, în timpul prânzului, de către o persoană aflată într-un tren de călători, a unei sume de bani din
buzunarul altei persoane, în timp ce trenul trece printr-un tunel, iar în compartiment este întuneric;
b. luarea unui bun mobil al altuia dintr-un taxi;
c. sustragerea unui bun mobil al altuia de către o persoană travestită.
4. Pentru sancţionarea concursului de infracţiuni în dreptul penal român:
a. nu este niciodată obligatorie aplicarea sistemului absorbţiei;
b. nu este niciodată obligatorie aplicarea sistemului cumulului aritmetic;
c. sunt cazuri în care sistemele absorbţiei şi cumulului aritmetic sunt obligatorii.
5. Pentru a realiza conţinutul infracţiunii de abuz în serviciu sau al celei de neglijenţă în serviciu, fapta
funcţionarului trebuie să privească îndatoriri de serviciu prevăzute în:
a. legislaţia primară;
b. orice act normativ;
c. orice act normativ sau regulament.
6. Există pluralitate intermediară dacă:
a. condamnarea anterioară definitivă constă în pedeapsa închisorii de 1 an pentru o infracţiune intenţionată;
b. condamnarea anterioară definitivă constă în pedeapsa închisorii mai mare de 1 an pentru o infracţiune praeterin-
tenţionată;
c. după o condamnare definitivă la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru o infracţiune intenţionată, s-a comis o infrac-
ţiune intenţionată pentru care legea prevede pedeapsa amenzii.
7. Omorul din interes material există când făptuitorul:
a. a sustras bunurile victimei, pe care le-a observat asupra acesteia abia după ce a ucis-o;
b. are ca scop stingerea unei obligaţii nepatrimoniale faţă de victimă;
c. având vocaţie la succesiunea lăsată de victimă, urmăreşte să intre în stăpânirea averii acesteia.
8. Infracţiunea continuată poate fi reţinută când:
a. două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite de aceeaşi persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru
vreuna dintre ele, dacă una dintre infracţiuni a fost comisă pentru săvârşirea sau ascunderea altei infracţiuni;
b. o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii, acţiuni sau inacţiuni care
prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni;
c. o acţiune sau inacţiune, săvârşită de aceeaşi persoană, din cauza împrejurărilor în care a avut loc şi a urmărilor pe
care le-a produs, întruneşte elementele mai multor infracţiuni.
9. Inculpatul X a fost condamnat pentru comiterea infracţiunii de spălare a banilor, deşi în privinţa infrac-
ţiunii din săvârşirea căreia proveneau banii murdari a intervenit prescripţia răspunderii penale. În acest caz,
instanţa de judecată:
a. a procedat legal, întrucât pronunţarea unei hotărâri de condamnare pentru infracţiunea premisă (principală) nu este
o condiţie de existenţă a infracţiunii de spălare a banilor;
b. ar fi trebuit să dispună achitarea, întrucât pronunţarea unei hotărâri de condamnare pentru infracţiunea premisă
(principală) este o condiţie de existenţă a infracţiunii de spălare a banilor;
c. ar fi trebuit să dispună încetarea procesului penal, deoarece soluţia pronunţată în ceea ce priveşte infracţiunea
principală (premisă) trebuie să fie aceeaşi şi în cazul infracţiunii subsecvente.
10. Fapta inculpatului X, care a lăsat să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public, de a
pretinde, fără să primească, bani de la Y, promiţându-i acestuia că va interveni pe lângă un funcţionar public,
pentru a-l determina să îndeplinească un act conform îndatoririlor de serviciu, constituie:
a. infracţiunea de trafic de influenţă;
b. tentativă la infracţiunea de înşelăciune;
c. infracţiunea de înşelăciune.
11. Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria X s-a dispus trimiterea în judecată a
inculpatului AT pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală. În cauză, cu respectarea tuturor condi-
ţiilor procedurale, persoana vătămată s-a constituit parte civilă pentru repararea prejudiciului material şi nepa-
trimonial produs prin fapta inculpatului. Soluţionând cererea de disjungere a acţiunii civile formulată de partea
civilă BR în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa:
a. va respinge ca inadmisibilă cererea, întrucât legea nu permite părţii civile formularea unei astfel de cereri;
b. dacă admite cererea, va declina judecarea acţiunii civile disjunse instanţei civile;
c. dacă admite cererea, probele administrate până la disjungere vor fi folosite în soluţionarea acţiunii civile disjunse.
12. Pe rolul Tribunalului Bucureşti a fost înregistrată cauza privind săvârşirea de către inculpatul RT a unei
tentative la infracţiunea de omor. La termenul din data de 13.10.2017 preşedintele de complet a dispus ca
grefierul să dea citire actului prin care s-a dispus trimiterea în judecată şi a procedat la audierea inculpatului. În
raport cu stadiul procesual al cauzei, potrivit normelor procesuale:
a. inculpatul nu mai poate cere administrarea de probe noi;
b. instanţa nu mai poate invoca din oficiu excepţia de necompetenţă teritorială;
c. inculpatul nu mai poate cere să fie judecat potrivit procedurii în cazul recunoaşterii învinuirii.
13. Prin ordonanţa nr. 187/P/2018 procurorul din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial
Ploieşti a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului penal asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând
inculpatului X până la concurenţa sumei de 790.000 lei. Ordonanţa a fost comunicată inculpatului şi altor persoane
la data de 1 martie 2018. Contestaţia formulată împotriva măsurii asigurătorii luate:
a. este admisibilă doar dacă este formulată de inculpat;
b. se soluţionează doar de către procurorul ierarhic superior;
c. este tardivă dacă este înregistrată la 9 martie 2018.
14. Prin încheierea din data de 3 aprilie 2018 judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel X
a respins ca neîntemeiate cererile şi excepţiile formulate de inculpat, a constatat legalitatea sesizării instanţei, a
administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii cu privire la
infracţiunea de vătămare corporală din culpă săvârşită de inculpatul AB, avocat în cadrul Baroului Bucureşti.
În aceste condiţii:
a. judecătorul de cameră preliminară care a dispus începerea judecăţii nu poate exercita funcţia de judecată în cauză;
b. contestaţia formulată împotriva încheierii pronunţate de judecătorul de cameră preliminară se soluţionează în
camera de consiliu;
c. încheierea pronunţată de judecătorul de cameră preliminară este definitivă.
15. Prin ordonanţa nr. X/P/2018 procurorul din cadrul parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti a dispus
renunţarea la urmărirea penală faţă de X, inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală. După
verificarea ordonanţei de către procurorul ierarhic superior în termenul legal, aceasta a fost transmisă spre
verificare judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bucureşti. Verificând legalitatea şi
temeinicia soluţiei de renunţare la urmărirea penală, judecătorul de cameră preliminară:
a. poate desfiinţa soluţia de renunţare la urmărirea penală şi dispune clasarea cauzei;
b. poate desfiinţa soluţia de renunţare la urmărirea penală şi poate dispune începerea judecăţii doar cu privire la
fapta pentru care, în cursul cercetării penale, s-a pus în mişcare acţiunea penală;
c. poate desfiinţa soluţia de renunţare la urmărirea penală şi poate trimite cauza la procuror pentru completarea
urmăririi penale.
16. Competenţa de a judeca în primă instanţă o infracţiune de ucidere din culpă săvârşită de către o persoană
care, fără a avea vreo altă calitate specială, după emiterea rechizitoriului dobândeşte calitatea de avocat, aparţine:
a. Judecătoriei;
b. Tribunalului;
c. Curţii de Apel.
17. Prin încheierea din data de 6.11.2018, judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului
Bucureşti a admis cererea formulată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia
de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi a încuviinţat efectuarea percheziţiei
domiciliare la sediul societăţii comerciale al cărei administrator este suspectul FR. Judecătorul care a încuviinţat
efectuarea percheziţiei:
a. nu este incompatibil să participe, în aceeaşi cauză, în procedura de cameră preliminară;
b. nu este incompatibil să participe, în aceeaşi cauză, la judecata în fond;
c. nu este incompatibil să soluţioneze, în cursul urmăririi penale, în aceeaşi cauză, cererea de încuviinţare a efec-
tuării unei percheziţii domiciliare la domiciliul suspectului.
18. Prin sentinţa penală nr. 35/17.08.2018, Judecătoria Sectorului 1 a dispus încetarea procesului penal faţă
de inculpatul AB, judecat în stare de arest la domiciliu pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, în
temeiul art. 16 alin. (1) lit. h) C.proc.pen., raportat la art. 273 alin. (3) C.pen., reţinând incidenţa cauzei de
nepedepsire prevăzute de lege. Ca urmare a pronunţării acestei soluţii, cu privire la măsura preventivă:
a. instanţa poate dispune înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar;
b. instanţa va constata încetată de drept măsura arestului la domiciliu;
c. dispoziţia instanţei este executorie.
19. Prin ordonanţa nr. X/P/2018, procurorul a dispus clasarea cauzei faţă de inculpatul AB pentru săvârşirea
infracţiunii de înşelăciune, soluţie menţinută de procurorul ierarhic superior ca urmare a respingerii plângerii
formulate de persoana vătămată împotriva ordonanţei de clasare. Împotriva acestei soluţii, persoana vătămată
formulează o nouă plângere, de această dată la judecătorul de cameră preliminară. În aceste condiţii:
a. judecătorul de cameră preliminară va respinge plângerea ca inadmisibilă, întrucât ordonanţa dispusă de procurorul
ierarhic superior este definitivă;
b. judecătorul de cameră preliminară poate admite plângerea, desfiinţa soluţia atacată şi trimite motivat cauza la
procuror pentru a completa urmărirea penală;
c. judecătorul de cameră preliminară poate admite plângerea, desfiinţa soluţia atacată şi dispune începerea judecăţii
faţă de inculpatul AB atunci când apreciază că probele legal administrate sunt suficiente, fiind în continuare competent
din punct de vedere funcţional să judece cauza şi în primă instanţă.
20. Prin sentinţa penală nr. 12/20.09.2018, prima instanţă l-a condamnat pe inculpatul X la pedeapsa
închisorii de 3 ani şi 6 luni pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală şi a admis în parte acţiunea civilă
exercitată de partea civilă ANAF. Împotriva acestei hotărâri, poate formula apel:
a. procurorul, în termen de 10 zile de la comunicarea hotărârii motivate, atât cu privire la latura penală, cât şi cu
privire la latura civilă a cauzei;
b. partea civilă, numai în ceea ce priveşte latura civilă;
c. inculpatul, în ceea ce priveşte latura penală şi latura civilă.
- 2019 -
Drept penal
1. Este considerată măsură de individualizare judiciară a executării pedepsei:
a. grațierea parțială a pedepsei;
b. liberarea condiționată;
c. înlocuirea pedepsei amenzii cu închisoarea, dacă plata amenzii nu se face cu rea-credință.
2. Fapta inculpatului, care a săvârşit acte de complicitate la infracţiunea de delapidare, sub ameninţarea
autorului faptei că va dezvălui antecedentele sale penale şi îl va îndepărta din serviciu:
a. nu este infracţiune, fiind săvârşită în condiţiile constrângerii morale;
b. nu este infracţiune, fiind săvârşită în condiţiile stării de necesitate;
c. este infracţiune.
3. Inculpatul a aplicat victimei multiple lovituri în zona capului cu pumnii, picioarele și o piatră. Leziunile
suferite au cauzat victimei o epilepsie post-traumatică cu repetate internări în spital, iar după 1 an și 2 luni
aceasta a decedat din cauza unor complicații ale epilepsiei. În acest caz:
a. inculpatul a comis o infracțiune de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte (art. 195 C.pen.);
b. inculpatul a comis o infracțiune de vătămare corporală, în varianta producerii unei infirmități [art. 194 alin. (1) lit. a)],
deoarece moartea victimei nu îi poate fi imputată, întrucât activitatea inculpatului nu poate fi înscrisă în antecedența
cauzală a rezultatului final produs;
c. inculpatul a comis o infracțiune de omor (art. 188 C.pen.).
4. Sustragerea unui telefon mobil de tip smartphone, apoi folosirea acestuia pentru a naviga pe internet și a
trimite email-uri, urmată de restituirea telefonului proprietarului:
a. constituie infracțiunea de furt în concurs cu infracțiunea furt de folosință, dacă s-a diminuat viteza traficului pe
internet ca urmare a acestui utilizări;
b. constituie doar infracțiunea de furt de folosință, dacă s-a produs o pagubă sub forma unor costuri suplimentare la
abonamentul lunar;
c. nu constituie infracțiune, chiar dacă s-a produs o diminuare a vitezei de trafic pe internet prevăzute în abonament.
5. X, încercând să pătrundă ziua în locuința victimei cu scopul de a sustrage bunuri, a sărit gardul, a intrat în
casă și a găsit o casetă de bijuterii. Auzind zgomote și temându-se să nu fie prins, X a ascuns cutia tot în casa
proprietarului, cu intenția de a se întoarce ulterior după ea, apoi a fugit. Ulterior, proprietarul a constatat că
lipsește cutia de bijuterii. Fapta reprezintă:
tentativă de furt calificat comis prin escaladare și violare de domiciliu [art. 229 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. b)
C.pen.];
violare de domiciliu (art. 224 C.pen.);
furt calificat comis prin escaladare și violare de domiciliu [art. 229 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. b) C.pen.].
6. Fapta inculpatului, care a strigat către alţi inculpaţi ce loveau cu bâtele o persoană căzută la pământ că
„aceasta trebuie omorâtă”, iar în urma loviturilor primite victima a încetat din viaţă, constituie:
a. instigare la infracţiunea de omor;
b. complicitate la infracţiunea de omor;
c. o faptă fără semnificaţie penală.
7. Potrivit dispozițiilor legale privind recidiva:
a. în cazul persoanei fizice, se poate aplica pedeapsa detențiunii pe viață, chiar dacă pentru niciuna dintre infrac-
țiunile care constituie termenii recidivei nu este prevăzută pedeapsa detențiunii pe viață;
b. în cazul persoanei juridice, pedeapsa pentru infracțiunea comisă în stare de recidivă poate depăși maximul general
al pedepsei amenzii, ca efect al majorării limitelor speciale de pedeapsă;
c. nu se mai poate agrava pedeapsa pentru infracțiunea comisă în stare de recidivă, dacă primul termen constă într-o
pedeapsă cu închisoarea pronunțată de o instanță străină și executată integral în străinătate.
8. Legea penală română nu se aplică în baza principiului teritorialității dacă:
a. infracțiunea a fost comisă în parte pe teritoriul unui stat străin;
b. rezultatul infracțiunii s-a produs în totalitate în România, dar actele de executare s-au comis în străinătate;
c. deși infracțiunea a fost comisă pe teritoriul României, se dispune altfel printr-un tratat internațional la care
România este parte.
9. Măsurile de siguranță:
a. sunt prescriptibile;
b. se execută chiar dacă persoana a fost reabilitată;
c. se pot lua și în cazul în care fapta prevăzută de legea penală comisă nu este imputabilă.
a. se reţine întotdeauna când omorul a fost comis asupra unui poliţist aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu;
b. îmbracă întotdeauna forma unităţii naturale de infracţiune;
c. în modalitatea săvârşirii constând în înlesnirea comiterii altei infracţiuni, se reţine indiferent dacă autorul respec-
tivei infracţiuni este chiar autorul omorului sau o altă persoană.

11. În cauza nr. 3/P/2016 aflată pe rolul Parchetului de pe lȃngă Judecătoria X s-a dispus efectuarea în
continuare a urmăririi penale față de suspectul B.U. pentru săvȃrşirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută şi
pedepsită de art. 229 alin. (1) lit. b) C.pen. Soluționând cauza, procurorul, prin ordonanță, a dispus clasarea
cauzei în baza art. 16 alin. (1) lit. c) C.proc.pen. „nu există probe că o persoană a săvȃrşit infracțiunea”.
Anterior comunicării ordonanței de clasare a cauzei, prim-procurorul Parchetului de pe lȃngă Judecătoria X
a infirmat soluția de netrimitere în judecată și a dispus redeschiderea urmăririi penale. În acest caz:
a. redeschiderea urmăririi penale trebuie supusă confirmării judecătorului de drepturi şi libertăți;
b. redeschiderea urmăririi penale nu trebuie supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară.
c. redeschiderea urmăririi penale trebuie supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară.
12. În cauza X/Y/2018 aflată pe rolul Judecătoriei Sibiu, având ca obiect judecarea inculpatului BC pentru
săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 196
C.pen., la primul termen de judecată din data de 13.02.2018, înainte de începerea cercetării judecătorești,
persoana vătămată AB a formulat o cerere de constituire ca parte civilă în cauză.
La același termen, SC X SRL, societatea la care era angajat inculpatul BC ca șofer și cu autovehiculul căreia
săvârșise infracțiunea în timpul programului normal de lucru și în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a
formulat o cerere de intervenție ca parte responsabilă civilmente. Instanța, prin încheiere, a respins ambele
cereri, cu motivarea că sunt tardive.
Instanța de judecată:
a. a soluționat corect ambele cereri;
b. a soluționat corect numai cererea de intervenție în procesul penal a părții responsabile civilmente;
c. a soluționat greșit ambele cereri.
13. Prin ordonanța nr. X/P/2018 din 25 iunie 2019, procurorul CD din cadrul Parchetului de pe lângă
Tribunalul București a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspectul MN sub aspectul
săvârșirii infracțiunii de omor prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 188 C.pen. În data de 28 iunie 2019 lui
MN i s-a adus la cunoștință calitatea de suspect, fapta pentru care este suspectat și încadrarea juridică a acesteia.
În data de 10 septembrie 2019, în temeiul dispozițiilor art. 339 C.proc.pen., suspectul MN a formulat plângere
împotriva ordonanței nr. x/P/2018, la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul București. Plângerea
formulată de suspectul MN:
a. va fi respinsa ca tardivă, termenul de 20 de zile pentru introducerea plângerii fiind depășit;
b. este corect introdusă la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul București;
c. este greșit îndreptată, plângerea trebuind să fie introdusă la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea
de Apel București
14. În cauza nr. X/P/2016 aflată pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 1 având ca obiect
efectuarea urmăririi penale față de inculpatul DD pentru săvârșirea de către acesta a infracțiunii de înșelăciune,
faptă prevăzută de dispozițiile art. 244 C.pen., procurorul care supraveghea urmărirea penală a sesizat
judecătorul de drepturi și libertăți competent cu o cerere prin care solicită încuviințarea efectuării percheziției
domiciliare la domiciliul inculpatului DD. Judecătorul de drepturi și libertăți a dispus, prin încheiere, admiterea
cererii, încuviințarea efectuării percheziției, emițând în acest sens mandatul de percheziție. Percheziţia domi-
ciliară nu se mai efectuează:
a. când persoana la care se face percheziția afirmă că nu deține bunurile căutate.
b. când persoana la care se face percheziția predă obiectele indicate în mandatul de percheziție.
c. când persoana la care se face percheziția nu se află la domiciliu.
15. În cauza penală nr. X/P/2018 având ca obiect efectuarea urmăririi penale față de inculpatul DD sub
aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute și pedepsite de dispozițiile art. 289 C.pen. – luarea de mită – judecă-
torul de drepturi și libertăți a admis propunerea formulată de procuror și a dispus arestarea preventivă a incul-
patului DD pentru 30 de zile. Pe durata măsurii arestării preventive:
a. procurorul poate interzice inculpatului orice contact cu apărătorul său, din oficiu sau la propunerea organelor de
cercetare ale poliţiei judiciare, o singură dată, pe o durată de cel mult 72 de ore;
b. inculpatul arestat are dreptul să ia contact cu apărătorul, asigurându-i-se confidenţialitatea comunicărilor;
c. inculpatul arestat are dreptul să ia contact cu apărătorul, însă doar ȋn prezenţa organelor de urmărire penală, pentru
a se preveni posibilitatea alterării adevărului ȋn procesul penal.
16. Prin sentința Z pronunțată de Judecătoria Y în cauza penală x/w/2018 s-a dispus condamnarea
inculpatului L.A. pentru săvȃrşirea infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile
art. 192 C.pen. Prin aceeași sentință latură civilă, inculpatul LA a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă
civilmente SC Z SRL la plata unei despăgubiri de 20.000 lei către partea civilă BB. Împotriva sentinței, a
formulat apel în termen partea responsabilă civilmente SC Z SRL. În apelul său, partea responsabilă civilmente:
a. poate critica modul de soluționare a laturii civile;
b. poate critica modul de soluționare a laturii penale, având în vedere că soluția din această latură a influențat soluția
în latura civilă;
c. nu poate critica modul de soluționare a laturii penale, chiar dacă soluția din această latură a influențat soluția în
latura civilă.
17. Prin sentința Z pronunțată de Judecătoria Sector 3 București în cauza penală x/w/2018 s-a dispus
condamnarea inculpaților AB și BC (coautori) pentru săvȃrşirea infracțiunii de înșelăciune, faptă prevăzută și
pedepsită de dispozițiile art. 244 C.pen. Împotriva sentinței Z a formulat apel inculpatul AB, acesta solicitând, în
temeiul dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. b) C.proc.pen., admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și
trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond cu motivarea că: 1. judecarea cauzei la instanța de fond a
avut loc în lipsa inculpatului BC, nelegal citat; 2. sentința atacată a fost în mod greșit semnată de președintele
instanței cu motivarea că judecătorul BD a suferit un atac de cord, aflându-se internat în spital. Soluționând
cauza, instanța de apel:
a. va dispune admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Sector 3
București, pentru motivul că judecarea cauzei la instanța de fond a avut loc în lipsa inculpatului BC, nelegal citat;
b. va dispune admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria
Sector 3 București, ca urmare a constatării cazului de nulitate absolută prevăzut de dispozițiile art. 281 alin. (1) lit. a)
C.proc.pen. – încălcarea dispozițiilor privind compunerea completului de judecată;
c. va dispune respingerea apelului declarat de inculpatul AB ca nefondat.
18. Prin ordonanța X/P2018 din data de 1.05.2018, dată în cauza penală x/P2018, având ca obiect efectuarea
urmăririi penale față de suspectul AB pentru săvârșirea infracțiunii de omor, faptă prevăzută și pedepsită de
dispozițiile art. 188 C.pen., Parchetul de pe lângă Tribunalul București a dispus delegarea organului de cercetare
penală pentru efectuarea mai multor activități în cauză.
În acest context, nu pot forma obiectul delegării către organul de cercetare penală:
a. audierea martorilor;
b. extinderea urmăririi penale cu privire la alte fapte;
c. încuviințarea de probatorii.
19. Împotriva sentinței Z pronunțate în cauza penală X/Y/2019, sentință prin care inculpatul AB a fost
condamnat la 2 ani închisoare și obligat la 500 lei despăgubiri civile către partea civilă, pentru săvârșirea
infracțiunii de furt, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 228 C.pen., a formulat apel inculpatul AB,
acesta fiind singurul apelant în cauză. În apelul său, acesta a criticat atât pedeapsa prea mare aplicată cât și
modul în care instanța a soluționat latura civilă, având în vedere că la dosarul cauzei nu erau probate în niciun
fel daunele materiale acordate părții civile.
Instanța de apel:
a. este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor de apel invocate de apelantul-inculpat AB;
b. soluționând cauza, nu poate crea o situație mai grea pentru apelantul-inculpat AB;
c. nu mai poate readministra probele administrate de prima instanță de judecată.
20. Prin rechizitoriul nr. X/P/2018 din data de 29.11.2018, întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria
Sectorului 3, inculpatul AB a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt, faptă prevăzută și
pedepsită de dispozițiile art. 228 C.pen., instanța sesizată cu judecarea cauzei fiind Judecătoria Sectorului 3. În
cursul judecării cauzei în primă instanță:
a. inculpatul poate cere administrarea de probe noi și în cursul cercetării judecătorești;
b. instanța nu poate administra probe din oficiu în nicio situație;
c. suspendarea judecății pe motiv că inculpatul suferă de o boală gravă se dispune prin încheiere ce poate fi atacată
separat cu contestație și de către persoana vătămată.
Subiectele de la examenul de promovare în funcţia de judecător la
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie1
- 2015 -
Drept penal
1. Prin sentinţa penală nr. 68 din 17 decembrie 2013 pronunţată de Tribunalul M., a fost condamnat
inculpatul R.O. pentru infracţiunea de delapidare prevăzută în art. 2151 alin. (2) C.pen. anterior, la pedeapsa de
10 ani închisoare.
În fapt, s-a reţinut că în perioada mai 2001-10 ianuarie 2005, în calitate de asociat şi administrator al SC R.
SRL, în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul şi-a însuşit în interes personal din
gestiunea societăţii bani şi motorină în valoare totală de 1.295.897 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, apelul fiind înregistrat la Curtea de Apel T. la data de
2 martie 2014, solicitând încetarea procesului penal ca urmare a intervenţiei prescripţiei speciale a răspunderii
penale.
Prin încheierea de şedinţă din data de 3 aprilie 2014, instanţa de apel a dispus, în temeiul art. 367 alin. (1)
C.proc.pen., suspendarea judecăţii, constatând că inculpatul suferă de o afecţiune care îl împiedică să participe
la judecată. Încheierea nu a fost atacată cu contestaţie.
Prin încheierea de şedinţă din data de 2 decembrie 2014, instanţa de apel a constatat că a încetat cauza care a
impus suspendarea judecăţii, întrucât inculpatul a depus la dosar acte medicale din care rezultă că poate
participa la proces, şi a dispus reluarea procesului penal, în raport cu data soluţionării apelului, 5 februarie
2015, critica apelantului este:
a. neîntemeiată, întrucât termenul de prescripţie specială se calculează potrivit Codului penal anterior şi nu este
împlinit;
b. întemeiată, întrucât s-a împlinit termenul de prescripţie specială conform Codului penal actual;
c. neîntemeiată, întrucât termenul de prescripţie specială se calculează potrivit Codului penal actual şi nu este
împlinit.
2. În sarcina inculpatului V.M. s-a reţinut că, în cursul lunii ianuarie 2015, a înlesnit practicarea prostituţiei
de către numitele C.A., M.C., V.P. şi F.A. şi a şi obţinut foloase patrimoniale în cuantum total de aproximativ
30.000 lei de pe urma acestora. Inculpatul V.M. era cel care căuta diferiţi clienţi, persoane potente financiar, cu
care numitele C.A., M.C., V.P. şi F.A. întreţineau, la domiciliul acestora, relaţii sexuale contra unor sume de
bani. Ulterior, conform înţelegerii prealabile, o treime din sumele încasate erau înmânate inculpatului. Faptele
inculpatului întrunesc elementele constitutive:
a. ale infracţiunii de proxenetism prevăzute de art. 213 alin. (1) C.pen.;
b. a patru infracţiuni de proxenetism prevăzute de art. 213 alin. (1) C.pen. săvârşite în concurs real;
c. a patru infracţiuni de proxenetism în formă continuată prevăzute de art. 213 alin. (1) C.pen., cu aplicarea art. 35
alin. (1) C.pen., săvârşite în concurs real.
1
Subiectele sunt disponibile pe site-ul Consiliului Superior al Magistraturii (www.csm1909.ro).
Subiectele de la examenul de promovare în funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie 151
3. Prin sentinţa penală din data de 3 martie 2015, pronunţată de Curtea de Apel X, inculpatul A.B. a fost
condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută în art. 291 alin. (1) C.pen., la o
pedeapsă de 3 ani închisoare, respectiv pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de dare de mită, prevăzută
de art. 48 C.pen. raportat la art. 290 alin. (1) C.pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C.pen., la o pedeapsă de
2 ani închisoare. În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) C.pen., pedeapsa rezultantă stabilită a fost de 3 ani şi 8 luni
închisoare.
În fapt s-a reţinut că, la data de 25 august 2014, inculpatul, ofiţer de poliţie judiciară în cadrul Inspecto-
ratului de Poliţie al Judeţului X – Serviciul de Investigare a Fraudelor, a pretins de la P.Ş. suma de 40.000 de
euro, pentru a interveni pe lângă D.B., director executiv adjunct al unei agenţii publice, asupra căruia a afirmat
că are influenţă, întrucât îl cunoştea, în scopul de a-l determina să elibereze o adeverinţă nereală pentru
societatea reprezentată de P.Ş., care să permită acestuia accesarea unor fonduri europene, şi că îl va ajuta să îi
ofere lui D.B. suma de 25.000 de euro, în acest scop. Fapta a fost urmată de demersurile necesare din partea
inculpatului (stabilirea unei întâlniri cu D.B., prezentarea întregii situaţii, oferirea sumei de bani menţionate,
confirmarea seriozităţii ofertei).
Sentinţa pronunţată de instanţa de fond este:
a. legală;
b. nelegală, întrucât încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpat este greşită;
c. nelegală, întrucât pedepsele aplicate sunt nelegale.
4. Prin sentinţa nr. 649 din 18 decembrie 2013 pronunţată de Tribunalul G., în baza art. 20 raportat la
art. 174-art. 175 alin. (1) lit. i) C.pen. anterior, cu aplicarea art. 99 şi urm. C.pen. anterior, a fost condamnat
inculpatul P.N., născut la data de 5 februarie 1996, la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infrac-
ţiunii de tentativă la omor calificat.
Instanţa de fond a reţinut că fapta inculpatului P.N., care în data de 6 martie 2013, pe fondul geloziei
excesive, i-a abordat pe numiţii G.N., S.M. şi N.A. în Parcul „A.” şi l-a lovit pe S.M. de mai multe ori cu o bâtă în
zona capului, provocându-i leziuni care i-au pus viaţa în pericol, întruneşte elementele constitutive ale
infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută în art. 20 raportat la art. 174 alin. (1)- art. 175 alin. (1) lit. i)
C.pen. anterior.
În cauză au fost aplicate dispoziţiile art. 99 şi urm. C.pen. anterior, avându-se în vedere starea de minorat a
inculpatului la data săvârşirii faptei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul.
Prin decizia nr. 361 din 20 mai 2014, Curtea de Apel B. a admis apelul formulat de procuror împotriva
sentinţei nr. 649 din 18 decembrie 2013 a Tribunalului G., a desfiinţat, în parte, sentinţa apelată şi, în fond,
rejudecând, a schimbat încadrarea juridică a faptei în art. 32 C.pen. raportat la art. 188 C.pen., cu aplicarea
art. 113 C.pen.
În baza art. 32 C.pen. raportat la art. 188 C.pen., cu aplicarea art. 113 C.pen., şi art. 5 C.pen., a aplicat incul-
patului P.N. măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă de 4 ani.
Soluţia pronunţată de instanţa de apel este:
a. legală;
b. nelegală sub aspectul tipului de măsură educativă aplicată;
c. nelegală sub aspectul duratei măsurii educative aplicate.
5. Prin sentinţa penală din data de 3 mai 2015, pronunţată de Tribunalul X, inculpatul A.B. a fost condamnat
pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C.pen., la o pedeapsă de 3 ani
închisoare.
În fapt, s-a reţinut că, la data de 25 septembrie 2014, inculpatul, executor judecătoresc, a pretins de la C.D.
suma de 5.000 de euro pentru a declanşa procedura de punere în executare a unui titlu executoriu în raport cu
care C.D. avea calitatea de creditor, arătând că, în lipsa plăţii sumei de bani menţionate, nu va înregistra dosarul
de executare. Fapta săvârşită de inculpat:
a. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 289 alin. (1) C.pen.;
b. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 289 alin. (1), cu aplicarea art. 308 C.pen.;
c. nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită.
6. Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria X s-a dispus trimiterea în judecată a
inculpatului major C.I., în sarcina acestuia reţinându-se că, la data de 14 martie 2014, prin constrângere, a
întreţinut un raport sexual normal cu sora sa C.E., în vârstă de 12 ani, cu care locuia, alături de părinţi. Incul-
patul C.I. se ocupa în mod obişnuit de supravegherea activităţilor şcolare ale minorei C.E., întrucât absolvise un
liceu pedagogic.
În drept, fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive:
a. ale infracţiunii de viol, cu reţinerea variantei agravante prevăzute în art. 218 alin. (3) lit. b) C.pen.;
b. ale infracţiunii de viol, cu reţinerea variantei agravante prevăzute în art. 218 alin. (3) lit. b) şi lit. c) C.pen.;
c. ale infracţiunii de viol, cu reţinerea agravantei prevăzute în art. 218 alin. (3) lit. a), b) şi c) C.pen.
7. Inculpata V.M. a fost trimisă în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de
art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, în sarcina acesteia reţinându-se că, urmărind ascunderea săvârşirii unei
infracţiuni de înşelăciune comisă la 15 august 2014 în dauna părţii vătămate SC Z. SRL (pentru care este cercetată
într-o altă cauză), a înregistrat în documentele contabile ale SC X. SRL, la care avea calitatea de asociat unic şi
administrator, operaţiuni comerciale fictive constând în cumpărarea a 150 tone de porumb boabe urmată de
vânzarea a 155 tone de porumb boabe. Conform expertizei contabile efectuate în cauză, aceste operaţiuni erau apte
să producă o creştere a bazei de impozitare şi a obligaţiilor fiscale, inculpata înregistrând în urma lor un profit
impozabil brut în sumă de 3.240 lei, generând obligaţia de plată a unui impozit pe profit de 598,4 lei.
Fapta inculpatei V.M. întruneşte elementele constitutive ale:
a. infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005;
b. infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 321 C.pen.;
c. infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 C.pen.
8. Prin sentinţa nr. 140 din 3 octombrie 2013, Tribunalul I, în temeiul art. 254 alin. (1) C.pen. anterior
raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C.proc.pen. anterior, a con-
damnat pe inculpatul H.P. la pedeapsa principală de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de
luare de mită.
În temeiul dispoziţiilor art. 65 C.pen. anterior, a aplicat inculpatului H.P. pedeapsa complementară a inter-
zicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C.pen. anterior – interzicerea dreptului
inculpatului de a ocupa funcţia de poliţist – pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul dispoziţiilor art. 71 C.pen. anterior, a aplicat inculpatului H.P. pedeapsa accesorie a interzicerii
drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C.pen. anterior – interzicerea dreptului
inculpatului de a ocupa funcţia de poliţist.
Prin decizia nr. 380 din 27 martie 2014 pronunţată de Curtea de Apel B., s-au admis apelurile declarate de
inculpatul H.P. şi procuror şi, rejudecând:
În baza art. 81 C.pen. anterior, s-a suspendat executarea pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată
inculpatului H.P. pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 6 luni, potrivit art. 82 C.pen. anterior.
În baza art. 71 alin. (5) C.pen. anterior, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii a
fost suspendată şi executarea pedepselor accesorii.
S-a dispus confiscarea specială, de la inculpat, a sumei de 1.000 lei.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva hotărârii definitive pronunţate de instanţa de apel, a declarat recurs în casaţie procurorul,
invocând cazul de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C.proc.pen., susţinând că atât pedeapsa principală,
cât şi cea complementară au fost stabilite în alte limite decât cele prevăzute de lege. Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie va dispune:
a. respingerea recursului în casaţie ca inadmisibil;
b. respingerea recursului în casaţie ca nefondat;
c. admiterea recursului în casaţie.
9. Prin rechizitoriul Direcţiei Naţionale Anticorupţie a fost trimis în judecată inculpatul P.G. pentru săvâr-
şirea infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000.
În procedura de cameră preliminară, inculpatul a solicitat excluderea raportului de constatare efectuat de
specialiştii D.N.A., cu motivarea că, în cursul urmăririi penale, procurorul i-a respins cererea de efectuare a unei
expertize, deşi contestase concluziile raportului de constatare. Totodată, inculpatul a solicitat ca judecătorul de
cameră preliminară să încuviinţeze efectuarea expertizei în această procedură, în raport de Decizia nr. 641/2014
a Curţii Constituţionale, care permite administrarea de probe în camera preliminară.
Judecătorul de cameră preliminară va dispune:
a. respingerea cererii inculpatului de excludere a raportului de constatare şi a cererii de efectuare a expertizei;
b. admiterea cererii inculpatului de excludere a raportului de constatare şi a cererii de efectuare a expertizei;
c. admiterea cererii inculpatului de excludere a raportului de constatare şi respingerea cererii de efectuare a
expertizei.
10. La data de 12 februarie 2015, procedând la verificarea legalităţii şi temeiniciei controlului judiciar
conform art. 207 alin. (7) C.proc.pen., judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului B. a dispus
revocarea măsurii în ceea ce-l priveşte pe inculpatul T.M., trimis în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunii
de dare de mită prevăzută de art. 290 alin. (1) C.pen., apreciind că nu mai subzistă temeiurile care au dus la
luarea acesteia.
Contestaţia formulată de către parchet a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel B. cu prim termen de
judecată la data de 20 februarie 2015.
Cu ocazia dezbaterilor ce au avut loc la aceeaşi dată, parchetul a solicitat să se constate că la data soluţionării
contestaţiei măsura preventivă a încetat de drept, conform art. II alin. (2) din O.U.G. nr. 82/2014 pentru modi-
ficarea şi completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, însă a arătat că au apărut temeiuri
noi care justifică luarea măsurii controlului judiciar, măsura fiind necesară pentru buna desfăşurare a
procedurii în camera preliminară şi proporţională cu gravitatea faptei pentru care s-a dispus trimiterea în
judecată a inculpatului. Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel B., prin încheierea
nr. 46/20.02.2015, a admis contestaţia formulată de către parchet, a desfiinţat în totalitate încheierea contestată
şi, rejudecând:
- a constatat încetată de drept măsura controlului judiciar dispusă prin încheierea de şedinţă din 23 iunie
2014 de Tribunalul B.;
- a admis solicitarea parchetului şi a dispus luarea măsurii controlului judiciar pentru o perioadă de 60 de zile.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie la judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie inculpatul T.M., care a invocat faptul că măsura controlului judiciar a fost dispusă de către o
instanţă care nu era competentă din punct de vedere material, competenţa în cauză aparţinând exclusiv
judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului B.
Cu ocazia dezbaterilor, a fost ridicată, din oficiu, excepţia de inadmisibilitate a contestaţiei, parchetul
apreciind că este admisibilă în raport cu faptul că judecătorul ce a soluţionat contestaţia s-a comportat ca şi
judecător de fond. S-a arătat că aceasta este nefondată, întrucât în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 281
alin. (1) lit. b) C.proc.pen., având în vedere că măsura a fost dispusă de o instanţă ierarhic superioară, şi nici cele
ale art. 282 C.proc.pen., în condiţiile în care inculpatul şi apărătorul său au fost prezenţi la momentul formulării
cererii de luare a măsurii preventive şi au pus concluzii de respingere a acesteia ca neîntemeiată. Judecătorul de
cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie va dispune:
a. respingerea contestaţiei ca nefondată, apreciind legal punctul de vedere exprimat de parchet;
b. respingerea contestaţiei ca inadmisibilă;
c. admiterea contestaţiei, desfiinţarea în parte a încheierii contestate şi trimiterea cererii de luare a măsurii contro-
lului judiciar spre competentă soluţionare judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului B.
11. Prin sentinţa nr. 55 din 24 ianuarie 2013 a Tribunalului B., în baza art. 257 alin. (1) C.pen. anterior
raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat inculpatul I.N., la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 C.pen. anterior, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C.pen. anterior. Prin
decizia nr. 166/A din 18 iunie 2013, Curtea de Apel B. a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie, a desfiinţat în parte sentinţa apelată şi, rejudecând
pe fond, a majorat cuantumul pedepsei, de la 3 ani închisoare, la 4 ani închisoare. Au fost menţinute restul
dispoziţiilor sentinţei.
A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-inculpat I.N.
Prin decizia nr. 997 din 25 ianuarie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, a respins, ca
nefondat, recursul declarat de inculpatul I.N.
În faţa instanţei de recurs, asistenţa juridică a inculpatului a fost asigurată de un apărător din oficiu, fiind
respinsă cererea de amânare a cauzei formulată de apărătorul ales al acestuia pentru imposibilitate de
prezentare.
Împotriva deciziei nr. 997 din 25 ianuarie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală a declarat,
la data de 3 februarie 2014, contestaţie în anulare recurentul-inculpat I.N., pe care a adresat-o aceleiaşi instanţe.
În motivarea contestaţiei în anulare a susţinut că este incident cazul prevăzute în art. 426 lit. f) C.proc.pen.,
motivat de faptul că judecata a avut loc în lipsa avocatului, asistenţa juridică fiind obligatorie. Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie:
a. va respinge contestaţia în anulare ca inadmisibilă, având în vedere că dispoziţiile procedurale în vigoare la data
soluţionării recursului, respectiv art. 386 C.proc.pen. anterior, nu prevedeau acest motiv drept caz de contestaţie în
anulare;
b. va analiza contestaţia în anulare prin prisma dispoziţiilor legii noi, respectiv art. 426 lit. f) C.proc.pen.;
c. va trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de apel.
12. Prin decizia penală nr. 1237 din 14 mai 2013, Curtea de Apel X a admis apelul declarat de Parchetul de pe
lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial X şi a desfiinţat în
totalitate sentinţa Tribunalului X prin care inculpatul B.M. fusese achitat pentru săvârşirea infracţiunii de luare
de mită prevăzute în art. 254 C.pen. anterior raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
Fără a mai proceda la administrarea nemijlocită a vreunei alte probe în afara audierii inculpatului, Curtea
de Apel, dând probelor administrate în cursul urmăririi penale şi în faţa Tribunalului o nouă apreciere,
rejudecând, a dispus condamnarea inculpatului B.M. la o pedeapsă de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa
complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C.pen.
anterior pentru săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Împotriva deciziei pronunţate în apel de către Curtea de Apel X, la data de 2 februarie 2015, condamnatul a
formulat cerere de revizuire în baza dispoziţiilor art. 465 C.proc.pen. În motivarea cererii, revizuentul B.M. a
precizat că a sesizat Curtea Europeană a Drepturilor Omului, nu a fost pronunţată încă o soluţie în cauza sa, dar
a invocat cauzele Găitănaru c. României, Flueraş c. României, Hanu c. României, cauze definitive care se bazează
pe o premisă similară, solicitând ca interpretarea dispoziţiilor art. 465 C.proc.pen. să se facă raportat la prevede-
rile art. 453 alin. (1) lit. a) şi lit. f) C.proc.pen.
Cererea de revizuire formulată de B.M.:
a. trebuie respinsă ca nefondată;
b. trebuie admisă, întrucât este fondată;
c. trebuie respinsă ca inadmisibilă.
13. Prin sentinţa penală nr. 281 pronunţată la data de 21 iunie 2013, Tribunalul X, în baza art. 174 alin. (1) C.pen.
anterior şi art. 3201 C.proc.pen. anterior, l-a condamnat pe inculpatul C.P. la o pedeapsă de 8 ani închisoare.
Totodată, instanţa de fond a dispus, în baza art. 346 C.proc.pen. anterior cu referire la art. 998 şi urm. C.civ.
din 1864, obligarea inculpatului C.P. la plata sumei de 10.000 lei, cu titlu de daune materiale, şi a echivalentului
în lei la data efectuării plăţii a sumei de 25.000 euro către partea civilă C.L., cu titlu de daune morale.
Prin decizia penală nr. 324/A pronunţată la data de 13 decembrie 2013, Curtea de Apel X a respins, ca
nefondate, atât apelul declarat de inculpat, cât şi apelul declarat de partea civilă. Împotriva acestei decizii a
declarat recurs inculpatul C.P., recursul său fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data
de 10 ianuarie 2014, stabilindu-se termen de judecată a recursului la data de 30 mai 2014, dată la care instanţa
de recurs a constatat că a intervenit decesul inculpatului.
Cu privire la acţiunea civilă exercitată în cauză:
a. aceasta va putea fi soluţionată de instanţa de recurs dacă în cauză sunt introduşi moştenitorii inculpatului, în con-
diţiile legii vechi, procedura de judecată a acestui recurs şi de soluţionare a acţiunii civile realizându-se potrivit dispo-
ziţiilor legii vechi de procedură;
b. aceasta trebuie lăsată nesoluţionată, dispoziţiile art. 25 alin. (5) C.proc.pen. fiind de imediată aplicare;
c. aceasta va trebui disjunsă pentru ca partea civilă să indice moştenitorii inculpatului în termenul de 2 luni prevăzut
de art. 24 C.proc.pen.
14. La data de 10 decembrie 2014, Curtea de Apel X a fost sesizată în vederea punerii în executare a man-
datului european de arestare emis la data de 10 noiembrie 2014 de către Procurorul Republicii de pe lângă
Tribunalul de Mare Instanţă din Paris, privind pe persoana solicitată L.F., cetăţean român.
Procedând la verificarea sesizării, Curtea de Apel X a constatat că pentru infracţiunea menţionată în
cuprinsul mandatului, de trafic de persoane referitoare la persoanele vătămate S.C. şi L.A., persoana solicitată
L.F. a fost deja condamnată în România, prin sentinţa nr. 969 din 9 octombrie 2008, rămasă definitivă, la 5 ani
închisoare, aceasta fiind liberată condiţionat la 27 decembrie 2012, având un rest neexecutat de 485 de zile. În
acest caz:
a. Curtea de Apel trebuie să respingă cererea de executare a mandatului european de executare, fiind incident
motivul obligatoriu de refuz al executării prevăzut în art. 98 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004;
b. Curtea de Apel trebuie să respingă cererea de executare a mandatului european de executare, fiind incident
motivul opţional de refuz al executării prevăzut în art. 98 alin. (2) lit. h) din Legea nr. 302/2004;
c. Curtea de Apel trebuie să admită cererea şi să dispună punerea în executare a mandatului european de arestare.
15. La data de 14.05.2014, inculpatul A.B. a fost trimis în judecată, prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă
Judecătoria X, pentru săvârşirea a 10 infracţiuni de furt calificat, prevăzute de art. 228 alin. (1) - art. 229
alin. (1) lit. a) C.pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C.pen. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei X. Prin
încheierea din data de 1.07.2014, judecătorul de cameră preliminară a respins excepţiile formulate de inculpat,
prin avocat ales, şi a dispus începerea judecăţii. Împotriva acestei încheieri a declarat contestaţie, în termen
legal, inculpatul, contestaţia fiind respinsă ca nefondată de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul
Y, la data de 10.09.2014. Pe parcursul soluţionării contestaţiei inculpatul nu a beneficiat de asistenţă juridică.
Prin sentinţa penală din data de 10 ianuarie 2015, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârşite
de inculpat, din 10 infracţiuni de furt calificat, prevăzute de art. 228 alin. (1)- art. 229 alin. (1) lit. a) C.pen., cu
aplicarea art. 38 alin. (1) C.pen., într-o infracţiune de furt calificat în formă continuată, prevăzută de art. 208
alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. f) C.pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. anterior şi art. 5 C.pen.
Totodată, s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu executare în regim de
detenţie.
Pe parcursul judecăţii inculpatul a fost asistat de avocat ales.
În apelul declarat de inculpat, s-a susţinut că, în raport de noua încadrare juridică a faptelor reţinute în
sarcina sa, se impunea să beneficieze de asistenţă juridică obligatorie pe întreg parcursul procedurii de cameră
preliminară. În lipsa acesteia pe parcursul soluţionării contestaţiei, i-a fost adusă o vătămare ce nu poate fi
înlăturată altfel, astfel că se impune reluarea procesului din faza camerei preliminare, în raport de noua
încadrare juridică.
Instanţa de apel va dispune:
a. admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale şi a încheierilor pronunţate în camera preliminară şi trimiterea
cauzei în procedura de cameră preliminară, la Judecătoria X;
b. admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale şi a încheierii pronunţate în contestaţie în procedura de cameră
preliminară şi trimiterea cauzei pentru soluţionarea contestaţiei, la Tribunalul Y;
c. respingerea apelului.
- 2018 -
Drept penal
1. A.R., funcţionar public în cadrul ANAF, a asistat la o ceartă între B.V., colegul său de birou, şi un alt coleg,
M.T., evenimentul desfăşurându-se în biroul lui A.R. şi B.V. Enervat de cele auzite de la M.T., B.V. a luat un
briceag pentru hârtii care se afla pe birou şi i-a aplicat mai multe lovituri în zona toracică lui M.T. Acesta l-a
implorat pe A.R. să îl ajute, însă acesta din urmă s-a ridicat, a încuiat uşa, iar apoi s-a aşezat la loc pe scaunul
lui. După ce M.T. şi-a pierdut cunoştinţa, B.V. a verificat dacă mai respiră şi i-a spus lui A.R. că victima a
decedat; ulterior, i-a solicitat lui A.R. să îl ajute să ascundă cadavrul. A.R. şi B.V. s-au deplasat la un loc părăsit,
unde au abandonat corpul victimei. Raportul medico-legal a relevat că moartea lui M.T. a fost cauzată de o
hemoragie, determinată de loviturile cu briceagul. În cauză, în sarcina lui A.R. se va reţine:
a. art. 48 C.pen. raportat la art. 257 alin. (1) C.pen. raportat la art. 188 alin. (1) C.pen.;
b. art. 188 alin. (1) C.pen.;
c. art. 48 C.pen. raportat la art. 188 alin. (1) C.pen.
2. Societatea G. SRL deţine în proprietate un centru comercial în oraşul F. Pentru administrarea centrului
comercial, la data de 27.03.2017, aceasta a încheiat un contract cu societatea V. SRL. Potrivit contractului, socie-
tatea V. SRL avea printre obligaţii să găsească chiriaşi pentru spaţiile comerciale, la un grad de ocupare de cel
puţin 90% şi un preţ de cel puţin 100 euro/mp, să încaseze chiria la timp, să angajeze personal calificat pentru a
asigura curăţenia centrului comercial, să plătească utilităţile şi să vireze sumele rămase în contul societăţii G.
SRL. În schimbul acestor servicii, societatea V. SRL primea o sumă de 3.000 de euro/lună.
La prima verificare anuală a modului de derulare a contractului, societatea G. SRL a constatat că spaţiile
comerciale erau închiriate în proporţie de 60%, iar toate chiriile erau inferioare sumei de 100 euro/mp. Probele
administrate în cauză au arătat că societatea V. SRL a procedat în această manieră întrucât, la 15.04.2017, a
încheiat un contract cu o altă societate ce deţinea un centru comercial în acelaşi oraş, pentru executarea căruia
primea 5000 de euro/lună, astfel încât a decis să nu îşi mai execute corespunzător obligaţiile din contractul
încheiat cu societatea G. SRL.
În sarcina societăţii V. SRL:
a. nu se poate reţine vreo infracţiune, fiind vorba doar de nerespectarea obligaţiilor contractuale;
b. nu se poate reţine infracţiunea de gestiune frauduloasă, persoana juridică neputând avea calitatea de subiect activ
al acestei infracţiuni;
c. nu se poate reţine infracţiunea de înşelăciune câtă vreme nu există probe din care să rezulte intenţia societăţii V.
SRL de a induce în eroare societatea G. SRL la încheierea contractului.
3. T.V., care foloseşte frecvent o aplicaţie de mobil pentru transportul cu taxi sau alte servicii de transport
persoane, face o comandă pentru a călători din cartierul B. în cartierul V. din Bucureşti. Potrivit condiţiilor de
utilizare a aplicaţiei de mobil, plata cursei se face la finalul acesteia, prin debitarea cardului lui T.V., ale cărui
date sunt înscrise de T.V. încă de la crearea contului de utilizator. După ce a ajuns la destinaţie, T.V. a coborât
din maşină, luându-şi la revedere, deşi, la momentul efectuării comenzii, el cunoştea faptul că nu mai are bani în
cont. Ulterior, societatea de transport (care gestiona şi aplicaţia) a constatat că suma de bani corespunzătoare
cursei efectuate de T.V. nu a fost încasată.
În sarcina lui T.V.:
a. se va reţine infracţiunea de abuz de încredere prin fraudarea creditorilor [art. 239 alin. (2) C.pen.];
b. se va reţine infracţiunea de înşelăciune [art. 244 alin. (1) C.pen.];
c. nu se va reţine nicio infracţiune.
4. G.D., supărat că părinţii săi au sesizat organele de urmărire penală cu privire la violenţele repetate pe care
le aplica fiicei sale minore, i-a lovit pe aceştia peste faţă cu palmele şi cu pumnii. Pentru faptele comise asupra
părinţilor săi, în sarcina lui G.D.:
a. se vor reţine două infracţiuni de răzbunare pentru ajutorul dat justiţiei raportate, fiecare, la câte o infracţiune de lovire;
b. se vor reţine două infracţiuni de răzbunare pentru ajutorul dat justiţiei raportate, fiecare, la câte o infracţiune de
violenţă în familie care, la rândul ei, se raportează la o infracţiune de lovire;
c. se va reţine o infracţiune de răzbunare pentru ajutorul dat justiţiei raportată la o infracţiune de lovire.
5. Prin rechizitoriul nr. 67/23.11.2016 al D.N.A. – Serviciul Teritorial Z s-a dispus trimiterea în judecată a lui
F.H., cadru didactic la Facultatea de Geografie din cadrul Universităţii de Stat din R., pentru infracţiunile de
luare de mită [art. 289 alin. (1) C.pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000] şi de fals material în înscrisuri
oficiale [art. 320 alin. (2) C.pen.]. S-a reţinut că F.H., în data de 10 septembrie 2015, fiind în sala de examen cu
mai mulţi studenţi, care susţineau restanţele la disciplinele Geografia umană a României şi Economia turismului,
l-a chemat pe studentul A la catedră şi i-a pretins o sumă de bani pentru a-i da o notă de trecere. După ce acesta
i-a înmânat lui F.H. 500 de lei, la data de 12 septembrie 2015, cadrul didactic a trecut în catalogul de examen
nota 7 pentru A, fără a-i citi lucrarea de examen. În cauză:
a. încadrarea juridică a faptelor, astfel cum a fost făcută prin rechizitoriu, este greşită, pentru că în sarcina lui F.H.
nu poate fi reţinută infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale;
b. încadrarea juridică a faptelor, astfel cum a fost făcută prin rechizitoriu, este corectă;
c. încadrarea juridică a faptelor, astfel cum a fost făcută prin rechizitoriu, este greşită, pentru că în sarcina lui F.H.
trebuia reţinută infracţiunea de şantaj, iar nu cea de luare de mită.
6. L.N., consilier de clientelă, angajat în cadrul băncii T. SA, a primit 1.000 de lei de la reprezentantul
societăţii X. SRL, pentru a întocmi într-un termen de 2 zile actele necesare pentru transmiterea spre aprobare a
dosarului privind obţinerea unui credit pentru societatea X. SRL. Având în vedere că normele interne ale
instituţiei de credit prevedeau că dosarul trebuie întocmit în termen de maximum 30 de zile de la depunerea
documentelor necesare, fapta lui L.N.:
a. constituie infracţiunea de luare de mită [art. 289 alin. (1) C.pen.];
b. nu poate fi încadrată ca luare de mită;
c. constituie infracţiunea de luare de mită [art. 289 alin. (1) raportat la art. 308 C.pen.].
7. Prin sentinţa penală nr. ... inculpatul B a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea
infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C.pen., iar, în temeiul
art. 67 alin. (1) C.pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor
prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C.pen., pe o perioadă de 3 ani, interzicându-se exercitarea acestor
drepturi şi ca pedeapsă accesorie conform art. 65 alin. (1) şi (3) C.pen.
În temeiul art. 38 alin. (1) C.pen., s-a constatat că această infracţiune este concurentă cu infracţiunea de trafic
de influenţă, prevăzută de art. 291 C.pen., pentru care inculpatul B a fost condamnat la pedeapsa principală de
1 an şi 8 luni închisoare (cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia pe un termen de supraveghere
de 2 ani) prin sentinţa penală nr. ... din data de 18 septembrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel B., rămasă
definitivă la data de 14 noiembrie 2014.
În temeiul art. 97 alin. (1) C.pen., s-a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi
8 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. .../F din data de 18 septembrie 2014 a Curţii de Apel B., iar în
temeiul art. 40 alin. (1) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C.pen., cu aplicarea art. 10 din Legea nr. 187/2012, s-au
contopit pedepsele de 1 an închisoare (stabilită în prezenta cauză) şi, respectiv, 1 an şi 8 luni închisoare (stabilită
prin sentinţa penală anterior menţionată) şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an şi 8 luni
închisoare, la care s-a adăugat sporul de 4 luni închisoare (o treime din pedeapsa de 1 an închisoare), acesta
urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 97 alin. (2) raportat la art. 91 C.pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării
pedepsei rezultante aplicate inculpatului, pe un termen de supraveghere de 4 ani, calculat începând cu data de
14 noiembrie 2014, fiind obligat să respecte măsurile prevăzute de art. 93 alin. (1) lit. a)-e) C.pen., pe durata
termenului anterior menţionat.
În temeiul art. 93 alin. (3) C.pen., s-a impus inculpatului ca, pe durata aceluiaşi termen de supraveghere, să
presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 100 de zile. S-a atras atenţia inculpatului
asupra dispoziţiilor art. 96 C.pen., referitoare la cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere.
În apelul declarat de către inculpatul B, acesta a solicitat să se contopească şi durata numărului de zile (80 de
zile) în care, în cursul termenului anterior de supraveghere, a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în
folosul comunităţii. Din actele dosarului a rezultat că acesta prestase la momentul judecării prezentului apel un
număr de 73 de zile din cele 80.
Instanţa de apel, analizând hotărârea primei instanţe numai sub acest aspect:
a. va constata că în mod legal instanţa de fond nu a contopit zilele de muncă neremunerate în folosul comunităţii
aplicate prin cele două hotărâri, acestea urmând să se execute separat;
b. va dispune ca inculpatul să execute doar cele 100 de zile aplicate prin ultima hotărâre;
c. va aplica măsura cu durata cea mai mare, din care se va scădea ceea ce a executat, respectiv 73 de zile.
8. Instanţa a reţinut ca fiind pe deplin dovedit faptul că inculpata A, de profesie avocat, în cursul anului 2014,
pretextând efectuarea unor plăţi ca taxe de timbru în cadrul unei proceduri de executare silită, procedură care
nu se demarase, întrucât nu promovase o acţiune în instanţă, aşa cum se obligase faţă de societatea B. SRL, a
solicitat şi obţinut de la reprezentantul legal al acestei societăţi, în mai multe tranşe, suma totală de 13.307 lei,
compusă din 7.605 lei taxă de timbru, 5.702 lei taxă de timbru, sume achitate de către respectiva societate.
În concret, inculpata a prezentat în copie numitului C., cetăţean italian şi administrator al societăţii B. SRL,
două chitanţe de depunere numerar din 21 martie 2014 şi 30 martie 2014 pentru plata taxelor de timbru, la
Sucursala D. a E., înscrisuri falsificate în prealabil de inculpată, urmărind să convingă pe clientul său că opera-
ţiunile de depunere în numerar pentru sumele de 7.605 lei şi 5.702 lei chiar au avut loc la datele de 21 martie
2014 şi 30 martie 2014 şi au fost efectuate la E., instituţie bancară cu capital integral de stat, administrată prin
intermediul Ministerului Finanţelor Publice conform O.U.G. nr. 42/2005 şi Legii nr. 66/1996.
Inculpata a recunoscut că, în ceea ce priveşte modul de falsificare, a decupat forma ştampilei de pe o copie a
unei alte chitanţe şi apoi a făcut o copie xerox. La rubrica „Verificat ofiţer de cont” a executat o semnătură peste
impresiunea ştampilei. Aceste înscrisuri au fost falsificate în biroul inculpatei, în zilele menţionate în cuprinsul
acestora, cu ajutorul unui fotocopiator.
Prin adresa nr. TN/B/29.05.01.2015, E. - Sucursala D. a comunicat către societatea B. SRL că, în urma
verificărilor în evidenţele bancare, a rezultat că achitarea taxei judiciare de timbru la data de 21 martie 2014 în
sumă de 7.605 lei în numele societăţii B. SRL, depunător avocat A., nu figurează în evidenţele E. - Sucursala D.,
iar achitarea taxei judiciare de timbru, la data de 30 martie 2014, în sumă de 5.702 lei, în numele societăţii B.
SRL, depunător avocat A., nu figurează în evidenţele E. - Sucursala D. În cuprinsul aceleiaşi adrese s-a mai
arătat că semnăturile din spaţiul rezervat băncii la rubrica „Verificat ofiţer cont” din cererea de depunere nu
aparţin angajaţilor băncii, iar ştampila nu a fost aplicată de angajaţii băncii, în condiţiile în care s-a constatat că
operaţiunile nu au fost efectuate.
Raportându-ne doar la infracţiunile prevăzute în Titlul VI din Partea specială a Codului penal, faptele
săvârşite de către inculpata A realizează elementele de tipicitate a:
a. unei infracţiuni simple de fals material în înscrisuri oficiale prevăzute de art. 320 alin. (1) şi (3) C.pen. şi a unei
infracţiuni de uz de fals prevăzute de art. 323 C.pen.;
b. două infracţiuni de fals material în înscrisuri oficiale prevăzute de art. 320 alin. (1) şi (3) C.pen. şi a unei
infracţiuni de uz de fals prevăzute de art. 323 C.pen.;
c. unei infracţiuni de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată (două acte materiale), prevăzută de art. 320
alin. (1) şi (3) C.pen. raportat la art. 35 alin. (1) C.pen., şi a unei infracţiuni de uz de fals prevăzute de art. 323 C.pen.
9. Cu privire la starea de fapt, instanţa a reţinut următoarele:
În ianuarie 2009, inculpatul A. s-a căsătorit cu D. În data de 19 decembrie 2009, s-a născut minora C., fiica
celor doi. Relaţiile dintre cei doi soţi, A. şi D., s-au deteriorat, astfel că, în luna septembrie 2012, a intervenit
separarea în fapt a acestora, iar în luna februarie 2013, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei P., sub nr.
x/281/2013, acţiunea de divorţ dintre cei doi.
În cadrul acţiunii de divorţ, pe calea ordonanţei preşedinţiale, D. a solicitat obligarea pârâtului A. la
reintegrarea minorei C. în reşedinţa mamei, precum şi obligarea aceluiaşi pârât la plata pensiei de întreţinere,
până la soluţionarea acţiunii de divorţ.
Prin sentinţa civilă din 21 mai 2013, Judecătoria P. a admis în parte cererea formulată de reclamanta D., a
admis în parte şi cererea reconvenţională, stabilind provizoriu locuinţa minorei la mama reclamantă-pârâtă,
autoritatea părintească urmând a fi exercitată, provizoriu, de ambii părinţi.
La data de 5 iunie 2013 s-a înregistrat pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel P. plângerea
prealabilă formulată de D. împotriva lui A. sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzute de art. 307 alin. (1)
C.pen. din 1969, formându-se Dosarul penal nr. x/P/2013.
Prin decizia civilă nr. 462 din 27 septembrie 2013, Tribunalul P. a admis apelul declarat de apelantul pârât A.
împotriva sentinţei civile de mai sus şi a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei P.
Conflictul de drept penal ce a format obiectul Dosarului nr. x/P/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel P.
a fost stins prin Ordonanţa nr. y/P/2013 din data de 13 ianuarie 2014, prin care, sub imperiul Codului de procedură
penală din 1968, învinuitul A. a fost scos de sub urmărire penală întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al
unei infracţiuni şi i-a fost aplicată sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 1.000 lei.
În rejudecare, prin sentinţa civilă nr. ... din 24 februarie 2014 pronunţată de Judecătoria P. în Dosarul civil
nr. x/281/2013*, s-a stabilit, în mod provizoriu, locuinţa minorei C., până la soluţionarea irevocabilă a procesului
de divorţ al părţilor, la domiciliul mamei reclamante-pârâte D.
Împotriva Ordonanţei nr. x/P/2013 din data de 13 ianuarie 2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel P.,
A. a formulat plângere la Curtea de Apel P., plângerea fiindu-i respinsă de judecătorul de cameră preliminară
prin încheierea din data de 28 martie 2014.
Prin decizia civilă nr. ... din 18 iunie 2014 a Tribunalului P., sentinţa civilă nr. ... din 24 februarie 2014
pronunţată de Judecătoria P. a rămas definitivă prin respingerea apelului promovat de pârâtul A., locuinţa
minorei C. fiind stabilită în mod definitiv la mama sa.
La data de 25 iunie 2014, D., în calitate de creditoare, a solicitat BEJ E. executarea silită a debitorului A.,
având în vedere rămânerea definitivă a sentinţei civile din 24 februarie 2014, potrivit celor de mai sus.
Prin încheierea din camera de consiliu din data de 16 iulie 2014 a Judecătoriei P., a fost admisă cererea
formulată de BEJ E., la solicitarea creditoarei D., încuviinţându-se executarea silită a titlului executoriu
reprezentat de sentinţa civilă din 24 februarie 2014 pronunţată de Judecătoria P.
La data de 1 august 2014, ora 10:00, executorul judecătoresc E. a întocmit procesul-verbal din conţinutul
căruia rezultă că, în încercarea de punere în executare a sentinţei civile din 24 februarie 2014 pronunţată de
Judecătoria P. în Dosarul civil nr. x/281/2013*, deşi legal citat, inculpatul nu s-a prezentat la ora şi data trecute
în somaţie.
Ca urmare a atitudinii lui A., numita D. a formulat plângere prealabilă pentru săvârşirea infracţiunii
prevăzute de art. 379 alin. (1) C.pen., pentru care inculpatul a fost ulterior trimis în judecată.
Instanţa a mai reţinut că, în declaraţia de suspect, inculpatul a declarat că „am fost citat de executorul
judecătoresc E. în vederea punerii în executare a hotărârii privind stabilirea domiciliului minorei. Nu m-am
prezentat în acest sens şi am aflat că executorul s-a deplasat la domiciliul meu (...)”. Pe tot parcursul celor două
procese, minora C. a locuit împreună cu tatăl său, inculpatul A.
Instanţa va constata că:
a. fapta săvârşită nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii pentru care inculpatul a fost trimis în
judecată;
b. fapta inculpatului A. constituie infracţiunea de nerespectare a măsurilor privind încredinţarea minorului, prevă-
zută de art. 379 alin. (1) C.pen.;
c. fapta inculpatului A constituie infracţiunea de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti, prevăzută de art. 287
alin. (1) lit. a) C.pen.
10. În fapt, instanţa a reţinut că, la data de 15 aprilie 2011, în jurul orei 21:00, inculpatul A a condus
autoturismul pe strada X din municipiul C, având o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, valoarea alcoolemiei
fiind de 1,85 g/l alcool pur în sânge, şi, la intersecţia cu strada Y, nu a acordat prioritate de trecere autoturis-
mului condus regulamentar de martorul B, producându-se avarierea uşoară a celor două autoturisme.
Deşi conducătorul autoturismului avariat i-a solicitat inculpatului să îl însoţească pentru a proceda la
constatarea accidentului, inculpatul a părăsit locul accidentului fără nicio explicaţie.
Prin sentinţa penală din data de 24 decembrie 2015 a Judecătoriei C, inculpatul A a fost condamnat pentru
săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană având în sânge
o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, faptă prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 (pedepsită cu
închisoarea de la unu la 5 ani) şi a infracţiunii de părăsire a locului accidentului de către conducătorul
vehiculului, implicat într-un accident de circulaţie, dacă accidentul s-a produs ca urmare a unei infracţiuni, fără
încuviinţarea poliţiei care efectuează cercetarea locului faptei, prevăzută de art. 89 alin. (1) din O.U.G.
nr. 195/2002 (pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen. anterior.
Fiind sesizată cu apelul declarat de către inculpatul A în termenul legal, Curtea de Apel C va reţine în sarcina
inculpatului:
a. infracţiunile de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană având în sânge o îmbibaţie
alcoolică peste limita legală prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 şi de părăsire a locului accidentului
de către conducătorul vehiculului, implicat într-un accident de circulaţie, dacă accidentul s-a produs ca urmare a unei
infracţiuni, fără încuviinţarea poliţiei care efectuează cercetarea locului faptei, prevăzută de art. 89 alin. (1) din O.U.G.
nr. 195/2002;
b. infracţiunile de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe prevăzută de art. 336
alin. (1) C.pen. şi de părăsire a locului accidentului ori modificare sau ştergere a urmelor acestuia prevăzută de art. 338
alin. (1) C.pen.;
c. infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe
prevăzută de art. 336 alin. (1) C.pen.
11. Prin ordonanţa nr. 75/D/P/2017 din 15.06.2017, Parchetul de pe lângă Tribunalul M. a dispus înfiinţarea
măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând lui D.C., precum şi a celei a
popririi asupra conturilor acestuia, faţă de care fusese pusă în mişcare acţiunea penală în respectivul dosar
pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, precum şi cu privire la conturile aparţinând societăţii U. SRL, care
nu avea nicio calitate în dosarul penal, dar al cărei asociat unic era inculpatul D.C. Sechestrul astfel înfiinţat viza
repararea prejudiciului cauzat societăţii M. SRL, cu care societatea U. SRL încheiase mai multe contracte de
livrare de bunuri, al căror preţ nu a fost niciodată plătit, întrucât biletele la ordin emise de societatea U. SRL nu
aveau acoperire în conturile societăţii. Ordonanţa a fost comunicată inculpatului D.C. la data de 18.06.2017,
societatea U. SRL aflând de conţinutul acesteia la data de 17.06.2017 de la instituţia de credit M.B. SA, care o
primise pentru înfiinţarea popririi.
La data de 21.06.2017, inculpatul D.C. a depus la Tribunalul M. contestaţie împotriva ordonanţei de
înfiinţare a măsurilor asigurătorii, arătând că ordonanţa nu precizează şi valoarea pagubei. De asemenea, la
aceeaşi dată şi la aceeaşi instanţă, societatea U. SRL, prin administrator – inculpatul D.C. –, a formulat o cerere
de ridicare a măsurii asigurătorii, arătând că în mod greşit i-au fost indisponibilizate conturile, câtă vreme nu
are nicio calitate în dosarul penal.
În aceste condiţii:
a. contestaţia lui D.C. trebuie respinsă ca neîntemeiată;
b. cererea societăţii U. SRL trebuie respinsă ca tardivă;
c. cererea societăţii U. SRL trebuie recalificată drept contestaţie împotriva măsurii asigurătorii şi urmează a fi admisă.
12. Prin ordonanţa nr. 45/P/2017 din 17.08.2017 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale pentru
infracţiunea de evaziune fiscală faţă de A şi societatea H. SRL, al cărei administrator este A. Prin aceeaşi
ordonanţă, procurorul a stabilit ca societatea să fie reprezentată în procesul penal de M.N., practician în
insolvenţă. La data de 28.08.2017, la propunerea procurorului, judecătorul de drepturi şi libertăţi a dispus
luarea măsurii preventive a interzicerii unor operaţiuni patrimoniale, susceptibile de a antrena diminuarea acti-
vului patrimonial sau insolvenţa persoanei juridice, pe o durată de 30 de zile. Pentru acest termen, instanţa a
dispus citarea societăţii U. SRL la sediul lui M.N., procedura de citare fiind îndeplinită cu acesta, dar M.N. nu
s-a prezentat la termen.
Împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea măsurii preventive, a formulat contestaţie societatea U. SRL,
reprezentată de administratorul A, la data de 4.09.2017, adică în aceeaşi zi în care A a aflat despre măsura
preventivă de la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, încheierea nefiind comunicată la sediul societăţii
până la acel moment.
Contestaţia astfel formulată:
a. urmează să fie examinată în fond;
b. trebuie respinsă ca tardivă;
c. trebuie respinsă ca fiind formulată de o persoană care nu avea calitatea de reprezentant al societăţii.
13. Prin încheierea din 8 mai 2017, judecătorul de cameră preliminară de la curtea de apel, în temeiul
art. 346 alin. (3) lit. a) C.proc.pen., a dispus restituirea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
– Direcţia Naţională Anticorupţie a cauzei privind pe inculpata A., trimisă în judecată prin rechizitoriul din 10
noiembrie 2016, pentru săvârşirea infracţiunii de tăinuire, prevăzută în art. 270 alin. (1) C.pen.
În sinteză, cu privire la excepţiile referitoare la neregularitatea actului de sesizare a instanţei, în ceea ce
priveşte infracţiunea de tăinuire, conform încheierii, se constată că nu s-a reţinut de către judecătorul de cameră
preliminară că fapta nu ar fi descrisă complet, că nu s-ar fi indicat şi analizat probele în susţinerea acuzaţiei, ci
s-a arătat că provenienţa bunului din fapte prevăzute de legea penală nu este certă, în lipsa unei hotărâri
judecătoreşti care să o constate, concluzionând că probatoriul este incomplet, întrucât instanţa de fond ar trebui
să aştepte soluţionarea cauzei în care bunul a fost sechestrat. Judecătorul de cameră preliminară a făcut un
examen al faptelor şi probelor indicate de procuror, concluzionând că nu sunt suficiente, fiind necesar a fi
completate cu o hotărâre penală definitivă prin care să se statueze asupra provenienţei bunului din fapte
prevăzute de legea penală.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, la data de 9 mai 2017, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie a formulat contestaţie, în sinteză, apreciind că nu sunt
îndeplinite cerinţele referitoare la rechizitoriul neregulamentar întocmit.
Examinând, la data de 14 noiembrie 2017, contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie si Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi
de Casaţie şi Justiţie o va considera:
a. neîntemeiată;
b. întemeiată;
c. inadmisibilă.
14. Prin încheierea din 11 octombrie 2017, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel P. a
admis excepţia invocată de contestatorii inculpaţi A. şi B. şi a declinat competenţa de soluţionare a celor două
contestaţii formulate de aceştia împotriva încheierii nr. 137 din 5 octombrie 2017, pronunţată de judecătorul de
cameră preliminară din cadrul Tribunalului B. (aflat în circumscripţia Curţii de Apel P.), prin care s-a menţinut
măsura arestării preventive, în favoarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel X.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa a reţinut că, prin încheierea nr. 137 din 5 octombrie 2017, judecătorul
de cameră preliminară din cadrul Tribunalului B. a dispus menţinerea măsurii arestării preventive a
inculpaţilor A. şi B.
Împotriva acestei încheieri au formulat contestaţie inculpaţii A. şi B., cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii
de Apel P. la data de 9 octombrie 2017. La termenul de judecată din 11 octombrie 2017, inculpaţii, prin
apărători aleşi, au invocat excepţia necompetenţei teritoriale de soluţionare a contestaţiilor de către judecătorul
de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel P.
Examinând excepţia invocată şi susţinerile inculpaţilor, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii
de Apel P. a constatat că, într-adevăr, prin încheierea nr. 139 din 9 octombrie 2017 a fost admisă excepţia
necompetenţei teritoriale a Tribunalului B., cu privire la soluţionarea pe fond a cauzei, şi, în baza art. 346
alin. (6), art. 50 alin. (1) raportat la art. 41 şi art. 47 alin. (3) C.proc.pen., s-a declinat competenţa teritorială de
soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului X. din circumscripţia Curţii de Apel X. [hotărâre definitivă,
conform art. 50 alin. (4) C.proc.pen.].
În atare situaţie, la termenul din 11 octombrie 2017, stabilit pentru soluţionarea contestaţiilor formulate de
inculpaţii A. şi B. împotriva încheierii nr. 137 din 5 octombrie 2017 pronunţate de Tribunalul B., judecătorul de
cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel P. a constatat că, din data de 9 octombrie 2017, competenţa de
soluţionare a cauzei pe fond revine Tribunalului X., astfel că „instanţa ierarhic superioară” în sensul
dispoziţiilor art. 205 alin. (1) C.proc.pen. este judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel X., şi nu
cel de la Curtea de Apel P.
Pentru considerentele enunţate, s-a admis excepţia invocată şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei
în favoarea Curţii de Apel X.
Prin încheierea din 13 octombrie 2017, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel X., s-a
declinat competenţa de soluţionare a contestaţiilor formulate de către inculpaţii A. şi B. împotriva încheierii din
5 octombrie 2017 a Tribunalului B. în favoarea Curţii de Apel P. şi s-a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la data
de 24 octombrie 2017, va constata că instanţa competentă să soluţioneze contestaţiile este:
a. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind întrerupt cursul justiţiei;
b. Curtea de Apel P.;
c. Curtea de Apel X.
15. Prin încheierea din camera de consiliu din 16 iunie 2017 pronunţată de judecătorul de cameră prelimi-
nară din cadrul Curţii de Apel P., au fost respinse cererile şi excepţiile formulate de inculpatul A.
S-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul din 10 aprilie 2017 al Parchetului de pe lângă
Curtea de Apel P., a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.
S-a dispus începerea judecăţii cauzei privind pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a
unui vehicul fără permis de conducere prevăzută şi pedepsită de art. 335 alin. (2) C.pen., cu aplicarea art. 41
alin. (1) C.pen.
Prin aceeaşi încheiere, s-a admis cererea inculpatului şi s-a trimis cauza la Curtea de Apel B. pentru a se
aprecia cu privire la reunirea cu dosarul nr. X. aflat pe rolul acestei instanţe.
În sinteză, judecătorul de cameră preliminară a menţionat că pe rolul Curţii de Apel B. se află cauza penală
nr. X privind pe acelaşi inculpat A., în care a fost trimis în judecată de către Parchetul de pe lângă Curtea de
Apel B. prin rechizitoriul din 18 ianuarie 2017, pentru săvârşirea infracţiunilor concurente de conducere a unui
vehicul fără permis de conducere, în formă continuată şi în stare de recidivă, şi, respectiv, de refuz sau
sustragere de la prelevarea mostrelor biologice. Având în vedere că fapta din prezenta cauză a fost comisă la
data de 25 iunie 2015, înăuntrul perioadei în care inculpatul a comis actele materiale ale infracţiunii prevăzute în
art. 335 alin. (2) C.pen. în dosarul nr. X al Curţii de Apel B., instanţa a admis cererea inculpatului de a trimite
cauza la această instanţă, pentru a aprecia în legătură cu reunirea cauzelor.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, inculpatul A. a formulat contestaţie, potrivit art. 347 C.proc.pen.
În motivarea contestaţiei, inculpatul a arătat, pe de o parte, că încheierea este nelegală, deoarece exista
obligaţia soluţionării cererii de reunire a cauzelor înainte de pronunţarea asupra cererilor şi excepţiilor, iar pe
de altă parte, că încheierea este lovită de nulitate, din moment ce au fost respinse cererile şi excepţiile invocate de
acesta şi, totodată, s-a trimis cauza la Curtea de Apel B. pentru a se aprecia cu privire la reunirea cu dosarul nr.
X. Astfel, a considerat că, din moment ce judecătorul de cameră preliminară a admis trimiterea cauzei către o
altă instanţă în vederea discutării eventualei reuniri a cauzelor, nu se mai putea pronunţa pe cereri şi excepţii,
având în vedere dezînvestirea.
Examinând, la data de 14 septembrie 2017, actele dosarului şi încheierea contestată prin prisma criticilor
formulate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie:
a. va respinge ca nefondată contestaţia;
b. va admite contestaţia, va desfiinţa, în parte, încheierea, înlăturând dispoziţia de trimitere a cauzei la Curtea de
Apel B. pentru a se aprecia cu privire la reunirea cu dosarul nr. X.;
c. va admite contestaţia, va desfiinţa în tot încheierea şi va trimite cauza la Curtea de Apel B. pentru a se aprecia cu
privire la reunirea cu dosarul nr. X.
16. Prin sentinţa din 6 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel P. a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de
modificare a pedepsei, conform art. 585 alin. (1) lit. a) C.proc.pen., precizată ulterior ca fiind contestaţie la
executare pe temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) C.proc.pen., formulată de contestatorul condamnat A.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel (învestită prin declinare de la Judecătoria P) a reţinut că, prin cererea
adresată la 13 februarie 2017 Judecătoriei P., contestatorul-condamnat A. a solicitat modificarea pedepsei pe
care o execută în Penitenciarul P., aceea de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 26/F din 3 mai 2016
a Curţii de Apel B., definitivă prin decizia nr. 423/A din 1 noiembrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Secţia penală, în conformitate cu art. 585 alin. (1) lit. a) C.proc.pen., solicitând stabilirea pedepsei rezultate ca
urmare a contopirii pedepselor şi a deducerii perioadelor de arest preventiv deja executate şi anularea
mandatului de executare a pedepsei închisorii, precum şi emiterea unui nou mandat de executare.
În motivarea cererii, contestatorul-condamnat a susţinut, pe de o parte, că în respectiva cauză a fost reţinut şi
arestat preventiv în perioada 11 februarie 2015-8 aprilie 2015, când prin încheierea Înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie, Secţia penală, s-a înlocuit măsura arestării preventive cu cea a controlului judiciar, iar, pe de altă parte,
că în dosarul penal nr. X al Curţii de Apel P. a fost reţinut la 19 noiembrie 2014 şi apoi arestat preventiv la 20
noiembrie 2014, măsură ce a fost înlocuită cu arestul la domiciliu la 9 aprilie 2015, ulterior, la 8 mai 2015,
măsura fiind înlocuită de Curtea de Apel P. cu cea a controlului judiciar.
Totodată, s-a mai susţinut că prin sentinţa penală nr. 54 pronunţată la 28 aprilie 2016 de Tribunalul B. în
dosarul penal nr. Y a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, a cărei executare a fost suspendată
condiţionat potrivit art. 81 şi art. 82 C.pen. anterior.
Ulterior, contestatorul şi-a precizat cererea, susţinând că aceasta are natura juridică a unei contestaţii la
executare, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C.proc.pen., cu motivarea că ea vizează cazul de
micşorare a pedepsei rezultat din însumarea numărului de zile de reţinere, arest preventiv şi arest la domiciliu –
ca măsuri preventive la care a fost supus pe durata judecăţii în cauzele penale şi care ar totaliza 233 de zile de
închisoare.
Din fişa actualizată de cazier judiciar a contestatorului-condamnat au rezultat următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 26/F din 3 mai 2016 a Curţii de Apel B., definitivă prin decizia nr. 423/A din
1 noiembrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, condamnatului A. i-a fost aplicată pedeapsa
de 3 ani închisoare cu executare în regim privativ de libertate, astfel că prin mandatul de executare a pedepsei
închisorii din 1 noiembrie 2016, emis de Curtea de Apel B., s-a dispus executarea pedepsei, din care a fost dedusă
reţinerea şi arestarea preventivă a persoanei condamnate de la 11 februarie 2015 la 8 aprilie 2015.
Separat, aceluiaşi condamnat A., Tribunalul B. i-a aplicat pedeapsa de 1 an închisoare, dispunând
suspendarea condiţionată a executării acesteia prin sentinţa penală nr. 54 din 28 aprilie 2016 în dosarul nr. Y,
definitivă la data de 6 iunie 2016 prin decizia penală nr. 745 a Curţii de Apel P., în această cauză penală nefiind
dispuse măsuri preventive.
În acelaşi timp, pe rolul Curţii de Apel P. se află cauza penală ce face obiectul dosarului nr. X, în care
contestatorul-condamnat A. are calitatea de inculpat şi a fost supus unor măsuri preventive: reţinut pentru 24 de
ore la 19 noiembrie 2014, arestat preventiv începând cu 20 noiembrie 2014 până la 9 aprilie 2015, când măsura
arestării preventive a fost înlocuită cu cea a arestului la domiciliu, pentru ca, ulterior, prin încheierea
pronunţată la 8 mai 2015, definitivă la 15 mai 2015 prin încheierea nr. 689 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Secţia penală, această din urmă măsură preventivă să fie înlocuită cu controlul judiciar; la 6 ianuarie 2017
măsura preventivă a controlului judiciar a fost revocată faţă de inculpatul A.
În termen legal, a formulat contestaţie condamnatul A., solicitând admiterea contestaţiei, desfiinţarea
hotărârii atacate, admiterea contestaţiei la executare întemeiate pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C.proc.pen.
şi aplicarea dispoziţiilor art. 72 alin. (1) C.pen., arătând că vizează cazul de micşorare a pedepsei rezultat din
însumarea numărului de zile de reţinere, arest preventiv şi arest la domiciliu – ca măsuri preventive la care a
fost supus pe durata judecăţii în cauzele penale şi care ar totaliza 233 de zile de închisoare.
Examinând contestaţia formulată de condamnatul A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va constata că
aceasta este:
a. fondată;
b. inadmisibilă;
c. nefondată.
17. Prin sentinţa din 28 august 2012, pronunţată de Tribunalul B., s-a dispus achitarea inculpatului A. pentru
săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, în sinteză, apreciindu-se că nu sunt întrunite
elementele constitutive ale respectivelor infracţiuni.
Prin decizia din 7 octombrie 2014, Curtea de Apel B. a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi
Terorism şi de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei din 28 august 2012, pronunţată de
Tribunalul B., a desfiinţat hotărârea apelată şi, în rejudecare, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 5 C.pen., cu
privire la inculpatul A., a dispus condamnarea acestuia.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de recurs în casaţie inculpatul A.
Recurentul a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 1 C.proc.pen., susţinând că
judecata în apel s-a efectuat de către o instanţă inferioară celei legal competente, întrucât competenţa de
soluţionare a apelului revenea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, având în vedere că, la data de 9 decembrie
2012, a dobândit calitatea de senator, fiind validat la data de 19 decembrie 2012.
În motivarea cererii de recurs în casaţie, recurentul a susţinut, pe de o parte, că la data de 1 februarie 2014 a
intrat în vigoare noul Cod de procedură penală, iar pe de altă parte, a solicitat aplicarea directă de către Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie a legii fundamentale [art. 72 alin. (2) teza finală], susţinând că este vorba de un
conflict de drept între cele două norme, constituţionale şi procedurale. Recurentul a apreciat că prevederile
art. 72 alin. (2) teza finală din Constituţie, potrivit cărora competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie, trebuie aplicate cu prioritate faţă de norma procesual penală, în sensul că regula instituită
prin legea fundamentală se aplică fără distincţie.
Examinând cauza la data de 17 mai 2017, după admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie, Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie:
a. va admite recursul în casaţie, va casa decizia şi va dispune rejudecarea apelului de către Secţia penală a Înaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie;
b. va admite recursul în casaţie, va casa decizia şi va proceda, după caz, fie la acel termen, fie la un alt termen, la
rejudecarea apelului chiar de către completul de 3 judecători care a soluţionat recursul în casaţie;
c. va respinge ca nefondat recursul în casaţie.
18. Inculpatul X. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. nn/P/2017 din data de 20 august 2017 emis de
Parchetul de pe lângă Tribunalul B. pentru tentativă de omor, faptă pretins a fi fost săvârşită la data de 20 iulie 2017.
Prin încheierea din data de 28 septembrie 2017, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului
B. a respins cererile şi excepţiile formulate de inculpat, dispunând începerea judecăţii.
Împotriva încheierii, inculpatul a formulat contestaţie, invocând ca unic motiv necompetenţa Parchetului de
pe lângă Tribunalul B., motivată prin aceea că, la data faptei pentru care a fost cercetat şi trimis în judecată,
avea calitatea de avocat definitiv în Baroul B. Inculpatul a menţionat că a făcut aceste precizări şi procurorului
de caz, care însă i-a spus că această împrejurare este irelevantă juridic potrivit actualului Cod de procedură
penală, precizarea procurorului determinându-l să nu o mai invoce în camera preliminară la Tribunalul B.
La termenul din data de 28 noiembrie 2017, în faţa judecătorului de cameră preliminară de la Curtea de Apel
B., inculpatul a depus o adeverinţă emisă de Baroul B. care a confirmat calitatea de avocat definitiv a acestuia la
data de 20 iulie 2017.
Procurorul a pus concluzii pentru respingerea contestaţiei, în principal, ca nefondată, deoarece, pe de o parte,
nu se poate imputa procurorului necunoaşterea calităţii de avocat a inculpatului, fiind simple afirmaţii ale
acestuia că l-ar fi informat cu privire la calitatea sa de avocat, iar, pe de altă parte, oricum fapta pentru care a
fost cercetat nu are legătură cu calitatea de avocat, şi, în subsidiar, ca inadmisibilă, deoarece în contestaţie nu se
pot invoca alte cereri şi excepţii, altele decât cele invocate la judecătorul de cameră preliminară din cadrul
Tribunalului B.
Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel B., în raport cu motivul invocat de inculpat, va
dispune:
a. admiterea contestaţiei;
b. respingerea ca inadmisibilă a contestaţiei;
c. respingerea ca nefondată a contestaţiei.
Subiectele de la proba scrisă desfăşurată în cadrul concursului de promovare
efectivă şi pe loc a judecătorilor şi procurorilor în funcţii de execuţie1
(materie: drept penal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie)
- 2016 -
Proba teoretică
Drept penal
Concursul de promovare efectivă şi pe loc a judecătorilor şi procurorilor în funcţii de execuţie
1. Fapta unei persoane care, neavând calitatea de funcţionar public potrivit Legii privind statutul funcţio-
narului public, fiind angajat ca expert în cadrul Guvernului României, a primit o sumă de bani pentru a nu-şi
îndeplini o atribuţie de serviciu:
a. constituie infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 289 C.pen.;
b. nu constituie infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 289 C.pen., întrucât expertul din cadrul Guvernului
României nu are calitatea de funcţionar conform Legii privind statutul funcţionarului public;
c. constituie infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 289 C.pen. combinat cu art. 308 C.pen.
2. Urmarea, ca element al laturii obiective:
a. presupune doar o modificare perceptibilă fizic a realităţii înconjurătoare;
b. implică o atingere a valorii sociale ocrotite prin norma penală;
c. există doar în cazul infracţiunilor de rezultat.
3. Pot avea tentativă perfectă:
a. infracţiunile de consumare anticipată;
b. infracţiunile de rezultat;
c. infracţiunile de executare promptă.
4. Nu poate fi comisă în formă continuată:
a. infracţiunea formală;
b. infracţiunea cu conţinut alternativ;
c. infracţiunea praeterintenţionată simplă.
5. Constituie criteriu de delimitare între infracţiunea complexă şi concursul de infracţiuni:
a. unitatea subiectului pasiv, specifică infracţiunii complexe;
b. caracterul facultativ al absorbţiei, în cazul infracţiunii complexe;
c. caracterul determinat sau determinabil al faptei absorbite de infracţiunea complexă.
6. Nu există recidivă postcondamnatorie atunci când infracţiunea care constituie al doilea termen a fost
comisă:
a. în timpul întreruperii executării pedepsei pentru prima infracţiune;
b. în termenul liberării condiţionate acordate pentru prima infracţiune;
c. în termenul de supraveghere al amânării aplicării pedepsei.
1
7. În conformitate cu legea penală în vigoare, principiul ubicuităţii:

