TEMA 12: INFRACŢIUNI

INFORMATICE ŞI INFRACŢIUNI ÎN
DOMENIUL TELECOMUNICAŢIILOR

Radion COJOCARU,
conf. univ., dr.
Ion ROTARU, asistent
universitar, doctorand
SUBIECTE:
1. Noţiunea, tipologia şi caracterizarea generală a
infracţiunilor informatice şi a infracţiunilor în domeniul
telecomunicaţiilor;
2. Accesul ilegal la informaţia computerizată (art.259
C.pen.);
3. Producerea, importul, comercializarea sau punerea
ilegală la dispoziţie a mijloacelor tehnice sau
produselor program (art.260 C.pen.);
4. Frauda informatică (art. 2606 C.pen.).
OBIECTIVE:

- să aprecieze tendinţele legislaţiei privind incriminarea

infracţiunilor informatice şi din domeniul telecomunicaţiilor;
- să evalueze sistemului de incriminare a infracţiunilor
informatice din C.pen. în raport cu standardele internaţionale;
- să identifice şi să clasifice infracţiunile informatice;
- să stabilească elementele şi semnele constitutive ale
infracţiunilor informatice;
- să califice din punct de vedere juridic infracţiunile informatice;
- să-şi exprime poziţia vizavi de unele probleme ce apar la
calificarea faptelor informatice.
 Noţiunea, tipologia şi caracterizarea generală a infracţiunilor
informatice şi a infracţiunilor în domeniul telecomunicaţiilor
La baza incriminării infracţiunilor informatice şi a celora din
domeniul telecomunicaţiilor stau următoarele acte internaţionale:
1. Convenţia Consiliului Europei din 23.11.2001 privind
criminalitatea informatică;
2. Convenţia Uniunii internaţionale a telecomunicaţiilor din
29.06.2004;
3. Regulamentul (CE) nr.45/2001 al Parlamentului European şi al
Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecţia persoanelor
fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de
către instituţiile şi organele comunitare şi privind libera circulaţie
a acestor date;
4. Regulamentul (CE) nr.460/2004 al Parlamentului European şi
al Consiliului din 10 martie 2004 (semnată la Strasbourg) privind
instituirea Agenţiei Europene pentru Securitatea Reţelelor
Informatice şi a Datelor ş.a.
Noţiunea, tipologia şi caracterizarea generală a infracţiunilor
informatice şi a infracţiunilor în domeniul telecomunicaţiilor
Principalul act internaţional care a stat la baza incriminării
infracţiunilor informatice îl constituie Convenţia Consiliului
Europei privind criminalitatea informatică, încheiată la Budapesta
pe 23.11.2001 care identifică patru categorii de infracţiuni cu
caracter informatic:
1. Infracţiuni contra confidenţialităţii, integrităţii şi
disponibilităţii datelor şi sistemelor informatice;
2. Infracţiuni informatice;
3. Infracţiuni referitoare la conţinut;
4. Infracţiuni referitoare la atingerile aduse proprietăţii
intelectuale şi drepturilor conexe.
Noţiunea, tipologia şi caracterizarea generală a infracţiunilor
informatice şi a infracţiunilor în domeniul telecomunicaţiilor
La categoria infracţiunilor contra confidenţialităţii, integrităţii şi
disponibilităţii datelor şi sistemelor informatice pot fi atribuite
cinci fapte:
 Accesarea ilegală – Titlul I art. 2 din Convenţie (corespunde
cu infracţiunea de la art. 259 C.pen.);
 Interceptarea ilegală – Titlul I art. 3 din Convenţie
(corespunde cu infracţiunea de la 2601 C.pen.);
 Afectarea integrităţii datelor Titlul I art. 4 din Convenţie
(corespunde cu infracţiunea de la art. 2602 C.pen.);
 Afectarea integrităţii sistemului Titlul I art. 5 din Convenţie
(corespunde cu infracţiunea de la art. 260 CP al RM);
 Abuzurile asupra dispozitivelor Titlul I art. 5 din Convenţie
(corespunde cu infracţiunea de la art. 2602 C.pen.).
