.

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DREPT

DEPARTAMENTUL DREPT PRIVAT

Testare la disciplina “Dreptul Familiei”

Subiectul I Drepturile copiilor minori

1.1. Descrieți actele normative care reglementează drepturile copiilor minori.
LEGE Nr. 338

din 15-12-1994

privind drepturile copilului

Publicat : 02-03-1995 în Monitorul Oficial Nr. 13 art. 127

Versiune în vigoare din data 09.09.16 în baza modificărilor prin LP201 din 28.07.16, MO293-
305/09.09.16 art.630

Articolul 1. Baza juridică

(1) Drepturile şi obligaţiunile copilului sînt reglementate de prezenta lege şi de alte acte legislative.

(2) În conformitate cu prezenta lege, o persoană este considerată copil din momentul naşterii pînă la
vîrsta de 18 ani.

1.2 Analizați conținutul dreptului la exprimarea opiniei

LEGE Nr. 64

din 23-04-2010

cu privire la libertatea de exprimare

Publicat : 09-07-2010 în Monitorul Oficial Nr. 117-118 art. 355

MODIFICAT

LP95 din 14.05.15, МО139-143/05.06.15 art.261

Articolul 1. Scopul şi sfera de aplicare a legii

(1) Prezenta lege are scopul de a garanta exercitarea dreptului la libera exprimare, precum şi un echilibru
între asigurarea dreptului la libera exprimare şi apărarea onoarei, demnităţii, reputaţiei profesionale şi
vieţii private şi de familie ale persoanei.
(2) Prezenta lege nu reglementează raporturile juridice ce ţin de accesul la informaţii, acordarea dreptului
la replică concurenţilor electorali în campania electorală şi apărarea drepturilor de autor şi a drepturilor
conexe.

1. Articolul 11 corespunde articolului 10 din CEDO, având următorul text:

`(1) Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi
libertatea de a primi sau de a comunica informaţii sau idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a
ţine seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedică statele să supună societăţile de radiodifuziune, de
cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare.

(2) Exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi,
condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate
democratică, pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, apărarea ordinii şi
prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii sau a moralei, protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora,
pentru a împiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea
puterii judecătoreşti.`

În conformitate cu articolul 52 alineatul (3) din cartă acest drept are acelaşi înţeles şi acelaşi domeniu de
aplicare ca şi cel garantat prin CEDO. Restrângerile care pot fi aduse acestui drept nu le pot depăşi, prin
urmare, pe cele stabilite la articolul 10 alineatul (2), fără a aduce atingere restrângerilor pe care dreptul
concurenţei din Uniune le poate impune posibilităţii pe care o au statele membre de a introduce
regimurile de autorizare menţionate la articolul 10 alineatul (1) a treia teză din CEDO.

2. La alineatul (2) din acest articol sunt explicate consecinţele alineatului (1) în ceea ce priveşte libertatea
mijloacelor de informare în masă. Acesta se întemeiază în special pe jurisprudenţa Curţii de Justiţie în
domeniul televiziunii, în special în cauza C-288/89 (hotărârea din 25 iulie 1991, Stichting Collectieve
Antennevoorziening Gouda şi alţii, Rec. p. I-4007) şi pe Protocolul privind sistemul de radiodifuziune
publică din statele membre, anexat la Tratatul CE şi de acum înainte la tratate, precum şi pe Directiva
89/552/CEE a Consiliului (a se vedea în special considerentul 17).

