Lucrare de Control

Drept Penal
--------------------------------------------
Mihaela Cumpătă, grupa 1, anul III

Norme speciale de oncurența în raport cu art. 183 CPRM.

Codul Penal al Republicii Moldova cunoaște trei tipuri de concurență a normelor penale, și anume:
concurența dintre o normă generală și una specială, concurența dintre două norme speciale și
concurența dintre o parte și un întreg.
Concurența dintre o normă generală și una specială are loc atunci când o singură infracțiune
este cuprinsă de două sau mai multe norme juridico-penale din Partea Specială a Codului
penal, unde una din norme cuprinde fapta săvârșită prin detalierea trăsăturilor acesteia, iar
alta, din contra, prin caracterizarea generală a faptei comise. Norma generală reprezintă un
concept general, reflectând mai multe cazuri de același fel (similare), în timp ce norma
specială reprezintă un caz specific (individual) din totalitatea cazurilor cuprinse de norma
generală113. Norma de la alin.(1) art.116 C. pen. definește concurența dintre o normă
generală și una specială în felul următor – „norma generală se consideră norma penală care
prevede două sau mai multe fapte prejudiciabile, iar norma specială – normă penală care
prevede numai cazuri particulare ale acestor fapte”. Iar alin.(2) al aceluiași articol stabilește
soluția de calificare în ipoteza concurenței dintre o normă generală și una specială, și anume
– „în cazul concurenței dintre norma generală și cea specială, se aplică numai norma
specială”. În această ordine de idei, ne propunem să stabilim existența acestui tip de
concurență în contextul infrațiunilor care aduc atingere activității de serviciu, pentru a
identifica soluțiile corecte de calificare și astfel a preveni erorile judiciare corespunzătoare.
Astfel de relații de concurență pot fi identificate chiar în limitele Capitolului XV din Partea
Specială a Codului penal. Concurența dintre norme generale și norme speciale cunoaște mai
multe modalități, tratate în literatura de specialitate, una dintre care ține de modalitatea
tehnico-legislativă. Aceasta la rândul ei se divizează după cum normele aflate în concurență
sunt prevăzute de același articol din legea penală sau de articole diferite. Anume ultima
modalitate, sub forma unei concurențe între o normă generală și una specială, prevăzute în
articole diferite, o identificăm în ipoteza art.324 versus art.327 C.P
In raport cu art. 183 CP, prevede responsabilitatea penală în cazurile în care încălcarea
regulilor de protecţie a muncii a provocat accidente de oameni, alte urmări grave sau decesul
unei persoane din imprudenţă. Pentru existenţa componenţei de infracţiune este necesar a
stabili legătura cauzală între încălcarea regulilor de protecţie a muncii şi urmările care au
survenit.
Norma dispoziţiei art.183 CP este de blanchetă. Întrucât legile, standardele, normele, regulile,
instrucţiunile de protecţie a muncii sunt obligatorii pentru toate organele de stat şi cele economice,
întreprinderile, instituţiile, organizaţiile, toate persoanele oficiale şi pentru toţi angajaţii, în fiecare caz
concret este necesar a stabili ce prevederi ale acestor acte au fost încălcate.
 Prin accidente cu oameni se înţeleg faptele de pe urma cărora se produc, din imprudenţă, prin
încălcarea regulilor de protecţie a muncii, vătămări uşoare sau medii integrităţii corporale sau
sănătăţii angajatului.
În legislaţia muncii este folosită şi noţiunea de accident de muncă prin care se înţelege evenimentul
care a produs vătămarea violentă a organismului salariatului (leziune, electrocutare, arsură, degerare,
asfixiere, intoxicaţie acută profesională etc.) ca urmare a acţiunii unui factor de risc propriu unui
element al sistemului de muncă, provocând pierderea temporară a capacităţii de muncă sau
invaliditatea ori decesul salariatului (a se vedea p.2 al Regulamentului privind modul de cercetare a
accidentelor de muncă, aprobat prin HG RM nr.706 din 05.06.2002).
Prin alte urmări grave se înţeleg consecinţele, survenite de pe urma încălcării regulilor de protecţie a
muncii, care au cauzat angajatului, din imprudenţă, o vătămare gravă integrităţii corporale sau
sănătăţii, survenirea bolilor profesionale etc.
Alin.2 art.183 CP prevede în calitate de urmare provocarea din imprudenţă a decesului unei persoane
(a se vedea comentariul de la art.149 CP).
Noţiunile de persoană cu funcţii de răspundere şi persoană care gestionează o organizaţie
comercială, obştească sau altă organizaţie nestatală sunt explicate în comentariile de la art.123 şi
124 CP.Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin imprudenţăSubiect al infracţiunii este
unul special: orice persoană responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani şi deţine o funcţie de
răspundere sau care gestionează o organizaţie comercială, obştească ori altă organizaţie.