Noţiunea, tipologia şi caracterizarea generală a infracţiunilor informatice
şi a infracţiunilor în domeniul telecomunicaţiilor
Din categoria infracţiunilor informatice propriu-zise pot fi identificate
două fapte:
• Falsul informatic – titlul II art. 7 al Convenţiei din 23.11.2001
(corespunde cu art. 2605 C.pen.);
• Frauda informatică – titlul II art. 8 al Convenţiei din 23.11.2001
(corespunde cu art. 2606 C.pen.);
Infracţiuni referitoare la pornografia infantilă sunt prevăzute de
Titlul 3 art. 9 din Convenţie (corespunde cu art. 2081 C.pen.);
Infracţiuni referitoare la atingerile aduse proprietăţii intelectuale
sunt stipulate la Titlul 4 art. 10 alin. (1) din Convenţie (corespunde cu
art. 1852 C.pen.);
Infracţiuni referitoare la atingerile aduse altor drepturi conexe
sunt descrise la Titlul 4 art. 10 alin. (2) din Convenţie (corespunde cu
art. 1851 C.pen.).
Noţiunea, tipologia şi caracterizarea generală a infracţiunilor
informatice şi a infracţiunilor în domeniul telecomunicaţiilor
Majoritatea normelor incriminatorii în care sunt descrise
infracţiunile informatice şi din domeniul telecomunicaţiilor
au un caracter de blanchetă, astfel că pentru justa încadrare
juridică a acestora este obligatorie cunoaşterea următoarelor
acte legislative:
1. Legea privind prevenirea şi combaterea criminalităţii
informatice, nr. 20-XVI din 03.02.2009;
2. Legea privind accesul la informaţie, nr.982-XIV din
11.05.2000;
3. Legea cu privire la informatică, nr.73-74/547 din
05.07.2001;
4. Legea cu privire la informatizare şi la resursele
informaţionale de stat, nr. 467-XV din 01.01.2004;
5. Legea telecomunicaţiilor nr.520-XIII din 07.07.1995.
Noţiunea, tipologia şi caracterizarea generală a
infracţiunilor informatice şi a infracţiunilor în domeniul
telecomunicaţiilor
Noţiune: Infracţiunile informatice şi contra
telecomunicaţiilor sunt faptele infracţionale, săvârşite cu
vinovăţie, prevăzute în Capitolul XI din Partea specială CP
al RM, care atentează în mod principal la relaţiile sociale ce
sunt condiţionate protejarea domeniului informatic şi al
telecomunicaţiilor şi care sunt săvârşite prin utilizarea
mijloacelor şi tehnologiilor informaţionale.
Infracţiunile informatice se caracterizează prin două trăsături
definitorii care le nuanțează esenţa:
• atentează în mod principal la relaţiile sociale condiţionate
de protejarea securităţii informaţionale şi a
telecomunicaţiilor;
• sunt săvârşite prin utilizarea mijloacelor şi tehnologiilor
informaționale.
 Noţiunea, tipologia şi caracterizarea generală a infracţiunilor
informatice şi a infracţiunilor în domeniul telecomunicaţiilor
Obiectul juridic generic al infracţiunilor îl formează relaţiile sociale a căror
existenţă şi normală desfăşurare sunt condiţionate de protejarea domeniului
informatic şi al telecomunicaţiilor.
Potrivit art. 2 al Legii cu privire la informatică nr.73-74/547 din 05.07.2001
informatica reprezintă „... un domeniu de activitate care include prelucrarea şi
transportul datelor cu ajutorul sistemelor automatizate de calcul şi mijloacelor
de telecomunicaţie”.
În acelaşi sens, prin telecomunicaţii se are în vedere orice transmisiune,
emisie sau recepţie de semne, semnale, înscrieri, imagini, sunete sau informaţii
de orice natură prin fir, radio, prin sisteme optice sau alte sisteme
electromagnetice.