1.2 Analizați conținutul dreptului la exprimarea opiniei

1.3 După desfacerea căsătoriei încheiată între soții Vladimirov, fiul acestora a rămas să locuiască
împreună cu mama sa. Soții nu au ajuns la un acord referitor la participarea soțului la procesul de
educare al copilului, fapt ce l-a determinat pe soț să se adreseze cu o cerere în instanța de
judecată. În cerere soțul a solicitat ca instanța de judecată să decidă în privința modului de
participare a lui la educarea copilului și exercitarea altor drepturi părintești. Instanța de judecată
a refuzat să primească cererea spre examinare în temeiul art.169, alin.(1), lit.a) CPC și i-a
explicat soțului că această problemă ține de competența exclusivă a autoritășii tutelare,
recomandîndu-i soțului să se adreseze după competență pentru soluționarea litigiului.
1. Este justificată poziția instanței de judecată?
 2. Decideți asupra modului de soluționare a litigiului, invocînd prevederile legale
pertinente.
- Părintele care locuieşte separat de copil are aceleaşi drepturi ca şi părintele care locuieşte cu copilul. El
poate comunica cu copilul, poate participa la educaţia şi instruirea lui, poate primi informaţiile necesare
de la toate instituţiile educative, curative, de asistenţă socială. Totodată el are obligaţiile prevăzute de
lege, inclusiv obligaţia de a întreţine copilul, de a participa la cheltuielile suplimentare cauzate de
circumstanţe excepţionale şi poartă răspundere pentru prejudiciul cauzat de copilul minor .

- În cazul apariţiei litigiului, părintele ale cărui drepturi au fost încălcate se poate adresa la autoritatea
tutelară din raza domiciliului copilului.
 Autoritatea tutelară în prezenţa ambilor părinţi scoate la iveală cauza neînţelegerii şi, reieşind din
interesul copilului, stabileşte un orar care să satisfacă cerinţele ambilor părinţi şi să acorde părintelui care
locuieşte separat posibilitatea de a-şi exercita drepturile părinteşti. În caz că părintele care locuieşte cu
copilul împiedică mai departe exercitarea drepturilor de către celălalt faţă de el, poate fi aplicată
sancţiunea prevăzută de art. 64 Codul contravenţional . În caz de încălcare repetată, la cererea părintelui
ale cărui drepturi sînt încălcate, litigiul va fi soluţionat de instanţa judecătorească. 
Instanţa judecătorească poate refuza acţiunea dacă va constata că: comportamentul părintelui este în
detrimentul copilului (beţie, narcomanie, atragere în activitatea antisocială sau criminală etc.) sau că
acesta prezintă pericol pentru viaţa şi sănătatea copilului (copilul nu este hrănit, îngrijit, tratat, în caz de
boală etc.).
În lipsa acestor temeiuri, instanţa judecătorească hotărăşte ordinea de participare la educaţia copilului a
părintelui care locuieşte separat. În caz că hotărîrea instanţei judecătoreşti se încalcă, faţă de părintele
vinovat se va aplica sancţiuni prevăzute de legislaţia procesuală civilă. Dacă încălcările vor avea un
caracter repetat, la cererea părintelui care locuieşte separat de copil, instanţa judecătorească poate să-i
transmită acestuia copilul spre creştere şi educare. Desigur, schimbarea locului de trai al copilului de la un
părinte la celălalt se va face numai respectînd interesele copilului, iar dacă acesta a împlinit vîrsta de 10
ani, se va ţine cont şi de opinia lui. La examinarea cauzei va fi atrasă şi autoritatea tutelară, care trebuie
să-şi exprime opinia privind interesul copilului reieşind din studierea condiţiilor de trai, a personalităţii şi
posibilităţilor educaţiei părinţilor etc.

Subiectul II. Obligația de întreținere dintre alți membri ai familiei.

2.1.Definiți obligația de întreținere și identificați caracterele juridice ale acesteia