a. reprezintă un criteriu de apreciere a locului săvârşirii infracţiunii;
b. completează principiul activităţii legii penale;
c. reprezintă o excepţie de la principiul realităţii legii penale.
8. Fiind sesizată cu săvârşirea unei singure infracţiuni de către un infractor primar, instanţa:
a. poate dispune, în unele cazuri, două pedepse principale;
b. dispune întotdeauna o singură pedeapsă principală, care poate consta în detenţiune pe viaţă, închisoare sau amendă;
c. stabileşte pedeapsa principală în funcţie de circumstanţele reale şi personale, precum şi potrivit regulilor concursului
de infracţiuni.
9. Instigatorul şi complicele nu sunt pedepsiţi:
a. dacă s-au desistat, chiar şi în cazul în care autorul a comis fapta;
b. dacă au împiedicat consumarea infracţiunii;
c. atunci când autorul comite fapta fără vinovăţie.
10. Termenul reabilitării judecătoreşti curge:
a. de la data executării pedepsei amenzii;
b. de la data împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale;
c. de la data executării ultimei pedepse, în caz de condamnări succesive.
11. În cazul în care actele de agresiune sexuală sunt precedate sau urmate de un raport sexual, act sexual oral
sau act sexual anal, fapta constituie:
a. infracţiunea de viol prevăzută de art. 218 C.pen., în concurs cu infracţiunea de agresiune sexuală prevăzută în
art. 219 C.pen.;
b. numai infracţiunea de viol prevăzută de art. 218 C.pen.;
c. numai infracţiunea de agresiune sexuală prevăzută de art. 219 C.pen.
12. Conform prevederilor legale în vigoare, formularea unei plângeri cu privire la existenţa unei fapte
prevăzute de legea penală, cunoscând că aceasta este nereală, constituie infracţiunea de:
a. denunţare calomnioasă;
b. obstrucţionare a justiţiei;
c. inducere în eroare a organelor judiciare.
13. Fapta de a se împotrivi la executare, prin lovirea unui poliţist care, la solicitarea executorului judecă-
toresc, acorda sprijin la punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti, constituie:
a. infracţiunea de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti în concurs cu infracţiunea de ultraj;
b. infracţiunea de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti;
c. infracţiunea de ultraj.
14. În cazul tentativei la infracţiunea de omor prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 C.pen., săvârşită de un
minor cu vârsta între 14 şi 18 ani:
a. instanţa poate lua măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă
cuprinsă între 5 şi 15 ani;
b. instanţa nu poate lua măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă
cuprinsă între 5 şi 15 ani;
c. instanţa poate aplica pedeapsa închisorii, dacă, până la pronunţarea hotărârii judecătoreşti, minorul a împlinit 18 ani.
15. În cazul infracţiunii prevăzute de art. 295 alin. (1) C.pen. raportat la art. 308 alin. (1) C.pen., comisă în
stare de recidivă postexecutorie, termenul de prescripţie a răspunderii penale:
a. se stabileşte în raport cu pedeapsa prevăzută de art. 295 alin. (1) C.pen.;
b. se stabileşte în raport cu pedeapsa prevăzută de art. 295 alin. (1) C.pen. combinat cu art. 308 alin. (2) C.pen.;
c. se stabileşte în raport cu pedeapsa prevăzută de art. 295 alin. (1) C.pen. raportat la art. 308 alin. (2) C.pen. şi
art. 43 alin. (5) C.pen.
Concursul de promovare efectivă şi pe loc a judecătorilor şi procurorilor în funcţii de execuţie 167
16. Încercarea de a întreţine, prin constrângere, raporturi sexuale, faptă care a avut ca urmare moartea
victimei, fără ca raportul sexual să mai aibă loc, se sancţionează cu:
a. pedeapsa de la infracţiunea prevăzută de art. 218 alin. (4) C.pen.;
b. pedeapsa de la infracţiunea prevăzută de art. 218 alin. (4) C.pen. cu aplicarea prevederilor art. 33 alin. (2) C.pen.;
c. pedeapsa de la infracţiunea prevăzută de art. 218 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 33 alin. (2) C.pen. şi pedeapsa
de la infracţiunea prevăzută de art. 195 C.pen., cu aplicarea art. 39 C.pen.
17. Audierea martorului în vârstă de până la 14 ani poate avea loc:

a. în prezenţa unui psiholog, dacă organul de urmărire penală sau instanţa de judecată consideră necesar;
b. în prezenţa părţii responsabile civilmente, dacă aceasta este părintele ori tutorele minorului;
c. numai dacă, înainte de audiere, i se comunică obligaţia de a da declaraţii conforme cu realitatea, atrăgându-i-se
atenţia că legea pedepseşte infracţiunea de mărturie mincinoasă.
18. Prin supraveghere tehnică se înţelege folosirea uneia dintre următoarele metode:
a. interceptarea comunicaţiilor ori a oricărui tip de comunicare la distanţă; obţinerea datelor privind tranzacţiile
financiare ale unei persoane; accesul la un sistem informatic; supravegherea video, audio sau prin fotografiere; locali-
zarea sau urmărirea prin mijloace tehnice;
b. interceptarea comunicaţiilor ori a oricărui tip de comunicare la distanţă; accesul la un sistem informatic; supra-
vegherea video, audio sau prin fotografiere; localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice; participarea autorizată la
anumite activităţi;
c. interceptarea comunicaţiilor ori a oricărui tip de comunicare la distanţă; obţinerea datelor privind tranzacţiile
financiare ale unei persoane; accesul la un sistem informatic; supravegherea video, audio sau prin fotografiere; livrarea
supravegheată; utilizarea investigatorilor sub acoperire şi a colaboratorilor.
19. În cazul în care prin ordonanţa de clasare s-a dispus menţinerea măsurilor asigurătorii:
a. procurorul este obligat să sesizeze instanţa de judecată civilă pentru a dispune cu privire la aceste măsuri;
b. aceste măsuri încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acţiune în faţa instanţei civile, în termen de
30 de zile de la comunicarea soluţiei;
c. procurorul sesizează judecătorul de drepturi şi libertăţi cu propunere de luare a măsurii de siguranţă a confiscării
speciale.
20. Reluarea urmăririi penale după suspendare se dispune de către:
a. procurorul care exercită activitatea de supraveghere a cercetării penale sau procurorul care efectuează urmărirea
penală;
b. procurorul ierarhic superior celui care a dispus suspendarea;
c. judecătorul de cameră preliminară, la propunerea procurorului.
21. Autoritatea de lucru judecat:
a. este o prezumţie absolută care nu poate fi înlăturată;
b. se poate întemeia pe existenţa unei ordonanţe de clasare pentru că fapta nu există;
c. poate fi înlăturată prin exercitarea căilor extraordinare de atac în cazul descoperirii unui viciu fundamental în
cadrul procedurii precedente, viciu care afectează hotărârea definitivă.
22. Caracterul echitabil al procesului penal, reglementat din art. 8 din Codul de procedură penală:
a. se referă numai la persoanele acuzate de săvârşirea unei infracţiuni;
b. presupune ca fiecare componentă a acestui caracter să aibă aplicabilitate generală în cadrul procesului penal,
indiferent în ce fază se află acesta;
c. presupune ca urmărirea penală şi judecata să se desfăşoare cu respectarea garanţiilor procesuale şi a drepturilor
părţilor şi ale subiecţilor procesuali.
23. Au dreptul de a face percheziţii corporale:

a. organele inspecţiilor de stat în cazul infracţiunilor flagrante, care constituie încălcări ale drepturilor şi obligaţiilor
a căror respectare o controlează, potrivit legii;
b. organele de siguranţă naţională, numai pentru infracţiunile flagrante săvârşite în legătură cu serviciul de către cei
aflaţi în subordinea sau sub controlul lor;
c. numai organele de urmărire penală.
24. În procedura de reunire a cauzelor:
a. cauzele pot fi reunite chiar dacă pentru unele acte materiale care intră în unitatea legală a fost pronunţată o
hotărâre definitivă;
b. cauzele pot fi reunite dacă se află în faza de urmărire penală, la parchete de grad diferit;
c. întotdeauna procurorul dispune prin ordonanţă motivată şi instanţa se pronunţă prin sentinţă.
25. Dacă făptuitorul dobândeşte calitatea de senator după săvârşirea infracţiunii:
a. competenţa se va stabili conform regulilor de competenţă materială;
b. competenţa instanţei învestite cu judecarea fondului cauzei nu se va schimba, iar apelul va fi judecat de instanţa
competentă conform calităţii speciale dobândite de făptuitor;
c. procedura de cameră preliminară se va încheia la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în situaţia în care dobândirea
calităţii a avut loc după trimiterea în judecată şi înainte de începerea judecăţii.
26. În procedura acordului de recunoaştere a vinovăţiei:
a. procurorul ierarhic superior poate decide prin ordonanţă motivată ca inculpatul să iniţieze un acord de recu-
noaştere a vinovăţiei;
b. inculpatul poate refuza iniţiativa procurorului de a încheia un acord de recunoaştere a vinovăţiei;
c. titularii acordului sunt procurorul, procurorul ierarhic superior, inculpatul şi persoana vătămată, avocaţii acestora
din urmă.
27. Contestaţia împotriva măsurii asigurătorii luate de procuror:
a. este suspensivă de executare;
b. se soluţionează în camera de consiliu;
c. se soluţionează prin încheiere motivată, nedefinitivă.
28. În cazul în care dispune achitarea inculpatului pentru că fapta nu a fost comisă cu vinovăţia prevăzută de
lege, instanţa:
a. lasă nesoluţionată acţiunea civilă;
b. respinge întotdeauna acţiunea civilă;
c. poate admite acţiunea civilă, atunci când constată că fapta a fost comisă cu vinovăţia cerută de lege pentru exis-
tenţa ilicitului civil.
29. Urmărirea penală se efectuează şi faţă de civili de către procurorul militar atunci când:
a. infracţiunile comise de aceştia sunt conexe celor comise de militari;
b. civilii au participat la săvârşirea infracţiunilor comise de militari;
c. este vorba de infracţiuni comise anterior datei de 1 februarie 2014.
30. În cursul urmăririi penale avocatul suspectului sau inculpatului nu are dreptul de a asista la:
a. ridicarea de obiecte sau înscrisuri, când aceasta se face cu consimţământul suspectului sau inculpatului;
b. percheziţia unui vehicul, în cazul infracţiunii flagrante;
c. cercetarea la faţa locului, în cazul infracţiunii flagrante.
31. Când persoana menţionată în mandatul de arestare preventivă nu a fost găsită, organul de poliţie:
a. îl informează pe procuror;
b. încheie un proces-verbal pe care îl trimite compartimentului de executări penale din cadrul instanţei competente
să judece cauza în fond;
c. înştiinţează judecătorul de drepturi şi libertăţi care a dispus măsura.
32. Încetarea de drept a măsurilor preventive se constată de către:
a. organul judiciar care a dispus măsura, în toate cazurile;
b. judecătorul de drepturi şi libertăţi, în toate cazurile;
c. organul judiciar care a dispus măsura sau, după caz, cel în faţa căruia este pendinte cauza.
33. Instanţa se pronunţă întotdeauna prin decizie:
a. în materia măsurilor preventive;
b. în materia executării pedepselor;
c. în soluţionarea apelului şi recursului în casaţie.
34. Înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura arestării preventive se poate dispune:
a. la cererea procurorului sau din oficiu;
b. dacă există suspiciunea rezonabilă că inculpatul a comis o nouă infracţiune, pentru care s-a dispus efectuarea în
continuare a urmăririi penale faţă de acesta;
c. dacă inculpatul a fost condamnat, pentru comiterea, chiar din culpă, a unei alte infracţiuni.
Proba practică
Drept penal
1. Inculpatul M.I. a fost administrator al SC MI-DO SRL. În luna decembrie 2014 acesta i-a adus la
cunoştinţa numitului D.O. (coasociat) faptul că societatea are probleme financiare grave; în urma discuţiilor
purtate între cei doi, inculpatul a cumpărat părţile sociale deţinute de numitul D.O., devenind astfel asociat unic
al SC MI-DO SRL. Ulterior, începând cu luna februarie 2015, societatea nu şi-a mai onorat datoriile financiare
faţă de creditori, întrucât nu a mai avut mijloace băneşti, inculpatul ascunzând faţă de aceştia situaţia reală a
societăţii. Fiind presat de creditori, la data de 22 decembrie 2015, inculpatul a formulat cerere de declarare a
insolvenţei SC MI-DO SRL.
Ulterior, pentru a evita executarea silită asupra tuturor bunurilor societăţii, la data de 20 ianuarie 2016,
inculpatul M.I. a vândut, la un preţ inferior valorii reale, mai multe bunuri imobile proprietatea SC MI-DO SRL
către numitul D.O., cu care păstrase o strânsă relaţie de prietenie.
Raportat la situaţia expusă, faptele săvârşite de inculpatul M.I. constituie:
a. infracţiunea de bancrută simplă, prevăzută de art. 240 C.pen., în concurs cu infracţiunea de bancrută frauduloasă,
prevăzută de art. 241 alin. (1) lit. c) C.pen.;
b. infracţiunea de bancrută simplă, prevăzută de art. 240 C.pen., în concurs cu infracţiunea de abuz de încredere în
dauna creditorilor, prevăzută de art. 239 alin. (1) C.pen.;
c. infracţiunea de bancrută frauduloasă, prevăzută de art. 241 alin. (1) lit. c) C.pen., care absoarbe infracţiunea de
bancrută simplă, prevăzută de art. 240 C.pen.
2. Organele de urmărire penală au fost sesizate cu privire la faptul că la data de 15 februarie 2015 inculpatul
M.M. a sustras dintr-un magazin produse în valoare de 1000 lei.
În cursul urmăririi penale, inculpatul a solicitat să se dispună renunţarea la urmărire penală având în vedere
valoarea relativ mică a prejudiciului cauzat. Având în vedere faptul că la data de 1 septembrie 2014 faţă de
inculpatul M.M. se dispusese renunţarea la aplicarea pedepsei într-o altă cauză penală, procurorul a dispus
trimiterea în judecată a inculpatului M.M. pentru săvârşirea unei infracţiuni de furt, prevăzută de art. 228
alin. (1) C.pen.
După terminarea cercetării judecătoreşti, instanţa poate dispune:
a. condamnarea inculpatului la pedeapsa de 6 luni închisoare şi amânarea aplicării acesteia;
b. renunţarea la aplicarea pedepsei;
c. stabilirea unei pedepse de 6 luni închisoare şi amânarea aplicării acesteia.
3. Inculpatele S.V. şi S.M. au fost condamnate pentru săvârşirea infracţiunii de abuz de încredere prevăzută
în art. 238 C.pen. S-a reţinut că după data de 9 noiembrie 2014 a fost pusă în executare o hotărâre
judecătorească prin care inculpatelor le-a revenit un imobil în urma partajului succesoral cu fratele lor, S.I.
Ulterior, inculpatele au refuzat să dea curs cererii lui S.I. de a-i restitui unele bunuri mobile personale, rămase în
locuinţă. De asemenea, inculpatele, pentru a nu preda bunurile respective, le-au ascuns în podul casei. În apelul
declarat, inculpatele susţin că fapta lor de a refuza să restituie proprietarului bunurile mobile nu întruneşte
elementele constitutive ale infracţiunii de abuz de încredere.
Faţă de apelul declarat, instanţa de apel:
a. va constata că acesta este fondat, deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz de
încredere;
b. va constata că acesta este nefondat, deoarece inculpatele au acceptat detenţia bunurilor şi au refuzat restituirea lor
către proprietar;
c. va admite apelul inculpatelor şi va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de abuz de
încredere în dauna creditorilor.
4. În noaptea de 16/17 martie 2014 inculpatul G.E. a mers la un club din localitatea M. În jurul orei 23:30,
între inculpat şi victima N.M. s-a iscat un conflict, desfăşurat timp de aproximativ 15 minute, în prezenţa a peste
70 de persoane care se aflau în respectivul club.
Pe parcursul conflictului, inculpatul G.E. a lovit victima cu pumnii şi picioarele; în timp ce victima era
căzută, inculpatul a luat o masă din apropiere şi i-a aplicat două lovituri în zona capului. Imediat victima a
prezentat o hemoragie, decedând la scurt timp.
Încadrarea juridică corectă este:
a. infracţiunea de omor, prevăzută de art. 188 C.pen., în concurs cu infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri,
prevăzută de art. 375 C.pen.;
b. infracţiunea de omor, prevăzută de art. 188 C.pen.;
c. infracţiunea de omor, prevăzută de art. 188 C.pen., în concurs cu infracţiunea de tulburare a ordinii şi liniştii
publice, prevăzută de art. 371 C.pen.
5. La data de 3 iunie 2014 numita O.N. a dat o procură specială concubinului său G.N. prin care îl
împuternicea să vândă în condiţii avantajoase un imobil. În acest sens, la data de 12 iunie 2014, G.N. s-a
prezentat la Biroul Notarului Public C.E., prezentând fotocopii după actele de proprietate ale imobilului lui
O.N., precum şi procura specială. Notarul public a verificat la Registrul Naţional Notarial de Evidenţă a
Procurilor şi a Revocărilor acestora, constatând că procura emisă la data de 3 iunie 2014 nu era revocată. De
asemenea, la data de 13 iunie 2014 notarul public C.E. a emis adresă către Oficiul de Cadastru şi Publicitate
Imobiliară pentru emiterea unui extras de carte funciară. În mod automat, sistemul informatic a stabilit ca dată
de soluţionare a cererii de eliberare a extrasului de carte funciară ziua de 16 iunie 2014, ora 15:00, notarul
programând perfectarea vânzării pentru data de 17 iunie 2014. Întrucât G.N. se grăbea, acesta l-a întrebat pe
notar dacă nu există vreo modalitate ca vânzarea să fie perfectată mai repede, deoarece trebuie să plece din ţară
şi are bilet de avion pentru data de 16 iunie 2014, ora 23:00. Notarul i-a spus numitului G.N. că, dacă vrea să
rămână pentru el peste program, în data de 16 iunie 2014, atunci trebuie să-i plătească o excursie în străinătate.
G.N. a fost de acord cu propunerea notarului.
Fapta săvârşită de notarul public C.E.:
a. constituie infracţiunea de luare de mită;
b. nu constituie infracţiunea de luare de mită;
c. constituie infracţiunea de primire de foloase necuvenite.
6. În anul 2010 inculpatul D.F. a săvârşit infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2)
C.pen. din 1969, fiind trimis în judecată la data de 10 septembrie 2012. În cauză au existat mai multe termene de
judecată, la care au fost administrate mai multe mijloace de probă, ultimii martori fiind audiaţi la termenul din
data de 5 ianuarie 2015, în prezenţa inculpatului, a părţii civile şi a avocaţilor acestora. Inculpatul a solicitat un
nou termen de judecată pentru depunerea unor înscrisuri, instanţa dispunând amânarea cauzei pentru data de 3
februarie 2015.
La acest termen inculpatul şi partea civilă, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale, au declarat, în faţa
instanţei de judecată, că s-au împăcat. Faţă de această situaţie:
a. instanţa ia act de împăcarea părţilor, dispunând în consecinţă;
b. instanţa nu ia act de împăcarea părţilor;
c. instanţa poate lua act de împăcarea părţilor.
7. Prin sentinţa penală din data de 30 iunie 2015, definitivă prin neapelare la 25 iulie 2015, s-a dispus
amânarea aplicării pedepsei de 2 ani închisoare, stabilită pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat,
prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) C.pen., faptă comisă la 2 februarie 2015. Ulterior rămânerii
definitive a acestei sentinţe penale, s-a constatat că la data de 15 ianuarie 2015 inculpatul fusese condamnat
definitiv la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192
alin. (1) C.pen., pedeapsă de la executarea căreia s-a sustras. Fiind sesizată cu o cerere de anulare a amânării
aplicării pedepsei, instanţa urmează a se dispune:
a. anularea amânării aplicării pedepsei şi aplicarea dispoziţiilor referitoare la pluralitatea intermediară, conform
dispoziţiilor art. 44 C.pen.;
b. anularea amânării aplicării pedepsei şi aplicarea dispoziţiilor referitoare la concursul de infracţiuni, conform
dispoziţiilor art. 39 C.pen.;
c. anularea amânării aplicării pedepsei şi aplicarea dispoziţiilor referitoare la recidivă, conform dispoziţiilor art. 43 C.pen.
8. În cursul urmăririi penale, procurorul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria A a sesizat judecătorul de

drepturi şi libertăţi de la Judecătoria A cu propunerea motivată de valorificare a unui autoturism sechestrat în
urmă cu doi ani, deoarece fusese folosit la sustragerea de combustibil, fiind adaptat pentru transportul unei
însemnate cantităţi de benzină, prin vânzarea către o societate comercială specializată în dezmembrări auto.
Autoturismul fusese abandonat la locul faptei de persoane rămase neidentificate şi, faţă de lipsa plăcuţelor de
înmatriculare şi distrugerea totală a inscripţionărilor privind seria şasiului, nu s-a putut stabili identitatea
proprietarului.
Judecătorul de drepturi şi libertăţi a respins cererea cu motivarea că, pentru a solicita valorificarea unui
autoturism anterior pronunţării unei hotărâri definitive în cauză, procurorul trebuia să procedeze la identifi-
carea proprietarului bunului şi să obţină acordul acestuia.
Soluţia judecătorului de drepturi şi libertăţi este:
a. legală;
b. nelegală, deoarece în cauză nu era necesar acordul proprietarului;
c. nelegală, deoarece competenţa revenea judecătorului de cameră preliminară.
9. În cursul judecăţii inculpatul a invocat excepţia nulităţii declaraţiilor sale din cursul urmăririi penale,
deoarece, deşi aflat în stare de arest preventiv în altă cauză, nu a fost asistat de un apărător. Procedând la veri-
ficarea dosarului, instanţa a constatat că aspectele invocate de inculpat sunt reale. În această situaţie, instanţa:
a. va admite excepţia, în cauză fiind vorba de nulitatea absolută;
b. va respinge excepţia, deoarece aceasta putea să fie formulată până la încheierea procedurii în camera preliminară;
c. va respinge excepţia, fiind vorba despre o cauză de nulitate relativă.
10. La data de 1 octombrie 2015, persoana vătămată X a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieşti, în
raza căreia domiciliază, despre faptul că, la 29 septembrie 2015, persoane necunoscute i-au sustras mai multe
unelte agricole din curtea casei al cărei proprietar este, situată în municipiul Braşov. În cauză s-au efectuat
cercetări, au fost identificaţi autorii şi a fost sesizată prin rechizitoriu Judecătoria Ploieşti. La primul termen în
procedura camerei preliminare, inculpatul a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Ploieşti,
arătând că procurorul trebuia să sesizeze instanţa de la locul comiterii faptei, şi anume Judecătoria Braşov.
Judecătorul de cameră preliminară:
a. va admite excepţia şi va dispune declinarea competenţei;
b. va respinge excepţia, procurorul fiind obligat să sesizeze instanţa pe lângă care funcţionează parchetul din care
face parte;
c. va admite excepţia, va constata că urmărirea penală este nulă pentru că a fost efectuată de un parchet necompetent
şi va dispune trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov pentru refacerea urmăririi penale.
11. Inculpatul, arestat preventiv în cauză, a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea
infracţiunii prevăzute de art. 48 C.pen. raportat la art. 211 alin. (1) şi alin. (2) în referire la art. 210 alin. (1) lit. a)
C.pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, pentru care minimul special este de 3 ani şi
4 luni închisoare. Hotărârea a rămas definitivă prin neapelare.
Recursul în casaţie declarat de procuror:
a. va fi admis, pentru că pedeapsa stabilită este nelegală, fiind mai mică decât minimul special;
b. va fi respins;
c. va fi admis chiar dacă hotărârea a fost pronunţată ca urmare a aplicării procedurii privind recunoaşterea învinuirii.
12. La data de 4.01.2016 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului AB pentru o perioadă de 30 de zile, de
la 4.01.2016 la 2.02.2016. La data de 25.01.2016 procurorul a formulat propunere de prelungire a arestării
preventive motivat de faptul că temeiurile care au determinat arestarea iniţială impun în continuare privarea de
libertate a inculpatului.
Prin încheierea din data de 28.01.2016, judecătorul de drepturi şi libertăţi a admis propunerea şi a dispus
prelungirea măsurii arestării preventive pentru 30 de zile, de la 3.02.2016 la 3.03.2016. Împotriva încheierii a
formulat contestaţie inculpatul AB. Termenul pentru judecarea contestaţiei a fost fixat la 4.02.2016, când
avocatul inculpatului a solicitat să se constate încetarea de drept a măsurii arestării preventive.
Judecătorul de drepturi şi libertăţi învestit cu soluţionarea contestaţiei:
a. va constata încetarea de drept a măsurii arestării preventive, întrucât contestaţia este suspensivă de executare;
b. va constata încetarea de drept a măsurii arestării preventive, întrucât termenul pentru judecarea contestaţiei a fost
fixat după expirarea măsurii;
c. va respinge cererea de constatare a încetării de drept a măsurii arestării preventive.
13. La data de 4.01.2016 ZY, cetăţean nigerian, a fost audiat în calitate de martor de către procuror, iar din
declaraţiile date a rezultat că a fost de faţă în momentul în care inculpatul CD i-a suprimat viaţa victimei cu mai
multe lovituri de topor, iar la săvârşirea faptei nu a mai asistat nicio altă persoană.
La data de 25.01.2016, martorul ZY s-a prezentat la parchet şi a comunicat procurorului că, la data de
29.02.2016, contractul său de muncă în România va expira, astfel că, la începutul lunii martie 2016, se va
întoarce în Nigeria, iar, din cauza distanţei şi costurilor ridicate ale călătoriei, nu poate să revină în România
pentru a lua parte la judecată.
La data de 26.01.2016, procurorul a formulat cerere de audiere anticipată adresată judecătorului de drepturi
şi libertăţi.
În cazul în care apreciază cererea ca întemeiată, judecătorul de drepturi şi libertăţi:
a. dispune citarea martorului şi procedează la audierea acestuia de îndată, în prezenţa procurorului;
b. dispune citarea martorului şi procedează la audierea acestuia, în camera de consiliu, participarea procurorului
nefiind obligatorie;
c. fixează data şi locul audierii, dispunând citarea părţilor şi a subiecţilor procesuali principali.
14. Prin ordonanţa prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria A s-a admis plângerea împotriva
soluţiei formulată de petentul BC, s-a dispus infirmarea ordonanţei de clasare adoptate de procuror şi
redeschiderea urmăririi penale faţă de suspect. La data de 17.02.2016, dosarul a fost trimis judecătorului de
cameră preliminară în vederea confirmării redeschiderii urmăririi penale. Prin sentinţa penală nr. 91/24.02.2016,
judecătorul de cameră preliminară a confirmat redeschiderea urmăririi penale.
Soluţia este:
a. nelegală, deoarece trebuia pronunţată o încheiere motivată;
b. supusă căii de atac a contestaţiei, în 3 zile de la pronunţare;
c. nelegală, deoarece redeschiderea urmăririi penale dispusă ca urmare a admiterii plângerii împotriva soluţiei nu
este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară.
- 2017 -
Proba teoretică
Drept penal
1. În cazul infracţiunii progresive:
a. forma de vinovăţie este întotdeauna intenţia depăşită;
b. nu este posibil niciodată coautoratul;
c. elementul material poate consta şi într-o omisiune.
2. În structura unui concurs ideal:
a. nu pot intra o tentativă şi o altă infracţiune în formă consumată;
b. nu pot intra o infracţiune din culpă şi una intenţionată;
c. pot intra două infracţiuni, comise fiecare în formă continuată.
3. Poate fi luată o măsură educativă privativă de libertate:
a. când inculpatul minor a mai săvârşit o altă infracţiune pentru care s-a aplicat o măsură educativă, chiar dacă
hotărârea nu este definitivă;
b. când inculpatul minor a săvârşit infracţiunea de omor;
c. ori de câte ori instanţa apreciază că măsurile educative neprivative de libertate nu sunt suficiente pentru corectarea
comportamentului minorului, infractor primar.
4. Executarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi în cazul persoanei fizice:
a. începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei
sub supraveghere;
b. nu începe niciodată de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la pedeapsa amenzii;
c. începe numai după executarea pedepsei închisorii.
5. În cazul în care în urma săvârşirii unei infracţiuni de către un major se reţin circumstanţe atenuante:
a. minimul special al pedepsei devine minimul general al pedepsei;
b. reducerea limitelor speciale ale pedepsei se poate face de atâtea ori câte circumstanţe atenuante se reţin;
c. reducerea limitelor speciale ale pedepsei se face o singură dată, indiferent câte circumstanţe atenuante se reţin.
6. În jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a statuat că, în cazul infracţiunii continuate, sintagma „şi
împotriva aceluiaşi subiect pasiv”:
a. nu este în acord cu prevederile constituţionale, întrucât nu îndeplineşte condiţiile de claritate, precizie şi previ-
zibilitate ale normei penale;
b. nu este în acord cu prevederile constituţionale, deoarece este o neconcordanţă, în accepţiunea art. 20 alin. (2) din
Constituţie, între legea internă şi un tratat privitor la drepturile fundamentale;
c. nu este în acord cu prevederile constituţionale, întrucât încalcă dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie.
7. Refuzul organului de executare de a pune în aplicare o hotărâre judecătorească prin care este obligat să
îndeplinească un anumit act constituie infracţiunea de:
a. abuz în serviciu;
b. nerespectare a hotărârilor judecătoreşti;
c. obstrucţionare a justiţiei.
8. În cazul infracţiunii de folosire a funcţiei pentru favorizarea unor persoane:
a. subiectul activ poate fi persoana care exercită permanent o însărcinare de orice natură în serviciul oricărei
persoane juridice;
b. nu este infracţiune în cazul în care actul înfăptuit se referă la emiterea actelor normative;
c. forma de vinovăţie poate fi doar intenţia directă.
9. Prescripţia executării pedepsei principale:
a. nu înlătură executarea pedepsei principale aplicate pentru infracţiunea de agresiune sexuală care a avut ca urmare
moartea victimei, pentru care termenul de prescripţie a executării nu s-a împlinit anterior intrării în vigoare a dispo-
ziţiilor Legii nr. 27/2012;
b. înlătură executarea pedepselor principale şi complementare, în cazul persoanei fizice condamnate;
c. înlătură executarea pedepsei complementare, în cazul persoanei juridice condamnate.
10. Tentativa nu este posibilă:
a. în cazul infracţiunii comisive prin omisiune;
b. în cazul infracţiunii omisive proprii;
c. în cazul infracţiunii omisive improprii.
11. Legea penală română se aplică în temeiul principiului universalităţii:
a. în situaţia în care infracţiunile sunt săvârşite în afara teritoriului ţării, contra statului român, de către un cetăţean
străin care se află de bunăvoie pe teritoriul României;
b. numai dacă infracţiunile sunt prevăzute şi de legea penală a statului unde au fost săvârşite;
c. numai dacă nu se dispune altfel printr-un tratat internaţional la care România este parte.
12. Infracţiunea de omor:
a. se poate comite doar printr-o acţiune, nu şi printr-o inacţiune;
b. se poate comite şi printr-o acţiune care vizează psihicul victimei;
c. nu se poate comite prin intermediul unor animale.
13. Poate constitui obiect material al infracţiunii de furt, prevăzută de art. 228 C.pen.:
a. o proteză dentară sustrasă cu ocazia autopsierii unui cadavru;
b. orice bun mobil;
c. un bun abandonat.
14. Infracţiunea de sustragere de sub sechestru, prevăzută de art. 261 C.pen.:
a. intră întotdeauna în concurs cu infracţiunea de furt;
b. absoarbe infracţiunea de furt având ca obiect bunul sechestrat;
c. nu poate fi reţinută dacă bunul sustras de sub sechestru face parte din categoria bunurilor exceptate de la urmărire.
15. Tentativa la infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 C.pen.:
a. nu este posibilă la niciuna dintre variantele infracţiunii;
b. este posibilă doar la unele variante ale infracţiunii, dar nu este sancţionată de legea penală;
c. este posibilă la toate variantele infracţiunii, dar nu este sancţionată de legea penală.
16. Infracţiunea de purtare abuzivă, prevăzută de art. 296 C.pen.:
a. este variantă de specie faţă de infracţiunea de cercetare abuzivă, prevăzută de art. 280 C.pen.;
b. se reţine în concurs cu vătămarea corporală, dacă s-a produs vreuna dintre urmările de la art. 194 C.pen.;
c. se reţine în formă continuată dacă, în aceeaşi împrejurare, făptuitorul a întrebuinţat expresii jignitoare faţă de o
persoană şi a şi lovit-o.
17. Pentru a beneficia de cauza de nepedepsire prevăzută de art. 290 alin. (3) C.pen., trebuie ca mituitorul să
denunţe fapta:
a. mai înainte ca organul de urmărire penală să fi dispus începerea urmăririi penale in rem cu privire la această faptă;
b. cu condiţia ca denunţul mituitorului să conducă la tragerea la răspundere penală a funcţionarului;
c. mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat printr-un denunţ cu privire la această faptă, nefiind
obligatoriu ca mituitorul să formuleze un denunţ scris.
18. Dacă traficantul de influenţă cumpără ulterior favoarea funcţionarului, pentru a-l determina să îndepli-
nească actul solicitat de cumpărătorul de influenţă, cel care a traficat influenţa va răspunde:
a. doar pentru trafic de influenţă;
b. doar pentru dare de mită;
c. pentru trafic de influenţă în concurs cu dare de mită.
19. Nu sunt întrunite condiţiile pentru existenţa infracţiunii prevăzute de art. 268 alin. (1) C.pen. atunci când:
a. în plângerea penală nu este dată încadrarea juridică corectă a faptei prevăzute de legea penală, ci o altă încadrare
juridică;
b. în plângerea penală nu se precizează denumirea faptei prevăzute de legea penală, ci doar este descrisă o faptă care
ar putea cădea sub incidenţa legii penale, dacă ar fi adevărată;
c. fapta prevăzută de legea penală este descrisă într-un memoriu depus ca apărare într-un dosar civil ce are ca obiect
un litigiu între autorul memoriului şi persoana acuzată de comiterea unei fapte prevăzute de legea penală.
20. Infracţiunea de influenţare a declaraţiilor, prevăzută de art. 272 C.pen.:
a. nu are subiect activ calificat;
b. se consumă în momentul în care martorul constrâns sau corupt a dat declaraţia mincinoasă;
c. nu se reţine dacă martorul şi-a retras, în termenele de la art. 273 alin. (3) C.pen., mărturia mincinoasă dată ca
urmare a acţiunilor de corupere sau constrângere.
21. Suma depusă de inculpat drept cauţiune în cursul procesului penal în cazul controlului judiciar pe
cauţiune:
a. se restituie în caz de renunţare la aplicarea pedepsei, atunci când inculpatul a plătit integral despăgubirile acordate
părţii civile şi nu s-a dispus plata din cauţiune, în ordine, a cheltuielilor judiciare sau a amenzii;
b. nu se restituie în cazul în care judecătorul de cameră preliminară respinge cererea de confirmare a soluţiei de
renunţare la urmărire penală, desfiinţând ordonanţa procurorului şi dispunând clasarea;
c. în cursul judecăţii, se restituie dacă măsura controlului judiciar pe cauţiune a fost înlocuită cu măsura arestului la
domiciliu, întrucât inculpatul şi-a încălcat cu rea-credinţă obligaţia de a se prezenta la organul de urmărire penală la
chemarea acestuia.
a. instanţa care a admis în principiu cererea de revizuire şi a dispus suspendarea executării hotărârii poate dispune
revocarea suspendării executării hotărârii şi reluarea executării pedepsei, în cazul în care persoana condamnată nu
respectă obligaţiile impuse prin încheierea de admitere în principiu a revizuirii prin care s-a dispus şi suspendarea exe-
cutării hotărârii supuse revizuirii;
b. judecătorul care a admis în principiu cererea de recurs în casaţie şi a dispus suspendarea executării hotărârii
atacate poate dispune revocarea măsurii suspendării executării hotărârii şi reluarea executării pedepsei, în cazul în care
persoana condamnată nu respectă obligaţiile impuse prin încheierea de admitere în principiu a recursului în casaţie şi
suspendare a executării hotărârii;
c. contestaţia formulată împotriva încheierii date în primă instanţă, prin care s-a dispus suspendarea judecării cauzei,
se depune la instanţa care a pronunţat încheierea atacată, se înaintează împreună cu dosarul cauzei, instanţei ierarhic
superioare, în termen de 24 de ore de la înregistrare şi nu suspendă executarea hotărârii.
a. se introduce la instanţa superioară celei care a pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere;
b. poate fi introdusă oricând, pentru motivul că judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi;
c. în cazul în care se invocă autoritatea de lucru judecat, se judecă cu participarea procurorului şi cu citarea părţilor
interesate în cauza în care s-a pronunţat ultima hotărâre.
24. În privinţa acţiunii civile în procesul penal, instanţa de judecată:
a. dacă moştenitorii părţii civile îşi exprimă opţiunea de a continua exercitarea acţiunii civile, în termen de 3 luni de
la data decesului acesteia, acţiunea civilă rămâne în competenţa instanţei penale;
b. dacă moştenitorii inculpatului acceptă succesiunea în termen legal, admite acţiunea civilă;
c. dacă moştenitorii părţii responsabile civilmente sunt indicaţi de către partea civilă după 3 luni de la data la care a
luat cunoştinţă de decesul părţii responsabile civilmente, lasă nesoluţionată acţiunea civilă.
25. În privinţa inculpatului care:
a. nu înţelege limba română, instanţa de judecată are obligaţia de a-i asigura suma de bani solicitată pentru folosirea
unui interpret autorizat, pentru a pune concluzii în instanţă;
b. vorbeşte şi înţelege limba română, fiind cetăţean român aparţinând unei minorităţi naţionale, nu poate solicita să îi
fie comunicată o traducere autorizată a rechizitoriului în limba maternă;
c. nu se poate exprima, iar asistenţa juridică este obligatorie, organele judiciare îi asigură în mod gratuit un interpret
pentru a comunica cu avocatul, în vederea formulării unei contestaţii împotriva încheierii prin care s-a dispus menţi-
nerea măsurii arestării preventive.
26. Procurorul revocă ordonanţa de renunţare la urmărire penală şi dispune redeschiderea urmăririi penale:
a. dacă organul de poliţie nu şi-a îndeplinit obligaţia de a face dovada, cu procesul-verbal întocmit, că suspectul şi-a
îndeplinit în mod direct obligaţia de a cere public scuze persoanei vătămate;
b. dacă suspectul nu a reparat integral prejudiciul, chiar dacă a dovedit procurorului că nu dispune de mijloacele necesare;
c. dacă suspectul nu şi-a îndeplinit cu rea-credinţă, în termenul stabilit de procuror, obligaţiile asumate prin acordul
de mediere încheiat cu partea civilă.
27. Poate cere revocarea măsurii de siguranţă a interzicerii ocupării unei funcţii sau a exercitării unei
profesii, luată prin hotărâre definitivă:
a. persoana cu privire la care s-a luat măsura de siguranţă;
b. procurorul, în situaţia în care constată că temeiurile care au impus luarea măsurii de siguranţă au încetat;
c. unitatea la care persoana cu privire la care s-a luat măsura de siguranţă şi-a desfăşurat profesia de care s-a folosit
pentru săvârşirea infracţiunii, dacă temeiurile care au impus luarea măsurii au încetat.
28. Inculpatul arestat preventiv poate fi tratat sub pază permanentă în reţeaua medicală a Ministerului
Sănătăţii:
a. dacă pe baza actelor medicale se constată că suferă de o boală care nu poate fi tratată în reţeaua medicală a Admi-
nistraţiei Naţionale a Penitenciarelor;
b. perioadă de timp care nu intră în durata măsurii arestării preventive şi care se va scădea din durata pedepsei sau
amenzii pronunţate;
c. cu încuviinţarea judecătorului de drepturi şi libertăţi, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanţei de
judecată care a luat măsura arestării preventive sau în faţa căreia se află cauza.
29. Potrivit legii, în procesul penal, partea responsabilă civilmente:
a. în procedura de cameră preliminară, în ceea ce priveşte acţiunea civilă, are toate drepturile pe care legea le
prevede pentru inculpat, inclusiv dreptul de a solicita excluderea uneia sau mai multor probe nelegal administrate în
cursul urmăririi penale;
b. nu poate interveni în proces, chiar dacă procurorul exercită acţiunea civilă şi nu a cerut introducerea ei în cauză;
c. nu poate solicita administrarea de probe cu privire la pretenţiile nerecunoscute, dacă inculpatul, cu acordul ei, a
recunoscut în parte pretenţiile părţii civile.
30. Hotărârea de condamnare a unui membru din România în Parlamentul European care are locuinţa în
România, rămasă definitivă prin neapelare, se pune în executare de către:
a. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dacă acesta a dobândit calitatea după săvârşirea infracţiunii;
b. Tribunalul Bucureşti, dacă acesta a dobândit calitatea după săvârşirea infracţiunii;
c. Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, dacă acesta a săvârşit o infracţiune de ucidere din culpă pe teritoriul unui stat
membru al Uniunii Europene, pentru care, după ce a fost pusă în mişcare acţiunea penală cu autorizarea prealabilă a procu-
rorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărei rază teritorială se află locuinţa sa, a fost judecat în România.
31. O hotărâre judecătorească penală:
a. se pune în executare la data pronunţării hotărârii prin care s-a admis contestaţia, s-a desfiinţat hotărârea atacată şi
s-a dispus rejudecarea cauzei de către completul care a pronunţat-o;
b. chiar dacă nu este definitivă, se pune în executare la data pronunţării, atunci când legea dispune aceasta;
c. se pune în executare de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie atunci când aceasta a pronunţat hotărârea de
condamnare în primă instanţă în privinţa pedepsei închisorii aplicate inculpatului.
32. În procesul penal:

a. termenul socotit pe luni expiră la sfârşitul zilei corespunzătoare din ultima lună, chiar dacă aceasta cade într-o zi
nelucrătoare;
b. termenul nu include în durata sa ziua la care se sfârşeşte, în cazul luării măsurii preventive a controlului judiciar
în cursul urmăririi penale;
c. este de regresiune termenul care se calculează începând cu momentul stabilit de legiuitor în sensul invers al
curgerii timpului, ultima zi a termenului situându-se într-o zi calendaristică anterioară momentului în care termenul a
început să curgă.
33. În procesul penal, chestiunile prealabile soluţionării cauzei:
a. pot exista în legătură cu situaţia premisă a infracţiunii care formează obiectul cauzei, iar judecarea lor se reali-
zează înainte ca instanţa să se pronunţe pe fondul cauzei;
b. se judecă de instanţa penală numai potrivit regulilor şi mijloacelor de probă din materie procesual penală, indi-
ferent dacă acea chestiune este de competenţa altei instanţe decât cea penală;
c. dacă sunt şi chestiuni prejudiciale care implică formularea unor întrebări preliminare pentru interpretarea drep-
tului Uniunii Europene, pot fi judecate de instanţa penală.
34. În cursul procesului penal, este supusă confirmării:
a. ordonanţa de redeschidere a urmăririi penale, dacă procurorul ierarhic superior infirmă soluţia de clasare anterior
comunicării ordonanţei;
b. măsura de siguranţă a obligării provizorii la tratament medical a suspectului sau inculpatului, în cazul în care s-a
dispus o soluţie de netrimitere în judecată;
c. ordonanţa procurorului, prin care dispune faţă de un suspect, în cursul urmăririi penale, obligarea provizorie la
tratament medical.
35. Dacă persoana vătămată minoră nu a fost citată la soluţionarea cauzei în primă instanţă, iar acţiunea
civilă nu a fost exercitată din oficiu de către procuror:
a. se va trimite cauza, de către instanţa de apel, spre rejudecare la prima instanţă;
b. se va rejudeca fondul cauzei de către instanţa de apel;
c. se va respinge apelul formulat de către procuror, dacă persoana vătămată arată în apel că a renunţat la calitatea de
persoană vătămată.
36. Competenţa în caz de reunire a cauzelor:
a. aparţine instanţei mai întâi sesizate, dacă instanţele sunt egale în grad, chiar dacă ulterior s-ar disjunge cauzele;
b. aparţine instanţei militare, dacă una dintre cauze este de competenţa acesteia;
c. aparţine judecătorului de cameră preliminară, dacă este vorba de o reunire a unei cauze aflate pe rolul judecă-
torului de cameră preliminară cu una aflată pe rolul instanţei de judecată.
37. Judecătorul de drepturi şi libertăţi sesizat în cursul urmăririi penale cu o propunere de prelungire a
măsurii preventive poate dispune:
a. respingerea propunerii şi înlocuirea măsurii arestării preventive cu controlul judiciar, caz în care prelungirea con-
trolului judiciar în cursul urmăririi penale va fi în competenţa judecătorului de drepturi şi libertăţi;
b. respingerea propunerii şi înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar, caz în care prelun-
girea controlului judiciar în cursul urmăririi penale va fi în competenţa procurorului;
c. respingerea propunerii şi revocarea măsurii arestării preventive.
38. Judecătorul de drepturi şi libertăţi, sesizat cu propunerea de luare a măsurii arestului preventiv al incul-
patului aflat în stare de reţinere:
a. fixează termenul de soluţionare a propunerii înainte de expirarea duratei reţinerii;
b. este obligat să asigure prezenţa inculpatului la ziua şi ora fixate pentru soluţionarea propunerii;
c. este obligat să soluţioneze propunerea înainte de expirarea duratei reţinerii.
39. În cursul procesului penal:
a. în cazul în care, cu ocazia consemnării declaraţiei inculpatului, organele judiciare nu menţionează în cuprinsul ei
calitatea anterioară de martor a acestuia, în aceeaşi cauză, declaraţia respectivă nu poate fi folosită în aceeaşi cauză,
împotriva coinculpatului;
b. inculpatul are dreptul de a nu da nicio declaraţie pe parcursul procesului penal, chiar dacă nu i s-a adus la cunoş-
tinţă că are dreptul să tacă ori nu i s-a atras atenţia că, dacă refuză să dea declaraţii, nu va suferi nicio consecinţă defa-
vorabilă, respectiv că, dacă va da declaraţii, acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa;
c. procesul-verbal în care organul judiciar consemnează, în urma solicitării adresate, refuzul inculpatului de a prezenta
o piesă scrisă cu mâna sa ori să scrie după dictare, în cauzele privind infracţiuni de fals în înscrisuri, probează existenţa
infracţiunii şi săvârşirea ei de către inculpat, necondiţionat de existenţa altor probe.
40. Revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive cu privire la latura penală:
a. poate fi cerută când hotărârea penală s-a întemeiat pe o prevedere legală cu privire la care, după ce hotărârea a
devenit definitivă, s-a invocat o excepţie de neconstituţionalitate;
b. poate fi cerută de soţia vărului primar al condamnatului, chiar şi după moartea acestuia, chiar dacă cererea este
formulată în defavoarea condamnatului;
c. poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care
dovedesc netemeinicia hotărârii de achitare pronunţate în cauză.
Proba practică
Drept penal
1. În cursul anului 2014, C.A. a ajutat persoanele cercetate de procurorii anticorupţie într-un dosar penal,
avertizându-le că le sunt interceptate convorbirile telefonice. Aceste informaţii le-a aflat de la finul său, ofiţerul
de poliţie judiciară T.L., care, la data faptelor, lucra în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Totodată, în
sarcina aceluiaşi C.A., s-a reţinut că, la rugămintea unor parlamentari implicaţi, la rândul lor, în activităţi
infracţionale (infracţiuni de corupţie), a acceptat transferul unor sume de bani în conturile bancare ale societă-
ţilor pe care C.A. le controla, sume de bani pe care apoi C.A. le-a transferat în întregime adevăraţilor beneficiari
ai sumelor de bani. Pentru a susţine realitatea acestor operaţiuni, C.A. a procedat la încheierea unor contracte
de consultanţă fictive.
Faţă de situaţia de fapt:
a. faptele comise de T.L. constituie infracţiunea prevăzută de art. 277 alin. (1) C.pen., iar faptele comise de C.A.
constituie infracţiunile prevăzute de art. 269 C.pen., art. 322 C.pen. şi complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 29
din Legea nr. 656/2002;
b. faptele comise de T.L. constituie infracţiunile prevăzute de art. 277 alin. (1) C.pen. şi art. 269 C.pen., iar faptele
comise de C.A. constituie infracţiunile prevăzute de art. 269 C.pen., art. 322 C.pen. şi complicitate la infracţiunea
prevăzută de art. 29 din Legea nr. 656/2002;
c. faptele comise de T.L. constituie infracţiunea prevăzută de art. 277 alin. (1) C.pen., iar faptele comise de C.A.
constituie infracţiunile prevăzute de art. 269 C.pen., art. 322 C.pen., complicitate la infracţiunea prevăzute de art. 277
alin. (1) C.pen. şi complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 29 din Legea nr. 656/2002.
2. Procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria X a formulat o propunere Judecătoriei X
privind transferul urmăririi penale către autorităţile germane cu privire la investigaţia efectuată în dosarul de
urmărire penală care se afla în supravegherea sa. Prin încheierea rămasă definitivă la data de 15.01.2017 a fost
admisă propunerea formulată de către parchet şi s-a dispus transferul procedurii către autorităţile germane,
pentru săvârşirea de către M.I. a infracţiunii prevăzute de art. 323 teza a II-a C.pen. la data de 2.02.2014.
Termenul de prescripţie a răspunderii penale, în cazul în care urmărirea penală nu va fi preluată de statul
solicitat:
a. se întrerupe la data de 15.01.2017;
b. se suspendă la data de 15.01.2017;
c. nici nu se întrerupe, nici nu se suspendă la data de 15.01.2017.
3. La data de 20.02.2016, A.B. a vândut lui S.V. un program informatic de tip „malware”, fără ca S.V. să-i
spună lui A.B. la ce urma să-l folosească. Cu ajutorul acestui program informatic, S.V., la data de 20.10.2017, a
accesat neautorizat baza de date parolată privind clienţii Băncii Comerciale X şi a transferat în calculatorul său
date ale clienţilor acestei bănci, în vederea folosirii ulterioare pentru retragerea de numerar de la bancomate.
Întrucât sistemul de securitate al băncii a înregistrat imediat transferul, banca a anunţat organele abilitate, care,
la data de 21.10.2017, au ridicat calculatorul lui S.V.
Faţă de această situaţie, se va reţine:
a. săvârşirea în concurs de către S.V. a infracţiunilor prevăzute de art. 365 alin. (2) C.pen., art. 360 alin. (1), (2) şi (3)
C.pen. şi art. 364 C.pen.;
b. săvârşirea în concurs de către A.B. a infracţiunilor prevăzute de art. 365 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C.pen. şi de
art. 48 alin. (1) C.pen. raportat la art. 360 alin. (1), (2) şi (3) C.pen. şi art. 48 alin. (1) C.pen. raportat la art. 364 C.pen.;
c. săvârşirea în concurs de către S.V. a infracţiunilor prevăzute de art. 360 alin. (1) şi (2) C.pen. şi art. 364 C.pen.
4. Tribunalul de Audienţă Provincială din Castellon – Secţiunea a II-a – Regatul Spaniei a dispus condam-
narea lui N.B. la o pedeapsă de 18 ani închisoare, rezultată din cumulul aritmetic al pedepselor componente de:
12 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea de viol, 3 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea de şantaj, şi
3 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea de vătămare corporală.
Sentinţa pronunţată de instanţa spaniolă a fost recunoscută prin sentinţa X/24.06.2014 a Curţii de Apel B.,
care a dispus ca N.B. să execute în România pedeapsa de 18 ani închisoare, rezultată din cumulul aritmetic al
pedepselor de 12 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 218 alin. (1) şi (3) lit. f) C.pen.,
3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj prevăzute de art. 205 alin. (1) şi (3) lit. c) C.pen. şi 3 ani
închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 194 alin. (1) lit. b) C.pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel N.B., care a solicitat ca pedepsele aplicate prin hotărârea de
recunoaştere să fie contopite conform dispoziţiilor art. 39 C.pen. român, considerând că este greşită aplicarea
cumulului aritmetic prevăzut de legea spaniolă.
Apelul inculpatului este:
a. nefondat;
b. fondat, deoarece, în baza Deciziei nr. 1/2014 a I.C.C.J. – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept,
trebuia aplicat regimul concursului de infracţiuni din Codul penal român;
c. fondat, deoarece, în baza Deciziei nr. 13/2014 a I.C.C.J. – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept,
trebuia aplicat regimul concursului de infracţiuni din Codul penal român.
5. A.S. lucrează în primărie la compartimentul asistenţă socială şi a aflat că C.S. a depus o cerere la primărie
pentru eliberarea unei autorizaţii de construcţie, intenţionând să se apuce de o construcţie în curtea imobilului
său. Întrucât A.S. a aflat de la funcţionarul competent că autorizaţia de construcţie a lui C.S. fusese eliberată şi
că C.S. urma să fie încunoştinţat zilele următoare de eliberarea acesteia, s-a deplasat la domiciliul acestuia din
urmă şi i-a spus că, dacă vrea să-l ajute să i se elibereze autorizaţia de construcţie fără probleme, să-i dea lui
suma de 1.000 de euro, pentru a interveni pe lângă funcţionarul competent să o elibereze.
Neştiind că autorizaţia sa a fost deja eliberată, C.S. a acceptat să-i dea lui A.S. suma respectivă, însă i-a spus
că o să-i remită banii peste o săptămână. Cum în zilele următoare C.S. a fost încunoştinţat că i s-a eliberat auto-
rizaţia de construcţie, acesta a ridicat autorizaţia, dar nu i-a mai dat lui A.S. suma de 1.000 de euro pe care
acesta i-o solicitase.
În cauză, fapta lui A.S.:
a. constituie infracţiunea de trafic de influenţă;
b. constituie tentativă la infracţiunea de înşelăciune;
c. nu constituie nicio infracţiune.
6. Instanţa a reţinut că faptele inculpatului D.E., constând în aceea că, în perioada iunie 2013-iunie 2014, în
calitate de asociat şi administrator al SC R. SRL, în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale,
şi-a însuşit în interes personal din gestiunea societăţii bani şi motorină în valoare totală de 1.295.897 lei,
întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare prevăzută în art. 295 C.pen. raportat la art. 308
C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen.
Termenul de prescripţie specială a răspunderii penale pentru această infracţiune se împlineşte în luna:
a. iunie 2024;
b. iunie 2030;
c. iunie 2022.
7. În luna martie 2015, B.M. l-a împrumutat pe colegul său de serviciu, R.X., cu suma de 1.000 lei, fără să
stabilească o dată anume de restituire. Între timp, B.M. a urmat cursurile şcolii de şoferi, astfel încât, în luna
aprilie, i-a cerut lui R.X. să-i restituie suma împrumutată, întrucât avea nevoie de bani pentru a achita taxele de
şcolarizare. În acest context, R.X. i-a solicitat lui B.M. suma de 2.000 lei, cu promisiunea că-l va determina pe
A.L., care avea atribuţii legate de organizarea examenului pentru obţinerea permisului de conducere, să-l ajute
pe B.M. fie prin furnizarea subiectelor de la proba teoretică, fie prin asigurarea promovării probei practice.
B.M. a fost de acord şi, astfel, a renunţat la suma de bani împrumutată şi i-a dat lui R.X. 1.000 lei, diferenţa de
bani până la suma de 2.000 lei.
B.M. a susţinut, în intervalul iunie-decembrie, de patru ori examenul pentru obţinerea permisului de
conducere, pe care însă nu l-a promovat, R.X. asigurându-l de fiecare dată că totul este aranjat, în realitate însă
cheltuind banii în scop personal. Întrucât B.M. şi-a dat seama că R.X. nu s-a adresat lui A.L., a denunţat fapta
organelor competente.
Banii primiţi de R.X. de la B.M.:
a. vor fi confiscaţi de la B.M.;
b. vor fi confiscaţi de la R.X.;
c. vor fi restituiţi lui B.M.
8. M.E. este medic în cadrul Spitalului Judeţean B şi lucrează la serviciul urgenţe. Aici a primit-o pe pacienta
P.A., care a venit cu o plagă înjunghiată în zona inimii, care i-a pus viaţa în primejdie. P.A. i-a spus lui M.E. că a
fost înjunghiată de soţul său, dar nu vrea să-l reclame la poliţie, pentru că, dacă îl reclamă, acesta va fi arestat şi
apoi nu are cine să aibă grijă de ea şi de copiii săi minori. M.E. i-a acordat îngrijiri pacientei P.A. şi i-a salvat
viaţa, dar nu a anunţat pe nimeni despre cele constatate. Fapta lui M.E.:
a. constituie infracţiunea de nedenunţare, prevăzută de art. 266 C.pen.;
b. constituie infracţiunea de omisiune a sesizării, prevăzută de art. 267 C.pen.;
c. nu constituie nicio infracţiune.
9. B.F. a întâlnit-o pe persoana vătămată G.A. într-un loc izolat, unde aceasta practica prostituţia, şi i-a
propus să întreţină un act sexual oral. Aceasta l-a refuzat, iar B.F. s-a enervat şi, prin constrângerea persoanei
vătămate, i-a introdus în gură un obiect alungit, cu ajutorul căruia a imitat un act sexual oral cu victima.
Persoana vătămată a depus plângere penală împotriva lui B.F., depunând şi un certificat medico-legal din care
rezultă că leziunile suferite de aceasta în urma acţiunii lui B.F. au necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale.
Fapta lui B.F. constituie:
a. infracţiunea de viol;
b. infracţiunea de agresiune sexuală;
c. infracţiunea de loviri şi alte violenţe.