Obiectul juridic special se stabileşte în funcţie de natura infracţiunii şi îl
poate forma fie relaţiile sociale privitoare la confidenţialitatea informaţiei în
cazul infracţiunii incriminate la art.259 C.pen. (accesul ilegal la informaţia
computerizată), fie relaţiile sociale privitoare la securitatea sistemului
informatic, în cazul infracţiunii prevăzute de art. 261 C.pen. (încălcarea
regulilor de securitate a sistemului informatic) etc.
La stabilirea obiectului juridic special al infracţiunilor informatice se va lua în
consideraţie clasificarea infracţiunilor informatice.
Noţiunea, tipologia şi caracterizarea generală a infracţiunilor
informatice şi a infracţiunilor în domeniul telecomunicaţiilor
Unele infracţiuni din acest capitol pot avea şi un obiect juridic special
secundar, precum ar fi în cazul infracţiunii de fraudă informatică (art.260/3
C.pen.), fiind reprezentat de relaţiile sociale privitoare la protejarea
patrimoniului.
Obiectul material al infracţiunii îl constituie calculatoarele, mijloacele
tehnice, reţelele informatice etc.
Latura obiectivă a infracţiunilor analizate se exprimă în majoritatea
cazurilor prin forma acţiunii. Excepţie o formează infracţiunea incriminată la
art. 261 C.pen., care poate fi realizată atât prin forma acţiunii, cât şi a
inacţiunii.
Unele infracţiuni incriminate în acest Capitol au o componenţă materială,
pentru existenţa faptei fiind necesare survenirea consecinţelor indicate în
textul de incriminare (art.259, 2602, 2603, 2604, 2606, 261 şi 262 C.pen.).
Aceste infracţiuni se consumă din momentul survenirii urmărilor
prejudiciabile descrise de textul de lege.,,, Celelalte infracţiuni au o
componenţă formală (art.260, 2601 şi C.pen.). Infracţiunile în cauză se
consumă din momentul săvârşirii acţiunii prejudiciabile.
Noţiunea, tipologia şi caracterizarea generală a infracţiunilor
informatice şi a infracţiunilor în domeniul telecomunicaţiilor
În cazul unora dintre fapte analizate semnele facultative ale laturii obiective pot
deveni obligatorii atunci când sunt descrise expres în textul de incriminare la
descrierea unor infracţiuni concrete. De exemplu: mijloacele tehnice speciale
[art.259 alin.(2) lit. e) C.pen.]; mijloacele reprezentate de caluclator, sistemul sau
reţeaua informatică [art.259 alin.(2) lit. f) C.pen]; metoda violării sistemului de
protecţie [art.259 alin.(2) lit. c) C.pen] etc.
Latura subiectivă a infracţiunilor se exprimă sub forma intenţiei care poate fi
directă sau indirectă.
Infracţiunile incriminate la art.260, 2604, 2605 şi 2606 C.pen. sunt săvârşite doar
sub forma intenţie directe, la majoritatea dintre acestea scopul constituind un semn
obligatoriu al laturii subiective, fiind unul specializat, adică indicat în mod expres
în textul de lege. Fapta de încălcare a regulilor de securitate a sistemului informatic
(art.261 C.pen.) se săvârşeşte sub forma imprudenţei, care poate fi manifestată atât
prin încredere exagerată, cât şi neglijenţă criminală.
Pentru unele forme agravante ale infracţiunilor informaţionale motivul apare în
calitate de semn obligatoriu al laturii subiective a infracţiunii: de exemplu,
interesul material în cazul infracţiunii incriminate la art. 2603 alin.(2) lit.a), art.
2604 alin.(2) lit.a) C.pen
Noţiunea, tipologia şi caracterizarea generală a infracţiunilor
informatice şi a infracţiunilor în domeniul telecomunicaţiilor
Subiect al infracţiunilor analizate poate fi persoana fizică, responsabilă cu
vârsta de 16 ani, excepţie formând-o infracţiunea incriminată la art.260 la care
persoana este susceptibilă de a fi supusă răspunderii penale de la vârsta de 14
ani.