a) principiul potrivit cătruia membrii familiei sînt datori să-şi acorde unul altuia sprijin moral şi material.
Familia reprezintă o celulă a societăţii formată prin căsătorie sau rudenie. Între membrii familiei există o
comunitate de interese morale şi materiale. Obligaţia de a-şi acorda sprijin moral şi material este
rezultatul relaţiilor de afecţiune, prietenie, stimă dintre membrii familiei. Mai multe dispoziţii ale Codului
Familiei sînt pătrunse de sprijinul moral şi material pe care trebuie să şi-l acorde membrii familiei,
bunăoară, art. 18 alin. 2 Codul Familiei care prevede că soţii îşi datorează reciproc sprijin moral, iar art.
80 alin. 1 prevede că copiii sînt obligaţi să-şi îngrijească şi să-şi întreţină părinţii. Soţii contribuie la
cheltuielile căsniciei în raport cu mijloacele fiecăruia, se folosesc şi dispun de comun acord de bunurile
care le aparţin cu drept de proprietate în devălmăşie. Tot astfel Codul Familiei reglementează pe larg
obligaţia de întreţinere între anumiţi membri ai familiei.

2.2.Analizați condițiile necesare pentru apariția obligației de întreținere dintre bunuci și

nepoți.
Principiul de manifestare a grijii pentru întreţinerea, educaţia şi apărarea drepturilor şi
intereselor membrilor minori şi ale celor inapţi de muncă ai familiei. Familia ca unitate a
mai multor persoane legate prin căsătorie sau rudenie presupune acordarea ajutorului
moral şi material reciproc. În deosebi de acest ajutor au nevoie persoanele minore şi
cele inapte de muncă

Titlul patru din Codul Familiei prevede expres că membrii majori ai familiei sînt obligaţi să
întreţină copiii minori şi membrii inapţi de muncă care nu au venituri proprii suficiente pentru un
nivel decent de viaţă. Părinţii sînt obligaţi să-şi întreţină copiii pînă la majorat, iar dacă aceştea
sînt inapţi de muncă, atunci pe toată perioada incapacităţii. Aceeaşi obligaţie o au şi copiii majori
apţi de muncă faţă de părinţii inapţi de muncă şi care au nevoie de ajutor material. Obligaţia de
întreţinere există şi între soţi şi foştii soţi, între bunici şi nepoţi, între fraţi şi surori. În caz că
membrii majori ai familiei nu doresc să acorde ajutor membrilor minori sau inapţi de muncă care
au nevoie de ajutor material, ei pot fi impuşi să-şi îndeplinească obligaţia printr-o hotărîre a
instanţei de judecată (art. 97 Codul Familiei);

2.3. Boris s-a căsătorit cu Ana în 2000, care avea un băiat de 14 ani, Gheorghe. Pînă la atingerea
majoratului de către Gheorghe, Boris s-a străduit să îndeplinească conştiincios obligaţiile de tată,
chiar dacă era tată-vitreg. În 2007 Ana a decedat, iar în 2009 Boris a ieşit la pensie. Datorită
faptului că pensia era cu mult mai mică decît salariul, Boris a început să aibă probleme
financiare. El a înaintat către Gheorghe o acţiune privind încasarea pensiei de întreţinere.
1. Arătaţi în ce situaţii părinţii vitregi pot cere pensie de întreţinere
2. Expuneţi în ce cazuri copiii vitregi pot fi scutiţi de plata pensiei de întreţinere.
3. Argumentaţi care va fi decizia instanţei de judecată.

1. Conform art. 89 alin (1) - Părinţii vitregi inapţi de muncă, care necesită sprijin material, în
imposibilitatea întreţinerii lor de către copiii lor fireşti majori apţi de muncă sau de către soţ
(fostul soţ), au dreptul la întreţinere de la copiii vitregi majori apţi de muncă care dispun de
mijloace suficiente.

2. Conform art. 89 alin. (2) - Instanţa judecătorească este în drept să scutească copiii vitregi de
obligaţia de a-şi întreţine părinţii vitregi dacă aceştia i-au întreţinut şi educat mai puţin de 5 ani
sau nu şi-au onorat obligaţiile.
3. Astfel, in caz in care se va demonstra faptul ca Boris l-a intretinut pe un termen de cel putin 5
ani pe fiul Anei atunci instanta va accepta cererea lui Boris, in caz ca nu va fi indeplinit acest
termin, cererea sa va fi refuzata.

Data_ Examinator_V. Cebotari_ _______________________