10. La data de 1.07.2017, procurorul din cadrul D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial A. a dispus punerea în
mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul A. pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de
art. 210 C.pen., constând în aceea că, la data de 10.02.2017, a recrutat-o prin constrângere pe persoana vătămată
B., în scopul exploatării prin supunerea acesteia la practicarea prostituţiei.
Practicarea prostituţiei de către persoana vătămată B. s-a realizat în locuinţa inculpatului A., pe o perioadă
de o lună de zile.
În cererea motivată a procurorului, în care au fost cuprinse toate menţiunile obligatorii potrivit legii cu
privire la încuviinţarea efectuării percheziţiei domiciliare, solicitată în vederea descoperirii bunurilor care au
legătură cu infracţiunea cercetată, s-a mai precizat că în locuinţa inculpatului A., de la adresa indicată, pentru
care s-a solicitat mandat de percheziţie, mai locuieşte, împreună cu inculpatul A., şi mama sa. Din actele de
urmărire penală a rezultat că mama inculpatului A. este judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fără ca
din datele existente să rezulte vreun indiciu că aceasta a participat la săvârşirea faptelor reţinute în sarcina
inculpatului A., aceasta nefiind cercetată în cauză.
În raport cu datele speţei:
a. competenţa de a încuviinţa efectuarea percheziţiei domiciliare la locuinţa inculpatului A. şi de a emite mandatul
de percheziţie aparţine judecătorului de drepturi şi libertăţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind necesară
încuviinţarea prealabilă a secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii;
b. competenţa de a încuviinţa efectuarea percheziţiei domiciliare la locuinţa inculpatului A. şi de a emite mandatul de
percheziţie aparţine judecătorului de drepturi şi libertăţi de la Tribunalul A., căruia îi revine competenţa să judece cauza în
primă instanţă, fiind necesară încuviinţarea prealabilă a secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii;
c. competenţa de a încuviinţa efectuarea percheziţiei domiciliare la locuinţa inculpatului A. şi de a emite mandatul
de percheziţie aparţine judecătorului de drepturi şi libertăţi de la Tribunalul A., fără a fi necesară încuviinţarea preala-
bilă a secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii.
11. Prin sentinţa penală nr. 32 din data de 10 februarie 2017, Curtea de Apel G. a dispus respingerea cererii
autorităţilor judiciare franceze privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data 5
februarie 2017 de Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul de Mare Instanţă din Nancy – Jurisdicţia
Interregională Specializată, pe numele persoanei solicitate A, cetăţean român.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel G.,
prin adresa din data de 9 februarie 2017, a solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare
emis pe numele persoanei solicitate A şi arestarea acesteia în vederea predării către autorităţile judiciare fran-
ceze, în scopul efectuării cercetărilor penale faţă de aceasta, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel G. înaintând
copia mandatului european de arestare, în limba franceză şi în limba română, emis de autorităţile judiciare din
Franţa pe numele persoanei solicitate A.
Din menţiunile cuprinse în mandatul european de arestare emis de autorităţile franceze, Curtea de Apel G. a
reţinut următoarele:
La data de 5 februarie 2017, autorităţile judiciare franceze, respectiv Procurorul Republicii de pe lângă
Tribunalul de Mare Instanţă din Nancy, au emis pe numele persoanei solicitate A mandatul european de
arestare, având la bază mandatul naţional de arestare din data de 4 ianuarie 2017, emis de către judecătorul de
instrucţie de la Tribunalul de Mare Instanţă din Nancy, prin care persoana solicitată A a fost solicitată în
vederea cercetării sale penale pentru săvârşirea a două infracţiuni: tăinuire, comisă în cadrul unui grup
infracţional organizat – bunuri ce provin din furturi comise în cadrul unui grup infracţional organizat –, şi
spălarea sub formă calificată a produselor unei infracţiuni, fapte prevăzute şi sancţionate de art. 324-2 alin. (2),
324-1 alin. (2), 324-1-1, 132-1-1, 132-71, 324-2 alin. (1), 324-3, 324-7 şi 324-8 din Codul penal francez, care au
corespondent în legea penală română în art. 270 alin. (1) C.pen. şi art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002.
Astfel, autorităţile judiciare franceze au reţinut că pe teritoriul Franţei s-a comis un număr de 27 de
infracţiuni de furt şi tentativă de furt, săvârşite de către numiţii C, D, E şi F în cadrul unui grup infracţional
organizat, în dauna aceleiaşi părţi vătămate, în perioada 1.11.2015-24.06.2016.
Curtea de Apel G. a mai reţinut că în cuprinsul mandatului european de arestare emis pe numele persoanei
solicitate A. au fost descrise în detaliu circumstanţele comiterii infracţiunilor de către numiţii C, D, E, F şi că
pentru aceştia, anterior, instanţa a dispus arestarea şi predarea către autorităţile judiciare franceze, în vederea
cercetării penale a acestora. În sarcina persoanei solicitate A, autorităţile judiciare franceze au reţinut, în
cuprinsul mandatului european de arestare, împrejurarea că persoana A este căsătorită cu numitul D, cetăţean
român – cunoscut de autorităţile române ca fiind o persoană care are un mod de viaţă ce nu corespunde cu veni-
turile sale licite şi este cunoscută în Franţa din cauza celor 27 de infracţiuni de furt şi grup infracţional
organizat, fapte comise împreună cu numiţii C, E şi F, reţinând că persoana solicitată A nu s-a deplasat niciodată
pe teritoriul Franţei, infracţiunile pentru care s-a solicitat predarea persoanei A vizând tăinuirea pe teritoriul
României a bunurilor sustrase de către numiţii C, D, E, F.
Împotriva sentinţei penale nr. 32/2017 a Curţii de Apel G. a formulat contestaţie Parchetul de pe lângă
Curtea de Apel G., solicitând, în baza art. 108 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, cu referire la art. 4251
C.proc.pen., admiterea contestaţiei, desfiinţarea sentinţei atacate şi admiterea cererii de punere în executare a
mandatului european de arestare emis de autorităţile franceze, conform art. 103 şi art. 107 din Legea
nr. 302/2004, rep., cu consecinţa emiterii unui mandat de arestare preventivă, în vederea predării către autori-
tăţile franceze a persoanei solicitate A.
Examinând contestaţia, raportat la datele cauzei, instanţa de judecată decide:
a. respingerea contestaţiei ca nefondată şi menţinerea hotărârii atacate, întrucât există în cauză un motiv opţional de
refuz al executării mandatului european de arestare;
b. admiterea contestaţiei, desfiinţarea hotărârii atacate şi admiterea sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.;
punerea în executare a mandatului european de arestare pe numele persoanei solicitate A şi predarea acesteia autori-
tăţilor franceze, întrucât nu există în cauză niciun motiv opţional de refuz al executării mandatului european de arestare;
c. respingerea contestaţiei ca nefondată şi menţinerea hotărârii atacate, întrucât există în cauză un motiv obligatoriu
de refuz al executării mandatului european de arestare, deoarece tăinuirea săvârşită de soţ, potrivit art. 270 alin. (3)
C.pen. român, nu se pedepseşte.
12. Prin decizia penală a Curţii de Apel C., judecând apelurile declarate de procuror şi de inculpatul A.B., a fost
condamnat inculpatul la o pedeapsă principală de 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani
prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor.
Prin cererea de recurs în casaţie, condamnatul A.B. a criticat hotărârea Curţii de Apel C. sub aspectul
aplicării unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. A.B. a învederat că în cursul urmăririi penale, la
Parchetul de pe lângă Tribunalul X, a formulat un denunţ pentru a beneficia de reducerea la jumătate a limi-
telor pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea comisă şi că, deşi a solicitat, instanţele de judecată au
respins solicitarea şi nu au reţinut ca fiind incidentă o cauză legală de reducere a pedepsei în ceea ce-l priveşte şi,
în consecinţă, în mod greşit, nu au făcut aplicarea dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 656/2002.
Faţă de datele speţei, judecând recursul în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie:
a. va admite recursul în casaţie, casând hotărârea atacată, întrucât s-a aplicat o pedeapsă în alte limite decât cele
prevăzute de lege;
b. va respinge recursul în casaţie ca nefondat, întrucât motivul invocat nu se circumscrie cazului de casare prevăzut
de art. 438 alin. (1) pct. 12 C.proc.pen.;
c. va admite recursul în casaţie, casând hotărârea atacată, şi va dispune rejudecarea cauzei de către instanţa de apel,
pentru a face aplicarea art. 30 din Legea nr. 656/2002.
13. Prin rechizitoriul nr. 11 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C., din data de 13 ianuarie 2015, s-a dispus
trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută în art. 244
alin. (1) C.pen., constând în aceea că a indus şi menţinut în eroare persoana vătămată D., cu prilejul încheierii
unui contract de asistenţă juridică. Prin ordonanţa dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria C., la 13 martie
2015 s-a dispus clasarea cauzei ce a avut ca obiect plângerea numitului D. sub aspectul săvârşirii de către
suspectul A. a infracţiunii de înşelăciune prevăzută în art. 244 alin. (1) C.pen., întrucât fapta nu există. În
ordonanţa de clasare s-a făcut menţiunea că suspectul A., faţă de care s-a dispus soluţia de clasare, a fost trimis
în judecată anterior, pentru aceeaşi infracţiune, prin rechizitoriul parchetului sus-menţionat, însă nu poate fi
invocată autoritatea de lucru judecat, nefiind îndeplinită condiţia existenţei unei hotărâri definitive. Ulterior
ordonanţei de clasare, prin ordonanţa din 4 mai 2016, dată de prim-procurorul adjunct al Parchetului de pe
lângă Judecătoria C., s-a dispus admiterea plângerii formulate de petentul D. împotriva ordonanţei de clasare
din 13 martie 2015 a Parchetului de pe lângă Judecătoria C. şi a fost infirmată soluţia de clasare, dispunându-se
redeschiderea urmăririi penale în cauză. Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară nr. 284 din 16 mai
2016, pronunţată în dosarul Judecătoriei C., a fost respinsă cererea de confirmare a redeschiderii urmăririi
penale formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria C., deoarece s-a reţinut că redeschiderea urmăririi
penale ar fi „ilogică” în condiţiile în care se desfăşoară simultan două procese penale cu privire la aceeaşi faptă,
faţă de aceeaşi persoană, dat fiind faptul că s-au făcut cercetări faţă de intimatul A. cu privire la o faptă pentru
care acesta a fost trimis în judecată într-un alt dosar aflat în cursul judecăţii în apel. Judecătorul de cameră
preliminară, analizând solicitarea de confirmare a redeschiderii urmăririi penale, a avut în vedere aspecte
esenţialmente de procedură, şi nu de fond, şi s-a constatat nelegalitatea ordonanţei din 4 mai 2016 dată de
prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria C., fiind infirmată redeschiderea urmăririi penale. În
privinţa dosarului în care a fost emis rechizitoriul nr. 11/2015, prin sentinţa penală nr. 970 din 10 septembrie
2015, pronunţată de Judecătoria C., s-a dispus, în baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. (b)
C.proc.pen., achitarea inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune pentru care a fost trimis în
judecată. Procurorul a declarat apel în cauză, iar prin decizia penală nr. 769/P din 29 iunie 2016 a Curţii de Apel
C. s-a dispus încetarea procesului penal, în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. i)
C.proc.pen., instanţa constatând incidenţa principiului ne bis in idem, reţinând că ordonanţa de clasare din
13.03.2015 a stins definitiv acţiunea penală, ca urmare a hotărârii judecătorului de cameră preliminară, prin
care s-a constatat nelegalitatea ordonanţei din 4 mai 2016 dată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă
Judecătoria C., fiind infirmată redeschiderea urmăririi penale. În motivarea soluţiei s-a arătat că ordonanţa de
redeschidere a urmăririi penale, a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria C., a fost infirmată de
către Judecătoria C., prin încheierea judecătorului de cameră preliminară nr. 284 din 16 mai 2016, astfel că s-a
arătat că în speţă există o cauză ce împiedică exercitarea acţiunii penale faţă de inculpatul A. pentru infracţiunea
de înşelăciune comisă în dauna persoanei vătămate D. S-a mai motivat că soluţia de clasare a procurorului şi
soluţia de infirmare a redeschiderii urmăririi penale cu privire la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune
prevăzută în art. 244 alin. (1) C.pen., pronunţată de Judecătoria C., au dobândit în acest mod, în acord şi cu
accepţiunea Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, caracterul unei
hotărâri definitive, similare deciziei penale a unei instanţe, cu consecinţa împiedicării angajării răspunderii
penale pentru aceeaşi faptă. Împotriva deciziei penale nr. 769/P din 29 iunie 2016 a Curţii de Apel C. procurorul
a formulat cerere de recurs în casaţie, susţinând că instanţa de apel în mod greşit a dispus încetarea procesului
penal faţă de inculpatul A., invocând incidenţa cazului prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 8 C.proc.pen., respectiv
greşita încetare a procesului penal în raport cu infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) C.pen.,
săvârşită de A. În motivele scrise şi în susţinerile orale, procurorul a arătat că ordonanţa de clasare din
13 martie 2015, dispusă la o dată ulterioară finalizării prin rechizitoriul din data de 13.01.2015 a primei cauze
penale, nu are autoritate de lucru judecat. Prima procedură derulată împotriva inculpatului A. nu a fost
finalizată printr-o soluţie de neurmărire penală, dispunându-se întocmirea rechizitoriului la data de 13.01.2015
şi trimiterea în judecată a inculpatului A. În cea de-a doua procedură, în care procurorul din cadrul Parchetului
de pe lângă Judecătoria C. a dispus clasarea, s-ar fi putut, eventual, examina incidenţa principiului ne bis in
idem, şi nu în prima procedură. Judecând recursul în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie:
a. va respinge recursul în casaţie ca nefondat, menţinând hotărârea atacată, nefiind incident cazul de casare invocat;
b. va admite recursul în casaţie, casând hotărârea atacată, şi va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de
Apel C., pentru a se pronunţa pe fondul cauzei în ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 244
alin. (1) C.pen., reţinută în sarcina inculpatului A., în dauna persoanei vătămate D.;
c. va admite recursul în casaţie declarat de procuror, casând hotărârea atacată, şi va dispune achitarea inculpatului A.
în ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) C.pen.
14. În examinarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 145 C.proc.pen., prin Decizia nr. 244
din 6 aprilie 2017 a Curţii Constituţionale, s-a arătat că în materia măsurilor de supraveghere tehnică, ce
constituie o ingerinţă în viaţa privată a persoanelor supuse acestor măsuri (altele decât inculpatul), controlul
a posteriori al încuviinţării şi punerii în executare a supravegherii tehnice, în privinţa persoanelor vizate de
această măsură şi care nu au calitatea de inculpat în cadrul procesului penal:
a. trebuie să se refere la analiza legalităţii măsurii, indiferent dacă această verificare se realizează în cadrul proce-
sului penal sau independent de acesta;
b. trebuie să se refere la analiza legalităţii măsurii, verificare ce trebuie să fie realizată doar în cadrul procesului penal
pornit împotriva inculpatului;
c. trebuie să se refere la analiza legalităţii măsurii, fără a impune însă legiuitorului obligaţia de a reglementa şi
procedura aplicabilă conservării şi/sau distrugerii datelor interceptate prin punerea în executare a măsurii contestate.
15. Prin sentinţa penală nr. 14/26.01.2016, pronunţată de Judecătoria P., în baza art. 335 alin. (1) C.pen., a
fost condamnat inculpatul A.M. la pedeapsa de un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a
unui vehicul fără permis de conducere, comisă la data de 13.10.2013. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel
inculpatul.
Prin decizia penală nr. 19/25.06.2016, Curtea de Apel B. a admis apelul declarat de inculpatul A.M., a
desfiinţat sentinţa penală apelată nr. 14/26.01.2016, reţinând cauza spre rejudecare, şi, în fond, l-a condamnat pe
inculpatul A.M. pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui autovehicul fără a poseda permis de
conducere – faptă prevăzută în art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 5 C.pen.,
aplicându-i o pedeapsă de 500 lei amendă penală, atrăgând atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 631
C.pen. din 1969.
Împotriva deciziei Curţii de Apel B. a declarat recurs în casaţie procurorul, arătând că s-a aplicat
inculpatului o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege, în sensul că pedeapsa de 500 lei amendă
pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prevăzută în
art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, rep., cu aplicarea art. 5 C.pen. (sancţionată cu închisoare de la unu la 5
ani), este în afara limitei inferioare a pedepsei prevăzute de lege pentru această infracţiune, indiferent de legea
penală ce ar fi considerată mai favorabilă inculpatului. Prin încheierea x din camera de consiliu, în temeiul
art. 440 alin. (4) C.proc.pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie şi trimisă cauza în vederea
judecării pe fond a recursului în casaţie.
Judecând recursul în casaţie declarat de procuror, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis ca fondată calea
de atac şi, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C.proc.pen., a casat hotărârea atacată şi a trimis
cauza spre rejudecarea apelului Curţii de Apel B., pentru individualizarea pedepsei şi a modalităţii de executare.
Faţă de soluţia dispusă, hotărârea instanţei supreme este:
a. nelegală, întrucât instanţa, admiţând recursul în casaţie, trebuia să caseze hotărârea atacată şi să dispună încetarea
procesului penal faţă de A.M.;
b. nelegală, întrucât instanţa, admiţând recursul în casaţie, trebuia să caseze hotărârea atacată şi, în înlăturarea
greşitei aplicări a legii, să aplice o pedeapsă în limitele prevăzute de lege faţă de A.M.;
c. legală.
16. În seara zilei de 20.10.2017, organele de poliţie au fost sesizate cu producerea unui accident rutier în care
au fost implicate mai multe autovehicule, pe raza localităţii X, poliţişti cu atribuţii de cercetare penală depla-
sându-se la faţa locului pentru constatarea şi verificarea sesizării.
La data respectivă a fost întocmit procesul-verbal de constatare a infracţiunii, s-a procedat la audierea
numiţilor L.C. şi J.D., conducători auto implicaţi în accidentul auto provocat de inculpatul A.B., iar poliţistul F.
l-a imobilizat pe inculpat, care încerca să plece de la locul faptei, întrucât a vrut să ascundă calitatea sa de
deputat, necunoscută organelor de poliţie de la faţa locului, calitate pe care A.B. şi-a declinat-o doar în faţa
procurorului de la PJ X, în a cărei rază teritorială a avut loc accidentul. Cu ocazia înregistrării dosarului la
număr unic, s-a dispus începerea urmăririi penale in rem cu privire la săvârşirea faptei.
Inculpatul A.B., după comiterea accidentului, a fost transportat la spital, unde i s-au recoltat probe biologice,
conform procesului-verbal întocmit, şi a primit îngrijiri medicale. Procesul-verbal de constatare, împreună cu
mijloacele materiale de probă, a fost înaintat, la data de 20.10.2017, la P.J. X, în a cărei rază teritorială a avut loc
accidentul, care, prin ordonanţa din data de 23.10.2017, a declinat cauza la P.I.C.C.J. faţă de calitatea de deputat
a inculpatului. La data de 30.11.2017, P.I.C.C.J. a sesizat instanţa cu rechizitoriul nr. 5/P/2017, prin care s-a
dispus trimiterea în judecată a inculpatului A.B. – parlamentar – pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a
unui vehicul sub influenţa alcoolului, prevăzută de art. 336 C.pen.
În cursul procedurii camerei preliminare, inculpatul A.B. a invocat cereri şi excepţii privind nelegalitatea
administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală de către organele de urmărire penală şi a
solicitat restituirea cauzei la parchet şi, în subsidiar, excluderea probelor administrate nelegal.
Inculpatul a invocat în concret că, potrivit art. 56 alin. (3) C.proc.pen., urmărirea penală se efectuează în mod
obligatoriu de către procuror în cazul infracţiunilor pentru care competenţa de judecată aparţine în primă
instanţă I.C.C.J., solicitând astfel anularea actelor încheiate de organele de cercetare penală cu ocazia constatării
faptei şi excluderea probelor.
Judecătorul de cameră preliminară, prin încheierea nr. x/2017, a admis excepţiile invocate de inculpat şi a
sancţionat actele de urmărire penală, conform dispoziţiilor art. 280-282 C.proc.pen., excluzând probele contes-
tate de inculpat.
Faţă de ipoteza dată:
a. hotărârea este nelegală, întrucât actele de urmărire penală au fost efectuate cu respectarea dispoziţiilor legale,
nefiind încălcate dispoziţiile legale privitoare la competenţa după calitatea persoanei în ceea ce-l priveşte pe inculpat;
b. hotărârea este legală, întrucât actele de urmărire penală contestate de inculpat au fost efectuate cu încălcarea
dispoziţiilor legale privind competenţa după calitatea persoanei;
c. hotărârea este legală, întrucât actele de urmărire penală contestate au fost efectuate cu încălcarea dispoziţiilor
legale şi nu au fost supuse confirmării procurorului ierarhic superior de către procurorul competent.
17. Prin ordonanţa din data de 1.06.2017, în baza art. 318 alin. (1), (2) şi (3) C.proc.pen., procurorul a dispus
renunţarea la urmărire penală faţă de suspectul X pentru săvârşirea a două infracţiuni de ultraj, prevăzută de
art. 257 alin. (1) C.pen., comise la data de 1.03.2017 faţă de agenţii A şi B, aflaţi în exercitarea atribuţiilor de
serviciu privind paza şi protecţia liniştii şi ordinii publice pe raza municipiului O., împotriva cărora a exercitat
acte de violenţă şi de ameninţare.
În cursul urmăririi penale, faţă de datele medicale de la dosarul cauzei, s-a dispus efectuarea unei expertize
medico-legale a suspectului, cu privire la starea discernământului său de la momentul săvârşirii faptelor, din
raportul de expertiză medico-legală nr. 2 reieşind că suspectul X, din cauza tulburării mintale de care suferă,
avea discernământul diminuat raportat la data comiterii infracţiunilor. La solicitarea procurorului, faţă de
concluziile expertizei şi întrucât suspectul prezenta pericol pentru societate, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute
de lege, prin încheierea judecătorului de drepturi si libertăţi din data de 1.05.2017 de la instanţa competentă
potrivit legii s-a luat măsura de siguranţă provizorie a obligării la tratament medical faţă de suspectul X, care a
fost obligat să urmeze tratament medical periodic de specialitate.
Ordonanţa de renunţare la urmărire penală, confirmată de procurorul ierarhic superior, a fost transmisă
spre confirmare judecătorului de cameră preliminară de la instanţa competentă, conform dispoziţiilor art. 318
alin. (12) C.proc.pen.
În cuprinsul ordonanţei de renunţare la urmărirea penală, procurorul a dispus sesizarea judecătorului de
cameră preliminară cu propunerea de confirmare a măsurii de siguranţă dispuse faţă de suspectul X.
Cu privire la măsura de siguranţă dispusă faţă de X:
a. este legală hotărârea judecătorului de cameră preliminară prin care acesta respinge cererea de confirmare a ordo-
nanţei de renunţare la urmărire penală, dispune clasarea cauzei faţă de suspect şi sesizează instanţa de judecată civilă
competentă în privinţa lui X, pentru a dispune măsurile necesare în materia sănătăţii mintale;
b. este legală hotărârea judecătorului de cameră preliminară prin care acesta admite cererea de confirmare a ordo-
nanţei de renunţare la urmărire penală şi constată că măsura obligării la tratament medical a suspectului, dispusă în mod
provizoriu în cursul urmăririi penale, a încetat de drept, întrucât procurorul nu a dispus menţinerea ei prin ordonanţa de
renunţare la urmărire penală;
c. este legală hotărârea judecătorului de cameră preliminară prin care acesta, în cazul confirmării ordonanţei de
renunţare la urmărire penală, după efectuarea expertizei medico-legale în privinţa lui X, bolnav mintal, şi a ascultării
acestuia, dacă este posibil, în prezenţa avocatului, va confirma – cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege, privind
judecata sesizării – măsura de siguranţă luată provizoriu faţă de X, în cursul urmăririi penale, dacă va constata că X,
bolnav mintal, prezintă pericol pentru societate.
- 2018 -
Proba teoretică
Drept penal
1. Interzicerea dreptului străinului de a se afla pe teritoriul României:
a. poate fi dispusă ca pedeapsă complementară, dacă se apreciază necesar, ori de câte ori instanţa îl condamnă pe
inculpat la pedeapsa închisorii sau a detenţiunii pe viaţă;
b. este pusă în executare la acelaşi moment, indiferent dacă a fost dispusă ca pedeapsă complementară ori ca pedeapsă
accesorie;
c. va fi dispusă întotdeauna ca pedeapsă accesorie atunci când a fost instituită ca pedeapsă complementară.
2. Infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 189 alin. (1) lit. d) C.pen.:
a. presupune întotdeauna reţinerea concursului real de infracţiuni cu conexitate etiologică (fapta de omor fiind săvârşită
pentru înlesnirea faptei scop) ori consecvenţională (fapta de omor fiind săvârşită pentru ascunderea infracţiunii iniţiale);
b. nu poate fi reţinută atunci când omorul a fost săvârşit prin cruzimi;
c. poate fi reţinută în cadrul unui concurs real omogen de infracţiuni.
3. Legea penală română nu se aplică:
a. reprezentanţilor diplomatici ai statelor străine, indiferent care ar fi natura şi gravitatea faptei comise;
b. unei infracţiuni comise la bordul unei nave sau aeronave române, dacă aceasta se afla în marea teritorială a unui
stat străin în momentul săvârşirii faptei;
c. unei infracţiuni comise de un apatrid pe teritoriul României, dacă acesta se refugiază după săvârşirea faptei în
sediul unei misiuni diplomatice străine.
4. În aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei, potrivit art. 6 alin. (1) C.pen.,
atunci când se compară pedeapsa aplicată cu maximul special prevăzut de legea nouă, nu se va lua în consi-
derare:
a. maximul special redus cu jumătate, ca urmare a aplicării regimului sancţionator al tentativei;
b. maximul special redus cu o treime, ca urmare a efectelor circumstanţelor atenuante;
c. maximul special majorat cu jumătate, ca urmare a aplicării regimului sancţionator al recidivei postexecutorii.
a. nu înlătură executarea pedepsei complementare aplicate persoanei fizice pentru infracţiunea respectivă, aceasta
fiind imprescriptibilă;
b. poate interveni în cazul infracţiunii de viol urmat de sinuciderea victimei;
c. permite luarea oricărei măsuri de siguranţă.
6. Procurorul va constata că lipseşte una dintre trăsăturile esenţiale ale infracţiunii atunci când:
a. autorul unei infracţiuni de mărturie mincinoasă îşi retrage mărturia, în cauzele penale înainte de reţinere, arestare
sau punere în mişcare a acţiunii penale;
b. poliţistul competent execută un mandat de arestare preventivă emis de un judecător de drepturi şi libertăţi, deşi nu
erau îndeplinite condiţiile legale pentru a fi dispusă această măsură preventivă;
c. o persoana majoră l-a închis mai multe ore într-un beci pe un minor cu vârsta sub 14 ani, bolnav psihic, pentru a-i
verifica, la cererea acestuia, capacitatea de a se adapta mediului în condiţii de frig, lipsă de apă şi hrană.
7. În cazul unei infracţiuni continue:
a. nu este posibil coautoratul;
b. aceasta nu poate fi săvârşită printr-o inacţiune;
c. consumate anterior împlinirii de către făptuitor a vârstei majoratului şi epuizate ulterior acestui moment, nu sunt
aplicabile dispoziţiile legale privind minoritatea.
8. Infracţiunea complexă:
a. poate avea un obiect juridic alcătuit din două valori sociale identice;
b. nu poate îmbrăca forma unei infracţiuni continue;
c. nu poate îmbrăca forma unei infracţiuni progresive.
9. Există o pluralitate intermediară de infracţiuni atunci când se săvârşeşte o nouă infracţiune intenţionată:
a. în termenul de supraveghere al amânării aplicării unei pedepse de un an închisoare stabilite pentru o vătămare
corporală din culpă;
b. în termenul de prescripţie a executării unei pedepse de un an închisoare aplicate pentru o infracţiune de furt;
c. după executarea unei pedepse de 2 ani închisoare aplicate pentru o infracţiune de vătămare corporală din culpă.
a. are întotdeauna ca subiectul activ o persoană fizică;
b. se reţine în concurs cu infracţiunea de rele tratamente aplicate minorului, dacă o componentă a relelor tratamente
este reprezentată şi de acţiuni de lipsire de libertate în mod ilegal;
c. presupune întotdeauna ca subiectul pasiv să fie conştient că este lipsit de libertate.
11. Fapta de evidenţiere în actele contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază
operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive:
a. presupune întotdeauna ca furnizorul să fi avut în perioada funcţionării comportamentul fiscal asemănător
societăţilor comerciale „fantomă”;
b. poate fi reţinută în concurs cu infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals;
c. va fi reţinută ori de câte ori în evidenţele contabile se înregistrează cheltuieli nedeductibile fiscal.
12. Nu se pedepseşte fapta de tăinuire atunci când făptuitorul a primit un bun:
a. provenit dintr-un furt comis de soacra sa;
b. provenit dintr-un furt comis de un vecin cu care locuieşte în aceeaşi casă, în camere separate;
c. tăinuit de fiul său, care i l-a dat spunându-i că îl are de la autorul unei infracţiuni.
13. Infracţiunea de sustragere de sub sechestru:
a. este o infracţiune complexă care absoarbe infracţiunea de furt;
b. nu poate fi reţinută dacă bunul sustras de sub sechestru făcea parte din categoria bunurilor exceptate de la urmărire;
c. nu poate fi comisă în coautorat.
14. Infracţiunea de neglijenţă în serviciu:
a. este susceptibilă de a fi comisă în forma participaţiei proprii a instigării;
b. poate fi comisă doar printr-o acţiune;
c. este o infracţiune de rezultat.
15. Infracţiunea de dare de mită:
a. se consumă întotdeauna la momentul dării mitei;
b. este susceptibilă de a fi reţinută în formă continuată;
c. se consumă la momentul formulării promisiunii de către mituitor, chiar dacă aceasta a fost făcută în glumă
(iocandi causa).
16. Pentru existenţa infracţiunii prevăzute de art. 268 alin. (1) C.pen., plângerea penală:
a. trebuie în mod obligatoriu să indice o persoană ca autor al faptei prevăzute de legea penală;
b. trebuie să conţină şi încadrarea juridică a faptei prevăzute de legea penală;
c. poate să fie depusă şi la o instanţă de judecată.
17. Infracţiunea de mărturie mincinoasă:
a. nu poate fi reţinută atunci când persoana vătămată îşi retrage plângerea prealabilă după ce martorul a fost audiat;
b. are obiect material în oricare dintre variantele normative reglementate de lege;
c. poate fi săvârşită şi de către persoanele care au posibilitatea legală de a refuza să depună mărturie.
18. Infracţiunea de înlesnire a evadării:

a. nu poate avea ca subiect activ o persoană aflată în stare de deţinere împreună cu evadatul;
b. poate fi reţinută în concurs cu infracţiunea de instigare la evadare, chiar dacă ambele infracţiuni au fost comise cu
privire la acelaşi evadat;
c. va fi reţinută ori de câte ori făptuitorul comite o complicitate la evadare.
19. Infracţiunea de cercetare abuzivă:
a. este susceptibilă de tentativă, dar aceasta nu este pedepsită de lege;
b. se poate comite chiar dacă nu există constituit un dosar penal;
c. absoarbe infracţiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 194 C.pen., dacă în urma exercitării violenţelor s-a
produs vreuna dintre consecinţele prevăzute în acest articol.
20. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a României a statuat că dispoziţiile art. 159 alin. (3) C.pen.:
a. reglementează o instituţie de drept penal substanţial, iar nu de procedură penală, pentru că sunt amplasate în
Codul penal;
b. nu răspund în totalitate exigenţelor principiului constituţional al aplicării legii penale mai favorabile, prevăzut la
art. 15 alin. (2) din Constituţie;
c. nu răspund în totalitate exigenţelor principiilor constituţionale ale aplicării legii penale mai favorabile, prevăzut la
art. 15 alin. (2) din Constituţie, şi egalităţii în faţa legii, prevăzut la art. 16 alin. (1) din Constituţie.
21. În ceea ce priveşte prezumţia de nevinovăţie:

a. subzistă în favoarea acuzatului, pe întreg parcursul procesului penal, până la pronunţarea unei hotărâri definitive
prin care s-a stabilit vinovăţia acestuia;
b. orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare (in dubio pro reo) se interpretează în defavoarea incul-
patului până la momentul suplimentării probatoriului;
c. este o prezumţie legală absolută.
22. Cu privire la pretenţiile civile în cadrul procesului penal:
a. acestea pot face obiectul unei tranzacţii încheiate între inculpat şi persoana vătămată în condiţiile legii;
b. partea civilă poate renunţa în parte la pretenţiile civile formulate, având ulterior dreptul de a reveni asupra renunţării;
c. din punctul de vedere al reparaţiei prejudiciului material sau moral, sunt aplicabile dispoziţiile civile.
23. Competenţa procurorului:
a. este exclusivă în cazul infracţiunilor pentru care competenţa de judecată în primă instanţă aparţine Tribunalului;
b. într-o cauză în care un jandarm, fiind instigat de un ofiţer de poliţie, săvârşeşte infracţiunea de purtare abuzivă,
aparţine procurorului militar;
c. în cazul infracţiunilor de competenţa D.I.I.C.O.T., este partajată cu ofiţerii de poliţie judiciară.
24. Reunirea cauzelor:
a. se poate dispune în cazul în care două sau mai multe acte materiale alcătuiesc aceeaşi infracţiune;
b. se dispune în cazul în care două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite de către aceeaşi persoană;
c. se dispune în cazul concursului formal de infracţiuni.
25. Cu privire la aprecierea probelor în vederea soluţionării procesului penal:
a. este un atribut prevăzut de legiuitor atât în favoarea instanţei de judecată, cât şi a părţilor, având în vedere faptul
că acestea pot propune orice probă considerată ca fiind necesară şi utilă soluţionării corecte a cauzei;
b. este aplicabil principiul liberei aprecieri a probelor, acestea neavând o valoare dinainte stabilită şi putând fi înlătu-
rate motivat;
c. se realizează de către instanţa de judecată cu ocazia soluţionării fondului cauzei prin aprecieri prestabilite.
26. Suplimentul de expertiză:
a. poate fi efectuat şi de către un alt expert, în condiţiile prevăzute de lege, numai după ce expertul care a întocmit
expertiza este audiat;
b. se dispune în cazul în care raportul de expertiză iniţial întocmit nu este complet şi organul de urmărire penală
constată că deficienţa nu poate fi suplinită prin audierea expertului;
c. se dispune când instanţa de judecată, la cerere sau din oficiu, constată că raportul de constatare întocmit în cauză
nu este complet.
27. Un inculpat cetăţean român, aparţinând unei minorităţi naţionale:
a. nu are dreptul să se exprime în limba maternă în faţa instanţelor de judecată, dacă se constată că acesta cunoaşte
limba română;
b. are dreptul să se exprime în limba maternă în faţa instanţelor de judecată, chiar dacă se constată că acesta
cunoaşte limba română, dar numai în situaţia în care se impune luarea urgentă a unei măsuri procesuale;
c. este audiat prin interpret dacă nu se exprimă bine în limba română şi poate să-şi aleagă singur interpretul dintre
interpreţii autorizaţi, potrivit legii.
28. În cazul în care a intervenit decesul persoanei vătămate înainte de împlinirea termenului prevăzut de lege
pentru formularea plângerii prealabile:
a. procurorul nu poate exercita acţiunea penală şi va dispune întotdeauna clasarea, deoarece lipseşte plângerea
prealabilă;
b. procurorul poate să efectueze urmărirea penală şi să pună în mişcare acţiunea penală din oficiu;
c. procurorul efectuează urmărirea penală dacă succesorii persoanei vătămate formulează plângere penală prealabilă
în termen.
29. Majorarea pretenţiilor civile solicitate în procesul penal:
a. se poate face fără acordul inculpatului sau al părţii responsabile civilmente, doar până la începerea cercetării
judecătoreşti;
b. se poate face după începerea cercetării judecătoreşti doar cu acordul inculpatului şi al părţii responsabile civilmente;
c. se poate face fără acordul inculpatului sau al părţii responsabile civilmente, doar până la terminarea cercetării
judecătoreşti.
30. În cazul metodelor de supraveghere sau cercetare, durata totală a măsurilor:
a. vizează întotdeauna tripla identitate: aceeaşi cauză, aceeaşi persoană şi aceeaşi faptă;
b. pentru anumite metode de cercetare, durata maximă este de 6 luni cu privire la aceeaşi persoană şi în aceeaşi
cauză;
c. nu poate depăşi termenul de 120 de zile pentru supravegherea video a unei persoane, chiar dacă a fost săvârşită o
faptă nouă în aceeaşi cauză.
31. În cazul în care instanţa pronunţă o soluţie de renunţare la aplicarea unei pedepse:
a. aceasta nu poate obliga inculpatul şi/sau partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor civile către partea
civilă;
b. aceasta va respinge acţiunea civilă, în cazul în care inculpatul a depus suma de bani solicitată pe numele părţii
civile, prin oferta reală urmată de consemnaţiune;
c. dacă este urmarea admiterii unui acord de recunoaştere a vinovăţiei, va lăsa întotdeauna nesoluţionată acţiunea
civilă.
32. Dacă persoana vătămată este minoră:
a. procurorul este obligat să exercite din oficiu acţiunea civilă, chiar dacă reprezentantul legal al minorului a
exercitat acţiunea în numele acestuia;
b. procurorul este obligat să exercite din oficiu acţiunea civilă, în faţa instanţei civile, în cazul în care a dispus
clasarea;
c. are dreptul de a consulta personal dosarul, dar numai asistată de un apărător.
33. În camera preliminară, inculpatul are următoarele drepturi şi obligaţii:

a. dreptul de a fi încunoştinţat prin citaţie, transmisă prin e-mail fără acordul acestuia;
b. dreptul de a i se desemna un avocat din oficiu, în cazul în care judecătorul de cameră preliminară apreciază că
acesta nu şi-ar putea face singur apărarea;
c. dreptul de a formula, în scris şi oral, cereri şi excepţii cu privire la temeinicia probelor.
34. Făptuitorul, în faza de urmărire penală:
a. va fi audiat obligatoriu, în calitate de martor, inclusiv cu privire la contribuţia infracţională a concubinului,
suspect în aceeaşi cauză;
b. poate fi audiat, iar declaraţia acestuia va fi consemnată într-un proces-verbal, întrucât calitatea de făptuitor nu mai este
prevăzută în Codul de procedură penală, şi va putea fi folosită ca mijloc de probă împotriva acestuia în aceeaşi cauză;
c. poate fi audiat în calitate de martor, iar declaraţia sa nu va putea fi folosită ulterior împotriva sa, dacă dobândeşte
calitatea de suspect, dar ar putea fi utilizată împotriva altui suspect, în aceeaşi cauză, în condiţiile legii.
35. Caracterul retractabil şi divizibil al declaraţiei suspectului sau inculpatului în cursul procesului penal
semnifică:
a. suspectul sau inculpatul îşi poate modifica declaraţia, inclusiv din cea de recunoaştere a faptelor reţinute în
sarcina sa în cea de nerecunoaştere a acestora, organul judiciar urmând să reţină ca mijloc de probă, arbitrar, numai
aspectele pe care le apreciază personal utile soluţionării cauzei din fiecare declaraţie;
b. suspectul sau inculpatul poate reveni asupra declaraţiei de recunoaştere a faptelor reţinute în sarcina sa în faţa
judecătorului, faza de judecată, prin trăsăturile sale, asigurând garanţii sporite ale dreptului la apărare, acesta urmând să
înlăture automat declaraţia de recunoaştere dată în faza de urmărire penală;
c. suspectul sau inculpatul poate retracta, total sau parţial, declaraţiile anterioare, organul judiciar având posibilitatea
să reţină din toate declaraţiile oferite acele aspecte care se coroborează cu restul mijloacelor de probă administrate în
cauză, indiferent de faza procesuală în care se află cauza, urmărire penală sau judecată.
36. Obiectul probaţiunii:
a. reprezintă ansamblul faptelor sau împrejurărilor de fapt ce trebuie dovedite în vederea soluţionării cauzei penale şi
cu privire la normala desfăşurare a procesului penal;
b. nu poate avea ca obiect faptele evidente, prezumţiile legale relative şi faptele notorii;
c. poate avea ca obiect fapte sau împrejurări cu relevanţă asupra fondului cauzei, respectiv faptele principale care
reprezintă probe indirecte şi faptele probatorii care reprezintă probe directe.
37. Sunt considerate sancţiuni procedurale:
a. numai decăderea, inadmisibilitatea şi inexistenţa;
b. decăderea, inexistenţa, tardivitatea şi inadmisibilitatea;
c. decăderea, inadmisibilitatea, nulitatea şi inexistenţa.
38. Până la terminarea urmăririi penale, procurorul:
a. este obligat să încunoştinţeze telefonic persoana cu privire la faptul că, în baza autorizaţiei emise de judecătorul
de drepturi şi libertăţi, i s-a accesat conţinutul căsuţei poştale electronice (e-mail);
b. trebuie să notifice în scris persoana faţă de care se efectuează urmărirea penală cu privire la faptul că au fost
obţinute datele privind tranzacţiile financiare ale conturilor deţinute, indiferent dacă acestea au fost folosite ca mijloc de
probă împotriva sa;
c. poate să amâne informarea persoanei ce a fost subiect al unui mandat de supraveghere tehnică până la clasarea
cauzei dacă informarea ar putea conduce la punerea în pericol a siguranţei soţului unui suspect cercetat în cauză.
39. Calea extraordinară de atac a revizuirii se poate exercita:
a. asupra unei hotărâri judecătoreşti ce a rămas definitivă prin neapelare, numai cu privire la latura penală;
b. asupra unei hotărâri judecătoreşti pronunţată de instanţa de apel, în timpul judecării apelului martorul săvârşind
infracţiunea de mărturie mincinoasă pentru care a fost condamnat definitiv cu privire la relatarea acestuia vizând
observarea inculpatului la locul crimei, acesta din urmă fiind condamnat pentru omor şi în considerarea faptului că pe
hainele acestuia au fost identificate urme biologice (sânge);
c. atunci când există două decizii prin care contestaţia în anulare formulată de fratele condamnatului a fost respinsă,
respectiv prima în care s-a respins ca neîntemeiată după ce fusese declarată admisibilă în principiu şi cea de-a doua,
care a fost respinsă ca inadmisibilă.
40. În cazul declinării de competenţă:
a. în cazul în care aceasta a fost determinată de calitatea inculpatului, instanţa nou învestită va putea ţine cont
motivat la momentul soluţionării fondului cauzei de raportul de expertiză tehnică întocmit în faţa instanţei ce a declinat
competenţa soluţionării cauzei;
b. se dispune printr-o hotărâre supusă contestaţiei în termen de 5 zile de la comunicare;
c. în cazul în care a fost determinată de necompetenţa teritorială, probele administrate, actele îndeplinite şi măsurile
dispuse se înlătură în mod obligatoriu.
Proba practică
Drept penal
1. I.G., funcţionar la Primăria N, a luat cunoştinţă în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu despre
săvârşirea de către S.D. a unei fapte de trafic de influenţă, în sensul că acesta ar fi pretins o sumă de bani pentru
a interveni în interesul unui terţ pe lângă un alt funcţionar din cadrul aceleiaşi primării. A doua zi după ce a
aflat de această faptă, I.G. i-a spus lui S.D. că, dacă nu-i repară autoturismul la atelierul auto pe care îl deţine, îl
va denunţa organelor de urmărire penală pentru infracţiunea de trafic de influenţă. S.D. a fost de acord şi i-a
reparat autoturismul lui I.G. fără să-i ceară să achite costul reparaţiei.
Fapta lui I.G. constituie:
a. doar infracţiunea de şantaj, prevăzută de art. 207 C.pen.;
b. doar infracţiunea de omisiune a sesizării, prevăzută de art. 267 C.pen.;
c. infracţiunea de şantaj, prevăzută de art. 207 C.pen., în concurs cu infracţiunea de omisiune a sesizării, prevăzută
de art. 267 C.pen.
2. Prin sentinţa penală nr. 127/2014 a Judecătoriei B., E.C. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare
pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 194 alin. (1) lit. a) C.pen. După ce a
executat 1 an din această pedeapsă, E.C. a comis în penitenciar o infracţiune de ucidere din culpă, prevăzută de
art. 192 alin. (1) C.pen., pentru care a fost condamnat ulterior, prin sentinţa penală nr. 28/2017 a Judecătoriei Z,
la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În acest caz:
a. pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea de ucidere din culpă se contopeşte cu pedeapsa de 2 ani
închisoare aplicată pentru vătămare corporală, potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C.pen.;
b. pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea de ucidere din culpă se adaugă la restul de 1 an
închisoare, cât mai avea inculpatul de executat din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru vătămarea corporală;
c. pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea de ucidere din culpă se contopeşte, potrivit dispoziţiilor
art. 39 alin. (1) lit. b) C.pen., cu restul de 1 an închisoare, cât mai avea inculpatul de executat din pedeapsa de 2 ani
închisoare aplicată pentru vătămarea corporală.
3. A.Z. a apelat la serviciul funcţionarului public F.D., pentru soluţionarea unor probleme administrative.
Fără ca între aceştia să existe vreo discuţie despre vreo oferire sau dare de mită, funcţionarul F.D. şi-a îndeplinit
în mod corect atribuţiile de serviciu şi a răspuns pozitiv cererii lui A.Z.
Fiind bucuros că i s-a aprobat cererea, A.Z. i-a scris un e-mail lui F.D., în care îi oferea drept mulţumire o
sumă de bani.
F.D. nu a luat în seamă e-mailul lui A.Z. şi nu i-a răspuns în vreun fel.
În acest caz, oferirea de bani de către A.Z. funcţionarului public, după ce acesta şi-a îndeplinit atribuţia de
serviciu în legătură cu care a fost făcută:
a. atrage reţinerea infracţiunii de dare de mită pentru A.Z. şi a infracţiunii de luare de mită pentru funcţionarul F.D.,
care nu a respins imediat această promisiune;
b. nu atrage reţinerea infracţiunii de dare de mită pentru A.Z. şi nici a infracţiunii de luare de mită pentru
funcţionarul F.D.;
c. atrage reţinerea infracţiunii de dare de mită pentru A.D., dar nu atrage reţinerea infracţiunii de luare de mită
pentru funcţionarul F.D.
4. G.P. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 124/2014 a Judecătoriei Z, definitivă la 15.04.2014, la o
pedeapsă de 1 an şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 194
alin. (1) lit. e) C.pen. Pedeapsa a fost pusă în executare la data de 15.04.2014, condamnatul G.P. fiind încarcerat,
iar la data de 15.04.2015 acesta s-a liberat condiţionat din executarea pedepsei.
În perioada 11.06.2015-17.06.2015, G.P. a sechestrat-o pe persoana vătămată I.P., fiind trimis în judecată
pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.
Faţă de aceste date, instanţa:
a. dispune condamnarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 205 alin. (1) C.pen., cu aplicarea art. 43
alin. (1) C.pen. (recidivă postcondamnatorie), revocarea restului rămas neexecutat din pedeapsa de 1 an şi 2 luni
închisoare şi executarea acestuia alături de pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal;
b. dispune condamnarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 205 alin. (1) C.pen., cu aplicarea art. 43
alin. (5) C.pen. (recidivă postexecutorie);
c. dispune condamnarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 205 alin. (1) C.pen., cu aplicarea art. 43
alin. (5) C.pen. (recidivă postexecutorie), revocarea restului rămas neexecutat din pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare
şi executarea acestuia alături de pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal.
5. Inculpatul P.C. a fost oprit în trafic în cadrul unei investigaţii efectuate de poliţie. La un moment dat, în
timp ce poliţistul C.M. se afla cu picioarele pe scăriţa autovehiculului condus de P.C. şi cu o mână prins de bara
metalică de deasupra, inculpatul P.C. a pornit autovehiculul şi a continuat deplasarea în trafic cu viteză, inclusiv
pe contrasens, cu scopul de a scăpa de autovehiculul de poliţie care pornise în urmărirea sa şi de poliţistul C.M.,
care se ţinea de bara metalică. La un moment dat, a accidentat o altă maşină, moment în care poliţistul C.M. a
căzut şi şi-a fracturat un picior, suferind leziuni traumatice vindecabile în peste 90 de zile de îngrijiri medicale.
P.C. a fost imobilizat imediat, constatându-se că avea în sânge o îmbibaţie alcoolică de 0, 60 g/l alcool pur în
sânge.
Fapta lui P.C. constituie infracţiunea de:
a. vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 alin. (2) C.pen.;
b. ultraj, prevăzută de art. 257 alin. (1) C.pen. raportat la art. 194 C.pen.;
c. ultraj, prevăzută de art. 257 alin. (1) C.pen. raportat la art. 32 raportat la art. 188 C.pen.
6. Prin sentinţa penală nr. 123/30.09.2015, Tribunalul V. a dispus condamnarea inculpaţilor A.B. şi A.T. la
pedeapsa închisorii pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, precum şi condamnarea inculpatului B.D.
(fiul surorii celor doi inculpaţi) pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă.
În fapt, s-a reţinut că, la data de 5.05.2014, B.D. a fost audiat ca martor în dosarul în care erau cercetaţi
inculpaţii A.B. şi A.T., ocazie cu care acesta a arătat că nu cunoaşte nimic în legătură cu implicarea celor doi
inculpaţi în săvârşirea faptei şi a încercat să plaseze responsabilitatea comiterii faptelor în sarcina unei terţe
persoane, care se sustrăgea urmăririi penale.
Ulterior, având în vedere că din probele administrate în cauză a rezultat că B.D. avea cunoştinţă despre
împrejurări esenţiale pentru aflarea adevărului şi soluţionarea cauzei, procurorul a dispus extinderea urmăririi
penale, conferindu-i acestuia calitatea de suspect.
La data de 20 mai 2015, în faţa Tribunalului V, inculpatul B.D. a înţeles să-şi retragă declaraţia dată în
cursul urmăririi penale la data de 5.05.2014, în calitate de martor.
Împotriva sentinţei penale a declarat apel inculpatul B.D., criticile formulate vizând, în principal, faptul că în
mod greşit prima instanţă nu a dat eficienţă retragerii mărturiei, în sensul că nu s-a valorificat cauza de
nepedepsire prevăzută de art. 273 alin. (3) C.pen., iar în subsidiar, faptul că în cauză trebuia reţinută infracţiunea
de favorizare a făptuitorului şi constatată incidenţa cauzei de nepedepsire prevăzute de art. 269 alin. (3) C.pen.
În acest caz, instanţa de apel:
a. va considera întemeiată prima critică şi va da eficienţă cauzei de nepedepsire prevăzute de art. 273 alin. (3) C.pen.;
b. va aprecia ca nefondate ambele critici ale inculpatului;
c. va considera întemeiată a doua critică şi va da eficienţă cauzei de nepedepsire prevăzute de art. 269 alin. (3)
C.pen., apreciind că fapta inculpatului B.D. constituie infracţiunea de favorizare a făptuitorului.
7. G.N. a avut o altercaţie cu D.I., în timpul căreia i-a aplicat acestuia din urmă mai multe lovituri cu cuţitul
în zona toracică şi abdominală, secţionându-i artera aortică, D.I. căzând la pământ în stare de agonie. În acel
moment a apărut la faţa locului V.D., care, văzându-l pe D.I. căzut la pământ, pentru că era şi el în duşmănie cu
acesta, l-a lovit de mai multe ori în cap cu picioarele, fiind încălţat cu bocanci.
În urma autopsiei, s-a constatat că decesul victimei D.I. a fost cauzat de loviturile de cuţit aplicate de G.N.,
prin secţionarea arterei aortice, independent de intervenţia sau intensitatea loviturilor aplicate de V.D.
Faptele celor doi inculpaţi constituie:
a. infracţiunea consumată de omor pentru G.N. şi loviri şi alte violenţe pentru V.D.;
b. infracţiunea consumată de omor pentru G.N. şi V.D.;
c. infracţiunea consumată de omor pentru G.N. şi tentativă la infracţiunea de omor pentru V.D.
8. T.B. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 134/2014 a Judecătoriei B, definitivă la data de 1.07.2014, la o
pedeapsă rezultantă de 1 an şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea, în concurs, a unei infracţiuni de lovire sau alte
violenţe, prevăzute de art. 193 alin. (1) C.pen., şi a unei infracţiuni de ameninţare, prevăzute de art. 206 C.pen.
Pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzute de art. 193 alin. (1) C.pen., instanţa i-a
aplicat inculpatului o pedeapsă de 1 an închisoare, iar pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţare, prevăzute de
art. 206 C.pen., i-a aplicat acestuia o pedeapsă de 9 luni închisoare. În urma contopirii celor două pedepse,
potrivit art. 39 C.pen., instanţa i-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, la care a
adăugat un spor de 3 luni închisoare, dispunând ca inculpatul să execute în final pedeapsa rezultantă de 1 an şi
3 luni închisoare.
După ce condamnatul T.B. a executat 4 luni din pedeapsa rezultantă aplicată, s-a adoptat o lege prin care au
fost graţiate necondiţionat pedepsele aplicate pentru infracţiunile de lovire sau alte violenţe şi infracţiunile de
ameninţare. Beneficiind de această lege de graţiere, T.B. a fost pus de îndată în libertate din executarea pedepsei
rezultante de 1 an şi 3 luni închisoare.
La o lună de la data punerii sale în libertate din executarea acestei pedepse, T.B. a săvârşit o nouă infracţiune
de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. (2) C.pen.
Cu privire la această din urmă infracţiune, procurorul va dispune trimiterea în judecată a lui T.B. pentru
infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. (2) C.pen.:
a. cu reţinerea stării de recidivă postexecutorie;
b. cu reţinerea dispoziţiilor legale privind pluralitatea intermediară de infracţiuni;
c. fără reţinerea dispoziţiilor legale privind recidiva postexecutorie sau pluralitatea intermediară de infracţiuni.
9. Inculpatul C.I., în toamna anului 2014, folosind violenţa, a constrâns-o pe sora sa, partea vătămată C.E., la
data faptei în vârstă de 12 ani, să întreţină cu el un raport sexual.
Din declaraţiile martorei D.A., vecină cu locuinţa părinţilor inculpatului, s-a reţinut că l-a surprins pe acesta
când, într-una din camere, întreţinea raport sexual cu sora sa, C.E., iar, la întrebarea martorei, aceasta din urmă
a răspuns că a fost bătută şi obligată să întreţină raport sexual normal.
Activitatea infracţională a inculpatului a continuat şi în perioada următoare, minora C.E. fiind constrânsă la
raporturi sexuale în mod regulat, aspecte confirmate prin declaraţiile martorului C.G. (fratele acestora, minor),
care i-a surprins, însă nu a dezvăluit ceea ce observase altor persoane.
Ca urmare a traumelor suferite şi datorită intervenţiei din ce în ce mai energice a unor persoane din
comunitatea locală, minora C.E. a fost dusă, în cursul anului 2015, la locuinţa unei bătrâne din alt sat, tocmai
pentru a se evita pe viitor săvârşirea unor infracţiuni de acest gen.
În cursul anului 2016, inculpatul, folosind aceleaşi metode, respectiv ameninţări şi violenţă, a întreţinut în
repetate rânduri mai multe raporturi sexuale cu sora sa mai mică, C.A., în vârstă de 9 ani, fiind surprins la un
moment dat de către martorul B.C.
Inculpatul va fi trimis în judecată pentru:
a. două infracţiuni de viol în formă continuată, fiecare dintre ele prevăzută de art. 218 alin. (1) şi (3) lit. b) şi c)
C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen., aflate în concurs;
b. două infracţiuni de viol în formă continuată, fiecare dintre ele prevăzută de art. 218 alin. (1) şi (3) lit. b) şi c)
C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen., şi două infracţiuni de incest în formă continuată, fiecare dintre ele prevăzută
de art. 377 C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen., toate aflate în concurs;
c. două infracţiuni de incest în formă continuată, fiecare dintre ele prevăzută de art. 377 C.pen., cu aplicarea art. 35
alin. (1) C.pen., aflate în concurs.
10. Prin sentinţa penală nr. 201/1.03.2016, Tribunalul B. l-a condamnat pe inculpatul C.L. la pedeapsa de 4
ani închisoare pentru infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) C.pen.
În fapt, s-a reţinut că, în anul 2015, inculpatul C.L., director executiv al Direcţiei de Impozite şi Taxe Locale
din cadrul Primăriei A., cu încălcarea unei atribuţii de serviciu prevăzute exclusiv în fişa postului, a dispus o
măsură prin care a creat un prejudiciu bugetului local în sumă de 100.000 de lei.
Întrucât instanţa a constatat că valoarea bunurilor dobândite de inculpatul C.L. depăşeşte în mod vădit
veniturile obţinute de acesta în mod licit, s-a dispus măsura confiscării extinse cu privire bunul imobil – teren
situat în intravilanul mun. B., bd. D.G. nr. 40, delimitat la N-E de str. G.N., la N-V de Piaţa G.N. şi la S-V de
bd. D.G., bun trecut în proprietatea inculpatului C.L. în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat de
BNP A.D. prin încheierea nr. 3024/05.12.2012.
Instanţa de apel, examinând în şedinţa din data de 7.09.2018 apelul declarat de inculpat împotriva acestei
sentinţe, va constata că hotărârea primei instanţe contravine:
a. prevederilor art. 1 alin. (4) şi (5) din Constituţie, în ceea ce priveşte abuzul în serviciu, şi prevederilor art. 15
alin. (2) din Constituţie, în ceea ce priveşte măsura confiscării extinse;
b. doar prevederilor art. 1 alin. (4) şi (5) din Constituţie;
c. prevederilor art. 1 alin. (4) şi (5) din Constituţie şi dispoziţiilor Codului penal.

11. Prin sentinţa penală nr. 1 a Tribunalului X, inculpatul S.M. a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani
închisoare şi i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66
alin. (1) lit. a) şi b) C.pen. pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor prevăzută de
art. 32 alin. (1) C.pen., raportat la art. 188 alin. (1) C.pen., cu aplicarea art. 374 alin. (4) C.proc.pen., cu referire
la art. 396 alin. (10) C.proc.pen., faptă comisă la data de 22.02.2015, împotriva persoanei vătămate F.D.
Cu privire la latura civilă a cauzei, s-a constatat că, în faza de urmărire penală, persoana vătămată F.D. a
precizat că înţelege să se constituie parte civilă în procesul penal, respectiv că urmează să stabilească cuantumul
despăgubirilor civile până la începerea cercetării judecătoreşti, arătând că inculpatul i-a achitat suma de 5.000
lei. Ulterior, în cursul urmăririi penale, partea civilă a dat o declaraţie notarială arătând că renunţă la
pretenţiile civile faţă de inculpat şi că doreşte să-şi retragă plângerea formulată. La primul termen de judecată,
persoana vătămată a precizat că doreşte ca inculpatul să fie obligat la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de
despăgubiri civile, arătând că în urma leziunilor suferite nu mai poate desfăşura activităţi lucrative.
În privinţa despăgubirilor solicitate instanţei de către persoana vătămată F.D., instanţa a apreciat că suma de
5.000 lei este suficientă pentru acoperirea prejudiciului rezultat din comiterea infracţiunii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul S.M. şi, pe latură civilă, a solicitat înlăturarea obligaţiei
de plată a despăgubirilor către partea civilă.
Apelul declarat de inculpatul S.M. este:
a. fondat, întrucât hotărârea apelată este nelegală cu privire la obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile
către partea civilă F.D.;
b. nefondat, întrucât hotărârea apelată este legală, deoarece persoana vătămată a precizat cuantumul pretenţiilor până
la primul termen de judecată;
c. nefondat, întrucât hotărârea apelată este legală, deoarece partea civilă poate mări sau micşora întinderea preten-
ţiilor până la terminarea cercetării judecătoreşti.
12. Pe parcursul urmăririi penale apărătorul inculpatului a formulat o cerere întemeiată pe dispoziţiile
art. 92 alin. (2) C.proc.pen. prin care a cerut să fie încunoştinţat cu privire la data şi ora efectuării oricărui act
de urmărire penală, precizând că doreşte să fie notificat exclusiv prin e-mail. Procurorul, neavând la dispoziţie
internet la unitatea de parchet, dar cunoscând postul telefonic al apărătorului, l-a notificat direct, telefonic, la
fiecare act de urmărire penală, cu privire la data şi ora efectuării, fiind încheiate procese-verbale şi ataşate la
dosarul de urmărire penală, apărătorul inculpatului, personal sau prin avocaţi substituiţi, participând la
anumite acte de urmărire penală. În acest caz:
a. procurorul a procedat legal, asigurând şi respectând dreptul avocatului inculpatului;
b. procurorul nu a respectat drepturile avocatului, întrucât era obligat să îl încunoştinţeze în varianta aleasă de către
acesta, precizată explicit în cerere;
c. actele de urmărire penală la care avocatul inculpatului nu a fost prezent sunt lovite de nulitate relativă.
13. În soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2151 alin. (8) C.proc.pen., Curtea
Constituţională:
a. a respins excepţia de neconstituţionalitate, constatând că dispoziţiile legale criticate corespund exigenţelor consti-
tuţionale întrucât măsura preventivă a controlului judiciar este verificată periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile de
către un judecător, realizându-se astfel o verificare a proporţionalităţii dintre interesul general şi restrângerea exerci-
ţiului unor drepturi sau al unor libertăţi;
b. a invocat propria jurisprudenţă anterioară prin care a stabilit, din perspectivă constituţională, faptul că lipsa terme-
nelor şi a duratei maxime pentru care măsura preventivă a controlului judiciar şi cea controlului judiciar pe cauţiune pot
fi dispuse, constând în nereglementarea acestora, determină încălcarea prevederilor Legii fundamentale, admiţând
excepţia de neconstituţionalitate;
c. a constatat faptul că legiuitorul nu şi-a îndeplinit obligaţia constituţională de a reglementa durata maximă a
măsurii controlului judiciar şi pentru etapa procesuală a apelului, precum şi faptul că legiuitorul a adoptat norme
contrare celor hotărâte într-o decizie a Curţii Constituţionale prin care se tinde la păstrarea soluţiilor legislative afectate
de vicii de neconstituţionalitate, dar a considerat că atitudinea pasivă a legiuitorului nu încalcă prevederile constitu-
ţionale, respingând excepţia de neconstituţionalitate.
14. Prin sentinţa penală nr. 2 din 10.01.2017, inculpaţii X, Y şi Z au fost condamnaţi pentru săvârşirea
infracţiunilor de contrabandă în formă continuată, prevăzută în art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu
aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen., şi constituire de grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1), (3)
C.pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C.pen.
Inculpaţii X şi Z, în termenul legal, au declarat apel împotriva hotărârii de condamnare, iar inculpatul Y nu
a exercitat calea de atac a apelului.
La data de 10.04.2017, inculpatul Y a formulat la instanţa competentă o cerere de contopire a unor pedepse
concurente cu pedeapsa stabilită prin sentinţa penală nr. 2 din 10.01.2017, rămasă definitivă prin neapelare.
Cererea de contopire:
a. poate fi admisă doar după soluţionarea apelurilor declarate de coinculpaţii X şi Z;
b. poate fi admisă în condiţiile art. 585 C.proc.pen., chiar dacă ultima hotărâre de condamnare a fost atacată cu apel
de ceilalţi coinculpaţi, iar apelul acestora nu a fost încă soluţionat;
c. va fi respinsă ca inadmisibilă, întrucât hotărârea de condamnare a fost atacată cu apel de coinculpaţii X şi Z, iar
apelul acestora nu a fost încă soluţionat.
15. Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul AB s-a prezentat la procurorul de caz şi, în cadrul unei discuţii
sub pretextul unei audienţe, i-a adus la cunoştinţă acestuia faptul că inculpatul BC, urmărit penal în aceeaşi
cauză, continuă săvârşirea de infracţiuni similare celor ce constituie obiectul cauzei, precizând că deţine
informaţii clare privind modul în care acesta acţionează, sugerând că ar putea să obţină şi mai multe informaţii,
cunoscând locurile conspirative în care inculpatul BC se întâlneşte cu alte persoane pentru stabilirea planului
infracţional, datele întâlnirilor, precum şi planurile infracţionale ale acestuia. Anterior acestui moment,
inculpatul AB înregistrase la aceeaşi structură de parchet un denunţ împotriva unui alt inculpat DE, cercetat în
aceeaşi cauză, pentru săvârşirea altor infracţiuni, denunţ ce a fost repartizat aceluiaşi procuror. În aceste
condiţii, procurorul de caz, după terminarea discuţiei din biroul său, îl abordează pe inculpatul AB pe holurile
unităţii de parchet, propunându-i ca, folosind propria tehnică, sens în care îi recomandă să achiziţioneze un
dispozitiv de înregistrare audiovideo mascat sub forma unui ceas, să-l înregistreze în mediul ambiental pe
inculpatul BC, iar rezultatul activităţilor să-l depună la parchet ca probe în apărare. Inculpatul AB respinge
iniţial propunerea procurorului, spunându-i că Parchetul deţine tehnica necesară pentru a realiza monitorizarea
inculpatului BC, însă procurorul de caz îi precizează adiacent că denunţul formulat împotriva inculpatului DE
i-a fost repartizat, însă, raportat la volumul de activitate pe care îl are, nu crede că va avea timp să-l documen-
teze, soluţia cea mai probabilă fiind clasarea. Ulterior acestei întrevederi, inculpatul AB participă la trei întâlniri
cu inculpatul BC şi alte persoane, la date diferite, înregistrează audiovideo discuţiile purtate, le descarcă pe
suport optic şi le depune la parchet, ca probe în apărare. Acestea au fost valorificate din punct de vedere proba-
toriu de către procuror, în final atât inculpatul AB, cât şi inculpatul BC fiind trimişi în judecată.
Având în vedere situaţia de fapt expusă, înregistrările efectuate de inculpatul AB, depuse la dosarul cauzei şi
folosite ca probă de procuror:
a. constituie mijloace de probă valabil administrate, fiind respectate prevederile art. 139 alin. (3) C.proc.pen.;
b. trebuie înlăturate exclusiv pentru motivul că procurorul a folosit inculpatul AB, atribuindu-i în fapt calitatea de
colaborator, fără a respecta procedura prevăzută de art. 148 alin. (1)-(3), (5)-(10) C.proc.pen.;
c. trebuie înlăturate, întrucât au fost administrate neloial, prin constrângere şi îndemnuri faţă de inculpatul AB.
16. Prin rechizitoriul din data de 16 mai 2018, mai multe persoane, inclusiv foşti membri ai Guvernului, au
fost trimise în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat,
prevăzută de art. 367 alin. (1), (2), (3) C.pen., şi delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (1) cu aplicarea art. 309
C.pen., fiind sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. După începerea urmăririi penale in rem, cercetându-se
faptele, respectiv aprobarea unor hotărâri de guvern semnate de către inculpaţi, prin încălcarea legii, prin care
fonduri din patrimoniul unor societăţi comerciale cu capital de stat au fost direcţionate în baza unor acorduri şi
contracte către terţe companii, la data de 23.09.2015 procurorul de caz a solicitat judecătorului de drepturi şi
libertăţi din cadrul Tribunalului B. autorizarea măsurii de supraveghere constând în obţinerea datelor privind
tranzacţiile financiare ale unei persoane, în concret extrasele de cont aferente perioadei 1.01.1999 - 31.12.2004 şi
documentele justificative pentru conturile deţinute de mai multe persoane fizice şi juridice, inclusiv ale
inculpaţilor foşti membri ai Guvernului, cerere admisă prin încheiere, fiind emis mandat de supraveghere
tehnică pentru o perioadă de 30 de zile. În baza mandatului, au fost solicitate de la instituţiile bancare extrasul
de cont şi documentele justificative ale fiecărei operaţiuni. La data de 1.06.2016 s-a dispus şi întocmit un raport de
constatare de către specialişti din cadrul Ministerului Public, care a stabilit un prejudiciu de 42.000.000 lei, însă
acesta fost contestat de către inculpaţi la data de 2.02.2017, solicitându-se efectuarea unei expertize financiar-con-
tabile, cerere admisă de către procuror, stabilindu-se printre obiective: calcularea prejudiciului creat în patri-
moniul companiilor de stat prin stabilirea circuitului traseului sumelor de bani din patrimoniul companiilor de stat
prin societăţile comerciale intermediare şi până la beneficiarii reali şi finali, acest din urmă obiectiv fiind stabilit şi
pentru întocmirea raportului de constatare efectuat anterior. Raportul de expertiză financiar-contabilă a stabilit un
prejudiciu total de 43.430.000 de lei. În procedura de cameră preliminară, inculpaţii au solicitat: înlăturarea
mijlocului de probă al expertizei, întrucât aceasta este realizată pe baza concluziilor raportului de constatare, fără a
se efectua verificări şi analize în detaliu şi de specialitate, fiind infirmate de declaraţiile martorilor şi inculpaţilor,
iar experţii au exprimat opinii vizând respectarea legii ce nu intrau în competenţa lor, fiind atributul exclusiv al
organului judiciar, înlăturarea probei cu înscrisuri reprezentând extrasele de cont, întrucât au fost obţinute în mod
nelegal, înlăturarea tuturor probelor administrate şi a actelor de urmărire penală efectuate în cauză, întrucât, deşi
se ştia de la momentul sesizării că faptele cercetate sunt săvârşite de foşti membri ai Guvernului, trebuia începută
urmărirea penala in personam de îndată şi nu au fost respectate dispoziţiile vizând competenţa materială şi după
calitatea persoanei. Procurorul de şedinţă a cerut respingerea tuturor cererilor şi excepţiilor formulate ca
nefondate, precizând că, fiind începută urmărirea penală doar cu privire la faptă, extrasele de cont au fost obţinute
în mod legal prin autorizarea judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul tribunalului, întrucât la acel moment
procesual competenţa judecătorului de drepturi şi libertăţi era determinată de faptele săvârşite, şi nu de calitatea
persoanelor, nefiind începută urmărirea penală in personam, şi, în subsidiar, nu era nevoie de autorizarea
judecătorului de drepturi şi libertăţi, întrucât extrasele de cont sunt subsumate noţiunii de „conţinut al conturilor”,
astfel că temeiul legal al solicitării este art. 153 C.proc.pen.
Judecătorul de cameră preliminară, având în vedere situaţia de fapt şi modalitatea de administrare a probelor:
a. constată nulitatea absolută a tuturor actelor de urmărire penală, exclude toate probele administrate în cauză şi dis-
pune restituirea cauzei la parchet, întrucât nu au fost respectate dispoziţiile vizând competenţa materială şi după cali-
tatea persoanei;
b. constată doar nelegalitatea administrării probelor constând în raportul de constatare şi raportul expertiză, pe care
le exclude, şi respinge restul cererilor şi excepţiilor;
c. invocă din oficiu excepţia nulităţii absolute, constată nulitatea încheierii şi mandatului de supraveghere tehnică emise
de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Bucureşti, exclude probele constând în extrasele de cont,
documentele justificative, raportul de constatare şi expertiză financiar-contabilă şi respinge restul cererilor formulate.
17. În cursul urmăririi penale, inculpatul AB fiind cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de delapidare
prevăzute de art. 295 C.pen., procurorul dispune prin ordonanţă luarea măsurii asigurătorii a sechestrului
asupra soldului contului X deţinut de către inculpat la banca Y, precum şi instituirea popririi cu privire la
veniturile salariale în cotă de 1/3, până la limita acoperirii prejudiciului produs prin săvârşirea infracţiunii, în
cuantum de 120.000 de lei. Anterior luării măsurii, în urma investigaţiilor efectuate s-a constatat că în contul
menţionat se regăseşte suma de 80.000 de lei, acelaşi cont fiind utilizat exclusiv pentru încasarea salariului lunar
şi la acest moment. Împotriva ordonanţei, inculpatul AB formulează contestaţie în termenul legal la judecătorul
de dreptul şi libertăţi de la instanţa competentă să judece cauza în fond. Inculpatul arată în motivare că
ordonanţa procurorului este nelegală, întrucât veniturile salariale nu pot constitui obiect al măsurilor asi-
gurătorii, sumele de bani economisite provenind din salariu, sens în care depune la judecătorul de drepturi şi
libertăţi extrase de cont care demonstrează că suma de 80.000 de lei reprezintă economisire salariu, şi nu surse
ilicite. Faţă de aspectele prezentate:
a. judecătorul de drepturi şi libertăţi va respinge contestaţia ca nefondată;
b. judecătorul de drepturi şi libertăţi va admite în parte contestaţia şi va restrânge sechestrul privind depozitul bancar
la cota de 1/3 din valoarea acestuia;
c. judecătorul de dreptul şi libertăţi va admite contestaţia şi va ridica măsura sechestrului asigurător.
- 2019 -
Proba teoretică
Drept penal
1. Dacă o persoană, cetățean francez, expediază prin curier din Franța în România un dispozitiv care
explodează la deschiderea pachetului și îl ucide pe destinatarul cetățean român, legea penală română este
aplicabilă:
a. numai în conformitate cu principiul realității legii penale, pentru că victima este cetățean român, iar infracțiunea a
fost săvârșită în afara teritoriului României;
b. numai dacă autorul se află de bună voie pe teritoriul României, chiar dacă fapta a fost săvârșită în Franța;
c. dacă nu se dispune altfel printr-un tratat internațional la care România este parte, pentru că infracțiunea a fost
săvârșită pe teritoriul României.
2. În cazul infracțiunii de evadare, prevăzută de art. 285 C.pen.:
a. nu există obiect material, indiferent de varianta în care infracțiunea este săvârșită;
b. complicitatea materială la evadare, de exemplu prin oferirea de informații referitoare la organizarea pazei, se
pedepsește în temeiul art. 48 C.pen. raportat la art. 285 C.pen.;
c. instigarea este posibilă indiferent de calitatea instigatorului.
3. În cazul infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 291 C.pen.:
a. banii, valorile sau orice alte bunuri vor fi restituite celui care le-a dat;
b. se vor confisca întotdeauna banii, valorile sau orice alte bunuri pretinse, precum și cele cu privire la care a fost
acceptată promisiunea că vor fi date;
c. există situații în care nu se vor confisca, prin echivalent, banii, valorile sau orice alte bunuri primite care nu se mai
găsesc.
4. Desistarea poate avea loc în cazul infracțiunii de:
a. furt, prevăzută de art. 228 alin. (1) C.pen.;
b. luare de mită, prevăzută de art. 289 C.pen.;
c. însușirea bunului găsit sau ajuns din eroare la făptuitor, prevăzută de art. 243 alin. (1) C.pen.
5. Referitor la măsurile educative, este adevărată următoarea afirmație:
a. măsurile educative neprivative de libertate se prescriu într-un termen egal cu durata măsurii, dar nu mai puțin de
doi ani de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care au fost luate;
b. măsurile educative neprivative de libertate se prescriu în termen de doi ani de la data rămânerii definitive a
hotărârii prin care au fost luate;
c. în cazul înlocuirii măsurilor educative, executarea se prescrie în raport cu măsura educativă mai grea și curge de
la data rămânerii definitive a hotărârii inițiale.
6. În caz de pluralitate de infracțiuni, în situația răspunderii penale a persoanei juridice:
a. toate pedepsele complementare de natură diferită se cumulează;
b. pedepsele de aceeași natură se pot cumula în anumite situații;
c. nu se poate aplica decât o singură pedeapsă complementară.
7. În cazul intervenirii unui act de grațiere după ce hotărârea de condamnare a rămas definitivă:
a. se grațiază toate faptele menționate în actul de grațiere, în limitele prevăzute de acesta;
b. se înlătură în totul sau în parte executarea pedepsei ori aceasta se comută într-o pedeapsă mai ușoară;
c. în funcție de particularitățile speței, instanța poate dispune înlăturarea măsurilor de siguranță.
8. În cazul în care instanța dispune amânarea aplicării pedepsei:

a. se aplică infractorului un avertisment care constă în prezentarea motivelor de fapt care au determinat dispunerea
soluției și atenționarea infractorului asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai
comite infracțiuni;
b. instanța stabilește un termen de supraveghere cuprins între de 2 și 4 ani care se calculează de la data rămânerii
definitive a hotărârii judecătorești;
c. persoana supravegheată trebuie să îndeplinească integral obligațiile civile stabilite prin hotărâre, cel mai târziu cu
3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.
9. Infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 C.pen.:
a. este o infracțiunea continuă, poate fi săvârșită în formă continuată și poate fi reținută sub forma infracțiunii
complexe;
b. dacă a avut ca urmare moartea victimei, tentativa este incriminată și pedepsită cu o pedeapsă cuprinsă între
minimul și maximul special prevăzute pentru infracțiunea consumată, reduse la jumătate;
c. nu poate fi reținută în concurs cu infracțiunea de tâlhărie, dacă lipsirea de libertate a avut loc ulterior sustragerii
bunului, întrucât se consideră că infractorul urmărește numai asigurarea scăpării sale.
10. Nu pot fi săvârșite în formă continuată:
a. toate infracțiunile cu executare promptă;
b. toate infracțiunile de obicei;
c. toate infracțiunile complexe.
11. Infracțiunea de bancrută frauduloasă, prevăzută de art. 241 C.pen. este o infracțiune specie în raport cu:
a. infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art. 323 C.pen.;
b. infracțiunea de gestiune frauduloasă, prevăzută de art. 242 C.pen.;
c. infracțiunea de abuz de încredere prin fraudarea creditorilor, prevăzută de art. 239 C.pen.
12. În cazul infracțiunii de punere în circulație sau conducerea unui vehicul neînmatriculat, prevăzute de
art. 334 C.pen.:
a. participația penală este posibilă sub toate formele în toate cazurile incriminate;
b. poate fi reținută și în unele situații în care autovehiculul este înmatriculat în România;
c. persoana juridică nu poate fi subiect activ al infracțiunii în nicio situație incriminată.
13. Fapta de sustragere a unei arme letale constituie:
a. infracțiunea prevăzută de art. 342 alin. (3) C.pen.;
b. infracțiunea prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (2) lit. c) C.pen.;
c. infracțiunea prevăzută de art. 342 alin. (3) C.pen. în concurs cu infracțiunea prevăzută de art. 228 alin. (1) C.pen.
14. Fapta de a deține timbre utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, pe teritoriul României,
cu știință:
a. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005;
b. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 312 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 316 C.pen.;
c. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 în concurs cu
infracțiunea prevăzută în art. 312 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 316 C.pen., dacă timbrele falsificate sunt
inscripționate cu denumirea unui stat străin.
15. Autorul, încercând să o deposedeze pe persoana vătămată de telefonul mobil a trântit-o la pământ, în
cădere persoana vătămată lovindu-se cu capul de bordură și decedând. În acest caz, dacă autorul a renunțat să
mai sustragă telefonul mobil:
a. autorul va răspunde atât pentru săvârșirea unei infracțiuni din culpă, cât și pentru săvârșirea unei infracțiuni
intenționate (rămase în forma tentată), în concurs;
b. fapta a rămas în forma tentativei, limitele de pedeapsă fiind reduse la jumătate;
c. nu va fi aplicabilă instituția desistării, chiar dacă autorul putea să ducă la bun sfârșit acțiunea de furt însă sa
răzgândit văzând rezultatul faptei sale.
16. Infracțiunea complexă:
a. nu poate fi comisă din culpă;
b. nu poate fi comisă în formă continuată;
c. nu presupune în mod necesar lezarea a două obiecte juridice de natură diferită.
17. Pedeapsa principală de 10 ani închisoare:
a. aplicată militarului activ impune aplicarea pedepsei complementare a degradării militare;
b. nu poate fi aplicată, ca pedeapsă rezultantă, în lipsa reținerii unor cauze de majorare a pedepsei, în cazul reținerii
unei infracțiuni de tâlhărie, prevăzută de art. 233 C.pen., în concurs cu infracțiunea de violare a sediului profesional,
prevăzută de art. 225 alin. (1) C.pen.;
c. este supusă în toate cazurile unui termen de prescripție a executării pedepsei de 15 ani.
18. Cauza de nepedepsire este incidentă:
a. dacă autorul inducerii în eroare a organelor judiciare declară că plângerea formulată este nereală, după dispunerea
unei soluții de clasare în dosarul format pe baza plângerii penale;
b. dacă există consimțământul persoanei vătămate;
c. dacă favorizarea făptuitorului a fost săvârșită de bunica paternă în raport de nepotul său, chiar dacă părinții
acestuia au fost anterior adoptați de alte familii.
19. Furnizarea, cu știință, de obiecte destinate înlesnirii săvârșirii unei infracțiuni, dacă autorul a săvârșit
fapta fără a le mai utiliza, atrage răspunderea penală, în cazul celui care a furnizat bunurile, pentru:
a. complicitate materială la infracțiunea săvârșită;
b. tentativă la complicitate la infracțiunea săvârșită;
c. complicitate morală la infracțiunea săvârșită, în anumite cazuri.
20 În jurisprudența Curții Constituționale a României s-a constatat că sintagma „raporturi comerciale” din
cuprinsul dispozițiilor art. 301 alin. (1) C.pen. este neconstituțională deoarece:
a. imprimă un caracter lipsit de claritate, precizie și previzibilitate obiectului juridic al infracțiunii prevăzute de
art. 301 C.pen., încălcându-se prevederile art. 1 alin. (5) și art. 23 din Constituție;
b. imprimă un caracter lipsit de claritate, precizie și previzibilitate obiectului juridic al infracțiunii prevăzute de
art. 301 C.pen., încălcându-se prevederile art. 16 din Constituție;
c. imprimă un caracter lipsit de claritate, precizie și previzibilitate obiectului juridic al infracțiunii prevăzute de
art. 301 C.pen., încălcându-se prevederile art. 41 alin. (1) și art. 45 din Constituție.
21. Acțiunea civilă nu poate fi exercitată în cadrul procesului penal:

a. de către o persoană căreia i-a fost transmis pe cale convențională dreptul la repararea prejudiciului, dacă trans-
miterea acestui drept are loc înainte de constituirea persoanei vătămate ca parte civilă;
b. de către persoana vătămată sau de succesorii acesteia, care se constituie parte civilă împotriva inculpatului, și
după caz, a părții responsabile civilmente;
c. de către o persoană căreia i-a fost transmis pe cale convențională dreptul la repararea prejudiciului, dacă transmi-
terea acestui drept are loc după constituirea persoanei vătămate ca parte civilă.
22. Având a se pronunța asupra conformității dispozițiilor privind competența materială și competența după
calitatea persoanei a organelor de urmărire penală cu dispozițiile legii fundamentale, instanța de contencios
constituțional a constatat că:
a. principiul legalității presupune în principal respectarea dispozițiilor de drept substanțial;
b. poate fi acceptat în anumite condiții ca un parchet ierarhic inferior să soluționeze cauze care, potrivit legii sunt
date în competența unui parchet ierarhic superior;
c. reglementarea competențelor organelor judiciare reprezintă un element esențial ce decurge din principiul legalității.
23. Pentru a avea acces la rulajul contului pentru o anumită perioadă de timp și a documentelor care au stat
la baza efectuării operațiunilor și tranzacțiilor financiare ale unei persoane față de care se efectuează cercetări
într-o cauză penală, organul de urmărire penală va apela la:
a. procedura reglementată de art. 1461 C.proc.pen.;
b. procedeul reglementat de art. 153;
c. efectuarea de percheziții.
24. Dacă acțiunea civilă a fost pornită de o persoană juridică care a fost desființată în cursul procesului penal:
a. acțiunea civilă se stinge, partea interesata putând introduce acțiune la instanța civila:;
b. acțiunea civila se stinge dacă lichidatorii nu introduc cerere de continuare a acțiunii civile în termen de 3 luni de
la data desființării;
c. acțiunea civilă nu va fi soluționată dacă lichidatorii nu-si exprimă opțiunea de a continua exercitarea acțiunii
civile, în termen de cel mult 2 luni de la data desființării persoanei juridice.
25. În ipoteza în care inculpatul a fost predat autorităţilor române de către autorităţile franceze, cu
respectarea regulii specialităţii, în vederea executării unui mandat european de arestare emis de Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie, cererea de autorizare în vederea obţinerii consimţământului pentru urmărirea penală a
inculpatului pentru alte infracţiuni, comise anterior predării, respectiv luare de mită şi spălare a banilor, pentru
care se efectuează cercetări de D.N.A., este transmisă autorităţilor franceze de către:
a. judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
b. judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanța căreia i-ar reveni competența să soluționeze cauza în primă
instanță;
c. Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A., care efectuează urmărirea penală.
26. În cazul în care judecătorul de cameră preliminară de la instanţa de fond a respins excepţiile privind neregula-
ritatea actului de sesizare, iar judecătorul ce soluţionează contestaţia le apreciază întemeiate, acesta va dispune:
a. desfiinţarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca judecătorul de cameră preliminară de la
instanţa de fond să procedeze potrivit art. 345 alin. (3) teza I C.proc.pen.;
b. desfiinţarea hotărârii, constatarea neregularităţii actului de sesizare şi comunicarea încheierii procurorului pentru
a le remedia în termenul prevăzut de art. 345 alin. (3) C.proc.pen.;
c. desfiinţarea hotărârii şi restituirea cauzei la parchet în vederea refacerii actului de sesizare.
27. Sancțiunile sau interdicțiile aplicate în baza hotărârilor străine de condamnare, pronunțate de autoritățile
judiciare ale statelor membre ale Uniunii Europene care au transpus Decizia nr. 2008/909/JAI, al cărui
corespondent în legea penală română sunt pedepsele complementare/accesorii:
a. nu pot fi puse în executare de autoritățile judiciare române în nicio situație;
b. nu pot fi puse în executare de autoritățile judiciare române, în afară de cazul în care statul emitent solicită aceasta
în mod expres;
c. se pun în executare, fiind suficient ca acestea să aibă corespondent în legea penală română.
28. În cazul în care instanța a respins acordul de recunoaștere a vinovăției, conform art. 485 alin. (1) lit. b)
teza finală C.proc.pen., apreciind că soluția cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror și inculpat este
nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului:
a. nu mai poate fi încheiat un alt acord de recunoaștere a vinovăției;
b. un nou acord de recunoaștere a vinovăției poate fi încheiat cu respectarea dispozițiilor legale și a elementelor care
au determinat respingerea primului acord;
c. se dispune trimiterea în judecată a inculpatului, alte soluții fiind excluse.
29. În cazul în care se formulează propunere de arestare preventivă față de un inculpat:
a. procurorul are obligația de a proceda la audierea inculpatului înainte de a formula propunerea de arestare
preventivă, în prezența avocatului ales ori numit din oficiu;
b. audierea inculpatului prezent de către judecătorul de drepturi și libertăți investit cu soluționarea propunerii de
arestare preventivă este obligatorie, în prezența avocatului ales ori numit din oficiu;
c. este legală arestarea preventivă a inculpatului fără audierea acestuia, dacă a fost prezent și asistat de avocatul ales
sau desemnat din oficiu.
30. În situația formulării unei cereri de recuzare a judecătorului de drepturi și libertăți investit să soluționeze
propunerea de arestare preventivă:
a. judecătorul recuzat nu se pronunță asupra măsurii preventive;
b. în caz de admitere a cererii de recuzare, judecătorul care a soluționat-o va dispune anularea tuturor actelor efec-
tuate de judecătorul recuzat;
c. în caz de admitere a cererii de recuzare, se va stabili în ce măsură actele îndeplinite ori măsurile dispuse se mențin.
31. Situația privind despăgubirile civile în procedura reabilitării:
a. instanța este obligată să acorde condamnatului un termen de cel puțin 6 luni pentru a achita despăgubirile civile și
cheltuielile judiciare;
b. instanța poate modifica, apreciind împrejurările cauzei, drepturile acordate părții civile prin hotărârea de condam-
nare;
c. în caz de obligație solidară, instanța fixează suma ce trebuie achitată, în vederea reabilitării, de condamnat sau de
urmașii săi.
32. Calea extraordinară de atac a recursului în casație:
a. are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor și a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevă-
rului, generată de o urmărire penală incompletă;
b. are ca obiect supunerea judecării, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile;
c. se exercită când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care
dovedesc netemeinicia hotărârii atacate.
33. Existența unui sechestru asigurător penal asupra imobilelor unei persoane fizice sau juridice:
a. nu suspendă executarea silită începută de un creditor ipotecar, al cărui drept de ipotecă asupra acelorași bunuri a
devenit opozabil terților anterior înființării măsurii asiguratorii din procesul penal;
b. determină nulitatea actelor de executare ulterioare înființării măsurii asiguratorii din procesul penal asupra acelo-
rași bunuri;
c. suspendă actele de executare ulterioare înființării măsurii asiguratorii din procesul penal asupra acelorași bunuri.
34. Din durata pedepsei se deduce:
a. numai perioada în care suspectul sau inculpatul a fost internat într-o instituție de specialitate în vederea efectuării
expertizei psihiatrice, în mod voluntar;
b. perioada în care suspectul sau inculpatul a fost internat într-o instituție de specialitate în vederea efectuării
expertizei psihiatrice, indiferent de caracterul voluntar sau nevoluntar al internării;
c. numai perioada în care suspectul sau inculpatul a fost internat într-o instituție de specialitate în vederea efectuării
expertizei psihiatrice, în mod nevoluntar.
35. În cursul procedurii de cameră preliminară și în cursul judecății în cauzele în care legea prevede pentru
infracțiunea săvârșită pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, pentru inculpatul
persoană juridică:
a. asistența juridică este obligatorie;
b. asistența juridică nu este obligatorie având în vedere pedepsele ce pot fi aplicate persoanei juridice;
c. asistența juridică nu este obligatorie întrucât în proces persoana juridică inculpată poate fi reprezentată la
îndeplinirea actelor procesuale și procedurale de reprezentantul său legal sau mandatarul acesteia.
36. În cursul judecării cauzei, dispunerea măsurii protecției martorilor:
a. se face numai la solicitarea procurorului;
b. încheierea pronunțată în camera de consiliu, prin care se dispune măsura, este supusă contestației;
c. se poate face și la solicitarea persoanei vătămate, situație în care instanța poate dispune ca procurorul să efectueze
de urgență verificări cu privire la temeinicia cererii.
37. Secretul bancar:
a. este opozabil procurorului până la data punerii în mișcare a acțiunii penale;
b. este opozabil procurorului înainte de începerea urmăririi penale;
c. este opozabil instanței de judecată în cursul judecății, cu excepția situației în care unitatea care deține informațiile
protejate de secretul bancar este parte în dosar.
38. Chestiunile prealabile, spre deosebire de chestiunile prejudiciale sunt:

a. rezolvate de instanța penală la care se află cauza în curs de judecată, operand o prorogare de competență;
b. chestiuni care nu pot fi rezolvate de o instanță penală;
c. rezolvate de o altă instanță de judecată decât aceea care judecă cauza.
39. Soluția de renunțare la urmărirea penală:
a. poate fi atacată cu plângere de persoana vătămată la instanța căreia i-ar reveni competența să judece în fond cauza;
b. poate fi dispusă chiar dacă autorul este necunoscut;
c. dacă nu este confirmată de judecător, o nouă soluție de renunțare la urmărire penală poate fi dispusă de procuror,
urmând ca noua soluție să fie supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară.
40. Instanța se pronunță cu privire la desființarea totală sau parțială a unui înscris sau la restabilirea situației
anterioare săvârșirii infracțiunii:
a. numai la solicitarea persoanei care a fost prejudiciată;
b. din oficiu, chiar dacă nu există constituire de parte civilă;
c. numai la solicitarea procurorului sau a părții civile.
Proba practică
Drept penal
1. În baza unei înțelegeri prealabile, X a acceptat să îl ajute pe Y la săvârșirea infracțiunii de furt calificat, pe
timpul nopții, în dauna persoanei vătămate Z. Ajutorul dat de X a constat în asigurarea transportului la și de la
locul de săvârșire a faptei, asigurarea pazei și punerea la dispoziție a două stații emisie-recepție folosite pentru
comunicarea dintre cei doi pe durata săvârșirii faptei.
În această ipoteză:
a. în sarcina lui X poate fi reținută și favorizarea făptuitorului dacă, după rămânerea definitivă a hotărârii de con-
damnare a lui Y la o pedeapsă privativă de libertate, îi asigură transportul până la granița cu Ungaria în vederea sustra-
gerii de la executarea pedepsei;
b. dacă persoana vătămată este membru de familie cu Y, lipsa plângerii prealabile constituie o cauză legală de
înlăturare a răspunderii penale inclusiv pentru complicele X;
c. nu se va aplica măsura de siguranță a confiscării dacă stațiile emisie-recepție nu se găsesc.
2. Prin actul de sesizare s-a reținut că inculpatul, la 20.08.2015, a transportat, cu aceeași ocazie, două
persoane, din care una minoră, în Ungaria, unde le-a predat unui cetățean străin în schimbul sumei de 200
euro/persoană, cunoscând că victimele urmau să fie exploatate, prin faptul că erau cazate în condiții improprii
traiului decent, obligate la muncă foarte grea și plătite cu sume derizorii. Cu aceeași ocazie inculpatul i-a remis
cetățeanului străin documentele de călătorie ale persoanelor vătămate, asigurându-se prin aceasta că victimele
nu se pot întoarce în țară și nici nu pot părăsi locul unde fuseseră duse să muncească. De asemenea, i-a remis și
contractele de muncă încheiate cu persoanele vătămate prin care le-a indus în eroare, dar și o listă în care erau
menționate numele, data nașterii și numărul de telefon ale acestora.
În drept, fapta inculpatului constituie:
a. două infracțiuni de trafic de persoane, dacă inculpatul nu și-a putut da seama că una din victime este minoră
raportat la înfățișarea acesteia;
b. o infracțiune de trafic de persoane și o infracțiune de trafic de minori, în concurs real;
c. infracțiuni care pot fi săvârșite numai cu intenție directă.
3. Inculpata este medic specializat în medicina de urgență și lucrează la Spitalul de Urgență. În această
calitate, inculpata are obligația de a efectua pacienților care se prezintă la unitatea de primiri urgențe investigații
medicale de natură să conducă la stabilirea unui diagnostic cert, iar, în situația în care diagnosticul cert nu poate
fi stabilit pe această cale, să solicite un consult interdisciplinar.
Investigațiile medicale obligatorii includ efectuarea unor analize de sânge amănunțite și analize imagistice.
La 10 iunie 2019, în jurul orei 18: 00, victima, o femeie în vârstă de 25 de ani, a ajuns la unitatea de primiri
urgențe a Spitalului de Urgență, fiind transportată de un echipaj al ambulanței, prezentând senzație de vomă și
durere de cap de aproximativ 2 săptămâni, fără a prezenta acuze cardiace și semne neurologice.
Inculpata, aflată în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu la unitatea de primiri urgențe, a dispus
transferarea victimei la Spitalul de Neurologie, fără să efectueze investigațiile medicale necesare stabilirii unui
diagnostic cert și fără să solicite un consult interdisciplinar. Inculpata a luat această măsură fiind convinsă, în
baza experienței profesionale, că a stabilit corect diagnosticul și cunoștea că Spitalul de Neurologie nu are posi-
bilități de investigare decât în domeniul neurologiei.
La 11 iunie 2019, victima a decedat, expertiza medico-legală efectuată stabilind că decesul nu s-a datorat unor
cauze de natură neurologică, ci altor afecțiuni de care suferea victima, neidentificate la momentul prezentării la
unitatea de primiri urgențe și care ar fi putut fi tratate în Spitalul de Urgență.
Fapta inculpatei:
a. constituie infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C.pen.;
b. nu este imputabilă acesteia, pentru că a acționat în interesul pacientului și pentru salvarea vieții acestuia;
c. omor cu intenție indirectă, prevăzută de art. 188 alin. (1) C.pen.
4. Prin sentința penală din 21.11.2018, instanța a dispus condamnarea inculpatului A la pedeapsa de 3 ani
închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută în art. 289 alin. (1) C.pen. cu referire la
art. 6 și art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, și a inculpatului B la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru
săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 308 C.pen. combinat cu art. 290 C.pen. raportat la
art. 6 din Legea nr. 78/2000.
În fapt s-a reținut că, la 24 aprilie 2016, fiind oprit în trafic în calitate de conducător auto pentru depășirea
limitei maxime de viteză admise, inculpatul B i-a dat suma de 1000 lei ofițerului de poliție, inculpatul A., aflat în
exercitarea atribuțiilor de serviciu, pentru a nu constata și sancționa contravenția săvârșită.
Soluția instanței este:
a. legală în ceea ce privește pedepsele aplicate inculpaților;
b. este greșită, având în vedere dispozițiile de drept substanțial aplicabile în ceea ce îi privește pe ambii inculpați;
c. este greșită numai în ceea ce îl privește pe inculpatul A.
5. Victima, având în mână un cuțit, a pătruns prin efracție, în timpul nopții, în locuința inculpatului X.
Inculpatul X a auzit zgomot, s-a dus să verifice sursa acestuia și s-a întâlnit cu victima în bucătărie. Victima s-a
îndreptat spre inculpat cu cuțitul în mână, strigând „te tai!”. Între timp, auzind zgomot, inculpatul Y, prietenul
lui X, s-a înarmat cu o coadă de mătură din plastic și s-a dus în bucătărie. Când a văzut ce se întâmplă, i-a dat
lui X coada de mătură. Inculpatul X a lovit-o pe victimă cu coada de mătură peste picior și a încercat să îi ia
cuțitul din mână. Victima a alunecat și a căzut, iar în cădere s-a lovit cu capul de un dulap. După câteva zile,
victima a decedat, decesul fiind în legătură de cauzalitate cu activitatea inculpatului X. În această situație:
a. inculpatul X răspunde penal pentru infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte;
b. inculpatul Y nu răspunde penal în calitate de complice;
c. inculpații X și Y răspund penal pentru infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, X în calitate de
autor, iar Y în calitate de complice.
6. La 15.09.2017, inculpatul a săvârșit o infracțiune de delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (1) C.pen.
pentru care a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare. A fost aplicată pedeapsa complementară
constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C.pen. pentru o durată de 3 ani. A
fost aplicată pedeapsa accesorie prevăzută de art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C.pen.
Executarea pedepsei principale a fost suspendată sub supraveghere cu respectarea tuturor dispozițiilor legale
în materie. Hotărârea a rămas definitivă la 15.02.2018.
La 15.01.2019 s-a descoperit că inculpatul a săvârșit, la 15.08.2017, o infracțiune de furt, prevăzută de
art. 228 alin. (1) C.pen.
Instanța sesizată cu judecarea cauzei având ca obiect infracțiunea de furt a stabilit o pedeapsă principală de
6 luni închisoare pentru această infracțiune și, prin hotărârea pronunțată la 15.06.2019, ținând seama de
condamnarea anterioară suferită de inculpat și cu respectarea tuturor dispozițiilor legale, instanța a stabilit că
acesta urmează să execute:
a. pedeapsa de 1 an închisoare, pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66
alin. (1) lit. a) și b) C.pen. pentru o durată de 3 ani și pedeapsa accesorie prevăzută de art. 65 alin. (1) raportat la art. 66
alin. (1) lit. a) și b) C.pen.;
b. pedeapsa de 6 luni închisoare, stabilită pentru infracțiunea de furt, pentru că nu se poate dispune anularea
suspendării executării pedepsei sub supraveghere;
c. pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare, pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de
art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C.pen. pentru o durată de 3 ani, din care se scade durata deja executată, și pedeapsa accesorie
prevăzută de art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C.pen.
7. A este persoană îndreptățită la punerea în posesie pentru terenul de 20.000 mp situat pe raza comunei C, al
cărei primar este Y, conform unei hotărâri executorii pronunțate de Tribunal în anul 2012. Pentru a obține
realizarea dreptului a încheiat un contract de asistență juridică și reprezentare cu avocatul X. La 1.11.2018, X i-a
propus primarului Y să primească o parte din teren dacă rezolvă problema, iar Y a fost de acord cu acest mod
de soluționare, cu condiția ca terenul să fie trecut pe numele altei persoane, Z, pentru că el trebuie să depună
declarație de avere. Lui Y i-a părut rău că nu i-a venit mai demult o asemenea idee, ca să i se rezolve lui A
problema mai repede.
La 2.11.2018, ca urmare a înțelegerii cu Y, X a pretins de la A o suprafață de teren de 2.500 mp din terenul
solicitat pentru a fi dată primarului Y din comuna C, pe raza căreia se află bunul. Primarul Y, în calitate de
președinte al Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate, urma ca, uzând de prerogativele
funcțiilor deținute, să fie de acord cu stabilirea amplasamentului și punerea în posesie pentru întreaga suprafață
de 20.000 mp. A nu a fost de acord cu această modalitate de rezolvare a problemei, prin cedarea unei părți din
teren către primar.
Ca urmare a refuzului lui A, în dosarul civil nr. 1/nnn/2018 de la Judecătorie, avocatul X a anexat la cererea
de chemare în judecată o promisiune de vânzare-cumpărare olografă, antedatată la 17.03.2015 din care rezulta
că A se obliga să îi vândă lui Z, la prețul de 200 de euro, o suprafață de 2.500 mp de teren. A nu a promis
niciodată să vândă. Înscrisul falsificat de X conține aspecte nereale și a produs consecințe juridice fiind avut în
vedere de instanță la soluționarea cauzei civile cu care a fost învestită.
Urmare a pronunțării hotărârii din dosarul nr. 1/nnn/2018 de la Judecătorie, Z a devenit proprietarul
terenului de 2.500 mp, deținându-l însă pentru Y.
Avocatul X a săvârșit, printre altele:
a. infracțiunea de trafic de influență în concurs real cu infracțiunea de fals intelectual;
b. o infracțiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată, instigarea la luare de mită nefiind pedepsibilă, pentru că
nu a fost urmată de executare;
c. o instigare la luare de mită în concurs real cu o infracțiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
8. X, născut în anul 1980, a fost condamnat în Spania pentru săvârșirea infracțiunii de furt grav, la o
pedeapsă de 5 ani închisoare. Hotărârea a rămas definitivă la 12.02.2016 și a fost recunoscută în România,
potrivit legii, hotărârea pronunțată de judecătorii români rămânând definitivă la 16.07.2016. Judecătorul din
Spania a stabilit că, la 10.12.2015, inculpatul, având asupra sa o armă, a sustras din locuința persoanei vătămate,
prin violare de domiciliu, suma de 50.000 de euro. Pedeapsa de 5 ani închisoare a fost executată într-un
penitenciar din Spania și într-un penitenciar din România, X fiind liberat condiționat în România, la 12.09.2018,
termenul de supraveghere urmând să expire la 11.02.2021.
La 12.10.2018, inculpatul a săvârșit infracțiunea de tâlhărie, în concurs real cu o infracțiune de ucidere din
culpă. La 12.08.2019, în România, inculpatul este condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie și
ucidere din culpă. În ceea ce privește aplicarea pedepsei, instanța:
a. stabilește pedeapsa pentru infracțiunea de tâlhărie și pedeapsa pentru infracțiunea de ucidere din culpă și aplică
pedeapsa conform art. 39 C.pen., fără să țină seama de condamnarea anterioară, întrucât infracțiunea de ucidere din
culpă nu constituie al doilea termen al recidivei, iar hotărârea anterioară a fost pronunțată de o instanță străină;
b. stabilește pedeapsa pentru infracțiunea de tâlhărie și pedeapsa pentru infracțiunea de ucidere din culpă, aplică
dispozițiile art. 39 C.pen. și stabilește pedeapsa rezultată, revocă liberarea și dispune executarea restului din pedeapsa
de 5 ani care se adaugă la pedeapsa rezultată;
c. revocă liberarea, adaugă restul neexecutat la pedeapsa stabilită pentru infracțiunea de tâlhărie, iar pedeapsa
rezultată o contopește conform art. 39 C.pen. cu pedeapsa stabilită pentru infracțiunea de ucidere din culpă.
9. La data de 29 septembrie 2017, SD – primar al comunei M – a încheiat, prin atribuire directă, un contract de
prestări servicii de curățenie cu SC SDA SRL al cărei asociat unic și administrator era numitul SA, fiul lui SD.
Obiectul contractului l-a constituit prestarea de servicii de salubritate în comuna M contra sumei de 6.000 de lei pe
lună, sumă plătibilă la data de 5 ale fiecărei luni următoare celei în care serviciile de salubritate au fost prestate.
SC SDA SRL a început executarea contractului la data de 1 octombrie 2017, astfel încât prima plată sa
efectuat la data de 5 noiembrie 2017. La data de 27 iunie 2019, SC SDA SRL a reziliat contractul de prestări
servicii din data de 29 septembrie 2017; în aceste condiții, la data de 5 iulie 2019, primarul SD a dispus virarea
sumei de 5.400 lei către SC SDA SRL, reprezentând contravaloarea prestațiilor de salubritate efectuate în luna
iunie 2019.
Față de împrejurările prezentate, pentru fapta lui SD, care constituie infracțiunea de folosire a funcției
pentru favorizarea unor persoane, prevăzută de art. 301 alin. (1) C.pen., prescripția răspunderii penale va curge:
a. de la 29 septembrie 2017;
b. de la 5 noiembrie 2017;
c. de la 5 iulie 2019.
10. Prin Decizia penală nr. 153/A/2019 din 19.03.2019, pronunțată de Curtea de Apel O, în baza art. 431
C.proc.pen. s-a respins, ca inadmisibilă, în principiu, contestația în anulare declarată de contestatorul AB împo-
triva Deciziei penale nr. 598/A/2018, pronunțată de Curtea de Apel O la data de 13.12.2018.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel O a constatat că dosarul de fond se soluționase definitiv
prin Decizia penală nr. 609/A/27.09.2016 a Curții de Apel O și că, în lipsa anulării acestei decizii, fondul cauzei
nu putea fi reluat, concluzia fiind aceea că analiza incidenței cazului de contestație în anulare prevăzut de
art. 426 alin. (1) lit. b) C.proc.pen., invocat de contestator se raportează la actele și lucrările aflate la dosarul
cauzei la momentul la care a rămas definitivă Decizia penală nr. 609/A/27.09.2016 care nu face obiectul
contestației în anulare și nu la momentul în care a rămas definitivă Decizia penală nr. 598/A/2018 din 13.12.2018
a Curții de Apel O, a cărei contestație în anulare s-a solicitat. Pentru considerentele arătate mai sus s-a reținut că
nu sunt incidente dispozițiile art. 426 alin. (1) lit. b) C.proc.pen.
Împotriva acestei decizii au declarat apel contestatorul AB și persoana interesată BC.
Soluționând apelul, Înalta Curte de Casație și Justiție va decide:
a. respinge apelul, ca nefondat;
b. respinge apelul, ca inadmisibil;
c. admite apelul și trimite cauza spre rejudecare.
11. Inculpatul a fost condamnat la 25.06.2018 pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, condamnarea
fiind menținută în apel prin decizia din 4.10.2018.
La 13.12.2018, inculpatul a formulat recurs în casație în termen invocând cazul prevăzut de art. 438 alin. (1)
pct. 7 C.proc.pen. „inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală”,
susținând că faptele pentru care a fost condamnat au primit o încadrare juridică greșită, solicitând reanalizarea
situaţiei de fapt şi reevaluarea materialului probator, cu consecinţa stabilirii unei alte situaţii de fapt decât cea
avută în vedere de instanţa de apel.
Recursul în casație este:
a. nefondat;
b. inadmisibil;
c. fondat, dacă I.C.C.J. constată că situația de fapt a fost greșit analizată de instanța de apel.
12. Tribunalul de Mare Instanță V din Franța a emis, la 15.04.2019, un ordin european de anchetă pentru
efectuarea unei percheziții domiciliare la B, pentru autoritățile judiciare române procedura fiind prevăzută de
art. 268 indice 1 şi urm. din Legea nr. 302/2004. Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Orga-
nizată și Terorism a procedat conform dispozițiilor legale și a efectuat percheziția la 17.04.2019.
La 16 aprilie 2019 judecătorul de instrucție din cadrul Tribunalului de Mare Instanță V din Franța a emis
mandatul european de arestare pe numele lui B, fiind primit de autoritățile judiciare române competente în
aceeași zi. La data de 17.04.2019, B a fost identificat de poliție pe stradă, în apropierea locuinței în care se efectua
percheziția.
Prin sentinţa din 20 aprilie 2019 a Curţii de Apel, în temeiul art. 107 alin. (1) raportat la art. 103 alin. (6) din
Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, a fost admisă sesizarea
formulată de Tribunalul de Mare Instanţă V, pentru executarea mandatului european de arestare emis la data
de 16 aprilie 2019 pe numele persoanei solicitate B.
S-a constatat că persoana solicitată A. nu a consimţit la predare şi nu a renunţat la drepturile conferite de
regula specialităţii.
S-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară emitentă – Tribunalul de Mare
Instanţă V, Franţa, arestarea preventivă pentru o durată de 30 de zile în vederea predării și emiterea manda-
tului de arestare în vederea predării.
La soluționarea cauzei de la Curtea de Apel a participat un procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea de
Apel.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel persoana solicitată B, invocând nelegalitatea hotărârii pronunțate
pentru că la soluționarea cauzei nu a participat un procuror de la D.I.I.C.O.T. și pentru că instanța a admis
sesizarea în condițiile în care descrierea faptelor din mandatul european de arestare este deficitară, lipsind
trimiterea la probele pe care se întemeiază acuzația.
Contestația declarată de B este:
a. fondată, la soluționarea cauzei fiind necesară participarea unui procuror de la D.I.I.C.O.T., pentru că anterior
aceasta a efectuat o percheziție la domiciliul lui B;
b. fondată, pentru că mandatul european de arestare nu îndeplinește condițiile de formă;
c. nefondată.
13. Inculpatul S.R. a fost trimis în judecată alături de alți cinci inculpați pentru comiterea infracțiunilor de
instigare la folosirea cu rea-credință de documente false pentru obținerea pe nedrept de fonduri U.E., spălare a
banilor și operațiuni financiare incompatibile cu funcția, activitate infracțională desfășurată în intervalul februarie
2012 - martie 2014, perioadă în care inculpatul S.R. a deținut funcția de vicepreședinte de consiliu județean.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 5.09.2018, instanță competentă
după calitatea persoanei, având în vedere că, în cursul urmăririi penale, inculpatul S.R. a devenit membru din
România al Parlamentului European, respectiv la data de 20.05.2014.
În cursul fazei procesuale a camerei preliminare, după formularea cererilor și excepțiilor în cauză, la data de
27.09.2018 a încetat mandatul de europarlamentar al inculpatului S.R. Cu prilejul dezbaterilor a fost invocată
excepția de necompetență după calitatea persoanei a instanței investită cu soluționarea cauzei, astfel încât,
soluția legală este:
a. respingerea excepției, în considerarea prevederilor art. 48 alin. (2) C.proc.pen.;
b. admiterea excepției și trimiterea cauzei spre competentă soluționare la tribunal.;
c. admiterea excepției și trimiterea cauzei spre competentă soluționare la judecătorie.
14. Prin sentința penală nr. 1254/11.12.2018, pronunțată în dosarul penal nr. X/2018 de Judecătoria V,
instanța de fond a admis sesizarea Serviciului de Probațiune V. privind persoana supravegheată C, dispunând
revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere dispusă prin sentința penală 3/12.01.2017, definitivă
la data de 11.04.2017 și executarea în regim de detenție a pedepsei de 1 an și 9 luni închisoare.
Prin decizia penală nr. 78/17.02.2019, pronunțată de Tribunalul V. în dosarul penal nr. X/2018 s-a respins ca
nefondată contestația formulată de condamnatul C. împotriva hotărârii primei instanțe, apreciind că în mod
întemeiat s-a constatat încălcarea cu rea-credință de către condamnat a măsurilor de supraveghere prevăzute de
art. 92 alin. (1) lit. a)-e) C.pen.
Împotriva deciziei penale nr. 78/17.02.2019 a declarat contestație condamnatul, calea de atac fiind respinsă ca
inadmisibilă prin decizia 88/07.08.2019 a Curții de apel I, comunicată acestuia la data de 20.08.2019.
Contestația formulată de condamnatul C. împotriva acestei ultime hotărâri a fost înregistrată pe rolul I.C.C.J.
la data de 25.08.2019. Calea de atac formulată de condamnat și înregistrată pe rolul instanței supreme este
a. tardivă;
b. inadmisibilă;
c. nefondată.
15. Prin Ordonanța din 25 mai 2017 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C,
dată în dosarul nr. (…)/(…)/(…)/2017, a fost menținută soluția adoptată de către procurorul de caz în dosarul
nr. (…)/(…)/2016 prin Ordonanța din 21 aprilie 2017 a aceluiași parchet. Persoana vătămată M.R. a formulat
plângere împotriva acestei soluții, înregistrată pe rolul Curții de Apel C sub nr. (…)/(…)/2017.
Procedând conform dispozițiilor art. 341 alin. (2) C.proc.pen., judecătorul de cameră preliminară investit cu
soluționarea cauzei a solicitat petentei și organului de urmărire penală să depună note scrise cu privire la
admisibilitatea ori temeinicia plângerii pentru termenul de judecată fixat în această procedură, solicitându-se
totodată parchetului dosarul a cărei soluție este contestată.
Petenta a formulat concluzii scrise prin care a solicitat admiterea plângerii și trimiterea dosarului la parchet,
apreciind cercetarea efectuată de organelor de urmărire penală incompletă prin raportare la cele sesizate.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C a transmis note scrise și dosarul solicitat, exprimându-și și punctul de
vedere în legătură cu solicitările instanței și invocând existența cel puțin a unui impediment la punerea în
mișcare a acțiunii penale și anume acela prevăzut în art. 16 alin. (1) lit. b) C.proc.pen., respectiv în art. 16
alin. (1) lit. e) C.proc.pen. Parchetul a invocat inexistența indiciilor cu privire la săvârșirea vreunei fapte
prevăzută de legea penală, față de cele invocate de petentă, și, mai mult decât atât, s-a precizat că, asupra unei
sesizări identice, procurorul s-a mai pronunțat în dosarul nr. (…)/(…)/2015 al Parchetului de pe lângă Curtea de
Apel C. În consecință, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. a solicitat respingerea plângerii formulate de
către petentă, ca neîntemeiată.
Curtea de Apel C, în procedura instituită potrivit dispozițiilor art. 341 C.proc.pen., a constatat că există două
plângeri având aceleași părți și același obiect, care au fost înregistrate distinct și soluționate de către Parchetul
de pe lângă Curtea de Apel C prin ordonanțe diferite, acestea din urmă fiind atacate distinct de către petentă.
Astfel, a constatat instanța că, anterior, prin Încheierea penală nr. (…)/CP/2016 din 8 iunie 2016, pronunțată de
către Curtea de Apel C în dosarul nr. (…)/(…)/2016, s-a dispus admiterea plângerii formulate de către petenta
M.R. împotriva Ordonanței din 23 ianuarie 2016 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C în dosarul
nr. (…)/(…)/2015 și menținută prin Ordonanța din 4 martie 2016 a procurorului general al aceluiași parchet în
dosarul nr. (…)/(…)/2015. Potrivit art. 341 alin. (6) lit. b) C.proc.pen., a fost desființată soluția atacată și trimisă
cauza la procuror pentru începerea urmăririi penale, dosar ce nu a fost finalizat prin vreo soluție a parchetului.
Așadar, în speță, soluția ce se impune este:
a. constatarea incidenței cazului de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzut de. 16 alin. (1) lit. i)
C.proc.pen., în referire la art. 6 C.proc.pen. și respingerea plângerii ca nefondată determinat de faptul că asupra unei
sesizări identice procurorul s-a mai pronunțat în dosarul nr. (…)/(…)/2015 al aceluiași parchet;
b. identică celei adoptate de către Curtea de Apel C prin Încheierea penală nr. (…)/CP/2016 din 8 iunie 2016 în
dosarul instanței nr. (…)/(…)/2016, dată în temeiul art. 341 alin. (6) lit. b) C.proc.pen., în sensul desființării soluției
atacate și trimiterii cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale, parchetul urmând a proceda la reunirea celor
două cauze;
c. solicitarea dosarul nr. (…)/(…)/2015 al parchetului în vederea conexării cu dosarul aflat pe rolul instanței, fiind în
prezența unei identități de fapte și persoane, pentru ca judecătorul de camera preliminară să analizeze cauza în ansamblu.
16. Procurorul a încheiat un acord de recunoaștere a vinovăției cu 3 inculpați cercetați pentru săvârșirea
infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 229 alin. (1) lit. b) C.pen., dintre care un inculpat minor.
Inculpatului minor i s-a asigurat asistență juridică întrucât reprezentantul legal al acestuia nu a putut
încuviința încheierea acordului de recunoaștere a vinovăției deoarece nu se afla în România.
Ceilalți inculpați, fiind audiați au declarat că nu doresc să fie asistați de un avocat ales sau numit din oficiu.
Procurorul ierarhic superior a avizat acordul de recunoaștere a vinovăție atât în ceea ce privește limitele
încheierii acestuia cât și sub aspectul efectelor sale și a dispus sesizarea instanței de judecată în vederea admiterii
acestuia.
Primind dosarul, instanța de judecată a procedat la audierea inculpaților în prezența apărătorilor desemnați
din oficiu, împrejurare în care inculpații și-au însușit acordul astfel cum a fost încheiat.
Instanța de judecată:
a. respinge acordul de recunoaștere a vinovăției ca nelegal, întrucât acesta a fost încheiat fără încuviințarea
reprezentantului legal al minorului și fără asigurarea dreptului la apărare a celorlalți inculpați;
b. admite acordul de recunoaștere a vinovăției constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege în ceea ce
privește pedepsele aplicate;
c. admite acordul de recunoaștere a vinovăției întrucât s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile de formă și cele
privind individualizarea pedepsei.
Subiectele de la proba scrisă desfăşurată în cadrul concursului de promovare
efectivă şi pe loc a judecătorilor şi procurorilor în funcţii de execuţie1
(materie: drept penal, instanţă: Curte de Apel)
- 2014 -
Proba teoretică
Drept penal
1. Fapta care constă într-o inacţiune ce este săvârşită din culpă constituie infracţiune:
a. chiar dacă legea prevede expres numai forma de vinovăţie a intenţiei;
b. întotdeauna;
c. doar dacă legea prevede expres acest lucru.
2. Constituie prim termen al recidivei:
a. pedeapsa rezultantă de un an închisoare aplicată prin hotărâre definitivă pentru un concurs de infracţiuni
praeterintenţionate;
b. pedeapsa rezultantă de un an şi 6 luni închisoare aplicată prin hotărâre definitivă pentru un concurs de infracţiuni
praeterintenţionate, doar dacă pedepsele aplicate pentru fiecare infracţiune sunt mai mari de un an;
c. pedeapsa rezultantă de un an şi 6 luni închisoare aplicată prin hotărâre definitivă pentru un concurs de infracţiuni
praeterintenţionate, chiar dacă pedepsele aplicate pentru fiecare infracţiune sunt mai mici de un an.
3. Infracţiunea progresivă săvârşită în cursul termenului de încercare al suspendării sub supraveghere poate
constitui al doilea termen al recidivei:
a. numai dacă s-a epuizat şi a fost descoperită în cursul termenului de încercare;
b. numai dacă s-a epuizat în cursul termenului de încercare, chiar dacă a fost descoperită după expirarea acestuia;
c. chiar dacă s-a epuizat şi a fost descoperită după expirarea termenului de încercare.
4. Infracţiunea de luare de mită poate fi săvârşită:
a. prin primirea de către funcţionarul public a unei sume de bani drept mulţumire pentru actul efectuat în exercitarea
atribuţiilor de serviciu, după efectuarea acestuia;
b. prin primirea de către executorul judecătoresc a unei sume de bani, de la creditor, pentru începerea procedurii de
executare pe care a condiţionat-o de aceasta;
c. prin nerespingerea de către un funcţionar public a promisiunii unei sume de bani în vederea urgentării îndeplinirii
unui act ce intră în atribuţiile sale de serviciu.
5. Se dispune anularea amânării aplicării pedepsei de 2 ani închisoare, stabilită definitiv la data de 15 mai
2014, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1)-art. 229 alin. (1) lit. b) C.pen.,
dacă se constată, pe parcursul termenului de supraveghere, că, anterior comiterii infracţiunii pentru care s-a
dispus amânarea aplicării pedepsei, inculpatul fusese condamnat definitiv la pedeapsa de un an şi 6 luni
închisoare pentru infracţiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (1) C.pen., pedeapsă de la
executarea căreia s-a sustras, făcându-se totodată aplicarea dispoziţiilor privitoare la:
a. concursul de infracţiuni, conform dispoziţiilor art. 39 C.pen.;
b. recidivă, conform dispoziţiilor art. 43 C.pen.;
c. pluralitate intermediară, conform dispoziţiilor art. 44 C.pen.
1
6. Se poate dispune renunţarea la aplicarea pedepsei:

a. dacă inculpatul a fost condamnat anterior pentru infracţiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (2)
C.pen., nefiind împlinit termenul de reabilitare;
b. dacă inculpatul a fost condamnat anterior pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1)-art. 229
alin. (1) lit. a) C.pen., fiind împlinit termenul de reabilitare, dar nu s-a dispus reabilitarea şi nici nu s-a constatat interve-
nirea acesteia prin hotărâre judecătorească;
c. dacă inculpatului major care săvârşeşte o infracţiune i-a fost aplicată în minoritate măsura educativă a asistării
zilnice, în executarea căreia se afla la data săvârşirii faptei.
7. Infracţiunea este continuată atunci când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în reali-
zarea aceleiaşi rezoluţii, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni, dacă
acestea constau în:
a. vânzarea unor cantităţi de heroină unor persoane diferite;
b. sustragerea de bunuri de la două societăţi, care îşi au sediul în acelaşi imobil;
c. vătămarea a două persoane, urmată de sustragerea genţii uneia dintre acestea.
8. Există tentativă şi atunci când:
a. consumarea infracţiunii nu a fost posibilă datorită insuficienţei sau defectuozităţii mijloacelor folosite;
b. imposibilitatea de consumare a infracţiunii se datorează modului în care a fost concepută executarea;
c. s-a început executarea, dar relaţiile sociale ocrotite nu mai existau la momentul începerii executării.
9. În cazul condamnării unei persoane la o pedeapsă cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, la
împlinirea termenului de supraveghere:
a. cel condamnat este reabilitat de drept;
b. începe să curgă termenul de reabilitare;
c. începe executarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi.
10. Fapta coinculpaţilor, jandarmi, care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, au oprit o persoană pe stradă,
solicitându-i să se legitimeze, iar la solicitarea unor explicaţii referitoare la motivul legitimării persoanei oprite,
aceştia au agresat-o, provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 15-20 de zile de îngrijiri medicale,
întruneşte elementele constitutive ale:
a. infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (2) C.pen., în concurs cu infracţiunea de lovire sau alte
violenţe, prevăzută de art. 193 alin. (2) C.pen.;
b. infracţiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art. 296 alin. (2) C.pen.;
c. infracţiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art. 296 alin. (2) C.pen., în concurs cu infracţiunea de lovire sau alte
violenţe, prevăzută de art. 193 alin. (2) C.pen.
11. Montarea la un aparat bancomat a dispozitivelor autonome de citire a benzii magnetice a cardului
autentic şi a codului PIN aferent acestuia constituie:
a. infracţiunea prevăzută de art. 365 alin. (2) C.pen.;
b. tentativă la infracţiunea prevăzută de art. 32 C.pen., raportat la art. 365 alin. (2) C.pen.;
c. infracţiunea prevăzută de art. 32 raportat la art. 228 alin. (1)-art. 229 alin. (1) lit. d) C.pen.
12. În cazul săvârşirii, de către o persoană fizică, cu intenţie, a două infracţiuni, fiind îndeplinite condiţiile
prevăzute de lege pentru reţinerea stării de recidivă postexecutorie faţă de o condamnare anterioară:
a. instanţa va aplica mai întâi tratamentul sancţionator de la recidivă şi apoi pe cel de la concurs;
b. instanţa va face aplicarea regulilor de la concursul de infracţiuni şi apoi a celor de la recidivă;
c. pedepsele se cumulează aritmetic.
13. Cauzele de neimputabilitate:
a. întotdeauna produc efecte doar in personam, niciodată şi in rem;
b. pot produce efecte in rem;
c. permit aplicarea confiscării extinse.
14. Nu pot fi săvârşite în formă continuată:
a. infracţiunile comise cu intenţie indirectă;
b. infracţiunile al căror obiect nu este susceptibil de divizare;
c. infracţiunile la care tentativa nu este pedepsibilă.
15. Poate fi luată o măsură educativă privativă de libertate:
a. când inculpatul minor a mai săvârşit o altă infracţiune, pentru care s-a aplicat o măsură educativă, chiar dacă
hotărârea nu este definitivă;
b. când inculpatul minor a săvârşit infracţiunea de omor;
c. când instanţa apreciază că măsurile educative neprivative de libertate nu sunt suficiente pentru corectarea compor-
tamentului minorului, infractor primar.
16. Va fi reţinută infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1)-art. 229 alin. (2) lit. c) C.pen.
atunci când:
a. făptuitorul are asupra sa atât o armă propriu-zisă, cât şi o armă asimilată;
b. făptuitorul are asupra sa o armă şi aceasta este vizibilă;
c. arma pe care făptuitorul o are asupra sa în geantă este deţinută cu autorizaţia prevăzută de lege.
17. În cazul infracţiunii de neglijenţă în serviciu:
a. subiectul activ poate fi numai un funcţionar public;
b. participaţia penală improprie este posibilă;
c. acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
18. Omorul calificat prevăzut în art. 189 alin. (1) lit. b) C.pen.:
a. poate fi reţinut alături de elementul circumstanţial cu caracter agravant al premeditării;
b. exclude reţinerea elementului circumstanţial cu caracter agravant al premeditării;
c. nu se poate reţine în cazul infracţiunii deviate în modalitatea error in personam.
19. În caz de concurs între dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 143/2000, art. 32 C.pen., art. 75 alin. (2) lit. b)
C.pen., art. 77 lit. a) C.pen., acestea se aplică în următoarea ordine:
a. art. 32 C.pen., art. 75 alin. (2) lit. b) C.pen., art. 15 din Legea nr. 143/2000, art. 77 lit. a) C.pen.;
b. art. 32 C.pen., art. 15 din Legea nr. 143/2000, art. 75 alin. (2) lit. b) C.pen., art. 77 lit. a) C.pen.;
c. art. 77 lit. a) C.pen., art. 32 C.pen., art. 75 alin. (2) lit. b) C.pen., art. 15 din Legea nr. 143/2000.

20. Judecătorul în faţa căruia s-a formulat cererea de recuzare a procurorului de şedinţă:
a. va soluţiona cererea pe fond;
b. o va respinge ca inadmisibilă;
c. o va trimite pentru a fi repartizată aleatoriu altui complet.
21. Cererea suspectului prin care solicită continuarea urmăririi penale începute împotriva sa, în cazul în care
s-a dispus renunţarea la urmărire penală:
a. se soluţionează de către procurorul ierarhic superior;
b. este inadmisibilă;
c. este admisibilă.
22. Redeschiderea urmăririi penale este supusă confirmării:
a. judecătorului de cameră preliminară;
b. judecătorului de drepturi şi libertăţi;
c. procurorului ierarhic superior.
23. Apelul se judecă în camera de consiliu atunci când este declarat împotriva:
a. încheierilor care pot fi apelate separat, dacă legea nu dispune sau instanţa nu apreciază altfel;
b. sentinţei penale de condamnare, atunci când în cauză inculpatul este minor;
c. hotărârilor pronunţate asupra cererilor de amânare a executării pedepsei.
24. Judecătorul de drepturi şi libertăţi soluţionează:

a. toate cererile care vizează legalitatea administrării probelor;
b. cererea de anulare sau de reducere a amenzii aplicate prin ordonanţă;
c. plângerea formulată împotriva ordonanţei de reţinere.
25. Sesizarea procurorului care a dispus clasarea cauzei, în vederea desfiinţării unui înscris, se soluţionează
de către:
a. judecătorul de drepturi şi libertăţi;
b. instanţă;
c. judecătorul de cameră preliminară.
26. Administraţiei locului de deţinere i se comunică o copie de pe minuta hotărârii:
a. atunci când inculpatul este arestat;
b. numai atunci când inculpatul arestat a solicitat judecarea în lipsă;
c. numai atunci când inculpatul arestat este condamnat la pedeapsa închisorii cu suspendare sub supraveghere.
27. Efectele deciziei prin care s-a pronunţat o hotărâre prealabilă pentru dezlegarea unor chestiuni de drept,
în cazul constatării neconstituţionalităţii dispoziţiei legale care a generat problema de drept dezlegată, încetează:
a. la momentul pronunţării deciziei de către Curtea Constituţională;
b. de drept, după publicarea deciziei de neconstituţionalitate în Monitorul Oficial, în afara cazului în care dispoziţia
legală subzistă în noua reglementare;
c. după ce Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la solicitarea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie, va pronunţa o decizie de încetare a obligativităţii acesteia.
28. Instanţa sesizată cu un acord de recunoaştere a vinovăţiei poate:
a. să reducă pedeapsa sau să amâne aplicarea pedepsei cu privire la care s-a ajuns la un acord între inculpat şi procuror;
b. să reducă pedeapsa, dar să dispună executarea acesteia în regim privativ de libertate;
c. să majoreze pedeapsa, dar să menţină forma de executare înscrisă în acord.
29. Împotriva inculpatului aflat în stare de libertate, căruia i s-a admis cererea de redeschidere a procesului
penal:
a. instanţa poate lua măsura arestului la domiciliu;
b. instanţa poate dispune doar să respecte anumite obligaţii dintre cele prevăzute în conţinutul controlului judiciar;
c. nu pot fi luate măsuri preventive.
30. Împotriva încheierii judecătorului de drepturi şi libertăţi prin care s-a dispus cu privire la luarea unei
măsuri preventive împotriva persoanei juridice se poate face contestaţie în termen de:
a. 48 de ore;
b. 24 de ore;
c. 3 zile.
31. Soluţionarea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului
judiciar se face numai după ce inculpatul prezent:
a. este ascultat cu privire la faptele pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală, dacă nu se prevalează de dreptul
la tăcere;
b. completează cererea cu privire la cunoaşterea dispoziţiilor legale privind revocarea măsurii controlului judiciar;
c. este ascultat asupra tuturor motivelor pe care se întemeiază cererea.
32. Efectuarea expertizei medico-legale în vederea soluţionării cererii de amânare a executării pedepsei se
dispune de către:
a. instanţa care soluţionează cererea;
b. judecătorul delegat cu executarea;
c. instanţa de executare.
33. Supravegherea tehnică:
a. se poate autoriza de către procuror, când există urgenţă;
b. se dispune prin încheiere, fără participarea procurorului;
c. se dispune numai dacă există inculpat în cauză.
34. Durata totală a unui mandat de supraveghere tehnică, cu privire la aceeaşi persoană, aceeaşi faptă şi
aceeaşi cauză, este de maximum 120 de zile în cazul:
a. conservării datelor informatice;
b. supravegherii prin fotografiere în spaţii publice;
c. supravegherii audiovideo în spaţii private.
35. Încheierile prin care instanţa de apel dispune, în timpul judecăţii, asupra măsurilor preventive:
a. se pronunţă în camera de consiliu;
b. sunt supuse contestaţiei la instanţa ierarhic superioară;
c. nu sunt supuse niciunei căi ordinare de atac.
36. Cererea de anulare sau de reducere a amenzii judiciare aplicate de către judecătorul de cameră prelimi-
nară prin încheiere se soluţionează de către:
a. acelaşi judecător, dacă persoana amendată justifică de ce nu şi-a putut îndeplinii obligaţia;
b. instanţa de judecată, la primul termen acordat în cauză;
c. un alt judecător de cameră preliminară.
37. Împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurii asigurătorii luate de procuror se poate face:
a. plângere la procurorul ierarhic superior;
b. contestaţie la judecătorul de drepturi şi libertăţi;
c. contestaţie la judecătorul de cameră preliminară.
38. În vederea executării unui mandat european de arestare, procurorul nu poate:
a. dispune reţinerea persoanei solicitate minore decât pe o durată de cel mult 12 ore, în afară de cazul în care
reţinerea este prelungită în condiţiile legii;
b. sesiza curtea de apel dacă autoritatea judiciară emitentă nu transmite hotărârea de condamnare dată în lipsă;
c. trimite mandatul european de arestare către alt parchet, în nicio situaţie.
Proba practică
Drept penal
1. Consiliul Local al comunei L. a cerut Guvernului României, în cadrul proiectului X, o finanţare

nerambursabilă din fonduri publice pentru reabilitarea drumului comunal nr. 159 L.-T. pentru lungimea de 12,00
km. La 5 martie 2014 s-a încheiat contractul de finanţare a proiectului, Guvernul, prin Agenţia AG, obligându-se
să acorde finanţare nerambursabilă de 2.500.000 lei reprezentând 100% din valoarea eligibilă a proiectului.
Inculpatul C.A., primarul comunei L., responsabil legal al proiectului, în vederea încheierii contractului de
finanţare, a anexat la cererea depusă la data de 5 februarie 2014 documente false (centralizatoare financiare
cuprinzând categorii de lucrări, materiale, devize amenajări necesare drumului, oferta de preţ făcută de
societatea C.), ascunzând astfel situaţii care, dacă ar fi fost cunoscute de autoritatea contractantă, ar fi condus la
refuzul acordării finanţării, obţinând, pe nedrept, din fonduri publice, suma de 2.500.000 lei. Fapta inculpatului
C.A. întruneşte elementele constitutive ale:
a. infracţiunilor prevăzute de art. 306 alin. (1) C.pen. raportat la art. 309 C.pen. şi art. 244 alin. (1) şi (2) C.pen.;
b. infracţiunii prevăzute de art. 306 alin. (1) raportat la art. 309 C.pen.;
c. infracţiunilor prevăzute de art. 306 alin. (1) C.pen. raportat la art. 309 C.pen., art. 244 alin. (1) şi (2) C.pen. şi
art. 323 C.pen.
2. Inculpatul F.D. a căutat pe internet anunţuri de vânzare a unor telefoane mobile marca X, le-a copiat
conţinuturile, după care, începând cu 4 februarie 2014, a procedat la postarea pe un site comercial, specializat în
tranzacţionarea de bunuri on-line, a unor anunţuri prin care comunica faptul că oferă spre vânzare telefoane
mobile de ultimă generaţie, bunuri pe care în realitate nu le deţinea. Persoanele vătămate H.G., L.M. şi B.O.,
dorind să achiziţioneze astfel de produse, l-au contactat la adresa de e-mail ataşată anunţului, dar şi prin
intermediul site-ului comercial, ce permitea celor interesaţi solicitarea de informaţii suplimentare. Intrând în
corespondenţă electronică cu cele trei persoane vătămate, inculpatul le-a creat convingerea că tranzacţia este
sigură şi că nu există niciun risc să vireze banii ce reprezentau contravaloarea bunurilor. În acest fel, fiecare
dintre persoanele vătămate a trimis inculpatului sume cuprinse între 2.200 lei (H.G., L.M.) şi 3.600 lei (B.O.),
fără a le fi remise telefoanele pe care inculpatul F.D. nu le deţinea în realitate. Faptele inculpatului întrunesc
elementele constitutive:
a. a trei infracţiuni de fraudă informatică prevăzute de art. 249 C.pen.;
b. a trei infracţiuni de fraudă informatică prevăzute de art. 249 C.pen. şi a trei infracţiuni de înşelăciune prevăzute de
art. 244 alin. (1) şi (2) C.pen.;
c. ale unei infracţiuni de fraudă informatică prevăzută de art. 249 C.pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen. şi ale
unei infracţiuni de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C.pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen.
3. Prin sentinţa penală nr. 346/12.07.2012 a Judecătoriei X inculpatul A.F. a fost condamnat la o pedeapsă de
un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1)-art. 209 alin. (1)
lit. g) C.pen. anterior, pedeapsă ce a fost executată de la 30.10.2012 la 27.08.2013, când inculpatul a fost liberat
condiţionat.
La data de 4 februarie 2014, inculpatul a săvârşit o nouă infracţiune de furt, pentru care a fost trimis în
judecată. Judecătoria X, prin sentinţa penală nr. 310/13.05.2014, l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 6
luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 228 alin. (1) C.pen. Împotriva acestei sentinţe a
formulat apel parchetul, invocând nelegalitatea pedepsei aplicate inculpatului.
a. critica este fondată, instanţa de apel urmând să facă o nouă individualizare a pedepsei prin raportare la limitele
prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită majorate cu jumătate, conform art. 43 alin. (5) C.pen.;
b. critica este fondată, instanţa de apel urmând să facă aplicarea prevederilor art. 44 alin. (2) C.pen., să contopească
cele două pedepse potrivit dispoziţiilor de la concursul de infracţiuni şi să scadă din durata pedepsei aplicate durata
anterior executată, conform art. 40 alin. (3) C.pen.;
c. critica este nefondată.
4. La data de 12 februarie 2014, partea vătămată AB s-a prezentat la sediul organului de poliţie, unde fusese
anterior citată pentru a fi audiată în calitate de martor. La audierea sa au luat parte poliţiştii CD şi EF, cărora
cauza le fusese repartizată spre soluţionare. Nemulţumiţi de atitudinea martorului AB, CD şi EF au insistat ca
acesta să spună adevărul despre aspectele de care acesta luase cunoştinţă nemijlocit. La un moment dat, enervat
de faptul că acesta nu dorea să dea declaraţii, CD a început să-l lovească pe AB, provocându-i leziuni care au
necesitat pentru vindecare un număr de 10 zile de îngrijiri medicale. În acest timp, EF a continuat să-i solicite
martorului să spună adevărul. Fapta săvârşită de EF:
a. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 48 raportat la art. 280 alin. (1) C.pen.;
b. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 48 raportat la art. 296 alin. (2) C.pen.;
c. nu este infracţiune.
5. La data de 5 martie 2014, AB, care suferea de cancer, i-a spus lui CD, medicul său curant, că preferă să
moară decât să mai urmeze tratamentul, întrucât acesta îi cauzează suferinţe fizice greu de suportat, şi i-a
solicitat să-l ajute să moară. Medicul i-a explicat pacientului său că disconfortul creat de tratament a fost
inerent, dar că rezultatele sunt încurajatoare, boala este în remisiune, tratamentul fiind sistat. AB i-a repetat
medicului cererea sa de mai multe ori în decursul următoarei săptămâni. Ca urmare, CD i-a pus la dispoziţie lui
AB o substanţă. Consumând substanţa după câteva zile, AB a decedat ca urmare a ingerării.
Fapta săvârşită de CD întruneşte elementele constitutive ale:
a. infracţiunii prevăzute de art. 188 C.pen.;
b. infracţiunii prevăzute de art. 190 C.pen.;
c. infracţiunii prevăzute de art. 191 alin. (1) C.pen.
6. Persoana vătămată P.V. făcea parte dintr-o familie rivală familiei inculpatului B.V. şi, la finalul lunii
februarie 2014, P.V. l-a agresat pe inculpatul B.V. Dorind să se răzbune, inculpatul B.V. le-a oferit inculpaţilor
C.C. şi D.D. informaţii cu privire la locul unde se află partea vătămată, punându-le la dispoziţie o bâtă de
baseball şi o sabie pe care aceştia urmau să le folosească pentru aplicarea unei corecţii persoanei vătămate P.V.
Ca urmare a acestei înţelegeri, la data de 5 martie 2014, în jurul orei 21:00, inculpaţii C.C. şi D.D. l-au lovit pe
P.V. în mod repetat şi cu mare intensitate, cauzându-i astfel leziuni grave, care au necesitat pentru vindecare 80 de
zile de îngrijiri medicale. Inculpatul C.C., folosind bâta de baseball, i-a aplicat acestuia lovituri în cap, trunchi şi
membre, iar inculpatul D.D. l-a înjunghiat cu sabia de 4 ori în zona abdominală. Inculpatul B.V. răspunde penal:
a. pentru instigare la infracţiunea de tentativă la omor, prevăzută de art. 47 raportat la art. 32 raportat la art. 188
C.pen.;
b. pentru complicitate la infracţiunea de tentativă la omor, prevăzută de art. 48 raportat la art. 32 raportat la art. 188
C.pen.;
c. ca participant la infracţiunea de lovire sau alte violenţe, inculpaţii C.C. şi D.D. săvârşind o infracţiune mai gravă
decât cea prevăzută de acesta.
7. În fapt, la data de 15 ianuarie 2014, revenind acasă sub influenţa băuturilor alcoolice, pe fondul unor
discuţii contradictorii cu concubina sa legate de cheltuirea întregului salariu pe alcool şi neimplicarea în
creşterea celor doi copii pe care îi aveau împreună şi cu care locuiau, inculpatul i-a aplicat victimei două lovituri
cu un cuţit în zona abdominală, care au condus la decesul acesteia în aceeaşi zi.
Soluţionând cauza la data de 15 mai 2014, prima instanţă a dispus condamnarea inculpatului:
a. în baza legii vechi, întrucât aceasta este mai favorabilă;
b. în baza legii noi, întrucât aceasta este mai favorabilă;
c. în baza legii noi, conform principiului activităţii.
8. Tribunalul a dispus schimbarea încadrării juridice date faptelor prin rechizitoriu din infracţiunea prevăzută
de art. 32 raportat la art. 189 alin. (1) lit. e) C.pen. în infracţiunea prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 C.pen.,
text în baza căruia l-a condamnat pe inculpatul S.I. la o pedeapsă de 7 ani şi 6 luni închisoare. În fapt, s-a reţinut că,
în ziua de 14 februarie 2014, în jurul orei 14, după ce în prealabil inculpatul, persoana vătămată şi fratele acesteia
au consumat băuturi alcoolice la locuinţa inculpatului, acesta din urmă a lovit persoana vătămată P.Ş. cu un cuţit în
zona sternului. Conform raportului de expertiză medico-legală, persoana vătămată P.Ş. a suferit o hemoragie
internă, consecinţa unei plăgi sternale tăiate/înţepate, la o distanţă de 6 cm de miocard, produsă prin lovire cu un
obiect tăietor-înţepător, posibil cuţit, cu lungimea de 7,8 cm, însă leziunea cauzată de violenţă nu a pus în pericol
viaţa acesteia şi a necesitat pentru vindecare 30 de zile de îngrijiri medicale.
Instanţa a reţinut că încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu nu este corectă, în raport de
împrejurarea că prin sentinţa penală nr. 367/16.05.2009 s-a dispus reabilitarea judecătorească cu privire la
condamnarea anterioară de 13 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 47 din 25 octombrie 1979 a
Tribunalului I., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 183 C.pen. anterior, ceea ce a condus la
încetarea tuturor decăderilor, interdicţiilor şi incapacităţilor.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpatul şi parchetul, care au criticat încadrarea juridică dată
faptei. Inculpatul a arătat că se impunea schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de lovire şi alte violenţe
prevăzută de art. 193 alin. (2) C.pen., în raport de numărul de zile de îngrijiri medicale şi de faptul că viaţa
persoanei vătămate nu a fost pusă în pericol, iar parchetul a susţinut că este nelegală schimbarea încadrării
juridice, întrucât nu are relevanţă, în reţinerea elementului circumstanţial agravant prevăzut de art. 189 alin. (1)
lit. e) C.pen., împrejurarea că inculpatul a fost reabilitat. Instanţa de apel:
a. va schimba încadrarea juridică în infracţiunea de lovire şi alte violenţe prevăzută de art. 193 alin. (2) C.pen.;
b. va constata că încadrarea juridică dată de prima instanţă este corectă;
c. va reţine încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu.
9. Din ansamblul materialului probatoriu administrat a rezultat că în ziua de 20 aprilie 2014 inculpata C.C. a
mers la locuinţa victimei A.B., pe care o cunoscuse anterior cu ocazia vânzării de obiecte de îmbrăcăminte, cu
acelaşi scop vizitând-o şi în ziua respectivă şi intrând în locuinţa acesteia. Profitând de un moment în care
victima A.B. nu era de faţă, i-a sustras acesteia suma de 950 RON, însă a fost surprinsă de victimă şi, în urma
discuţiilor contradictorii cu aceasta, în scopul păstrării sumei de bani, a înjunghiat-o pe victimă, aceasta dece-
dând în urma celor două lovituri de cuţit aplicate. Pentru a nu fi descoperită, a transportat cadavrul în curtea
din spatele locuinţei victimei, unde l-a îngropat.
Faptele inculpatei C.C. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de:
a. tâlhărie urmată de moartea victimei prevăzută de art. 236 raportat la art. 233 C.pen.;
b. omor calificat prevăzut de art. 189 alin. (1) lit. b) şi d) C.pen. şi tâlhărie, prevăzută de art. 233 C.pen.;
c. omor calificat prevăzut de art. 189 alin. (1) lit. d) C.pen. şi tâlhărie, prevăzută de art. 233 C.pen.
10. La data de 19 februarie 2014, inculpaţii R.L. şi C.C., aflaţi în executarea unor pedepse privative de
libertate la Penitenciarul C., în baza unei înţelegeri prealabile, le-au sfătuit telefonic pe inculpatele N.C. şi A.M.
să le aducă droguri, care urmau a fi distribuite de inculpaţi în penitenciar.
La 25 martie 2014, ora 15:30, s-a efectuat un flagrant în Penitenciarul C., în camera de la sectorul vizite, unde
se aflau inculpatele împreună cu alţi vizitatori.
La percheziţia corporală, efectuată în aceeaşi dată, asupra inculpatei N.C. a fost găsit un pacheţel conţinând 6
bile cu substanţă pulverulentă în greutate de 1,4 g, iar asupra inculpatei A.M. s-a găsit un alt pacheţel, ce
conţinea o substanţă pulverulentă de culoare maronie în greutate de 3 g. Cele două inculpate au recunoscut că, la
cererile insistente ale celor doi inculpaţi, au adus pacheţelele conţinând heroină la penitenciar, cu scopul de a le
distribui acestora. Faptele inculpatelor N.C. şi A.M. întrunesc elementele constitutive ale:
a. complicităţii la infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 48 alin. (1) C.pen. raportat la art. 2
alin. (1) şi (2) cu referire la art. 13 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000;
b. infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) cu referire la art. 13 alin. (1) lit. c)
din Legea nr. 143/2000;
c. tentativei la infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 32 C.pen. raportat la art. 2 alin. (1) şi (2)
cu referire la art. 13 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000.

