ÎNCHEIEREA CONTRACTULUI

Tema 3. ÎNCHEIEREA CONTRACTULUI

1. Acordul de voinţe şi elementele acestuia (oferta de a contracta şi acceptarea ei).
2. Promisiunea de a contracta (antecontractul şi oferta).
3. Momentul şi locul încheierii contractului.
1. Acordul de voinţe şi elementele acestuia (oferta de a contracta şi acceptarea ei).
Încheierea contractului se realizează prin exprimarea acordului de voinţă. Acordul de voinţă are loc prin
întîlnirea concomitentă a 2 sau mai multe voinţe individuale, aceasta avînd loc prin propunerea unei persoane
făcută alteia de a încheia un contract, după care, acesta acceptă într-o formă pură şi simplă această
propunere, care, la rîndul său este şi oferta.
Consimţămîntul exprimat fără rezervă de destinatarul ofertei se numeşte acceptare.
(art. 681, 686) – oferta e propunerea pe care o face o persoană altei persoane ori publicului de a încheia un
contract în anumite condiţii. Manifestarea ofertei poate avea loc fie în mod expres (scris sau verbal) sau chiar
tacit.
Condiţiile ofertei:
§ Să fie fermă şi neechivocă, adică să exprime voinţa neîndoielnică de a încheia contractul prin simpla ei
acceptare.
§ Să fie precisă şi completă – adică să cuprindă toate elementele necesare pentru realizarea acordului de
voinţă, cele mai importante fiind obiectul şi natura contractului.
1.1 Forţa obligatorie a ofertei
Aici trebuie să stabilim dacă a fost lansată o ofertă, cît timp ea trebuie menţinută şi ce se întîmplă dacă este
revocată pe neaşteptate.
1.2 Revocarea ofertei
Oferta poate fi revocată excepţie fiind cazul în care ea include un termen pentru a fi acceptată sau poate fi
irevocabilă din alte motive. Oferta irevocabilă poate fi revocată dacă revocarea ajunge la destinatarul ofertei
cel tîrziu concomitent cu oferta. Ofertantul nu poate revoca oferta imediat după publicarea ei, din motivul că
oferta trebuie mai întîi să ajungă la destinatar, acesta din urmă trebuie să o analizeze şi mai apoi să ofere un
răspuns în termenul indicat în ofertă. Durata termenului în interiorul căruia ofertantul nu are dreptul să revoce
o ofertă chiar şi revocabilă se stabileşte de către instanţă în dependenţă de circumstanţele cazului, uzanţe şi
de practicile stabilite între părţi.
Art. 684, Cod Civil – oferta irevocabilă este oferta în care o parte se obligă să intre într-un anumit contact cu
altă parte. Oferta nu-şi pierde valabilitatea prin decesul sau pierderea capacităţii de exerciţiu a uneia dintre
părţi, sau dacă una din părţi pierde dreptul de a încheia contracte datorită faptului că şi-a transmis patrimoniul
său în grija altei persoane.
1.3 Art. 686. Caducitatea ofertei
Oferta devine caducă dacă nu a fost acceptată în termen sau dacă este respinsă.
Acceptarea ofertei este manifestarea voinţei juridice a unei persoane de a încheia un contract în condiţiile
stabilite de ofertant.
Art. 686, alineat 1, defineşte acceptarea ofertei ca fiind acceptarea declaraţiei destinatarului ofertei sau o altă
acţiune care ar duce la acceptarea acesteia. Acceptarea produce efecte din momentul în care este acceptată
de ofertant. Deci, concluzionăm că acceptarea poate fi făcută expres sau tacit (cînd reiese cu siguranţă din
acţiunile sau atitudinile destinatarului ei. Simpla tăcere nu înseamnă acceptare dacă din lege nu rezultă altfel).
La contractele solemne, acceptarea nu poate fi tacită.