În cazul infracţiunilor incriminate la art. 259, 260, 2601, 2603, 2604, 261 şi 262
subiect poate şi o persoană juridică. Potrivit art. 21 alin. (3) C.pen. o persoană
juridică, cu excepția autorităților publice, este pasibilă de răspundere penală
pentru o faptă prevăzută de legea penală dacă aceasta nu a îndeplinit sau a
îndeplinit necorespunzător dispozițiile directe ale legii ce stabilesc îndatoriri
sau interdicții privind efectuarea unei anumite activități și se constată cel puțin
una din următoarele circumstanțe:
a) fapta a fost săvîrșită în interesul persoanei juridice respective de către o
persoană fizică împuternicită cu funcții de conducere, care a acționat
independent sau ca parte a unui organ al persoanei juridice;
b) fapta a fost admisă sau autorizată, sau aprobată, sau utilizată de către
persoana împuternicită cu funcții de conducere;
c) fapta a fost săvîrșită datorită lipsei de supraveghere și control din partea
persoanei împuternicite cu funcții de conducere.
Noţiunea, tipologia şi caracterizarea generală a infracţiunilor
informatice şi a infracţiunilor în domeniul telecomunicaţiilor
Clasificarea infracţiunilor informatice şi a infracţiunilor
din domeniul telecomunicaţiilor.
Luând în consideraţie natura infracţiunilor incriminate în
capitolul XI din Partea specială a C.pen. putem identifica
următorul următoarea tipologie a acestor infracţiuni:
• Infracţiuni împotriva confidenţialităţii, integrităţii şi
disponibilităţii datelor şi sistemelor informatice (art.259,
260, 2601, 2602, 2603, 2604 şi 261 C.pen.);
• Infracţiuni informatice propriu-zise (art. 2605 şi 2606
C.pen.);
• Infracţiuni contra telecomunicaţiilor (art. 2601C.pen.).
 Accesul ilegal la informaţia computerizată
Noţiune legală:
(1) Accesul ilegal la informaţia computerizată, adică la informaţia din calculatoare, de pe
suporţii materiali de informaţie, din sistemul sau reţeaua informatică, al unei persoane care
nu este autorizată în temeiul legii sau al unui contract, depăşeşte limitele autorizării ori nu
are permisiunea persoanei competente să folosească, să administreze sau să controleze un
sistem informatic ori să desfăşoare cercetări ştiinţifice sau să efectueze orice altă operaţiune
într-un sistem informatic, dacă este însoţit de distrugerea, deteriorarea, modificarea, blocarea
sau copierea informaţiei, de dereglarea funcţionării calculatoarelor, a sistemului sau a reţelei
informatice şi dacă a cauzat daune în proporţii mari ……….. .
(2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:
• b) de două sau mai multe persoane;
• c) cu violarea sistemelor de protecţie;
• d) cu conectarea la canalele de telecomunicaţii;
• e) cu folosirea unor mijloace tehnice speciale;
• f) cu utilizarea ilegală a calculatorului, sistemului sau reţelei informatice, în scopul
săvîrşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute la alin.(1), la art.260 1–2603, 2605 şi 2606;
• g) în privinţa informaţiei protejată de lege;
• h) în proporţii deosebit de mari.
 Accesul ilegal la informaţia computerizată
Obiectul juridic special al infracţiunii îl constituie relaţiile sociale ce sunt
condiţionate de protejarea confidenţialităţii şi disponibilităţii datelor şi
sistemelor informatice.
Obiectul material al infracţiunii poate reprezentat de calculatoare, sisteme şi
reţele informatice, suporţi materiali de informaţii.
Un calculator este un echipament capabil de a procesa informaţii şi de a
efectua calcule complexe la viteze ce depăşesc posibilităţile creierului uman.
Potrivit Legii cu privire la informatică prin reţea informatică (reţea de
calculatoare) se înţelege ansamblu de noduri de prelucrare a datelor
interconectate în scopul transportului de date.
