Componenţa infracţiunii.

1.Relataţi despre elementele şi semnele componenţei infracţiunii..........3

puncte
Semnele componenţei de infracţiune pot fi clasificate în funcție de
următoarele criterii:
1) După tipul elementelor componenţei de infracţiune pe care le caracterizează:
a) semne ce caracterizează obiectul infracţiunii – obiectul juridic (obiectul juridic
general, generic, special), obiectul material/imaterial, victima infracţiunii;
b) semne ce caracterizează latura obiectivă a infracţiunii – fapta prejudiciabilă
(acţiunea/inacţiunea), urmarea prejudiciabilă, legătura cauzală dintre faptă şi
urmarea prejudiciabilă, mijlocul şi instrumentul de săvârşire a infracţiunii, metoda
comiterii infracţiunii, timpul, locul, ambianţa, circumstanţele (împrejurările) faptei,
consimţământul victimei sau lipsa acestuia;
c) semne ce caracterizează latura subiectivă a infracţiunii – vinovăţia, scopul,
motivul săvârşirii infracţiunii;
d) semne ce caracterizează subiectul infracţiunii – vârsta, responsabilitatea,
subiectul special.
2)După modul de descriere în textul legii penale:
a) semne pozitive – semne care indică asupra prezenţei unor însuşiri, trăsături,
proprietăţi ale faptei prejudiciabile care urmează a fi recunoscute drept infracţiune.
b) semne negative – semne care indică asupra lipsei unor sau altor calităţi,
proprietăţi, caracteristici ale faptei recunoscute drept infracţiune [1]. În general,
semnele pozitive sunt descrise în textul legii penale prin termeni pozitivi, în timp
ce semnele negative – prin termeni negativi.
1.2. Clasificaţi componenţele de infracţiuni după criteriile pe care le cunoașteți

Componentele de infracţiune pot fi clasificate după mai multe criterii,

1)După gradul de pericol social al infracţiunii componenţele se clasifică în:
a)componenţă de bază sau tip-sunt acele cărora le corespund infracţiunea în
formă simplă , fiind alcătuită din trăsături obiective şi subiective fără de care nu se
poate concepe o infracţiune.
b)componenţă agravantă– cuprinde pe lîngă componenţa de bază anumite
trăsături sau împrejurări obiective ce sporesc gradul prejudiciabil al infracţiunii.
c)componenţa atenuantă– aceasta presupune componenţa de bază şi împrejurări
care micşorează pericolul social al faptei .
2)În funcţie de natura juridică deosebim:
a)Componenţă simplă– care cuprinde descrierea doar a unei fapte infracţionale ,în
astfel de componenţă toate elementele se manifestă o singură dată : o
acţiune/inacţiune , o consecinţă , o formă a vinovăţiei,un singur obiect la care se
atentează . (majoritatea componenţelor sunt simple)
b)Componenţa complexă-constă din trăsături ce caracterizează două sau mai
multe fapte infracţionale ,care pot fi pedepsite penal fiecare în parte .
Componenţele complexe pot prevedea două acţiuni/inacţiuni, două forme de
vinovăţie, atentarea la două obiecte ,survenirea a două consecinţe.( tîlhăria).
3)După specificul structurii deosebim:
a)Componenţă materială– care este specifică infracţiunilor ce se consumă în
momentul survenirii consecinţeor .
b)Componenţă formală– legiutorul se limitează doar la descrierea semnelor
acţiunii/inacţiunii şi nu include consecinţele social periculoase în calitate de semne
obligatorii ale componenţei.În acest caz infracţiunea se consumă  în momentul
săvîrşirii acţiunii sau inacţiunii prejudiciabile, moment în care apare starea de
pericol pentru valoare socială ocrotită de legea penală.

Proiectaţi o speţă în care un semn facultativ al componenţei infracţiunii ar

deveni obligator.
Popa Maria Ghenadie la 08.11.2021 apximativ la orele 15:00, aflandu-se in
aprpierea statiei terminus a autobusului cu ruta nr 2 din satul X com. Cricova mun.
Chisinau, avand scopul lasarii in primejdie a copilului sau, cunoscand despre
circumstantele periculoase pentru viata acestuia si lipsa posibilitatii de a se salva
din cauza varstei fragede, avdand posibiliotatea de a acorda ajutor, dar punand
copill intr-o stare periculoasa, cu buna-stiinta, a lasat in camp intr-o geanta inchisa,
fara ajutor pruncul nou-nascut de gen masculin, ulterior numit ca Subotin Dumitru
a.n 03.11.2021, punindu-l intr- situatie periculoasa pentru viata, desi era obligata
sa-i poarte de grija.
Prin actiunile sale intentionate, inculpata Popa Maria Ghenadie, a comis
infractiunea prevazuta de art. 163 alin(1) CP RM- lasarea cu buna-stiinta, fara
ajutor a unei persoane care se afla intr-o stare periculoasa si este lipsita de
posibilitatea de ase salva din cauza varstei fragede.
Raportul juridic penal.