11. Prin sentinţa penală pronunţată de Tribunalul X, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii
pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 şi a
fost obligat să plătească părţii civile suma de 5000 lei, la care se adaugă majorările şi penalităţile de întârziere ce
se vor calcula la obligaţiile de plată principale componente ale prejudiciului până la data plăţii efective.
Tribunalul a respins cererea formulată de partea civilă de instituire a sechestrului asigurător asupra
bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului, întrucât în patrimoniul acestuia nu existau bunuri. Împotriva
sentinţei a declarat apel, în termenul legal, partea civilă, care a solicitat desfiinţarea hotărârii pronunţate în
cauză şi admiterea cererii privind instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale
inculpatului, fiind fără relevanţă că nu au fost identificate bunuri urmăribile în patrimoniul acestuia, în
condiţiile în care legea nu distinge între bunuri existente şi viitoare.
Instanţa de apel, cu privire la motivul invocat:
a. va admite apelul şi, în rejudecare, va dispune instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului;
b. va admite apelul şi, în rejudecare, va dispune instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor care vor intra în
patrimoniul inculpatului;
c. va respinge apelul ca nefundat.
12. Condamnatul, aflat în stare de libertate, a solicitat, la data de 3 februarie 2014, contopirea pedepselor la
care a fost condamnat prin sentinţa penală din 19 noiembrie 2010 a Tribunalului C., definitivă prin decizia
penală din 1 ianuarie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, şi prin sentinţa penală din 11 martie 2011 a
Curţii de Apel V., care a rămas definitivă prin decizia din 10 noiembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Cererea a fost introdusă la Tribunalul C., care şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea
Curţii de Apel V., cu motivarea că această din urmă instanţă a pronunţat ultima hotărâre vizată de contopire.
Instanţa competentă să dispună asupra contopirii pedepselor este:
a. Tribunalul C.;
b. Curtea de Apel V.;
13. Prin sentinţa penală nr. 1 din 23 ianuarie 2014, pronunţată de Tribunalul Y, s-a dispus, în baza art. 12
alin. (1) din Legea nr. 678/2001, condamnarea inculpatului H.D. la pedeapsa principală de 5 ani închisoare şi 2
ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b)
C.pen. anterior, iar în baza art. 71 C.pen. anterior s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii
drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C.pen. anterior, pe timpul detenţiei.
Inculpatul a fost obligat să plătească părţilor civile T.I. şi A.A. daune morale.
Prin aceeaşi sentinţă, s-a respins cererea inculpatului H.D. de recunoaştere a hotărârii judecătoreşti străine
pronunţate de Tribunalul M. din ţara G.
Împotriva sentinţei Tribunalului Y a declarat apel inculpatului H.D., la data de 3 februarie 2014, solicitând
recunoaşterea hotărârii judecătoreşti străine pronunţate de Tribunalul M. din ţara G. şi, în consecinţă, încetarea
procesului penal pentru autoritate de lucru judecat, consecutiv aplicării principiului non bis in idem. A susţinut
inculpatul că pentru aceleaşi fapte pentru care s-a dispus condamnarea sa de către Tribunalul Y s-a pronunţat şi
Tribunalul M. din ţara G. În motivarea apelului, inculpatul a arătat că faţă de el s-a declanşat în ţara G. o
procedură penală, în anul 2005, instrumentată de Tribunalul de Instrucţie, în dosarul nr. 1/2005, în baza
denunţurilor formulate de cetăţenii români T.I. şi A.A., pentru delict de muncă împotriva drepturilor muncito-
rilor. Această cauză a fost finalizată prin hotărârea judecătorească din 28 iulie 2008, adoptată de Tribunalul M.
din ţara G., dispunându-se încheierea provizorie a cauzei, în privinţa cetăţeanului H.D., reţinându-se că probele
sunt insuficiente pentru a oferi indicii autentice în ceea ce priveşte faptul delictiv imputat. În soluţionarea
apelului, cu privire la motivul invocat, instanţa de control judiciar va:
a. admite apelul, va desfiinţa sentinţa penală şi, în rejudecare, va înceta procesul penal pe motiv că există autoritate
de lucru judecat;
b. respinge apelul ca nefundat;
c. admite apelul, va casa sentinţa penală şi va disjunge cererea de recunoaştere a hotărârii judecătoreşti străine, pe
care o va înainta instanţei de fond pentru a fi judecată pe cale principală.
14. Inculpatul T.C.A. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 329 alin. (2) cu
aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 alin. (1) lit. a) C.pen. anterior. Ca urmare a cercetării judecătoreşti la care
inculpatul a fost prezent, prin sentinţa penală nr. 124 din 14.03.2003 a Judecătoriei X s-a dispus achitarea
acestuia în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C.proc.pen. anterior. După primirea
comunicării sentinţei, inculpatul a părăsit teritoriul României şi s-a stabilit în Spania. Tribunalul Y, cu ocazia
judecării apelului declarat de către procuror, prin decizia nr. 284 din 3.07.2006, a admis apelul, a desfiinţat
sentinţa şi a dispus condamnarea inculpatului T.C.A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea
infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor
prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), d), e) C.pen. anterior, decizie care a rămas definitivă la data de 30.05.2007,
când Curtea de Apel X a respins recursul formulat de inculpat prin apărătorul său ales.
La data de 5.06.2007, Judecătoria X a emis mandatul de executare a pedepsei, iar la data de 3.07.2009 a emis
mandatul european de arestare, având informaţii că inculpatul se află în Spania. La data de 9.01.2014,
condamnatul T.C.A. a fost predat în România, iar la data de 3.02.2014 s-a adresat Curţii de Apel X cu cerere de
redeschidere a procesului penal. Curtea de Apel X, învestită cu soluţionarea cererii:
a. va declina cauza la Judecătoria X, ca instanţă ce s-a pronunţat asupra fondului;
b. va proceda la analizarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege pentru admiterea în principiu a cererii formulate;
c. va declina cauza la Tribunalul Y, instanţa ce a dispus condamnarea inculpatului.
15. Prin Ordonanţa din 25.01.2013, ora 23:00, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie –
Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Z a dispus reţinerea pe o durată de 24 de ore a
inculpatului D.N., avocat în Baroul S, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută şi pedepsită
de art. 257 C.pen. anterior raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2)
C.pen. anterior.
În esenţă, în ordonanţa de reţinere s-a arătat că în perioada 10-22.01.2014, în mod repetat şi în realizarea
aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul a pretins de la martorul denunţător L.B. suma de 7000 euro, din care
a-şi primit 5 000 euro în schimbul promisiunii că va interveni pe lângă procurorul din cadrul Parchetului de pe
lângă Tribunalul Z şi îl va determina să adopte o soluţie de netrimitere în judecată a denunţătorului în cauza în
care acesta era cercetat pentru infracţiunea de evaziune fiscală.
La data de 26.01 2014, ora 9:00, a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Z propunerea procurorului de luare a
măsurii arestării preventive a inculpatului pe o durată de 29 de zile. Prin încheierea din data de 26.01.2014,
judecătorul a admis propunerea şi a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, care a solicitat, în principal, revocarea măsurii arestării
preventive şi punerea sa în libertate şi, în subsidiar, dacă instanţa va reţine existenţa unor probe care să conducă
la presupunerea rezonabilă că a comis infracţiunea pentru care este cercetat, luarea faţă de el a măsurii
preventive a obligării de a nu părăsi ţara.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 29.01.2014 şi a avut un prim
termen de judecată la data de 31.01. 2014, când inculpatul a solicitat amânarea cauzei pentru a-şi angaja un
avocat. Instanţa de recurs a admis cererea recurentului inculpat şi a amânat cauza la data de 3.02.2014, când s-a
şi pronunţat. În acest caz, instanţa de control judiciar:
a. va judeca recursul după regulile prevăzute de Codul de procedură penală anterior;
b. va recalifica recursul ca şi contestaţie, pe care o va judeca potrivit Codului de procedură penală;
c. va trimite cauza pentru soluţionare la judecătorul de drepturi şi libertăţi.
16. La data de 20.11.2013, a fost trimis în judecată inculpatul D.V., ofiţer în cadrul Ministerului Apărării
Naţionale, având gradul de general, pentru săvârşirea infracţiunii de conflict de interese, faptă prevăzută şi
pedepsită de art. 2531 C.pen. anterior.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 21.11.2013 şi a primit termen
de judecată la 5.12.2013, când instanţa a admis cererea inculpatului de amânare a cauzei pentru a-şi angaja un
apărător.
La următorul termen de judecată, din data de 6.01.2014, s-a dat citire actului de sesizare a instanţei, a fost
ascultat inculpatul şi a fost admisă cererea de probatorii formulată de acesta şi de procuror, constând în
audierea martorilor.
Pentru administrarea probelor, s-a acordat termen la data de 3.02.2014, când apărătorul ales al inculpatului
a invocat excepţia de necompetenţă după calitatea persoanei a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, arătând că
infracţiunile săvârşite de generali sunt de competenţa Curţii Militare de Apel, iar reprezentantul părţii civile a
invocat excepţia de necompetenţă materială, întrucât infracţiunea de conflict de interese se soluţionează de
judecătorie.
În consecinţă, apărătorul ales al inculpatului a solicitat trimiterea cauzei la Curtea Militară de Apel, iar
reprezentantul părţii civile a cerut trimiterea cauzei la judecătoria competentă. Hotărârea legală pronunţată de
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţiei este de:
a. admitere a excepţiei invocate de apărătorul ales al inculpatului şi de respingere a excepţiei invocate de reprezen-
tantul părţii civile;
b. respingere a excepţiilor invocate şi continuarea judecării cauzei;
c. respingere a excepţiei invocate de apărătorul ales al inculpatului şi de admitere a excepţiei invocate de repre-
zentantul părţii civile.
17. Inculpatul U.A. a fost trimis în judecată, în stare de libertate, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau
alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (1) C.pen. anterior.
Prin sentinţa penală nr. 24 din 30.01.2014, Judecătoria X a dispus condamnarea inculpatului pentru
infracţiunea dedusă judecăţii la pedeapsa de o lună închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei
potrivit art. 81, art. 82 C.pen. anterior.
Nemulţumit de soluţia pronunţată, la data de 5.02.2014, inculpatul a exercitat calea de atac, solicitând
trimiterea cauzei la instanţa de control judiciar. Instanţa competentă să judece calea de atac este:
a. curtea de apel, ca instanţă de apel;
b. tribunalul, ca instanţă de apel;
c. tribunalul, ca instanţă de recurs.
- 2015 -
Proba teoretică
Drept penal
1. În cazul infracţiunii continue succesive, prin întreruperea activităţii şi reluarea acesteia:
a. se epuizează infracţiunea continuă şi se săvârşeşte o nouă infracţiune continuă;
b. nu este afectată existenţa infracţiunii unice continue;
c. se realizează conţinutul unei infracţiuni continue continuate.
2. Medicul care, cu consimţământul bolnavului, îi administrează substanţe letale:
a. poate fi subiect activ al infracţiunii de omor;
b. realizează întotdeauna o tentativă pedepsibilă, dacă victima nu decedează;
c. săvârşeşte întotdeauna infracţiunea de ucidere la cererea victimei, dacă bolnavul are o infirmitate gravă.
3. Infracţiunea de înşelăciune săvârşită prin întrebuinţarea de nume ori calităţi mincinoase sau de alte
mijloace frauduloase:
a. poate intra în concurs cu infracţiunea de uz de fals;
b. absoarbe întotdeauna infracţiunea de uz de fals;
c. absoarbe întotdeauna infracţiunea de fals privind identitatea.
4. Infracţiunea de ameninţare:
a. este absorbită în conţinutul infracţiunii de cercetare abuzivă;
b. nu poate fi săvârşită în coautorat;
c. se reţine în concurs ideal cu infracţiunea de purtare abuzivă.
5. Tentativa este posibilă la:
a. infracţiunile de obicei, dacă au o durată semnificativă;
b. infracţiunile săvârşite cu intenţie indirectă;
c. infracţiunile săvârşite din culpă, în modalitatea cu prevedere.
6. Confiscarea extinsă se poate dispune:
a. şi dacă a intervenit graţierea antecondamnatorie;
b. şi dacă a intervenit amnistia antecondamnatorie;
c. şi în cazul în care a intervenit prescripţia răspunderii penale.
7. Spre deosebire de desistare, împiedicarea producerii rezultatului:
a. în cazul infracţiunilor omisive, poate consta într-o comisiune;
b. nu poate consta într-o omisiune;
c. poate consta atât într-o omisiune, cât şi într-o comisiune.
8. Infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale:
a. poate fi săvârşită numai prin comisiune;
b. poate fi săvârşită numai cu intenţie directă;
c. absoarbe în mod natural infracţiunea de folosire de instrumente false.
9. Omisiunea îndeplinirii obligaţiei de a acţiona a medicului aflat în serviciul de gardă, dacă a produs
rezultatul prevăzut de lege în cazul unei infracţiuni contra vieţii:
a. nu constituie infracţiune în nicio situaţie;
b. poate constitui, în anumite situaţii, infracţiune;
c. constituie infracţiune numai dacă rezultă moartea persoanei.
10. Constituie condiţie a legitimei apărări:
a. existenţa unui pericol grav pentru persoana atacată;
b. egalitatea apărării cu gravitatea atacului;
c. proporţionalitatea apărării cu gravitatea atacului.
11. Fapta prevăzută de legea penală constând în îndeplinirea unei obligaţii impuse de autoritatea competentă,
în forma prevăzută de lege, este justificată:
a. chiar dacă aceasta este vădit ilegală;
b. dacă aceasta nu este în mod vădit ilegală;
c. numai dacă aceasta este vădit legală.
12. Nu se pedepseşte participantul în situaţia în care, înainte de descoperirea faptei infracţiunii, denunţă
săvârşirea:
a. indiferent dacă consumarea acesteia poate ori nu poate fi împiedicată;
b. numai dacă consumarea acesteia este împiedicată;
c. astfel încât consumarea acesteia să poată fi împiedicată.
13. Dacă inculpatul este condamnat pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal:
a. pe lângă pedeapsa principală a închisorii se poate aplica, cumulativ, şi pedeapsa principală a amenzii;
b. pe lângă pedeapsa principală a închisorii se aplică, cumulativ, şi pedeapsa principală a amenzii;
c. pe lângă pedeapsa principală a închisorii se poate aplica, cumulativ, şi pedeapsa principală a amenzii numai dacă
se aplică o pedeapsă cu închisoarea egală cu maximul special prevăzut de lege.
14. Producerea, falsificarea ori ticluirea de probe nereale de către un judecător, într-o cauză civilă:
a. constituie infracţiunea de cercetare abuzivă, indiferent dacă judecătorul este sau nu este cel care soluţionează acea
cauză;
b. nu constituie infracţiunea de cercetare abuzivă, în nicio situaţie;
c. constituie infracţiunea de cercetare abuzivă numai dacă judecătorul este cel care soluţionează acea cauză.
15. În cazul infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, una dintre condiţii presupune
obligatoriu scopul:
a. comiterii numai a unor infracţiuni sancţionate de lege cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau cu închisoarea mai
mare de 10 ani;
b. comiterii numai a unor infracţiuni grave, anume prevăzute de lege;
c. comiterii de infracţiuni, indiferent de gravitatea acestora.
16. În cazul concursului de infracţiuni cu conexitate etiologică:
a. toate infracţiunile sunt săvârşite cu intenţie;
b. infracţiunile pot fi săvârşite cu orice formă a vinovăţiei;
c. infracţiunea mijloc poate fi săvârşită şi din culpă.
17. Lipsirea de libertate în mod ilegal:
a. se săvârşeşte în toate variantele normative doar cu intenţie;
b. poate fi săvârşită prin răpire, numai asupra unei persoane aflate în imposibilitatea de a-şi exprima voinţa sau de a
se apăra;
c. poate fi săvârşită în coautorat în oricare dintre variante.
18. În cazul infracţiunii de şantaj:
a. folosul material urmărit trebuie să fie obţinut;
b. tentativa nu este posibilă;
c. este posibil coautoratul.
19. În cazul infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 289 C.pen.:
a. primirea de bani sau alte foloase poate fi şi ulterioară îndeplinirii actului, numai dacă pretinderea acestora a avut
loc anterior;
b. primirea de bani sau alte foloase poate fi şi ulterioară îndeplinirii actului, indiferent când a avut loc pretinderea acestora;
c. banii, valorile sau orice alte bunuri primite sau promise se confiscă întotdeauna, fără nicio excepţie.
20. Încălcarea obligaţiei de motivare a contestaţiei:

a. poate atrage sancţiunea inadmisibilităţii acesteia;
b. niciodată nu atrage sancţiunea inadmisibilităţii acesteia;
c. întotdeauna atrage respingerea contestaţiei ca nefondată.
21. Judecătorul care a făcut parte din completul ce a soluţionat, la data de 23 ianuarie 2014, recursul declarat
de inculpat împotriva încheierii de prelungire a măsurii arestării preventive:
a. este incompatibil să soluţioneze apelul declarat de acelaşi inculpat împotriva hotărârii de condamnare pronunţată
de instanţa de fond;
b. nu este incompatibil să soluţioneze apelul declarat de acelaşi inculpat împotriva hotărârii de condamnare pronun-
ţată de instanţa de fond;
c. este incompatibil să soluţioneze contestaţia împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară prin care s-a
dispus începerea judecăţii.
22. Substituiţii procesuali:
a. au exerciţiul unor drepturi procesuale nelimitate;
b. acţionează în numele şi interesul altei persoane;
c. au drepturi procesuale proprii.
23. În cazul schimbării încadrării juridice de către instanţă, prorogarea de competenţă:
a. operează numai în favoarea instanţei superioare în grad;
b. operează şi în favoarea instanţei inferioare în grad, doar dacă schimbarea încadrării juridice are loc după dezbateri;
c. nu operează, dacă acţiunea penală a fost pusă în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
24. Cererea de recurs în casaţie formulată de către un avocat stagiar pentru un inculpat condamnat definitiv
prin decizia curţii de apel:
a. va fi restituită de judecătorul delegat de la curtea de apel, pe cale administrativă;
b. va fi înaintată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru examinarea admisibilităţii în principiu;
c. va fi respinsă ca inadmisibilă de judecătorul delegat de la curtea de apel, printr-o încheiere, care nu este supusă
niciunei căi de atac.
25. Condamnarea inculpatului după anularea renunţării la aplicarea pedepsei:
a. nu atrage pierderea beneficiului reducerii limitelor de pedeapsă conform procedurii recunoaşterii învinuirii;
b. impune readministrarea probatoriului care a condus la reţinerea vinovăţiei, în raport cu jurisprudenţa CtEDO
privind dreptul la un proces echitabil;
c. impune şi soluţionarea laturii civile, dacă există constituire de parte civilă.
26. Dacă, după pronunţarea soluţiei de condamnare a inculpatului A.B. pentru săvârşirea infracţiunii de dare
de mită prevăzută de art. 290 alin. (1) C.pen. de către Tribunalul M. şi până la sesizarea instanţei de apel cu
soluţionarea căii de atac declarată de către parchet, inculpatul A.B. dobândeşte calitatea de membru al
Guvernului, competenţa de soluţionare a apelului va aparţine:
a. Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;
b. completului de 5 judecători din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;
c. curţii de apel în a cărei rază teritorială se află Tribunalul M.
27. În ipoteza în care inculpatul, condamnat de către instanţa de fond la o pedeapsă cu închisoarea şi obligat
la despăgubiri civile către partea civilă, decedează în cursul soluţionării apelului, însă din probatoriul
administrat în faţa curţii de apel rezultă cu certitudine că nu acesta este autorul faptei pentru care a fost trimis
în judecată, curtea de apel va dispune:
a. încetarea procesului penal şi respingerea acţiunii civile;
b. încetarea procesului penal şi lăsarea nesoluţionată a acţiunii civile;
c. achitarea inculpatului şi respingerea acţiunii civile.
28. Reprezintă un act procesual:
a. plângerea prealabilă;
b. mandatul de arestare preventivă;
c. predarea unui obiect sau înscris.
29. Obligarea provizorie la tratament medical:
a. se pune în aplicare numai după rămânerea definitivă a încheierii prin care s-a dispus măsura;
b. poate fi dispusă de judecătorul de drepturi şi libertăţi la solicitarea procurorului care a dispus clasarea în baza
art. 16 alin. (1) lit. d) teza a II-a C.proc.pen.;
c. poate fi dispusă chiar dacă propunerea procurorului nu este însoţită de o expertiză medico-legală din care să
rezulte necesitatea luării acestei măsuri.
30. În procedura de cameră preliminară, inculpatul invocă împlinirea termenului de prescripţie specială a
răspunderii penale, arătând că nu solicită continuarea procesului penal. Judecătorul constată că termenul de
prescripţie specială s-a împlinit în cursul procedurii de cameră preliminară şi dispune:
a. începerea judecăţii, dacă a respins celelalte cereri şi excepţii;
b. restituirea cauzei la parchet pentru ca procurorul să dispună clasarea;
c. încetarea procesului penal.
31. Aplicarea sancţiunii inadmisibilităţii, în cursul judecăţii:
a. este condiţionată de existenţa unei vătămări;
b. poate privi şi actele unui martor;
c. poate privi doar actele părţilor şi ale procurorului.
32. În cursul urmăririi penale şi al procedurii de cameră preliminară, contestaţia împotriva încheierii
judecătorului de drepturi şi libertăţi şi, după caz, a judecătorului de cameră preliminară, privitoare la măsurile
preventive, se soluţionează:
a. în şedinţă publică, prin încheiere motivată, pronunţată în şedinţă publică;
b. în camera de consiliu, prin încheiere motivată, care se pronunţă în camera de consiliu;
c. în camera de consiliu, prin încheiere motivată, care se pronunţă în şedinţă publică.
33. Fostul soţ al suspectului sau inculpatului:
a. are dreptul să refuze să fie audiat ca martor în cauza suspectului sau inculpatului faţă de care are această calitate,
chiar dacă de la data divorţului au trecut mai mult de 5 ani;
b. dacă este de acord să dea declaraţie ca martor, nu poate fi obligat să depună jurământ;
c. nu poate fi scutit de obligaţia de a depune mărturie şi împotriva altor suspecţi sau inculpaţi cercetaţi în acelaşi
dosar, în nicio situaţie.
34. În cazul în care, după rămânerea definitivă a hotărârii prin care instanţa a dispus recunoaşterea hotărârii
de condamnare pronunţată de un stat membru al Uniunii Europene şi transferul persoanei condamnate într-un
penitenciar din România în vederea executării pedepsei, statul emitent îşi retrage certificatul:
a. instanţa va dispune anularea sentinţei pronunţate;
b. instanţa va dispune anularea mandatului de executare a pedepsei;
c. hotărârea se execută în continuare, întrucât retragerea certificatului nu mai produce consecinţe după rămânerea
definitivă a hotărârii pronunţate de către instanţa din România.
35. În cazul în care judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa ierarhic superioară a admis contestaţia
formulată împotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea arestării preventive, a desfiinţat încheierea şi,
rejudecând, a respins propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive şi a dispus înlocuirea măsurii cu
arestul la domiciliu pentru o perioadă de 30 de zile:
a. inculpatul va fi pus în libertate la data expirării duratei pentru care anterior s-a dispus, prin încheiere definitivă,
prelungirea măsurii arestării preventive;
b. inculpatul va fi pus în libertate la data pronunţării încheierii prin care s-a înlocuit măsura arestării preventive cu
măsura arestului la domiciliu;
c. hotărârea judecătorului care a soluţionat contestaţia este nelegală în condiţiile în care inculpatul nu a solicitat în
faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi, învestit cu soluţionarea propunerii formulate de către procuror, înlocuirea
măsurii arestării preventive.
36. Mandatul de arestare provizorie în vederea extrădării emis de curtea de apel împotriva unei persoane
extrădabile, care se află în executarea unei pedepse privative de libertate pentru fapte săvârşite pe teritoriul
României, devine efectiv de la data la care:
a. hotărârea prin care s-a admis cererea de extrădare a rămas definitivă;
b. pedeapsa închisorii aplicată de instanţele române se consideră executată, pentru ipoteza în care a fost liberat
condiţionat;
c. îşi produce efectele hotărârea de constatare a graţierii restului de pedeapsă neexecutat.
37. Internarea nevoluntară în vederea efectuării unei expertize medico-legale psihiatrice în cursul urmăririi
penale:
a. poate fi dispusă doar în cazurile în care efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice este obligatorie;
b. poate fi dispusă doar în cazul în care s-a pus în mişcare acţiunea penală;
c. are o durată maximă de 60 de zile.
38. Redeschiderea urmăririi penale este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară:
a. în toate cazurile de redeschidere a urmăririi penale;
b. când procurorul ierarhic superior infirmă sau revocă ordonanţa de clasare şi dispune redeschiderea urmăririi
penale;
c. în caz de restituire a cauzei la parchet de către judecătorul de cameră preliminară, atunci când constată neregula-
rităţi ale actului de sesizare.
Proba practică
Drept penal
1. În luna aprilie 2014, inculpatul, director comercial al SC C.E.T. SA, societate comercială cu capital de stat,
care are ca obiect principal de activitate producerea/transportul/distribuţia energiei termice, producţia/furni-
zarea energiei electrice, a ameninţat directorul unui ziar local cu sistarea furnizării energiei electrice şi cu neîn-
cheierea unui nou contract de furnizare, în scopul de a o determina să nu mai publice articole la adresa SC
C.E.T. SA, în care societatea era criticată pentru modul în care îşi desfăşura activitatea, deoarece beneficiarii
serviciilor oferite de societate au început să rezilieze contractele. Sub imperiul acestei ameninţări, ziarul nu a mai
publicat articole referitoare la activitatea SC C.E.T. SA timp de o lună.
Întrucât în luna mai a fost publicat un nou articol critic la adresa SC C.E.T. SA, în realizarea aceluiaşi scop,
de a împiedica apariţia unor articole de presă, inculpatul a refuzat să comunice societăţii care publica ziarul
local anterior menţionat oferta de furnizare a energiei electrice, în consecinţă, societatea neputând beneficia de
energie electrică, astfel că tipărirea ziarului n-a mai fost posibilă. Potrivit legii, la cererea scrisă a unui consu-
mator de energie electrică, furnizorul este obligat să comunice în scris, într-un interval de cel mult 30 de zile, o
ofertă privind condiţiile de furnizare a energiei electrice, care conţine, obligatoriu, preţul de furnizare, termenii
de plată şi data limită de încheiere a contractului de furnizare elaborat în conformitate cu contractul cadru
aprobat de autoritatea competentă.
Faptele săvârşite de inculpat realizează conţinutul:
a. infracţiunii de şantaj, prevăzută de art. 207 alin. (1) şi (3) C.pen., cu aplicarea art. 131 din Legea nr. 78/2000, şi al
infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) C.pen., cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000,
ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C.pen.;
b. infracţiunii de şantaj, prevăzută de art. 207 alin. (1) şi (3) C.pen., şi al infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută
de art. 297 alin. (1) C.pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C.pen.;
c. infracţiunii de şantaj, prevăzută de art. 207 alin. (1) şi (3) C.pen., cu aplicarea art. 131 din Legea nr. 78/2000, şi al
infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (2) C.pen., cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000,
ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C.pen.
2. La data de 13 noiembrie 2014, inculpatul, care îndeplinea funcţia de primar al comunei, s-a adresat către
locuitorii comunei, prin intermediul unei staţii de amplificare, solicitându-le să participe în număr cât mai mare
la punerea în posesie asupra Bălţii S., până atunci concesionată şi exploatată de către D.E. În faţa Primăriei s-au
adunat câteva sute de cetăţeni. Dimineaţa, la ora 8, împreună cu primarul şi cu comisia de punere în posesie,
cetăţenii s-au deplasat către Balta S., cetăţenilor fiindu-le puse la dispoziţie de către inculpat mai multe mijloace
de transport aparţinând Primăriei. La iniţiativa primarului, o mare parte dintre cetăţeni, însoţiţi de acesta, s-au
îndreptat către locuinţele deţinute de către persoana vătămată D.E. în apropierea Bălţii S. şi au pătruns în
curtea împrejmuită, pe poarta deschisă.
Cetăţenii, inclusiv primarul, au început să adreseze injurii, ameninţări şi gesturi obscene la adresa persoanei
vătămate D.E., strigându-i să plece din comună. În această perioadă de timp, în curtea împrejmuită s-a aflat şi
inculpatul, care la un moment dat a fost surprins de filmările video în timp ce se afla urcat pe un autoturism şi le
arăta celor prezenţi titlul de proprietate asupra Bălţii S. După ce primarul a plecat, o parte dintre cetăţeni au
distrus geamurile şi caroseria unui autoturism de teren al persoanei vătămate, aruncând cu pietre înspre
acesta. De asemenea, au fost sparte geamurile de la ferestrele şi uşile locuinţelor proprietatea părţii vătămate.
Faptele săvârşite de inculpat realizează conţinutul:
a. infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. (1) C.pen.;
b. instigării la infracţiunea de tulburare a ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 47 raportat la art. 371 C.pen., şi
al infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. (1) C.pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C.pen.;
c. infracţiunii de tulburare a ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 371 C.pen., şi al infracţiunii de violare de
domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. (1) C.pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C.pen.
3. Inculpatul Ş.V., aflându-se în exercitarea atribuţiilor de serviciu, în calitate de agent de poliţie de frontieră,
la data de 13 august 2014, a luat legătura cu numita G.M., care intenţiona să tranziteze punctul de frontieră cu
un autoturism ce nu avea inspecţie tehnică periodică, căreia, în schimbul unei sume de bani, i-a adus la
cunoştinţă şi i-a oferit informaţii cu privire la eventualele controale ce urmau să aibă loc pe linie internă, pentru
ca această persoană să poată trece fără nicio problemă; în baza acestei discuţii, la datele de 23 septembrie 2014 şi
30 septembrie 2014, în schimbul unor sume de bani, deşi nu era de serviciu, inculpatul a intervenit pe lângă un
alt coleg agent de poliţie de frontieră, de pe tura cealaltă, pentru ca acesta din urmă să-i permită în mod nelegal
accesul în ţară din Bulgaria fără a efectua niciun control autoturismului condus de numita G.M., ce nu avea
inspecţie tehnică periodică, şi fără a-i aplica acesteia amenda contravenţională prevăzută de lege. Faptele
săvârşite de inculpat realizează conţinutul:
a. infracţiunii de permitere a accesului la informaţii nepublice unor persoane neautorizate, prevăzută de art. 12 lit. b)
din Legea nr. 78/2000, şi al infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută în art. 291 alin. (1) C.pen., cu aplicarea art. 35
alin. (1) C.pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C.pen.;
b. infracţiunii de permitere a accesului la informaţii nepublice unor persoane neautorizate, prevăzută de art. 12 lit. b)
din Legea nr. 78/2000, şi al infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută în art. 291 alin. (1) C.pen. raportat la art. 6 şi art. 7
lit. c) teza a II-a din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C.pen.;
c. infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută în art. 291 alin. (1) C.pen. raportat la art. 6 şi art. 7 lit. c) teza a II-a
din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen.
4. Inculpata B.I., în calitate de funcţionar public, membru al Comisiei de Evaluare a Persoanelor Adulte cu
Handicap P., în exercitarea atribuţiilor de serviciu, la data de 5 noiembrie 2008, a participat la luarea deciziei
privind încadrarea în grad de handicap a mamei sale S.V., semnând certificatul de încadrare în grad de
handicap şi documentele de evaluare medicală.
Respectiva comisie funcţionează ca organ de specialitate fără personalitate juridică, în subordinea Consiliului
Judeţean P., printre atribuţiile sale fiind şi aceea de stabilire a încadrării adultului în grad de handicap, membrii
săi primind o indemnizaţie de şedinţă proporţional cu numărul participărilor. Şedinţa comisiei de evaluare s-a
desfăşurat în prezenţa majorităţii membrilor acesteia. Conform regulamentului de organizare a acesteia,
deciziile se iau cu votul majorităţii membrilor, fiecare vot având aceeaşi valoare. La şedinţa ce interesează cauza
a existat unanimitate de voturi. Totodată, s-a mai reţinut că, în aceleaşi condiţii, la data de 30 septembrie 2009,
inculpata B.I. a participat la reexaminarea dosarului solicitantei S.V., mama sa, prin care cerea reevaluarea şi
încadrarea într-un grad de handicap. Şi de această dată, în şedinţa respectivă şi în aceeaşi compunere, cu
unanimitate, s-a hotărât reîncadrarea persoanei solicitante în gradul de handicap grav cu indemnizaţie de
însoţitor, eliberându-se certificatul din 30 septembrie 2009, cu valabilitate permanentă şi nerevizuibil.
Ca urmare a hotărârii adoptate, începând cu 2008 până la data sesizării instanţei, persoana solicitantă S.V. a
beneficiat lunar de drepturile şi accesibilităţile prevăzute în Legea nr. 448/2006, în cuantum de 38.684 lei (indem-
nizaţie lunară în sumă de 200 lei, buget complementar în sumă de 91 lei şi indemnizaţie însoţitor în sumă de 575
lei până la 1 ianuarie 2010, când ultimul cuantum s-a majorat la suma de 587 lei).
Instanţa a apreciat că se impune aplicarea unor pedepse egale cu minimul prevăzut de lege, cu executare în
regim de detenţie, astfel că a dispus condamnarea inculpatei pentru:
a. două infracţiuni de conflict de interese prevăzute de art. 2531 C.pen. din 1969, aflate în concurs, conform art. 33
lit. a) C.pen. din 1969, legea veche fiind mai favorabilă;
b. două infracţiuni de conflict de interese prevăzute de art. 301 C.pen., aflate în concurs, conform art. 38 alin. (1)
C.pen., legea nouă fiind mai favorabilă;
c. o infracţiune de conflict de interese prevăzută de art. 2531 C.pen. din 1969, în formă continuată, conform art. 41
alin. (2) din acelaşi cod, legea veche fiind mai favorabilă.
5. Inculpatul A.D., aflându-se în executarea unei pedepse de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea unei
infracţiuni de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. a) C.pen. din
1969, la data de 1 iunie 2014, dată la care fusese citat în faţa instanţei, a fugit de sub escortă, fiind prins după trei
zile, când încerca să treacă graniţa spre Republica Moldova. La data la care inculpatul a evadat, mai avea de
executat 1292 de zile din pedeapsa în executarea căreia se afla. Inculpatul A.D. a fost trimis în judecată, fiind
condamnat în primă instanţă, în temeiul art. 285 alin. (1) C.pen. raportat la art. 41 alin. (1) din acelaşi cod cu
aplicarea art. 396 alin. (10) C.proc.pen., la o pedeapsă de un an închisoare, în procedura reglementată de art. 375
C.proc.pen., privitoare la recunoaşterea vinovăţiei. La data pronunţării sentinţei, inculpatul A.D. mai avea de
executat din pedeapsa anterioară 1200 de zile închisoare.
Instanţa, după condamnare, va adăuga la pedeapsa de un an închisoare aplicată în cauză:
a. pe cea de 5 ani închisoare aplicată anterior, deducând din pedeapsa rezultantă perioada executată anterior evadării
şi după reîncarcerare până la data pronunţării sentinţei;
b. restul de 1292 de zile din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată anterior, deducând din pedeapsa rezultantă perioada
executată după reîncarcerare până la data pronunţării sentinţei;
c. restul de 1200 de zile din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată anterior, fără să mai deducă nicio perioadă.
6. În ziua de 20 iunie 2014, inculpatul X a efectuat mai multe lucrări gospodăreşti la domiciliul victimei, iar a
doua zi a fost invitat la masa de prânz, la locuinţa victimei, pe care o cunoştea, fiind consăteni. Ulterior, în jurul
orei 21:30, inculpatul s-a hotărât să meargă la domiciliul victimei şi, fără drept, a pătruns în curtea locuinţei
acesteia, sărind gardul, apoi a intrat în camera în care se afla victima şi i-a solicitat bani pentru munca prestată.
Victima a susţinut faptul că nu are bani, ceea ce l-a enervat pe inculpat, care a început să o ameninţe, astfel că
victima a cedat şi i-a spus în final unde are banii, inculpatul sustrăgând dintr-un şifonier suma de 20 lei. Cu
aceşti bani, inculpatul a mers la barul din comună şi şi-a cumpărat ţigări şi o bere, după care s-a întors la
locuinţa victimei.
Ajuns la locuinţa acesteia, a pătruns din nou fără drept în curtea locuinţei, după care a mers în bucătăria în
care victima locuia de obicei şi, negăsind-o, a luat un cuţit de bucătărie. Apoi, inculpatul a intrat în camera unde
se afla victima, a dezbrăcat-o şi a întreţinut un raport sexual normal cu aceasta, prin ameninţare cu cuţitul.
Întrucât victima i-a spus că o să-l reclame la poliţie pentru tot ce i-a făcut, inculpatul i-a aplicat victimei o
lovitură puternică cu cuţitul în zona gâtului, cauzându-i o leziune care a început să sângereze, după care a
părăsit locuinţa.
Victima a fost descoperită şi transportată în stare gravă la spitalul de urgenţă, unde a decedat la scurt timp,
ca urmare a plăgii înjunghiate, constatându-se o legătură de cauzalitate directă între aceasta şi deces.
Faptele săvârşite de inculpatul X realizează conţinutul infracţiunilor de:
a. tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 raportat la art. 234 alin. (1) lit. d), f) C.pen., viol, prevăzută de art. 218
alin. (1) C.pen., omor calificat, prevăzută de art. 189 alin. (1) lit. d) C.pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C.pen.;
b. tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 raportat la art. 234 alin. (1) lit. d), f) C.pen., viol, prevăzută de art. 218
alin. (4) C.pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C.pen.;
c. tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 raportat la art. 234 alin. (1) lit. d), f) C.pen., viol, prevăzută de art. 218
alin. (4) C.pen., omor, prevăzută de art. 188 C.pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C.pen.
7. Potrivit declaraţiilor persoanei vătămate P.E., în seara zilei de 26 februarie 2014, în jurul orei 21:15, în timp
ce urmărea ştirile alături de sora sa, C.M., în dormitorul acesteia din locuinţa situată pe strada C., P.E. şi C.M. au
fost atacate de patru bărbaţi mascaţi, îmbrăcaţi în haine de culoare închisă, care, prin ameninţare cu cuţitul şi prin
exercitarea de violenţe fizice, au deposedat-o de suma de 700 lei, un telefon mobil, iar pe sora ei de un lănţişor de
aur, pe care îl purta la gât. Aceasta a declarat că atât ea, cât şi sora ei, fiind profund tulburate de pătrunderea
intempestivă a celor patru bărbaţi mascaţi, au început să ţipe, aspect ce nu i-a împiedicat pe agresori să-şi ducă la
îndeplinire planul infracţional. Numita P.E. a fost agresată fizic şi imobilizată prin prinderea şi poziţionarea
capului către pământ, fiindu-i orientat totodată corpul în aşa fel încât să nu observe ce se întâmplă în respectiva
încăpere. În tot acest timp auzea ţipetele disperate ale victimei C.M. După plecarea agresorilor, persoana vătămată
a observat urme de sânge, respectiv de tumefiere accentuată la nivelul capului numitei C.M.
În urma agresiunii, persoana vătămată P.E. a suferit leziuni corporale ce au necesitat 7-8 zile de îngrijiri
medicale, iar victima C.M. a prezentat leziuni care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur, urmate de cădere
pe un plan dur, leziunile necesitând îngrijiri medicale de 50-55 de zile, viaţa victimei nefiind pusă în pericol.
Cu privire la inculpatul C.I. s-a reţinut că, la data de 26 februarie 2014, în jurul orei 18:15, cunoscând planul
infracţional al celor 4 inculpaţi de a agresa şi sustrage bunuri de la cele două persoane, i-a transportat în
apropierea locuinţei victimelor şi i-a asigurat că-i va aştepta să revină după finalizarea activităţii infracţionale la
domiciliul unuia dintre cei patru inculpaţi, unde se va afla inculpatul C.I., urmând ca toţi cei cinci inculpaţi să
consume băuturi alcoolice pe care urma să le achiziţioneze inculpatul C.I. prin valorificarea bunurilor sustrase.
Toţi cei 5 inculpaţi au fost trimişi în judecată. Fapta inculpatului C.I. constituie:
a. 3 infracţiuni: complicitate la infracţiunea de violare de domiciliu şi două complicităţi la infracţiunea de tâlhărie
calificată, toate cu aplicarea art. 77 lit. a) C.pen.;
b. 2 infracţiuni: două complicităţi la infracţiunea de tâlhărie calificată, ambele cu aplicarea art. 77 lit. a) C.pen.;
c. 2 infracţiuni: două complicităţi la infracţiunea de tâlhărie, ambele cu aplicarea art. 77 lit. a) C.pen.
8. Inculpata P.M., în calitate de psiholog în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului
I. (în continuare D.G.A.S.P.C. - I.), a fost trimisă în judecată, împreună cu alţi inculpaţi (în calitate de asistent
maternal, respectiv manager de caz şi asistent social în cadrul D.G.A.S.P.C. - I. şi medic de familie), pentru mai
multe infracţiuni, printre care şi infracţiunea „omisiunea sesizării”, reţinându-se următoarea situaţie de fapt:
În perioada octombrie 2014-11 decembrie 2014, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpata G.F.,
asistent maternal, a exercitat diferite acte de violenţă şi cruzimi asupra persoanei vătămate minore P.A. (a
băgat-o cu capul în vasul de toaletă, trăgând apa, a lovit-o cu capul de diferite obiecte, a scufundat-o în cadă,
ţinând-o cu capul sub apă, a lovit-o pe tot corpul cu o bâtă de lemn, a expus-o noaptea la temperaturi scăzute,
ţinând-o dezbrăcată afară, a opărit-o, a tăiat-o la buzele superioară şi inferioară şi la braţul stâng, leziuni pe care
le-a tratat într-un mod superficial, provocând infectarea acestora) cu intenţia indirectă de a-i suprima
viaţa. Totodată, prin actele de violenţă şi cruzimi menţionate, precum şi prin alte acţiuni (nealimentarea cores-
punzătoare, obligarea fetiţei să răspundă la un alt nume şi să relateze aspecte nereale privind vătămările sufe-
rite), inculpata a pus în primejdie gravă dezvoltarea fizică, intelectuală şi morală a persoanei vătămate.
Inculpata G.F. a depus la D.G.A.S.P.C. - I. un înscris oficial, respectiv adeverinţa care părea emisă de
Grădiniţa cu program normal nr. 1 B., cunoscând că acesta este fals, pentru a justifica neînscrierea persoanei
vătămate P.A. la grădiniţă.
Inculpata P.M., în calitate de psiholog, în cadrul D.G.A.S.P.C. - I., nu şi-a îndeplinit în mod corespunzător, cu
ştiinţă, în perioada octombrie 2014-11 decembrie 2014, atribuţiile de serviciu privind evaluarea psihologică a
minorei P.A. şi a asistentului maternal G.F. şi atribuţiile privind consilierea psihologică a persoanei vătămate
P.A., cauzând o vătămare importantă drepturilor minorei la viaţă, integritate corporală şi dezvoltare psihică
armonioasă. La datele de 10 octombrie 2014 şi 14 octombrie 2014, profitând de rolul său de psiholog, de tehnicile
de manipulare pe care le cunoştea şi de faptul că datorită atribuţiilor sale a intrat în contact cu persoana
vătămată P.A., inculpata P.M. a intimidat-o pentru ca aceasta să declare în faţa sa, a asistentei maternale M.F. şi
a angajaţilor D.G.A.S.P.C. - I. că inculpata G.F. nu a supus-o la acte de violenţă şi cruzimi, oferind astfel un
ajutor inculpatei G.F. prin îngreunarea exercitării urmăririi penale faţă de aceasta sub aspectul săvârşirii
infracţiunilor de tentativă de omor calificat şi rele tratamente aplicate minorului. Totodată, inculpata nu şi-a
îndeplinit în mod corespunzător la 10 octombrie 2014 atribuţiile de serviciu privind consilierea psihologică a
persoanei vătămate P.A., cauzând o vătămare importantă drepturilor minorei la dezvoltare psihică armonioasă,
şi a făcut menţiuni necorespunzătoare adevărului în raportul cu privire la copilul P.A. din data de 17 octombrie
2014. Inculpata P.M., deşi a avut cunoştinţă din data de 10 octombrie 2014 de săvârşirea infracţiunilor de rele
tratamente de către inculpata G.F., asistent maternal, nu a sesizat procurorul sau organele de urmărire penală.
În cauză, s-a reţinut că D.G.A.S.P.C. - I. a sesizat, la data de 11 ianuarie 2015, Inspectoratul de Poliţie
Judeţean, cu privire la faptul că inculpata G.F. a internat-o, la data de 11 decembrie 2014, pe persoana vătămată
P.A. la Spitalul G.A. pentru traumatisme suferite în urma unui accident, care s-au agravat întrucât nu a fost
prezentată la timp la spital.
Adresa prin care s-a făcut sesizarea a fost depusă la dosarul persoanei vătămate aflat la D.G.A.S.P.C. - I., aşa
că inculpata P.M. ştia că organele de poliţie fuseseră sesizate cu privire la prezentarea, cu întârziere, a victimei
P.A. la spital, pentru traumatisme suferite în urma unui accident, nu şi cu privire la actele de violenţă exercitate
asupra acesteia din urmă.
În urma cercetării judecătoreşti, care a confirmat situaţia de fapt menţionată anterior şi vinovăţia, instanţa, cu
privire la infracţiunea de omisiune a sesizării pentru care a fost trimisă în judecată inculpata P.M., va constata că:
a. fapta nu este prevăzută de legea penală, deoarece îi lipseşte urmarea directă ce a constat în starea de pericol creată
pentru desfăşurarea normală a activităţii de înfăptuire a justiţiei, întrucât Inspectoratul de Poliţie Judeţean – Serviciul de
Investigaţii Criminale a fost sesizat de către D.G.A.S.P.C. - I.;
b. lipseşte caracterul imputabil al faptei, deoarece inculpata, neavând cunoştinţe juridice, nu putea să îşi dea seama
că faptele săvârşite de inculpata G.F. sunt prevăzute de legea penală;
c. fapta constituie infracţiunea de omisiune a sesizării.
9. A rezultat că, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, inculpatul M.N., în dimineaţa zilei de 8 decembrie
2014, s-a certat cu soţia în locuinţă. În faţa acestei situaţii, M.M. a apelat la numărul de urgenţă 112, iar la scurt
timp la faţa locului a apărut echipajul de poliţie format din persoana vătămată P.I. şi martorul B.I., îmbrăcaţi în
uniformele de poliţişti.
Martora M.M., împreună cu fiul său, i-a aşteptat pe cei doi poliţişti în stradă, unde le-a declarat mai întâi că
inculpatul M.N., soţul acesteia, se află în stare avansată de ebrietate, că a distrus mai multe bunuri din locuinţa
comună şi că a ameninţat-o pe aceasta şi pe copil cu moartea prin împuşcare. Persoana vătămată P.I., după ce
ambii poliţişti au intrat în curte, la invitaţia martorei M.M., şi şi-au declinat calitatea oficială, a procedat mai întâi
la solicitarea actelor de identitate ale soţilor M. şi, în timp ce consemna cele constatate în carnetul de serviciu,
inculpatul a început să adreseze injurii agenţilor de poliţie, declarându-se nemulţumit de prezenţa acestora.
În faţa acestei situaţii, organele de poliţie i-au sfătuit pe M.M. şi pe copilul acesteia să părăsească domiciliul,
dar, în timp ce aceştia din urmă se îndreptau spre ieşire, inculpatul M.N., nemulţumit de faptul că M.M. şi
copilul acesteia părăseau domiciliul, s-a îndreptat către ei, cu intenţia să-i împiedice să plece.
Cum în acel moment persoana vătămată P.I. era ultima care părăsea curtea locuinţei soţilor M., fiind şi
încadrat de aceştia, a simţit la un moment dat că inculpatul s-a repezit asupra sa. În continuare, persoana
vătămată a declarat că, în încercarea de a-i lua mâna de pe faţa sa, a simţit cum a fost zgâriat în zona maxila-
rului superior, după care inculpatul i-a prins braţul drept şi l-a împins spre înapoi în gard, apăsându-se cu
corpul pe braţ.
Din raportul de expertiză medico-legală din 26 ianuarie 2015, întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină
Legală Argeş, a rezultat că, la data de 8 decembrie 2014, P.I. a prezentat o leziune traumatică produsă prin
lovire cu corp dur, ce a necesitat 30-35 de zile de îngrijiri medicale de la producere. În completare la acest
raport, medicul legist a mai precizat că leziunea traumatică se putea produce prin comprimare între planuri
(corpuri) dure pe o suprafaţă mică a segmentului anatomic respectiv.
În cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor, însă a susţinut că cei doi
poliţişti şi-au exercitat abuziv atribuţiile de serviciu, refuzând să părăsească domiciliul său, deşi le-a solicitat. De
asemenea, a susţinut inculpatul că a exercitat acte de violenţă asupra persoanei vătămate P.I. din cauza acţiunii
de a pătrunde în curtea sa şi de a refuza să plece. Fapta inculpatului realizează conţinutul:
a. infracţiunii de ultraj;
b. infracţiunii de lovire sau alte violenţe;
c. infracţiunilor de ultraj şi lovire sau alte violenţe, în concurs.
10. La data de 10 noiembrie 2014, în jurul orei 19:30, inculpaţii B.G. şi B.M., fraţi, s-au întâlnit acasă şi,
împreună cu martorul G.D., au consumat nişte vin.
În jurul orei 21:00, cei doi inculpaţi împreună cu martorul G.D. s-au deplasat cu şareta acestuia la localul A.
pentru a cumpăra ţigări şi bere. G.D. a oprit şareta în apropierea localului, inculpatul B.G. a mers în local
pentru a cumpăra ţigări şi bere, iar inculpatul B.M. împreună cu G.D. au rămas la şaretă. În timp ce inculpatul
B.G. se afla în local, lângă şareta celor doi a venit cu maşina victima D.D. Inculpatul B.M. a avut o atitudine
ostilă faţă de D.D. Victima i-a reproşat inculpatului că umblă noaptea cu căruţele pe câmp şi fură produse
agricole şi, de la această discuţie, cei doi s-au luat la ceartă şi s-au înjurat reciproc.
În acest timp, inculpatul B.G. a ieşit din bar cu trei sticle de bere în mână şi s-a îndreptat spre şaretă, unde
fratele său se certa cu D.D. Inculpatul B.G. a lăsat sticlele de bere în şaretă şi a intervenit în conflictul verbal de
partea fratelui său, adresându-i înjurături victimei.
Inculpaţii au urcat în şaretă şi, împreună cu martorul G.D., s-au deplasat la domiciliu. Ajunşi acasă,
inculpatul B.G. a coborât din şaretă, a intrat în curte, a înhămat calul său la propria şaretă, a pus în şaretă o
furcă şi un băţ şi a mai luat din casă un cuţit, pe care l-a ascuns în buzunarul de la pantaloni. B.G. a ieşit cu
şareta din curte şi a spus celor doi care îl aşteptaseră la poartă să-l însoţească. Inculpatul B.G. a plecat cu şareta
sa spre localul A., fiind urmat la o distanţă de 15-20 m de B.M. şi G.D. cu şareta acestuia.
Inculpatul B.G. a ajuns primul în faţa localului, a sărit din şaretă, a luat din şaretă furca pe care o luase de
acasă şi a lovit cu putere capota maşinii victimei D.D. Când a auzit lovitura, D.D. a ieşit din local să vadă ce se
întâmplă.
Ieşind din local, D.D. a văzut că inculpatul B.G. i-a lovit maşina cu furca şi s-a îndreptat spre acesta să-i ceară
socoteală. Cei doi s-au luat la ceartă. În acest timp, inculpatul B.M. a luat din şareta fratelui său o coasă pe care
a rotit-o şi a agitat-o în faţa persoanelor care ieşiseră din bar, după care, considerând că prin folosirea coasei ar
putea produce consecinţe mult mai grave, a lăsat jos coasa, a luat din şaretă băţul luat de acasă de fratele său şi
s-a îndreptat spre locul conflictului pentru a-i aplica o corecţie victimei. D.D., fiind ameninţat de cei doi incul-
paţi, a fugit de lângă maşina sa, printre maşinile care erau parcate lângă local, pe lângă gardul localului înspre
stânga, şi a fost urmărit de cei doi inculpaţi, B.M. având asupra sa băţul luat din şaretă. Când s-a terminat
bordura de lângă local, victima a alunecat pe noroi şi s-a dezechilibrat, fiind ajunsă din urmă de B.M., care i-a
aplicat în zona braţului o lovitură cu băţul, după care inculpatul a mers la şareta cu care venise. Victima a
continuat să fugă şi a fost ajunsă din urmă de B.G., care s-a poziţionat în faţa lui, a scos cuţitul din buzunar şi i-a
aplicat o lovitură cu acesta de jos în sus în zona coapsei interne a piciorului drept, după care l-a mai lovit o dată
cu cuţitul în zona abdominală şi victima a căzut la pământ. Inculpatul B.G. s-a aplecat asupra victimei şi
intenţiona să-i mai aplice o lovitură, când a fost oprit de martorul G.V.
Victima a fost dusă la spital, unde a fost supusă unei intervenţii chirurgicale şi a supravieţuit intervenţiei
chirurgicale, însă pe data de 11 noiembrie 2014 a decedat în Spitalul Judeţean de Urgenţă Brăila.
Potrivit concluziilor raportului de constatare medico-legală (autopsie), moartea lui D.D. a fost violentă şi s-a
datorat şocului hemoragic, consecinţa unei plăgi înjunghiate profunde crurale, survenită în cazul unui politraumatism
cu plagă înjunghiată superficială abdominală, mică plagă contuză pericraniană cu hematom difuz subiacent, echimoze
şi zone excoriate restrânse multiple. Celelalte leziuni constatate la autopsie sunt produse prin lovire activă cu corpuri
dure şi prin cădere pe un plan dur şi nu au legătură de cauzalitate cu moartea (pentru vindecarea lor, în caz de
supravieţuire, victima ar fi necesitat maximum 10 zile de îngrijiri medicale), leziunile sunt produse prin lovire cu corp
dur de formă alungită, fiind cele de la nivelul antebraţului stâng. Inculpaţii, în cursul cercetării judecătoreşti, au
recunoscut faptele, iar instanţa a dispus condamnarea acestora după cum urmează:
a. ambii inculpaţi pentru infracţiunea de omor;
b. inculpatul B.G. pentru omor, iar inculpatul B.M. pentru lovire sau alte violenţe;
c. inculpatul B.G. pentru omor, iar inculpatul B.M. pentru complicitate la omor.

11. Prin încheierea pronunţată de judecătorul de cameră preliminară la data de 17.03.2015 s-a constatat
legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi s-a dispus
începerea judecăţii, fiind menţinută şi starea de arest a inculpatului A.
Inculpatul A a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, iar inculpaţii B şi C, în stare de libertate. În
cauză nu au fost invocate cereri şi excepţii.
Inculpaţii B şi C au formulat contestaţii împotriva acestei încheieri, dosarul fiind înaintat la judecătorul de
cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară.
La data de 26.03.2015, inculpatul A a formulat o cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura
arestului la domiciliu.
Competenţa de a soluţiona această cerere aparţine:
a. judecătorului de cameră preliminară de la instanţa de fond;
b. judecătorului care va soluţiona cauza în fond;
c. judecătorului de cameră preliminară competent să soluţioneze contestaţiile formulate în cauză.
12. Inculpaţii A, B şi C au fost condamnaţi şi obligaţi în solidar, în solidar şi cu partea responsabilă
civilmente D, la plata sumei de 250.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Inculpatul A a declarat apel în termen, inculpatul B, apel tardiv, inculpatul C a declarat apel tardiv, dar şi l-a
retras înainte de dezbateri. Partea responsabilă civilmente D nu a declarat apel. Instanţa de apel a constatat
întemeiate criticile formulate de către inculpatul A şi că, sub aspectul laturii civile, se impune reducerea
cuantumului despăgubirilor la suma de 187.000 lei. În aceste condiţii, curtea de apel:
a. respinge ca tardiv apelul formulat de inculpatul B; ia act de retragerea apelului formulat de inculpatul C; admite
apelul formulat de inculpatul A şi extinde efectele acestuia şi în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii B şi C şi partea
responsabilă civilmente D;
b. respinge ca tardive apelurile formulate de inculpaţii B şi C, admite apelul declarat de inculpatul A şi extinde
efectele şi în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii B şi C şi partea responsabilă civilmente D;
c. respinge ca tardiv apelul formulat de inculpatul B; ia act de retragerea apelului formulat de inculpatul C; admite
apelul formulat de inculpatul A şi extinde efectele acestuia şi în ceea ce o priveşte pe partea responsabilă civilmente D.
13. Prin încheierea din 5.09.2014, Judecătoria X a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de D.S. şi
D.M. împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurii sechestrului în ceea ce priveşte apartamentul situat
în localitatea C, măsură dispusă prin sentinţa penală nr. 1199/30.12.2013 a Judecătoriei X.
Prin sentinţa penală 1199/30.12.2013, s-a dispus luarea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor
mobile şi imobile aparţinând inculpatului C.V., între care şi apartamentul mai sus menţionat, însă, la data
înscrierii sechestrului în cartea funciară, 15.07.2014, apartamentul nu mai aparţinea inculpatului C.V., ci
contestatorilor, dreptul de proprietate dobândit de aceştia fiind intabulat la 1.04.2014. Contestatorii au susţinut
că măsura sechestrului nu mai putea fi aplicată deoarece dreptul de proprietate asupra apartamentului se
transmisese şi fusese transcris în cartea funciară în favoarea lor.
Instanţa care a soluţionat contestaţia a reţinut că nu este învestită cu o cale de atac împotriva dispoziţiei de
luare a măsurii sechestrului, ci cu o cale de atac împotriva modului de aducere la îndeplinire a acestuia, întrucât
apartamentul în discuţie a fost indisponibilizat încă din data de 30.12.2013 prin sentinţa penală nr. 1199/2013,
orice act de dispoziţie ulterior asupra acestuia fiind nelegal, ca şi actele judiciare subsecvente.
Împotriva acestei încheieri, ce le-a fost comunicată la data de 6.09.2014, au declarat contestaţie, la 20.09.2014,
petenţii D.S. şi D.M. Instanţa:
a. va admite contestaţiile, va desfiinţa încheierea şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă pentru
necitarea în cauză şi a inculpatului C.V.;
b. va respinge contestaţiile ca tardiv formulate;
c. va respinge contestaţiile ca inadmisibile.
14. Prin ordonanţa din 5 ianuarie 2015, Parchetul de pe lângă Judecătoria X a dispus clasarea cauzei în ceea
ce o priveşte pe inculpata M.S., sub aspectul infracţiunilor de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (2) C.pen.,
fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 C.pen. şi uz de fals prevăzută de art. 323 C.pen.,
reţinându-se, în esenţă, că inculpata, prin falsificarea unui act de proprietate, a indus în eroare persoana
vătămată C.M., vânzându-i un bun care nu îi aparţinea. La rândul său, C.M. vinde bunul lui T.M.
Ordonanţa de clasare a fost înaintată judecătorului de cameră preliminară împreună cu dosarul cauzei, la
data de 10 ianuarie 2015, cu propunerea de desfiinţare a înscrisurilor falsificate. Judecătorul de cameră preli-
minară a dispus citarea în cauză a persoanelor ale căror drepturi şi interese legitime au fost afectate, respectiv
persoanele vizate de înscrisul falsificat, C.M. şi T.M. Cauza a fost soluţionată la termenul din 21 ianuarie 2015,
când judecătorul a dispus:
a. trimiterea cauzei la judecătorul de drepturi şi libertăţi;
b. respingerea propunerii ca inadmisibilă;
c. trimiterea cauzei la instanţa civilă competentă.
15. Judecătorul X de la Tribunalul T a soluţionat, în cursul urmăririi penale, la data de 4 martie 2014, cererea
formulată de procuror privind încuviinţarea efectuării percheziţiei informatice cu privire la inculpatul C.V.
Ulterior, judecătorul X a fost promovat la Curtea de Apel Z şi a judecat, la data de 11 noiembrie 2014,
contestaţiile formulate de inculpaţii F.G. şi C.V., precum şi de către procuror cu privire la modul de soluţionare
a cererilor şi excepţiilor în procedura camerei preliminare.
După terminarea cercetării judecătoreşti, judecătorul Y dispune condamnarea inculpaţilor F.G. şi C.V., însă
doar inculpatul C.V. formulează calea de atac a apelului, invocând incompatibilitatea judecătorului X, ca singur
motiv de apel. Instanţa de apel:
a. respinge apelul ca nefondat;
b. admite apelul şi, desfiinţând sentinţa şi încheierea din data de 11 noiembrie 2014, trimite cauza judecătorului de
cameră preliminară de la Tribunalul T;
c. admite apelul şi trimite cauza judecătorului de cameră preliminară de la instanţa de control judiciar pentru
rejudecarea contestaţiei formulate împotriva încheierii prin care s-a dispus începerea judecăţii, constatând incidenţa
unui motiv de nulitate absolută privind compunerea completului.
16. Prin sentinţa penală nr. 423/12.11.2011 a Tribunalului R, inculpatul M.N. a fost condamnat la pedeapsa
de 3 ani închisoare cu executare pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1)
lit. c) din Legea nr. 241/2005, instanţa schimbând încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de
art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, în infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea
nr. 241/2005.
Pentru a pronunţa această sentinţă, judecătorul fondului a reţinut că din expertiza efectuată în cursul
judecăţii de expertul T.V., depusă la dosar la termenul din data de 24 aprilie 2011, rezultă cu certitudine că
inculpatul a înregistrat în contabilitate cheltuieli nereale, iar prejudiciul este de 80.000 euro, şi nu de 550.000
euro, cât a reţinut organul de urmărire penală.
Apelurile şi recursurile declarate de parchet şi ANAF au fost respinse ca nefondate, sentinţa rămânând
definitivă prin decizia penală nr. 509 din 4 mai 2013 a I.C.C.J.
După rămânerea definitivă a acestei sentinţe, procurorul de caz s-a sesizat din oficiu cu privire la comiterea
de către expertul T.V. a infracţiunii de mărturie mincinoasă în legătură cu modalitatea de calcul al prejudiciului,
dispunând, prin ordonanţa din 10 octombrie 2013, comunicată expertului la data de 15 octombrie 2013,
scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ de 1000 lei. Organul de
urmărire penală a constatat că prejudiciul a fost stabilit de expert, cu rea-credinţă, la suma de 80.000 euro, în
realitate valoarea acestuia fiind de 550.000 euro. Ordonanţa parchetului nu a fost atacată de către expertul T.V.
La data de 10 martie 2015, Parchetul de pe lângă Tribunalul R. a formulat cerere de revizuire a sentinţei
penale nr. 423/2011, invocând că hotărârea de condamnare s-a bazat pe opinia expertului T.V., care a săvârşit
infracţiunea de mărturie mincinoasă prin diminuarea cuantumului prejudiciului care a condus la schimbarea
încadrării juridice a faptei. Tribunalul R:
a. admite în principiu cererea de revizuire şi dispune suspendarea executării hotărârii a cărei revizuire se cere,
dispunând luarea faţă de condamnatul M.N. a măsurii controlului judiciar;
b. admite în principiu cererea de revizuire şi rejudecă cauza potrivit regulilor de la judecata în primă instanţă;
c. respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire
17. Inculpatul A a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria X, sub
aspectul săvârşirii infracţiunii de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 193 alin. (2) C.pen. În cursul cercetării
judecătoreşti, la termenul de judecată din 25 martie 2015, apărătorul inculpatului invocă împlinirea termenului
de prescripţie specială a răspunderii penale, precizând că inculpatul nu solicită continuarea procesului penal.
Instanţa de fond, judecătoria X, constată că, raportat la încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu,
termenul de prescripţie specială a răspunderii penale s-a împlinit, însă apreciază, faţă şi de concluziile expertizei
medico-legale efectuate în cursul urmăririi penale, că fapta inculpatului A întruneşte elementele constitutive ale
tentativei la infracţiunea de omor prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 C.pen.
În aceste condiţii, Judecătoria X va dispune:
a. încetarea procesului penal, având în vedere că, în lipsa manifestării de voinţă a inculpatului, nu poate continua
procesul penal şi, astfel, nu poate pune în discuţie schimbarea încadrării juridice;
b. schimbarea încadrării juridice, după punerea acesteia în discuţia părţilor şi a procurorului, şi declinarea compe-
tenţei în favoarea tribunalului;
c. schimbarea încadrării juridice, după punerea acesteia în discuţia părţilor şi a procurorului, şi restituirea cauzei la
parchet, urmărirea penală nefiind efectuată de către procuror.
18. Inculpatul M.L. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv (arestat la data de 8 mai 2014), sub
aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C.pen. Prin încheierea de
şedinţă din data de 20 decembrie 2014 s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la
domiciliu pentru o durată de 30 de zile, măsură care ulterior a fost menţinută succesiv.
Prin sentinţa penală nr. 154 din data de 20 martie 2015 a Judecătoriei X, inculpatul a fost condamnat la
pedeapsa de 3 ani închisoare cu executare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 244
alin. (1) şi (2) C.pen., obligat să-i plătească părţii civile suma de 150.000 lei cu titlu de despăgubiri civile şi s-a
menţinut măsura arestului la domiciliu. La data de 24 martie 2015, inculpatul a declarat apel împotriva
sentinţei.
La data de 27 martie 2015, Parchetul de pe lângă Judecătoria X a sesizat instanţa de fond cu o cerere de
înlocuire a măsurii arestului la domiciliu cu măsura arestării preventive, cu motivarea că inculpatul este
cercetat, în calitate de suspect, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de lovire şi alte violenţe prevăzută de art. 193
alin. (2) C.pen. raportat la art. 199 C.pen. În fapt, s-a reţinut că, la data de 25 martie 2015, inculpatul şi-a lovit
tatăl cu care locuia pe motiv că îşi cheltuise toată pensia pe băuturi alcoolice, cauzându-i leziuni ce au necesitat
pentru vindecare 3-4 zile de îngrijiri medicale. În aceste condiţii, Judecătoria X:
a. va admite cererea şi va înlocui măsura arestului la domiciliu cu măsura arestării preventive;
b. va respinge cererea;
c. va trimite cererea spre competentă soluţionare instanţei de apel, considerând că prin pronunţarea soluţiei asupra
acţiunii penale s-a dezînvestit, chiar dacă hotărârea nu a fost încă redactată.
- 2016 -
Proba teoretică
Drept penal
1. Excesul neimputabil produce efecte:

a. in rem;
b. in personam;
c. in rem, dar şi in personam.
2. În cazul tentativei imperfecte cauzele de întrerupere a executării activităţii infracţionale:
a. sunt întotdeauna supravenite faţă de activităţile efectuate până la momentul intervenirii lor;
b. nu sunt întotdeauna supravenite faţă de activităţile efectuate până la momentul intervenirii lor;
c. sunt întotdeauna anterioare faţă de activităţile efectuate până la momentul intervenirii lor.
3. Infracţiunea continuată se săvârşeşte:
a. numai cu intenţie directă;
b. cu intenţie directă sau cu intenţie indirectă;
c. numai cu intenţie indirectă.
4. După criteriul momentului în care are loc coeziunea subiectivă a participanţilor, se reţine:
a. participaţie preordinată;
b. participaţie eterogenă;
c. participaţie concomitentă.
5. Infracţiunea de ucidere la cererea victimei:
a. poate fi reţinută chiar dacă există consimţământul persoanei vătămate;
b. poate fi săvârşită şi cu praeterintenţie;
c. nu poate fi săvârşită în coautorat.
6. În cazul intenţiei repentine:
a. punerea în executare a hotărârii de a săvârşi infracţiunea are loc imediat sau într-un interval foarte scurt de timp
de la luarea acesteia;
b. punerea în executare a hotărârii de a săvârşi infracţiunea poate avea loc oricând după luarea acesteia;
c. punerea în executare a hotărârii de a săvârşi infracţiunea trebuie să aibă loc la un interval de timp semnificativ
după luarea acesteia.
7. În cazul în care numai instigatorul împiedică săvârşirea infracţiunii, iar tentativa este incriminată, cauza
de nepedepsire va opera:
a. pentru instigator, dar şi pentru autor şi complice;
b. pentru instigator şi pentru complice;
c. numai pentru instigator.
8. Se poate aplica pedeapsa complementară a interzicerii dreptului străinului care nu are cetăţenia română
de a se afla pe teritoriul României, printre alte condiţii:
a. numai dacă acesta nu este cetăţean al unui stat membru al U.E.;
b. chiar dacă acesta este cetăţean al unui stat membru al U.E.;
c. numai dacă acesta este apatrid.
9. Dezincriminarea:
a. faptei pentru care inculpatul a fost condamnat prin hotărâre definitivă determină restituirea bunurilor confiscate;
b. nu are ca efect redobândirea gradului militar pierdut ca urmare a executării pedepsei complementare a degradării
militare;
c. nu poate fi reţinută în cazul în care fapta prevăzută de legea veche, săvârşită din culpă, continuă să fie prevăzută
de legea nouă, cu forma de vinovăţie a intenţiei.
10. În cazul infracţiunii de violare de domiciliu:
a. subiect pasiv nu poate fi persoana care locuieşte fără titlu într-un imobil care nu îi aparţine;
b. în cazul în care locuinţa este folosită în comun de două persoane, una consimte la pătrunderea făptuitorului, iar
cealaltă se opune expres, ambele persoane fiind prezente, se reţine infracţiunea de violare de domiciliu;
c. se reţine varianta agravată dacă făptuitorul poartă asupra sa o armă asimilată fără a fi văzută şi fără să o folosească
pentru a pătrunde sau a rămâne în domiciliul victimei.
11. Omorul calificat:
a. săvârşit cu premeditare nu se poate reţine în cazul infracţiunii deviate săvârşite în modalitatea error in personam;
b. săvârşit din interes material nu presupune convingerea autorului că interesul va fi satisfăcut pe cale aparent legală;
c. comis prin cruzimi nu se poate reţine dacă actele repetate de ardere cu acid au fost săvârşite după decesul victimei
şi făptuitorul cunoaşte că victima a decedat.
12. Fapta de inducere în eroare a unei persoane:
a. prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, în scopul de a obţine pentru sine un folos material injust şi
care a produs numai un prejudiciu moral, întruneşte condiţia tipicităţii infracţiunii de înşelăciune;
b. cu privire la pretinsa influenţă pe care autorul o are asupra unui funcţionar public, context în care a pretins şi a
primit de la aceasta o sumă de bani, cu promisiunea că îl va determina pe funcţionarul public să îndeplinească un act ce
intră în atribuţiile sale de serviciu, solicitat de persoana indusă în eroare, nu constituie infracţiunea de înşelăciune;
c. prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, în scopul de a obţine pentru sine un folos material injust şi
care a produs o pagubă materială, săvârşită cu prilejul încheierii unui contract, dacă inducerea în eroare a fost determi-
nantă pentru încheierea contractului, nu este prevăzută de legea penală.
13. Consimţământul victimei:
a. împiedică reţinerea infracţiunii de viol dacă este obţinut prin promisiuni de căsătorie neonorate ulterior;
b. nu poate fi reţinut ca şi cauză justificativă în cazul infracţiunii de viol;
c. împiedică reţinerea infracţiunii de viol dacă nu mai este actual.
a. nu este posibilă săvârşirea faptei cu intenţie indirectă;
b. autorii nu sunt calificaţi;
c. este posibilă participaţia improprie.
15. Infracţiunea de ucidere sau vătămare a nou-născutului săvârşită de către mamă:
a. poate fi săvârşită cu participaţie penală sub toate formele;
b. se poate săvârşi oricând în timpul naşterii;
c. se reţine dacă starea de tulburare nu a abolit discernământul autoarei.
16. Infracţiunea de proxenetism:
a. se poate reţine şi atunci când activitatea infracţională constă într-un singur act de înlesnire a prostituţiei;
b. poate fi săvârşită numai cu intenţie directă;
c. nu poate fi săvârşită în formă continuată.
17. Infracţiunea de cercetare abuzivă:
a. nu poate fi săvârşită în forma coautoratului;
b. absoarbe infracţiunea de vătămare corporală;
c. se reţine în concurs cu infracţiunea de favorizare a infractorului, dacă probele ticluite sunt folosite de organul
judiciar în scopul de a-l ajuta pe inculpat.
18. Infracţiunea de ultraj:

a. are întotdeauna ca obiect material corpul persoanei;
b. nu absoarbe infracţiunea de ameninţare;
c. poate fi reţinută în concurs real cu infracţiunea de purtare abuzivă.
19. În situaţia în care, cu aceeaşi ocazie, persoana vătămată este lovită de mai multe ori de făptuitor,
cauzându-i leziuni traumatice a căror gravitate este evaluată la 45 de zile de îngrijiri medicale, dar care nu au
pus în primejdie viaţa persoanei:
a. se poate reţine o infracţiune simplă de loviri sau alte violenţe;
b. se va reţine întotdeauna o infracţiune de loviri sau alte violenţe în formă continuată;
c. acţiunea penală se pune întotdeauna în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
20. Suspendarea executării hotărârii penale în situaţia formulării unei cereri de revizuire:
a. poate fi dispusă în cazul unei pedepse a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere;
b. poate fi dispusă numai ulterior admiterii în principiu;
c. nu exclude luarea unei măsuri preventive în ipoteza în care condamnatul nu respectă obligaţiile impuse.
21. Actul procedural:
a. are caracter autonom;
b. nu este întotdeauna un act oficial;
c. poate fi întocmit de instanţă şi într-o altă limbă decât limba română, în cazul în care una dintre părţi nu este
cetăţean român.
22. Autorizaţia de percheziţie a unui sistem informatic:
a. este un act procedural;
b. este un act procesual;
c. are o natură juridică mixtă.
23. Chestiunile prealabile:
a. sunt întotdeauna şi chestiuni prejudiciale;
b. sunt întotdeauna şi chestiuni preliminare;
c. nu pot fi soluţionate în procedura de camera preliminară.
24. În cazul participării autorizate la anumite activităţi:
a. instanţa poate dispune achitarea persoanei care a desfăşurat activităţi autorizate, chiar dacă aceasta a depăşit
limitele autorizării;
b. în cazul infracţiunilor contra securităţii naţionale, activităţile autorizate pot fi efectuate de un colaborator care are
calitatea de lucrător operativ în cadrul organelor de stat care desfăşoară, potrivit legii, activităţi de informaţii în vederea
asigurării securităţii naţionale;
c. necompetenţa materială a parchetului atrage nulitatea absolută a ordonanţei prin care măsura a fost dispusă.
25. În cazul termenului substanţial:
a. operează sancţiunea decăderii;
b. poate fi suspendat;
c. operează prorogarea.
26. Substituitul procesual:
a. are obligaţia de a acţiona în interesul unui subiect procesual principal;
b. acţionează în interesul unui subiect procesual principal în baza unei împuterniciri exprese a acestuia;
c. nu poate invoca excepţia de necompetenţă materială, în situaţia în care partea pe care o substituie lipseşte de la
termenul de judecată.
27. Formularea cu rea-credinţă a unei contestaţii prevăzute de lege:
a. poate constitui abuz de drept şi atrage inadmisibilitatea acesteia;
b. poate constitui abuz de drept şi se sancţionează cu amendă judiciară;
c. nu atrage niciodată niciun fel de sancţiune.
28. Termenul de 3 zile de la înregistrarea dosarului, în care judecătorul de cameră preliminară trebuie să
verifice legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului trimis în judecată:
a. este un termen substanţial absolut;
b. este un termen procedural absolut;
c. este un termen procedural relativ.
29. Măsurile asigurătorii:
a. pot fi modificate de către instanţă chiar dacă în cursul urmăririi penale a fost exercitată calea de atac a contestaţiei
împotriva ordonanţei prin care s-a dispus luarea acestora;
b. sunt ridicate întotdeauna în cazul în care se dispune achitarea inculpatului;
c. sunt ridicate întotdeauna când inculpatul a decedat în cursul judecăţii.
30. Contestaţia prin care se solicită lămurirea dispozitivului unei decizii pronunţate de Curtea de apel, ca
instanţă de apel, hotărâre rămasă definitivă prin respingerea recursului, este:
a. supusă căii de atac a recursului;
b. definitivă;
c. supusă căii de atac a contestaţiei.
31. În cazul înlocuirii măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar pe cauţiune, critica privind
netemeinicia cererii de înlocuire poate fi examinată:
a. numai în cadrul contestaţiei formulate împotriva încheierii prin care s-a admis cererea de înlocuire a măsurii
arestării preventive cu măsura controlului judiciar pe cauţiune;
b. numai în cadrul contestaţiei formulate împotriva încheierii prin care s-a admis în principiu cererea şi s-a stabilit
cuantumul cauţiunii;
c. atât în cadrul contestaţiei formulate împotriva încheierii prin care s-a admis în principiu cererea şi s-a stabilit
cuantumul cauţiunii, cât şi în cadrul contestaţiei formulate împotriva încheierii prin care s-a admis cererea de înlocuire a
măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar pe cauţiune.
32. În cazul aducerii unei persoane cu mandat de aducere, în faza de urmărire penală:
a. este aplicabil întotdeauna principiul subsidiarităţii faţă de chemarea prin citaţie;
b. mandatul poate fi emis şi de un alt organ judiciar decât procurorul;
c. în caz de urgenţă, martorul poate fi adus cu mandat şi înainte de a fi chemat prin citaţie.
a. este întemeiată în cazul în care se constată că procurorul, prezent în instanţă la soluţionarea apelurilor parchetului
şi inculpatului, nu a avut cuvântul şi cu privire la apelul inculpatului;
b. este admisibilă în toate cazurile în care se exercită împotriva unei sentinţe rămase definitivă la prima instanţă;
c. este întemeiată în cazul în care se constată că în mod greşit instanţa de apel a respins cererea de încetare a
procesului penal, deşi existau probe la dosar.
34. În cazul în care procurorul dispune clasarea pentru infracţiunile de fals şi înşelăciune, constatând că
există o cauză de neimputabilitate, iar moştenitorii persoanei vătămate decedate s-au constituit părţi civile,
competenţa de a se pronunţa asupra cererii inculpatului de ridicare a măsurilor asigurătorii privind bunurile
acestuia revine:
a. instanţei civile;
b. procurorului;
c. judecătorului de cameră preliminară.