Condiţiile cu privire la acceptare
§ Să fie pură şi simplă, adică să aibă o legătură cu oferta, astfel încît destinatarul să o accepte total fără să
aibă propuneri cu privire la schimbarea ei. În caz contrar aceasta va avea valoare de contraofertă.
§ Să fie neîndoielnică cînd acceptarea este tacită.
§ Acceptarea nu trebuie să fie întîrziată (tardivă). Ea va fi întîrziată în cazul în care are loc după ce oferta a
fost revocată sau caducă. Acceptarea întîrziată a ofertei este considerată o nouă ofertă. Acceptarea făcută cu
modificările condiţiilor ofertei este considerată a fi o nouă ofertă şi aici se respinge oferta originară.
Acceptarea întîrziată produce efecte dacă ofertantul comunică neîntîrziat acceptantului că-l consideră acceptul
parvenit în termen. Dacă din oferta acceptată reiese că acest accept a fost trimis în termen, dar a ajuns mai
tîrziu, atunci acceptarea va fi întîrziată dacă ofertantul va comunica acest lucru imediat acceptantului.
Revocarea acceptării este posibilă dacă înştiinţarea despre revocare ajunge la ofertant înaintea acceptării sau
concomitent cu ea.
2. Promisiunea de a contracta (antecontractul şi oferta)
Este necesar de a nu se confunda oferta cu antecontractul, adică promisiunea de a contracta. Oferta este un
act juridic unilateral, rezultat al unei singure manifestări de voinţă, pe cînd antecontractul este act juridic
bilateral, avînd la bază un acord de voinţă. Exemplu: proprietarul unui lucru se înţelege cu o altă persoană să-
l vîndă pe acesta cu un anumit preţ dacă celălalt şi-a exprimat voinţa de a-l cumpăra. Aici este vorba de
contractul de vînzare care cuprinde obligaţia unilaterală a proprietarului lucrului. La fel, promisiunea de
contract, poate fi şi bilaterală, cînd ambele părţi se obligă pentru viitor să încheie un anumit contract. Aici nu
se confundă antecontractul cu contractul de vînzare, deci este numai o promisiune de a încheia contractul de
vînzare în anumite condiţii.
Antecontractul nu se confundă nici cu oferta de vînzare, deoarece oferta apare ca un simplu act unilateral,
iar antecontractul reprezintă acel contract care are loc prin întîlnirea ofertei cu acceptarea ei. Decesul
promitentului sau incapacitatea care survine după încheierea antecontractului nu duce la stingerea obligaţiei
de a contracta, pe care şi-a asumat-o promitentul. În situaţia dată antecontractul nu devine caduc, ceea ce şi
reprezintă încă o deosebire faţă de ofertă. Dacă antecontractul nu este respectat, atunci acesta atrage după
sine responsabilitatea contractuală a promitentului, adică a debitorului.
Este posibil ca în caz de refuz a încheia contractul la care se referă promisiunea, instanţa de judecată să
oblige la încheiere, hotărîrea putînd servi drept contract. Exemplu: obligarea de către instanţa de judecată la
încheierea contractului de vînzare – cumpărare.
În unele situaţii, părţile, la încheierea contractului, îşi asumau o anumită garanţie printr-un înscris, sub
semnătură privată asupra preţului, plăteau o parte (sau integral preţul), ulterior, încheierea contractului urma
să se realizeze în momentul în care proprietarul imobilului urma să obţină autorizaţia de înstrăinare.
Înaintea încheierii contractului exista promisiunea de a contracta, adică un antecontract. În caz de
nerespectare a acestuia de către cel care a promis vînzarea, se prevede posibilitatea ca aici instanţa de
judecată să încheie contractul şi să ia o hotărîre sub forma încheierii contractului.