1. Dați noțiunea raportului juridic penal.

Raportul juridic penal reprezintă singura modalitate prin intermediul căreia se
realizează legile penale, normele juridice penale.
Raporturile juridice penale reprezintă relaţiile de apărare socială împotriva
criminalităţii şi combaterea acesteia reglementate prin normele dreptului penal , ce
apar independent de voinţa destinatarilor legii penale
2 Stabiliţi diferenţele dintre raportul juridic penal de conformare şi cel de
conflict.
Raportul juridic penal de conformare:
*se nasc odată cu intrarea in vigoare a normei penale.
*sub. activ:statul ca titular al functiei de aparare sociala.
*sub.pasiv: nederminat, decat generic
*continut:dreptul statului de a pretinde din partea destinatarilor normei juridice o
conduita conforma preceptului normei juridice, fie de a se abtine de la savarsirea
unor actiuni, fie de a comite anumite actiuni in anumite imprejurari.
*obiectul:insusi conduit prescrisa de norma de drept penal, respectiv conformarea
conduitei individuale modelului de conduit impusa de norma juridica, fie ca este
vorba de o abstentiune de la ceva (norma prohibitive) fie ca este vorba de o anume
actiune
Raportul juridic Penal de conflict:
*se nasc prin infrangerea preceptului normei juridice ca urmare a savarsirii
infractiunii.
*sub. Activ: statul ca titular al functiei de aparare sociala.
*sub. Pasiv: determinat, infractorul.
*Continut: un sigur drept si o singura obligatie; dreptul statului de a se supune pe
infractor pedepsei prevazute de lege care se realizeaza raspunderea penala si
obligatia infractorului de a suporta consecintele penale ale faptei sale
*obiect:pedeapsa, ca modalitate de realizare prin constrangere a ordinii de drept/
aplicarea si executarea sanctiunilor penale, respectiv raspunderea penala.
3. Decideţi asupra conținutului raportului juridic penal
Conţinutul raportului juridic penal este format din drepturile şi obligaţiile
corelative ale participanţilor la acest raport (subiecţii raportului). Din acest punct
de vedere, există unele deosebiri esenţiale între raportul juridic penal de
conformare şi raportul juridic penal de conflict. În cazul raportului juridic de
conformare, acest conţinut este alcătuit pe de o parte, din dreptul statului de a
pretinde o conduită în conformitate cu conţinutul prohibitor sau onerativ al
dispoziţiei înscrise în norma penală, iar pe de altă parte din obligaţia destinatarului
legii penale de a se conforma cerinţelor prevăzute în lege, de abţinere sau de
acţionare în legătură cu anumite valori sociale sub ameninţarea constrîngerii
penale. În acelaşi timp, destinatarii legii penale au dreptul de a se supune numai
obligaţiei în limitele stabilite de lege şi nu altor eventuale pretenţii sau extrapolări
ce pot genera ilegalităţi şi abuzuri în înfăptuirea justiţiei penale. Conţinutul
raportului juridic penal de conformare decurge din însăşi natura sa de raport de
putere, impus prin lege membrilor societăţii. Astfel, este exclusă ideea vreunei
egalităţi posibile în drepturi între stat şi diverşii destinatari ai legii penale. Fiind
născut din transformarea dialectică a raportului juridic penal de conformare,
raportul juridic penal de conflict se deosebeşte de cel dintîi tocmai prin conţinutul
său. În cadrul raportului juridic penal de conflict, statul are dreptul de a trage la
răspundere penală pe făptuitor şi de a-l supune executării sancţiunii
corespunzătoare. Acest drept al statului se completează cu obligaţia care-i revine
de a acţiona în spiritul principiilor dreptului penal, în strictă conformitate cu legea,
aplicînd o sancţiune legală numai aceluia care a săvîrşit infracţiunea, evitînd orice
eroare judiciară. Corelativ, destinatarii legii penale deveniţi infractori au obligaţia
de a se supune tragerii la răspunderea penală şi la executarea pedepsei, precum şi
celorlalte măsuri coercitive prevăzute de legea penală. Totodată, infractorul are
dreptul de a pretinde statului să respecte strict prevederile legii penale şi să nu
suporte o altă sancţiune decît cea care decurge în mod strict din dispoziţiile
normelor penale referitoare la individualizarea răspunderii penale. Şi raportul
juridic penal de conflict este un raport de subordonare deoarece părţile nu sînt pe
poziţie de egalitate, reieşind din însuşi temeiul care dă naştere raportului. În
literatura de specialitate se subliniază şi alte drepturi şi obligaţii corelative ale
subiecţilor raportului juridic penal decît cele enunţate, dar considerăm că nu
necesită o analiză separată cuprinzîndu-se în sfera celor analizate