În acelaşi sens Legea defineşte sistemul informaţional ca fiind un sistem de
prelucrare a informaţiei, împreună cu resursele organizaţionale asociate, cum
ar fi resursele umane şi tehnice, care furnizează şi distribuie informaţia .
Suporţi materiali de informație – disc magnetic, memorie flash, USB,
Smarfon, hardisk etc.
Accesul ilegal la informaţia computerizată
Latura obiectivă a infracţiunii se exprimă prin acţiunea de
accesare ilegală la informaţia computerizată, adică la informaţia
din calculatoare, de pe suporţi materiali de informaţie, din
sistemul sau reţeaua informatică.
Accesul, în înţelesul dat de lege, desemnează intrarea în tot sau
numai într-o parte a sistemului informatic.
În forma sa cea mai simplă, accesul fără drept la un sistem
informatic presupune o interacţiune a făptuitorului cu tehnica de
calcul prin intermediul echipamentelor sau diverselor
componente ale sistemului vizat (sursă de alimentare, butoane de
pornire, tastatură, mouse, joystick).
Pentru obţinerea accesului, făptuitorul va încerca o gamă variată
de procedee tehnice, cum ar fi: atacul prin parolă, atacul de acces
liber, atacul care exploatează slăbiciunile tehnologice etc.
 Accesul ilegal la informaţia computerizată
Accesul este ilegal atunci când:
este realizat de către o persoană neautorizată în temeiul legii sau al
unui contract,
când persoana depăşeşte limitele autorizaţiei ori nu are permisiunea
persoanei competente să folosească, să administreze sau să controleze
un sistem informatic ori să desfăşoare cercetări ştiinţifice sau să
efectueze orice altă operaţiune într-un sistem informatic.
Un semn obligatoriu al componenţei de infracţiune îl constituie
urmarea prejudiciabilă, fiind necesar ca în urma accesului ilegal la
informaţia computerizată să survină distrugerea, deteriorarea,
modificarea, blocarea sau copierea informaţiei, de dereglarea
funcţionării calculatoarelor, a sistemului sau a reţelei informatice şi
dacă a cauzat daune în proporţii mari.
Se consideră proporţii mari valoarea bunurilor (….), care depăşeşte 20
de salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărîrea
de Guvern în vigoare la momentul săvîrşirii faptei.
Pentru anul 2020 salariul mediu prognozat pe economie este de 7953
lei, proporţiile mari constituind 159060 lei.
Mai este obligatorie stabilirea legăturii de cauzalitate dintre acţiunea de
acces la informaţia computerizată şi urmarea prejudiciabilă survenită.
Accesul ilegal la informaţia computerizat
Latura subiectivă a infracţiunii se exprimă prin intenţie directă sau indirectă, adică
făptuitorul îşi dă seama că prin acţiunea săvârşită accesează ilegal informaţia
computerizată, prevede posibilitatea survenirii urmărilor prejudiciabile şi doreşte sau
admite în mod conştient acest lucru.
Scopul şi motivul de comitere a infracţiunii nu au însemnătate pentru existenţa faptei în
forma sa tipică. De obicei fapta se comite în baza unor intenţii huliganice, din
răzbunare, interes sportiv etc.
Subiectul infracţiunii este persoana fizică, responsabilă cu vârsta de 16 ani, precum şi
persoana juridică, cu excepţia autorităţilor.
