Calificarea infracţiunilor contra în caz de concurenţă

dintre norme generale şi norme speciale

Noţiune legală [art. 116 C.pen. alin. (1) C.pen.]: „Normă generală se consideră norma penală care prevede
două sau mai multe fapte prejudiciabile, iar normă specială – norma penală care prevede numai cazurile
particulare ale acestor fapte”.
Reguli de calificare [art. 116 alin. (1) C.pen.]: „În cazul concurenţei dintre norma generală şi cea specială, se
aplică numai norma specială”.
Deosebim două situaţii de concurenţă dintre norme generale şi norme speciale:
1. Concurenţa dintre norme prevăzute la diferite articole ale C.pen. În acest caz norma generală descrisă la un
articol prevede o infracţiune care poate fi raportată la un număr nelimitat de situaţii, iar norma specială
prevăzută într-un alt articol, descrie cazuri speciale de comitere ale infracţiunii prevăzute în norma generală.
Articolele ce descriu normele generale şi normele speciale pot fi prevăzute într-un singur Capitol sau în Capitole
diferite ale Părţii speciale a C.pen.
Exemplu de concurenţă a normelor penale prevăzute într-un Capitol din Partea specială a C.pen.:
 norma generală – art. 145 alin. (1) C.pen.;
 norme speciale – art. 146, 147 şi 148 C.pen.;
Exemplu de concurenţă a normelor penale prevăzute în Capitole diferite din Partea specială a C.pen.:
 norma generală – art. 166 C.pen.;
 norma specială – art. 308 C.pen.
2. Concurenţa dintre norme generale şi norme speciale prevăzute la unul şi acelaşi articol din C.pen. În acest
caz norma generală prevăzută la alin. (1) şi descrie forma tipică a infracţiunii sau componenţă a bază, iar
normele speciale sunt descrie la alineatele care urmează sub forme de circumstanţe agravante speciale ale
respectivei infracţiuni. Este cea mai răspândită formă de concurenţă a normelor generale şi a normelor speciale.
Exemple:
 norma generală – art. 145 alin. (1) C.pen.;
 norme speciale – art. 145 alin. (2) C.pen.