a. se poate dispune şi în vederea punerii în executare a unui mandat de arestare preventivă;
b. se amână în toate cazurile până la sosirea unui avocat, dar nu mai mult de două ore, dacă se solicită prezenţa
acestuia;
c. începe întotdeauna numai după înmânarea copiei mandatului de percheziţie emis de judecător.
36. Redeschiderea procesului penal:
a. este o cale de atac de reformare;
b. poate fi solicitată şi de un substituit procesual;
c. nu poate fi admisă în cazul inculpatului de 15 ani judecat în lipsă şi căruia i s-a comunicat personal, în timp ce se
afla la joacă, sentinţa primei instanţe pronunţate la 20 septembrie 2015, deşi mama acestuia se afla la domiciliu.
a. caracterul nepublic nu se referă şi la suspect sau inculpat, cu anumite excepţii;
b. se aplică întotdeauna principiul contradictorialităţii;
c. procurorul nu poate reţine cauza pentru efectuarea urmăririi penale dacă anterior începerea urmăririi penale a fost
dispusă de organul de cercetare penală.
Proba practică
Drept penal
1. Inculpatul, folosind calculatorul utilizat în comun în catedra unei unităţi de învăţământ, a accesat aplicaţia
Yahoo Messenger şi a constatat că una dintre colegele sale a ales memorarea implicită de către aplicaţia Yahoo
Messenger a numelui ei de utilizator şi a parolei. Mai concret, a observat că era afişat numele de utilizator
ioana@yahoo.com, parola fiind memorată, iar prin intermediul butonului „Sign in” a deschis aplicaţia. În acest
mod, a accesat, fără ştirea colegei sale, adresa de poştă electronică a acesteia, având denumirea: ioana@yahoo.com.
Inculpatul a deschis şi citit mai multe dintre mesajele trimise către adresa de poştă electronică corespunzătoare
ID-ului ioana@yahoo.com. Trimis în judecată pentru infracţiunea de acces ilegal la un sistem informatic, inculpatul
a arătat că nu poate fi considerată ilegală o accesare a sistemului de către o persoană ce deţine aceleaşi drepturi de
folosinţă a computerului ca şi persoana socotită a fi fost vătămată prin accesare, în condiţiile în care, din punct de
vedere tehnic (al sistemului informatic), autentificarea s-a făcut corect. Fapta inculpatului:
a. nu constituie fapta tipică de acces ilegal la un sistem informatic;
b. constituie fapta tipică de acces ilegal la un sistem informatic;
c. constituie fapta tipică de acces ilegal la un sistem informatic, însă este incident art. 21 alin. (1) C.pen.
2. Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul X, a fost trimis în judecată inculpatul A.B., în vârstă
de 27 de ani.
În fapt s-a reţinut că la data de 4 ianuarie 2016, pe fondul consumului de alcool, inculpatul a avut o discuţie
contradictorie cu soţia sa, E.F., căreia i-a reproşat că întreţine relaţii sexuale cu victima C.D., în vârstă de 19 ani,
împrejurare pe care aceasta a negat-o.
În acest context, inculpatul a afirmat că nu o crede, că e foarte gelos şi că are de gând să-l omoare pe C.D.
După câteva ore, inculpatul a luat un cuţit şi i-a spus soţiei că se duce la Restaurantul X, unde ştia că, de obicei,
C.D. consumă băuturi alcoolice, ca să-l întâlnească pe acesta şi să-l omoare. La un moment dat, la Restaurantul
X a venit victima C.D., iar inculpatul i-a reproşat acesteia relaţia cu soţia sa, victima a negat, spunându-i să-l lase
în pace. În acest context, inculpatul i-a strigat victimei: „te omor” şi i-a aplicat acesteia multiple lovituri cu
cuţitul, provocându-i grave leziuni, care au condus la decesul acesteia.
Din fişa de cazier a inculpatului rezultă că acesta a mai fost condamnat anterior, pentru încadrarea juridică
ce corespunde situaţiei de fapt expuse mai jos, prin sentinţa penală nr. 234/24.07.2014 a Tribunalului Y,
definitivă la 15.09.2014, la pedeapsa de 1 an închisoare, reţinându-se în fapt că, la data de 15.04.2014, inculpatul
i-a administrat mamei sale, bolnavă de cancer în fază terminală, impresionat de suferinţele ei fizice şi psihice, la
cererile repetate, exprese şi insistente ale acesteia, o substanţă care a cauzat decesul acesteia. Inculpatul a fost
pus în libertate la data de 15.06.2015, la termen.
Fapta de ucidere a victimei întruneşte elementele constitutive ale:
a. infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 188-art. 189 alin. (1) lit. a) şi e) C.pen.;
b. infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 188-art. 189 alin. (1) lit. e) C.pen.;
c. infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 188-art. 189 alin. (1) lit. a) C.pen.
3. Prin sentinţa penală nr. 276 din 28 aprilie 2015, pronunţată de Judecătoria X, a fost condamnat inculpatul
A.B., în vârstă de 40 de ani, pentru infracţiunea de tentativă de furt în stare de recidivă, prevăzută în art. 32
raportat la art. 228 alin. (1) C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C.pen., la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare,
fapta fiind săvârşită la data de 31 mai 2014.
S-a constatat că inculpatul se află în executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală
nr. 1245 din 23 iulie 2014, pronunţată de către Judecătoria Y, rămasă definitivă prin decizia nr. 1601 din
11 septembrie 2014 a Curţii de Apel B. Fapta a constat în aceea că, la data de 12 aprilie 2014, în jurul orelor
13.30, în timp ce partea vătămată B.M. se afla, la cumpărături, în incinta magazinului aparţinând societăţii M.,
inculpatul I.M., profitând de neatenţia acesteia, i-a sustras din sacoşa pe care partea vătămată o ţinea în mâna
stângă o borsetă de culoare neagră.
Totodată, se reţine din fişa de cazier judiciar a inculpatului că acesta a mai fost condamnat la o pedeapsă de
4 ani închisoare, pentru săvârşirea ca major a infracţiunii de furt calificat, prin sentinţa penală nr. 654 din
2 aprilie 2010 a Judecătoriei C, definitivă la 10 mai 2010, fiind liberat condiţionat la data de 27 martie 2013, cu
un rest de pedeapsă neexecutat de 304 zile.
Ca urmare a aplicării tuturor instituţiilor incidente, inculpatul urmează să execute pedeapsa de:
a. 3 ani şi 6 luni închisoare, la care se adaugă restul neexecutat, de 304 zile închisoare, rezultând în final o pedeapsă
de 3 ani, 6 luni şi 304 zile închisoare;
b. 3 ani şi 6 luni închisoare, care se contopeşte cu restul rămas neexecutat de 304 zile închisoare, rezultând în final o
pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare;
c. 3 ani şi 6 luni închisoare, care nu se contopeşte cu restul rămas neexecutat de 304 zile închisoare.
4. Între SC „M” SRL, al cărei administrator este inculpatul B.A., şi partea civilă SC „C” SA, în cursul anului
2014, s-a încheiat un contract de distribuţie având ca obiect mărfuri produse de partea civilă. Creşterea
costurilor cu care partea civilă livra mărfurile a dus la scoaterea de pe piaţă a societăţii inculpatului, cu
consecinţa neachitării preţului produselor achiziţionate de la partea civilă în vederea distribuirii, dar neplătite.
Inculpatul a lăsat părţii civile un bilet la ordin, care nu a fost introdus la plată, deoarece însuşi inculpatul
anunţase partea civilă că nu are disponibil în cont, rămânând astfel restanţe de achitat pentru produsele livrate
în sumă de 150.000 lei. Ca urmare, partea civilă nu a mai livrat produse către societatea inculpatului. La data de
11 noiembrie 2014, partea civilă SC „C” SA a convocat la o conciliere directă societatea inculpatului SC „M”
SRL, prin administratorul ei, dar inculpatul nu s-a prezentat la această conciliere. La 9 ianuarie 2015 a introdus
acţiune de chemare în judecată a SC „M” SRL în vederea recuperării debitului restant.
În data de 12 ianuarie 2015, aflând de introducerea acţiunii, inculpatul, în calitatea sa de administrator al
SC „M” SRL, a înstrăinat către SC „T” SRL, prin contract autentic de vânzare-cumpărare, singurul imobil aflat
în patrimoniul societăţii pe care o administra. Suma de bani încasată a fost retrasă de inculpat din contul
societăţii, fiind utilizată în interesul familiei.
Prin sentinţa nr. 345/18 iunie 2015 a Tribunalului M. a fost admisă acţiunea SC „C” SA în contradictoriu cu
pârâta SC „M” SRL, aceasta din urmă fiind obligată să plătească reclamantei suma de 150.000 lei şi penalităţile
de întârziere. Hotărârea civilă nu a putut să fie executată, întrucât executorul judecătoresc nu a identificat în
patrimoniul societăţii bunuri care să fie supuse executării silite. Prin sentinţa nr. 20 din 11 ianuarie 2016 a
judecătorului-sindic de la Tribunalul M. a fost deschisă procedura simplificată de insolvenţă a SC „M” SRL.
SC „C” SA s-a înscris în tabelul definitiv al creanţelor, iar şansele recuperării creanţei sunt reduse, întrucât, ca
urmare a înstrăinării imobilului, valoarea totală a bunurilor debitoarei nu acoperă nici creanţa prioritară a
creditorului bugetar D.G.F.P. M.
Fapta inculpatului de înstrăinare a imobilului:
a. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de bancrută frauduloasă, prevăzută de art. 241 alin. (1) lit. c) C.pen.;
b. nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de bancrută frauduloasă, prevăzută de art. 241 alin. (1) lit. c)
C.pen.;
c. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C.pen.
5. Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria X, a fost trimis în judecată inculpatul A.B., în vârstă
de 40 ani, reţinându-se că în perioada mai-septembrie 2014, în calitate de şef autobază în cadrul societăţii
comerciale R. SRL, având atribuţia de a gestiona şi distribui motorina necesară pentru consumul autobuzelor
societăţii, în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul şi-a însuşit în interes personal
din gestiunea societăţii motorină în valoare totală de 100.000 lei.
Din fişa de cazier a inculpatului a rezultat că acesta a mai fost condamnat anterior, prin sentinţa penală nr.
345/24.10.2009 a Judecătoriei Y, definitivă la 25.11.2009, la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru o infracţiune
de ucidere din culpă, fiind liberat condiţionat la data de 21.01.2013, cu un rest de 304 zile închisoare.
Prin hotărârea pronunţată la data de 5 februarie 2015, instanţa a dispus condamnarea inculpatului pentru
infracţiunea care a făcut obiectul judecăţii. Ca urmare a aplicării tuturor instituţiilor incidente, pedeapsa finală
pe care inculpatul o va executa este de 1 an şi 6 luni închisoare.
Pedeapsa finală este:
a. legală;
b. nelegală, întrucât se situează în afara limitelor speciale prevăzute de lege pentru infracţiunea care a făcut obiectul
judecăţii;
c. nelegală, întrucât nu au fost aplicate dispoziţiile legale privind stabilirea pedepsei în cazul pluralităţii de infracţiuni.
6. Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria X, a fost trimis în judecată inculpatul A.B., în vârstă
de 57 ani.
În fapt s-a reţinut că inculpatul a avut calitatea de primar, începând cu anul 2013. În perioada martie-iulie
2014, inculpatul, în această calitate, în mod repetat, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a dispus
cumpărarea, pe baza unor contracte pe care le-a semnat, a unor mărfuri nealimentare în valoare de 120.000 lei
de la societatea B.I., al cărei unic asociat era fiul său, cu respectarea dispoziţiilor legale în materia achiziţiilor
publice, cu scopul de a realiza un folos material indirect pentru societatea al cărei asociat şi administrator era
fiul său. Tot inculpatul a fost cel care, de cele mai multe ori, a semnat ordinele de plată prin care se făcea
decontarea mărfurilor achiziţionate. Faptele săvârşite de inculpat:
a. întrunesc elementele constitutive ale unei infracţiuni de conflict de interese, în formă continuată;
b. întrunesc elementele constitutive ale unei infracţiuni de abuz în serviciu, în formă continuată;
c. nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de conflict de interese.
7. În data de 1.03.2014, persoana vătămată A.B., în vârstă de 80 de ani, a fost contactată telefonic de
inculpatul C.D., care, în mod nereal, s-a recomandat ca fiind inspector de poliţie, solicitându-i să se supună unei
percheziţii domiciliare în scopul identificării şi ridicării banilor existenţi în locuinţă, întrucât există indicii că în
locuinţa persoanei vătămate s-ar găsi bani falşi.
După scurt timp, inculpatul, în scopul obţinerii sumei de bani, s-a prezentat la locuinţa victimei şi, atunci
când aceasta i-a deschis, s-a recomandat a fi ofiţerul de poliţie cu care vorbise la telefon şi i-a comunicat că a
venit să efectueze percheziţia domiciliară în vederea identificării şi ridicării bancnotelor aflate în locuinţă.
Persoana vătămată i-a spus că nu mai e necesar să intre în locuinţă, întrucât i-a adus banii. În timp ce persoana
vătămată oferea inculpatului banii, iar acesta întindea mâna să ia banii, a venit acasă fiul persoanei vătămate,
care a smuls banii din mâna mamei sale şi a intrat în casă, iar inculpatul s-a speriat şi a fugit.
Fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale:
a. infracţiunii de tentativă la înşelăciune, prevăzută de art. 32 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1), (2) C.pen.;
b. infracţiunii de tentativă la înşelăciune, prevăzută de art. 32 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1), (2) C.pen., în
concurs cu infracţiunea de uzurpare de calităţi oficiale, prevăzută de art. 258 alin. (1) C.pen.;
c. infracţiunii de uzurpare de calităţi oficiale, prevăzută de art. 258 alin. (1) C.pen.
8. Inculpatul T.U. s-a prezentat în data de 1.04.2015, în jurul orei 14:00, la uşa apartamentului persoanei
vătămate D.E., afirmând, în mod nereal, că este noul administrator al blocului. Persoana vătămată l-a invitat în
locuinţă şi inculpatul a pătruns astfel în apartament. În urma solicitării inculpatului de a-i da o sumă de 95 de lei
cu titlu de contribuţie la cheltuieli comune ale proprietarilor, persoana vătămată i-a înmânat suma de 95 de lei,
iar când persoana vătămată i-a cerut chitanţă pentru suma remisă, inculpatul a îmbrâncit-o, fără a-i produce
leziuni. Persoana vătămată a căzut, iar inculpatul a fugit, păstrând suma de bani.
Fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale:
a. infracţiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 alin. (1) raportat la art. 234 alin. (1) lit. f) C.pen.;
b. infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) C.pen., în concurs cu infracţiunea de lovire sau alte
violenţe, prevăzută de art. 193 alin. (1) C.pen.;
c. infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 233 alin. (1) C.pen.
9. Prin rechizitoriu, inculpatul, notar public, a fost trimis în judecată pentru fapta constând în aceea că, în
perioada februarie 2007 - martie 2013, cu ocazia autentificării actelor de înstrăinare a imobilelor, a încasat şi nu
a vărsat la bugetul statului, în termen de 30 de zile de la scadenţă, suma totală de 2.734.700 lei, reprezentând im-
pozit pe veniturile realizate din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal. Fapta a fost
încadrată juridic în infracţiunea prevăzută în art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen.
anterior.
Prin sentinţa penală nr. 200/20.03.2015 a Curţii de Apel X, reţinându-se şi circumstanţe atenuante, a fost
condamnat la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 30.000 lei şi la plata obligaţiilor fiscale accesorii aferente
debitului principal de 2.734.700 lei, calculate de la data scadenţei până la data plăţii efective.
Împotriva sentinţei au declarat apel procurorul şi inculpatul. La termenul dezbaterilor în apel, din data de
29.09.2015, inculpatul a solicitat să se constate că fapta pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat a fost
dezincriminată, concluziile procurorului fiind în sens contrar.
Solicitarea inculpatului de constatare a dezincriminării faptei este:
a. neîntemeiată, întrucât fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu;
b. întemeiată;
c. neîntemeiată, întrucât fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală,
prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, în formă continuată.
10. Inculpatul X, senator, de profesie avocat, suspendat din profesie, a fost trimis în judecată pentru
săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 C.pen., constând în aceea că a pretins
martorului denunţător suma de 20.000 lei, promiţându-i că va interveni pe lângă funcţionarii din cadrul ANAF
pentru ca aceştia să sisteze controalele efectuate la societatea denunţătorului.
Prin încheierea din data de 15 octombrie 2015, judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie a respins cererile şi excepţiile formulate de către inculpat prin apărătorul ales, a constatat
legalitatea sesizării, a administrării probelor şi efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea
judecăţii.
La data de 30 octombrie 2015, inculpatul şi-a dat demisia din Senatul României, Hotărârea Senatului fiind
publicată în Monitorul Oficial din aceeaşi zi.
Competenţa de soluţionare a contestaţiei formulate de inculpat împotriva încheierii judecătorului de cameră
preliminară aparţine:
a. judecătorilor de cameră preliminară de la Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;
b. judecătorului de cameră preliminară de la tribunal;
c. judecătorului de cameră preliminară de la curtea de apel.
11. Prin încheierea judecătorului de drepturi şi libertăţi din data de 15.01.2016 s-a dispus arestarea
preventivă a inculpatului X pe o durată de 30 de zile, de la 15.01.2016 la 13.02.2016.
Prin încheierea din data de 22.01.2016, s-a admis contestaţia formulată de inculpat, s-a desfiinţat în totalitate
încheierea contestată şi s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu pe o
durată de 30 de zile, de la 22.01.2016 la 20.02.2016.
La data de 11.02.2016, procurorul a solicitat prelungirea măsurii arestului la domiciliu cu 30 de zile. La data
de 14.02.2016, cu ocazia dezbaterilor asupra propunerii formulate de procuror, apărătorul inculpatului a
solicitat să se constate încetată de drept măsura arestului la domiciliu, cu motivarea că judecătorul care a
soluţionat contestaţia nu putea să dispună luarea măsurii arestului la domiciliu decât pe durata rămasă după
deducerea perioadei arestului preventiv, invocând Decizia Curţii Constituţionale nr. 740 din 15 decembrie 2015.
În concluziile orale, procurorul a solicitat, în principal, admiterea propunerii de prelungire a măsurii
arestării preventive, iar în subsidiar, constatarea încetării de drept a măsurii arestului la domiciliu şi luarea
măsurii controlului judiciar pe o durată de 60 de zile.
Apărătorul inculpatului nu s-a opus luării faţă de inculpat a măsurii preventive a controlului judiciar.
Judecătorul de drepturi şi libertăţi:
a. admite propunerea procurorului, constatând că este întemeiată, şi prelungeşte măsura arestului la domiciliu cu
încă 30 de zile, respingând cererea de constatare a încetării de drept a măsurii arestului la domiciliu;
b. respinge propunerea, constată încetată de drept măsura arestului la domiciliu şi dispune luarea faţă de inculpat a
măsurii controlului judiciar;
c. respinge propunerea, constată încetată de drept măsura arestului la domiciliu şi respinge cererea de luare a măsurii
controlului judiciar.
12. Prin Ordonanţa procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel A., din data de 10 ianuarie 2016,
s-a dispus luarea măsurii controlului judiciar pe cauţiune faţă de inculpatul X, pe o durată de 60 de zile,
începând cu data emiterii ordonanţei. În fapt, în sarcina inculpatului, profesor, s-a reţinut săvârşirea infracţiunii
de luare de mită prevăzută de art. 289 C.pen., constând în aceea că a pretins şi ulterior a şi primit de la
denunţător suma de 2000 lei, pentru a-l ajuta să promoveze examenul de bacalaureat. Prin aceeaşi ordonanţă s-a
dispus ca inculpatul să depună o cauţiune în valoare de 100.000 lei, ce urma a fi consemnată pe numele
inculpatului, la dispoziţia parchetului, sau să constituie o garanţie reală mobiliară sau imobiliară în limita
aceleiaşi sume, în termen de 10 zile, atrăgându-i-se atenţia că nedepunerea cauţiunii ar atrage înlocuirea măsurii
preventive luate cu alta mai gravă.
Pe timpul controlului judiciar inculpatului i s-au impus obligaţiile prevăzute de art. 217 alin. (3) raportat la
art. 215 C.proc.pen.
Judecătorul de drepturi şi libertăţi învestit cu soluţionarea plângerii formulate de inculpat împotriva
ordonanţei procurorului va dispune:
a. respingerea ca nefondată a plângerii;
b. admiterea plângerii, desfiinţarea în parte a ordonanţei şi reducerea cuantumului cauţiunii, apreciindu-l ca fiind
disproporţionat în raport cu gravitatea acuzaţiei aduse inculpatului, situaţia materială şi obligaţiile legale ale acestuia;
c. admiterea plângerii, desfiinţarea ordonanţei şi revocarea măsurii preventive a controlului judiciar pe cauţiune.
13. Inculpaţii A, B şi C au fost trimişi în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de furt calificat
prevăzute de art. 228-229 alin. (1) lit. b) C.pen. În fapt s-a reţinut că, la data de 29/30 septembrie 2015, inculpaţii
A şi B au sustras din autoturismul parţii civile D o geantă în care se afla suma de 20.000 lei. De asemenea, în
noaptea de 2 octombrie 2015, inculpaţii A şi C au sustras un CD player din autoturismul părţii vătămate E.
La data de 22 ianuarie 2016 s-a înregistrat declaraţia de apel a parchetului în care erau menţionaţi inculpaţii
A şi B.
Prin motivele scrise depuse la dosar la data de 25 februarie 2016, parchetul a arătat că soluţia instanţei de
fond este nelegală în ceea ce priveşte omisiunea confiscării speciale, de la inculpaţii A şi B, a sumei de 20.000 lei
obţinute din săvârşirea infracţiunii, având în vedere că persoana vătămată a arătat că nu se constituie parte
civilă. De asemenea, parchetul a criticat sentinţa şi în ceea ce-l priveşte pe inculpatul C, arătând că pedeapsa de 4
ani închisoare aplicată de judecătorie depăşeşte maximul prevăzut de lege, în condiţiile în care cauza a fost
soluţionată în procedura simplificată. Instanţa de apel:
a. va admite apelul parchetului numai în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii A şi B;
b. va admite apelul parchetului în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii A, B şi C;
c. va admite apelul parchetului cu privire la A şi B şi va extinde efectele acestuia şi în ceea ce-l priveşte pe
inculpatul C.
14. Inculpatul X este cercetat de către D.I.I.C.O.T. pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune prevăzută de
art. 244 alin. (1) şi (2) C.pen. şi constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C.pen.
La data de 15 martie 2015, procurorul încheie cu inculpatul un acord de recunoaştere a vinovăţiei, sesizând
în acest sens Judecătoria Y, acord însoţit şi de o tranzacţie încheiată personal între inculpat şi partea civilă, în
ceea ce priveşte latura civilă a cauzei.
Instanţa admite acordul de recunoaştere a vinovăţiei, îl condamnă pe inculpat la o pedeapsă finală de 2 ani şi
6 luni închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, astfel cum a intervenit acordul, şi lasă
nesoluţionată latura civilă a cauzei.
Împotriva sentinţei a declarat apel în termen legal partea civilă, criticând-o sub aspectul cuantumul pedepsei
şi al modalităţii de executare, pe care le-a apreciat ca fiind prea blânde, dar şi pentru că în cursul urmăririi
penale nu a beneficiat de asistenţă juridică.
Instanţa de apel:
a. respinge apelul ca nefondat, apreciind că atât cuantumul pedepsei, cât şi modalitatea de executare sunt legale, iar
instanţa de fond nu putea crea pentru inculpat o situaţie mai grea decât aceea asupra căreia s-a ajuns la acord;
b. admite apelul, desfiinţează sentinţa primei instanţe şi trimite cauza procurorului în vederea continuării urmăririi
penale, deoarece partea civilă nu a beneficiat de asistenţă juridică;
c. admite apelul, desfiinţează sentinţa şi dispune rejudecarea cauzei de către Tribunalul Y.
15. Prin sentinţa penală din 16 martie 2015 (luni), Tribunalul X l-a condamnat pe inculpatul M, aflat în stare
de arest preventiv, la pedeapsa de 2 ani închisoare, menţinând măsura arestării preventive a acestuia, iar pe
inculpatul T, aflat în stare de libertate, la 1 an închisoare cu executare în penitenciar, fiind comunicată în aceeaşi
zi copia minutei inculpaţilor şi Parchetului de pe lângă Tribunalul X, iar hotărârea, la 27 martie 2015,
parchetului şi inculpatului M şi la 30 martie 2015 inculpatului Y. Împotriva sentinţei a declarat apel soţia
inculpatului T, pentru acesta, la data de 21 mai 2015, iar ulterior inculpatul T a formulat de o cerere de repunere
în termen, motivând că, în cursul cercetării judecătoreşti, după ce a fost audiat, s-a mutat la o altă adresă, unde
familia sa a locuit fără forme legale. A mai arătat inculpatul că la 18 mai 2015, întâmplător, într-o discuţie cu
soţia inculpatului M, soţia sa a aflat despre hotărârea de condamnare.
Pentru inculpatul M a declarat apel avocatul desemnat din oficiu, la data de 7 aprilie 2015, inculpatul
declarând apel şi personal, pe care l-a depus la administraţia penitenciarului la 30 martie 2015.
Apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul X a fost înregistrat la Tribunalul X la data de 8 aprilie 2015, iar în
registrul de ieşire al parchetului, la 19 martie 2015.
Curtea de apel:
a. va constata că apelul parchetului a fost declarat în termen, va respinge cererea de repunere în termen formulată de
inculpatul T şi va respinge ca tardive apelurile celor doi inculpaţi;
b. va admite cererea de repunere în termen formulată de inculpatul T şi va respinge ca tardive apelul parchetului şi
pe cel al inculpatului M;
c. va respinge cererea de repunere în termen formulată de inculpatul T şi va respinge ca tardive toate apelurile decla-
rate în cauză.
16. Prin încheierea din 21 martie 2016, Tribunalul B., în procedura de cameră preliminară, înlocuieşte
măsura arestului la domiciliu luată faţă de inculpatul X cu măsura controlului judiciar, măsura arestului la
domiciliu urmând să expire la 23 martie 2016. Împotriva încheierii formulează contestaţie inculpatul, termenul
pentru soluţionarea contestaţiei fiind stabilit la 25 martie 2016.
Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii:
a. examinează contestaţia pe fond şi pronunţă o soluţie de admitere sau respingere, în funcţie de justeţea măsurii
înlocuirii;
b. admite contestaţia, desfiinţează încheierea şi constată încetată de drept măsura arestului la domiciliu;
c. respinge contestaţia ca inadmisibilă.
17. Prin sentinţa penală nr. 254/2005 pronunţată de Judecătoria A, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la
art. 10 lit. c) C.proc.pen., inculpatul A.B. a fost achitat pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută
de art. 208-209 lit. e) C.pen.
În urma administrării nemijlocite a probelor, judecătoria a constatat că prezumţia de nevinovăţie de care se
bucură inculpatul nu a fost răsturnată.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria A, iar Tribunalul T, fără a mai
proceda la administrarea nemijlocită a vreunei alte probe în afara audierii inculpatului, dând probelor admi-
nistrate în cursul urmăririi penale şi în faţa judecătoriei o nouă apreciere, rejudecând, a dispus condamnarea
inculpatului A.B. la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în
judecată.
Recursul inculpatului a fost respins ca nefondat de către Curtea de Apel C.
La data de 25 februarie 2016, condamnatul A.B. formulează o cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile
art. 465 C.proc.pen., arătând că, prin hotărârea definitivă din 7 ianuarie 2016, Curtea Europeană a Drepturilor
Omului a constatat încălcarea art. 6 parag. 1 şi 3 din Convenţie, prin condamnarea sa fără administrarea
nemijlocită a probelor.
Competenţa de soluţionare a cererii de revizuire aparţine:
a. instanţei de apel, iar aceasta se pronunţă prin decizie definitivă;
b. instanţei de apel, iar aceasta se pronunţă prin decizie care este supusă căii de atac a recursului;
c. instanţei de recurs.
- 2017 -
Proba teoretică
Drept penal
1. Legea penală nu se aplică:
a. reprezentanţilor diplomatici ai statelor străine, declaraţi persona non grata;
b. în cazurile în care infracţiunea a fost comisă la bordul unei nave sau aeronave străine;
c. în cazul în care un infractor apatrid care a comis o infracţiune pe teritoriul României se refugiază în sediul unei
misiuni diplomatice străine, cu excepţia celor ce aparţin statelor Uniunii Europene.
2. Părintele care îşi obligă copilul în vârstă de 10 ani, pentru că a spart un obiect valoros din casă, să stea la
colţ, în genunchi, pe pietricele, o jumătate de oră:
a. nu răspunde penal, deoarece este o sancţiune aplicată în virtutea dreptului la educaţie şi corecţie al părintelui;
b. va răspunde pentru infracţiunea de rele tratamente aplicate minorului;
c. va putea răspunde pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe.
3. Nu sunt posibile toate formele de participaţie penală în cazul infracţiunilor de:
a. lovire sau alte violenţe;
b. ucidere a nou-născutului comisă de către mamă;
c. viol.
4. Dolus ex re:
a. este un adagiu latin care se foloseşte, printre altele, şi ca mijloc de delimitare a omorului faţă de lovirile sau
vătămările cauzatoare de moarte;
b. este un adagiu latin fără importanţă în practica judiciară, deşi este consacrat în Partea specială a Codului penal;
c. înseamnă că fapta se sancţionează doar dacă este comisă cu intenţie.
5. Culpa medicală sancţionabilă penal:
a. poate atrage răspunderea medicului curant, în cazul în care pacientul decedează, pentru infracţiunea de ucidere din
culpă în formă calificată;
b. nu există niciodată atunci când, pe lângă existenţa unei culpe medicale, rezultatul este produs şi din cauza aparaturii
medicale depăşite existente în unitatea spitalicească;
c. poate conduce la sancţionarea pentru omor a medicului responsabil pentru această conduită.
6. În cazul legitimei apărări, pentru a constitui cauză justificativă, aprecierea proporţionalităţii se realizează:
a. în toate cazurile, în abstract;
b. în toate cazurile, în funcţie de împrejurările concrete în care au avut loc atacul şi apărarea;
c. după caz, prin combinarea criteriilor abstracte cu cele concrete.
7. În cazul consimţământului persoanei vătămate, pentru a constitui cauză justificativă:
a. acesta trebuie să fie dat anterior primului act de executare a faptei tipice şi, în cazul activităţilor infracţionale care
se prelungesc în timp, trebuie să rămână valabil exprimat pe întreaga durată a comiterii faptei;
b. chiar dacă persoana vătămată nu şi-a dat consimţământul anterior comiterii faptei, există şi posibilitatea ratificării
ulterioare a acţiunii sau inacţiunii tipice a făptuitorului;
c. persoana vătămată poate să-şi dea consimţământul oricând pe parcursul actelor de executare.
8. Infracţiunea continuă, în funcţie de modul de realizare a actului de executare, poate fi:
a. numai permanentă;
b. numai succesivă;
c. atât permanentă, cât şi succesivă.
9. Concursul ideal de infracţiuni:

a. poate fi atât omogen, cât şi eterogen;
b. poate fi numai eterogen;
c. poate fi numai omogen.
10. Prin participaţie penală se înţelege:
a. pluralitatea constituită;
b. pluralitatea ocazională;
c. atât pluralitatea constituită, cât şi pluralitatea ocazională.
11. Pentru reţinerea circumstanţei agravante generale prevăzută de art. 77 lit. a) C.pen. (comiterea faptei de
trei sau mai multe persoane împreună):
a. numai complicele concomitent va fi luat în calcul;
b. atât complicele anterior (complicitate anterioară), cât şi complicele concomitent (complicitate concomitentă)
poate fi luat în calcul;
c. complicele anterior (complicitate anterioară) poate fi luat în calcul dacă se dovedeşte că a înlesnit în mod deter-
minant săvârşirea faptei de către autor.
12. În cazul infracţiunii de furt, dacă bunul sustras este recuperat de organele de poliţie la percheziţia domi-
ciliară a făptuitorului şi restituit, în favoarea acestuia:
a. se poate reţine circumstanţa atenuantă legală prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. d) C.pen.;
b. nu se poate reţine circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. a) C.pen.;
c. se reţine circumstanţa atenuantă legală prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. d) C.pen.
13. În cazul în care s-a dispus încetarea procesului penal ca urmare a decesului inculpatului, ca măsură de
siguranţă a confiscării speciale:
a. se poate dispune confiscarea echivalentului valoric al bunului care nu a fost găsit de la succesorii legali sau
testamentari ai inculpatului;
b. nu se poate dispune confiscarea echivalentului valoric al bunului care nu a fost găsit de la succesorii legali sau
testamentari ai inculpatului;
c. este obligatorie confiscarea echivalentului valoric al bunului care nu a fost găsit de la succesorii legali sau
testamentari ai inculpatului.
14. În cazul în care intervine prescripţia răspunderii penale, instanţa de judecată:
a. poate să se pronunţe cu privire la pretenţiile părţii civile;
b. nu poate să se mai pronunţe cu privire la pretenţiile părţii civile;
c. trebuie să se pronunţe cu privire la pretenţiile părţii civile.
15. Infracţiunea de tâlhărie rămâne în forma tentativei:
a. dacă bunul a cărui sustragere s-a urmărit nu se găsea în locul în care făptuitorii credeau că se găseşte, dacă
anterior au exercitat acte de violenţă asupra persoanei vătămate;
b. dacă actele de violenţă au fost întrebuinţate în scopul păstrării bunului pe care, ulterior, făptuitorii l-au abandonat
în apropierea imobilului din care l-au sustras;
c. dacă, imediat după luarea bunului, prin ameninţare, din mâna persoanei vătămate, făptuitorii au fost nevoiţi să-l
abandoneze.
16. În cazul infracţiunii de falsificare de monede:
a. obiect material pot fi şi monede ce nu mai au putere circulatorie;
b. anumite acte de pregătire sunt incriminate ca infracţiuni de sine stătătoare;
c. elementul material este realizat chiar dacă monedele obţinute nu se aseamănă cu cele veritabile, fiind improprii
pentru a fi puse în circulaţie.
17. Înţelegerea patrimonială dintre infractor şi persoana vătămată:
a. este limitată la infracţiunile pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă;
b. în afara situaţiilor prevăzute de lege, constituie infracţiunea prevăzută de art. 272 alin. (1) C.pen., în varianta coruperii;
c. nu este sancţionată în cazul infracţiunilor de pericol.
18. În ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de persoane:
a. dacă este comisă asupra mai multor subiecţi pasivi, în aceleaşi condiţii de loc şi timp, constituie o infracţiune în
formă continuată;
b. se comite cu intenţie repentină;
c. consimţământul victimei constituie cauză justificativă.
19. Este realizată cerinţa tipicităţii infracţiunii de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti dacă:
a. cel puţin unul dintre participanţi a fost parte în proces;
b. ulterior executării, după o perioadă de timp, sunt săvârşite acte de ameninţare faţă de organele de executare;
c. hotărârea privind plata salariilor s-a pus în executare după trei săptămâni de la data cererii de executare adresată
angajatorului de către partea interesată.
20. Nu este incompatibil:

a. să judece cauza în apel judecătorul care, în cursul urmăririi penale, a soluţionat contestaţia formulată de partea
responsabilă civilmente împotriva sechestrului asigurător dispus de procuror cu privire la bunurile sale;
b. să judece cererea de redeschidere a procesului judecătorul care a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat pentru o
faptă concurentă cu cea care face obiectul judecăţii cauzei a cărei redeschidere se solicită;
c. să judece cererea de revizuire întemeiată pe cazul prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C.proc.pen., după admiterea
în principiu, judecătorul care a pronunţat soluţia în fond.
21. Nu poate fi audiat/ă ca martor:
a. persoana care a suferit o condamnare pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă vizând declaraţii mincinoase
date în altă cauză;
b. jandarmul, aflat în serviciul de patrulare, pentru fapta de furt din bancomat, pe care a constatat-o;
c. bunicul inculpatului (care nu consimte să dea declaraţie în cauză, cu privire la fapta de furt a nepotului său), cu
privire la instigatorul sau complicele la aceeaşi faptă, dacă nu poate să-şi restrângă relatările numai cu privire la aceştia.
22. Termenul:
a. de 24 de ore pentru care se poate dispune reţinerea suspectului sau inculpatului este un termen substanţial;
b. de 48 de ore pentru exercitarea căii de atac a contestaţiei împotriva încheierilor privind măsurile preventive poate
fi prorogat;
c. de 20 de zile, calculat de la comunicarea soluţiei de clasare, în vederea sesizării judecătorului de cameră prelimi-
nară pentru desfiinţarea unui înscris, este imperativ.
23. În cazul în care prima instanţă pronunţă soluţia de renunţare la aplicarea pedepsei:
a. se poate dispune, ulterior pronunţării, până la sesizarea instanţei de apel, arestarea preventivă a inculpatului, la
cererea procurorului, pentru motivul că a exercitat represalii împotriva martorilor din cauza cărora nu a obţinut o soluţie
de achitare;
b. se pot executa unele dispoziţii ale hotărârii pronunţate, în şedinţa în care se pronunţă hotărârea;
c. se dispune întotdeauna restituirea cauţiunii către inculpatul judecat sub control judiciar pe cauţiune.
24. Măsura controlului judiciar:
a. nu se poate dispune în cazul inculpaţilor cercetaţi pentru infracţiuni pedepsite de lege numai cu amenda penală;
b. poate fi luată de procuror şi prin rechizitoriu;
c. poate fi revocată de procuror, chiar dacă a fost luată de judecătorul de drepturi şi libertăţi.
25. Procedura abreviată a recunoaşterii învinuirii:
a. este aplicabilă atunci când inculpatul este trimis în judecată, în aceeaşi cauză, pentru infracţiunile concurente de
tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 raportat la art. 189 alin. (1) lit. a) C.pen., şi conducere a unui autovehicul
fără a poseda permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) C.pen., în ceea ce priveşte această din urmă infracţiune;
b. este aplicabilă atunci când inculpatul solicită aceasta prin intermediul soţiei sale, pe care a împuternicit-o cu procură
specială autentică, ca să-l reprezinte în faţa instanţei, iar aceasta arată că inculpatul recunoaşte în totalitate faptele de care
este acuzat şi este de acord ca judecata să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale;
c. nu este aplicabilă atunci când inculpatul, trimis în judecată pentru infracţiunea de tăinuire, recunoaşte că a primit
bunuri de la autorul furtului, dar neagă că ar fi ştiut că bunurile provin din furt.
26. Inculpatul nu va mai fi citat, având termen în cunoştinţă, în cazul în care:
a. citaţia a fost primită de sora inculpatului, care locuieşte cu acesta, iar la termenul de judecată stabilit se prezintă
doar apărătorul desemnat din oficiu, care declară că a luat legătura cu inculpatul;
b. citaţia pentru acel termen a fost înmânată copilului inculpatului, în vârstă de 13 ani, iar la termenul de judecată
stabilit se prezintă doar avocatul ales al inculpatului;
c. la termenul stabilit, acesta se prezintă personal, în stare de arest preventiv, fiind asistat de apărătorul ales.
27. Organele de urmărire penală au obligaţia de a informa cu privire la cauza şi natura acuzaţiei:
a. persoana bănuită că a săvârşit o infracţiune în momentul începerii urmăririi penale in rem;
b. inculpatul, cu ocazia extinderii urmăririi penale faţă de alte persoane, pentru săvârşirea de către acestea a unor
infracţiuni distincte;
c. suspectul, după schimbarea încadrării juridice date faptei ulterior începerii urmăririi penale in personam.
28. Redeschiderea urmăririi penale:
a. nu este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară în situaţia în care are loc ca urmare a admiterii
plângerii persoanei vătămate împotriva soluţiei de clasare adoptate de procuror, soluţia fiind infirmată de către procu-
rorul ierarhic superior;
b. este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară în situaţia în care procurorul revocă ordonanţa şi
dispune redeschiderea urmăririi penale, întrucât au apărut fapte sau împrejurări noi din care rezultă că a dispărut
împrejurarea pe care se întemeia clasarea;
c. este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară în situaţia în care are loc după infirmarea soluţiei
procurorului de către procurorul ierarhic superior, ca urmare a verificării din oficiu a soluţiei procurorului, dar mai
înainte de comunicarea ordonanţei de clasare.
29. Asistenţa juridică este obligatorie în faţa:
a. instanţei de apel, pentru inculpatul care a fost condamnat în primă instanţă pentru săvârşirea unei infracţiuni de
furt calificat, prevăzută de art. 208-209 alin. (1) C.pen. din 1969, iar judecarea apelului are loc în anul 2015;
b. primei instanţe, pentru persoana vătămată care era minoră la data săvârşirii faptei, dar a devenit majoră după
sesizarea instanţei;
c. instanţei de judecată, pentru inculpatul aflat sub control judiciar pe cauţiune, ce a fost trimis în judecată pentru
săvârşirea unei infracţiuni de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C.pen., comisă în anul 2015.
30. Măsura preventivă a interdicţiei de a iniţia reducerea capitalului social al persoanei juridice:
a. se poate dispune de procuror în faza de urmărire penală, pe o durată ce nu poate depăşi 60 de zile;
b. ce a fost menţinută prin încheiere de instanţa de apel, nu poate fi atacată cu contestaţie;
c. poate fi înlocuită cu o măsura preventivă mai uşoară, dacă se apreciază că aceasta din urmă este suficientă pentru
realizarea scopului prevăzut în art. 202 alin. (1) C.proc.pen.
31. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a stabilit că modalitatea în care legiuitorul a reglementat în
noul Cod de procedură penală regimul nulităţii ce decurge din încălcarea dispoziţiilor privitoare la competenţa
după materie şi după calitatea persoanei de către organele de urmărire penală este contrară dispoziţiilor
Constituţiei prevăzute în:
a. art. 24;
b. art. 132;
c. art. 1 alin. (3) şi (5), art. 21 alin. (3).
32. Cererea de executare a unui mandat european de arestare emis în cursul procesului va fi:
a. respinsă, dacă mandatul european de arestare este tradus doar în franceză;
b. admisă, când, în urma verificării doar formale a mandatului european de arestare, acesta corespunde cerinţelor legale;
c. admisă doar în cazul în care acesta este precedat de un mandat naţional de arestare.
33. În procedura camerei preliminare, inculpatul invocă tardivitatea plângerii prealabile formulate de
persoana vătămată împotriva sa pentru comiterea infracţiunii de lovire, prevăzută de art. 193 C.pen., solicitând
a se constata că aceasta a fost formulată cu încălcarea termenului de 3 luni prevăzut de art. 296 C.proc.pen.
a. constată neregularitatea actului de sesizare şi restituie cauza la parchet;
b. administrează probe pentru a verifica susţinerile inculpatului;
c. dispune începerea judecăţii, dacă au fost respinse toate celelalte cereri şi excepţii.
34. Instanţa de apel, fiind sesizată cu apelul declarat de inculpat, ce a fost condamnat în primă instanţă la
data de 30 iulie 2016, pentru săvârşirea unei infracţiuni de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2)
C.pen., acesta invocând faptul că a încheiat un acord de mediere cu partea civilă după pronunţarea sentinţei:
a. va lua act de acordul de mediere şi va dispune încetarea procesului penal, potrivit art. 16 alin. (1) lit. g) C.proc.pen.;
b. va lua act de acordul de mediere numai în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei;
c. este obligată să disjungă acţiunea civilă.
35. Se poate face contestaţie în anulare când:
a. la judecarea apelului, unul dintre membrii completului de judecată era incompatibil, fiind în relaţie de strânsă
prietenie cu partea civilă, însă declaraţia de abţinere formulată de acesta a fost respinsă;
b. şedinţa de judecată în apel a fost publică, deşi inculpatul era minor la acel moment;
c. judecata apelului a avut loc în lipsa inculpatului, arestat în altă cauză, iar apărătorul ales al acestuia a cerut
judecarea cauzei în lipsă.
36. Împotriva deciziei prin care s-a dispus, de către instanţa de apel, confiscarea unor bunuri care aparţin
inculpatului, nemulţumit doar de această măsură:
a. nu se poate promova recursul în casaţie;
b. se poate face contestaţie în 48 de ore de la pronunţarea sau, după caz, comunicarea hotărârii;
c. se poate face contestaţie la executare, la instanţa civilă.
37. Instanţa de apel:
a. verifică legalitatea şi temeinicia măsurii controlului judiciar, la un termen intermediar, acordat în acest scop, în
şedinţă de cameră de consiliu;
b. poate verifica măsura arestării preventive şi după pronunţarea deciziei în apel;
c. procedează la judecarea în şedinţă publică a apelului declarat de inculpat, minor la momentul sesizării primei
instanţe, dar care devenise major în timpul judecăţii în fond a cauzei.
38. Declaraţia de apel:
a. făcută prin cererea scrisă de către inculpatul arestat şi adresată de către acesta în termenul de apel Avocatului
Poporului, care a transmis-o instanţei competente după împlinirea termenului de apel, va atrage respingerea ca tardivă a
apelului;
b. poate fi făcută şi oral de către inculpatul prezent la pronunţarea hotărârii primei instanţe, situaţie în care instanţa o
consemnează într-un proces-verbal;
c. făcută înainte de pronunţarea sentinţei, învesteşte legal instanţa competentă.
Proba practică
Drept penal
1. Inculpatul X locuia cu copilul în vârstă de 10 ani, ce a fost lăsat în grija sa de către soţie, care l-a părăsit şi
s-a mutat cu un alt bărbat în Marea Britanie. Probele au demonstrat că acesta se ocupa de copil şi îl creştea în
mod adecvat, între aceştia existând o profundă afecţiune. Deoarece inculpatul dorea să se împace cu soţia sa, o
suna des şi o ruga să se împace, să revină acasă aducând şi veniturile obţinute acolo, în vederea achitării credi-
tului imobiliar şi a îmbunătăţirii traiului zilnic.
La refuzurile repetate ale soţiei de a-l părăsi pe concubinul cu care locuia în Marea Britanie şi de a reveni acasă la
inculpat, acesta a început să o ameninţe că se va sinucide şi că, înainte, îl va ucide şi pe copil, prin spânzurare.
Astfel, în timpul unei conversaţii telefonice şi video prin Skype, inculpatul i-a spus soţiei sale că va pune
ştreangul de gâtul copilului, sens în care l-a chemat pe acesta, care se juca în camera alăturată, şi i-a spus că vor
juca un joc nou, că vor face o filmare pe care o vor trimite mamei, a luat o frânghie colorată (de întins rufe, de pe
balcon) pe care a legat-o la gâtul copilului, asemănător unui ştreang, timp în care copilul, speriat, a început să
plângă, întreaga scenă durând aproximativ 10 minute.
Soţia, văzând copilul plângând, s-a speriat şi a sunat la SNAU 112. Echipajul care s-a deplasat la domiciliul
inculpatului a găsit copilul jucându-se cu tatăl său, fără a mai avea frânghia legată la gât. Inculpatul a fost trimis
în judecată pentru comiterea infracţiunii de şantaj faţă de soţie, prevăzută de art. 207 C.pen., şi tentativă la
infracţiunea de violenţă în familie, prevăzută de art. 32 raportat la art. 199 raportat la art. 188 C.pen. Instanţa
de judecată va dispune:
a. condamnarea pentru infracţiunea de tentativă la infracţiunea de violenţă în familie, prevăzută de art. 32 raportat la
art. 199 raportat la art. 188 C.pen., şi achitarea pentru infracţiunea de şantaj, pe considerentul că inculpatul a cerut soţiei
sale să se împace cu el şi să reia convieţuirea, iar această solicitare nu se circumscrie tipicităţii infracţiunii de şantaj;
b. schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de rele tratamente aplicate minorului, prevăzută de art. 197 C.pen.,
şi condamnarea pentru această infracţiune, în concurs cu infracţiunea de şantaj;
c. condamnarea inculpatului numai pentru infracţiunea de şantaj şi achitarea pentru infracţiunea de tentativă la
infracţiunea de violenţă în familie, prevăzută de art. 32 raportat la art. 199 raportat la art. 188 C.pen., pe considerentul
că nu a provocat copilului niciun rău.
2. X şi Y s-au întâlnit într-un bar şi, după câteva zile, au decis să locuiască împreună. X, înainte de a avea
primul raport sexual cu Y, a întrebat-o dacă suferă de vreo boală venerică sau dacă are SIDA. Y i-a spus că este
sănătoasă şi, ca să fie convingătoare, i-a arătat un act medical recent, din care reieşea că nu suferă de astfel de
boli. X a avut mai multe raporturi sexuale neprotejate cu Y şi, ulterior, a aflat de la nişte prieteni că Y
contaminase pe cineva, având SIDA. X şi-a făcut analize medicale şi a constatat că nu a dobândit virusul HIV. În
ciuda acestui fapt, el a depus plângere împotriva lui Y pentru tentativă la infracţiunea de omor, deoarece a aflat
că actul medical prezentat lui de către Y provine de la o clinică privată şi este falsificat, iar acesta este mijlocul
prin care Y a determinat şi alte persoane să aibă relaţii sexuale neprotejate cu ea.
Y a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 32
raportat la art. 188 C.pen., faţă de X şi vătămare corporală faţă de persoana contaminată anterior.
Ce soluţie va pronunţa instanţa de judecată?
a. schimbarea încadrării juridice şi condamnarea inculpatei pentru săvârşirea infracţiunilor de transmitere a
sindromului imunodeficitar dobândit, prevăzută de art. 354 alin. (5) C.pen., faţă de X, şi art. 354 alin. (1) C.pen., faţă de
persoana contaminată anterior;
b. condamnarea inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 32
raportat la art. 188 C.pen., faţă de X şi vătămare corporală faţă de persoana contaminată anterior;
c. achitarea inculpatei pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 32 raportat la art. 188
C.pen., faţă de X. şi condamnarea acesteia pentru infracţiunea de transmitere a sindromului imunodeficitar dobândit,
prevăzută de art. 354 alin. (1) C.pen., faţă de persoana contaminată anterior.
3. X, student la drept în anul III, din curiozitate, a decis să participe la o şedinţă de judecată din cadrul
Judecătoriei A. În timpul şedinţei de judecată, fiind deranjat de comportamentul judecătorului, acesta şi-a setat
telefonul mobil să sune din 5 în 5 minute. Apoi, când sesiza greşeli ale judecătorului în aplicarea normelor penale, X
se ridica în picioare şi îl corecta. La un moment dat, fiind revoltat de cele afirmate de judecător cu privire la
aplicabilitatea infracţiunii de violare a sediului profesional în cazul în care făptuitorul a pătruns fără drept într-o
parcare privată a unei societăţi reglementate de Legea nr. 31/1990, X s-a ridicat în picioare, a citit cu voce tare un
paragraf din manualul său referitor la sfera de aplicare a acestei infracţiuni, iar apoi a aruncat cartea în direcţia
judecătorului, îndemnându-l să mai citească. Cartea a lovit judecătorul în umărul stâng. În consecinţă, judecătorul
a cerut evacuarea sălii, dispoziţie îndeplinită de jandarmul aflat în sală. De asemenea, judecătorul a încheiat
proces-verbal, consemnând cele petrecute în sală, şi a dispus sesizarea organelor de urmărire penală.
X a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de ultraj judiciar, prevăzută de art. 279 alin. (2)
C.pen.
Ce soluţie va pronunţa instanţa de judecată?
a. schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. (1) C.pen., şi
condamnarea inculpatului pentru această infracţiune, pe considerentul că nu este îndeplinită trăsătura tipicităţii
infracţiunii de ultraj judiciar, deoarece inculpatul doar asista la şedinţa de judecată, din curiozitate, iar actul de lovire nu
a avut legătură cu atribuţiile de serviciu ale judecătorului;
b. schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de încălcare a solemnităţii şedinţei, prevăzută de art. 278 C.pen., şi
condamnarea inculpatului pentru această infracţiune, deoarece inculpatul doar asista la şedinţa de judecată, din curio-
zitate, iar actul de lovire nu a avut legătură cu atribuţiile de serviciu ale judecătorului şi nici nu a fost apt de a produce
acestuia o suferinţă fizică;
c. schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de ultraj judiciar, prevăzută de art. 279 alin. (1) C.pen., şi condam-
narea inculpatului pentru această infracţiune, pe considerentul că, deşi inculpatul nu avea legătură cu procesele derulate,
făcând parte din public, judecătorul se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu, iar actul violent al inculpatului a avut
legătură cu aceste atribuţii.
4. În perioada 1.03.2016 - 14.06.2016, X, fosta iubită a lui Y, îl urmăreşte pe acesta timp de câteva zile pentru a
vedea care sunt activităţile sale zilnice şi, în special, dacă are o nouă relaţie. Y nu observă faptul că a fost urmărit.
Pentru că nu a obţinut prea multe informaţii, X pătrunde în locuinţa lui Y, unde plasează o cameră video, sperând
ca în această modalitate să obţină mai multe informaţii cu privire la Y. După mai multe zile, Y observă camera
video şi formulează o plângere penală. În urma cercetărilor, X a recunoscut că ea a fost cea care a plasat camera
video, deoarece era geloasă şi a dorit să afle dacă Y este implicat într-o altă relaţie, astfel că a fost trimisă în
judecată pentru comiterea infracţiunilor de hărţuire, violare de domiciliu şi violare a vieţii private.
Activitatea materială a inculpatei realizează conţinutul infracţiunilor:
a. numai de violare de domiciliu şi violare a vieţii private;
b. de hărţuire, violare de domiciliu şi violare a vieţii private;
c. numai de hărţuire şi violare a vieţii private.
5. În cursul anului 2015, suspectul X a avertizat persoanele cercetate într-un dosar penal cu privire la faptul
că le sunt interceptate convorbirile telefonice de către parchet, informaţii pe care le-a aflat de la un prieten, Y, ce
era ofiţer de poliţie judiciară în cadrul unităţii de parchet. La rugămintea unor colegi, funcţionari publici,
implicaţi în fapte de corupţie, X a acceptat transferul unor sume de bani în conturile societăţilor pe care le
controla, pe care apoi le-a transferat către adevăraţii beneficiari. Pentru a justifica transferurile bancare, a
încheiat contracte fictive de consultanţă şi publicitate.
Faptele descrise mai sus întrunesc trăsăturile esenţiale ale infracţiunilor de:
a. Y: compromiterea intereselor justiţiei;
X: favorizarea făptuitorului, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi spălare de bani;
b. Y: divulgarea informaţiilor secrete de serviciu sau nepublice;
X: complicitate la divulgarea informaţiilor secrete de serviciu sau nepublice, favorizarea făptuitorului şi complicitate
la spălare de bani;
c. Y: neglijenţa în păstrarea informaţiilor, în concurs cu favorizarea făptuitorului;
X.: favorizarea făptuitorului şi complicitate la spălare de bani.
6. În fapt, s-a reţinut că, la data de 20.02.2014, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul X a pătruns
pe teritoriul României, din Ungaria, având ascunse în autoturismul proprietate personală cantitatea de 10 g
cocaină şi 1800 comprimate MDMA, precum şi 10 bancnote din cupiură de 100 USD, dintre care una nu
prezenta elementele de siguranţă, dovedindu-se, ulterior, că era contrafăcută.
Cercetările efectuate au stabilit că drogurile au fost cumpărate din Olanda, ascunse în autoturismul
proprietate personală a inculpatului X şi transportate direct în România, unde, la intrarea în Bucureşti, a fost
oprit de lucrători de poliţie şi, cu ocazia percheziţiei efectuate asupra autoturismului, au fost descoperite
drogurile şi bancnota contrafăcută.
Examenul toxicologic efectuat asupra inculpatului X a evidenţiat că este pozitiv la heroină, în organismul
acestuia evidenţiindu-se urme de heroină.
Expertiza efectuată asupra bancnotei a evidenţiat că este tipărită pe hârtie foarte proastă calitativ, nu
prezintă elemente de siguranţă, neavând putere circulatorie.
Inculpatul X a declarat că a cumpărat drogurile din Olanda, în vederea comercializării, că bancnota a
cumpărat-o ştiind că nu are putere circulatorie, negând consumul de heroină.
Faţă de situaţia prezentată, încadrarea juridică a faptelor este:
a. trafic internaţional de droguri de mare risc, prevăzut de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, deţinere de droguri
în vederea consumului propriu, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, şi infracţiunea de punere în circulaţie de
valori falsificate, prevăzută de art. 313 alin. (1) C.pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C.pen.;
b. trafic internaţional de droguri de mare risc, prevăzut de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, trafic naţional de
droguri de mare risc, prevăzut de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, deţinere de droguri în vederea consumului
propriu, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 38 alin. (1) C.pen.;
c. trafic internaţional de droguri de mare risc, prevăzut de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, trafic naţional de
droguri de mare risc, prevăzut de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 38 alin. (1) C.pen.
7. În cursul lunii octombrie 2015, între victima M.O. şi inculpatul M.L. au apărut discuţii contradictorii cu
privire la o sumă de bani, ce s-au amplificat, prezentă fiind şi inculpata V.O., concubina inculpatului M.L.
Ca urmare a escaladării discuţiilor, inculpatul M.L. a scos un cuţit şi a atacat victima M.O., după care a luat
o bâtă din lemn şi a lovit-o, în mod repetat, până când a decedat.
Dându-şi seama că victima M.O. a decedat, inculpatul M.L. şi concubina sa, inculpata V.O., au hotărât să-i
dea foc pentru a şterge urmele infracţiunii, folosind în acest scop substanţe inflamabile găsite în casa victimei.
Când au constatat că flacăra este mare, cadavrul arde şi casa victimei a luat foc, au fugit.
Ce infracţiuni au comis inculpaţii?
a. inculpatul M.L.: infracţiunile de: omor, prevăzută de art. 188 C.pen., profanare de cadavre sau morminte, prevă-
zută de art. 383 alin. (1) C.pen., distrugere, prevăzută de art. 253 alin. (4) C.pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C.pen.;
inculpata V.O.: infracţiunile de: profanare de cadavre sau morminte, prevăzută de art. 383 alin. (1) C.pen.,
distrugere, prevăzută de art. 253 alin. (4) C.pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C.pen.;
b. inculpatul M.L.: infracţiunile de: omor calificat, prevăzută de art. 189 alin. (1) lit. h) C.pen., profanare de cadavre
sau morminte, prevăzută de art. 383 alin. (1) C.pen., distrugere, prevăzută de art. 253 alin. (4) C.pen., cu aplicarea
art. 38 alin. (1) C.pen.;
inculpata V.O.: infracţiunile de: profanare de cadavre sau morminte, prevăzută de art. 383 alin. (1) C.pen., distru-
gere, prevăzută de art. 253 alin. (4) C.pen., favorizare a făptuitorului, prevăzută de art. 269 alin. (1) C.pen., cu aplicarea
c. inculpatul M.L.: infracţiunile de: omor calificat, prevăzută de art. 189 alin. (1) lit. h) C.pen., profanare de cadavre
sau morminte, prevăzută de art. 383 alin. (1) C.pen., distrugere, prevăzută de art. 253 alin. (4) C.pen., cu aplicarea
inculpata V.O.: complicitate la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 189
alin. (1) lit. h) C.pen., profanare de cadavre sau morminte, prevăzută de art. 383 alin. (1) C.pen., distrugere, prevăzută
de art. 253 alin. (4) C.pen., favorizare a făptuitorului, prevăzută de art. 269 alin. (1) C.pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1)
C.pen.
8. În noaptea de 28/29 septembrie 2016, inculpaţii E.B. şi F.S. au hotărât să sustragă bunuri din autoturisme
pentru a le vinde şi a face rost de bani.
În acest scop, s-au deplasat pe o stradă lăturalnică, unde au forţat sistemul de asigurare al portierei dreapta
faţă şi au pătruns în autoturism, unde au găsit un portofel cu bani al cărui conţinut l-au împărţit, şi în torpedo
au găsit cheia de rezervă, situaţie în care au hotărât să sustragă autoturismul pentru a se plimba cu el şi apoi a-l
vinde.
La volan s-a aşezat inculpatul E.B., care nu poseda permis de conducere, iar inculpatul F.S. – alături.
Inculpatul E.B. a condus autoturismul pe mai multe străzi şi, la o intersecţie, un echipaj de poliţie l-a somat
să oprească, prin efectuarea semnalului de oprire.
Inculpatul E.B. a redus viteza, simulând oprirea, dar, în apropierea echipajului de poliţie, a accelerat,
continuându-şi deplasarea până la o altă intersecţie, unde au fost blocaţi şi obligaţi să oprească, situaţie în care,
coborând din autoturism, inculpatul E.B., pentru a-şi asigura scăparea, a pulverizat conţinutul unui spray para-
lizant către ochii poliţistului şi ai martorului ce-l ajutase pe poliţist să blocheze autoturismul condus de
inculpatul E.B.
Care este încadrarea juridică a infracţiunilor?
a. inculpatul E.B.: infracţiunile de: tâlhărie calificată, prevăzută de art. 234 alin. (1) lit. a) şi d) C.pen., ultraj,
prevăzută de art. 257 alin. (1) şi (4) C.pen., şi conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335
alin. (1) C.pen.;
inculpatul F.S.: infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1) raportat la art. 229 alin. (1) lit. b) şi d)
C.pen.;
b. inculpatul E.B.: infracţiunile de: tâlhărie calificată, prevăzută de art. 234 alin. (1) lit. a) şi d) C.pen., furt de folosinţă,
prevăzută de art. 228 alin. (1) raportat la art. 230 alin. (1) C.pen., ultraj, prevăzută de art. 257 alin. (1) şi (4) C.pen.;
inculpatul F.S.: infracţiunile de: furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1) C.pen. raportat la art. 229 alin. (1) lit. b)
şi d) C.pen., furt de folosinţă, prevăzută de art. 228 alin. (1) raportat la art. 230 alin. (1) C.pen.;
c. inculpatul E.B.: infracţiunile de: tâlhărie calificată, prevăzută de art. 234 alin. (1) lit. a) şi d) C.pen., furt de folosinţă,
prevăzută de art. 228 alin. (1) raportat la art. 230 alin. (1) C.pen., ultraj, prevăzută de art. 257 alin. (1) şi (4) C.pen.;
inculpatul F.S.: infracţiunile de: complicitate la infracţiunea de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 48 raportat la
art. 234 alin. (1) lit. a) şi d) C.pen., furt de folosinţă, prevăzută de art. 228 alin. (1) raportat la art. 230 alin. (1) C.pen.,
complicitate la infracţiunea de ultraj, prevăzută de art. 48 raportat la art. 257 alin. (1) şi (4) C.pen.
9. În perioada mai-septembrie 2005, inculpatul F.R. a indus în eroare persoana vătămată V.S., afirmând în
mod mincinos că vine din partea unui prieten al acesteia, ce are nevoie de bani cu titlu de împrumut, obţinând în
felul acesta suma de 25.000 lei, în trei tranşe.
Prin sentinţa penală nr. 925/12.09.2014, instanţa de fond l-a condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare cu
suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani, apreciind că legea penală mai
favorabilă este Codul penal anterior.
Inculpatul a declarat apel la data de 20.09.2014, solicitând aplicarea Codului penal în vigoare ca lege penală
mai favorabilă şi încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.
Prin încheierea de şedinţă din data de 6.11.2014, instanţa de apel a dispus, în baza art. 367 alin. (1)
C.proc.pen., suspendarea judecăţii, inculpatul suferind de o afecţiune ce îl împiedica să ia parte la judecată.
Prin încheierea de şedinţă din data de 10.05.2015, instanţa de apel a dispus reluarea procesului, constatând ca
a dispărut cauza care a generat suspendarea judecăţii.
Instanţa de apel a aplicat legea penală mai favorabilă şi a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei de
înşelăciune din art. 215 alin. (1) C.pen. din 1969 în art. 244 alin. (1), cu aplicarea art. 5 C.pen.
În raport cu data soluţionării apelului, 10 octombrie 2015, critica apelantului este:
a. neîntemeiată, întrucât termenul de prescripţie specială se calculează potrivit Codului penal anterior şi nu este
împlinit;
b. întemeiată, întrucât s-a împlinit termenul de prescripţie specială conform Codului penal în vigoare;
c. neîntemeiată, întrucât termenul de prescripţie specială se calculează potrivit Codului penal în vigoare şi nu este
împlinit.
10. Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea instigării la infracţiunea de furt calificat, prevăzută
de art. 47 raportat la art. 228 alin. (1) şi art. 229 alin. (1) lit. b) C.pen., şi a infracţiunii de tăinuire, prevăzută de
art. 270 C.pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C.pen. Instanţa a reţinut că, în luna aprilie 2014, inculpatul l-a
determinat pe autor să sustragă bunuri aparţinând unei instituţii, în timpul nopţii, confirmându-i că unitatea nu
era păzită, bunuri pe care apoi le-a cumpărat conform înţelegerii anterioare furtului.
Faptele inculpatului întrunesc trăsăturile esenţiale ale:
a. complicităţii la infracţiunea de furt calificat;
b. instigării la infracţiunea de furt calificat şi tăinuirii;
c. instigării la infracţiunea de furt calificat.
11. Prin ordonanţa din data de 10 septembrie 2016 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă
Judecătoria X s-a dispus clasarea, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C.proc.pen., într-o cauză având ca
obiect infracţiunile de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C.pen., şi fals în înscrisuri sub semnătură
privată, prevăzută de art. 322 C.pen., ordonanţa fiind comunicată persoanei vătămate Y la data de 15 sep-
tembrie 2016. La data de 30 septembrie 2016, Parchetul de pe lângă Judecătoria X a sesizat judecătorul de
cameră preliminară din cadrul Judecătoriei X, în vederea desfiinţării înscrisurilor sub semnătură privată,
folosite la inducerea în eroare a părţii civile şi cu privire la care există probe neîndoielnice că sunt false. Din
dosarul de urmărire penală ataşat a rezultat că persoana vătămată a formulat plângere la prim-procurorul
parchetului împotriva ordonanţei de clasare, nesoluţionată la data sesizării instanţei.
În acest caz, judecătorul de cameră preliminară:
a. respinge propunerea;
b. examinează sesizarea pe fond şi dispune desfiinţarea înscrisurilor false având în vedere că din probe rezultă fără
dubiu că acestea au fost contrafăcute;
c. trimite sesizarea prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria X, pentru a se pronunţa odată cu plângerea
împotriva soluţiei de clasare.
12. Prin încheierea pronunţată la 20 mai 2017 de Judecătoria X a fost respinsă ca nefondată plângerea
formulată de petentul C împotriva soluţiei de clasare dispuse de Parchetul de pe lângă Judecătoria X faţă de
inculpatul D, cercetat în cauză pentru infracţiunea de vătămare corporală. La soluţionarea plângerii de către
instanţa de judecată, petentul nu a fost prezent, din dovada de îndeplinire a procedurii de citare rezultând că
petentul a fost citat la adresa indicată în plângere, însă, pentru că nu a fost găsit la domiciliu, citaţia a fost
înmânată unui vecin, care nu îi primeşte în mod obişnuit corespondenţa.
Împotriva acestei încheieri a formulat în termen legal contestaţie în anulare petentul C, pentru motivele
prevăzute de art. 426 lit. a) şi d) C.proc.pen., arătând că nu a fost legal citat la soluţionarea plângerii, iar
judecătorul de cameră preliminară care a soluţionat plângerea a fost incompatibil, deoarece anterior, în faza
urmăririi penale, a soluţionat plângerea inculpatului D împotriva ordonanţei procurorului de luare a controlului
judiciar faţă de acesta şi a admis-o.
Contestaţia în anulare a fost respinsă ca inadmisibilă, iar împotriva acestei soluţii petentul a formulat apel,
arătând că în mod nelegal i-a fost respinsă contestaţia în anulare ca inadmisibilă, deoarece motivele invocate de
el sunt dovedite şi sunt de natură a conduce la admiterea contestaţiei.
Instanţa de apel:
a. admite apelul, desfiinţează sentinţa pronunţată în contestaţie şi, rejudecând contestaţia, o admite în principiu;
b. respinge apelul ca nefondat;
c. respinge apelul ca inadmisibil.
13. Judecătoria X l-a condamnat pe inculpatul A la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu suspendarea sub
supraveghere a executării pedepsei, pentru infracţiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196
alin. (2) şi (3) C.pen., sentinţa rămânând definitivă la 20 mai 2015, prin decizia Curţii de Apel Y, decizie prin
care a fost admis apelul părţii civile şi a fost majorată pedeapsa aplicată inculpatului, de la 2 ani la 3 ani, fiind
menţinute dispoziţiile privind suspendarea sub supraveghere. Decizia Curţii de Apel Y a fost comunicată
inculpatului la 30 mai 2015.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în casaţie, la data de 15 iunie 2015, inculpatul A, prin intermediul
avocatului său, cu motivarea că, după săvârşirea infracţiunii, a dobândit calitatea de membru în Parlamentul
European din partea României, fapt dovedit cu înscrisurile ataşate recursului, şi că inculpatul a omis să aducă la
cunoştinţa instanţelor de fond şi de apel această situaţie. În plus, a arătat că a fost condamnat pentru o faptă
neprevăzută de legea penală, deoarece leziunile traumatice cauzate prin fapta sa au necesitat îngrijiri medicale
sub 90 de zile, astfel cum rezultă din cel de-al doilea raport de expertiză întocmit în cauză şi pe care instanţa nu
l-a avut în vedere, în mod nejustificat, în opinia sa.
Cererea de recurs în casaţie va fi:
a. admisă în principiu şi trimisă în vederea judecării recursului în casaţie;
b. respinsă prin încheiere definitivă, întrucât inculpatul nu a exercitat apel împotriva sentinţei instanţei de fond;
c. restituită inculpatului pe cale administrativă de către Curtea de Apel Y.
14. Inculpaţii A şi B, majori la data comiterii faptelor, au fost trimişi în judecată la data de 30 iunie 2016 pentru
infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) lit. b) C.pen., săvârşită la
5 aprilie 2015, reţinându-se că, pe timp de noapte şi prin violare de domiciliu, au sustras bunuri de la partea civilă M,
în valoare de 23.000 lei. Prin acelaşi rechizitoriu au fost trimişi în judecată inculpaţii A şi C (major la data comiterii
faptei) pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 233 C.pen., reţinându-se că, la data de 5 iunie 2015,
au lovit partea civilă R şi i-au luat un portofel în care se găseau bani şi acte de identitate.
Prin încheierea rămasă definitivă la data de 30 septembrie 2016, s-a constatat competenţa, legalitatea sesizării
instanţei, a probelor administrate şi a actelor de urmărire penală.
Pe parcursul judecăţii, inculpaţii nu au recunoscut faptele comise, însă, din probele administrate, instanţa a
reţinut săvârşirea faptelor de către inculpaţi şi vinovăţia acestora. Prin sentinţa pronunţată la data de 30
ianuarie 2017, toţi inculpaţii au fost condamnaţi la pedepse cu închisoarea, cu executare în regim de detenţie,
pentru toate infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată. S-a luat act că părţile civile au renunţat la
pretenţii, pe parcursul judecăţii, fiind despăgubite de inculpaţi.
Copia minutei a fost comunicată inculpatului A, la data de 10 februarie 2017, inculpatului B, la aceeaşi dată,
inculpatului C, la 13 februarie 2017, la această dată fiind comunicată şi parchetului competent.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel atât Parchetul de pe lângă Judecătoria X, cât şi cei trei inculpaţi.
Parchetul de pe lângă Judecătoria X a criticat sentinţa pronunţată, în declaraţia de apel depusă la
Judecătoria X la data de 23 februarie 2017, în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii A şi C, solicitând aplicarea
pedepselor complementare şi accesorii inculpaţilor A şi C, deoarece prima instanţă a omis aplicarea acestora.
Inculpatul A a declarat apel la data de 27 februarie 2017, inculpatul B, la data de 28 februarie 2017, iar
inculpatul C, la data de 17 februarie 2017, toţi inculpaţii solicitând reducerea pedepselor. Inculpaţii A şi C au
arătat că pedepsele lor depăşesc limita maximă legală.
Cu ocazia dezbaterilor care au avut loc în apel, la data de 25 martie 2017, procurorul de şedinţă a completat
motivele de apel, solicitând, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul B, revocarea suspendării sub supraveghere a
executării unei alte pedepse cu închisoarea aplicate anterior şi cumularea acesteia cu pedeapsa aplicată în cauză,
deoarece inculpatul a comis noua infracţiune în termenul de supraveghere al unei condamnări anterioare.
Inculpaţii A şi B au formulat cereri de repunere în termenul de apel, inculpatul A arătând că hotărârea ce i-a
fost comunicată la domiciliu a fost primită de soţia sa, dar aceasta a uitat să i-o dea, iar inculpatul B a arătat că
plicul de la instanţă a fost adus de agentul procedural chiar de ziua sa de naştere şi, întrucât sărbătorea şi era
sub influenţa băuturilor alcoolice, a uitat unde l-a pus. Faţă de inculpaţii A şi B s-au emis mandate de executare
a pedepsei, la data de 21 februarie 2017.
Apelul inculpatului C a fost apreciat de către instanţa de apel ca fiind întemeiat, deoarece pedeapsa aplicată
acestuia este peste limita maximă legală, în condiţiile în care nu există circumstanţe de natură a agrava pedeapsa
prevăzută de lege. Totodată, apelul parchetului a fost apreciat ca fiind întemeiat în ceea ce îi priveşte pe
inculpaţii A şi C, instanţa constatând că inculpaţilor A şi C nu le-au fost aplicate pedepse complementare şi
accesorii, deşi era obligatoriu, potrivit legii. Din fişa de cazier judiciar a inculpatului B a rezultat că, într-adevăr,
fapta din cauză a inculpatului B a fost comisă în termenul de supraveghere al unei condamnări anterioare. De
asemenea, a rezultat că inculpatului A i-a fost aplicată o pedeapsă peste limita maximă legală.
În aceste condiţii, instanţa de apel:
a. respinge cererile de repunere în termenul de apel formulate de inculpaţii A şi B şi, ca atare, respinge apelurile
acestora ca fiind tardive; admite apelul declarat de inculpatul C, reduce pedeapsa aplicată acestuia şi, ca urmare a
admiterii apelului declarat de C, extinde efectele apelului în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii A şi B; admite apelul
parchetului în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii A, B şi C;
b. respinge cererile de repunere în termenul de apel formulate de inculpaţii A şi B şi, ca atare, respinge apelurile
acestora ca tardive; admite apelul declarat de inculpatul C, reduce pedeapsa aplicată acestuia şi, ca urmare a admiterii
apelului declarat de C, extinde efectele apelului în ceea ce-l priveşte pe inculpatul A; admite apelul parchetului în ceea
ce îi priveşte pe inculpaţii A şi C;
c. respinge cererile de repunere în termenul de apel formulate de inculpaţii A şi B şi, ca atare, respinge apelurile
acestora ca tardive; admite apelul declarat de inculpatul C, reduce pedeapsa aplicată acestuia şi, ca urmare a admiterii
apelului declarat de C, extinde efectele apelului în ceea ce-l priveşte pe inculpatul B; admite apelul parchetului în ceea
ce îi priveşte pe inculpaţii A şi C şi extinde efectele acestui apel şi în ceea ce îl priveşte pe inculpatul B.
15. Curtea de Apel X este sesizată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel X cu cererea formulată de Statul
Z, membru UE, prin care se solicită recunoaşterea hotărârii de condamnare la pedeapsa de 10 ani închisoare
aplicată cetăţeanului român V.S., faţă de care s-a emis şi o decizie de expulzare, pentru comiterea infracţiunii de
tâlhărie, cu corespondent în legea română în dispoziţiile art. 233 C.pen., şi, totodată, transferul acestei persoane
dintr-un penitenciar din statul Z, unde se află în executarea pedepsei, într-un penitenciar din România, în
vederea continuării executării pedepsei. Cetăţeanul român nu a consimţit la executarea pedepsei în România.
Curtea de Apel X:
a. respinge sesizarea faţă de lipsa consimţământului persoanei condamnate;
b. admite sesizarea astfel cum a fost formulată, constatându-se dubla incriminare;
c. admite sesizarea, adaptează pedeapsa aplicată de instanţa străină după ce, în prealabil, statul Z a indicat în mod
expres că este de acord cu adaptarea pedepsei conform legii române.
16. Inculpata societate reglementată de Legea nr. 31/1990 X a fost trimisă în judecată, în 4 decembrie 2016,
pentru infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005,
constând în aceea că, în perioada 30 martie 2015-4 septembrie 2016, nu a evidenţiat în documentele contabile
veniturile realizate, cauzând bugetului de stat un prejudiciu de 125.000 euro. Prin încheierea rămasă definitivă
la data de 8 februarie 2017, judecătorul de cameră preliminară a constatat competenţa instanţei, legalitatea
sesizării, a probelor administrate şi a actelor de urmărire penală. Inculpata a fost achitată, prin sentinţa
pronunţată la 9 iunie 2017, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C.proc.pen., de Tribunalul X, apreciindu-se că
nu sunt realizate elementele de tipicitate ale acestei infracţiuni.
Împotriva acestei sentinţe inculpata a declarat apel, prin care a invocat, între alte motive, şi faptul că nu a
avut asistenţă juridică în faza urmăririi penale, deşi era obligatorie potrivit cu limitele de pedeapsă prevăzute de
lege pentru infracţiunea pentru care a fost cercetată, dar şi pentru faptul că inculpata s-a aflat sub măsura
preventivă prevăzută de art. 493 alin. (1) lit. c) C.proc.pen., anume interzicerea unor operaţiuni patrimoniale,
susceptibile de a antrena diminuarea activului patrimonial sau insolvenţa persoanei juridice, iar apărarea în
această fază procesuală era esenţială, deoarece s-au administrat probe importante, între care şi expertiza. A mai
criticat sentinţa şi pentru aceea că, în cursul urmăririi penale, în vederea respectării măsurii preventive dispuse,
a fost obligată la depunerea unei cauţiuni de 100.000 lei, iar instanţa de fond, deşi a dispus achitarea sa, nu a
dispus restituirea cauţiunii.
Instanţa de apel, fără a reţine din oficiu vreo cauză de nulitate absolută sau vreun motiv de trimitere a cauzei
spre rejudecare, limitându-şi analiza la motivele de apel ale inculpatei:
a. va examina pe fond apelul declarat;
b. va desfiinţa sentinţa apelată cu trimiterea cauzei spre rejudecare, aceasta urmând a fi reluată din procedura
camerei preliminare;
c. va respinge apelul ca inadmisibil, faţă de faptul că, la fond, inculpata a fost achitată.
17. Inculpatul A este numit membru în Guvernul României la data de 14 septembrie 2014 şi este demis din
această funcţie la data de 30 octombrie 2015. Înainte de a fi numit în Guvern, a fost avocat în Baroul X, la data
numirii în Guvern fiind suspendat din această profesie. În martie 2016 este trimis în judecată pentru
infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2), cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen., în actul de
sesizare reţinându-se că, în data de 3 septembrie 2015, prezentându-se în mod fraudulos ca fiind proprietar al
terenului situat în municipiul X, a convenit cu persoana vătămată B să i-l vândă peste câteva luni, pretinzându-i
şi primind de la aceasta suma de 20.000 lei; la data de 8 septembrie 2015, prin aceleaşi manopere şi sub promi-
siunea unui preţ bun, i-a pretins aceleiaşi persoane vătămate B, pentru un teren situat în vecinătatea primului
teren pe care, de asemenea, urma să i-l vândă peste câteva luni, suma de 25.000 lei, pe care a primit-o efectiv; în
9 octombrie 2015, prezentându-se în mod mincinos ca fiind proprietarul unei locuinţe de vacanţă situate în
municipiul V, a pretins şi primit în avans de la persoana vătămată B suma de 15.000 lei; la data de 10 decembrie
2015, obţinând cheile unei cabane situate în staţiunea montană D şi prezentându-se în mod mincinos şi
proprietarul acestei cabane, a promis că o va vinde persoanei vătămate B la un preţ mic, peste câteva luni,
pretinzând şi primind în avans de la aceasta suma de 15.000 lei; la data 6 ianuarie 2016, împrumutând auto-
turismul fratelui său, l-a prezentat persoanei vătămate B ca fiind al său şi i-a promis că i-l va vinde într-o săptă-
mână, pretinzând şi primind în avans suma de 12.000 lei.
Reţinând că încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu este cea corectă, competenţa de soluţionare a
cauzei aparţine:
a. Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;
b. curţii de apel;
c. judecătoriei.
18. La data de 2.02.2017 se dispune, în baza art. 223 alin. (2) C.proc.pen., de către judecătorul de drepturi şi
libertăţi de la Tribunalul X din România, arestarea preventivă a inculpatului D.F., cetăţean român, pentru
comiterea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 188, art. 189 alin. (1) lit. b) C.pen., presupus a fi fost
comisă la data de 30.09.2009 într-un alt stat european, la cererea căruia procedurile au fost preluate de către
statul român, având în vedere faptul că inculpatul este cetăţean român şi are domiciliul, conform actului său de
identitate, în România. Ulterior, la data de 10.02.2017, judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Curtea de Apel Y
a admis contestaţia formulată de inculpat, a desfiinţat hotărârea atacată şi a respins propunerea de arestare
preventivă a acestuia, cu motivarea că, datorită elementelor de extraneitate şi timpului scurs de la data comiterii
faptelor, nu există probe suficiente care să conducă la suspiciunea rezonabilă că inculpatul este autorul
infracţiunii imputate.
La data de 2.03.2017, Parchetul de pe lângă Tribunalul X, în baza art. 218, raportat la art. 223 alin. (2)
C.proc.pen., a înaintat o nouă propunere, prin care a solicitat luarea măsurii arestului la domiciliu al incul-
patului D.F., arătând în motivare că, în urma reevaluării probelor, s-a apreciat că încadrarea juridică corectă a
faptei este cea de omor calificat, în concurs cu infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 233 C.pen., presupus a
fi fost comisă de către inculpat înainte de săvârşirea infracţiunii de omor şi asupra aceleiaşi victime.
Judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Tribunalul X, la data de 8.03.2017, a admis propunerea şi a dispus
arestarea la domiciliu a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile, reţinând, în considerentele hotărârii pronunţate,
că probele administrate în cursul urmăririi penale conduc la suspiciunea rezonabilă că inculpatul este autorul
infracţiunilor imputate, iar privarea de libertate a inculpatului este necesară în vederea înlăturării unei stări de
pericol pentru ordinea publică.
La data de 10.03.2017, Parchetul de pe lângă Tribunalul X a întocmit actul de sesizare a instanţei, a dispus
trimiterea în judecată a inculpatului arestat la domiciliu, pentru comiterea infracţiunii de omor calificat,
prevăzută de art. 188, art. 189 alin. (1) lit. b) C.pen., iar în ceea ce priveşte infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de
art. 233 C.pen., a dispus clasarea în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C.proc.pen. Judecătorul de drepturi şi libertăţi de
la Curtea de Apel Y, sesizat la data de 11.03.2017 cu soluţionarea contestaţiei formulate de inculpat:
a. respinge contestaţia ca fiind nefondată;
b. admite contestaţia, desfiinţează hotărârea atacată şi, pronunţând o nouă hotărâre, respinge propunerea;
c. constată că nu este competent să judece contestaţia, având în vedere faptul că urmărirea penală a fost finalizată
prin întocmirea rechizitoriului şi sesizarea instanţei.
- 2018 -
Proba teoretică
Drept penal
1. Constituie obiect material al infracţiunii:
a. bunul transformat de către o persoană care a cunoscut că acesta provine din săvârşirea unei fapte prevăzute de
legea penală;
b. informaţiile confidenţiale divulgate fără drept, în cazul comiterii infracţiunii de compromitere a intereselor
justiţiei, prevăzută de art. 277 C.pen.;
c. suma de bani primită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui
funcţionar public şi care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să
întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri.
2. Tentativa:
a. este imperfectă atunci când infractorul împinge victima pe geamul apartamentului situat la etajul IV al unui bloc,
cu intenţia de a o ucide, dar aceasta nu decedează deoarece cade pe un loc cu vegetaţie abundentă;
b. se pedepseşte în cazul infracţiunii de „nedenunţare”, ca infracţiune contra înfăptuirii justiţiei, atunci când a fost
săvârşită de o persoană care nu este membru de familie;
c. atunci când este perfectă, nu este posibilă desistarea voluntară.
3. În cazul în care X, aflat în stare de ebrietate, încearcă să o lovească cu cuţitul pe soţia sa Z în zona toracică,
iar Y, aflat în locuinţa celor doi soţi, încercând să o salveze pe Z, trage de ea şi îi rupe mâna, cauzându-i luxaţia
mâinii stângi şi leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 7 zile de îngrijiri medicale, în sarcina lui Y se
va reţine că a comis:
a. o faptă prevăzută de legea penală în stare de legitimă apărare;
b. o faptă fără vinovăţia cerută de lege;
c. o faptă prevăzută de legea penală în stare de necesitate.
4. Exercitarea unei constrângeri fizice asupra unei persoane şi căreia aceasta nu i-a putut rezista, având ca
rezultat comiterea unei infracţiuni de către cel constrâns:
a. poate atrage răspunderea penală a celui care a exercitat constrângerea în calitate de instigator în condiţiile partici-
paţiei proprii;
b. poate atrage răspunderea penală a celui care a exercitat constrângerea în calitate de instigator în condiţiile partici-
paţiei improprii;
c. nu poate atrage răspunderea penală a persoanei care exercită constrângerea.
5. În cazul infracţiunii continuate:
a. condiţia identităţii subiectului activ este îndeplinită numai atunci când acesta realizează toate actele de executare
în calitate de autor;
b. unele acte materiale pot fi comise cu intenţie, iar altele din culpă;
c. data epuizării este cea de la care curge termenul de prescripţie a răspunderii penale.
6. Inculpatul X, urmărind să sustragă portofelul persoanei vătămate Y, cu intenţie, a lovit-o pe aceasta o
singură dată cu palma peste faţă, lovitură în urma căreia victima s-a dezechilibrat şi a căzut, suferind o fractură
craniană ce a necesitat pentru vindecare 120 de zile de îngrijiri medicale, rezultat pe care autorul nu l-a
prevăzut. Inculpatul X nu a reuşit să sustragă portofelul persoanei vătămate, părăsind în grabă locul faptei. În
aceste condiţii, fapta sa poate fi sancţionată cu:
a. pedeapsa pentru infracţiunea prevăzută de art. 233 C.pen., în formă consumată;
b. pedeapsa pentru infracţiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 194 alin. (1) lit. b) C.pen.;
c. pedeapsa pentru infracţiunea de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 234 alin. (3) C.pen., în formă consumată.
7. Persoana care, cu intenţie, ajută sau înlesneşte în orice mod săvârşirea unui singur act material din
conţinutul infracţiunii continuate de furt prevăzute de art. 228 alin. (1), cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen.,
răspunde penal pentru comiterea infracţiunii prevăzute de:
a. art. 48 raportat la art. 228 alin. (1) C.pen., dacă nu a cunoscut că autorul a mai comis şi alte acte materiale;
b. art. 48 raportat la art. 228 alin. (1) C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen., în toate situaţiile;
c. art. 228 alin. (1) C.pen., ajutorul dat constituind coautorat.
8. Constituie complicitate la infracţiunea de tâlhărie:
a. luarea unui portofel scăpat din mână de o femeie aflată în supermarket, în timp ce aceasta era agresată de soţul
său, fără ca inculpatul să-i cunoască;
b. înmânarea unui briceag pentru ameninţarea persoanei vătămate, în vederea deposedării acesteia de un bun, chiar
dacă autorul nu a folosit acel briceag la comiterea tâlhăriei;
c. punerea victimei în stare de inconştienţă, după efectuarea sustragerii bunului, pentru ca făptuitorul să poată fugi.
9. În cazul comiterii unei infracţiuni intenţionate, nu se poate dispune renunţarea la aplicarea pedepsei
conform art. 80 C.pen.:
a. dacă faţă de infractor s-a dispus prin hotărâre definitivă amânarea aplicării pedepsei în ultimul an anterior datei
comiterii infracţiunii pentru care este judecat;
b. dacă faţă de infractor s-a mai dispus o renunţare la aplicarea pedepsei, indiferent de perioadă;
c. pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 244 alin. (2) C.pen.
10. Hotărârea definitivă prin care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei de 2 ani închisoare, stabilită în
cazul unui concurs de infracţiuni:
a. constituie primul termen al recidivei postcondamnatorii în cazul în care infracţiunile care intrau în componenţa
concursului de infracţiuni au fost săvârşite cu intenţie sau praeterintenţie;
b. nu poate constitui în niciun caz primul termen al recidivei postcondamnatorii;
c. poate constitui primul termen al recidivei postcondamnatorii în funcţie de pedeapsa prevăzută de lege pentru
infracţiunea nou săvârşită.
11. Faţă de minorul necunoscut cu antecedente penale care săvârşeşte o tentativă la infracţiunea de omor cali-
ficat, prevăzută de art. 32 C.pen. raportat la art. 189 alin. (1) lit. h) C.pen., cu aplicarea art. 113 alin. (3) C.pen.:
a. se poate lua doar măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru educativ, potrivit principiului
aplicării graduale a sancţiunilor;
b. se poate lua măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru de detenţie;
c. se poate lua numai o măsură educativă neprivativă de libertate.
12. Având în vedere că X a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani şi 8 luni, stabilită în condiţiile
art. 39 alin. (1) lit. b) C.pen., pentru infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C.pen. (pentru
care i s-a aplicat pedeapsa de 3 ani închisoare şi s-a dispus confiscarea sumei de 100.000 euro primită drept
mită), în concurs cu infracţiunea de cercetare abuzivă, prevăzută de art. 280 alin. (1) C.pen. (pentru care i s-a
aplicat pedeapsa de 2 ani închisoare), şi că, de îndată după punerea în executare, pedeapsa pentru infracţiunea
de luare de mită este graţiată total, măsura confiscării nefiind executată încă, condamnatul X va executa în
continuare:
a. pedeapsa de 2 ani închisoare şi sporul de 8 luni închisoare, fără a fi executată măsura confiscării;
b. pedeapsa de 2 ani închisoare şi măsura confiscării;
c. pedeapsa de 2 ani închisoare şi sporul de 8 luni închisoare şi măsura confiscării.
13. Declarând neconstituţională soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei
răspunderii penale prin „îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză”, din cuprinsul dispoziţiilor art. 155
alin. (1) C.pen., Curtea Constituţională a reţinut că:
a. prevederile art. 155 alin. (1) C.pen. deşi sunt previzibile, sunt totuşi contrare principiului legalităţii incriminării;
b. prevederile art. 155 alin. (1) C.pen. sunt lipsite de previzibilitate, dar nu contravin principiului legalităţii incriminării;
c. întreruperea cursului termenului de prescripţie a răspunderii penale devine eficientă doar în condiţiile existenţei
unor pârghii legale de încunoştinţare a persoanei în cauză cu privire la începerea unui nou termen de prescripţie a
răspunderii penale.