Forme agravante prevăzute de art.259 alin.(2) C.pen.:
b) de două sau mai multe persoane;
c) cu violarea sistemelor de protecţie;
d) cu conectarea la canalele de telecomunicaţii;
Termenul de telecomunicații desemnează comunicațiile efectuate la distanţă. Nu are
importanţă dacă telecomunicarea se face prin fir sau fără fir.
e) cu folosirea unor mijloace tehnice speciale (dispozitive tehnice ataşate la canalele
de telecomunicaţii, dispozitivelor special concepute sau adaptate pentru a colecta sau a
înregistra transmisiile fără fir);
f) cu utilizarea ilegală a calculatorului, sistemului sau reţelei informatice, în scopul
săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute la alin.(1), la art. 260 1–2603, 2605 şi
260 C.pen.;
Accesul ilegal la informaţia computerizată
g) în privinţa informaţiei protejată de lege;

Potrivit Legii cu privire la accesul informaţiei din 11.05.2000, accesul la

informaţiile oficiale nu poate fi îngrădit, cu excepţia:
 informaţiilor ce constituie secret de stat, reglementate prin lege organică
şi calificate ca informaţii protejate de stat, în domeniul activităţii militare,
economice, tehnico-ştiinţifice, de politică externă, de recunoaştere, de
contrainformaţii şi activităţii operative de investigaţii, a căror răspândire,
divulgare, pierdere, sustragere poate periclita securitatea statului;
 informaţiilor confidenţiale din domeniul afacerilor, prezentate instituţiilor
publice cu titlu de confidenţialitate, reglementate de legislaţia privind
secretul comercial, şi care ţin de producţie, tehnologie, administrare,
finanţe, de altă activitate a vieţii economice, a căror divulgare
(transmitere, scurgere) poate atinge interesele întreprinzătorilor;
 informaţiilor cu caracter personal, a căror divulgare este considerată drept
o imixtiune în viaţa privată a persoanei, protejată de legislaţie, accesul la
care poate fi admis numai cu respectarea prevederilor articolului 8 din
prezenta lege;
 Accesul ilegal la informaţia computerizată
 informaţiilor ce ţin de activitatea operativă şi de urmărire
penală a organelor de resort, dar numai în cazurile în care
divulgarea acestor informaţii ar putea prejudicia urmărirea
penală, interveni în desfăşurarea unui proces de judecată,
lipsi persoana de dreptul la o judecare corectă şi imparţială a
cazului său, ori ar pune în pericol viaţa sau securitatea fizică
a oricărei persoane - aspecte reglementate de legislaţie;
 informaţiilor ce reflectă rezultatele finale sau intermediare
ale unor investigaţii ştiinţifice şi tehnice şi a căror divulgare
privează autorii investigaţiilor de prioritatea de publicare sau
influenţează negativ exercitarea altor drepturi protejate prin
lege.
h) în proporţii deosebit de mari. Se consideră proporţii
deosebit de mari valoarea bunurilor (…) care depăşeşte 40 de
salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin
hotărîrea de Guvern în vigoare la momentul săvîrşirii faptei.
Pentru anul 2020 salariul mediu prognozat pe economie este de
7953 lei, proporţiile mari constituind 318120 lei.
Producerea, importul, comercializarea sau punerea ilegală la
dispoziţie a mijloacelor tehnice sau produselor program (art.260
CP).
Noţiune legală: Producerea, importul, comercializarea sau punerea la
dispoziţie, sub orice altă formă, în mod ilegal, a mijloacelor tehnice sau
produselor program, concepute sau adaptate, în scopul săvîrşirii uneia dintre
infracţiunile prevăzute la art.237, 259, 260 1–2603, 2605 şi 2606….
Obiectul juridic special al infracţiunii îl constituie relaţiile sociale ce sunt
condiţionate de protejarea confidenţialităţii, disponibilităţii şi integrităţii
datelor şi sistemelor informatice.
Obiectul material al infracţiunii îl reprezintă mijloacele tehnice ori produsele
program create sau adaptate pentru a fi folosite ca mijloace pentru comiterea
infracţiunilor informatice specificate în normele de incriminare la art. 259,
2601–2603, 2605 şi 2606 C.pen. sau a altor infracţiuni ce pot fi comise prin
mijloace informaticii – art.237 C.pen.
Potrivit art.2 al Legii cu privire la informatică prin produse program se înţelege
totalitatea sau o parte a programelor, procedurilor, regulilor şi documentelor
asociate ale unui sistem de prelucrare a informaţiei. Cele mai periculoase
programe informatice în sensul avut în vedere de art.260 C.pen. sunt, cele care
generează viruşi informatici, cai troieni sau „bombe logice”.
Mijlocele tehnice utilizate la săvârşirea infracţiunilor indicate la art.260 CP îl
constituie componentele electronice care pot interacţiona în mod direct sau la
distanţă cu un sistem informatic sau pot deveni parte integrantă a acestora .
 Producerea, importul, comercializarea sau punerea ilegală la dispoziţie a mijloacelor
tehnice sau produselor program

Latura obiectivă a infracţiunii se exprimă prin acţiunea de producere, import,

comercializare sau punerea la dispoziţie a produselor program sau mijloacelor tehnice,
concepute sau adaptate în vederea comiterii infracţiunilor prevăzute de art.237, 259,
2601–2603, 2605 şi 2606 C.pen.
Acţiunea de producere a produselor program presupune elaborarea unui produs
program sau a mijloacelor tehnice prin îmbinarea componentelor electronice şi
interconectate acestora în scopurile prevăzute în dispoziţia articolului.
Noţiunea de import al mijloacelor tehnice sau al produselor program înglobează
ansamblul de operaţii privind cumpărarea şi introducerea pe teritoriul naţional a unor
programe computerizate sau diverse aparate, pentru a fi întrebuinţate la săvârşirea
infracţiunilor prevăzute în dispoziţia articolului dat.
Sintagma punere la dispoziţie a mijloacelor tehnice sau a produselor program
desemnează acţiunile concrete ale făptuitorului de a face posibil accesul oricărei
persoane la mijloacele tehnice sau produsele-program.
Comercializarea respectivelor produselor program sau a mijloacelor tehnice concepute
sau adaptate pentru comiterea infracţiunilor informaţionale presupune punerea în
vânzare sau vânzarea efectivă către consumatori a acestora.
Producerea, importul, comercializarea sau punerea ilegală la dispoziţie a
mijloacelor tehnice sau produselor program
Infracţiunea analizată are o componenţă formală şi se consideră consumată din
momentul săvârşirii uneia din acţiunile descrise mai sus.
Fapta descrisă a art.260 C.pen. se prezintă sub forma unei unităţi legale cu
acţiuni alternative, pentru existenţa infracţiunii fiind suficientă săvârşirea unei
dintre acţiunile descrise mai sus.
În ipoteza comiterii mai multor acţiuni alternative enumerate, făptuitorul va fi
supus răspunderii penale pentru o singură infracţiune, cu condiţia că
acţionează în baza unei singure intenţii criminale. În ipoteza săvârşirii a două
sau a mai multor acţiuni alternative în baza unor intenţii criminale diferite,
activitatea infracţională va fi calificată în baza unui concurs de infracţiuni.
Fapta incriminată la art. 260 C.pen. poate absorbi în sine doar o etapă a
activităţii infracţionale şi anume cea de pregătire.
În cazul în care făptuitorul trece la realizarea tentativei sau a unei fapte
consumate prevăzută la art.237, 259, 2601–2603, 2605 şi 2606 C.pen., nu
poate fi calificată în baza art.260 C.pen., acesta să fie tras la răspundere în baza
unui concurs real de infracţiuni.
Infracţiunea incriminată la art.260 C.pen. nu va fi calificată în concurs ideal cu
pregătirea la faptele incriminate la art.237, 259, 2601–2603, 2605 şi 2606 C.pen.
atunci când există scopul concretizat a făptuitorului de a comite una dintre
faptele menţionate.
 Producerea, importul, comercializarea sau punerea ilegală la
dispoziţie a mijloacelor tehnice sau produselor program
Latura subiectivă a infracţiunii se exprimă prin intenţie directă,
adică făptuitorul îşi dă seama de caracterul prejudiciabil al faptei
şi doreşte săvârşirea acesteia.
Scopul infracţiunii este special, existenţa faptei fiind condiţionată
de urmărirea scopului de către făptuitor ca programele produs sau
mijlocele tehnice să fie utilizate în scopul săvârşiri vreuneia din
infracţiunile specificate în norma de incriminare art.237, 259,
2601–2603, 2605 şi 2606 C.pen.
Subiectul infracţiunii este general, putând fi persoana fizică
responsabilă, cu vârsta de 14 ani.
De asemenea, subiect a acestei infracţiuni poate fi şi o persoană
juridică.
 Frauda informatică

Noţiune legală (art.260/6 C.pen.):

(1) Introducerea, modificarea sau ştergerea datelor informatice,
restricţionarea accesului la aceste date ori împiedicarea în orice mod a
funcţionării unui sistem informatic, în scopul de a obţine un beneficiu
material pentru sine sau pentru altul, dacă aceste acţiuni au cauzat
daune în proporţii mari… .
(2) Aceleaşi acţiuni:
a) săvîrşite de un grup criminal organizat sau de o organizaţie
criminală;
b) care au cauzat daune în proporţii deosebit de mari
Obiectul juridic special principal al infracţiunii îl constituie relaţiile
sociale din cu privire la siguranţa sistemelor informatice informaticii, la
valabilitatea tranzacţiilor încheiate prin utilizarea acestora.
Obiectul juridic special secundar al infracţiunii îl formează relaţiile
sociale condiţionate de protejarea patrimoniului şi integritatea acestuia.
Victimă infracţiunii persoana fizică sau juridică căreia i s-a provocat
dauna materială.
Frauda informatică
Latura obiectivă a infracţiunii include trei semne:
1) Fapta prejudiciabilă care constă în comiterea uneia din următoarele
acţiuni alternative:
a. introducerea ilegală a datelor informatice – presupune includerea sau
adăugarea în sistemele informatice a unor date, de regulă eronate,
capabile să perturbeze funcţionalitatea sistemului informatic în scopul
prevăzut de art. 260/6 C.pen.;
b. modificarea ilegală a datelor informatice – presupune transformarea,
schimbarea sau adăugarea de noi date în sistemul informaţional, astfel
încât datele informatice devin neconforme cu cele adevărate.
c. ştergerea ilegală a datelor informatice – presupune înlăturarea datelor
dintr-un sistem informatic. Nu are importanţă dacă ştergerea acestor date
este totală sau paţială. De acest lucru se v-a ţine cont la individualizarea
pedepsei penale
d. restricţionarea ilegală a accesului la datele informatice – acţiunea prin
care se urmăreşte restrângerea sau limitarea accesului la datele dintr-un
sistem informatic.
e. împiedicarea în orice mod a funcţionării unui sistem informatic –
presupune activitatea prin care sistmul informatic devine inutilizabil
Frauda informatică
În practica internaţională au fost evidenţiate următoarele modalităţi faptice de comitere
a fraudei informatice – „scrisorile nigeriene”, „frauda salam”, „prizonierul spaniol” etc.
2) Urmarea prejudiciabilă – se exprimă prin cauzarea de daune în proporţii mari. Se
consideră proporţii mari valoarea bunurilor (….), care depăşeşte 20 de salarii medii
lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărîrea de Guvern în vigoare la
momentul săvîrşirii faptei. Pentru anul 2020 salariul mediu prognozat pe economie este
de 7953 lei, proporţiile mari constituind 159060 lei).
3) Legătura de cauzalitate dintre acţiune şi urmarea prejudiciabilă.
Latura subiectivă a infracţiunii se exprimă prin intenţie directă, adică făptuitorul îşi
dă seama de caracterul prejudiciabil al acţiunii, prevede posibilitatea survenirii urmării
prejudiciabile şi dorește survenirea acesteia.
Este obligatoriu ca fapta să fie comisă în scop de profit.
Infracţiunea de fraudă informatică constituie o formă specială a infracţiunii de
escrocherie şi a infracțiunii de cauzare a pagubelor materiale prin înşelăciune sau abuz
de încredere.
Subiect al infracţiunii este persoana fizică responsabilă cu vârsta de 16 ani.