3. Momentul şi locul încheierii contractului
Majoritatea contractelor sînt consensuale şi aici momentul încheierii contractului este acela al realizării
acordului de voinţă. Aici excepţie sînt contractele solemne în care este necesară îndeplinirea formalităţilor
prevăzute de lege pentru ca acesta să fie valid. În situaţia dată contractul se consideră încheiat la data
autentificării. Excepţie mai sînt contractele reale, unde este obligatorie transmiterea bunurilor.
Încheierea contractului prin corespondenţă, numită şi încheierea contractului între absenţi, atunci când oferta
şi acceptarea se transmit prin scrisoare, telegramă, telex, telefax, a generat patru sisteme sau teorii pentru
cunoaşterea momentului încheierii contractului.
§ Sistemul emisiunii (al declaraţiunii) consideră că acordul de voinţă s-a realizat în momentul în care
destinatarul ofertei şi-a manifestat acordul cu oferta primită, chiar dacă nu a comunicat acceptarea sa
ofertantului;
§ Sistemul expedierii acceptării consideră că momentul încheierii contractului este acela în care acceptantul a
expediat răspunsul său afirmativ, prin scrisoare, telegramă, telex, telefax, chiar dacă răspunsul nu a ajuns la
cunoştinţa ofertantului;
§ Sistemul recepţiei acceptării de către ofertant (sistemul primirii acceptării) consideră că încheierea
contractului a avut loc în momentul în care răspunsul acceptantului a ajuns la ofertant, indiferent de faptul că
ofertantul a luat sau nu la cunoştinţă de conţinutul acestuia;
§ Sistemul informării consideră că momentul încheierii contractului este acela în care ofertantul a luat
cunoştinţă de acceptare.
§ În doctrină şi jurisprudenţă, este preferat sistemul recepţiei acceptării.
3.1 Importanţa determinării momentului încheierii contractului
§ Capacitatea părţilor se stabileşte la momentul încheierii contractului;
§ Din momentul dat, încep să curgă termenele legale sau convenţionale.
§ În cazurile de conflict de lege în timp, momentul încheierii va determina legea aplicabilă.
§ În contractele translative care au ca obiect bunuri certe, momentul încheierii este determinat de momentul
transmiterii bunului, moment în care se transferă şi riscul pieirii fortuite de la înstrăinător la primitor.
§ Momentul încheierii contractului va stabili şi locul încheierii lui.
Contractul se consideră încheiat dacă părţile sînt de acord privind toate clauzele esenţiale ale contractului.
Dacă contractul, pentru a fi valabil, necesită anumite forme, atunci, el se va considera încheiat dacă acestea
vor fi îndeplinite.
Contractul se consideră a fi încheiat în momentul în care ofertantul primeşte acceptul. Pentru a stabili
momentul încheierii contractului, trebuie de văzut dacă el se încheie între persoane care se află faţă-n-faţă în
momentul aducerii la cunoştinţă a propunerii/acceptării ei sau dacă nu se află faţă în faţă.
În situaţia persoanelor prezente – contractul se consideră încheiat în momentul cînd s-a realizat acordul de
voinţe, adică atunci cînd propunerea a fost lansată şi acceptată imediat fără rezerve.
În situaţia cînd ofertantul şi acceptantul nu sînt de faţă – contractul se consideră încheiat în momentul primirii
acceptului de către ofertant, adică legiuitorul nostru aplică sistemul recepţiunii acceptării de către ofertant.
3.2 Locul încheierii contractului
Este considerat acela unde s-a realizat acordul de voinţe. În cazul persoanelor prezente, locul încheierii
contractului va fi acela unde s-au aflat părţile cînd s-a făcut schimbul între ofertă şi acceptare.
În cazul persoanelor neprezente, dacă în contract nu este indicat locul încheierii atunci le se va considera
încheiat la domiciliul sau sediul ofertantului.
Importanţa determinării locului încheierii contractului
Determinarea locului încheierii contractului prezintă importanţă în cadrul relaţiilor de drept internaţional privat
atunci când apare un conflict de legi în spaţiu, pentru stabilirea legii aplicabile.