a. subiectul activ este calificat;
b. relaţiile sociale ocrotite sunt cele referitoare la libertatea sexuală a unei persoane;
c. nu este o infracţiune contra familiei.
15. În ipoteza folosirii unei aplicaţii de mobil pentru transportul cu taxi (pentru a cărei descărcare şi utilizare
este necesară înscrierea datelor cardului bancar, plata curselor fiind efectuată la final, prin debitarea
instrumentului de plată), efectuării unei comenzi şi beneficierii de transportul solicitat, de către o persoană care
cunoaşte că nu mai are în cont banii necesari achitării contravalorii cursei, aceasta:
a. comite infracţiunea de abuz de încredere prin fraudarea creditorilor prevăzută de art. 239 alin. (2) C.pen.;
b. comite infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) C.pen.;
c. nu comite nicio infracţiune.
16. În ceea ce priveşte infracţiunea de fals intelectual:
a. aceasta nu poate fi săvârşită în coautorat;
b. elementul material nu se poate realiza prin omisiune;
c. alterarea priveşte conţinutul actului.
17. În cazul infracţiunii de gestiune frauduloasă, prevăzută de art. 242 C.pen.:
a. obiectul material poate fi atât un bun mobil, cât şi un bun imobil;
b. se poate comite în forma tentativei pedepsibile;
c. participaţia penală nu este posibilă în forma coautoratului.
18. Infracţiunea de ultraj judiciar:
a. se poate comite în forma inducerii în eroare a organelor judiciare;
b. se poate comite şi de către un procuror;
c. intră în concurs cu infracţiunea de influenţare a declaraţiilor, atunci când X ameninţă pe procurorul Y că îl va
ucide dacă nu va pronunţa o soluţie de clasare în dosarul în care X avea calitatea de inculpat.
19. Faptele inculpatei A, care, în perioada anilor 2013-2015, în mod constant şi repetat, a pus în primejdie
gravă dezvoltarea fizică, intelectuală şi morală a copiilor săi minori X, Y şi Z, aflaţi în grija şi întreţinerea ei,
prin supunerea lor la munci grele, prin înfometare, prin lăsare fără apă şi hrană pe perioade semnificative de
timp, prin neasigurarea condiţiilor minime de igienă şi prin expunerea la situaţii în care asistau la acte de
violenţă, întrunesc elementele constitutive:
a. ale tentativei la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 189 alin. (1) lit. f) C.pen. raportat la art. 199 C.pen.;
b. ale infracţiunii de rele tratamente aplicate minorului prevăzută de art. 197 C.pen.;
c. a trei infracţiuni de rele tratamente aplicate minorului, prevăzute de art. 197 C.pen., cu aplicarea art. 38 C.pen.
20. Va fi reţinută infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1) C.pen. raportat la art. 229
alin. (2) lit. c) C.pen.:
a. în cazul în care făptuitorul are asupra sa o armă asimilată;
b. în cazul în care făptuitorul are asupra sa un pistol, pe care avea obligaţia să îl aibă asupra sa în calitatea sa de
paznic, fără însă ca acesta să se fi înarmat în vederea comiterii furtului;
c. numai dacă arma este purtată în mod ostentativ de către făptuitor şi este vizibilă pentru persoana vătămată.

21. Este incompatibil să judece cauza în fond judecătorul care:
a. a soluţionat plângerea împotriva ordonanţei de clasare date de procuror, pe care a admis-o, desfiinţând, totodată,
soluţia atacată şi dispunând trimiterea cauzei la procuror, pentru punerea în mişcare a acţiunii penale şi completarea
urmăririi penale;
b. a fost anterior sesizat în vederea desfiinţării unui înscris, după clasarea dispusă faţă de alte persoane într-o cauză
disjunsă din acelaşi dosar;
c. a admis contestaţia declarată de procuror împotriva încheierii prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi de la
prima instanţă revocase măsura controlului judiciar dispusă faţă de inculpat, menţinând această măsură.
22. Recursul în casaţie declarat de inculpatul condamnat definitiv va fi admis de Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie atunci când constată că:
a. în mod greşit instanţa de apel a reţinut producerea unui prejudiciu, deşi din raportul de expertiză contabilă a reieşit
că fapta săvârşită de inculpat nu a produs niciun prejudiciu, nefiind întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunii
pentru care inculpatul a fost trimis în judecată şi condamnat;
b. în mod greşit a fost obligat inculpatul la plata de despăgubiri civile de către instanţa de apel în solidar cu partea
responsabilă civilmente, întrucât nu erau îndeplinite condiţiile pentru tragerea la răspundere civilă a acesteia din urmă;
c. instanţele de fond şi apel l-au condamnat pe inculpat la o pedeapsă mai mare decât maximul special prevăzut de
lege, redus ca urmare a admiterii cererii de judecare a cauzei potrivit procedurii recunoaşterii învinuirii.
23. Instanţa de apel, învestită cu apelurile declarate de procuror şi partea civilă, admiţând apelul declarat de:
a. procuror în defavoarea inculpatului, va putea dispune achitarea acestuia, pe temeiul prevăzut art. 16 alin. (1) lit. b)
teza I C.proc.pen.;
b. partea civilă, va putea înlătura dobânzile aferente sumei acordate acesteia cu titlu de despăgubiri civile;
c. procuror în favoarea inculpatului, va putea înlătura dispoziţia privind deducerea unei perioade executate anterior
de către inculpat, constatând că în mod nelegal prima instanţă procedase la deducerea perioadei respective.
24. Consimţământul scris pentru examinarea fizică a unei persoane cu capacitate de exerciţiu restrânsă
produce efecte juridice dacă este exprimat:
a. personal, în prezenţa ocrotitorilor legali;
b. prin reprezentant legal;
c. personal, în prezenţa avocatului.
25. Conform procedurii penale, comunicarea citaţiilor se face din oficiu:
a. numai prin serviciul poştal;
b. prin intermediul poştei electronice atunci când adresa de e-mail este cunoscută de instanţă ca urmare a investiga-
ţiilor efectuate;
c. şi prin agenţi procedurali.
26. Declaraţia dată în calitate de martor, în timpul urmăririi penale, de fosta concubină a inculpatului, în
condiţiile în care aceasta a renunţat la calitatea de persoană vătămată:
a. este sancţionată cu excluderea probei dacă nu i s-a adus la cunoştinţă faptul că este scutită de obligaţia de a
depune mărturie;
b. este sancţionată cu nulitatea relativă, care poate fi invocată doar de către inculpat în termenul prevăzut de lege;
c. nu este supusă niciunei sancţiuni procedurale.
27. În cazul în care împotriva unei sentinţe penale de condamnare declară apel doar partea responsabilă
civilmente, care invocă faptul că în mod greşit a fost obligată în solidar cu inculpatul la plata de daune materiale,
deoarece nu sunt îndeplinite cerinţele legale ce atrag răspunderea civilă pentru fapta altuia:
a. instanţa de apel poate să reducă cuantumul despăgubirilor la care a fost obligat inculpatul în solidar cu partea
responsabilă civilmente;
b. instanţa de apel poate să dispună achitarea inculpatului;
c. instanţa de apel poate reduce pedeapsa aplicată inculpatului prin sentinţa atacată.
28. În cazul acordului de recunoaştere a vinovăţiei:
a. dacă anterior s-a respins un acord de recunoaştere a vinovăţiei, întrucât soluţia la care se ajunsese era nelegală, iar
ulterior inculpatul este trimis în judecată, faţă de acesta se va aplica, din oficiu, procedura prevăzută de art. 375
C.proc.pen.;
b. dacă admite acordul de recunoaştere a vinovăţiei, instanţa poate dispune încetarea procesului penal, întrucât a
intervenit prescripţia răspunderii penale cu privire la fapta inculpatului;
c. hotărârea definitivă prin care s-a admis acordul de recunoaştere a vinovăţiei poate fi atacată cu revizuire.
29. În cursul procedurii de cameră preliminară, inculpatul X a solicitat excluderea, dintre probele adminis-
trate în faza de urmărire penală, a unui înscris ridicat de procuror la percheziţia desfăşurată la domiciliul
inculpatului Y. Inculpatul X a arătat că a fost constrâns, prin violenţă, de inculpatul Y, să semneze respectivul
înscris, fiind încălcate dispoziţiile art. 101 alin. (1) C.proc.pen.
a. va respinge cererea de excludere a probei, întrucât dispoziţiile art. 101. alin. (1) C.proc.pen. nu sunt aplicabile în
speţă;
b. în condiţiile în care se dovedeşte că inculpatul X a fost constrâns să semneze înscrisul, va admite cererea şi va
exclude înscrisul;
c. va constata că nu are competenţa funcţională de a analiza împrejurările învederate de inculpatul X.
30. Apelul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei penale pronunţate de judecătorie, în cazul în
care nu a fost parte în proces, prin care se solicită reducerea onorariilor avocaţilor din oficiu, fiind apreciate ca
fiind excesive:
a. va fi respins ca inadmisibil;
b. va fi respins ca urmare a admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale active a Ministerului Justiţiei;
c. va fi analizat pe fond.
31. În privinţa inculpatului minor:
a. în cursul urmăririi penale, citarea serviciului de probaţiune la ascultarea minorului care a împlinit vârsta de 16 ani
este facultativă;
b. în cursul judecăţii, inculpatul minor în vârstă de 16 ani poate fi îndepărtat din sală, dacă instanţa apreciază că
administrarea anumitor probe poate avea o influenţă negativă asupra acestuia;
c. în situaţia judecării acţiunii civile disjunse de acţiunea penală, asistenţa juridică este obligatorie.
32. În situaţia în care un chestor este judecat în primă instanţă pentru comiterea infracţiunii prevăzute de
art. 297 alin. (1) C.pen. de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, hotărârea instanţei:
a. este afectată de nulitate relativă;
b. este lovită de nulitate absolută;
c. nu este afectată de nulităţi, fiind instanţa competentă.
33. Cererea de redeschidere a procesului penal formulată de persoana condamnată, împotriva unei decizii
pronunţate de instanţa de apel, cu motivarea că nu a luat cunoştinţă în niciun mod oficial că s-a declarat apel
împotriva sentinţei prin care a fost achitată, va fi soluţionată prin:
a. sentinţă definitivă;
b. decizie definitivă;
c. sentinţă, cu drept de apel.
34. Nelegala citare, în faţa instanţei de apel, a inculpatului major judecat în stare de libertate:
a. poate fi invocată numai de către acesta, la primul termen la care procedura de citare cu el este legal îndeplinită;
b. poate fi invocată şi de partea civilă;
c. nu poate fi invocată de instanţă din oficiu.
35. Procurorul care efectuează urmărirea penală într-o cauză privind traficul de droguri poate dispune prin
ordonanţă:
a. autorizarea folosirii investigatorilor sub acoperire pe o durată de 60 de zile, care se poate prelungi, dar care nu
poate depăşi în niciun caz un an;
b. autorizarea folosirii unui investigator sub acoperire pentru a culege date şi informaţii despre săvârşirea unei
infracţiuni, precum şi autorizarea participării la anumite activităţi în acelaşi scop pe o durată de 60 de zile, care poate fi
prelungită, fiecare prelungire neputând depăşi 60 de zile;
c. autorizarea folosirii unui colaborator, care să folosească dispozitive tehnice pentru obţinerea de înregistrări audio
şi video, pe o durată de 60 de zile, care poate fi prelungită, fiecare prelungire neputând depăşi 60 de zile.
36. Procurorul este obligat să efectueze urmărirea penală atunci când:
a. a preluat o cauză de la parchetul ierarhic inferior, din dispoziţia conducătorului parchetului ierarhic superior;
b. în cauză inculpat este un avocat cercetat pentru infracţiunea de vătămare corporală din culpă;
c. i s-a solicitat, pe calea unei comisii rogatorii, de către un alt procuror, să procedeze la audierea unui inculpat fără
vreo calitate specială, cercetat pentru infracţiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere.
37. Cererea de reabilitare:
a. se soluţionează în şedinţă publică, cu citarea persoanei care a solicitat reabilitarea şi a persoanelor a căror ascul-
tare instanţa o consideră necesară;
b. nu este admisibilă în cazul în care reabilitarea persoanei condamnate are loc de drept;
c. poate fi formulată de fiul persoanei condamnate, după decesul acesteia, chiar dacă anterior persoanei condamnate
i s-a respins ca nefondată cererea de reabilitare.
38. În materia măsurilor preventive:
a. revocarea măsurii controlului judiciar se dispune de procuror, atunci când acesta a adoptat soluţia clasării cauzei
deoarece fapta nu a fost comisă cu vinovăţia prevăzută de lege;
b. dispoziţia de înlocuire a măsurii controlului judiciar cu măsura arestării preventive din sentinţa penală de
condamnare la pedeapsa închisorii nu este executorie;
c. prima instanţă nu poate menţine măsura arestării preventive atunci când dispune condamnarea inculpatului la
pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare, iar acesta a fost privat de libertate în cursul procesului penal o perioadă de 1 an şi
4 luni.
39. Supravegherea tehnică realizată în procedura urmăririi în vederea căutării, localizării şi prinderii unei
persoane date în urmărire, ce a fost arestată preventiv în lipsă în faza de urmărire penală, se va dispune:
a. de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa competentă, în tot cursul procesului penal;
b. de judecătorul de cameră preliminară, în cursul procedurii de cameră preliminară;
c. de instanţa de judecată învestită cu soluţionarea cauzei, în cursul procedurii de judecată.
Proba practică
Drept penal
1. La data de 23 iulie 2017, X a împrumutat lui Y, în vârstă de 17 ani, la insistenţele acestuia, un motoscuter
pentru a se plimba cu el de câteva ori, iar Y, la solicitarea lui X, i-a arătat permisul de conducere corespunzător
respectivei categorii de vehicule. La circa două săptămâni, X i-a cerut lui Y să-i aducă motoscuterul, dar acesta
din urmă a început să amâne restituirea vehiculului, motiv pentru care X l-a chemat pe Y la el acasă, pentru a
lămuri problema. La data de 10 august 2017, Y a mers acasă la X şi i-a relatat despre faptul că a accidentat
motoscuterul, avariile fiind atât de mari, încât nu mai poate fi folosit. I-a relatat, totodată, că nu are bani să-l
despăgubească pe X, moment în care acesta i-a spus lui Y că nu îi va permite să părăsească locuinţa până când
un membru al familiei nu îi va aduce suma de 2.500 euro, contravaloarea motoscuterului.
X a plecat din locuinţă, lăsându-l pe Y încuiat în casă şi fără telefon, iar după 5 ore a revenit în locuinţă şi i-a
cerut să formeze numărul tatălui său, căruia i-a cerut să vină cu banii, spunându-i că nu îi va da drumul fiului
său până când nu va veni cu suma solicitată.
Înspăimântat, la locuinţa lui X a sosit de îndată tatăl lui Y, numitul Z, care i-a spus lui X că nu are banii
necesari pentru a-l despăgubi, dar i-a propus să întocmească un formular de constatare amiabilă a unui
presupus accident, din care să rezulte că Z, cu autoturismul său, l-a accidentat pe X, în timp ce acesta din urmă
circula cu motoscuterul pe un drum public din municipiul B. X, deşi a respins iniţial ideea, în cele din urmă a
fost de acord şi cei doi au întocmit şi semnat formularul de constatare amiabilă a unui accident, din cele
consemnate în acest formular rezultând că la data de 10 august 2017, în timp ce circulau pe un drum public din
municipiul B., numitul Z, aflat la volanul unui autoturism, nu a respectat regula de acordare a priorităţii într-o
intersecţie şi a intrat cu autoturismul în motoscuterul condus de X.
X şi Z s-au înţeles ca a doua zi să depună respectivul formular şi să întocmească şi celelalte formalităţi, la SC
A.G., societatea la care era asigurat de răspundere civilă Z, dar, ulterior, acesta din urmă s-a răzgândit de teama
consecinţelor şi formularul nu a mai fost depus. Numitul Z s-a împrumutat la un vecin şi l-a despăgubit pe X.
Infracţiunile care au fost comise, potrivit stării de fapt expuse, sunt:
a. lipsire de libertate în mod ilegal, în variantă agravată, şantaj în variantă agravată şi ameninţare, de către X, şi,
respectiv, tentativă la infracţiunea de înşelăciune privind asigurările şi tentativă la infracţiunea de fals în înscrisuri sub
semnătură privată, de către X şi Z;
b. lipsire de libertate în mod ilegal, în variantă agravată, şi şantaj în variantă agravată de către numitul X;
c. lipsire de libertate în mod ilegal în varianta tip, şantaj în variantă agravată şi ameninţare de către X.
2. Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria M., a fost trimis în judecată inculpatul X,
reţinându-se că, în data de 1.03.2017, s-a deplasat la poarta locuinţei numitei Y, în vârstă de 80 de ani, s-a
prezentat în mod nereal ca fiind avocatul fiului acesteia, care a fost implicat într-un grav accident de circulaţie,
reţinut deja la poliţie, şi i-a solicitat drept onorariu suma de 5.000 lei. Ca urmare a solicitării inculpatului,
numita Y a plecat în locuinţă, de unde a luat suma pretinsă, iar în momentul în care se îndrepta spre poartă, a
fost văzută de nepoata acesteia, care, dându-şi seama că bunica sa este păcălită, a alergat după ea şi i-a luat banii
din mână.
Bănuind că nepoata numitei Y va anunţa poliţia, pentru a nu fi găsit în zonă şi observând la poarta locuinţei
învecinate un autoturism cu uşa deschisă şi cheile în contact, aparţinând numitului M.P., inculpatul X s-a urcat
la volanul respectivului autoturism, pe care l-a condus până în apropierea locuinţei sale, cu intenţia să-l
abandoneze. În timpul deplasării, a observat din actele aflate în autoturism numele proprietarului acestuia.
Circulând cu viteză mare, a fost oprit de poliţiştii din cadrul Serviciului Poliţiei Rutiere, ocazie cu care a precizat
verbal, în mod nereal, că se numeşte M.P., dar că nu are actele de identitate asupra sa şi nici actele maşinii,
deoarece a fost nevoit să plece de urgenţă cu mama sa, pe care a internat-o în spital, iar actele au rămas acasă. În
aceste condiţii, a fost condus la sediul poliţiei, unde a fost stabilită identitatea sa reală.
Faţă de situaţia de fapt reţinută, inculpatul X va răspunde penal pentru următoarele infracţiuni:
a. înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C.pen., furt în scop de folosinţă, prevăzut de art. 230 alin. (1)
C.pen., şi fals privind identitatea, prevăzut de art. 327 alin. (1) şi (2) C.pen.;
b. tentativă la înşelăciune, prevăzută de art. 32 raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C.pen., furt în scop de folosinţă,
prevăzut de art. 230 alin. (1) C.pen., şi fals privind identitatea, prevăzut de art. 327 alin. (1) şi (2) C.pen.;
c. furt în scop de folosinţă, prevăzut de art. 230 alin. (1) C.pen., şi tentativă la înşelăciune, prevăzută de art. 32
raportat la art. art. 244 alin. (1) şi (2) C.pen.
3. Inculpatul X a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 189 alin. (1)
lit. a) şi b) C.pen. raportat la art. 188 C.pen., reţinându-se în actul de sesizare că, la data de 26 aprilie 2016, s-a
întâlnit cu un prieten vechi, Y, în curtea locuinţei primului, ocazie cu care X i-a solicitat lui Y să-i restituie o
datorie mai veche, în legătură cu care acesta din urmă îi ceruse mai multe amânări. Întrucât Y a cerut o nouă
amânare, cu care inculpatul nu a mai fost de acord, între aceştia au avut loc discuţii tensionate, pe fondul cărora
cei doi au început să se îmbrâncească, împrejurare în care inculpatul a plecat în casă, s-a înarmat cu un cuţit, a
revenit în curtea locuinţei şi i-a aplicat lui Y o lovitură în zona toracică, în urma căreia acesta a decedat.
Din fişa de cazier judiciar a inculpatului a rezultat că acesta a fost anterior condamnat la pedeapsa de 1 an
închisoare, din care a fost liberat condiţionat, cu un rest rămas neexecutat de 60 de zile închisoare, infracţiunea
de omor fiind comisă în termenul de supraveghere al liberării condiţionate.
În urma probelor administrate în cauză, instanţa a constatat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta
există, constituie infracţiune şi a fost comisă cu vinovăţie de inculpat.
Care dintre următoarele soluţii ale instanţei este corectă:
a. inculpatul va răspunde pentru infracţiunea de omor, prevăzută de art. 188 C.pen., iar pedeapsa rezultantă va fi
compusă din pedeapsa aplicată în cauză, la care se adaugă 60 de zile;
b. inculpatul va răspunde pentru infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 189 alin. (1) lit. a) şi b) C.pen.
raportat la art. 188 C.pen., iar pedeapsa rezultantă va fi compusă din pedeapsa aplicată în cauză, la care se adaugă 20 de
zile;
c. inculpatul va răspunde pentru infracţiunea de omor, prevăzută de art. 188 C.pen., iar pedeapsa rezultantă va fi
compusă din pedeapsa aplicată în cauză, la care se adaugă 20 de zile.
4. Inculpatul A se afla în proces civil cu persoana vătămată X, pentru revendicarea unei suprafeţe neîngrădite
de teren extravilan, folosită de X de mai mulţi ani, care se pretindea, la rândul său, proprietar. La data de 15
noiembrie 2016, inculpatul A, iresponsabil potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică, a intrat cu
tractorul pe acest teren şi l-a arat, distrugând în totalitate cultura de porumb înfiinţată de persoana vătămată pe
terenul respectiv, după care a plantat pe el legume. La pătrunderea pe teren, a fost sprijinit prin acte de
complicitate morală şi materială de inculpaţii B şi C, care s-au asigurat că nu sunt persoane în zonă care să-i
vadă şi l-au ajutat pe inculpat să strângă porumbul şi să cultive legumele.
Raportat la situaţia prezentată:
a. inculpatul A nu va răspunde pentru nicio faptă penală, inculpaţii B şi C vor răspunde pentru complicitate la
infracţiunile de tulburare de posesie şi distrugere, prevăzute de art. 48 raportat la art. 256 alin. (1) C.pen. şi art. 48
raportat la art. 253 alin. (1) C.pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C.pen.;
b. inculpatul A nu va răspunde pentru nicio faptă penală, inculpaţii B şi C vor răspunde pentru complicitate la
infracţiunea de distrugere prevăzută de art. 48 raportat la art. 253 alin. (1) C.pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C.pen.;
c. inculpatul A nu va răspunde pentru nicio faptă penală, inculpaţii B şi C vor răspunde pentru complicitate la
infracţiunea de distrugere, prevăzută de art. 48 raportat la art. 253 alin. (1) C.pen.
5. La data de 15 decembrie 2015, inculpata R.C. a fost încadrată la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă
al judeţului B. (I.S.U.J.), cu gradul de căpitan, şi a fost repartizată ca ofiţer specialist I la Compartimentul de
avizare/autorizare din această instituţie, dobândind calitatea de funcţionar public. Atribuţiile inculpatei R.C.
constau în verificarea documentaţiilor depuse de solicitanţi, pentru obţinerea avizului de securitate la incendiu,
executarea de controale, întocmirea unui referat cu concluziile rezultate şi formularea propunerilor privind
emiterea ori respingerea motivată a avizului, referat ce se verifica de şeful Compartimentului de avizare/auto-
rizare şi se aproba de şeful inspectoratului, care semna şi avizul ori autorizaţia întocmite de inculpată.
În cursul lunii ianuarie 2018, inculpata R.C., în timpul liber, a întocmit documentaţia pentru obţinerea
avizului de securitate la incendiu pentru societatea G.T. sub semnătura unor proiectanţi din cadrul acestei
societăţi, inculpatei fiindu-i promisă o remuneraţie de 2.000 lei. Ulterior însă, documentaţia întocmită de incul-
pată nu a mai fost depusă de reprezentantul SC G.T. la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă al judeţului B.
Fapta reţinută în sarcina inculpatei R.C.:
a. întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000;
b. întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 301 alin. (1) C.pen.;
c. nu întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 301 alin. (1) C.pen. ca urmare a incidenţei
dispoziţiilor art. 301 alin. (2) lit. b) C.pen.
6. Inculpatul X a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, faptă prevăzută de art. 228
alin. (1) C.pen. raportat la art. 229 alin. (1) lit. b) C.pen. cu aplicarea art. 41 C.pen., reţinându-se că în noaptea de 29
aprilie 2016, în jurul orei 1.00 a.m., din autoturismul Opel cu numărul de înmatriculare XZ 06 SCD, parcat pe str. P.,
neasigurat, a sustras o borsetă în care se afla un portofel, conţinând suma de 260 de lei, pe care şi-a însuşit-o.
Prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că inculpatul are antecedente penale, respectiv a fost condamnat
anterior prin sentinţa penală nr. 350/25.09.2008 a Tribunalului B., definitivă prin neapelare, la o pedeapsă de
2 ani şi 6 luni închisoare, fiind arestat la data de 6.04.2008 şi liberat condiţionat la data de 5.06.2010, cu un rest
de pedeapsă rămas neexecutat de 120 de zile de închisoare.
Ulterior, prin sentinţa penală nr. 1153/ 21.08.2014, rămasă definitivă prin neapelare, inculpatul X a fost
condamnat la o pedeapsă de 6 luni închisoare, fiind arestat la data de 7 septembrie 2014 şi eliberat la data de
6 martie 2015, ca urmare a executării în întregime a pedepsei.
În cadrul dezbaterilor, reprezentantul Ministerului Public a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei
săvârşite de inculpat, din infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1) C.pen. raportat la art. 229
alin. (1) lit. b) C.pen., cu aplicarea art. 41 C.pen., în infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1)
C.pen. raportat la art. 229 alin. (1) lit. b) C.pen.
Instanţa de judecată:
a. va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice, reţinând că inculpatul a comis noua infracţiune în stare de
recidivă;
b. va admite cererea de schimbare a încadrării juridice, întrucât condamnarea anterioară o constituie pedeapsa închi-
sorii mai mică de un an;
c. va admite cererea de schimbare a încadrării juridice, întrucât s-a împlinit termenul de reabilitare.
7. Inculpatul X, născut la data de 23.02.1997, a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de furt
prevăzute de art. 228 alin. (1) C.pen., cu aplicarea art. 41 C.pen., reţinându-se că acesta, la data de 6.04.2015, a
sustras din magazinul P. din localitatea S. mai multe produse cosmetice, pe care şi le-a însuşit pe nedrept.
Prin actul de sesizare a instanţei s-a arătat că inculpatul a mai fost condamnat anterior prin sentinţa penală
nr. 50/23.12.2013 a Judecătoriei S., definitivă la data de 17.01.2014, la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru
săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C.pen. anterior, cu aplicarea
art. 99 C.pen. anterior, cu privire la care s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere pe un termen de
încercare de 4 ani.
Prin sentinţa penală nr. 12/11.11.2015 pronunţată în cauză, instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice a
faptei comise de inculpat la data de 6.04.2015 în sensul înlăturării dispoziţiilor art. 41 C.pen. şi condamnarea inculpa-
tului la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 228 alin. (1) C.pen. În baza
art. 96 alin. (4) C.pen., s-a dispus revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare
aplicate prin sentinţa penală nr. 50/23.12.2013 a Judecătoriei S. şi s-a dispus executarea unei pedepse rezultante de 2
ani şi 2 luni închisoare, reţinându-se incidenţa dispoziţiilor art. 44 C.pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C.pen.
În urma apelurilor declarate de procuror şi inculpat, instanţa de apel:
a. va respinge apelurile ca nefondate, hotărârea atacată fiind legală şi temeinică;
b. va admite apelurile, va desfiinţa hotărârea atacată şi, în rejudecare, va dispune revocarea suspendării executării
sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare, pe care o va înlocui cu măsura educativă a internării într-un centru
educativ pe o durată de 2 ani, şi va menţine pedeapsa de 6 luni închisoare, apreciind că a fost just individualizată, pe
care o va majora cu o durată egală cu cel puţin o pătrime din durata măsurii educative;
c. va admite apelurile declarate şi va dispune schimbarea încadrării juridice în sensul reţinerii incidenţei art. 41
C.pen.
8. Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Z. a fost trimisă în judecată inculpata SC Q. SRL,
firmă având ca obiect de activitate producerea şi comercializarea produselor cosmetice cu ingrediente naturale,
pentru comiterea următoarelor infracţiuni: lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. (1) C.pen., faţă de
A, art. 193 alin. (2) C.pen., faţă de B, şi ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (2) C.pen., faţă de C. S-a
reţinut în actul de sesizare că, la data de 18 mai 2017, inculpata a solicitat câţiva voluntari pentru testarea unei
noi loţiuni de creştere a părului, aceştia fiind informaţi asupra posibilelor consecinţe, respectiv că aplicarea
loţiunii poate determina leziuni sau alte efecte dureroase, pe care A, B şi C şi le-au asumat, exprimându-şi
explicit consimţământul la testare. Deşi societatea avea obligaţia legală de a efectua analize medicale, teste şi
evaluări în vederea stabilirii existenţei unor reacţii adverse la anumite substanţe ale produsului supus testării, nu
a respectat această obligaţie. După ce au testat loţiunea timp de două săptămâni, lui A i-a căzut părul, dar după
trei săptămâni a început să-i crească la loc, părul fiind mai des. Lui B, care avea calviţie parţială, i-a căzut tot
părul şi nu i-a mai crescut, totodată, fiindu-i provocate arsuri la nivelul scalpului ce au necesitat pentru
vindecare 21-22 de zile de îngrijiri medicale. C, care avea probleme cardiace, a decedat din cauza faptului că
efectul medicamentelor pe care le lua pentru tratarea acestor probleme a fost neutralizat de anumite substanţe
din compoziţia loţiunii.
Reţinând, ca urmare a probelor administrate, că faptele în materialitatea lor s-au petrecut aşa cum au fost
descrise mai sus, instanţa de judecată va dispune:
a. achitarea inculpatei pentru comiterea infracţiunilor de lovire sau alte violenţe prevăzute de art. 193 alin. (1) şi
art. 193 alin. (2) C.pen. faţă de A şi, respectiv, B, întrucât în cauză operează cauza justificativă a consimţământului
persoanei vătămate, iar cei doi s-au oferit voluntari, şi condamnarea acesteia pentru infracţiunea de ucidere din culpă
prevăzută de art. 192 alin. (2) C.pen. faţă de C;
b. achitarea inculpatei pentru toate infracţiunile, întrucât în cauză operează cauza justificativă a consimţământului
persoanei vătămate, iar cei trei s-au oferit voluntari şi inculpata nu putea şi nici nu trebuia să prevadă că o loţiune pentru
creşterea părului aplicată pe scalp va anihila efectul medicamentelor pe care şi le administra C pentru tratarea
afecţiunilor cardiace, astfel că nu este îndeplinită trăsătura esenţială a imputabilităţii;
c. achitarea inculpatei pentru comiterea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 193 alin. (1) C.pen.
faţă de A şi condamnarea acesteia pentru săvârşirea infracţiunilor de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 193
alin. (2) C.pen. faţă de B şi de ucidere din culpă prevăzută de art. 192 alin. (2) C.pen. faţă de C, pe considerentul că A
nu a suferit nicio vătămare, în timp ce arsurile la nivelul scalpului suferite de B au necesitat pentru vindecare 21-22 de
zile de îngrijiri medicale, iar C a încetat din viaţă.
9. La data de 15.03.2018 a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel B. sesizarea Parchetului de pe lângă
această instanţă privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 14.03.2018 de
autorităţile judiciare din Spania referitoare la persoana solicitată J.H., cetăţean spaniol în vârstă de 35 de ani, în
vederea executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată pentru comiterea la data de 10.10.2010 în Madrid a
infracţiunii de furt simplu, prevăzută de art. 234 C.pen. spaniol. În cuprinsul mandatului european de arestare
s-a menţionat că persoana solicitată a fost condamnată prin sentinţa penală nr. 1473/3 din 2011 a Judecătoriei de
Instrucţie nr. 4 din Madrid, definitivă la data de 20.09.2011, iar persoana solicitată a fost prezentă la judecată şi
nu a fost încarcerată niciodată. De asemenea s-a menţionat că nu a fost urmărită sau judecată pe teritoriul altui
stat. Persoana solicitată a fost identificată pe raza localităţii B., aflându-se în excursie în România, şi s-a dispus
reţinerea acesteia pe o durată de 24 de ore, fiind prezentată în acest interval instanţei competente să dispună
asupra executării mandatului european de arestare.
Curtea de apel:
a. nu poate în nicio situaţie să refuze executarea mandatului european de arestare;
b. poate să refuze executarea mandatului european de arestare;
c. este obligată să refuze executarea mandatului european de arestare.
10. În perioada sesiunii de bacalaureat 2017, inculpatul A, major la data comiterii faptei şi care urma să
susţină examenul la limba franceză, s-a întâlnit cu inculpatul X, profesor de matematică, examinator la Centrul
de examen Liceul B. Întrucât inculpatul A a început să se plângă că nu a avut timp să înveţe pentru examenul la
limba franceză şi nu este pregătit, inculpatul X l-a convins să dea o sumă de bani profesorului examinator la
limba franceză pentru a obţine o notă mai mare, spunându-i că în acest fel procedează şi el cu elevii care nu sunt
pregătiţi. Inculpatul A a fost de acord, astfel încât acesta, în ziua următoare, l-a contactat telefonic pe Y,
profesor examinator la limba franceză la Centrul de examen Liceul B, căruia i-a promis că îi va da suma de
1.500 de lei dacă îl notează cu nota 9 la proba pe care urma să o susţină. Y nu a răspuns nimic la afirmaţiile
inculpatului A şi a închis telefonul.
În ziua următoare, inculpatul A i-a dat inculpatului X suma de 1.500 de lei, pentru ca acesta să o ducă lui Y.
Inculpatul X l-a căutat pe Y la centrul de examinare, însă nu l-a găsit.
Inculpatul A a susţinut examenul la limba franceză, pe care nu l-a promovat.
Faptele inculpatului X întrunesc elementele constitutive ale:
a. infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C.pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000;
b. complicităţii la infracţiunea de dare de mită, prevăzută de art. 290 alin. (1) C.pen. raportat la art. 6 din Legea
nr. 78/2000;
c. instigării la infracţiunea de dare de mită, prevăzută de art. 47 C.pen. raportat la art. 290 alin. (1) C.pen. raportat la
art. 6 din Legea nr. 78/2000.
11. Inculpatul A.M. a fost liberat condiţionat, la data de 10 mai 2014, din executarea unei pedepse rezultante
de 6 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea, în concurs, a infracţiunilor de tâlhărie şi evadare.
În perioada liberării condiţionate, până la termenul la care pedeapsa ar fi fost considerată ca executată,
inculpatul A.M. a săvârşit infracţiunea de tâlhărie, pentru care procurorul a pus în mişcare acţiunea penală, în
condiţiile prevăzute de lege, a dispus reţinerea acestuia pe o perioadă de 24 de ore, iar cu 6 ore înainte de
expirarea acesteia a înaintat judecătorului de drepturi şi libertăţi de la Judecătoria X propunerea de luare a
măsurii arestării preventive pe o durată de 30 de zile.
Judecătorul de drepturi şi libertăţi sesizat a admis propunerea procurorului şi a dispus luarea măsurii
arestului la domiciliu pe o perioadă de 30 de zile.
Încheierea pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi:
a. este nelegală numai sub aspectul numărului de zile pentru care s-a dispus arestul la domiciliu;
b. este legală;
c. este nelegală.
12. Prin sentinţa pronunţată de Tribunalul X s-a dispus condamnarea inculpatului A la pedeapsa de 2 ani
închisoare pentru comiterea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1)-229 alin. (1) lit. a) C.pen.,
ţinând seama şi de dispoziţiile art. 396 alin. (10) C.proc.pen. Instanţa a aplicat şi pedepsele complementare şi
accesorii ale interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C.pen. Totodată, instanţa
a dispus amânarea aplicării pedepsei pentru un termen de supraveghere de 2 ani, pe durata căruia inculpatul să
respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 85 alin. (1) C.pen.
Împotriva sentinţei a formulat apel inculpatul, care a solicitat reducerea pedepsei închisorii aplicate de prima
instanţă.
Judecând calea de atac formulată, instanţa de apel:
a. va admite apelul, va înlătura dispoziţiile referitoare la condamnarea acestuia şi aplicarea unor pedepse comple-
mentare şi accesorii şi va stabili o pedeapsă în limitele prevăzute de lege;
b. va admite apelul, dispunând desfiinţarea hotărârii atacate şi rejudecarea cauzei de către tribunal, soluţia de
amânare a aplicării pedepsei fiind nelegală faţă de dispoziţiile art. 83 alin. (2) C.pen.;
c. va respinge ca nefondat apelul.
13. Prin sentinţa penală din data de 15.06.2016 a Tribunalului B s-a dispus condamnarea inculpatului X,
arestat preventiv în cauză, la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 236
C.pen. raportat la art. 233 C.pen., faptă comisă în localitatea Z la data de 23.04.2015.
Sentinţa tribunalului a rămas definitivă la data de 9.11.2016, prin respingerea apelului formulat de inculpat.
În tot cursul procesului penal, inculpatul a declarat că nu a comis fapta dedusă judecăţii şi nu are nicio legătură
cu săvârşirea acesteia.
La data de 11.07.2017, condamnatul X, aflat în executarea pedepsei, a formulat o cerere de revizuire a
sentinţei penale din data de 15.06.2016 a Tribunalului B, întemeiată pe dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a)
C.proc.pen., arătând că la data şi ora comiterii faptei pentru care s-a dispus condamnarea sa nu se afla în
localitatea Z, ci în localitatea T, împrejurare ce poate fi atestată de numitul D; a mai arătat revizuentul că
instanţa ce a dispus condamnarea nu a cunoscut acest aspect, întrucât abia recent şi-a amintit unde s-a aflat la
data respectivă. În dovedirea cererii, revizuentul a depus un înscris olograf, semnat, precizând că acesta provine
de la numitul D, ce atestă în scris împrejurarea învederată.
Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Tribunalului B, iar instanţa învestită a admis în principiu
cererea, potrivit art. 459 alin. (4) C.proc.pen., prin încheierea din data de 26.07.2017, dispunând, totodată, şi
suspendarea hotărârii supuse revizuirii.
Procedând la rejudecarea cauzei, instanţa a dispus administrarea din nou a probelor din cursul primei
judecăţi, respectiv audierea a 4 martori, precum şi audierea numitului D, martor nou propus de revizuent.
Ulterior, instanţa a procedat la reaudierea celor 4 martori iniţiali, aceştia menţinându-şi declaraţiile
anterioare.
Fiind audiat în calitate de martor, numitul D a arătat că îl cunoaşte doar vag pe revizuent, nu ştie unde s-a
aflat acesta la data de 23.04.2015, iar scrisul şi semnătura de pe înscrisul olograf depus de revizuent nu-i aparţin.
Prin sentinţa din data de 21.11.2017, instanţa a admis cererea de revizuire, a anulat hotărârea penală atacată
şi a dispus achitarea revizuentului X, în baza dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. c) C.proc.pen.
Soluţia de admitere a cererii de revizuire şi anulare a hotărârii atacate:
a. este legală;
b. este nelegală;
c. încalcă limitele efectului devolutiv al căii de atac.
14. Prin rechizitoriul emis de D.I.I.C.O.T. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A, pentru
comiterea infracţiunii prevăzute de art. 210 alin. (1) lit. a) C.pen. După comunicarea copiei rechizitoriului către
părţi, în termenul de 25 de zile fixat de judecătorul de cameră preliminară, inculpatul a formulat o cerere,
solicitând restituirea cauzei la parchet. Inculpatul a arătat că actul de sesizare este neregulamentar întocmit, iar
neregularităţile atrag imposibilitatea stabilirii obiectului şi limitelor judecăţii.
La termenul din data de 10.04.2018, după ascultarea procurorului şi a părţilor prezente, judecătorul de
cameră preliminară a rămas în pronunţare. În aceeaşi zi, judecătorul s-a pronunţat prin încheiere, constatând
neregularităţi ale actului de sesizare, cu referire la descrierea situaţiei de fapt, precum şi la încadrarea juridică a
faptelor deduse judecăţii.
În termenul de 5 zile de la comunicarea încheierii, procurorul a comunicat judecătorului de cameră
preliminară că menţine dispoziţia de trimitere în judecată a inculpatului, apreciind că situaţia de fapt este
corespunzător descrisă în cuprinsul actului de sesizare, iar încadrarea juridică poate fi supusă discuţiilor în faţa
instanţei de judecată.
Prin încheierea din data de 24.04.2018, judecătorul de cameră preliminară a dispus restituirea cauzei la
parchet, potrivit dispoziţiilor art. 346 alin. (3) lit. a) C.proc.pen.
În termen de 2 zile de la comunicarea încheierii din data de 24.04.2018, procurorul a formulat contestaţie,
criticând atât dispoziţia de restituire a cauzei, cât şi încheierea din data de 10.04.2018.
Judecătorul de cameră preliminară învestit cu soluţionarea contestaţiei parchetului:
a. va respinge ca tardivă contestaţia cu privire la încheierea din data de 10.04.2018;
b. va respinge ca inadmisibilă contestaţia cu privire la încheierea din data de 10.04.2018;
c. va soluţiona contestaţia cu privire la ambele încheieri.
15. Prima instanţă a dispus condamnarea inculpatului X pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 238
alin. (1) C.pen.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul X.
Sub aspectul situaţiei de fapt, instanţa de apel a constatat că în mod corect prima instanţă a reţinut că, la
data de 19 august 2014, la sediul societăţii de leasing (situat în mun. Bucureşti, sector 2), între societate, în
calitate de finanţator, şi Cabinetul Individual de Avocatură X (situat în mun. Bucureşti, sector 5), în calitate de
utilizator, a fost încheiat contractul de leasing financiar, în sumă de 21.807,73 euro, pe care utilizatorul urma să
o achite în 36 de rate lunare, după ce anterior efectuase plata unui avans de 6.294,19 euro, având ca obiect finan-
ţarea unui autoturism.
În ziua semnării contractului autoturismul a fost predat utilizatorului, în persoana titularului Cabinetului
Individual de Avocatură X, încheindu-se în acest sens un proces-verbal de predare-primire, urmând ca plata
ratelor lunare să se achite pe data de 15 a lunii.
Ulterior predării autoturismului, inculpatul nu a achitat nicio rată şi, deşi a luat cunoştinţă de rezilierea
contractului de leasing şi de solicitarea de restituire a autoturismului, nu l-a restituit, amânând succesiv predarea,
motiv pentru care finanţatorul a formulat plângere penală pentru infracţiunile de înşelăciune şi abuz de încredere.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti emis la data de 3 martie 2014 s-a dispus
trimiterea în judecată a inculpatului X pentru săvârşirea infracţiunii de abuz de încredere.
După parcurgerea procedurii de cameră preliminară, prima instanţă a dispus începerea judecăţii şi, ulterior,
a dat citire actului de sesizare, respectiv la data de 9 septembrie 2014. La data de 30 noiembrie 2014 instanţa a
început cercetarea judecătorească cu audierea inculpatului, termen la care s-a administrat şi proba cu înscrisuri,
încuviinţată inculpatului.
Prin motivele scrise de apel, inculpatul X a susţinut că instanţa de fond a dispus condamnarea sa, deşi nu era
competentă să judece cauza, înţelegând să invoce excepţia necompetenţei personale, în sensul că, la data
pronunţării Curţii de Apel Bucureşti prin sentinţa penală nr. 382 din 16 decembrie 2014, nu mai deţinea
calitatea de avocat, ca urmare a deciziei de încetare a calităţii de avocat începând cu data de 25 noiembrie 2014
emisă de Baroul B., fiind radiat din Tabloul avocaţilor Baroului B., apreciind că Judecătoriei Sectorului 2
Bucureşti îi revenea competenţa soluţionării cauzei şi solicitând trimiterea cauzei la această instanţă în vederea
soluţionării fondului.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă de apel:
a. va admite apelul, va desfiinţa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Sectorului 5;
b. reţinând că prima instanţă (Curtea de Apel Bucureşti) a fost instanţă competentă având în vedere calitatea
inculpatului de avocat, va constata nefondat apelul inculpatului sub acest aspect;
c. va admite apelul, va desfiinţa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Sectorului 2.
16. Prin sentinţa nr. 45 din 22 septembrie 2017 a Curţii de Apel O., în baza art. 599 alin. (1) C.proc.pen.
raportat la art. 598 alin. (1) C.proc.pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de
contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 63/PI din 15 mai 2017 a Curţii de Apel O.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel O. a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel O. la data de 18 septembrie 2017, petentul A. a formulat
contestaţie la executare prin care a solicitat, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C.proc.pen., amânarea predării
sale până la soluţionarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. X/P/2016 al Parchetului de pe lângă
Judecătoria Sectorului 1 B., în care persoana solicitată are calitatea de persoană cercetată, iar în caz de
condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării
condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.
În motivarea cererii s-a arătat că, prin hotărârea nr. 63/PI din 15 mai 2017 pronunţată de către Curtea de
Apel O., s-a dispus admiterea cererii formulate de autorităţile judiciare din Franţa cu privire la executarea
mandatului european de arestare faţă de persoana solicitată A. Constatând că există un motiv de amânare a
predării, instanţa a statuat că se impune amânarea predării persoanei solicitate A. până la soluţionarea
definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. Y/83/2014, aflat pe rolul Curţii de Apel O., în care persoana
solicitată avea calitatea de apelant inculpat, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a
pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării sau până la executarea ei la termen.
Curtea de Apel O. a respins ca inadmisibilă contestaţia la executarea formulată, reţinând, în esenţă, că nu
sunt aplicabile dispoziţiile art. 597 şi 598 C.proc.pen., hotărârea contestată fiind pronunţată într-o procedură
specială, iar, pe de altă parte, nu s-ar putea modifica sentinţa penală nr. 63/PI din 15 mai 2017 a Curţii de Apel
O., sub aspectul invocat, întrucât s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat. Împotriva acestei hotărâri a
formulat cale de atac contestatorul A.
Soluţionând contestaţia formulată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie:
a. o va respinge, considerând că în mod legal prima instanţă a respins ca inadmisibilă contestaţia, cu motivarea arătată;
b. o va admite, va desfiinţa hotărârea atacată, trimiţând cauza spre rejudecare primei instanţe pentru a analiza contes-
taţia pe fond;
c. o va admite, va desfiinţa hotărârea atacată, soluţionând cauza în fond.
17. Prin sentinţa nr. 51 din 25 iulie 2016, Curtea de Apel T. a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe
lângă Curtea de Apel T. privind executarea mandatului european de arestare vizând persoana solicitată A.; a
dispus executarea mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare din Franţa împotriva
persoanei solicitate A., cetăţean român, aflat în stare de arest în prezenta cauză; a dispus predarea persoanei
solicitate A. către autorităţile judiciare din Franţa şi a amânat predarea persoanei solicitate A. până la soluţio-
narea definitivă a dosarului penal al Judecătoriei C., urmând ca, în caz de condamnare cu executarea în regim
de detenţie a pedepsei, predarea sa să se amâne până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate
sau până la executarea pedepsei la termen; a dispus arestarea persoanei solicitate A., pe o perioadă de 30 de zile,
cu începere de la data soluţionării definitive a dosarului penal al Judecătoriei C., iar în caz de condamnare a
persoanei solicitate cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, cu începere de la data executării sau
considerării ca executată a pedepsei ce se va da în acest sens de autorităţile judiciare române, printr-o hotărâre
definitivă; a revocat măsura arestării preventive şi a dispus punerea în libertate a persoanei solicitate A. la data
rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Împotriva acestei sentinţe a declarat contestaţie procurorul, arătând că, în măsura în care arestarea preven-
tivă se revocă, instanţa era obligată să dispună, până la predare, o măsură preventivă mai uşoară, pentru a
asigura punerea în executare a mandatului european şi finalizarea procedurii, aceste dispoziţii fiind imperative.
Examinând contestaţia formulată de procuror, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie:
a. va constata că este nefondată, urmând a fi respinsă ca atare;
b. va admite contestaţia şi va dispune arestarea persoanei solicitate în vederea predării, începând cu data pronunţării
deciziei;
c. va admite contestaţia şi va dispune luarea măsurii controlului judiciar faţă de persoana solicitată, de la momentul
pronunţării deciziei până la predarea acesteia.
18. Prin contestaţia la executare formulată de condamnatul AB şi adresată Curţii de Apel X, instanţă aflată
în circumscripţia locului unde este deţinut, s-a solicitat, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C.proc.pen., să se
efectueze o contopire corectă a pedepselor care i-au fost aplicate prin sentinţa penală nr. 10/21 mai 2014 a Curţii
de Apel X şi prin sentinţa penală nr. 100/01.03.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi care au fost contopite
prin sentinţa penală nr. 50/10.09.2014 a Curţii de Apel X, stabilind că pedeapsa totală pe care o are de executat
este de 9 ani şi 5 luni închisoare.
Contestaţia formulată de condamnat împotriva sentinţei penale nr. 50/10.09.2014 a Curţii de Apel X a fost
admisă prin decizia penală nr. 563/01.11.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, stabilindu-se o pedeapsă de 9
ani, 4 luni şi 15 zile închisoare.
În motivarea contestaţiei la executare, condamnatul a invocat împrejurarea că ar exista o împiedicare la
executarea în continuare a pedepsei, deoarece s-a făcut o contopire greşită a pedepselor, cu încălcarea dispozi-
ţiilor legale în materie.
Curtea de Apel sesizată:
a. prin sentinţă definitivă, va declina competenţa de soluţionare a cauzei către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
b. prin sentinţă definitivă, va respinge contestaţia la executare ca nefondată;
c. prin sentinţă supusă căii de atac a contestaţiei, va respinge contestaţia la executare ca inadmisibilă.
- 2019 -
Proba teoretică
Drept penal
1. În vederea determinării legii penale mai favorabile:
a. formele agravate incidente în cauză prevăzute de legea nouă ca atare, dar care nu existau sub legea veche, sunt
avute în vedere atunci când se aleg textele ce urmează a fi comparate;
b. formele agravate incidente în cauză prevăzute de legea nouă ca atare, dar care nu existau sub legea veche, nu sunt
avute în vedere atunci când se aleg textele ce urmează a fi comparate;
c. formele agravate incidente în cauză prevăzute de legea nouă ca atare, dar care nu existau sub legea veche, sunt sau
nu avute în vedere atunci când se aleg textele ce urmează a fi comparate, în funcţie de situaţia cea mai favorabilă pentru
inculpat.
2. Consimţământul persoanei vătămate:
a. înlătură caracterul penal al faptei dacă aceasta ratifică ulterior acţiunea tipică realizată de făptuitor;
b. înlătură caracterul penal al faptei dacă este valabil exprimat numai la momentul iniţial al comiterii infracţiunii
continuate;
c. dacă survine pe parcursul comiterii infracţiunii continue, nu exclude reţinerea unei tentative la acea infracţiune.
3. Pot răspunde penal pentru tentativă la aceeaşi infracţiune:
a. numai autorul şi complicele, dacă instigatorul este cel care a denunţat săvârşirea infracţiunii, înainte de
descoperirea ei, iar consumarea a fost astfel împiedicată;
b. numai instigatorul şi complicele, dacă autorul este cel care a denunţat săvârşirea infracţiunii consumate, înainte de
descoperirea ei, iar epuizarea a fost astfel împiedicată;
c. instigatorul, autorul şi complicele, dacă acesta din urmă este cel care a denunţat săvârşirea infracţiunii, înainte de
descoperirea ei, iar consumarea a fost astfel împiedicată.
4. În cazul recidivei postcondamnatorii, dacă noua infracţiune este comisă în cursul executării pedepsei ce
constituie primul termen, determinarea restului rămas de executat se raportează la:
a. momentul comiterii acţiunii ce constituie elementul material al tentativei absolut improprii;
b. momentul comiterii primului act material din structura infracţiunii continuate;
c. momentul comiterii acţiunii ce constituie elementul material al infracţiunii progresive.
5. În situaţia comiterii a două infracţiuni aflate în concurs, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de
art. 80 C.pen. doar pentru una dintre acestea:
a. se poate dispune renunţarea la aplicarea pedepsei pentru o infracţiune şi amânarea aplicării pedepsei pentru cealaltă;
b. se poate dispune renunţarea la aplicarea pedepsei;
c. nu se poate dispune renunţarea la aplicarea pedepsei.
6. Prin sentinţa penală nr. 33/12.10.2018 a Judecătoriei A., definitivă la data de 30.10.2018, inculpatul X. a
fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de
art. 229 alin. (1) lit. d) C.pen. Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus în baza art. 89 C.pen. anularea amânării aplicării
pedepsei de 1 an închisoare stabilită pentru săvârşirea infracţiunii de furt prevăzută de art. 228 alin. (1) C.pen.,
dispusă prin sentinţa penală nr. 76/02.05.2017 a Judecătoriei A., definitivă la data de 14.05.2017. Constatându-se
existenţa concursului real de infracţiuni, instanţa a aplicat inculpatului în baza art. 39 alin. (1) lit. b) C.pen.
pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 4 luni închisoare şi a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere,
conform art. 91 C.pen. Termenul de supraveghere de 3 ani stabilit de instanţă va curge:
a. de la data de 14.05.2017;
b. de la data de 30.10.2018;
c. de la data de 12.10.2018.
7. În cazul infracţiunilor simple ale căror cerinţe de tipicitate implică producerea unei pagube ori realizarea
unui folos necuvenit pe o perioadă de timp, termenul de prescripţie a răspunderii penale curge de la data:
a. producerii ultimului rezultat;
b. producerii primului rezultat;
c. comiterii acţiunii sau inacţiunii ce constituie elementul material al infracţiunii.
a. este absorbită întotdeauna în conţinutul infracţiunii de viol, atunci când aceasta s-a consumat;
b. îşi poate păstra autonomia chiar dacă infracţiunea de viol s-a consumat;
c. este absorbită în conţinutul tentativei la infracţiunea de viol, chiar dacă excedează acţiunilor necesare pentru
imobilizarea victimei.
9. În cazul infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 244 C.pen.:
a. paguba trebuie să se producă în patrimoniul aceleiaşi persoane asupra căreia s-a exercitat acţiunea de inducere în
eroare;
b. paguba trebuie să se producă în patrimoniul altei persoane decât cea asupra căreia s-a exercitat acţiunea de indu-
cere în eroare;
c. paguba se poate produce atât în patrimoniul persoanei induse în eroare, cât şi al unei alte persoane.
10 Favorizarea făptuitorului:
a. poate fi comisă de participantul la comiterea faptei prevăzute de legea penală;
b. poate fi comisă de persoana vătămată;
c. fiind personală, nu poate fi comisă în coautorat.
11. Fapta de evidenţiere în actele contabile a unor cheltuieli nereale, prin folosirea unor facturi şi chitanţe
fiscale falsificate, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale constituie:
a. infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 în concurs cu infrac-
ţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 C.pen.;
b. infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 în concurs cu infrac-
ţiunea de uz de fals prevăzută de art. 323 C.pen.;
c. infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.
12. Fapta inculpatului de a încuraja întreținerea raporturilor sexuale cu minori, prin intermediul blog-ului pe care
îl deținea, afirmând că asemenea acte sexuale prezintă multiple beneficii din perspectiva satisfacției sexuale:
a. nu constituie infracțiune;
b. constituie infracțiunea de instigare la infracțiunea de racolare a minorilor în scopuri sexuale, prevăzută de art. 47
raportat la art. 222 C.pen.;
c. constituie infracțiunea de instigare publică, prevăzută de art. 368 C.pen.
13. Minorul A. a părăsit centrul educativ în care era deținut, fără acordul autorităților, fiind ajutat de B.,
îngrijitor la centru, căruia i-a fost milă de minor și dorea să îl angajeze la ferma pe care o avea fratele său, unde
să presteze diverse munci în agricultură. A. și B. au fost trimiși în judecată. Instanța va dispune:
a. aplicarea unei măsuri educative față de minor pentru săvârșirea infracțiunii de neexecutarea sancțiunilor penale
prevăzută de art. 288 alin. (2) C.pen. și condamnarea lui B. pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni în forma complicității;
b. aplicarea unei măsuri educative față de minor pentru săvârșirea infracțiunii de neexecutarea sancțiunilor penale
prevăzută de art. 288 alin. (2) C.pen. și achitarea lui B., pe considerentul că față de acesta nu este îndeplinită cerința
imputabilității, intenția sa fiind aceea de a-l ajuta pe minor;
c. aplicarea unei măsuri educative față de minor pentru săvârșirea infracțiunii de evadare prevăzută de art. 285
alin. (1) C.pen. și condamnarea lui B. pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni în forma complicității.
14. Infracțiunea de represiune nedreaptă:
a. se poate comite numai prin dispunerea arestării sau condamnării unei persoane despre care se știe că este nevinovată;
b. poate avea ca subiect activ un organ de cercetare penală ori un magistrat;
c. are un subiect pasiv adiacent circumstanțiat.
15. În ceea ce priveşte infracţiunea de înlesnire a evadării:

a. poate fi comisă în concurs cu infracţiunea de evadare;
b. poate avea ca element material şi acte de ajutor comise după ce a avut loc evadarea;
c. dacă se realizează prin folosirea de violenţe, se va afla în concurs cu infracţiunea prevăzută de art. 193 C.pen.
16. În ceea ce priveşte falsul intelectual:
a. poate intra în concurs ideal cu infracţiunea de uz de fals, privind unul şi acelaşi înscris;
b. spre deosebire de falsul material în înscrisuri oficiale, alterează manifestarea de voinţă înglobată în act (negotium)
şi nu înscrisul constatator (instrumentum);
c. infracţiunea se consumă la momentul folosirii actului.
17. Inculpatul a fost prins în flagrant în timp ce vindea unui consumator ţigarete cu cannabis (droguri de
risc) şi un plic cu cocaină (drog de mare risc). Inculpatul va răspunde pentru:
a. art. 2 alin. (1) şi art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 38 alin. (1) C.pen.;
b. art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen.;
c. art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
18. Va răspunde pentru infracţiunea de părăsire a locului accidentului, prevăzută de art. 338 alin. (1) C.pen.,
conducătorul vehiculului care, după ce a pierdut controlul volanului şi a accidentat un pieton care trecea strada
prin loc nepermis:
a. a cauzat victimei leziuni ce au necesitat pentru vindecare 3 zile de îngrijiri medicale, victima părăsind locul faptei
după accident, iar conducătorul auto a anunţat evenimentul la poliţie;
b. a cauzat victimei excoriaţii ce nu au necesitat îngrijiri medicale însă, conducătorul auto a refuzat să o transporte la
spital la cererea acesteia;
c. a cauzat victimei un avort însă, aceasta din urmă a părăsit locul faptei, motiv pentru care conducătorul auto nu a
considerat necesar să meargă la poliţie pentru a anunţa evenimentul.
19. Inculpatul X. vinde droguri de mare risc, consumând și el aceste droguri ocazional. Inculpatul vinde
aceste droguri aceleiași persoane și în cantități din ce în ce mai mari, bănuind că acesta le revinde. Persoana
respectivă decedează ca urmare a unei supradoze cu aceste droguri. Inculpatul a fost trimis în judecată pentru
săvârșirea infracțiunii de omor cu intenție eventuală, deoarece i-a fost indiferent dacă victima va deceda ca
urmare a consumului de droguri. Instanța de judecată:
a. va condamna inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de omor în concurs cu infracțiunea de trafic de droguri de
mare risc, prevăzute de art. 189 C.pen. și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, republicată, cu aplicarea art. 35 C.pen.;
b. va condamna inculpatul doar pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 11 din Legea nr. 143/2000;
c. va condamna inculpatul doar pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. art. 2 alin. (2)
din Legea nr. 143/2000, republicată, cu aplicarea art. 35 C.pen.
20. Inculpatul, polițist comunitar, realiza controale repetate la barul persoanei vătămate, găsind nereguli de
fiecare dată. Pentru a nu întocmi procese-verbale de constatare a contravenției, inculpatul i-a cerut, de fiecare
dată, persoanei vătămate să se dezbrace în fața lui, fiind refuzat. Într-una din zile, enervat de refuzul repetat al
persoanei vătămate, inculpatul i-a spus că dacă nu se dezbracă și nu întreține cu el raporturi sexuale, îi va
distruge barul și va proceda și la întocmirea unui dosar penal, astfel că persoana vătămată s-a supus cerinței
inculpatului. În sarcina inculpatului se va reţine:
a. infracţiunea de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) C.pen.;
b. infracţiunile de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) C.pen. în concurs real cu infracțiunea de folosire a funcției în
scop sexual, prevăzută de art. 299 alin. (1) C.pen.;
c. infracțiunea de folosire a funcției în scop sexual, prevăzută de art. 299 alin. (1) C.pen.
21. Regula subsidiarității este incidentă în cazul:

a. obținerii datelor privind tranzacțiile financiare ale unei persoane;
b. percheziției informatice;
c. percheziției domiciliare.
22. Termenul de 48 de ore de la pronunţare pentru declararea recursului împotriva unei încheieri pronunțate
într-o zi de vineri la ora 15: 30, prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale se împlinește:
a. luni la ora 24:00;
b. duminică la ora 15:30;
c. duminică la ora 17:30.
a. schimbarea încadrării juridice poate fi dispusă și de organul de cercetare penală;
b. un inculpat nu poate avea calitatea de suspect în aceeași cauză pentru o altă faptă;
c. organul de cercetare penală poate dispune extinderea acțiunii penale față de suspectul acuzat de comiterea
infracțiunii de mărturie mincinoasă.
24. În procedura de soluţionare a contestaţiei formulată împotriva încheierii prin care au fost respinse toate
cererile şi excepţiile invocate de inculpat şi s-a dispus începerea judecăţii:
a. poate fi invocată din oficiu excepţia necompetenţei materiale a organului de urmărire penală ierarhic inferior celui
care ar fi fost competent să efectueze urmărirea, indiferent dacă aceasta a fost invocată sau nu în faţa judecătorului de
cameră preliminară de la instanţa sesizată cu rechizitoriu;
b. poate fi invocată de către inculpat excepţia necompetenţei teritoriale a organului de urmărire penală, dacă aceasta
nu a fost invocată în faţa judecătorului de cameră preliminară de la instanţa sesizată cu rechizitoriu;
c. poate fi dispusă o soluţie de încetare a procesului penal în cazul în care se constată împlinirea termenului de
prescripție a răspunderii penale.
25. Inculpatul poate cere continuarea procesului penal:
a. în cazul retragerii mărturiei mincinoase dată într-un proces civil, după pronunțarea hotărârii civile în primă
instanță;
b. în cazul retragerii de către persoana vătămată a plângerii prealabile formulată față de acesta, retragere care nu îl
vizează și pe instigator;
c. în cazul în care lipsește autorizarea organului competent necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale.
26. După încetarea măsurii de supraveghere tehnică:
a. procurorul poate să amâne motivat efectuarea informării către fiecare subiect al unei măsuri de supraveghere
tehnică ce a fost luată în privința sa, cel mai târziu până la clasarea cauzei;
b. procurorul poate decide că este în interesul cauzei, deoarece s-ar pune în pericol siguranța victimei, ca informarea
către un anumit subiect al mandatului despre măsura de supraveghere tehnică să nu se realizeze;
c. procurorul poate informa, în scris, în cel mult 10 de zile, pe fiecare subiect al unui mandat despre măsura tehnică
ce a fost luată.
27. Hotărârea de condamnare a unui membru român în Parlamentul European care are locuința în România,
rămasă definitivă prin neapelare, se pune în executare de către:
a. Înalta Curte de Casație și Justiție, dacă acesta a dobândit calitatea după săvârșirea infracțiunii;
b. Tribunalul București, dacă acesta a dobândit calitatea după săvârșirea infracțiunii;
c. Judecătoria Sectorului 2 București, dacă acesta a comis o infracțiune de vătămare corporală pe teritoriul unui stat
membru, pentru care, după ce a fost pusă în mișcare acțiunea penală cu autorizarea prealabilă a procurorului general al
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel în a cărei rază teritorială se află locuința sa, a fost judecat în România.
28. În cursul unei proceduri penale:

a. termenul procedural socotit pe luni, expiră la sfârșitul zilei corespunzătoare din ultima lună, chiar dacă aceasta
cade într-o zi nelucrătoare;
b. termenul nu include în durata sa ziua la care se sfârșește, în cazul luării măsurii preventive a controlului judiciar
în cursul urmăririi penale sau în faza camerei preliminare;
c. este de regresiune termenul care se calculează începând cu momentul stabilit de legiuitor în sensul invers al curgerii
timpului, ultima zi a termenului situându-se într-o zi calendaristică anterioară momentului în care a început să curgă.
29. Declarația dată de persoana vătămată ca urmare a unei audieri ce a avut loc într-o incintă special
adaptată în acest scop:
a. nu poate justifica, în mod determinant, o soluție de condamnare;
b. constituie mijloc de probă, chiar dacă a fost administrată înainte de începerea urmăririi penale;
c. va fi exclusă dacă măsura a fost dispusă de către organul de cercetare penală.
30. În ipoteza în care, prin același rechizitoriu, procurorul dispune trimiterea în judecată a unei persoane și o
soluție de clasare cu privire la altă persoană, împotriva soluției de clasare:
a. poate fi formulată plângere direct la judecătorul de cameră preliminară, pe considerentul că urmărirea penală este
finalizată;
b. poate fi soluţionată direct de judecătorul de la instanța care a fost sesizată prin rechizitoriu;
c. poate fi formulată plângere la prim-procurorul unității de parchet care este obligat să soluționeze plângerea în cel
mult 20 de zile.
31. Apelul declarat de Ministerul Public în defavoarea unui inculpat:
a. poate fi extins și cu privire la un alt inculpat, numai dacă motivele de apel sunt comune;
b. nu poate conduce la o soluție de achitare a inculpatului pe care îl privește;
c. poate conduce la soluția desființării cu trimitere spre rejudecare.
32. În situația în care persoana X., bănuită de comiterea unei infracțiuni grave, în speţă tâlhărie urmată de
moartea victimei, locuiește într-un autovehicul monovolum care este amenajat cu un pat și ale cărui roți au fost
îndepărtate, solicitarea procurorului de încuviințare a percheziției domiciliare asupra autovehiculului:
a. se soluționează în camera de consiliu, fără citarea părților și cu participarea procurorului;
b. se soluționează prin încheiere de către judecătorul de drepturi și libertăți, ce poate fi supusă contestației în termen
de 48 de ore;
c. este inadmisibilă, pe considerentul că era necesară solicitarea încuviințării percheziției unui autovehicul.
33. În cazul condamnării ca urmare a judecăţii in absentia, redeschiderea procesului penal poate fi cerută:
a. de către persoana față de care procedura de comunicare a hotărârii de condamnare a fost legal îndeplinită;
b. de către persoana care nu a fost legal citată în fața instanței de apel;
c. de inculpatul căruia i s-a comunicat personal rechizitoriul, dar care ulterior nu a mai fost citat la proces.
34. Principiul ne bis in idem:
a. are ca scop protejarea suspectului sau inculpatului împotriva eventualității de a fi supus unor cercetări succesive
pentru aceleași fapte în două sau mai multe state membre;
b. nu are ca scop protejarea unui suspect sau inculpat împotriva eventualității de a fi supus unor cercetări succesive
pentru aceleași fapte în două sau mai multe state membre;
c. are ca scop protejarea inculpatului împotriva eventualității de a fi supus unor cercetări penale succesive pentru
aceleași fapte în legătură cu care a fost audiat ca martor într-o procedură pendinte în alt stat membru.
35. Cetățeanul român:
a. poate fi extrădat dacă are și cetățenia statului solicitant;
b. poate fi extrădat exclusiv dacă este îndeplinită condiţia existenţei unei convenţii internaţionale multilaterale la
care România este parte sau pe bază de reciprocitate;
c. poate fi extrădat și fără verificarea condiției dublei incriminări, dacă există examenul de regularitate internațională
întocmit de autoritatea centrală.
36. În cazul transferului de proceduri, cererile formulate de către autorităţile altor state în vederea
confirmării existenţei unor proceduri paralele se soluţionează de către:
a. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau de către instanţa pe rolul căreia se află cauza;
b. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la solicitarea Eurojust;
c. instanţa pe rolul căreia se află cauza la solicitarea punctului național de contact la Rețeaua Judiciară Europeană
sau autorității centrale pentru statele terțe.
37. În cursul judecăţii, la efectuarea expertizei:
a. poate participa un expert recomandat de persoana vătămată;
b. procurorul nu poate propune participarea unui expert recomandat de el;
c. numai părţile pot propune experţi recomandaţi.
38. În ceea ce îl priveşte pe martor:
a. poate comite infracţiunea de mărturie mincinoasă complicele la aceeaşi infracţiune, judecat separat de autor, într-o
cauză disjunsă, dacă audiat ca martor în cauza autorului face afirmaţii mincinoase;
b. nu poate fi obligat să dea declaraţie dacă este soţul persoanei vătămate;
c. concubina inculpatului, audiată ca martor, poate fi subiect activ al infracţiunii de mărturie mincinoasă.
39. Percheziţia:
a. corporală, se face numai în prezenţa avocatului suspectului în caz de infracţiune flagrantă;
b. domiciliară, nu necesită autorizarea judecătorului dacă suspectul consimte în scris în faţa procurorului la
efectuarea acesteia;
c. informatică, se poate dispune de instanţă la cererea persoanei vătămate.
40. În accepţiunea Curţii Europene a Drepturilor Omului:
a. noţiunea de cale de atac efectivă, prevăzută de art. 13 CEDO presupune şi posibilitatea de a contesta emiterea
unui mandat de percheziţie înainte de efectuarea acesteia;
b. ordonanţa procurorului prin care dispune percheziţia corporală nu încalcă dreptul la viaţa privată prevăzut de
art. 8 CEDO dacă nu indică în mod expres scopul şi întinderea acesteia, ci doar textele de lege aplicabile;
c. apelurile telefonice efectuate de la domiciliu intră sub incidenţa noţiunii de viaţă privată.
Proba practică
Drept penal
1. La sfârșitul lunii aprilie 2016, persoana vătămată Z. a postat pe internet un anunț de vânzare a mai multor
obiecte de îmbrăcăminte, iar la data de 8.05.2016, în jurul orei 10:00, a fost contactat telefonic de o femeie care
s-a prezentat Y. și care s-a arătat interesată de bunurile oferite spre vânzare. Persoana vătămată Z. s-a întâlnit
pe str. Teilor cu Y., aceasta fiind însoțită de X., cei doi sosind la întâlnire cu un autovehicul de culoare galbenă,
marca VW. Persoana vătămată le-a arătat lui X. şi Y. obiectele de îmbrăcăminte oferite spre vânzare, convenind
cu cei doi ca preț de vânzare-cumpărare suma de 3.700 lei. În continuare, sub pretextul că se duce la autoturism
să aducă banii, X. s-a îndreptat spre autovehiculul VW, de culoare galbenă și s-a urcat la volan. Imediat, Y., care
avea în mână hainele, l-a îmbrâncit pe Z. şi a sărit în portbagajul aceluiași vehicul, iar șoferul a demarat în
trombă. Văzând ce se întâmplă, persoana vătămată Z. s-a agățat de centura de siguranță a autoturismului ce
avea deschis geamul de la șofer, iar X. i-a aplicat o lovitură cu palma.
X. și-a continuat deplasarea în timp ce Z. era agățat de portieră, ținându-se de centura de siguranță.
Persoana vătămată i-a cerut șoferului să oprească, însă acesta nu a ținut cont și a accelerat, rulând cu viteza de
aproximativ 80km/h, astfel că la o intersecție, virând la dreapta, a intrat în derapaj, ajungând pe celălalt sens de
mers. În acest moment, persoana vătămată nu s-a mai putut ține, fiind târâtă cu picioarele pe carosabil şi, pentru
a nu cădea sub roțile vehiculului, și-a dat drumul, iar în cădere s-a julit la mâini și picioare și i s-a spart
display-ul telefonului mobil.
Potrivit certificatului medico-legal nr. A2/2526/10.05.2016, persoana vătămată Z. a prezentat la data
examinării următoarele leziuni traumatice: atelă antebrahio-palmară dreapta; 5 excoriații superficiale la nivelul
degetelor I și II de la mâna dreaptă față dorsală; multiple excoriații la nivelul mâinii stângi, fața dorsală și al
degetelor II, II, IV și V; placard excoriat de dimensiuni 23/12 cm la nivelul gambei stângi, antero-lateral în 1/3
proximală și medie; excoriație rotundă la nivel infrapatelar dreapta; placard excoriat de dimensiuni 14/10 cm la
nivelul gambei drepte în 1/3 medie lateral; placard excoriat de dimensiuni 10/5 cm la nivelul gambei drepte,
dorsal, în treimea distală. Leziunile traumatice au necesitat 30-35 de zile de îngrijiri medicale, nu au pus, prin ele
însele, în primejdie viața victimei și nu sunt de natură să determine infirmitate fizică.
Faptele comise de inculpaţi constituie:
a. tentativă la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 32 raportat la art. 189 alin. (1) lit. d) C.pen. În concurs
de conexitate consecvenţională cu infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 233 C.pen. (inculpatul X.), respectiv
infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 233 C.pen. (inculpata Y.);
b. infracţiunile de vătămare corporală prevăzută de art. 194 alin. (1) lit. e) C.pen. (inculpatul X.) şi de furt prevăzută
de art. 228 C.pen. (inculpata Y.);
c. tentativă la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 32 raportat la art. 189 alin. (1) lit. d) C.pen. în concurs
de conexitate etiologică cu infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 233 C.pen. (inculpatul X.), respectiv complicitate la
tentativă la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 32 raportat la art. 189 alin. (1) lit. d) C.pen., în concurs de
conexitate etiologică cu infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 233 C.pen. (inculpata Y.).
2. Inculpatul a fost oprit în trafic, după miezul nopții, de un echipaj mixt de la ordine publică și jandarmi și
sancționat pentru tulburarea liniștii publice, deoarece în mașina sa muzica se auzea prea tare pentru ora târzie,
dar și pentru că nu purta centura de siguranță. Inculpatul a refuzat să semneze procesul-verbal, invocând că
nimeni din echipaj nu îl poate sancționa pentru contravenția rutieră, deoarece niciunul nu are calitatea de
polițist rutier. Un agent i-a cerut inculpatului să semneze procesul verbal și pentru că acesta a refuzat din nou,
agentul i-a aplicat o palmă, cerându-i să semneze. Cuprins de furie, inculpatul a scos un cuțit cu care l-a
înjunghiat mortal pe agent.
Ministerul Public a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor
calificat prevăzută de art. 189 alin. (1) lit. c) C.pen. în concurs ideal cu infracțiunea de ultraj prevăzută de
art. 257 alin. (1), (4) C.pen.
Instanța de judecată va dispune:
a. schimbarea încadrării juridice din cele două infracțiuni în infracțiunea de omor prevăzută de art. 188 C.pen., cu
reținerea circumstanței atenuante legale a provocării, prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. a) C.pen.;
b. schimbarea încadrării juridice din cele două infracțiuni în infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 189
alin. (1) lit. c) C.pen., cu reținerea circumstanței atenuante legale a provocării, prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. a)
C.pen.;
c. schimbarea încadrării juridice din cele două infracțiuni în infracțiunea de ultraj, prevăzută de art. 257 alin. (1), (4)
C.pen.
3. În perioada 12.11.2017 - 23.01.2018, inculpatul X, fost concubin al persoanei vătămate Y, i-a trimis
acesteia, zilnic, prin aplicaţia WhatsApp mai multe mesaje prin care a ameninţat-o cu distrugerea locuinţei şi cu
acte de violenţă, pentru a o determina să-i remită suma de 10.000 euro, sumă pe care inculpatul o aprecia că i se
cuvine, deoarece reprezenta contravaloarea unor lucrări de modernizare pe care le efectuase la casa persoanei
vătămate. Ameninţările trimise de inculpat i-au cauzat o temere reală persoanei vătămate, deoarece cunoştea că
inculpatul este o fire violentă.
În aceeaşi perioadă, inculpatul a ameninţat-o pe persoana vătămată prin viu grai şi prin apeluri telefonice
zilnice că va posta în mediul on-line mai multe înregistrări în care persoana vătămată apare în ipostaze intime,
precizându-i că va face astfel încât şi fiul acesteia să vadă acele înregistrări, în cazul în care nu va da curs
solicitării inculpatului de a-i plăti suma de 10.000 euro, ameninţările fiind de natură a-i crea o stare de profundă
tulburare şi temere.
În data de 24.01.2018, în raport de amânările persoanei vătămate şi apreciind că aceasta nu intenţionează să-i
dea banii, inculpatul a mers la locuinţa persoanei vătămate şi pe fondul discuţiilor contradictorii purtate, a luat
un cuţit din bucătărie cu care a ameninţat-o în scopul de a-i remite banii pe care inculpatul aprecia că aceasta îi
datorează. De teamă, persoana vătămată l-a rugat să lase cuţitul jos, spunându-i că va merge în dormitor de
unde îi va aduce o sumă de 4000 euro, pe care o avea în locuinţă, urmând ca diferenţa să i-o dea în câteva zile.
Inculpatul a urmărit-o pe persoana vătămată cu cuţitul în mână până în dormitor, unde aceasta, sub
ameninţarea cu cuţitul i-a înmânat suma mai sus menţionată.
În sarcina inculpatului se va reţine:
a. infracţiunea de ameninţare în formă continuată prevăzută de art. 206 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen.,
infracţiunea de şantaj în formă continuată, prevăzută de art. 207 alin. (1) şi (3) C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1)
C.pen., infracţiunea de şantaj în formă continuată, prevăzută de art. 207 alin. (2) şi (3), cu aplicarea art. 35 alin. (1)
C.pen., infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 234 alin. (1) lit. a) raportat la art. 233 C.pen.;
b. infracţiunea de şantaj în formă continuată, prevăzută de art. 207 alin. (1) şi (3), cu aplicarea art. 35 alin. (1)
C.pen., infracţiunea de şantaj în formă continuată, prevăzută de art. 207 alin. (2) şi (3), cu aplicarea art. 35 alin. (1)
C.pen., infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 233 C.pen.;
c. infracţiunea de şantaj în formă continuată, prevăzută de art. 207 alin. (1), (2) şi (3), cu aplicarea art. 35 alin. (1)
C.pen şi infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 233 C.pen.
4. S-a reţinut în actul de sesizare al Parchetului de pe lângă Judecătoria X., că la data de 16 martie 2018, în
jurul orelor 21:30, inculpatul A., fără a poseda permis de conducere, a condus autoturismul marca Audi,
aparţinând vărului său, pe mai multe străzi din municipiul G. şi fiind oprit de un echipaj de poliţie pentru că nu
a acordat prioritate la trecerea de pietoni, a prezentat actul de identitate, arătând însă că nu are cu sine permisul
de conducere. Întrucât, în urma verificării efectuate de lucrătorii de poliţie în baza de date, s-a constatat că
inculpatul nu figurează ca fiind posesor de permis de conducere şi aducându-i-se la cunoştinţă acest aspect,
inculpatul A. a declarat verbal că nu este posesor de permis de conducere eliberat de autorităţile române, însă
este posesor de permis de conducere eliberat de autorităţile elveţiene. Ulterior, din adresa Serviciului Public
Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, a rezultat că inculpatul A. nu este
posesor de permis de conducere obţinut în România, iar din comunicarea făcută de Centrul de
Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul I.G.P.R. a rezultat că inculpatul A. nu deţine permis de
conducere eliberat de autorităţile elveţiene.
În data de 23.07.2018, inculpatul a fost sunat de administratorul societăţii comerciale Z. SRL şi rugat să se
deplaseze în interesul acestei societăţi, la un depozit, pentru rezolvarea unei probleme urgente pe care
administratorul nu o putea el însuşi rezolva, fiind plecat din localitate. Neputându-l refuza, deoarece fusese
ajutat cândva de administrator pentru a-şi rezolva o problemă personală, inculpatul, deşi s-a temut, a acceptat,
astfel încât s-a deplasat pe câteva străzi din municipiul G., la volanul autoturismului Opel Astra aparţinând
societăţii mai sus menţionate. În aceste împrejurări, doi poliţişti din cadrul Serviciului Poliţiei Rutiere, aflaţi în
exercitarea atribuţiilor de serviciu, au procedat la oprirea în trafic a autoturismului marca Opel Astra, condus
de inculpatul A. şi i-au solicitat acestuia să prezinte actele personale şi ale autoturismului pentru control. În
prezenţa martorului M., şofer de taxi, inculpatul a prezentat certificatul de înmatriculare al autoturismului,
proprietatea societăţii comerciale Z. SRL şi a afirmat că se numeşte D., angajat al firmei şi că actele sale de
identitate şi permisul de conducere se află la sediul societăţii. În urma verificărilor efectuate de poliţişti pe
echipamentul informatic aflat în dotarea autoturismului de serviciu, a reieşit că datele de identitate declarate
verbal de inculpat nu corespund realităţii. Solicitându-i-se în mod ferm să îşi prezinte identitatea reală,
inculpatul a coborât din autoturism şi a îmbrâncit pe unul dintre cei doi poliţişti (persoana vătămată V.), l-a lovit
cu pumnii şi picioarele, în zone nevitale, cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 95 de
zile de îngrijiri medicale, care nu i-au pus viaţa în primejdie.
După stabilirea identităţii reale a inculpatului şi efectuarea verificărilor în baza de date, s-a constatat că
inculpatul nu figurează ca fiind posesor de permis de conducere.
Instanţa:
a. va reţine în sarcina inculpatului infracţiunile prevăzute de art. 327 alin. (1) C.pen., (fals privind identitatea),
art. 335 alin. (1) cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen. (conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o
persoană care nu posedă permis de conducere în formă continuată) şi art. 257 alin. (1) şi (4) (ultraj) raportat la art. 194
alin. (1) litera b) C.pen., toate în concurs real, cu aplicarea art. 38 alin. (1) C.pen.;
b. va reţine în sarcina inculpatului două infracţiuni prevăzute de art. 335 alin. (1) C.pen. şi infracţiunea prevăzută de
art. 194 alin. (1) lit. b) C.pen., toate aflate în concurs real;
c. va reţine în sarcina inculpatului două infracţiuni prevăzute de art. 335 alin. (1) C.pen. şi infracţiunea prevăzută de
art. 257 alin. (1) şi (4), toate aflate în concurs real.
5. Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul X., a fost trimis în judecată inculpatul A. pentru
comiterea a 3 infracţiuni de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu
aplicarea art. 38 alin. (1) şi art. 5 C.pen., constând în aceea că, în calitate de administrator de fapt al SC F. SRL,
a înregistrat cu ştiinţă în contabilitatea societăţii facturi fiscale, cunoscând că ele nu reflectau operaţiuni
comerciale reale, cu consecinţa deducerii în mod nejustificat a TVA, faptele având drept consecinţă calcularea
eronată a TVA de plată pe care societatea era obligată să o plătească bugetului statului pentru anii 2013, 2018 şi
2019 şi astfel a prejudiciat bugetul de stat cu sumele de 23.400 lei, 25.700 lei şi 15.300 lei.
În procedura de cameră preliminară inculpatul a acoperit integral prejudiciul cauzat, inclusiv penalităţi şi
dobânzi calculate la zi.
Prin sentinţa penală nr. 567 din 20 ianuarie 2019 a Tribunalului X. s-a constatat că nu s-a împlinit termenul
de prescripţie a răspunderii penale şi s-a reţinut incidenţa art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 în legătură cu
prima infracţiune de evaziune fiscală, comisă în anul 2013. În baza art. 10 alin. (2) din lege a fost respinsă
solicitarea inculpatului de a reţine incidenţa art. 10 alin. (1) din lege pentru infracţiunile de evaziune fiscală
comise în anii 2018 şi 2019.
Soluţia instanţei este:
a. corectă, întrucât inculpatul a comis o nouă infracţiune într-un interval de 5 ani de la comiterea faptei pentru care a
beneficiat de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005;
b. este greşită, dispoziţiile art. 10 alin. (1) fiind incidente cu privire la toate infracţiunile;
c. este greşită, deoarece dispoziţiile art. 10 alin. (1) din lege sunt incidente numai cu privire la ultimele două
infracţiuni.
6. Prin sentinţa penală nr. 563 din 5 noiembrie 2018 a Curţii de Apel T, în baza art. 396 alin. (6) raportat la
art. 16 alin. (1) lit. f) C.proc.pen. (prescripţia răspunderii penale) a fost încetat procesul penal împotriva
inculpatului A. pentru săvârşirea infracțiunilor de fals intelectual prevăzută de art. 321 C.pen., participaţie
improprie la înşelăciune prevăzută de art. 52 alin. (3) C.pen. raportat la art. 244 alin. (2) C.pen. şi participaţie
improprie la uz de fals prevăzută de art. 52 alin. (3) C.pen. raportat la art. 323 C.pen., totul cu aplicarea art. 5
C.pen.
În baza art. 25 alin. (3) raportat la art. 404 alin. (4) lit. g) C.proc.pen. s-a dispus anularea testamentului
întocmit de o persoană necunoscută la data de 16.06.2011.
Prin sentinţă s-a reţinut că după decesul numitului T., survenit la data de 5.08.2011, inculpatul A, în calitate
de avocat, a înmânat lui R. un testament olograf ce prezenta aparenţa scrierii şi a semnării lui de către numitul
T., prin care acesta din urmă îi lăsa întreaga sa avere mobiliară şi imobiliară. Acest testament, prin încheierea
numărul 7 din data de 16.06.2011, a fost atestat în privinţa datei, a identităţii părţilor şi a conţinutului, de către
inculpatul A. în calitate de avocat.
Prin raportul de expertiză criminalistică din data de 12.05.2014, s-a stabilit că scrisul din cuprinsul
testamentului nu a fost executat de numitul T., după cum nici semnătura nu a fost executată de acesta.
Testamentul a fost înmânat lui R. la data de 10.08.2011 la Cabinetul de avocat al inculpatului A., în prezenţa
martorilor, întocmindu-se cu acest prilej un proces-verbal. Ulterior, testamentul a fost folosit de către R. cu
prilejul dezbaterii succesiunii de pe urma defunctului T. la B.N.P. C., fiind emis certificatul de moştenitor
numărul X/31.08.2011 autentificat de notarul E.
S-a reţinut că R. a fost beneficiar de bună-credinţă al testamentului şi nu a avut nicio calitate procesuală în
cursul urmăririi penale, astfel încât nu a fost citat la niciunul din termene la judecarea cauzei în primă instanţă.
Soluţia pronunţată de instanţă:
a. este legală, desfiinţarea înscrisului fiind obligatorie întrucât acesta era fals, indiferent de citarea persoanei care a
beneficiat de acesta;
b. nu este legală, instanţa având obligaţia de a cita pe R., persoană a cărei drepturi şi interese legitime pot fi afectate;
c. nu mai poate fi criticată întrucât R. nu poate declara apel împotriva sentinţei.
7. Prin sentinţa penală 1/20.03.2017 a Tribunalului S., în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1)
lit. b) teza I C.proc.pen. a fost achitat inculpatul X. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută
de art. 297 alin. (1), cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen., iar în baza art. 25 alin. (5) C.proc.pen. a fost lăsată
nesoluţionată acţiunea civilă formulată de partea civilă Regia Naţională B.
Împotriva sentinţei penale nr. 1/20.03.2017 a Tribunalului S. au declarat apel Parchetul de pe lângă
Tribunalul S., care a solicitat desfiinţarea hotărârii atacate şi în urma reevaluării ansamblului probator,
condamnarea inculpatului X. şi obligarea lui la repararea prejudiciului cauzat şi partea civilă Regia Naţională
B., care a solicitat desfiinţarea sentinţei, condamnarea inculpatului X. şi obligarea acestuia la plata despăgu-
birilor civile în cuantum de 5.788.303 lei, precum şi a dobânzilor legale începând cu data comiterii faptei şi până
la plata efectivă a sumelor.
După înregistrarea dosarului pe rolul Curţii de Apel S., la termenul de judecată din data de 23.10.2017,
procurorul a învederat instanţei că procurorul general al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel S. retrage apelul
declarat în cauză. La acelaşi termen de judecată, reprezentantul părţii civile a învederat instanţei că aceasta îşi
însuşeşte apelul declarat de procuror conform art. 415 alin. (4) C.proc.pen.
Curtea de apel:
a. va lua act de retragerea apelului declarat de procuror şi va continua judecata cu privire la apelul iniţial al părţii
civile, respingând cererea de însuşire formulată în baza art. 415 alin. (4) C.proc.pen.;
b. va lua act de retragerea apelului declarat de procuror, va admite cererea de însuşire a apelului formulată de partea
civilă în baza art. 415 alin. (4) C.proc.pen. şi va continua judecata;
c. va respinge solicitarea de a se lua act de retragerea apelului de către procuror întrucât nu a fost retras de procu-
rorul imediat ierarhic superior al celui care l-a declarat, va respinge cererea de însuşire formulată de partea civilă în
baza art. 415 alin. (4) C.proc.pen. şi va continua judecata.
8. Inculpatul X, în cadrul judecării apelului declarat împotriva sentinței penale nr. 54/12.06.2017 a
Tribunalului B., a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina sa din infracțiunea de
evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35
alin. (1) C.pen., în aceeași infracțiune în formă simplă și încetarea procesului penal ca urmare a împlinirii
termenului de prescripție a răspunderii penale. Instanța de apel a respins cererea formulată de inculpat, precum
și solicitarea acestuia de încetare a procesului penal, reținând că termenul de prescripție a răspunderii penale a
început să curgă de la data epuizării infracțiunii și nu s-a împlinit până la data pronunțării deciziei.
Contestația în anulare declarată de inculpatul condamnat împotriva deciziei instanței de apel, prin care se
invocă incidența dispozițiilor art. 426 alin. (1) lit. b) C.proc.pen., respectiv existența unei cauze de încetare a
procesului penal constând în împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea de
evaziunea fiscală:
a. va fi respinsă ca inadmisibilă, întrucât chestiunea prescripției răspunderii penale nu mai poate fi examinată;
b. va fi respinsă ca nefondată, în măsura în care termenul de prescripție nu era împlinit;
c. va fi admisă în principiu dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și va fi examinată pe fond chestiunea
împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale.
9. Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul
public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, faptă prevăzută de art. 132 din legea nr. 78/2000
raportat la art. 297 alin. (1) cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 5 C.pen., cauza aflându-se în procedura camerei
preliminare, în calea de atac a contestației promovate de inculpat împotriva încheierii prin care s-a constatat
legalitatea sesizării, a actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății. În cauză, judecătorul de
cameră preliminară a dispus remedierea unor neregularități privind precizarea și explicarea stării de fapt, dar și
a fiecărui act material al infracțiunii continuate, în ce constă și în ce perioadă a fost comis fiecare dintre actele
materiale, efectuate de către procuror.
În fața judecătorului de cameră preliminară învestit cu soluționarea contestației, inculpatul a solicitat
sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene cu o cerere de pronunțare a unei decizii preliminare având ca
obiect interpretarea art. 6 parag. 3 din Directiva 2012/13 U.E. privind dreptul la informare în cadrul
procedurilor penale (transpusă în legislația națională în Codul de procedură penală) propunând următoarea
întrebare: „În cazul infracțiunilor continuate, care cuprind mai multe acte de executare comise la diferite
intervale de timp și care, fiecare dintre ele realizează conținutul aceleiași infracțiuni, art. 6 parag. 3 din Directivă
trebuie interpretat în sensul că implică o informare detaliată pentru fiecare dintre aceste acte de executare, cu
indicarea actului de executare și a datei la care a fost comisă fapta?”
Art. 6 parag. 3 prevede următoarele: „statele membre se asigură că, cel mai târziu la prezentarea fondului
acuzării în instanță, se oferă informații detaliate cu privire la acuzare, inclusiv natura și încadrarea juridică a
infracțiunii, precum și forma de participare a persoanei acuzate”.
A mai precizat inculpatul că potrivit dispozițiilor art. 267 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii
Europene, dispozițiile acestuia se aplică cu prioritate față de altă dispoziție de drept intern, prin raportare la
dispozițiile art. 148 din Constituție și că dispozițiile art. 267 din Tratat prevăd obligativitatea instanței naționale
de a adresa întrebarea preliminară atunci când o astfel de întrebare este formulată în fața instanței naționale ale
cărei decizii nu pot fi supuse unei căi de atac în dreptul intern (așa cum este cazul în speță, aflată, în calea de atac
a contestației, în etapa camerei preliminare) și a mai arătat că acestea nu sunt inadmisibile.
a. nu poate respinge cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene, pe considerentul exclusiv că sunt
îndeplinite cerințele art. 267 TFUE, hotărârea ce se va pronunța nu este susceptibilă de a fi supusă unei căi de atac,
întrebarea are legătură cu cauza, litigiul este real, iar răspunsul instanței este necesar pentru soluționarea pricinii și nu
există o altă hotărâre a instanței europene în materie;
b. admite cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene, pe considerentul că potrivit interpretării
instanței în cauza Cilfit, un organ jurisdicţional de drept intern ale cărui decizii un pot face obiectul unei căi de atac
potrivit dreptului intern este obligat, atunci când în faţa lui se formuleazǎ o întrebare privind dreptul european, să
sesizeze Curtea de Justiţie;
c. respinge cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene, în măsura în care apreciază ca fiind incidentă
teoria actului clar, modul de aplicare a dispozițiilor Directivei în discuție fiind atât de evidente încât nu lasă loc niciunui
dubiu rezonabil în ce privește obligația de respectare a dreptului la informare a persoanei acuzate.
10. Prin sentinţa penală nr. 489 din 5 noiembrie 2017 a Judecătoriei X. au fost condamnaţi A., B. şi C. după
cum urmează:
- inculpaţii A. şi B. la pedeapsa amenzii penale pentru comiterea în data de 14 septembrie 2016 a infracţiunii
de lovire prevăzută de art. 193 alin. (2) C.pen. asupra persoanei vătămate D., şofer de taxi, constând în aceea că
în data mai sus menţionată l-au lovit pe D. pe motiv că le-a ocupat locul de parcare din faţa blocului, dar şi
pentru că D., la rândul său, ca urmare a conflictului spontan, l-a lovit pe A. cu picioarele, persoanei vătămate D.
fiindu-i cauzate leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 15 zile de îngrijiri medicale.
- inculpatul C. la 3 ani şi 2 luni închisoare, pentru infracţiunea de furt prevăzută de art. 228 alin. (1) C.pen.,
constând în aceea că în aceeaşi împrejurare, profitând de faptul că persoana vătămată D. era implicată în
conflictul cu A. şi B., fără o înţelegere prealabilă cu aceştia, i-a sustras lui D. din autoturismul care era deschis,
suma de 9000 lei.
Din cazierul judiciar al inculpaţilor a rezultat că A. şi C. nu au antecedente penale, iar inculpatul B. a fost
condamnat anterior la 1 an şi 2 luni închisoare pentru furt prin sentinţă rămasă definitivă la 17 octombrie 2014.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel în termenul legal Parchetul de pe lângă Judecătoria X. Inculpatul
C. a declarat apel în termen de o lună de la comunicarea copiei minutei, iar cererea de repunere în termenul de
apel formulată în faţa instanţei de apel a fost respinsă, instanţa de apel constatând că nu a invocat şi nu a dovedit
o cauză temeinică care să-l fi împiedicat să declare apel în termen.
Parchetul de pe lângă Judecătoria X. a solicitat să se dispună încetarea procesului penal faţă de inculpatul A.
deoarece aşa cum rezultă din plângerea prealabilă depusă la poliţie împotriva lui A. şi B., aceasta a fost
formulată la data de 20 decembrie 2016, peste termenul prevăzut de lege.
Inculpatul C. a declarat apel pentru motivul că pedeapsa care i-a fost aplicată este nelegală, în raport cu
faptul că nu are antecedente penale şi că a recuperat prejudiciul cauzat.
Instanţa de apel, constatând că, într-adevăr, plângerea prealabilă a persoanei vătămate a fost formulată
tardiv:
a. va respinge ca tardiv apelul inculpatului C., va admite apelul parchetului în ceea ce-l priveşte pe inculpatul A. şi
va extinde acest apel şi în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii B. şi C.;
b. va respinge ca tardiv apelul inculpatului C., va admite apelul parchetului în ceea ce-l priveşte pe inculpatul A. şi
va extinde apelul faţă de inculpatul B.;
c. va respinge ca tardiv apelul inculpatului C., va admite apelul parchetului în ceea ce-l priveşte pe inculpatul A.,
însă instanţa de apel nu va extinde apelul asupra niciunuia dintre inculpaţii B. şi C.
Răspunsuri anexe*
*
Variantele de răspuns apreciate a fi corecte sau greşite reflectă numai opinia membrilor comisiilor de elaborare a subiectelor ori
a celor ai comisiilor de soluţionare a contestaţiilor la barem.
Subiecte admitere INM şi/sau 45. a, b 41. a

magistratură 46. a, b 42. a
47. c 43. a, b
2014
48. b 44. c
Drept penal
49. b 45. a, c
1. a
50. b 46. a, c
2. a, b
47. a, b
3. b, c 2015
48. a, b
4. c Drept penal
49. b
5. c 1. c
50. c
6. c 2. a
7. a 3. b 2016
8. b 4. c Drept penal
9. b 5. b 1. a
10. c 6. c 2. b
11. b 7. b 3. a
12. c 8. b 4. b
13. a 9. b 5. c
14. c 10. c 6. c
15. a 11. b, c 7. c
16. b 12. a 8. b, c
17. a, b 13. b 9. c
18. b, c 14. b 10. c
19. a 15. a 11. c
20. b 16. b 12. b, c
21. a 17. a 13. b
22. a, c 18. a 14. b
23. a, b 19. c 15. c
24. c 20. a 16. a
25. a 21. a, c 17. a
22. a, b 18. c
Drept procesual penal 23. c 19. c
26. a, b 24. c 20. c
27. c 25. b 21. b
28. c 22. b
29. c Drept procesual penal 23. b, c
30. b 26. b, c 24. c
31. b 27. a 25. a
32. c 28. c
33. a 29. b Drept procesual penal
34. a 30. a, b 26. b, c
35. b 31. c 27. b
36. b 32. b 28. a, b
37. a, c 33. c 29. a
38. b 34. c 30. a
39. a, b 35. b 31. a, c
40. b 36. b, c 32. a, c
41. a, c 37. b 33. c
42. b, c 38. a, c 34. a, c
43. b 39. b 35. a, c
44. b 40. a 36. b
37. b, c 33. a 30. b
38. c 34. b, c 31. a
39. a, c 35. a, c 32. b, c
40. a, c 36. c 33. c
41. b 37. c 34. a
42. a 38. b 35. a
43. c 39. b, c 36. a
44. b 40. a, b 37. a, c
45. b 41. a, c 38. b, c
46. a 42. a, b 39. a, b
47. c 43. c 40. c
48. a 44. c 41. c
49. b, c 45. b 42. c
50. c 46. a 43. a, b
47. b 44. b, c
Aprilie 2017
48. a, b 45. a, b
Drept penal
49. a, c 46. a, b
1. c
47. b, c
2. a Septembrie 2017
48. c
3. c Drept penal
49. b
4. c 1. a, b
50. b
5. b 2. c
6. a, c 3. a, b 2018
7. a, c 4. a Drept penal
8. b 5. c 1. b
9. a, b 6. a 2. c
10. b, c 7. c 3. b, c
11. a 8. c 4. a
12. c 9. b, c 5. c
13. b, c 10. b 6. b, c
14. b 11. a, c 7. c
15. a 12. a, c 8. a
16. a, b 13. a, b 9. c
17. a, c 14. b 10. a, b
18. c 15. a 11. b, c
19. a, b 16. a 12. b
20. a, c 17. b 13. a
21. b 18. c 14. a
22. a 19. b 15. a
23. b 20. a 16. b
24. a 21. b 17. c
25. b 22. b, c 18. c
23. c 19. b
Drept procesual penal 24. b 20. a, b
26. b 25. c 21. c
27. b, c 22. c
28. b Drept procesual penal 23. c
29. b, c 26. c 24. a
30. a 27. c 25. a
31. b 28. c
32. a 29. a, c
Drept procesual penal 23. b 20. c

26. a 24. c 21. b
27. b, c 25. a 22. c
28. a, b 23. a
29. c Drept procesual penal 24. b, c
30. a, b 26. a 25. a
31. c 27. c
32. b, c 28. a Drept procesual penal
33. b 29. c 26. c
34. a 30. b 27. a, b
35. b, c 31. a 28. c
36. b 32. a 29. a
37. a 33. a 30. b
38. c 34. a 31. a, b
39. b 35. c 32. a
40. b, c 36. a 33. b
41. b 37. a 34. a, c
42. a 38. c 35. b, c
43. c 39. b 36. a
44. c 40. a 37. b
45. b, c 41. c 38. b, c
46. a 42. c 39. c
47. c 43. b 40. c
48. a, b 44. a 41. a, c
49. c 45. a 42. b
50. b 46. c 43. b, c
47. c 44. b
Iunie 2019
48. b 45. a
Drept penal
49. c 46. c
1. c
47. c
2. b Noiembrie 2019
48. a
3. b Drept penal
49. a, c
4. b 1. c
50. b
5. b 2. a
6. b 3. b
Subiecte examen de primire în
7. a 4. a
profesia de avocat – pentru
8. b 5. b, c
obţinerea titlului de avocat
9. b 6. a, c
stagiar
10. a 7. b
11. b 8. b 2015
12. a 9. c Drept penal
13. b 10. a 1. a, b
14. b 11. c 2. a
15. b 12. a 3. c
16. a 13. c 4. b, c
17. c 14. b 5. a, b
18. c 15. a, c 6. a
19. a 16. b 7. a
20. a 17. a, b 8. a, c
21. c 18. a, c 9. a, b
22. b 19. b 10. b
11. b 17. a, b 22. b, c
12. b 18. a, b 23. a
13. a 19. c 24. a
14. b, c 25. a, b
15. a, c Drept procesual penal 26. a, b
16. c 20. b 27. c
17. a, c 21. b 28. a, b
18. b, c 22. a 29. a, b
19. a, c 23. a, b 30. b, c
20. a, c 24. c 31. b
25. b 32. a, c
Drept procesual penal 26. b 33. a, c
21. a, c 27. c 34. b, c
22. b 28. a, b 35. a, b
23. c 29. c 36. a, b
24. b 30. a, c 37. b
25. a 31. c 38. b
26. c 32. c 39. c
27. a 33. a, c 40. c
28. c 34. b
29. a 35. a, c
2018
30. a, b 36. a, b
Drept penal
31. c 37. b, c
1. b
32. a 38. c
2. b
33. a 39. a, c
3. c
34. b
2017 4. b
35. b
Drept penal 5. b
36. a
1. a, c 6. b
37. a, b
2. b 7. b, c
38. c
3. a, b 8. c
39. a, c
4. b, c 9. b
40. b
5. c 10. a, b
2016 6. a 11. b
Drept penal 7. a, b 12. b
1. a, b 8. a 13. a, c
2. b 9. c 14. b
3. a, c 10. b 15. b
4. b 11. c 16. a
5. b, c 12. b, c 17. a, b
6. c 13. b 18. c
7. b, c 14. a, b
8. b, c 15. a Drept procesual penal
9. b 16. b 19. b, c
10. a, b 17. a 20. c
11. a, c 18. c 21. b, c
12. c 19. c 22. a, c
13. c 20. b 23. c
14. c 24. b
15. b Drept procesual penal 25. c
16. b 21. a, b 26. a, b
27. b 35. a Subiecte examen de primire în

28. a, b 36. c profesia de avocat – pentru
29. a, c 37. a, b obţinerea titlului de avocat
30. c 38. a, c definitiv
31. b, c 39. a
2015
32. b 40. b
Drept penal
33. a
August 2019 1. a, c
34. b
Drept penal 2. b
35. b
1. b 3. c
36. c
2. a 4. a, b
37. a, b
3. c 5. a, c
38. c
4. c 6. b
Martie 2019 5. c 7. a, c
Drept penal 6. b 8. a, c
1. a, c 7. a 9. a, c
2. c 8. a 10. b, c
3. a 9. c 11. c
4. a 10. a 12. b
5. a 11. c 13. c
6. a 12. b 14. a
7. a, c 13. c 15. c
8. a 14. a 16. a, b
9. b, c 15. a 17. b
10. c 16. c 18. a, b
11. b, c 17. a 19. b, c
12. b, c 18. b 20. a
13. a, c 19. c
14. c 20. c Drept procesual penal
15. b, c 21. a
16. b Drept procesual penal 22. b, c
17. a 21. b 23. a, b
18. a 22. a 24. b
19. a 23. c 25. b, c
20. b 24. b 26. b
25. b 27. c
21. b 27. b 29. b
22. a 28. b 30. a, b
23. a, b 29. b 31. b, c
24. b 30. c 32. b
25. a, c 31. a 33. a
26. b 32. b 34. a, b
27. a 33. c 35. a
28. b 34. b 36. b, c
29. b 35. a 37. b, c
30. b 36. b 38. b
31. a, c 37. b 39. b
32. a, b 38. c 40. b
33. a, b 39. b
34. b 40. c
2016 6. b 12. c
Drept penal 7. c 13. b
1. a 8. a, b 14. a
2. a 9. b 15. c
3. a, c 10. a 16. a, c
4. b, c 11. c 17. b
5. a, c 12. b 18. a, c
6. c 13. c
7. c 14. a Drept procesual penal
8. c 15. b 19. c
9. b, c 16. b 20. a
10. c 17. a 21. b
11. c 18. b 22. a, b
12. a 19. a, b 23. a, b
13. c 20. b 24. a
14. c 25. b
15. c Drept procesual penal 26. a, c
16. b, c 21. b, c 27. a, b
17. a 22. b 28. b, c
18. b, c 23. c 29. b, c
19. b 24. a, b 30. b
25. b, c 31. c
Drept procesual penal 26. c 32. b, c
20. b 27. a, b 33. a, b
21. c 28. c 34. a, c
22. c 29. b, c 35. a
36. b
23. b 30. c
37. c
24. a 31. a, c
38. c
25. c 32. b
26. b, c 33. a Martie 2019
27. a 34. b, c Drept penal
28. b 35. a, b 1. a, c
29. a, c 36. b 2. a, b
30. b, c 37. b, c 3. a
31. c 38. a, b 4. c
32. c 39. b 5. a, b
33. b 40. b 6. a, c
34. b 7. a, b
2018 8. b, c
35. c
Drept penal 9. a, b
36. b
1. c 10. c
37. c
2. a, c 11. c
38. a, b
3. b 12. b
39. b
4. b 13. a
2017 5. a 14. a, b
Drept penal 6. a 15. c
1. b 7. a 16. c
2. b 8. c 17. c
3. c 9. c 18. c
4. a, c 10. a, b 19. b
5. c 11. a 20. a, b
Drept procesual penal 26. c 7. b

21. c 27. c 8. c
22. b 28. a 9. a
23. a 29. c 10. a
24. b 30. b
25. a, c 31. b Drept procesual penal
26. b, c 32. b 11. b
27. a 33. b 12. b
28. a, c 34. b 13. c
29. a 35. c 14. c
30. b, c 36. a 15. a
31. c 37. a 16. c
32. b, c 38. c 17. a, c
33. a 39. a 18. c
34. c 40. c 19. b, c
35. b, c 20. b, c
36. a, b Subiecte examen absolvire
2018
37. a INPPA
Drept penal
38. a, c
2016 1. c
39. a, c
Drept penal 2. b, c
40. b, c
1. a, b 3. a, c
August 2019 2. c 4. c
Drept penal 3. a 5. a
1. a 4. b 6. a, c
2. c 5. c 7. c
3. b 6. b 8. b
4. a 7. c 9. a
5. b 8. c 10. a
6. a 9. a, b
7. b 10. c Drept procesual penal
8. c 11. c
9. a Drept procesual penal 12. b, c
10. b 11. b, c 13. c
11. b 12. c 14. b
12. a 13. a 15. a, c
13. b 14. b 16. a
14. c 15. c 17. c
15. a 16. a 18. b, c
16. b 17. b, c 19. b
17. a 18. c 20. c
18. b 19. a
2019
19. b 20. b
Drept penal
20. c
2017 1. b
Drept penal 2. c
1. c 3. c
21. c
2. a, b 4. b
22. c
3. a 5. c
23. b
4. a 6. b
24. c
5. a 7. a
25. c
6. a 8. c
9. b, c Drept procesual penal 32. c
10. c 11. c 33. c
12. a 34. a
Drept procesual penal 13. b
11. b 14. b Proba practică
12. c 15. a Drept penal
13. b 16. c 1. a
14. b 17. c 2. c
15. b 18. a 3. a
16. a, b 4. c
17. c Subiecte concurs de promovare 5. b
18. b, c în funcţii de execuţie 6. b
19. a, b Parchetul de pe lângă Înalta 7. a
20. a, c Curte de Casaţie şi Justiţie
2016
Subiecte examen de promovare 8. b
Proba teoretică
în funcţia de judecător Înalta 9. b
Drept penal
Curte de Casaţie şi Justiţie 10. a
1. a
11. b
2015 2. b
12. c
Drept penal 3. b
13. c
1. c 4. c
14. a
2. a 5. c
3. b 6. c 2017
4. c 7. a Proba teoretică
5. c 8. a Drept penal
6. b 9. b 1. c
7. c 10. c 2. c
11. b 3. b
Drept procesual penal 12. c 4. a
8. a 13. a 5. c
9. a 14. a 6. c
10. b 15. b 7. b
11. b 16. a 8. b
12. c 9. a
13. b Drept procesual penal 10. b
14. a 17. a 11. c
15. c 18. a 12. b
19. b 13. a
2018
20. a 14. c
Drept penal
21. c 15. b
1. c
22. c 16. b
2. c
23. a 17. c
3. a
24. b 18. c
4. b
25. c 19. c
5. a
26. b 20. a
6. b
27. b
7. a
28. c Drept procesual penal
8. c
29. b 21. a
9. b
30. b 22. a
10. c
31. c 23. c
24. c 9. b 13. b
25. c 10. b 14. b
26. c 11. b 15. c
27. a 12. c 16. c
28. a 13. b 17. a
29. a 14. c
2019
30. b 15. b
Proba teoretică
31. b 16. c
Drept penal
32. c 17. c
1. c
33. a 18. b
2. c
34. b 19. a
3. c
35. b 20. b
4. a
36. a
5. b
37. b Drept procesual penal
6. b
38. a 21. a
7. b
39. b 22. c
8. c
40. c 23. b
9. a
24. c
10. b
Proba practică 25. b
11. c
Drept penal 26. b
12. b
1. a 27. c
13. a
2. b 28. b
14. a
3. a 29. c
15. c
4. a 30. b
16. c
5. b 31. b
17. b
6. a 32. c
18. c
7. b 33. b
19. c
8. b 34. c
20. a
9. b 35. c
36. a
Drept procesual penal 37. c
21. a
10. c 38. b
22. c
11. a 39. b
23. a
12. b 40. a
24. c
13. b
25. a
14. a Proba practică
26. b
15. b Drept penal
27. a
16. a 1. c
28. b
17. c 2. a
29. b
3. c
2018 30. c
4. b
Proba teoretică 31. c
5. c
Drept penal 32. b
6. b
1. b 33. a
7. c
2. c 34. b
8. a, c
3. a 35. a
9. a
4. b 36. c
10. c
5. b 37. b
6. b 38. a
7. c 39. b
11. a
8. a 40. b
12. a
Proba practică Drept procesual penal 6. a
Drept penal 20. b 7. b
1. a 21. c 8. a
2. c 22. a 9. b
3. a 23. a 10. c
4. b 24. b 11. b
5. b 25. c 12. c
6. c 26. a 13. a
7. c 27. b 14. b
8. b 28. a 15. c
9. b 29. a 16. a
30. b 17. c
Drept procesual penal 31. c 18. c
10. b 32. b 19. b
11. b1 33. a
12. c 34. c Drept procesual penal
13. b 35. c 20. a
14. b 36. c 21. b
15. b 37. b 22. c
16. a 38. a 23. a
24. a
Subiecte concurs de promovare Proba practică 25. a
în funcţii de execuţie Drept penal 26. c
Curtea de Apel 1. b 27. b
2. a 28. a
2014
3. c 29. c
Proba teoretică
4. b 30. a
Drept penal
5. c 31. b
1. c
6. a 32. b
2. c
7. a 33. a
3. c
8. b 34. b
4. a
9. c 35. b
5. c
10. b 36. c
6. b
37. c
7. a
8. a
11. c
9. b
10. b
13. b Drept penal
11. a
14. b 1. a
12. a
15. a 2. c
13. b
16. b 3. b
14. b
17. a 4. a
15. b
5. b
16. c 2015
6. a
17. b Proba teoretică
7. b
18. a Drept penal
8. c
19. a 1. b
9. a
2. a
10. b
3. a
4. a
1
Răspunsul corect din baremul defi- Drept procesual penal
5. b
nitiv este B, dar se punctează B sau A. 11. b
12. a Proba practică 25. c

13. c Drept penal 26. b
14. b 1. b 27. c
15. a 2. c 28. b
16. c 3. c 29. a
17. b 4. b 30. b
18. b 5. a 31. c
6. a 32. c
2016
7. a 33. c
Proba teoretică
8. a 34. b
Drept penal
9. b 35. c
1. b
36. a
2. a
3. b
10. a 38. a
4. a
11. a
5. a
12. c Proba practică
6. a
13. a Drept penal
7. c
14. c 1. b
8. b
15. c 2. a
9. b
16. b 3. c
10. b
17. b 4. a
11. c
5. a
12. b 2017
6. c
13. a Proba teoretică
7. a
14. c Drept penal
8. a
15. c 1. a
9. c
16. a 2. c
10. c
17. c 3. b
18. c 4. a
19. a 5. a
11. a
6. b
12. c
Drept procesual penal 7. a
13. c
20. a 8. c
14. b
21. b 9. a
15. c
22. a 10. b
16. a
23. c 11. a
17. b
24. a 12. b
18. b
25. b 13. b
26. c 14. c 2018
27. b 15. a Proba teoretică
28. c 16. b Drept penal
29. a 17. b 1. a
30. c 18. a 2. c
31. b 19. c 3. c
32. b 4. b
33. c Drept procesual penal 5. c
34. b 20. b 6. c
35. a 21. c 7. a
36. c 22. a 8. b
37. a 23. b 9. a
24. c 10. b
11. b 6. a
12. b 7. b Drept procesual penal
13. c 8. a 21. a
14. a 9. b 22. c
15. a 10. c 23. a
16. c 24. a
17. a Drept procesual penal 25. b
18. b 11. c 26. a
19. c 12. a 27. b
20. b 13. b 28. c
14. c 29. b
21. c 16. b 31. c
22. c 17. a 32. a
23. a 18. c 33. a
24. a 34. b
2019
25. c 35. a
Proba teoretică
26. a 36. a
Drept penal
27. a 37. a
1. b
28. c 38. c
2. c
29. a 39. c
3. a
30. c 40. c
4. c
31. c
5. c
6. b
33. b Drept penal
7. b
34. b 1. a
8. b
35. b 2. a
9. c
36. b 3. c
10. b
37. c 4. c
11. c
38. c 5. b
12. c
39. a
13. a
14. b
Proba practică 6. b
15. a
Drept penal 7. a
16. b
1. b 8. a
17. c
2. c 9. c
18. c
3. c 10. b
19. c
4. b
20. b
5. a

DPPP AnexeTesteGrila MUdroiu CHBeck

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

DPPP AnexeTesteGrila MUdroiu CHBeck

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Mihail Udroiu

Editura C.H. Beck

Subiecte admitere INM şi/sau magistratură ................................................................................................................... 7

Subiecte examen absolvire INPPA .............................................................................................................................. 134

Subiectele de la proba scrisă desfăşurată în cadrul concursului de promovare efectivă şi pe loc

Subiectele de la proba scrisă desfăşurată în cadrul concursului de promovare efectivă şi pe loc

- 2018 - ....................................................................................................................................................................... 262

Răspunsuri anexe .......................................................................................................................................................... 289

1. Termenul de reabilitare începe să curgă de la momentul:

25. Infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal:

Drept procesual penal

26. Nu este incompatibil:

41. Acordul de recunoaştere a vinovăţiei se poate încheia:

1. Executarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi încetează la:

Drept procesual penal

26. În procedura de cameră preliminară:

41. În cazul unei plângeri penale formulate de o persoană juridică:

Drept procesual penal

30. Instanţa de judecată poate dispune în cursul cercetării judecătoreşti efectuarea:

47. În cursul judecăţii în primă instanţă:

9. Există tentativă idonee:

25. Infracţiunea de tulburare a ordinii şi liniştii publice:

Drept procesual penal

26. Partea responsabilă civilmente participă în procesul penal:

40. În procedura de admitere în principiu a contestaţiei în anulare, instanţa pronunţă:

1. Tentativa nu este posibilă la infracţiunile:

Drept procesual penal

29. Urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror în cazul:

43. Este incompatibil:

16. Infracţiunea de abuz de încredere:

Drept procesual penal

30. Poate fi audiat ca martor:

8. Infracţiunea comisivă prin omisiune:

25. Infracţiunea de tulburare de posesie:

Drept procesual penal

b. şi de către judecătorul de drepturi şi libertăţi;

9. O infracțiune nu se poate afla concomitent în stare de recidivă postexecutorie și de pluralitate inter-

23. În cazul infracțiunii de dare de mită:

Drept procesual penal

26. În cursul urmăririi penale:

37. Sancţiunea nulităţii absolute intervine atunci când:

1. Dispoziţiile art. 5 C.pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile:

Drept procesual penal

34. Nu pot fi audiaţi în calitate de martor:

Drept procesual penal

27. Partea responsabilă civilmente:

Drept procesual penal

21. În procedura de cameră preliminară:

27. Mandatul de aducere:

Drept procesual penal

35. În procedura specială care reglementează acordul de recunoaştere a vinovăţiei:

8. Reabilitarea în cazul condamnării la pedeapsa amenzii are loc:

20. Constituie infracţiunea de fals în declaraţii:

Drept procesual penal

9. Măsura de siguranță a confiscării speciale poate fi luată:

Drept procesual penal

21. La judecata în primă instanţă:

24. Începerea urmăririi penale cu privire la faptă:

Drept procesual penal

23. Pot renunţa în mod expres la calea de atac a apelului:

15. În materia concursului de infracţiuni, noul Cod penal consacră principiul:

Drept procesual penal

29. Cererea de strămutare: